i MITUL, ASTAZICe este un mit in zilele noastre? Voi da numaidecat un oe rispuns, foarte simplu, care se potriveste perfect cu etimologia: mitul este o vorbire'. Mitul este 0 vorb Fireste, nu orice vorba: limbajul are nevoie de conditii speciale ca sa devina mit: vom vedea aceasta intr-o clipa. Insa, de la inceput, trebuie s4 sustinem cu hotarare ci mitul este un sistem de comunicare, este un mesaj. Vedem deci ca mitul nu poate fi un obiect, un concept sau 0 idee; este un mod de semnificare, o form. Va fi nevoie, mai tarziu, si-i punem acestei forme limite istorice, conditii de folosire, sa reinvestim societatea in ea: dar, mai intai, trebuie s-o descrie ca forma. Vedem ca ar fi cu totul iluzoriu si vrem sa facem ° discriminare substantiala intre obiectele mitice: intrucat mitul este vorbire, orice tine de discurs poate fi mit. Mitul nu se i : is i. Insi eu am "Mi se va obiecta ci termenul mit are o mie de alte sensuri. Insi incercat s4 definese lucruri, nu cuvinte. 2a ote * Desi termenul ,parole“ a fost tradus prin. ,vorbire de oF nor atpoy, preferim ,vorba“ pentru a semnala diferenga dintre ep ee Spunere codificati, de analizat semiologic — si cuvant, sursi mit i ¢ ce litul este o vorba, intr-un fel ca betisorul lui Stendhal care Se - te cristale in ,De l’amour, Semiologia are aici de studiat nu un Last si ‘naginar. Mitul este static si cumulatiy, in timp ce discursul ae sent Putificiti succesive care-I definesc ca diferit de altele. Mitul est a i i red. “te creste, discursul o migcare care se tot precizeaz’ (7222 ~Rotanp BarTHES defineste prin obiectul mesajului sau, ci prin felul in care-1 spune: mitul cunoaste limite formale, nu substantiale. Prin urmare, orice poate fi mit? Da, asa cred, deoarece universul este sugestiv la nesfarsit. Orice obiect din lume poate trece de la o existenta inchisa, muti, lao stare orala, deschisa aproprierii societitii, cAci nicio lege, naturala sau nu, nu interzice sa se vorbeasca_ despre lucruri. Un copac este un copac. Da, de buna seam. Ins un copac spus de Minou Drouet nu mai este chiar un copac, este un copac impodobit, adaptat unui anumit fel de consumare, un copac investit cu ingaduinte literare, cu revolte, cu imagini, pe scurt, cu un wzaj social care se adaugi materiei pure. Evident, nu totul este spus in acelasi timp: unele obiecte devin prada vorbirii mitice pentru un moment, apoi dispar, altele le iau locul, acced la mit. Exista oare obiecte fatalmente sugestive, asa cum spunea Baudelaire despre Femeie? Cu sigu- ranta ca nu: pot fi concepute mituri foarte vechi, dar nu eterne; istoria omenirii transforma realul in cuvant, ea si numai ea reglementeaza viata si moartea limbajului mitic. Veche sau nu, mitologia nu poate avea decat o baza istorici, deoarece mitul este o vorbire aleasa de istorie: el nu apare din ,natura“ lucrurilor. Aceasta vorba este un mesaj. Poate si fie foarte bine diferit de ceea ce se intelege prin oral; poate fi formati din scriituri sau din reprezentari: discursul scris, dar si fotografia, cinema-ul, reportajul, sportul, spectacolele, publicitatea, toate acestea pot servi drept suport vorbei care se face mit. Mitul nu se poate defini nici prin obiectul sau, nici prin materia sa, deoarece orice materie poate fi dotata in mod arbitrar cu semnificatie: sigeata pe care o aducem ca si semnificim o provocare este gi ea 0 vorbire. Cu siguranta ca, in ordinea perceptiei, imaginea si Serisul, de pild%, nu cer acelasi tip de constiinta; iar in imagine exist foarte multe moduri de lectura: 0 schemi se preteaza la semnificatie mult mai mult decat un desen, o imitatie mai mult decat un original, o caricaturi mai mult decat un portret. Insi aici nu mai este vorba de un mod teoretic de reprezentare: este tse de aceasta imagine, Propusa pentru aceasta semnificatic; Vorbirea miticd este formata dintr-o materie lucrati mai inainteMitologii 223 in vederea hci comunicari apropriate: intrucat toate materi mitului, reprezentative sau grafice, presupun o oe gemnificanté, aes “4 Poe judeca independent de ec ‘Aceast’i materie nu teste indiferenta: imaginea ae ras lor. jmperativa decat scrisul, ea impune semnificatia sive oan firi sa 0 analizeze, fara si o disperseze. insi nu avem dea na wo diferenta constitutiva. Imaginea devine scriitura din aks in care este semnificativa: ca si scriitura, ea face posibila o ae Vom intelege deci, aici, de acum inainte, prin limbaj, set orbit etc., orice unitate sau orice sintez4 semnificativa, werbali sau vizuala: o fotografie va fi pentru noi vorbire la fel ca un articol de ziar; chiar si obiectele vor putea deveni vorbire daca semnifica ceva. Acest mod generic de a concepe limbajul este de altminteri justificat de istoria scrisului: cu mult inainte de inventarea alfabetului nostru, obiecte ca manunchiul de sfori de culori diferite (guipou) al incasilor, sau desene ca pictogramele au fost vorbire curenta. Nu inseamna ins4 ca vorbirea mitica trebuie tratata ca limba: la drept vorbind, mitul tine de o stiinga general coextensiva cu lingvistica si care este semiologia. Mitul ca sistem semiologic Ca studiu al unei vorbiri, mitologia nu este, intr-adevar, decat un fragment din acea vasta stiinta a semnelor pe care Saussure a postulat-o acum vreo patruzeci de ani sub numele de semiologie. Semiologia nu este deocamdata constituita. Cu toate acestea, pornind de la Saussure si uneori independent de el, © _ Mare parte din cercetarea contemporana revine fara incetare la problema semnificatiei: psihanaliza, structuralismul, psihologia cidetica, unele tentative noi de critica literara cum ar fi cea a hui Bachelard, nu vor si mai studieze faptele decat ca fapte e Semnificd. Or, a postula o semnificatie inseamné a Bane : Semiologie, Nu vreau si spun cA semiologia ar putea = oS Mod egal, toate aceste cercetari: ele au conginuturi ¢ pre : 4u un statut comun, toate sunt stiinfe ale valorilor,224 Rovanp BarTHes marginesc sa intalneasca faptul: ele il definesc gi il explore; un valant-pour [echivalent]. De vreme ce studiaza semnificatiile independent de con nutul lor, semiologia este o stiinta a formelor. Ag vrea gf sp un cuvant despre necesitatea si despre limitele unei astfel de stiinte formale. Necesitatea este cea a oricarui limbaj exact, Jdanovy isi batea joc de filosoful Alexandrov, care vorbea despre ,structura sferica a planetei noastre*. ,Pand acum, spune Jdanoy, parca numai forma putea fi sferica*. Jdanov avea dreptate: nu se poate vorbi despre structura cu termenii formei, si nici reciproc, Se poate foarte bine ca, pe planul ,vietii*, sa nu fie decat 0 totalitate indiscernabila de structuri si de forme. Insa stiinta nu are ce face cu inefabilul: ea trebuie si vorbeasca despre pviata“ daca vrea s-o transforme. Impotriva unui oarecare don-quijotism, de altminteri, din picate, platonic, al sintezei, orice critica trebuie si accepte asceza, artificiul analizei si, in analiza, ea trebuie si puna de acord metodele gi limbajele. Mai putin terorizata de spectrul ,formalismului‘, critica istorica ar fi fost poate mai putin sterila; ea ar fi inteles cA studiul specific al for- melor nu contrazice cu nimic principiile necesare ale totalitatii si ale Istoriei. Dimpotriva: cu cat un sistem este mai specific definit in formele sale, cu atat mai bine se supune el criticii istorice. Parodiind o vorba cunoscuti, ag spune cA putin forma- lism indeparteaza de Istorie, dar daci-i mult aduce la aceasta. Exist oare exemplu mai bun de critica total decat descrierea formala si totodata istorici, semiologica si ideologica, a sfinge- niei, in Saint-Gener de Sartre? Pericolul este, dimpotriva, atunci cand formele sunt socotite obiecte ambigue, jumitate-forme §i jumatate-substante, cénd forma este dotata cu o substangi de forma, cum a facut de exemplu realismul jdanovian. Semiologia, stabilita in limitele ei, nu este o capcana metafizica: ea este © stiinta ca oricare alta, necesara dar nu suficienta. Important este Si vedem ci unitatea unei explicatii nu poate tine de amputarea unuia sau a altuia dintre demersurile ei, ci, cum spune Engels, de coordonarea dialectici a stiingelor speciale ce au fost angaj""® Asa stau lucrurile si cu mitologia: ea face parte din semiologi¢ A Ca ti ungn eT ee ee Mitologii 225 formal si, in acelasi timp, din ideolo cinta oe : ey a studiaza idei-in-forr gic ca stiinga jstorica: €@ S* es _ Voi aminti asadar ca orice: semiologie postuleaza o relatie intre doi termeni, un semnificant si un semnificat. Aceasta elatie are in vedere obiecte de ordin diferit, drept care nu este yorba de o egalitate, ci de ° echivalenta. Acum trebuie si avem ija cd, spre deosebire de limbajul comun, care-mi spune doar ch semnificantul exprimd semnificatul, eu am de a face, ca in orice sistem semiologic, nu cu doi, ci cu trei termeni diferiti; caci eu percep nu un sir de termeni unul dupa altul, ci corelatia care ji uneste: exist deci semnificantul, semnificatul si semnul, care este totalul asociativ al primilor doi termeni. Sa luam de exemplu un buchet de trandafiri: ii cer si semnifice pasiunea mea. Aici nu exist deci decat un semnificant si un semnificat, trandafirii si pasiunea mea? Nici macar atat: la drept vorbind, aici nu exist decat niste trandafiri ,pasionalizati*. Insa, pe planul analizei, exista intr-adevar trei termeni; deoarece acesti trandafiri incarcati cu pasiune pot fi foarte bine si pe drept cuvand descompusi in trandafiri si pasiune: si unii si cealalta existau inainte de a se altura si de a forma acest al treilea obiect, - semnul. Asa cum, ce-i drept, pe planul trairii nu pot sa despart trandafirii de mesajul pe care-I poarti, tot astfel, pe planul analizei, nu pot confunda trandafirii ca semnificant cu trandafirii ca semn: semnificantul este gol, semnul este plin, el este un sens. S4 mai lum inca un exemplu, o piatri neagri: 0 pot face sa Semnifice in mai multe feluri, caci nu este decat un simplu Semnificant; dar daca il incarc cu un semnificat definitiv (condamnare la moarte, de exemplu, intr-un vot anonim), el va a Dezvoltarea publicitatii, a presei mari, a radioului, a ilustratiei, fara sa mai vorbim despre supravietuirea unui numar nesfarsit de rituri comunicative a ale aparentei sociale), face si fie mai urgenta ca oricand constituirea “nei stiinte semiologice. Intr-o zi intreagi, oare cate campuri cu adevarat +*semnificative stribatem? Foarte putine, cateodata nici unul. Ma aflu = Mm fata marii: ea nu poarti, desigur, nici un mesaj. Insi pe plaja, ce de material simiologic! Drapele, lozinci, semnale, mici panouri, haine, chiar si o bron “Pentru mine, tot atitea mesaje.226 Rotanp Bartues deveni un semn. Intre semnificant, semnificat sj semn, exists fireste, implicatii functionale (ca de la parte la intreg) den stranse, incat analiza poate sa para zadarnica; vom vedea hes numaidecat ca aceasta distinctie are o importanty elipleaty pentru studierea mitului ca structuri semiologica, : Acesti trei termeni sunt, fireste, pur formali, si li se pot da continuturi diferite. lati cateva exemple: pentru Saussure, care a lucrat pe un sistem semiologic special, dar din punct de vedere metodologic exemplar, limba, semnificatul este conceptul, semnificantul este imaginea acustica (de ordin psihic), iar relatia dintre concept si imagine este semnul (cuvantul, de pilda), entitate concreti'. Pentru Freud, se stie, psihismul este o bogitie de echivalente, de valant-pour. Un termen (ma abtin sa-i dau 0 intdietate) este constituit de sensul manifest al conduitei, un altul de sensul sau latent, sau sens propriu (de exemplu, substratul visului); iar al treilea termen este o corelare a primilor doi: este visul insusi, in totalitatea lui, actul ratat sau nevroza, concepute ca niste compromisuri, economii operate datorita Jonctiunii unei forme (primul termen) si a unei functii intentionale (al doilea termen). Aici vedem cat de necesar este sa deosebim semnul de semnificant: visul, pentru Freud, nu este datul lui manifest in mai mare masura decat continutul stu latent: este legatura functionalaa celor doi termeni. In critica Sartriana, in sfarsit (m4 voi margini la aceste trei exemple cunoscute), semnificatul este constituit de criza originar’ a subiectului (despirtirea si indepirtarea de mama la Baudelaire, numirea furtului la Genet); Literatura ca discurs formeaai semnificantul; iar relatia dintre criza si discurs defineste 5 care este o semnificatie. Aceasti schemi tridimensional’, ie de constant i-ar fi forma, nu se realizeazi, fireste, in acelagi a vom spune asadar inca o data ca semiologia ia pons aa unitate decat la nivelul formelor, nu al continuturilor; camp ‘ « fingvistica- ' Notiunea de cuvant este una dintre cele mai discutate in lingv™ O folosesc pentru simplificare.Mi itologii 227 est qisaitat, eb s° ee decte laun limbaj, nu cuno: i operatic: lectura sau descifrarea. aste decat th mit, se regaseste schema tridimensionala d yorbit: semnificantul, semnificatul si semnul. insi sinter am sistem special prin faptul ca el se construieste pornind oe un Jant semiologic Ee existd inaintea lui, este un sistem haa secund. Ceea ce, in