Texte - suport pentru unitatile tematice @ Drumul catre scoali—poveste - Adio, grddinita! Raméi cu bine, draga doamna educatoare! La revedere, dragii mei colegi! Pe obrazul lui Omidel se prelinge o lacrima. Desi mamailzoreste cuimbracatul, gandul lui zboar’ la gradinit’. A fost frumos acolo si varaa trecut atat de repede cu amintirile ei! - Mai repede, Omidel! Nu e timp de pierdut! La scoala trebuie sa ajungem la timp! il zoreste mama din nou. Omidel se imbraca si se uita in oglind’. Pe mama o pufneste rasul. E asa de caraghios! in fiecare manut& Omidel tine strans ceva: un creion, un liniar, o pensuld... doar are atatea manute! - Lucrurile scolarului stau in ghiozdan, Omidel! Nu e nevoie sé le tii in mAnute! ji spune bland mama siscoate la ivealai cel mai frumos ghiozdan. Omidel rade. Nu se astepta sa primeasca o surpriz’ Gata de drum, Omidel si mama o pornesc catre scoala. Pédurea e plina de zarva scolarilor albinutele si-au lasat in stup gdletutele pentru polen si zumzaie vesele cu ghiozdanele in spate, cintezoii vorbesc cu pofta, iar iepurasii o zbughescin salturi pe cdrarile padurii. Omidel simte mana calda a mamei. Se simte incurajat si emotiile parca se potolesc, chiar daca inimioara lui bate repede. - Nu-tifie team, Omidel! Esti mare acum! De azi esti scolar! Si dintr-o data, o bucurie mare il cuprinde. Mandru, cu ghiozdanul in spate si cu mama de mana, se indreapta increzator spre portile larg deschise ale scolii. eo Musuroiul de furnici—poveste Din departare, scoala furnicutelor pare o cetate mica. De abia se zareste la orizont si nu se aseamana deloc cu un musuroi obisnuit. Fifi isi pune mana streasind la ochi. Un sir lung de puncte negre se misc neincetat. Sunt zecile de furnicute care, una dup alta, isi asteapta randul sa intre in scoala fara a se impinge, fara a se grabi. ,, Hai! La scoala!” isizice furnicuta sio porneste ladrum. ‘in pragul clasei frumos decorat&, Doamna Furnica isi asteaptd nerabdatoare elevii. Are multe lucrurisd le spuna sis iiinvete. - Buna dimineata, Doamna Furnica! spune Fifi bucuroasa si raspunsul nu intarzie s& apar’ insotit de un suras cald. = Bund dimineata, furnicute harnice! Fifi se pregiteste pentru or’. Priveste zAmbind in jur. E atat de luminoasa sala de clas: Lucrusoarele stau randuite frumos pe bancute si in duldpioare, iar ea, furnicuta, abia asteapta si ridice manuta pentru a raspunde frumos la lectii. E ochi si antene la doamna invatatoare! A invatat ier acest lucru, chiar daca Firicel, colegul ei, inci mai ridic& patru! Linistea s-a asternut si ora incepe. Ménute harnice scriu de zor si, in linistea dimineti, un glas duios de mierla se aude: ,,Te gasim cu bine, scoala!”. © Nu sunt prea mic — poezie Nu sunt prea mic si pot uda Nu sunt prea mic si multumesc, Muscata din fereastra mea, Parintii, fratii sd-mi iubesc SA scriu si sé citesc frumos, Si oamenii de lang mine. S& fiu atent, politicos. Nu sunt prea mic Nu sunt prea mic curat sé fiu S&-nvat ce-i bine. Sau rostul vorbelor s stiu. e75e¢0 Calatoria unui norisor nazdravan - poveste Norulet isi umfld obrajii si sufld cu putere. in acea clipa, frunzele copacului czura ravasite la paméant. - Ce faci, Norulet? Nu ai alta treab’ mai bund de facut? ji spuse frunza suparata, scuturandu-si rochita galbena de praf. - Chiar asa! rdbufni o alta frunza cu rochita ardmie zdrentuitd toatS. Du-te si te joaca in alt’ parte! Nu vezi c3 trebuie sa tesem covorul toamnei? Ne-a cerut s3-I tesem in cele mai frumoase culori, iar tune stricitoata treaba. ,Of, of!” oft& Norulet si o porni mai departe in cSutarea unui prieten cu care sd se joace. in ultima vreme se simtea tare singur. Razele palide ale soarelui nu mai erau asa jucduse ca in timpul veri. P&reau obosite si nu mai aveau poftd de joaca. Chiar si prietenul séu, Mos Vant, il parasise, caci