35. DE eee ae O SINGURA PRINTESA os Fae eh BESTSELLER NEW YORK TIMES, Pe PO AOU ESI : ALEGEREA 7)Poe CRM MPA CeReUmSI tt oartin Ttircren ra Alegere si a cdstigat inima printului Maxon. PRO RSTO CRS NCU TON CHa cer Alegere. Eadlyn nu se asteapta ca Alegerea ei sa fie ca OLR ee Oeste aren coe kee o ct Nevada tee ie eee mmc tac eit stem a | basm cu Fat-Frumos. UMM ele eee Me crear ii) suspansul si extazul povestilor de dragoste abia inmugurité PvE ar ollie eae Ru lee a Me oa clk hol tatty) PLU ne CMe aC Cee BM le ch dar in acelasi timp ingenioasa, amuzanta si seducatoare.” www.commonsensemedia.org »Cititorii vor frincantati s4 vada ritualurile de-curtare B Fle Ree Nn bere Wena sal Seon ve Mla fer oleae a erreur vet em Sake delet Kel aa) cen $-aU scurs de la ultima Alegere: ere eu —— +e BaD @aa pala ? ISBN: 978-606-793-316-1 : ore CEOS a Caroma 3 =} ry Bice . .MOSTENTIOARTA Krera Cass a absolvit Universitatea Radford, unde a studiat muzica, teatrul, comunicarea si istoria. A inceput sa scrie ca o forma de tera- pie in urma unei tragedii petrecute in orasul ei, dar a avut surpriza de a descoperi ca scrisul este adevarata ei vocatie. in. prezent, locuieste in Christiansburg, Virginia, impreund cu familia. in timpul liber ii place sa citeasc&, si danseze, s& posteze filmulete pe YouTube gi si manance cantit&ti uriase de prdjituri. Pentru mai multe informatii despre autoare gi c&rtile ei, puteti accesa site-ul: www.kieracass.com tox pOKIERA CASS MOSTENTTOARTA Traducere din limba engleza de ANDRA ELENA AGAFITEL v Corint BOOKS —2018—Redactor: MiRELLA ACSENTE Tehnoredactare computerizata: Mitazta Cruru Kiera Cass, THE HEIR Copyright © 2015 by Kiera Cass Toate drepturile asupra editiei in limba romana aparyin EDITURII CORINT BOOKS. LEDA EDGE este marc inregistrat3. ISBN 978-606-793-316-1 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei CASS, KIERA Mostenitoarea / Kiera Cass ; trad. din Ib. englez& de Andra Elena Agafifei. - Bucuresti: Corint Books, 2018 ISBN 978-606-793-316-1 I. Agafitei, Andra Elena (trad.) 821.111Pentru Jim si Jennie Cass. Dintr-o mulfime de motive, dar mai ales pentru ca i-afi dat viatit lui Callaway.CapIToLUL 1 u puteam sa-mi fin respiratia sapte minute. Nu puteam sa mi-o tin nici macar unul singur. O dat&, am incercat sa alerg un kilometru gi jumitate in gapte minute, dupa ce am auzit c4 unii sportivi pot si o faca in patru, dar am esuat spectaculos cand un junghi in coaste m-a oprit la jumatatea drumului. Totusi, am reusit sa fac ceva in sapte minute, un lucru pe care majoritatea il considera destul de impresionant: am devenit regina. M-am nascut cu sapte minutele inaintea fratelui meu Ahren, asa c& tronul care ar fi trebuit sd fie al Jui imi apar- tinea. Dacd m-ags fi nascut mai devreme cu o generatie, nu ar fi contat. Ahren era barbatul, deci Ahren ar fi fost mostenitorul. Dar, vai, mama gi tata n-au suportat sA vada cum pri- mului lor nascut fi este rapit titlul de o pereche nefericita, dar destul de dragut& de sani. Asa ci au schimbat legea gi 7oamenii s-au bucurat, iar eu am fost instruita, in fiecare zi, s& devin urmatoarea conducatoare din Iléa. Ceea ce nu infelegeau ei era cd incercarile lor de a ma face sa duc o viata frumoasa mi se pareau mai degraba nedrepte. Am incercat s4 nu ma plang. La urma urmei, stiam cat sunt de norocoasa. Dar erau zile sau, uneori, luni in care mi se parea ci sunt supusa la prea multe - de fapt, erau prea multe pentru oricine. Am rasfoit ziarul si am citit c4 avusese loc o alta re- volt4, de data asta in Zuni. In urm& cu dou&zeci de ani, prima lege dat& de tatl meu in calitate de rege a fost s& desfiinteze castele si, de-a lungul vietii mele, fostul sistem a fost treptat eliminat. inci mi se parea cu totul bizar ca, odata, oamenii traisera cu ,etichetele” astea limitative, dar arbitrare. Mama era din Cinci; tata era din Unu. Nu avea niciun sens, de vreme ce diviziunile nu erau marcate vizibil. Cum trebuia si-mi dau seama daca merg langa ci- neva din Sase sau din Trei? $i de ce conta asta? Cand tata decretase pentru prima data ci nu mai exist& caste, oamenii din toata fara fuseser inc4ntati. Tata se ag- teptase ca schimbarile pe care le facea in Illéa sa fie bine statornicite in decursul unei generatii, ceea ce insemna ca, in orice moment, totul ar fi trebuit s4 mearga ca la carte. Asta nu se intampla — gi noua revolta era doar cea mai recenta dintr-o serie de tulburari. — Cafea, Altefa Voastra, a spus Neena gi a lasat bau- tura pe masa mea. — Multumesc. Pofi sa iei farfuriile.Am citit in graba articolul. De data asta, un restaurant fusese ars p4na la temelii pentru ca proprietarul refuza si promoveze un chelner in pozitia de buc&tar-sef. Chelne- tul sustinea cd fi fusese promisd o promovare, dar ca pro- prietarul nu se finuse de cuvant, si cd era sigur c4 motivul este trecutul familiei sale. Uitandu-ma la raméasitele arse ale cladirii, sincer nu stiam de partea cui eram. Proprietarul avea dreptul si promoveze sau sa concedieze pe oricine dorea, iar chelne- Tul avea dreptul sa nu fie judecat din punctul de vedere al unui lucru care, teoretic vorbind, nu mai exista. Am impins deoparte ziarul gi mi-am luat cafeaua. Tata avea sa fie suparat. Eram sigur cA deja analiza situatia de nenumarate ori, incercand sa-si dea seama cum sa 0 indrepte. Problema era ca, desi puteam sa rezolvim o chestiune, nu puteam pune capat tuturor cazurilor de dis- criminare de dupa desfiintarea castelor. Erau prea greu de urmiérit si se intamplau prea des. Mi-am lsat jos cafeaua $i m-am indreptat spre dressin- gul meu. Era timpul sa-mi incep ziua. — Neena! am strigat eu. $tii unde este rochia de culoa- Tea prunei? Cea cu egarfa? A mijit ochii, ganditoare, cand a venit s4 ma ajute. in marea schemd a lucrurilor, Neena era noua la palat. Lucra cu mine numai de gase luni, dupa ce ultima mea ser- vitoare fusese bolnava doua saptaméni. Neena era foarte receptiva la nevoile mele si o prezenté mult mai agreabila, aga cA am pastrat-o. in plus, o admiram pentru gusturile ei in ceea ce priveste moda.Neena s-a holbat in spatiul imens. — Poate ca ar trebui si reorganiz4m totul. — Poti s-o faci tu, daca ai timp. Nu mi intereseaza pro- iectul asta. — Nu cand pot sa va caut eu hainele, m-a necajit ea. — Exact! Nu s-a suparat din cauza glumei mele si a ras cat a céu- tat rapid printre rochii si perechile de pantaloni. — imi place cum iti sta parul astazi, am comentat eu. — Multumese. Toate servitoarele purtau bonete, dar Neena era crea- tiva cu coafurile