primul sistem, este semn (adica un a c obtinut prin aaocicréa dintre un concept si o imagine), in a doilea devine simplu semnificant. $4 amintim aici ci materiile yorbirii mitice (limba propriu-zisa, fotografie, pictura, afis, rit obiect etc.), oricat de diferite ar fi ele la inceput, si ai sige in care sunt insusite de mit, se reduc la o simpla forictie semni- ficanta: mitul nu vede in aceste diferite materii decit © aceeasi materie prima, unitatea lor consta in faptul ca toate sunt reduse Jasimplul statut de limbaj. Fie ca este vorba de grafie literala, fie cheste vorba de grafie picturala, mitul nu vrea s& vada aici decat un total de semne, decat un semn global, termenul final al unui prim lant semiologic: si tocmai acest termen final va deveni prim termen sau termen partial al sistemului marit pe care-1 construieste. Totul se petrece ca si cum mitul ar depasi cu 0 misura sistemul formal al primelor semnificatii. Intrucat aceasta translatie este capitala pentru analiza mitului, o voi reprezenta in felul urmator, spatializarea schemei nefiind, bineinteles, decat o simpli metafora. II. semnificant 2. semnificat Limba 3. semn, 1. SEMNIFICANT 1, SEMNIFICAT MIT teme semiologice, SRA . ea Exist in mit, dupa cum se vede, doua s ee 2 eee Unul find extras din celalalt: un sistem lingvistic,228 Roranp BarTHES modurile de reprezentare ce-i sunt asimilate), pe care-I yo} numi limbaj-obiect, deoarece este limbajul pe care mitul si-] insuseste pentru a-si construi propriul sistem; si mitul insusi, pe care-] obi numi meta-limbaj, deoarece este o a doua limba, in care vorbim despre prima. Analizand meta-limbajul, semiologul nu se mai poate intreba care este alcdtuirea limbajului-obiect, el nu mai este silit si tind seama de amanuntele schemei lingvistice: nu va fi obligat si cunoasca decat termenul total al semnului global, si numai in masura in care acest termen va fi compatibil cu mitul, Tati de ce semiologul este indreptatit s4 trateze in mod similar scrisul si imaginea: el retine cd amandoua sunt semne, ci ajung la pragul mitului, ci sunt inzestrate cu aceeasi functie semnifi- canta, cA si unul si cealalt’ constituie un limbaj-obiect. Este momentul si dim un exemplu sau dou de vorbire mitica. Primul il voi imprumuta de la o observatie a lui Valéry': sunt elev in clasa a cincea, intr-un liceu francez; deschid grama- tica latina si citesc aici o frazi din Esop sau din Fedra: guia ego nominor leo. Ma opresc si ma gandesc: in propozitia aceasta exist o ambiguitate: pe de o parte, cuvintele au sensul lor simplu: céci eu ma numesc leu. Si, pe de alta parte, fraza vrea in mod vadit sa semnifice altceva: in masura in care mi se adreseazi mie, elev de-a cincea, ea imi spune limpede: eu sunt un exemplu grama- tical menit sa ilustreze regula acordului atributului. Sunt chiar obligat s4 recunosc ca fraza nu-mi semnificd nicidecum sensul ei, ea cauta foarte putin si-mi vorbeasca despre leu si despre numele lui; semnificatia ei adevarata si ultima este si mi se impuni ca prezenta a unui anumit acord al atributului. Trag con- cluzia ci m4 aflu in fata unui sistem semiologic special, marit, deoarece este coextensiv limbii: exista un semnificant, dar acest semnificant este el insusi format dintr-un total de semne, el insusi este un prim sistem semiologic (eu md numesc leu). In rest, structura formala se desfisoara corect: exista un semnificat (e# sunt un exemplu gramatical) si o semnificatie global, care nu este nimic altceva decat corelatia semnificantului cu semnificatul; * Tel Quel, Il, p.191.Mitologii 229 caci nici denumirea leului, nici exemplul gramatical nu-mi sunt date separa: 2 Jata acum un alt exemplu: mi aflu la frizer, mi se da un pumar din Paris-Match. Pe coperta, un tanar negru imbricat in uniform’ franceza, cu ochii ridicati, atintiti desigur pe o cutd a drapelului tricolor. Acesta este sensul imaginii. Dar, naiv sau nu, vad foarte bine ce imi semnifica ea, si anume: cA Franta este un mare imperiu, ca toti fiii ei, indiferent de culoare, slujesc cu credinta sub drapelul sau, si ca nu exista raspuns mai bun dat detractorilor unui colonialism pierdut decat zelul acestui negru de ari sluji pe asa~zisit lui asupritori. Ma aflu, asadar, inca o data, in fata unui sistem semiologic marit: exista un semnificant, for- mat el insusi dintr-un sistem prealabil (un soldat negru da onorul militar francez); exist’ un semnificat (aici este un amestec intentionat de francitate si de militaritate); exist in sfarsit 0 prezenfa a semnificatului prin semnificant. jnainte de a trece la analizarea fiecarui termen al sistemului mitic, trebuie si ne intelegem asupra terminologiei. Stim acum ci semnificantul poate fi considerat, in mit, din dowd puncte de vedere: ca termen final al sistemului lingvistic, sau ca termen initial al sistermului mitic: aici, ne trebuie, asadar, dou’ nume: pe planul limbii, deci ca termen final al primului sistem, voi numi semnificantul: sens (eu ma numesc leu, un negru da onorul militar Srancez); pe planul mitului, il voi numi: forma. In ceea ce priveste Semnificatul, nu este posibila vreo ambiguitate: ji vom asa numele de concept. Al treilea termen este corelarea primilor doi: in sistemul limbii, este vorba de semm; dar nu se poate si reluam a ole fara ambiguitate, de vreme ce, in anit he Sree pa principala), semnifi ae e al mitului Semnifi ee seks anf Es aaegeae justificat cu cat mhitu} pe cuvantul este aici cu atat mai bine Laat i notificl explicg €.Cu. adevirat o dubla functie: desemnea?? + §1 impune.230 ~=Rotanp Bartues Forma si conceptul Semnificantul mitului se prezinta ambiguu: este Sens sj totodata forma, pe de o parte plin, pe de alta gol. Ca sens, sem- nificantul postuleaza o lectura, il percepem cu ochii, are 9 realitate senzoriala (spre deosebire de semnificantul lingvistic, care este de ordin pur psihic), are o bogitie: denumirea leului, salutul negrului sunt ansambluri plauzibile, ele dispun de 9 rationalitate suficienta; ca total de semne lingvistice, sensul mitului are o valoare proprie, face parte dintr-o istorie, cea a leului sau cea a negrului: in sens, este construita in prealabil o semnificatie, ea s-ar putea limita la ea insasi, dac4 mitul nu si-ar insusi-o, transformand-o totodati intr-o forma vida, parazita, Sensul este acum complet, el postuleaza o cunoastere, un trecut, © memorie, un ordin comparativ de fapte, de idei, de hotirari. Devenind forma, sensul isi indeparteaza contingenta; se goleste, saraceste, istoria se evapora, nu mai ramane decat litera. Exist aici o permutare