plecase in padure sale tind de urat crengilor si sd stea de vorba cu crestele albe ale muntilor. Asa ca Norulet porni mai departe in marea sa calatorie. Ajuns deasupra unei livezi, vazu o gramada de copii care strangeau merele rumene si perele aurii in cosulete. Din cand in cand, rézb3teau pana la el chicotele lor de bucurie. Tare ar fi vrut s se joace cu ei, insa copii nu aveau timp. Zbura mai departe norisorul nostru nazdravan si se pomeni nas in nas cu Doamna Barza. Norulet se lua la intrecere cu ea, ins barza nu-i aruncd nici macar o privire. Se grabea s& zboare, alaturi de suratele ei, spre Tara Soarelui Dogoritor. Dezamagit, Norulet se opri o clipa pe crestetul unui copacel. Era un copac frumos, imbracat in mii de culori multicolore. Parca il pictase cineva. In jurul lui scoldrei veseli, prinsi de man§, cdntau. Norisorul nazdravan incerca sa intre in jocul lor, dar n-a fost chip! Un vant rece ilinvalui. - Brrr! zise norisorul siisi stranse cojocelul de bumbac... _A,a, a, acum e toamna, da!” se auzeau glasurile copiilor. Ecoul cAntecului se auzea pani la el sil asculta cu atentie. $i, in fosnetul lin al frunzelor, primii picuri de ploaie se prelinsera pe cojocelul lui Norulet, gonind spre scoala copiii galagiosi: - Plouad! Asosit toamna! 6 Pic, pic, pic— poezie Pic, pic, pic Pic, pic, pic Nuevant, nutuna, Cine-ioare, cine? Ploaia vine pe furis Pe furis usor, Pe acoperis. lat, ploaia vine! Printre ramurele Vantul sufla, tuna Printre floricele Ploaias-a-ntetit Da, osimtsieu Vine manioasa Pe nasucul meu! MA goneste-n cas! 276he© Cioc! Cioc! Cioc!— dupa Emil Garleanu Demult tare, la-nceput, pe cand oamenii erau putini de tot, i poamele mai putine, veverita a dat, intr-o buna zi, peste un pom ciudat, cu road rotund, tare, dar cu miezul dulce si gustos. Daduse, frate, peste alun. |-au placut alunele si, vezi, fiinta prevazatoare, sé nu mai pateasca cum o patise cand rosese o iarna intreaga coaja copacilor pentru a se hrani, ce i-a venit in gand? Sa stranga alune! Sisi-a umplut scorbura de cu toamna. Tocmai se bucura ca daduse norocul peste dansa, facea planuri mari, sA nu se miste toatd iarna din cdsuta ei, nici cu varful botului s4 nu miroasa vifornita, cand, intr-o bund dimineata, se zgarie la un picior intr-o coajé. Cauta - coaja de aluna! De unde? Ca ea nici nu se atinsese inca de merindele stranse. Cerceteaza: un sfert de alune mancate! S-a mahnit veverita, dar s-a si mAniat. S-a pus la panda, s& prind& pe hot. S-a ghemuit in fundul scorburii, una cu copacul, si-a asteptat. Ce era? CiocAnitoarea, cum o vezi: sai ici, var’-te colea, d de scorbura, in scorbura de alune, si, cum e iscusit&, a inteles ea ca-n alune trebuie sd fie ceva. Plisc are, slavi Domnului! Crat! laca si miezul. Bun! Crat-crat-crat, s-a pus pe mancat. Din ziua aceea venea in fiece amiaza s4-si ia pranzul. In dimineata cand o pandea veverita, a sosit tot asa zglobie, dar de-abia intra in scorbura, c veverita se repezi. CiocSnitoarea vru s-o zbugheasca afar’, dar veverita o prinsese de coada! Da-iin sus, da-iin jos, las coada, ca soparla, in laba veveritei, si pe ici ti-i drumul. Mai tarziu, cdnd i-a venit inima la loc si s-a vazut fard coada, s-a intors la veverita sa se roage de dansa. N-a mai intrat in scorbura ei si, smerita, a batut cu ciocul: Cioc! cioc! cioc! Dar veverita isi mutase culcusul! De atunci mereu ciocdneste la fiecare copac, dar nici’ da de réspuns... oO lepurele si ariciul—repovestire dupa C. Poleakova Odat8, intr-o poienit&, s-a intalnit un iepure c-un arici. - Haisafim prieteni! zise iepurele. - Bine, se invoi ariciul, sd fim prieteni. In viata, este mai usor sa traiesti in doi, decdt de unul singur. Si cei doi prieteni si-au dat lbutele si au plecat s4 caute un loc pentru a construi o cdsut’. Dar multe pericole i pandeauin padure. Un