ei. Uneori, cateva bucle negre dese ii in- cadrau fata, iar alteori isi rasucea suvitele strans la spate. Acum, niste codite impletite ii inconjurau capul, iar restul parului gi-l tinea sub boneta. Chiar imi placea ci gasea metode sa-si poarte diferit uniforma, sa si-o personalizeze in fiecare zi. — A! Este aici, in spate. Neena a scos rochia lunga pana la genunchi, intin- zAnd-o peste pielea inchisa la culoare a bratului sau. — Perfect! Si stii unde este blazerul meu gri? Cel cu méaneci trei sferturi? Ea s-a uitat lung la mine, fara nicio expresie. — Cu siguranta am sa rearanjez toate hainele. Am chicotit. — Cauta tu; eu o sa ma imbrac. Mi-am pus rochia si m-am pieptanat, pregatindu-ma pentru inc& o zi ca viitoarea imagine a monarhiei. Ti- nuta mea era destul de feminina incat s4 par blanda, dar 10suficient de sobra incat sa fiu luata in serios. Era o alegere dificila, dar ma confruntam cu asta zilnic. Privindu-ma in oglinda, am vorbit cu reflexia mea. ~— Tu esti Eadlyn Schreave. Tu esti urmatoarea per- soand care o sé conducé fara asta gi ai sa fii prima fata care 08a 0 facd pe cont propriu. Nimeni, am spus eu, nu e mai puternic decat tine! Tata era deja in biroul sau, incruntat din cauza stirilor. fn afard de ochi, nu prea semanam cu el. Si nici cu mama, Ja drept vorbind. Cu parul negru, fata ovala si un bronz usor care se mentinea tot anul, semanam cu bunica mai mult decat cu oricine altcineva. Un tablou de-al ei din ziua incoronarii sale era ag3tat pe holul de la al treilea etaj si, cand eram mai mic, il studiam in incercarea de-a ghici cum am sa arat cand aveam sa mai cresc. Varsta la care i se facuse portretul era acum apropiata de a mea si, cu toate cd nu eram identice, uneori simteam ca sunt umbra ei. Am traversat incdperea si l-am sdrutat pe tata pe obraz. — ‘Neata! — ‘Neafa! Ai citit ziarele? a intrebat el. — Da. Macar nu a murit nimeni de data asta. — Slava Cerului! Situatiile in care oamenii erau lasati morti pe strada sau dispareau erau cele mai rele. Era groaznic sa citesti numele tinerilor care fusesera batuti doar pentru cA se mutaser4 cu familiile intr-un cartier mai frumos sau ale ifemeilor care erau atacate pentru ca incercau s& obtini o slujba pe care, in trecut, nu ar fi avut cum s-o primeasca. Uneori, motivul si persoana din spatele crimelor erau gasite imediat, dar, de cele mai multe ori, ne confruntam cu multe denunturi si cu niciun raspuns concret. Mi se parea obositor si urméresc tot acest proces gi stiam cA pentru tata era mai rau. — Nu inteleg, a spus, dupa care gi-a scos ochelarii gi s-a frecat la ochi. Nu gi-au mai dorit sa existe caste. Noi nu ne-am grabit si le-am eliminat treptat, pentru ca toata lumea sa poata sa se adapteze. Iar acum, dau foc la cladiri. — Exista vreo cale de a gestiona problema? Putem sa infiinfam un consiliu care si se ocupe de nemultumiri? M-am uitat din nou la fotografie. in colt, tanarul fiu al proprietarului restaurantului plangea pentru ca pierduse tot. in sufletul meu, stiam c& plangerile aveau si fie de- puse mai repede decat puteau sa fie rezolvate, dar mai stiam gi cd tata nu suporta sa nu faca nimic. Tata s-a uitat la mine. — Asta ai face tu? Eu am zambit. — Nu, L-as intreba pe tata ce ar face el. Tata a oftat. — Nu vei avea mereu optiunea asta, Eadlyn. Trebuie sa fii puternica, hotarata. Cum ai rezolva incidentul asta? M-am gandit. — Nu cred cA putem. Nu avem cum sa dovedim ci vechile caste sunt motivul pentru care chelnerului i s-a 12refuzat promovarea. Singurul lucru pe care putem sa-l facem este s& initiem o investigatie ca s& aflam cine a de- clangat incendiul. Astazi, familia aceea gi-a pierdut mij- loacele de a-gi castiga existenta gi cineva trebuie sd fie tras la raspundere. Incendierea nu e modalitatea de a face dreptate. El a clatinat din cap spre ziar. — Cred ca ai dreptate. As vrea sd pot sa-i ajut. Dar, mai mult decat atat, trebuie s{ ne dim seama cum s& impie- dicim ca incidentul s& se repete. Lucrurile au devenit de nestap4nit, Eadlyn, si situatia e inspaiméntatoare. Tata a aruncat ziarul in cogul de gunoi, apoi s-a ridi- cat gi s-a indreptat spre fereastra. Dupa felul in care sta- tea, imi dadeam seama cA este stresat. Uneori, rolul siu ii aducea atat de multa bucurie, ca atunci cAnd vizita scolile pentru care muncise neobosit ca sa le imbun&tateascd sau cand vedea cum comunitatile prospera in era lipsita de razboaie pe care o inaugurase. Dar momentele acelea erau din ce in ce mai rare. in majoritatea zilelor, starea t4rii il nelinigtea si trebuia s4 zambeasca fals cand veneau repor- terii, in speranta c4, intr-un fel, le va transmite celorlalti calmul sau. Mama il ajuta si ea, dar, pana la urmé, soarta firii cidea doar pe umerii lui. intr-o zi, avea si cada pe ai mei. Chiar daca inutil, imi faceam griji cA am s4 inc4runtesc prea devreme. — Eadlyn, noteaza ceva pentru mine. Adu-mi aminte sé-i scriu guvernatorului Harpen, din Zuni. Oh, gi 13mentioneaza si-i scriu lui Joshua Harper, nu tatilui sau. Tot uit cd el a participat la ultimele alegeri. I-am notat instructiunile cu scrisul meu de mani ele- gant, gandindu-ma cat de multumit o si fie tata cand 0 s& le vada mai tarziu. Obisnuia s4 ma certe cand venea vorba despre caligrafia mea. Zambeam in sinea mea cand m-am uitat din nou la el, dar am devenit imediat serioasa cand l-am vazut frecan- du-si fruntea, incercand cu disperare sd gaseasca o solutie pentru problemele astea. — Tata? El s-a intors gi si-a indreptat umerii din instinct, de parca pana si in fata mea trebuia sa para puternic. — De ce crezi cd se intampla asta? ]-am intrebat eu. Lu- crurile n-au fost mereu asa. A ridicat din sprancene. — Cu siguranta n-au fost, a raspuns, aproape ca pen- tru sine. La inceput, toaté lumea parea multumita. De fie- care data cand am desfiinfat o noua casta, oamenii au dat petreceri. Situatia s-a agravat doar in ultimii ani, de cand s-a renuntat oficial la etichete. Tata s-a uitat din nou pe fereastra gi a continuat: Singurul lucru la care pot sa ma gandesc este cd oamenii care au crescut in perioada caste- lor sunt constienti ca lucrurile sunt mult mai bune acum. Le este mai usor decat inainte s& se cs&toreasc& sau sa-si gaseasca un loc de munca. Finantele unei familii nu sunt acoperite de o singura profesie. Cand vine vorba de edu- catie, au mai multe optiuni. Dar cei care cresc fara caste gi 14inc& se opun... Presupun ca nu stiu ce altceva sé faca. Tata s-a uitat la mine gia ridicat din umeri. Am nevoie de timp, a murmurat el. Am nevoie de-o cale prin