paradoxali a operatiunilor de lectura, o Tegresiune anormala de la sens la forma, de la semnul lingvistic la semnificantul mitic. Daca inchidem quia ego nominor leo intr-un sistem pur lingvistic, propozitia recapata aici o plenitu- dine, o bogitie, o istorie: sunt un animal, un leu, eu traiesc intr-o anumita fara, ma intorc de la vanitoare, cineva vrea si impart prada cu 0 vitica, 0 vaca si o capra; cum insa eu sunt cel mai puternic, iau eu totul, din diferite motive, ultimul fiind pur si simplu ci ew ma numesc leu. Ca forma a mitului, propozitiunea nu mai contine ins aproape nimic din aceasta lungi istorie. Sensul continea un intreg sistem de valori: o istorie, o geografie, o morala, o zoologie, o Literatura. Forma a alungat toata aceasta bogatie: saracia ei noua are nevoie de o semnificatie care s-o umple. Trebuie sa cercetam indelung in istoria leului pentru @ face loc exemplului gramatical, trebuie pusa in paranteze bio- grafia negrului, daca vrem sa eliberim imaginea, s-o pregatim s4-si primeasca semnificatul, Dar, in toate acestea, punctul capital este cd forma nu supti- ma sensul, ea nu face decit si-] siriceasca, si-] alunge, il tine laMitologii 234 e. Se crede ca sensul va muri, este ins Desi emis 4 0 moarte cu soependare: sensul igi pierde valoarea, dar isi Pastreaza viata, din Be oc.va hrani forma mitului. Sensul va fj pentru fotmnte i fel é ¢ de rezerva aaaentanee fle istorie, an bogatie supusa, pe care o fi apropia sau indeparta intr-un soi de alternanta rapida: trebuie neincetat ca forma si poata prinde radacini in sens si si-gi ia de aici hrana naturala: trebuie, mai cu seam, sa se poata ascunde aici. Acest joc necontenit de-a v-ati ascunselea intre sens si forma defineste mitul. Forma mitului nu este un simbol: negrul care saluta nu este simbolul Imperiului francez: are prea multi prezenta pentru aceasta, el se da drept o imagine bogata, trait’, spontand, inocenta, indiscutabila. Dar, in acelasi timp, aceasta imagine este supusa, indepartata, devine aproape trans- parenta, ea se da un pic inapoi, devine complice cu un concept bine inarmat, imperialitatea franceza: devine /uatd cu imprumut. Sa vedem acum semnificatul: istoria care se scurge in afara formei va fi absorbit& in intregime de concept. Conceptul este determinat: el este istoric si totodata intentional; el este mobilul care duce la proferarea mitului. Exemplaritatea gramaticala, imperialitatea francezi sunt insisi pulsiunea mitului. Conceptul testabileste un lant de cauze si de efecte, de mobiluri si de in- tentii. Spre deosebire de forma, conceptul nu este nicidecum el este plin cu o situatie. Prin concept, este implantata in mit o intreag& noua istorie: in denumirea leului, golita in Prealabil de contingenta ei, exemplul gramatical va aminti mea existenta. Timpul, care mi face si ma nasc Intr-o Yreme cand este predata gramatica latina; Istoria, care ma deosebeste printr-un intreg joc de segregatie sociala de copii “are nu invata latina; traditia pedagogica datorita careia exem” este ales din Esop sau din Fedra; propriile mele obiceturi , care vad in acordul atributului un fapt notabil, Wrednic s& fie ilustrat. La fel se petree lucrurile cu negt ul ~ valuta: ca forma, sensul este scurt, izolat, saracit; in colts de Concept al imperialitatii franceze, iati-I din nou legat de tot a fatea lumii: de Istoria general a Frangei, de aventurile ei €0 . nile, de dificultatile ei prezente. La drept vorbind, in concep’232 Roranp BarTHEs se investeste nu atat realul cat mai cu seama o anumity cunoas- tere a realului; trecand de la sens la forma, imaginea pierde din valoarea ei de cunoastere: ca s-o primeasca mai bine pe cea a conceptului. De fapt, cunoasterea cuprinsa in conceptul mitic este 0 cunoastere confuza, formata din asociatii moi, nelimitate, Trebuie sa staruim asupra acestui caracter deschis al conceptului; nu este nicidecum o esenti abstracti, purificata; este o conden- sare informa, instabila, nebuloasi, a carei unitate $i coerenta tin in primul rand de functie. : In acest sens, se poate spune ca, pentru conceptul mitic, fundamental este caracterul lui de a fi apropriat: exemplaritatea gramaticala se refera foarte precis la o anumita clasi de elevi, imperialitatea franceza trebuie sa impresioneze un anumit grup de cititori, nu un altul; conceptul raspunde strict unei functii, el se defineste ca o tendinta. Aceasta aminteste negresit semni- ficatul unui alt sistem semiologic, freudismul: la Freud, al doilea termen al sistemului este sensul latent (continutul) al visului, al actului ratat, al nevrozei. Or, Freud noteaza ca sensul secund al conduitei este sensul ei propriu, adica apropriat unei situatii complete, profunde; este, ca si conceptul mitic, insdsi intentia conduitei. Un semnificat poate avea mai multi semnificanti: este in primul rand cazul semnificatului lingvistic si al semnificatului psihanalitic. Este si cazul conceptului mitic; el are la dispozitie o masa nelimitata de semnificanti: eu pot gasi mii de fraze latinesti care contin acordul atributului, pot gasi mii de imagini care si-mi semnifice imperialitatea franceza. Ceea ce inseamna ca, din punct de vedere cantitativ, conceptul este mult mai sarac decat semnificantul, adesea el nu face decat si se re-prezinte. De la forma la concept, siracia si bogitia sunt in proportie inversa; siriciei calitative a formei, depozitara a unui sens rarefiat, il corespunde o bogitie a conceptului deschis intregii Istorii; iar abundentei cantitative a formelor, ii corespunde un mic numar de concepte. Aceasti repetare a conceptului sub diferite forme este importanta pentru mitolog, ea permite descifrarea mituluis pone : . ; aluie avem de a face cu insistenta unei conduite care-$i dezvalMitologii 53 intentia. Ceea ce confirma faptul ci ny e mentata intre volumul Semnificatului sj ¢ jn limba, aceasta relatie este proportional, eg nu cavintul, sau cel putin unitatea concreti, In sia ds “pages conceptul se poate extinde peste o intindere for “cae semnificant: de pilda, o carte intreaga va fj daily a = singur concept; si, invers, o form4 minuscula ( cee chiar izolat, numai sa fie observat) unui concept umflat de o foarte vg © relatie Tegle- el al Semnificantuluj: un cuvant, un gest, va putea sluji de semnificant ee te bogati istorie. Desi nu este obisnuita in limba, disproportia aceasta intre semnificant si semnificat nu este o exclusivitate a mitului: la Freud, de exemplu, actul ratat este un semnificat de o subtirime ce n-are nici o le- gatura cu, sensul propriu pe care-I