sarpe mare cat toate zilele a vrut si-I manance pe iepuras, ins ariciul, curajos, a sdrit la gatul sarpelui sugrumandu-l. La umbra unei tufe, cei doi prieteni au poposit ca s4-si desfacé merindele. Ariciul a scos din traist un mar, |-a rupt in doua si i-a dat iepurelui cea mai mare bucatd. Din cosuletul sau, iepurele a scos doi morcovi: pe cel mare |-a dat ariciului, iar pe cel mic|-a oprit pentru el. Dar n-a trecut mult, cand o alté nenorocire s-a abatut asupra lor. lepurele a cazut intr-o groapa adanca. Ariciul a muncit toata ziulica, aducand pietre pe care le lasa cu grija in groapa. lepurele le punea una peste alta si spre sear, urcand pe ele, a reusit s4 ias&. Dar bucuria le-a fost scurt&. De dupa o tufS a apdrut un lup cu gura cascat si doi colti mari. lepurele a incremenit de spaima. ,,Mi-a venit sfarsitul!”, gndi el, dar ariciul se facu ghem intr-o clipa si-si infipse tepii ascutiti in labele lupului care, de durere, o rupse la fuga. - Ttimultumesc, draga ariciule, cd m-ai scdpat de sarpe si de lup. Acum tise cuvine odihna. - Da,suntcam obosit, zise ariciul si se asez3 pe o buturuga mica. 277¢lepurele a carat frunze uscate si I-a facut un patut moale. L-a culcat pe ar! frunze. Apoi, obosit, a atipit siel lang arici. Dimineata, odihniti si plini de voie buna au pornit mai departe in cdutarea locului pentru casuta. Au gasit un loc minunat lang niste tufe dese de maces. Prietenii nostri si-au construit aici cAsuta din crengi simuschisi au inceput sd se pregateascd pentru iarné. lepurele aducea morcovi, varz4, ciuperci, iar ariciul, pe acele lui ascutite c’ra mere si alte fructe din padure. Cand totul a fost gata, iar padurea s-a imbracat cu o haina argintie de zdpada, ariciul s-a facut ghem incepandu-si somnul de iarnd. lepurasul si-a shimbat si el hdinuta de vara cu o blanité mai deasa si mai pufoasa, ca sa-i fie cald. El dormea putin si, din cand in cand se mai trezea, iesea din adapostul cald si prietenos si rodea scoarta copacilor. intr-o zi un vant puternic le-a daramat c&suta. Cu mare greutate au rdzbit afara din daramaturi. Viforul sufla si maifurios, aruncdnd z4padain toate partile. - S&mergem, poate ne va primi cineva sA ne incdlzim, altfel o s4inghetam, a spus iepurele. $i au pornit in cdutarea unui alt adapost. lepurele il sprijinea pe arici, care avea labele mici si scurte, nu ca ale lui, lungi si mari. Prin vifornita grea si prin ninsoare au ajuns la barlogul ursului. Au batut la usa, dar nu le-a raspuns nimeni, pesemne ursul dormea dus! - S&mergemlaaltcineva! - Vai, eunu mai pot merge, a spus ariciul. Picioarele mi-au inghetat! Du-te singur! Eu ramén aici chiar daca s-arintampla s4inghet! - S&numaivorbesti asa! S4 nu uiti cd ai un prieten! RamAiaici, lang stejar, pana maintorc. $i iepurele a rupt-o la fuga. A ajuns la cdsuta bursucului. ,,Ne va primi oare bursucul la el? Tare este retras si nue prieten cunimeni!”, gandea iepurasul. Ludndu-si inima in dinti, batu cu putere la usa siimediat auzi un scartdit. Usa se intredeschise siin prag apSru bursucul somnoros. - Cete-aapucat si umbli pela case straine? Tremurand, iepurele i-a povestit tot ce s-a intamplat. Bursucul I-a ascultat cu atentie, apoi a oftat, zicand: - Intra site incdlzeste! - Lasd-ne, te rog, sd locuim cu tine! se ruga iepurele. - Bucurosas face, daraici nue locnici cat s cada un mar! - Euamssé stau afar, ariciul e mic si o 8 incapa! exclamé iepurele si, fard s mai astepte un raspuns, o zbughiin padure. »Se vede ca sunt prieteni buni”, se gandi bursucul si mai arunca in foc cateva conuri de brad ca sa fie cald pentru musafirii sai lepurele |-a gasit pe arici acoperit cu z4pada si aproape inghetat. L-a luat in brate si -a dus la cAsuta bursucului. Bursucul i-a pus ariciuluiin fata o farfurie plind cu ciorbé fierbinte. = Multumese, a spus ariciul, sia inceput s4 manance cu pofta. Bursucul |-a chemat pe iepure s se incdlzeasca siel putin. - Intrain c&suta, i-a zis siariciul, iar euam sa stau afara. - Nu, nu, eu mi-am construit aldturi o cdsuta sub zdpada unde voi sta pana la primavara. inchideti repede usa si culcati-va, s4 va odihnitiin liniste! Bursucului i-a placut mult prietenia iepurelui cu ariciul sia zis: - Sieu vreau si fiu prieten cu voi! O sa iernam impreuni, iar pentru iarna viitoare vom cladio cas mai mare, ca sAincdpem totitrei. Apoi bursucul si ariciul s-au culcat si in curand au adormit. 