care sé opresc lucrurile, s& le indrept si apoi s& continui de-acolo. I-am observat cuta adanca de pe frunte. — Tat’, nu cred c& se poate. Ela chicotit. — Am mai facut-o si inainte. Mi-aduc aminte... Expresia ochilor i s-a schimbat. M-a privit 0 clip’, p&- rand sa-mi adreseze o intrebare fara cuvinte. — Tata? — Da? — Te simti bine? Ela clipit de cateva ori. — Da, draga, destul de bine. Ce-ar fi si te duci sa lu- crezi la reducerile alea bugetare? Putem sa discutam des- pre ideile tale dupd-amiaza. Trebuie sa stau de vorba cu mama ta. — Bine. Nu intelegeam cu ugurinté matematica, aga ca trebuia s& muncesc de doua ori mai mult pentru toate propune- tile privind reducerile de buget sau planurile financiare. Dar refuzam categoric ca unul dintre consilierii tatei sa calculeze in urma mea, ca sa-mi indrepte greselile. Chiar daca trebuia s4 stau treazd toatd noaptea, ma asiguram intotdeauna ca rezultatele mele sunt corecte. Desigur, Ahren avea un talent innascut pentru mate- matica, dar el nu era niciodata obligat sa asiste la sedinte 15despre bugete, destinatiile anumitor terenuri sau servici- ile medicale. Scdpa datorita acelor sapte minute idioate. Tata m-a bitut usor pe umér inainte sa ias4 grabit din camera. Mi-a luat mai mult decat de obicei sé ma concen- trez la cifre. Expresia de pe fata lui si certitudinea c& avea Jeg&tura cu mine ma ingrijorau. 16CAPITOLUL 2 upa ce am lucrat cateva ore la raportul de buget, am hot&rat c4 am nevoie de o pauza si m-am re- tras in camera mea, pentru ca Neena sa-mi maseze mainile. Ma bucuram de micile extravagante ale zilei. De rochiile croite exact pe masura mea, de deserturile exotice aduse cu avionul doar pentru cd era joi si de o oferta infinita de lu- cruri frumoase — toate erau niste avantaje si, cu siguranta, principalele motive pentru care-mi placea ,,slujba” mea. Din camera mea, se vedea gradina. Odata cu trecerea orelor, lumina c4pata o nuanfté calda, aurie, care facea zi- durile inalte sa luceasca. M-am concentrat asupra caldurii gia degetelor dibace ale Neenei. — Oricum, a avut o expresie ciudata. De parca n-ar fi fost prezent pret de un minut. incercam si-i explic plecarea stranie a tatilui meu de dimineaf’, dar imi era greu s& inteleg. Nici macar nu 17stiam daca o gasise sau nu pe mama, de vreme ce nu se mai intorsese in birou. — Credeti cd e bolnav? Pare obosit in ultimul timp, a remarcat Neena, in timp ce imi facea un masaj grozav. — Chiar pare? am intrebat, gandindu-ma ca tata nu parea tocmai obosit. Probabil ca e doar stresat. Cum s4 nu fie, cu toate deciziile pe care trebuie sa le ia? — $i, intr-o zi, o sa fiti in locul lui, a comentat ea, cu un amestec de adevarata ingrijorare si amuzamentin glas. — Ceea ce inseamna ci numéarul masajelor o sd se dubleze. — Nu stiu, a replicat ea. Cred c4, peste cativa ani, mi-ar placea sa incerc ceva nou. Eu m-am strambat. — Ce altceva ai putea sa faci? Nu sunt multe slujbe mai bune decat cea de la palat. S-a auzit o bataie in usa, iar ea nu a mai avut ocazia s&-mi raspunda la intrebare. M-am ridicat, mi-am luat din nou blazerul ca sa arat prezentabil si i-am facut semn din cap Neenei sa le des- chida oaspetilor. Mama a aparut de dupa usa, zambind, iar tata a ur- mat-o cu un aer multumit. Nu puteam sa nu observ ca aga se intampla intotdeauna. La evenimentele oficiale sau la cinele importante, mama era langa tata sau imediat in spatele lui. Dar cand erau doar sot gi sotie — nu rege $i re- gina -, el o urma intotdeauna. — Buna, mama. M-am dus sa 0 imbratisez. 18Mama mi-a aranjat parul in spatele urechii si mi-a zambit. — imi place tinuta asta. M-am retras mandra gi mi-am netezit rochia cu palmele. — Br&farile chiar o scot in evidenta, nu crezi? Eaa chicotit. — Ai acordat o atentie deosebita detaliilor. Din cand in cand, mama mi lasa sa-i aleg bijuteriile sau pantofii, dar asta se intampla rar. Mamei nu i se parea atat de distractiv pe cat mi se parea mie si nu se baza pe podoabe ca sa fie frumoasa. {n cazul ei, chiar nu era ne- voie. mi placea stilul ei clasic. Mama s-a intors gi a atins-o pe Neena pe umar. — Poti sa te retragi, i-a spus incet. Neena a facut imediat o reverenta si ne-a lasat singuri. — S-a intamplat ceva? am intrebat eu. — Nu, scumpo. Pur si simplu, vrem sa stam de vorba singuri, a raspuns tata, apoi a intins o mand gi ne-a condus la masa. Vrem sa-ti vorbim despre o oportunitate. — Oportunitate? Plecam undeva? imi placeau grozav cAlatoriile. — Te rog, spune-mi cd, in sfarsit, 0 s4 mergem intr-o excursie la plajé. Am putea sa fim doar noi gase? — Nu chiar. Nu vom pleca nicaieri, ci vom avea musa- firi, mi-a explicat mama. — O! Companie! Cine vine? Ei s-au privit, apoi mama a continuat sa vorbeasca. — $tii cd lucrurile sunt periculoase acum. Oamenii sunt nelinistiti si nefericiti, iar noi nu ne dam seama cum sd reducem tensiunea. 19Am oftat. — Stiu. — Cautém o modalitate de a le ridica moralul, a ada- ugat tata. Mi-am recapatat buna dispozitie. De obicei, ridicarea moralului implica 0 sarbatorire. $i eu aveam mereu chef de petreceri. — La ce v-ati gandit? Am conceput imediat in minte un nou model de ro- chie, dar am renunfat la el aproape la fel de repede. Nu la asta trebuia sa fiu atenté acum. — Ei bine, a inceput tata, publicul raspunde cel mai bine la evenimentele fericite din familia noastré. Cand mama ta si cu mine ne-am cAsatorit, fara a avut una dintre cele mai bune perioade ale ei. $i ti-aduci aminte cum au dat oamenii petreceri in strad cand au aflat de nasterea lui Osten? Am zambit. Aveam opt ani cand s-a nascut Osten si nu uitasem cum se entuziasmasera cu totii la aflarea vestii. Din dormitorul meu, am auzit muzica pana in zori. — A fost minunat. — A fost. Iar acum, privirea tuturor e indreptata spre tine. Nu peste mult timp ai sa fii regina. Tata a facut o pauza, apoi: Ne-am gandit ca poate ai fi dispusa s& faci ceva public, ceva care sa suscite interesul oamenilor, dar sa fie si foarte profitabil pentru tine. Eu am mijit ochii, nestiind incotro se-ndreapta discutia. — Ascult. Mama si-a dres vocea. 