tradeaza. Am mai spus ca nu existi nici o fixitate in conceptele mitice: ele se pot face, altera, desface, disparea complet. $i fiindca sunt istorice, istoria le poate foarte usor suprima. Aceasti instabilitate il obliga pe mitolog la o terminologie adaptata, despre care as yrea si spun aici cateva cuvinte, deoarece adesea ea este prilej de ironie: este vorba de neologism. Conceptul este un element con- stitutiv al mitului; dac& vreau si descifrez niste mituri, trebuie si pot numi niste concepte. Dictionarul imi da cateva dintre ele: Bunatatea, Milostenia, Sanatatea, Omenia etc. Insa, prin definitie, intrucat ele imi sunt date de dictionar, aceste conan nu sunt istorice. Or, cel mai adesea, eu am nevore de ene efemere, legate de contingente limitate: aici, wee re inevitabil. China este ceva, iar ideea pe care si-o ee ae prea demult despre ea un mic-burghez fener 6 Ces pentru acel amestec special de clopotet, de x sinitate. Nu se fumeaza opium, nu este pasibil alt cuvan Cie neologis- €ste frumos? Sa ne consolim cel putin ap ste construit dupa mul conceptual nu este niciodata arbitrar: ¢ ¢ © reguli proportionala foarte logic. " atin/latinitate = basc/x = baschitate-234 Roranp Bartues Semnificatia In semiologie, al treilea termen nu este altceva, dupi cum ae stie, decat asociatia primilor doi: este singurul ce ne este dat pe deplin si suficient, este singurul ce este efectiv consumat. L-am numit: semnificatie. Vedem deci ca semnificatia este insusi mitul, asa cum semnul saussurian este cuvantul (sau mai exact entitatea concreti). Dar inainte de a da caracterele semnificatiei, trebuie sa ne gandim putin la felul in care este ea pregatita, la modurile de corelare a conceptului si a formei mitice. Mai intai, trebuie si notam ca in mit primii doi termeni sunt perfect manifesti (spre deosebire de ce se petrece in alte sisteme semiologice): nu este unul ,,ascuns“ in spatele celuilalt, amandoi sunt /a vedere, aici (nu unul aici si altul acolo). Oricat de para- doxal ar pirea, mitul nu ascunde nimic: functia lui este si deformeze, nu sa faca si dispara. Nu exist nici o latent a con- ceptului fara de forma: nu este nevoie de un inconstient pentru a explica mitul. Avem de a face, evident, cu doua tipuri diferite de manifestare: prezenta formei este literala, imediata: ea este, pe deasupra, intindere. Aceasta se explica — trebuie s-o repetim necontenit — prin natura lingvisticd a semnificantului mitic: de vreme ce este constituit dintr-un sens dinainte trasat, nu se poate manifesta decat printr-o materie (in timp ce, in limba, semnifi- cantul ramane psihic). In cazul mitului oral, aceasta extensie este lineara (caci eu ma numesc leu); in cel al mitului vizual, extensia este multidimensionala (in centru, uniforma negrului, sus, negrul chipului sau, la stanga, salutul militar etc.). Elementele formei au asadar intre ele relatii de loc, de proximitate: modul de prezenta al formei este spatial. Conceptul, dimpotriva, este dat global, el este un soi de nebuloasi, condensarea mai mult sau mai putin destrimata a unei cunoasteri. Elementele sale sunt legate prin relatii asociative: el are ca suport nu o intindere, ci 0 substanta (desi metafora aceasta ramane inca prea spatiali): modul ei de prezenta este memorial. Relatia dintre conceptul mitului si sens este, in esenfa, 0 relatie de deformare. Aici se regaseste o anumita analogie adicaMitologii 235 gla cu un sistem semiologic complex cum este cel al form alizelor. Asa cum pentru Freud, sensul latent al conduitei ae sensul ei manifest, tot astfel, in mit, conceptul emeazii sensul. Fireste, deformarea aceasta nu este posibila finde’ forma mitului este dinainte constituita de un sens ovistic. Intr-un sistem simplu cum este limba, semnificatul nu . nimic de deformat, deoarece semnificantul, vid, arbitrar, nu-i are t , nici o rezistenta. Insa aici, lucrurile stau cu totul altfel: antul are intrucatva doua fete: o fata plina, sensul Jeului, a negrului soldat) si o fata vida, forma (caci eu ma leu; negru-soldat-francez-salutand-drapelul-tricolor). | deformeaza, evident, fata plind, sensul: leul si negrul de Istoria lor, sunt schimbati in gesturi. Exemplari- deformeaza denumirea leului in toata contingenta itatea franceza tulbura tot un limbaj prim, un are-mi povestea salutul unui negru in uniforma. u este ins4 o abolire: leul si negrul riman nevoie de ei: sunt amputati pe jum&tate, li existenta: sunt indaratnici, inrddacinati in sunt vorbareti, vorbire pe de-a-ntregul la Conceptul, literalmente, deformeaza, dar cuvant va reda mai bine aceast& contra- n tot timpul ci mitul este un sistem fel de ubicuitate: punctul de plecare sosirea unui sens. Ca si pastrim caracter aproximativ l-am subliniat ificatia mitului este alctuita de inv: e continuu, alternand sensul un limbaj-obiect si un meta-limbaj, ‘si o constiinta pur imaginanta; scare misuri adunata de con- mnificant ambiguu, inte- morale ale unui 9 analiza obiectiva mit reproduce236 ROLAND BarTHES intocmai fizica alibiului (se stie ca acest cuvant este un termen spatial): si in alibi exist un loc plin si un loc gol, legate Printr-o relatie de identitate negativa (,nu ma aflu acolo unde credeti voi ca ma aflu: ma aflu acolo unde credeti voi ci nu ma aflu’). Dir alibiul obisnuit (politist, de pilda) are un sfarsit, realul il opreste la un moment dat, din invartire. Mitul este 0 valoare, el nu cath supus probei adevarului: nimic nu-l impiedica sa fie un alibi permanent: fi este de ajuns ca semnificantul sau si aiba doug fete, ca si dispuna intotdeauna de un altunde: sensul este intot- deauna aici pentru a prezenta forma; forma este intotdeauna aici pentru a distanga sensul. $i niciodata nu este contradictie, con- flict, ruptura intre sens si forma: ele nu se afla niciodata in acelasi punct. Tot astfel, dacd ma aflu in masgina si privesc peisajul prin geam, pot s-mi fixez privirea, dupa cum doresc, cand pe geam cand pe peisaj: uneori voi simti prezenta geamului si departarea peisajului, alteori, dimpotriva, transparenta geamului si profunzimea peisajului; ins4 rezultatul acestei alternante va fi constant: geamul imi va fi prezent si in acelasi timp vid, peisajul imi va fi ireal si in acelasi timp plin. Asa si cu semnificantul mitic: forma este aici vida, dar prezenta, sensul este absent, dar plin. Nu voi fi surprins de aceasta contradictie decat daca vreau s& suspend acea usi-rotativa de forma si de sens, daci-mi fixez privirea asupra fiecdruia ca asupra unui obiect diferit de celalalt, si daca aplic mitului un procedeu static de