1 $i -a Invelit bine cu #073 ¢e@ Fluierul ciobanasului - repovestire dupa ,,Fluierul fermecat“, de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care, prin istetimea lui scdpase in mai multe randurivacile sioile satului din ghearele unor lupi. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. = Sunt cioban, trebuie s4-mi pazesc turma. Asta stiu!... si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, |-a chemat la el in pester, si|-a poftit s4-si aleag’ tot ce va dori din bogatiile adunate acolo. Tudorel se hotarisé ia doar un fluier. - S8-mitraiesti, baiatul mosului !i-a raspuns vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, dar ai ales o comoara nepretuitd. Fluierul acesta, pe care |-a faurit un mester din vechime, nu numaicé-ti va tine de urdt, dar prin el vei putea imblanzi fiarele. Pastreaz3-l sAnatos, dragul meu, si s-auzim de bine! ‘Adoua zi, plecdnd cu oile, Tudorel se asez’ pe un damb si incepu s cante din fluier. Mare-i fu bucuria cand vazu ca mioarele se opresc din pasunat si incep sa joace. Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Magarusul turmei juca si el. Cat despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea gi peste cap. Tudorel cant’, mioarele, berbecul, m4garusul si duldii jucara, iar apoi ciobanasul zise: = Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flamAnziti si va uscati si se supra satul pe mine ca va tin neméancati. jintr-o zi, o haitd de lupi se repezi la stana lui Tudorel. Spaima intra in bietele oi. Vazand pericolul, aminti de fluier. Cum incepu sa cdnte, lupii se pornira pe dans. Apoi cate un lup se apropia de o mioara, isi sa capul in jos de trei ori inclinandu-se si o poftea la joc. Douazeci de perechi se-nvarteau in jurul ciobanasului. Dar tot sarind si invartindu-se lupii ostenira. in cele din urma, mai marele lorisi du cuvantul lui Tudorel cd vor pleca fara s& sfasie turma, numai s se opreasca din cantat. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut s le mangaie putin cu coltii! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Cand n-a mai ramas nici urma de lup prin partea locului, Tudorel isi opri cdntarea, odihnind astfel si oile. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechile imparatului. = Dac&a putut acel fluier sa stapaneasca haita de lupi, cum n-ar veni de hac si vrajmasilor mei? isizicea stapanitorul tarii. Trimise deci imparatul cativa soli la ciobanas sd-i ceard fluierul. Dar Tudorel, nici gand sa-I dea. Adoua zi, chiarimpAratul venis&-i ceara lui Tudorel fluierul fermecat, dar ciobanasul nua vrut. - Eu sunt chiar impératul acestei tri. Cum ai indraznit si te impotrivesti poruncilor mele? Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi, ti-am trimis si tunici gand si-mi dai fluierul, pe care vad cé-I tiila brau. - N-amce face cuele. Eu atata am, fluierul! raspunse Tudorel. Atunci lacom, imparatul insfic3 jucdria ciobanasului. Ochii fi luceau de bucurie la gandul cd acum nu-| va mai birui nimeni! Dar Tudorel, suparat foc, alerga pe lang calul lui s-i ceara fluierul. imparatul porunci ostenilor sa-I arunce in beciul cel mai adanc. Ei, dar in vremea aceasta, ostile vrajmase napadira paméntul tarii si pradau toate in calea lor. in fruntea armatei, imparatul