20— Stii c&, in trecut, printesele erau mAritate cu printi din alte {&ri, pentru consolidarea relatiilor internationale. — Te-am auzit folosind timpul trecut, corect? Mama a ras, dar eu nu ma amuzam. — Da, a incuviintat ea. — Bun. Pentru ca printul Nathaniel seaman4 cu un zombi, printul Hector danseaza ca un zombi, iar daci printul Federafiei Germane nu se obisnuieste cu igiena personala pana la petrecerea de Craciun, nu ar trebui invitat. Frustrata, mama si-a masat tamplele. — Eadlyn, mereu ai fost att de pretentioasa! Tata a ridicat din umeri. — Poate cé nu e un lucru rau, a comentat el, iar mama i-a aruncat o privire urata. Eu m-am incruntat. — Despre ce tot vorbiti? — Stii cum ne-am intalnit mama ta si cu mine, a ince- put tata. Mi-am dat ochii peste cap. — Toata lumea stie. Practic, voi doi sunteti despringi dintr-un basm. La aceste cuvinte, privirile li s-au imblanzit si zambe- tele le-au inundat chipurile. Trupurile au parut sa li se in- cline usor unul catre celalalt gi tata si-a mugcat buza cand s-a uitat la mama. — Scuzati-ma. Primul nascut e in camera, puteti si v4 abtineti? Mama a rosit, iar tata si-a dres vocea si a continuat. 21— Pentru noi, Alegerea a fost un adevarat succes. $i, cu toate ca parintii mei au avut probleme, a functionat si pentru ei. Aga cd... noi speram... A ezitat si mi-a intalnit privirea. A durat ceva pana sa inteleg ce vor sa spuna. Stiam ce este Alegerea, dar niciodata, nici macar o data, nu fusese sugerata ca optiune pentru oricare dintre noi, mai ales pentru mine. — Nu! Mama si-a ridicat mainile, in semn de avertisment. — Ascultaé numai... — OAlegere? am izbucnit eu. E 0 nebunie! — Eadlyn, nu esti rationala! M-am uitat urat la ea. — Mi-ati promis... mi-ati promis... cA nu o s4 ma obli- gati niciodat si m& cds&toresc pentru o alianta. Cu ce e mai buna Alegerea? — Asculté-ne pana la capat! mi-a cerut ea. — Nu! am strigat. N-am s-o fac! — Calmeaza-te, scumpo! — Nu-mi vorbi aga! Nu sunt un copil! Mama a oftat. — Cu siguranta te comporti ca unul. — imi distrugeti viata! Mi-am trecut degetele prin par gi am inspirat adanc de cdteva ori, in speranta cd o s4 mA ajute s4 gandesc. Asta nu putea sa se intample. Nu mie. — Este o ocazie important, a insistat tata. — incercafi si ma legati de un strain! 22— Ji-am spus cd o sa se incdpafaneze, i-a goptit mama tatei. — Ma intreb cu cine seamané, i-a réspuns el cu un zambet. — Nu vorbiti despre mine ca si cum n-as fi in camera! — imi pare rau, a spus tata. Vrem doar si te gandesti Ja asta. — Dar Ahren? Nu poate sé 0 faca el? — Nu Ahren o sf fie viitorul rege. in plus, el o are pe Camille. Printesa Camille era mostenitoarea tronului Frantei si, in urm cu cativa ani, reusise s4-1 cucereascd pe Ahren. — Atunci, obliga-i pe ei sa se cAsdtoreasca! am insistat eu. — Camille va fi regina c4nd fi va veni timpul, si ea, ca gi tine, va trebui s4-si cearé partenerul de sot. Daca ar fi fost alegerea lui Ahren, ne-am fi gandit la asta; dar nu este. — Si Kaden? Nu puteti sa-| obligati pe el? Mama a ras, fara s4 se amuze. — Are paisprezece ani! Nu avem mult timp la dispozi- fie. Oamenii au nevoie de ceva care sa-i incénte acum. M-a privit cu ochi mijiti. $i, sincer, nu e vremea sa-ti cauti pe cineva care si domneasca alaturi de tine? Tata a dat aprobator din cap. — Este adevarat. Nu e un rol pe care sa ti-] asumi singura. — Dar nu vreau sa ma miarit, am insistat eu. Va rog sa nu md obligati sd o fac. Am doar optsprezece ani. — Exact varsta la care m-am casatorit cu tatal tau, a replicat mama. 23— Nu sunt pregatitd, am staruit eu. Nu vreau un sot, ‘Va rog, nu-mi faceti asta! Mama s-a intins peste masa si gi-a agezat mana peste amea. — Nimeni nu fi-ar face nimic. Tu ai face ceva pentru poporul tau. J-ai oferi un dar. — Adica si z4mbesc prefacut, cand mai degraba ag vrea si plang? Ea s-a incruntat usor. — Asta a facut mereu parte din indatoririle noastre. M-am holbat la mama, cerandu-i in tacere un raspuns mai bun. — Eadlyn, de ce nu te gandesti o vreme la propune- rea noastra? a spus tata calm. Stiu ca iti cerem un lucru important. — Asta inseamna cd am de ales? Tata a inspirat adanc gi s-a gandit la vorbele mele. — Ei bine, scumpo, de fapt vei avea treizeci gi cinci de alegeri. Eu am sarit din scaun gi le-am aratat uga. — Plecati! le-am cerut. Plecati! Ei au parasit camera fara si mai spuna ceva. Nu stiau cine sunt, pentru ce ma pregatisera? Eram Eadlyn Schreave. Nimeni nu era mai puternic decat mine. Asadar, daca p&rintii mei credeau cd aveam de gand s4 cedez fara sa lupt, se inselau amarnic. 24CAPITOLUL 3 m hotarat sa iau cina in camera mea. Nu aveam chef si-mi vad familia acum. Eram furioasa pe tofi. Pe parintii mei pentru ca erau fericiti, pe Ahren pen- tru c4 nu se grabise acum optsprezece ani gi pe Kaden gi Osten pentru ca erau atat de tineri. Neena m-a ocolit si mi-a umplut ceasca in timp ce-mi vorbea. — Credeti cd o sa acceptati asta? m-a intrebat ea. — Incd ma gandesc la 0 cale de scpare. — Dac& ati spune ca sunteti deja indragostita de cineva? Eu am scuturat din cap $i mi-am impuns mancarea cu furculita. — Lam insultat pe trei dintre posibilii mei candidati chiar in fata lor. Neena a asezat o farfurioara cu bomboane de ciocolata in mijlocul mesei, presupunand corect ca, probabil, mi le doream mai mult decat somonul garnisit cu caviar.CaPrroLuL 3 m hotarat sa iau cina in camera mea. Nu aveam chef si-mi vad familia acum. Eram furioasi pe toti. Pe parintii mei pentru ca erau fericiti, pe Ahren pen- tru cd nu se grabise acum optsprezece ani si pe Kaden si Osten pentru ca erau atat de tineri. Neena m-a ocolit si mi-a umplut ceagca in timp ce-mi vorbea. — Credeti cd o sa acceptati asta? m-a intrebat ea. — inci m& gandesc la o cale de sc&pare. — Dacd afi spune ca sunteti deja indragostita de cineva? Eu am scuturat din cap $i mi-am impuns mancarea cu furculita. — I-am insultat pe trei dintre posibilii mei candidati chiar in fata lor. Neena a asezat o farfurioara cu bomboane de ciocolata in mijlocul mesei, presupunand corect c4, probabil, mi le doream mai mult decat somonul garnisit cu caviar. 