descifrare, adici daca-i contrariez dinamica lui proprie: intr-un cuvant, daca trec de la starea de cititor al mitului la cea de mitolog. Si tot aceasta duplicitate a semnificantului va determina caracterele semnificatiei. Stim acum ci mitul este 0 vorbire definita prin intentia ei (eu sunt un exemplu gramatical) in mult mai mare masura decat prin litera ei (ew ma numesc Jeu); si ca totusi intentia este oarecum fixa, purificata, eternizata, absentata de catre litera (Imperiul francez? Dar este pur si simpluo realitate: acest negru viteaz care saluta ca un tandr de pe la noi). Ambiguitatea constitutiva a vorbirii mitice va avea pentru semnificatie doua consecinte: ea se va prezenta ca O notificare si totodata ca © constatare.Mitologii 237 jul are un caracter imperatiy, interpelator: porn; concept istoric, aparut direct din Contingent (o i been la un [mperiul ameninfat), amine ma cauta: este intors ch e latina, ort forta intentionala, ma someazi 53-; ar Atte mine, i ee osiv Daca ma plimb de pilda in ae — ambiguitatea ge bund seama sa constat intre case o unitate sehen pot gil comun, care ma face s recunose in casa basca ms ee etnic determinat. Cu toate acestea, nu mi simt vizat a nici, ca SH Zic aga, atacat de acest stil unitar: vad prea ig " era aici inaintea mea, fara mine: este un produs complex, a d eterminarile tui la nivelul unei istorii foarte intinse: re cere, nu ma provoaci si-1 numesc, doar daca ma gandesc si-I introduc jntr-un vast tablou al habitatului tural. Dar, daca ma aflu in regiunea pariziana si zaresc in capatul strazii Gambetta sau al strazii Jean-Jaurés o cocheta cas de munte, alba, cu tigle rosii, cu lemnirie bruna, cu apele acoperisului asimetrice si cu un gard mare de nuiele impletite in fata, mi se pare ci primesc o invitatie starnitoare, personala, si numesc acest obiect ca fiind o casa de munte basca: mai mult decat atat, si vad aici insdsi esenta baschitatii. Ceea ce inseamni cA, aici, conceptul mi se manifesta in toata aproprierea lui: ma cauta ca si mi oblige sa recunosc toate intentiile care |-au motivat, |-au dispus aici ca semnalul unei istorii individuale, ca o confidenta si o complicitate: este 0 chemare adevarata ce vine din partea proprietarilor casei. Tar aceasta chemare, ca si fie si mai imperativa, a acceptat toate Saracirile: tot ce justifici aceast casa basca in ordinea tehno- logiei: podul, scara exterioar’, porumbiria etc., fone — a cézut: n-a mai rimas decat un semnal scurt, anne os : adhominarea este atat de direct’, incat mi se pare © Snes a fost creat chiar acum, pentru mine, ca un ate ok la ‘ “a in prezentul meu fara nicio urma din,istor Produs. % o vorbire _ Caci vorbirea aceasta interpelativa este totodath ° sak Mcremenita: in clipa cand trebuie sa ma al aera ee Spun spaniol, deoarece in Franta prom 'nflorirea unei intregi arhitecturi ,mitice" ac ting’, ea se SUS sei de munt238 Roranp BARTHES se invarteste in jurul ei insasi si prinde o generalitate: ea intepe- neste, se inalbeste, se purifica. Aproprierea conceptului se a zeste dintr-o data indepartata de catre literalitatea sensului. Este un soi de retinere, in sensul fizic $i totodata juridic al termenulyj (fr. arrét): imperialitatea franceza il condamni pe negrul care saluta sa nu fie decat un semnificant instrumental: negrul ma interpeleaza in numele imperialitatii franceze; dar, in acelagi timp, salutul negrului capata substantia, se vitrifica, se intareste se fixeazi intr-un considerent vesnic, menit sa intemeieze impe- rialitatea franceza. La suprafata limbajului, ceva nu migca: uzajul semnificatiei este aici, pitit in spatele faptului, comunicandu-i o factura notificatoare; insa, totodati, faptul paralizeaza intentia, ti di un fel de rau de imobilitate: ca sa 0 purifice, o ingheata, Caci mitul este 0 vorbire furata si restituita. Numai ca vorbirea dat& inapoi nu mai este intrutotul cea care a fost furata: resti- tuit’, n-a fost pusa exact la locul ei. Furtigagul acesta, acest scurt moment de trucaj, constituie aspectul intepenit al mitului. Mai ramane de examinat un ultim element al semnificatiei: motivatia. Se stie ca, in limba, semnul este arbitrar: nimic nu obliga ,in mod firesc“ imaginea acustica »arbore“ si semnifice conceptul arbore, aici, semnul este nemotivat. Totusi, arbitrarul acesta are limite, care tin de relatiile asociative ale cuvantului: limba poate produce un fragment de semn prin analogie cu alte semne (de exemplu, spunem aimadle si nu amable, prin analogie cu aime). Semnificatia mitica nu este niciodata cu totul arbitrara, ea este intotdeauna partial motivata, contine in mod fatal 0 parte de analogie: pentru ca exemplul latinesc sa intalneasca denumirea leului, este nevoie de 0 analogie, aceasta fiind acordul atributului: pentru ca imperialitatea franceza si-] impresioneze pe negrul care saluta, este nevoie de o identitate intre salu' negrului si salutul soldatului francez. Motivatia este necesara insasi duplicitatii mitului: mitul foloseste analogia dintre sens si forma: nu exist’ mit fark forma’ motivata'. Pentru a percepe ‘Din punct de vedere etic, in mit, stanjenitoare este tocmai forma lui motivat’, deoarece, daci exist o ,sanitate“ a limbajului, ea s¢ bazeazi tocmai pe arbitraritatea semnului. Dezgustator, in mit, este recursul laoMitologii 939 a de motivatie a mitului, este de ajuns si ne en caz extrem: am dinaintea Mea o colectie de gezordonate incat Pre pot gasi nici un Sens; S-a jipsita de sens prealabil, forma nu-si poate inri gnalogia §i ca mitul este imposibil. Insa forma P spre Jectura dezordinea ca atare: ea poate da o semnificatie absurdului, poate face ate absurd un mit. Asa se petrec lucrurile cand, de exem| plu, bunul simg mitific suprarealismul: nici macar absenta motivatiei nu impiedica formarea mitului; cici aceasta absent, ea insasi va fi indeajuns obiectivata pentru a deveni Jizibila: si, in cele din urmi, lipsa motivatiei va deveni motivatie secunda, mitul va fi restabilit. : Motivatia este fatala. Dar aceasta n-o impiedica si fie fragmentara. In primul rand, ea nu este ,naturala*: forma isi primeste analogiile de la istorie. Pe de alta parte, analogia intre sens si concept este, intotdeauna, doar partiala: forma lasa de o parte multe analoguri si nu retine decat cateva din ele: pistreaza acoperisul aplecat, barnele aparente ale casei de munte basce, renunta la scar, la pod, la patina etc. Trebuie mers chiar si mai departe: o imagine /otald ar exclude mitul, sau cel putin l-ar obliga s4 nu cuprinda in ea decat totalitatea lui: acest din urma