porni sa le infrunte. Mandru, clare pe armasarul su, craiul tot sufla in fluierul fermecat, asteptand sa se intample minunea, dar degeaba! Ostilor putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa din mana lui! Ba, dimpotriva, imparatul fu inconjurat de dusmani, care parc’ iesiserd din pamént! Cat ai clipi din ochi, se pomeni legat, straja lui imprastiata si el ajunse robul vrajmasului. Fluierul cdzu la pamant si, de buna seam, -ar fi sfaramat copitele cailor, daca un sfetnic intelept nu Lar fi ridicat cu grija. Acesta s-a repezit la palat, |-a scos pe Tudorel din adancimea beciului si-a dus pe cAmpul de lupt, rugandu-|sa cnte din fluierul fermecat. Si cand incepu Tudorel sa cdnte din fluier, ostile dusmane isi aruncarA palosele si buzduganele si incepurd sd danseze. Se tineau dup’ el, tot dansand si psraseau paménturile cucerite atata de usor. Si ciob&nasul nostru nu s-a lsat pana nu i-a dus dincolo de granitele tari, cu imparatul cel rau cu tot. e20e6 Zapada si ghiocelul -legenda Cand Dumnezeu a facut toate cate sunt pe paméant, arb, buruieni si flori, le-a impodobit cu tot felul de culori frumoase. Cand a facut si zapada, i-a zis: - S&-ticautitu singurd culoarea care-ti place, fiindcd tu umbli peste tot. Atunci pada se duse la iarb si-i spuse: - D&-misimie din culoarea ta verde siasa de frumoas! larba nu vru ins&. Rug’, apoi pe trandafir s8-i dea culoarea lui rosie, strélucitoare. Dar nici trandafirul nu voi. Ceru culoarea albastruie de la viorea, culoarea galbena de la floarea-soarelui. Nici una nu ascultd rugimintea zSpezii. Trist’& si amarat3, z4pada ajunse in dreptul ghiocelului. Catre el isi planse ea durerea, graind: - Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine. Ghiocelul, milos, se induiosa, de soarta zSpezii i-izise: - Daca-ti place culoarea mea alba, eu oimpart bucuros cu tine. ZSpada primi cu multumire darul ghiocelului. De atunci ea poartd vesmantul alb ca al ghiocelului. Drept recunostinté, il las si scoata cdpsorul afara, de cum incepe sa se arate primavara. e Albinuta Harnicuta—poezie Luminoasa mea gradina Dealbine este plin’. S-au trezit inca din zori S-adune polen din flori. Cea mai micS-i Harnicuta Are plina géletuta, Searanuvrea sé se culce P&n& face mierea dulce. @® inimparatia Verii-poveste Zmeu este cel mai frumos zmeu pe care il poate vedea cineva vreodata. Cum frumos? Un zmeu poate fi frumos? Desigur! Cu conditia s nu fie fiul Zmeoaicei din povesti, ci un zmeu din hartie, frumos colorat, care abia asteapta s8-si ia zborul la prima suflare a vantului. Asadar, Zmeu e cel mai frumos zmeu vazut vreodatd pe pamant. Nu a asteptat prea mult si, cand ciresele s-au copt, Zmeu a pornit intr-o frumoasa clatorie. Si-a luat cu el harta cAciin imparatia Verii il asteptau multe locuri in care s-ar fi tacit cu usurint&. Bunul sau prieten, Viddut, |-a insotit pe Zmeu in calatorie. Primul loc in care s-au aventurat a fost Gradina Zoologicé. Tare s-a mai minunat baiatul cum atatea vietuitoare ale pAméantului s-au adunat intr-un singur loc. Au zAbovit o zi lung’ de vara acolo si au pornit mai departe, ajutati de harta. Au ajuns mai apoi in Tinutul Muntilor cu Capul in Nori. Aici, muntii erau atat de inalti, incat varfurile lor nu se 24reau, iar oamenii care urcau cérarile lor pareau niste puncte mici, negre, miscaétoare. Zmeu lua harta in maini. Mai erau multe tinuturi de strabatut chiar daca zilele erau mai lungi decat noptile. Se temea c3 nu vor sfarsi cal&toria, asa c& a rugat-o pe st3pana impértiei sa ti ajute. Z4na cea luminoasa i-a vegheat in drumul lor, ferindu-i de toate pericolele. Multe tinuturi de vis au colindat Zmeu si Vladut si este greu sd povestesti despre ele. Va las pe voi, copii, si povestiti despre locurile pe care cei doi prieteni le-au vazutin minunata lor calatorie. 279¢