25— Atunci, poate de un paznic? Servitoarelor li se in- tampla destul de des, a sugerat ea cu un chicotit. Eu am rs batjocoritor. —E bine pentru ele, dar eu nu sunt chiar atat de disperata. Rasul ei s-a stins. Mi-am dat imediat seama ca 0 jignisem, dar asta era adevarul. Nu puteam si ma multumesc cu 0 persoané in varsta, cu atat mai putin cu un paznic. Pana si s4 ma gan- desc la asa ceva era o pierdere de timp. Trebuia sa ies din situatia asta. — N-am vrut sa sune asa, Neena. Doar c4 oamenii se asteapta la anumite lucruri de la mine. — Desigur. — Am terminat. Poti si te duci la culcare; am sa las caruciorul pe hol. A incuviintat din cap si a plecat fara s4 mai spuna un cuvant. Am gustat din bomboanele de ciocolata inainte sa re- nunt s4 mai mananc ceva gi m-am strecurat in cémaga de noapte. Nu puteam sa ma infeleg cu mama si cu tata acum, iar Neena nu pricepea. Trebuia sa stau de vorba cu singura persoana care ar fi putut si m inteleaga, cu per- soana care, uneori, parea ca este jumatatea mea. Aveam nevoie de Ahren. — Esti ocupat? am intrebat, deschizand incet usa de la camera lui. Ahren st&tea la biroul sau gi scria. Parul blond ii era ra- vasit ca dupa o zi plina, dar ochii nu-i erau nici pe departe 26obosifi, si semana atat de mult cu tata ~ in pozele in care era mai tanar -, incat prea ciudat. Era inca in hainele de la cina, dar igi scosese sacoul si cravata, pregatindu-se pentru seara. — Cioc&neste, pentru numele lui Dumnezeu! — $tiu, stiu, dar este o urgenta. — Atunci, ia-ti un paznic, s-a rastit el gi s-a intors la hartiile lui. — Deja mi s-a sugerat asta, am mormiit ca pentru mine. Vorbesc serios, Ahren; am nevoie de ajutorul tau. Ahren s-a uitat la mine peste umar si mi-am dat seama c& avea de gand sa cedeze. A impins nonsgalant cu piciorul scaunul de langi el. — Vino in biroul meu. Eu am luat loc si am oftat. — Ce scrii? A pus repede un teanc de hartii peste cele cu care fu- sese ocupat. — Oscrisoare pentru Camille. — Doar stii ci ai putea s8-i dai pur si simplu un telefon. Ela ranjit. — O, ams-o sun. Dar am sa-i trimit gi asta. — N-are niciun sens. Despre ce-ai putea sa-i vorbesti, de e nevoie si de un telefon, si de o scrisoare? El si-a inclinat capul. — Dac vrei sa stii, au scopuri diferite.O sun ca sa vad ce s-a mai intamplat gi ce-a facut peste zi. Scrisorile sunt pentru lucrurile pe care nu pot s& le spun mereu cu voce tare. — O, zu? 27M-am aplecat $i m-am intins dupa hartie. Dar inainte sé ma apropii de ea, Ahren m-a apucat de incheietura miinii. — Am si te omor, mi-a promis el. — Bun, i-am raspuns eu. Atunci, poti sa fii tu mosteni- torul, sa participi la o Alegere si sa-ti iei la revedere de la pretioasa ta Camille. El s-a incruntat. — Poftim? M-am prabusit din nou pe scaun. — Mama gi tata trebuie sa ridice moralul tuturor. Au hotarat, de dragul tarii noastre, Illéa - am spus eu cu un fals patriotism -, ca trebuie s organizez o Alegere. Ma asteptam si fie teribil de ingrozit. Poate sé ma bata inteleg&tor pe umiar. insa Ahren si-a lasat capul pe spate sia ras. — Ahren! A continuat s4 rad4 zgomotos, inclinandu-se in fata si lovindu-se peste genunchi. — Aisa-ti gifonezi costumul, l-am avertizat eu, dar asta 1a facut sd rada si mai tare. Pentru numele lui Dumnezeu, opreste-te! Ce-ar trebui si fac? — De unde sa stiu? Nu pot sa cred c4 ei sunt convingi cA o sa functioneze, a adaugat, incd zambind. — Ce vrei s4 spui cu asta? A ridicat din umeri. — Nu stiu. Presupun ci m-am gndit ci, daca te-ai mérita vreodata, ai face-o mult mai tarziu. Cred c& toata Jumea a presupus asta. 28— Si asta ce inseamna? fn cele din urma, am simtit atingerea calda pe care o agteptasem cand m-a luat de mana. — Haide, Eady! Mereu ai fost independenta. E regina din tine. fti place s& te afli la conducere, s& actionezi de capul tau. Nu credeam cA ai sa-ti alegi un partener inainte s& apuci sé conduci o vreme. — Nu e ca gi cand am avut de ales, am mormi si mi-am inclinat capul spre podea, dar continuand si ma uit la fratele meu. El s-a bosumflat usor. — Biata printesa! Nu vrei si conduci lumea? Eu i-am indepartat mana. — Sapte minute. Tu ar fi trebuit sa fii mostenitorul. As prefera sa stau singura gi s§ mazgalesc, in loc si intocmesc toate documentele alea idioate. $i prostia asta cu Alege- rea! Nu vezi cat este de ingrozitoare? — Chiar gi aga, cum de-ai ajuns in situatia asta? Cre- deam c au renuntat la asa ceva. Mi-am dat din nou ochii peste cap. — Nu are absolut nimic de-a face cu mine. Asta-i par- tea cea mai rea. Tata se confrunta cu opozitia publica, asa ca incearca sa distraga atentia oamenilor. Am scuturat din cap. Lucrurile sunt din ce in ce mai grave, Ahren. Oamenii distrug case gi afaceri. Unii au murit. Tata nu stie sigur de ce se intémpla toate astea, dar crede ca de vind sunt cei de varsta noastra, generatia care a crescut fara caste. Els-a strambat. — Nuare niciun sens. Cum ar putea sa te supere faptul c& ai crescut fara restrictii? 29Am t&cut $i m-am gandit. Cum puteam s&-i explic 0 realitate pe care doar puteam sa 0 presupun? — Ei bine, toata viata mi s-a spus ca am sé fiu regin’. Pur si simplu. Fara sa am de ales. Tu ai crescut stiind ci ai optiuni. Puteai sa intri in armata, si devii ambasador, sa faci multe alte lucruri. Dar daca nu asta se intampla cu adevarat? Daca nu aveai toate oportunitatile pe care cre- deai c4 0 sa le ai? — Hm, a spus el cand a inteles. Asadar, li se refuzd anumite locuri de munca? — Locuri de munca, educatie, bani. Am auzit cA unii oameni refuza sa-si cdsdtoreasc4 odraslele din cauza ve- chilor caste. Nimic nu se intampla asa cum a crezut tata cd o sa se intample gi situatia e aproape imposibil de contro- lat. Putem sa obligam oamenii sa fie corecti? — Si asta incearc4 tata si afle acum? a intrebat el, sceptic. — Da, si eu sunt trucul cu fum si oglinzi care le dis- trage atentia pana o sa nascoceasca un plan. Ela chicotit. — Astaare mai multsens decat sa devii brusc romantica. Mi-am inaltat capul. — Las-o balta, Ahren. Deci, nu ma intereseazi s4 ma casatoresc. De ce conteaza? Alte femei pot si ramana singure. — Dar oamenii nu se asteapti ca alte femei s4 dea nas- tere unui mostenitor. L-am lovit din nou. — Ajuté-ma! Ce fac? 30El s-a uitat in ochii mei, iar eu mi-am dat seama — la fel de ugor cum puteam sa-i citesc toate emofiile — c& a vazut c& sunt speriata. Nu iritaté sau suparata. Nu furioas4 sau scArbita. Eram speriata. Una era ca poporul sa se astepte sa conduc, sa tin in miinile mele milioane de vieti. Era 0 slujb, o sarcina. Pu- team sa verific diverse lucruri de pe liste, s deleg pe altii. Dar asta era ceva mult mai personal; inca o parte din viata care ar fi trebuit si-mi apartina, dar nu-mi apartinea. Zambetul jucausg i-a dispArut gi si-a tras scaunul mai aproape de al meu. — Dac ei vor sé le distraga atentia oamenilor, ai putea si le sugerezi alte... oportunitafi. O posibila cisatorie nu este singura optiune. Cu alte cuvinte, daci mama si tata au ajuns la concluzia asta, inseamna cA poate au epuizat toate celelalte optiuni. Mi-am cuprins capul in maini. Nu voiam sa-i spun ci incercasem sa-l propun pe el ca alternativa sau c4 ma gan- disem chiar la Kaden ca la o solutie acceptabila. Simteam c4 are dreptate, cd Alegerea era ultima lor speranta. — Uite cum stau lucrurile, Eady. Ai sa fii prima fata care o sa domneasca de drept. $i oamenii asteapta foarte multe de la tine. — De parca nu stiu asta! — Dar, a continuat el, asta-ti ofera si o mai mare putere de negociere. Mi-am ridicat usor capul. — Lace te referi? 