caz este cel al picturii proaste, construita in intregime pe mitul »plinului* si al ,finitului* (este cazul invers, dar simetric, al mitului absurdului: intr-un caz, forma mitificd »absenta’, rn celilalt, un preaplin). Dar, in general, mitul preferd sa lucreze = ajutorul imaginilor sarace, incomplete, unde sensul este eon foarte bine, pregatit pentru o semnificatie: eine Simboluri ete, In sfarsit, motivatia este aleast oe Posibile: eu pot da imperialitatii francez¢ multi alfi semnic’™ 8andim putin obiecte atat de T parea cA aici, dacina nicaieri oate totusi oferi «ee care-si impo" Natura falsi, luxul formelor semnificative, ca in acele obiece re or lobese utiitatea cu o apareng naturalt. Dorinfa de a ny 4 eat: mitul este Niel adiugandu-i toata garanfia naturii provoacl un Greaga aceasta Prea bogat, si ceea ce-i prisoseste este tocmal oe a si aleag’ intre seaming Cu aceea pe care eu o simt in fata artelor care ™ e cea de-a doua ca “ysis si anti-physis, folosind-o pe C8 dintai ca ideal $i Pe bel fe registte: ta: saat joci pe * homisire, Etic vorbind, este oarecum josnic eee240 Roxanp Bartues nu numai salutul militar al unui negru: un decoreaza pe un soldat senegalez ciung, o calugarita 3 di ceai unui arab intins pe pat, un invatator alb tine lectii cy ni ee grisori foarte atenti: presa are griji si demonst are rezerva de semnificanti mitici este inepuizabila, Exista de altfel 0 comparatie ce va arita foarte bine o semnificatia mitica: ea nu este nici mai mult nici mai ; - arbitrara decat o ideograma. Mitul este un sistem fnigtites unde formele sunt inci motivate prin conceptul pe care-I re; sais zinta, fara ca totusi s4 poata fi vorba cumva si acopere totic lui reprezentativa. Si, asa cum, din punct de vedere istoric ideograma a parisit treptat conceptul pentru a se asocia suiieti lui, pierzandu-si tot mai mult motivatia, tot astfel uzura unui mit se recunoaste dupa arbitraritatea semnificatiei sale: intregul Moliére intr-un guler de medic. general francez il treze zilnic ca Lectura si descifrarea mitului Cum este receptat mitul? Trebuie si revenim, inca o dati, la duplicitatea semnificantului, sens si totodata forma. Dup’ cum ma voi fixa pe unul sau pe cealalt’, sau pe ambele in acelasi timp, voi produce trei tipuri diferite de lectura’. 1. Daca mi fixez asupra unui semnificant vid, las conceptul s4 umple forma mitului fara ambiguitate, si ma regasesc in fata unui sistem simplu, unde semnificatia redevine literala: negrul care salut este un exemplu al imperialitatii franceze, este si” bolul ei. Acest mod de a ne fixa este cel, de pilda, al producatorului de mit, al redactorului de presi care pleaca de la un concept $1" cauta o forma’. + a 1 Libertatea de a se fixa asupra unui sau a altui aspect nu este 0 problem! de semiologie: ea depinde de situatia concreta a subiectului 2 Noi receptiim denumirea leului ca un simplu exemplu din gra : een aeeconpadtin d latina, deoarece ne aflim, ca nijte oameni mari ce suntem, intr-o P' te és : ae s iin a creatie fata de el. Voi reveni mai incolo asupra valorii contextului maticaMitologii 24, Bs Daca ma aps ae unui semnificant plin, eosebese limpede ses si forma, prin urm care forma Be sees shee semnificatia mitului, i recepte2 ca o impostura: negrul care saluta devine alibiul im ; rialititii franceze. Acest tip de fixare este cel al mitol descifreaza mitul, intelege o deformare, 3. In sfarsit, daca ma fixez pabye semnificantului mitului ca asupra unui intreg inextricabil alcituit din sens si din forma receptez 0 semnificatie ambigua: eu raspund mecanismului constitutiv al mitului, dinamicii lui proprii, devin cititorul mitu- Jui: negrul care saluta nu mai este nici exemplu, nici simbol, inca simai putin alibi: este insdsi prezenfa imperialitatii franceze. Primele dou fixari sunt de ordin static, analitic; ele distrug mitul, fie sustinandu-i intentia, fie demascand-o: prima este cinica, a doua este demistificatoare. A treia fixare este dinamica, ea consuma mitul potrivit scopurilor structurii sale: cititorul yede mitul ca o poveste adevarati si totodata ireala. Daca vrem si legim structura mitica de o istorie generala, sa aritim cum raspunde mitul unui interes general al unei anumite societiti, adic si trecem de la semiologie la ideologie, trebuie si ne situim, evident, la nivelul celei de a treia situatii: insusi cititorul de mituri trebuie si dezvaluie functia esentiald a acestora. Cum recepteazi el, astazi, mitul? Daca-l recepteaza cu inocenta, ce interes mai avem si i-] propunem? $i daci-l citeste 8andindu-se mult la el, ca mitologul, ce importanfa mat are iul prezentat? Daca cititorul de mit nu vede in negrul care saluta imperialitatea franceza, era inutil sa-i fie atribuit i iar 40 vede, mitul nu este nimic altceva decit o propozifune tic €nunfata in mod loial. Intr-un cuvant, or eon este prea obscura pentru a fi eficace, ori este prea lisupes 7 Pentru a fi crezuta. In ambele cazuri, unde este ambiguitatea nu este decat o falsi alternativa. Mitul nu seoupee nimic si nu afigeaz4 nimic: el deformeaza; mitul nu SS Minciung, nici mirturisire: este 0 modificare. Pus in a oo a care vorbeam mai inainte, mitul isi re dintre s& dispar daca cedeazd Ja una § in care are si deformatia pe pe- ogului: el242 Rotanp BarTHES se descurca printr-un compromis, el este acest compromis: gnsarcinat sa ,,ajute sa treaci” un concept intentional, mitul nu intalneste in limbaj decat tradare, deoarece limbajul nu poate decat sa stearga conceptul, daca il ascunde, sau sa-l demaste, daca i] spune. Elaborarea unui al doilea sistem semio- logic fi va permite mitului sa scape de dilema: silit s4 dezvaluie sau si lichideze conceptul, el il va naturaliza. Am ajuns acum la insugi principiul mitului: el transforma istoria in natura. Intelegem de ce, pentru consumatorul de mituri, intentia, adhominarea conceptului poate fi manifesta fara si pari totusi interesata: cauza care face sa fie proferata vorbirea mitic& este perfect explicit’, insi ea este numaidecat trecuta intr-o natura: nu este citita ca mobil, ci ca ratiune. Daca citesc negrul-ce-saluta ca simbol pur si simplu al imperialitatii, trebuie sa renunt la realitatea imaginii, ea se discrediteaza in fata mea devenind instrument. Invers, daca descifrez salutul negrului ca alibi al colonialitatii, distrug cu gi mai mare certitudine mitul sub evidenta mobilului sau. Ins4, pentru cititorul de mit, rezul- tatul este cu totul diferit: totul se petrece de parc4 imaginea ar provoca in mod natural conceptul, ca si cum semnificantul ar infiinta semnificatul: mitul exist’ din momentul precis cand imperialitatea franceza trece in starea de natura: mitul este 0 vorbire justificata excesiv. Tata un nou exemplu ce va ajuta sa se inteleaga foarte bine cum ajunge cititorul de mit sa rationalizeze semnificatul prin semnificant. Suntem in luna iulie, citesc titlurile mari din France-Soir: PRETURI: PRIMA SCADERE. LEGUME SCADEREA A INCEPUT. Si stabilim la iuteala structura semiologica: exemplul este o fraz, primul sistem este pur ling- vistic. Semnificantul celui de al doilea sistem este constituit aici de un anumit numar de accidente lexicale (cuvintele: prima, inceput, scaderea), sau tipografice: litere enorme pe pagina intai, acolo unde cititorul primeste de obicei stirile capitale din lume. Semnificatul sau conceptul este ceea ce trebuie numit cu un neologism barbar dar inevitabil: guvernamentalitatea. Guvernul conceput de presa cea mai important ca Esent de eficacitate. cele doua fixari,MVittologi1 =243 amitului decurge limpede: pretul la fructe si legume asa a hotarat guvernul. Numai ca, intamplare la | de rara, acelasi jurnal, fie din indrazneala, fie ificati eoarece ade d : f qurmei destu Acie, 2 demontat, cu doua randuri mai jos, mitul pe care i, % ot j i din S 1 claborase; adauga (ce-i drept, cu litere modeste): aderea ta este este favorizata de belsugul anotimpului*. Exemplul instructiv din doua motive. Mai intai, vedem aici din n caracterul impresiv al mitului: asteptim de la el un efect jmediat: n-are nici o importanta ca, dupa aceea, mitul este demontat, actiunea lui este presupusa a fi mai puternica decat iile rationale care, putin mai tarziu, il pot dezminti. Ceea 4 ca lectura mitului se epuizeaza dintr-o data. Arunc graba o privire pe France-Soir al vecinului meu: nu culeg sens, insa citesc in el o semnificatie adevirata: eu enta actiunii guvernamentale in scdderea pretului la ne. Aceasta este totul, si este de ajuns. O lectura a mitului nu i-ar spori nici puterea nici esecul, perfectibil si in acelasi timp indiscutabil: nici loasterea nu-i vor adauga ceva, dar nici nu-l vor i apoi, naturalizarea conceptului, pe care am functie esentiala a mitului, aici este exemplara: m (exclusiv lingvistic), cauzalitatea ar fi ’ oot fructelor si al legumelor scade | lor. In sistemul secund (mitic), cauzali- , falsi, insi ea se strecoarA oarecum in n acest motiv, mitul este trait ca o vorbire intentiile lui sunt ascunse: daca ar fi fi eficace; ci fiindca sunt naturalizate. consuma mitul cu inocenta intrucat semiologic, ci un sistem inductiv: valenta, el vede un fel de proces ficatul au, pentru el, relatii de fi exprimata in alt fel: orice sm de valori; or, consumatorul sistem de fapte, mitul este citit ce el nu este decat un sistem244 Rotanp BarTHES Mitul ca limbaj furat Prin ce se caracterizeaza mitul? Prin proprietatea de a trans- forma un sens in forma. Cu alte cuvinte, mitul este intotdeaung un furt de limbaj. Eu fur negrul care saluta, casa de munte in culori albe si brune, sc4derea sezoniera a pretului la fructe, nu ca si fac din ele exemple sau simboluri, ci ca s4 naturalizez, cu ajutorul lor. Imperiul, preferinta mea pentru lucrurile basce, Guvernul. Oare orice limbaj prim este, in mod fatal, prada mitului? Nu exist nici un sens care sa poata rezista in fata acestei capturari care-I ameninta cu forma ei? De fapt, nimic nu poate scipa de mit, mitul isi poate dezvolta structura lui secunda por- nind de la orice sens si, asa cum am vazut, pornind de la insasi privarea de sens. Ins nu toate limbajele rezist in acelasi fel. Limba, care este limbajul cel mai des furat de mit, prezinta © rezistenta slaba. Limba contine ea insAsi unele predispozitii mitice, schita unui aparat de semne destinate si manifeste inten- tia datorita careia este utilizata: este ceea ce am putea numi expre- sivitatea limbii: modurile imperativ sau subjonctiv, de exemplu, sunt forma unui semnificat special, diferit de sens; semnificatul este aici vointa mea, sau rugimintea mea. De aceea unii lingvisti au definit indicativul, de pilda, ca o stare sau un grad zero, fata de subjonctiv sau de imperativ. Or, in mitul pe deplin constituit, sensul nu este niciodata la gradul zero, motiv pentru care el poate fi deformat, naturalizat de catre concept. Trebuie s4 ne amintim inca o data ca privarea de sens nu este nicidecum un grad zero: de aceea mitul si-o poate foarte bine insusi, dandu-i, de exemplu, semnificatia absurdului, a suprarealismului etc. In fond, numai gradul zero ar putea rezista mitului. 4 Limba se potriveste cu mitul ei in alt fel: foarte rar ea impune dintru inceput un sens plin, nedeformabil. Faptul se explica pr in abstractia conceptului ei: conceptul de arbore este vag, s€ potri- Pesteeu multiple contingente. Limba dispune, fara indoiala, de Un intreg aparat apropriativ (acest arbore, arbore/e care etc.)- nsi, in jurul sensului final, ramane intotdeauna o substanta virtual unde plutese si alte sensuri posibile: sensul poate aproape in mod constant, fi interpretat. S-ar putea spune -Mitologii 245 jjmba fi ofera mitului un sens ajutat. Mitul se poate insi ysurinfa, se poate umfla in el: este un furt tis ee cu exemplu: sciderea a inceput. Dar ce scidere? Cea Senin (de ge anotimp, sau cea datorata guvernului? Semnificatia Sigs sici parazitul articolului, hotarat totusi). : a Daca sensul este prea plin ca s& poata fi invadat de mit acesta il modifica, il rapeste in intregime. Asa se intampla se jimbajul matematic. In sine, este un limbaj nedeformabil, care si-a luat toate precautiile posibile impotriva interpretarii: nici o semnificatie parazita nu se poate insinua in el. $i tocmai de aceea mitul il va lua in bloc; va lua o formula matematica (E = mc’) si va face din acest sens inalterabil semnificantul pur al matematicitatii. Se vede cA, aici, mitul furd o rezistenta, 0 puritate. Mitul poate atinge orice, corupe orice, chiar si miscarea care il refuza; incat, cu cat limbajul-obiect rezista mai mult la inceput, cu atat mai mare este prostituarea lui final: cine rezista total, cedeaza aici total: Einstein de o parte, Paris-Match de cea lalt. Acestui conflict i se poate da o imagine temporala: lobe! Matematic este un limbaj desdvdrsit, $1 care igi trage pet aie chiar din aceasta moarte consimtita: mitul este, dimpotnv® . : limbaj care nu vrea si moari: el smulge sensurilor din a ‘ alimenteaza o supravietuire insidioasa, degradatt, ay ses din “uspendare artificiala, in care se instaleazi confortad"s © cadavre vorbitoar mult: orbi Ss ult: a toare. oe 6 he mOATC de ere