31— Dac ei chiar au nevoie sa faci asta, atunci negociaza. Mi-am indreptat spatele si rotitele mintii au inceput si mi se invarteasca, incercand si ma gandesc la ce-as putea sa cer. Era posibil sa existe 0 cale de-a scApa rapid de asta, fra sa se termine cu o cerere in casatorie. Farid o cerere in cisitorie! Dac vorbeam destul de repede, probabil ca 1-ag fi putut convinge pe tata si accepte, practic, orice, cat vreme isi organiza Alegerea. — S& negociez! am goptit. — Exact! M-am ridicat in picioare, lam apucat pe Ahren de urechi si l-am sdrutat pe frunte. — Esti eroul meu incontestabil! Ela zambit. — Orice pentru tine, regina mea. ‘Am chicotit gi l-am impins. — Multumesc, Ahren. — Apuca-te de treaba! Mi-a aratat usa fluturand din mana, iar eu am banuit c&, de fapt, era mai dornic sa se-ntoarca la scrisoarea lui dect sA ma vada nascocind un plan. Am iegit grabité din incdpere si m-am indreptat spre camera mea, sa iau niste hartie. Trebuia s& chibzuiesc. C&nd am cotit, am intrat in cineva gi am c4zut pe spate, pe covor. — Au! m-am plans eu si m-am uitat in sus, ca sa-l vad pe Kile Woodwork, fiul doamnei Marlee. 32Kile gi restul familiei Woodwork aveau camere la acelagi etaj cu familia noastra — 0 onoare deosebita. Sau 0 pacoste, in functie de ce parere aveai despre familia Woodwork. — Vrei si te dai la o parte? m-am rastit eu. — Nueu alergam, mi-a raspuns gi si-a ridicat cartile pe care le scdpase. Ar trebui s& te uiti pe unde mergi. — Un gentleman mi-ar oferi acum mana, i-am adus eu aminte. Lui Kile i-a cizut p&rul peste ochi cand s-a uitat la mine. Camaga fi era prea mare si avea nevoie disperata de-o tunsoare si de-un barbierit. Nu stiam pentru cine-mi era mai rusine: pentru el, atat de neingrijit, sau pentru fa- milia mea, fiindca trebuia sd fie vazutd cu un asemenea dezastru. Ceea ce ma deranja in mod deosebit era ca nu intot- deauna arata atat de neingrijit, si chiar nu trebuia sa fie acum. Cat de greu i-ar fi fost s4 se pieptene? — Eadlyn, niciodata nu ai crezut cd sunt un gentleman. — Eadevarat. M-am ridicat fara niciun ajutor si mi-am scuturat rochia. in ultimele gase luni, fusesem scutité de compania plic- tisitoare a lui Kile. Plecase la Fennley ca sa se inscrie la un curs intensiv, iar din ziua plecarii sale mama lui plansese intruna dupé el. Nu stiam ce studiaza gi nici nu-mi pasa in mod deosebit. Dar acum se intorsese gi prezenta lui era un alt factor de stres de pe o list din ce in ce mai lunga. — $i, in primul rand, ce-ar face o domnisoara sa alerge aga?— Probleme pe care mintea ta e prea ingusti ca si le inteleaga. Ela ras. — Corect, pentru cA sunt un imbecil. E un miracol ci reusesc sa fac singur baie. Tocmai voiam sa-] intreb daca intr-adevar face baie, pentru c4 arata de parca fugise de orice semana cu un sapun. — Sper ci una dintre cartile alea e un manual de bune maniere. Chiar ai nevoie de o baie. — Eadlyn, inc& nu esti regina. Las-o mai moale! S-a indepértat, iar eu am ramas furioasd pe mine in- sami pentru ci nu avusesem ultimul cuvant. M-am grabit. Acum aveam probleme mai mari decat bunele maniere ale lui Kile. Nu puteam sa-mi pierd vre- mea certéndu-ma pentru fleacuri sau sa fiu distrasa de orice lucru care nu putea s& puna capat Alegerii.CAPITOLUL 4 = reau sa fiu bine inteleasa, am spus gi am luat loc in biroul tatei. Nu-mi doresc s4 ma marit. Ela dat aprobator din cap. — infeleg cd nu vrei si te cAsitoresti ast&zi, dar dintot- deauna ai stiut c trebuie sd o faci, Eadlyn. Esti obligata s& continui descendenta regala. Uram cand vorbea aga despre viitorul meu, ca si cand sexul, dragostea si copiii nu erau lucruri frumoase, ci doar niste datorii indeplinite pentru a asigura mersul tarii, ceea ce-i rapea viitorului orice urma de bucurie. Dintre toate lucrurile din viata mea, nu acelea ar fi tre- buit sa fie adevaratele placeri, cele mai bune parti? Mi-am alungat grijile si m-am concentrat asupra subiectului. — infeleg. Si sunt de acord ca este important, am ras- puns eu diplomatic. Dar, cand ai avut Alegerea ta, nu fi-ai facut niciodata griji c& niciuna dintre participante 35s& ramana daca nu le pasd de mine sau de viata pe care vor fi nevoifi s4 o ducd la palat. — Sunt total de-acord cu asta, a spus el convingator. P&rea ca atinsesem un punct sensibil. — Excelent. $i stiu ca s-ar putea s& te opui ideii, dar daca pana la final nu am sa gasesc pe nimeni potrivit, atunci o s4 anulam totul. Fara print, fara nunta. — Ah! a spus el, aplecdndu-se in fata pe scaun gi in- dreptand un deget spre mine. Daca am sa fiu de acord, ai sa-i respingi pe toti din prima zi. Nici macar n-ai sa incerci! Am tacut pret de o clipa si m-am gandit. — $i daca ti-as garanta un termen? Sa zicem ca Ale- gerea o s se desfasoare timp de trei luni gi cA macar in timpul Asta am si-mi evaluez optiunile. Dup& aceea, daci nu-mi gasesc o pereche potrivitd, toti concurentii sunt li- beri sd plece. El si-a trecut mana peste gura si s-a foit usor in scaun inainte si md fixeze cu privirea. — Eadlyn, stii cat de importanta e Alegerea, nu? — Desigur, i-am raspuns imediat, extrem de consti- enta de seriozitatea evenimentului. S$tiam ca o singura migcare gresitd mi-ar fi schimbat viata iremediabil. — Trebuie sa faci asta gi s-o faci aga cum se cuvine. De dragul tuturor. Vietile noastre, toate, sunt in serviciul po- porului nostru. M-am uitat in alta parte. Daca asa stateau lucrurile, mi se parea ci mama, tata gi cu mine eram trinitatea de sacri- ficiu, in vreme ce toti ceilalfi faceau ce voiau. 37— N-am sa te dezamagesc, i-am promis. Fa ceea ce tre- buie s& faci. F4-ti planurile, gasegte o cale sa linigtesti po- porul, iar eu am sa-ti ofer destul timp incat s4 aranjezi tot. G4nditor, s-a uitat la tavan. — Trei luni? Si juri ca ai s& te straduiesti? Am ridicat mana. — fi dau cuvantul meu. Ba chiar am sa gi semnez ceva, daca vrei, dar nu pot sa-ti promit cd am sa ma indragostesc. — N-as fi aga de sigur, daca as fi in locul tau, a spus el cu inteles. Dar eu nu eram nici tatal meu, nici mama mea. Indife- rent de cat de romantica i se parea lui situatia, eu nu ma gandeam decat la cei treizeci si cinci de baieti galagiosi, insuportabili si urat mirositori care aveau si-mi invadeze c4minul. Nimic nu mi se parea fermecator. — S-a facut! M-am ridicat, aproape pregitits sé dansez. — Serios? — Serios. L-am luat de mana si, cu o singura strangere, mi-am pecetluit viitorul. — Multumese, tat’. Am plecat din camera inainte s-mi vada zambetul larg. M& gandisem deja cum si-i fac pe majoritatea baietilor s& plece de bundvoie. Puteam sa fiu intimidant& cand era cazul sau sa gasesc metode prin care sd transform palatul intr-un mediu extrem de neprimitor. fn plus, Osten, care era cel mai r&utacios dintre noi, era arma mea secreta si probabil c& m-ar fi ajutat dacd |-as fi rugat, fara sa insist prea mult. 38Ideea c4 un biiat de rand se simtea destul de curajos incat si faci fata provocarii de a deveni print mi se parea de admirat. insi nimeni nu urma sa ma ,lege” inainte si fiu pregatita si aveam de gand sa ma asigur ca bietii fraieri stiau la ce se inhama. in studio era rece, dar, odat& ce se aprindeau luminile, parca eram intr-un cuptor. Cu ani in urmé, invatasem sa-mi aleg haine vaporoase pentru Actualitafi, de aceea ro- chia din seara asta era fara umeri. Ca de obicei, tinuta mea era una clasica, dar nu una in care sé mor de cald. — Este rochia perfecta, a comentat mama si a tras de volanasele de pe mAneci. Arati minunat. — Multumesc. Si tu. Ea a zambit cat a continuat sa-mi aranjeze rochia. — Multumesc, scumpo. Stiu ca te simti un pic co- plesita, dar cred ca o Alegere o sa fie buna pentru toatd lumea. Esti mult timp singura gi e ceva la care trebuia si ne gandim in cele din urmi, si... — Si-i va face pe oameni fericiti. Stiu. Am incercat sé-mi ascund nefericirea din glas. Teoretic, depasiseram etapa in care printesele erau vandute, dar... situatia nu mi se parea cu mult diferita. Nu intelegea asta? Ochii ei s-au mutat de la rochie la mine. Ceva din pri- virea ei imi spunea ca fi pare rau. — Stiu cd simfi ca e un sacrificiu; si este adevarat ca atunci cand datoria este viata ta, sunt multe de facut... nu pentru ca vrei, ci pentru c4 trebuie. A inghitit nodul din gat. Dar aga ]-am cunoscut pe tatal tau si mi-am gasit 39cei mai apropiati prieteni gi am invafat c4 sunt mai pu- ternicd decat ag fi crezut vreodata. Stiu ce infelegere ai facut cu tatal tau, iar dacd Alegerea se termina fara sa-ti gasesti partenerul potrivit, atunci asa sa fie. Dar, te rog, ingdduie-ti sa incerci ceva. Ascute-ti mintea, invata ceva. $i incearc& s4 nu ne urasti pentru ca te rugam sé faci asta. — Nu va urasc. — Dar te-ai gandit la asta cand ti-am facut propunerea, a spus ea, zambind. Nu-i asa? — Am optsprezece ani. E in firea lucrurilor si ma cert cu parintii. — Nu m deranjeaza o cearta stragnicd, atata vreme ct, la final, nu uiti cat de mult te iubesc. M-am intins sa o imbratisez. — Gi te iubesc. Sa fii sigura de asta! M-a tinut o clipa si apoi s-a retras, netezindu-mi rochia ca sa se asigure cd nu e sifonata, inainte sa plece sa-l caute pe tata. Eu m-am dus s4-mi ocup locul langa Ahren, care m-a tachinat ridicand din sprancene. — Ariti bine, surioar’. Practic, preg3tit’ pentru nunt’. Mi-am apucat fusta gi m-am asezat gratios. — inca un cuvant si-o si te rad in cap cand dormi. — Sieu te iubesc. Am incercat s& nu z4mbesc, dar nu am reusit. Ma cu- nostea atat de bine. incdperea s-a umplut cu oamenii de la palat. Doamna Lucy statea singura, de vreme ce generalul Leger isi facea rondul, iar domnul si doamna Woodwork stéteau in spatele camerelor, cu Josie si Kile. Erau singurii copii ai 40familiei Woodwork gi stiam ci doamna Marlee inseamna mult pentru mama, asa c4 n-am spus nimdnui ca eu cre- deam cd odraslele ei sunt cele mai groaznice. Kile nu era la fel de nesuferit ca Josie, dar, in toti anii de cand il stiam, nu reusise s4 poarte nici pe departe o conversatie intere- santa. Asadar, dacé, Doamne fereste, as fi suferit din cauza vreunei insomnii teribile, l-as fi angajat si stea in camera mea gi sé vorbeasca. Problema rezolvata. Iar Josie... nu aveam cuvinte pentru cat de ticaloasa era fata aia. Cand au sosit, consilierii tatalui meu au facut plecd- ciuni. Din cabinetul tatei facea parte o singura femeie, Lady Brice Mannor. Era miniona si incntatoare, iar eu nu stiam cum de o persoané atat de sfioas4 reusea sa reziste pe scena politicd. Nu 0 auzisem niciodata ridicdnd vocea sau infuriindu-se, dar oamenii 0 ascultau. Pe mine, barba- tii nu ma ascultau decat daca eram severa. Totusi, prezenta ei ma facea curioasa. Ce s-ar fi intam- plat daca eu, ca regina, mi-as fi infiintat un consiliu din care sd facd parte doar femei? Ar fi putut fi un experiment interesant. Presedintii si consilierii si-au facut anunturile si si-au prezentat cele mai noi informatii si, in cele din urma, Ga- vril s-a intors cdtre mine. Gavril Fadaye avea parul argintiu si pieptanat pe spate, dar un chip foarte atragator. in ultima vreme vorbise des- pre pensionare, dar, dupa un anunft atat de important, era obligat s4 mai ram4na un timp. — Illéa, in incheierea programului din aceasta seara, avem o veste foarte interesanté. $i frumoasa Eadlyn 41Schreave, viitoarea noastra regina, este cea mai in masura sa v-o transmita. $i-a fluturat gratios mana in directia mea, iar eu am zambit larg cand am traversat scena acoperita de covoare, in aplauzele politicoase. Gavril m-a imbratigat rapid si m-a sdrutat pe ambii obraji. — Bine ati venit, printes4 Eadlyn! — Multumesc, Gavril! — Acum, trebuie s4 fiu sincer. Parcé mai ieri anun- tam nasterea dumneavoastra gi a fratelui dumneavoastra, Ahren. Nu-mi vine s& cred ca au trecut mai mult de opt- sprezece ani! — Este adevarat. Am crescut cu totii. M-am uitat spre ai mei, care m-au privit cu blandete. — Sunteti pe punctul de a scrie istoria. Cred c& toti din Illéa sunt dornici s4 vada ce veti face dupa cAtiva ani, cand veti deveni regina. — Va fi cu siguranté un moment extraordinar, dar nu sunt sigura ca vreau sa astept atat de mult ca sa fac istorie. in joaca, lam impuns cu cotul, iar el s-a prefacut surprins. — De ce nu ne spuneti la ce va ganditi, Alteta Voastra? Eu mi-am indreptat umerii in fata camerei C si am zambit. — De-a lungul anilor, minunata noastra far a trecut prin multe schimbari. Numai in vremea parintilor mei am vazut cum, practic, fortele rebele din tara au disp3- rut gi, cu toate cA nu ne mai confruntém cu provocari, 42liniile imaginare ale sistemului de caste nu ne mai despart oamenii. Traim intr-o er de o libertate extraordinara si asteptam cu nerabdare s vedem cum poporul nostru de- vine tot ce-gi doreste. Mi-am adus aminte si zambesc si s4 pronunf clar. Anii in care invatasem cum s4 ma adresez unui public ma obis- nuisera cu tehnica adecvata gi stiam ca-mi voi atinge sco- pul odat& cu rostirea anunfului. — $i este minunat... dar eu tot o fat de optsprezece ani sunt. Putinii invitati gi consilierii au chicotit. — Incepi sa te cam plictisesti cAnd iti petreci majorita- tea zilei intr-un birou, cu tatal tau. Fara suparare, Maiesta- tea Voastra, am adaugat eu, intorcandu-mi spre tata. — Nu mi supir, mi-a réspuns el. — Asa c& am hotrat ca este timpul sa schimb ritmul. E timpul s& caut nu doar pe cineva al&turi de care si inde- plinesc aceast& sarcind epuizanti, ci si un partener cu care si-mi impart viata. Pentru a face asta, sper cA oamenii din Illéa imi vor indeplini cea mai mare dorinta: s4 organizez oAlegere. Consilierii au icnit surpringi si au morméait. Am vazut fetele socate ale personalului. Era clar cA singura persoana care tia deja era Gavril, lucru care m-a surprins. — Maine vor fi trimise scrisori tuturor tinerilor eligi- bili din Illéa. Veti avea la dispozitie doud saptamani ca s4 hot&rati dac4 doriti s4 concurati pentru mana mea. Desigur, imi dau seama cA este ceva nou. Pana acum, nu s-a mai organizat o Alegere condusa de o femeie. Totusi, 43chiar dac& am trei frati, sunt foarte inc&ntata si cunosc un alt print din Illéa. $i sper ca toata Illéa va sarbatori alaturi de mine. Am facut o mica reverenta si m-am retras la locul meu. Mama gi tata radiau de mAndrie, iar eu am incercat sa ma conving cA reactia lor este suficienta, cu toate cd simteam ca sangele-mi tremurd in vene. Nu am putut sa nu ma gan- desc la faptul c4 poate pierdusem ceva din vedere, ca era gaurd in plasa pe care mi-o intinsesem ca si ma prinda. insa nu puteam s& mai fac nimic. Tocmai ma arunca- sem de pe margine.CAPITOLUL 5 tiam ca in palat lucreaza o multime de angajati, dar eram convinsa ca majoritatea se ascunsesera pana astézi. Odata cu raspandirea anuntului acestei neastep- tate Alegeri, nu numai servitoarele si valetii se agitau cu pregatirile, ci gi o multime de oameni pe care nu-i mai va- zusem pnd atunci. Sarcina mea zilnica de a citi rapoarte gi de a participa Ja sedinte s-a schimbat de cand am devenit punctul nodal al pregatirilor pentru Alegere. — Aceasta este un pic mai ieftind, Alteta Voastra, dar incredibil de confortabila, si s-ar potrivi bine cu decorul existent. Un barbat a intins o mostra foarte mare de material, pe care a asezat-o peste celelalte doud optiuni, prezentate anterior. Am atins-o, incantata de textura aga cum eram de obi- cei, desi, in mod clar, materialul nu putea fi purtat.— Nu infeleg prea bine de ce facem asta, am mérturisit eu. Barbatul, unul dintre decoratorii de la palat, a strans din buze. — S-a insinuat ca aspectul unora dintre camerele de oaspeti este cam feminin gi cé pretendentii dumneavoas- tr ar putea sd se simta mai confortabil cu aga ceva, a spus si mi-a mai aratat o mostra. Cu o simp] cuvertura, putem s& facem o camera sa arate total diferit, m-a asigurat el. — Bine, am spus eu, gandindu-m cd era inutil s4 ma agit din cauza unor asternuturi. Dar eu trebuie sa hotarasc asta? El a zambit amabil. — Domnisoara, intreaga Alegere depinde de gusturile dumneavoastra. Chiar dacd nu dumneavoastra luati o ho- t4r4re, oamenii vor presupune ca ati facut-o. Asa ci e mai bine sa autorizati toate schimbarile. M-am holbat la material, epuizata, si m-am gandit la modul in care toate micile detalii stupide vor reflecta gus- turile mele. — Asta. Am ales cea mai ieftina optiune. Era un verde inchis, perfect acceptabil pentru o sedere de trei luni. — Eoalegere foarte buna, Alteta Voastra, m-a felicitat decoratorul. Acum, sa ne gandim si la niste obiecte noi de arta? A batut din palme si un sir de servitoare au intrat, du- cand tablouri. Eu am oftat, stiind ci dupa-amiaza mea era pierduta. 46in dimineata urmatoare, am fost chemata in sala de mese. Mama m-a insotit, dar tata nu a putut sa-si lase tre- burile deoparte. Un barbat, despre care am presupus cA este bucita- tul-sef, s-a plecat in fata noastra, insa nu prea mult din cauza burtii sale mari. Era mai mult rogu decat alb la fata, dar nu transpira, ceea ce m-a facut sa cred c4, pur si sim- plu, fata lui purta urma aburilor din toti acei ani petrecuti in bucatarie. — Maiestate, Alteta Voastra, vi multumesc pentru c& afi venit. Angajatii din bucdtarie lucreaz zi si noapte ca sa gaseasca variantele potrivite pentru prima cina, dupa sosirea pretendentilor dumneavoastra. Evident, dorim sa servim sapte feluri de mancare. — Desigur! a raspuns mama. Bucatarul-sef i-a zambit. — Bineinfeles, am dori sa aprobati meniul final. Am gemut in sinea mea. O masa adevarata cu sapte feluri de mancare putea sa dureze sase ore, de la prima inghititura de cocktail si pana Ja ultima muscatura de cio- colaté. Cat avea si dureze s4 gustém din mai multe man- caruri pentru fiecare fel? S-a dovedit c4 vreo opt ore, iar eu am avut o durere groaznica de stomac tot restul zilei, ceea ce m-a facut si nu fiu deloc entuziasmata c4nd cineva a venit sa intrebe despre selectiile muzicale pentru cina din prima seara. Coridoarele parca erau strizi aglomerate si din toate colfurile palatului se auzeau zgomotele pregitirilor grabnice. 47Am indurat cat de mult am putut, pana cand, intr-o zi, tata m-a oprit cand ne-am intalnit pe un coridor. — Ne gandeam sa creim o camera special pentru cei Alegi. Ce parere ai despre... — Destul! am oftat eu, exasperaté. Nu-mi pasa! Habar n-am ce le-ar placea baietilor intr-o camera de relaxare, aga c&-fi sugerez si intrebi un baiat. in ceea ce ma priveste, am sa fiu in gradina. Tata gi-a dat seama cd sunt pe punctul de a ceda ner- vos, aga ca m-a lisat sa plec fara si se opund. Am fost re- cunoscatoare pentru momentul de respiro. M-am asezat pe burta in costumul de baie, pe o patura, pe © porfiune de iarbi care se intindea tocmai pana la pidure. Mi-am dorit, asa cum o facusem de atatea ori, sa fi avut o pis- cina. Ma pricepeam destul de bine sa obtin ce vreau, dar tata nu facuse nimic in privinta piscinei. Odata ajunsa regina, sta urma sa fie primul lucru de pe ordinea de zi. incerc4nd s& ma relaxez, am inceput sa desenez rochii in carnetul meu. Stand la soare, scartaitul rapid al creio- nului s-a amestecat cu sunetul frunzelor fognitoare, dand nastere unui cantec minunat si linistit. Plangeam dupa pacea din viata mea. Trei luni, imi repetam. Trei luni, dupit care totul va reveni la normal. Un ras ascutit a deranjat linistea din gradina. Josie, am mormiait in sinea mea. Punandu-mi mana la ochi, m-am intors si am vazut-o venind spre mine. Era cu una dintre amicele ei, o fata de vita nobil& cu care alesese s{ se im- prieteneasca tocmai pentru c4 nu-i ajungea compania de Ja palat. 48