PRIMATUL PAPAL §L INFALIBILITATEA PAPEL UN RESPUNS DE IOAN BROJU. <> ©%93-——_ SIBIIU, L TIPOGRAPIKI ARCHIDIECE 18 1890. TPA. ECESANE, ‘ i eein loc de alta prefata! Ich gehe den Weg mit Ruhe, den Gott mich leitet: Aga se obicinuia sé vorbésci savantul Herder, ori de cAte ori pismagii "l atacau. Voia gi el si ie pe de oparte pilda pe apostolul gintilor P aul, vasul ales a Ini Ddeu, ér pe de alt& parte sé silasluése’ tot deodati in inimile pismarite idei mai nobile. Si daca fac alustune tocmai la aceste yorbe po- vituitére, este, ci voesc mana improspétate. Ft nunc vento ad rem: in mai multe rénduri si mai ales in anii din urmi, fratii nostrii greco-catolici i jertfese yremea si activitatea demni de o causi mai buna ca sé ne demonstreze, ci credinta lor e singura mantuitére, dar mai vértos, cd atribufiunile, cu cari incares pe santul parinte dela Roma sunt le- gitime si ci prin urmare poddéba atributionilor nu trebue intunecata. Noiugor am fi trecut preste aceste ineercari fortate, daca ele n’ar cuprinde insinuatiuni nefiresci, dac& nu sar ascunde sub umbra proselitismului gi mai presus de téte, daci nu s'ar ridica hul& asupra preotimei néstre prin urmare asupra bisericei né- str , care dupa vremuri n’a provoeat gia c&rei problema nu e a provoca discusiuni zadarnice nici chiar in se- colol pretensiy al luminilor. Si sub forma acésta s’au presentat ele nu numai in organe periodice ale singuraticilor perséne, ci in 1*eae asa numitul ,Organu alu provinciei metropolitane greco-catolice de Alb’a-Tulia gi Fagarasiu“.*) Noi suntem de firma credinfa, ci sfntul parinte dela Roma nu é¢ avisat sé > proptésea, pe fratii nostri greco-catolici, nefiind déngii nici catolici*) gi nici or- todocsi néogi. Si cd dac& totugi ined i mai e necesitate a cinta dupa proptele, eé semnul cel mai invederat despre netemeinicia, cu care vor sé-gi validiteze pre- tinsele afirmiri. De altfeliu constatim, ci’ argumentele de cari se folosese, sunt tot numai cele vechi, gi fiind eu pu- fin’ vlag&, se clatina la cea mai mic& sgélftitura. Cu téte acestea, — repetim, — forma, in care sunt presentate, tonul ameninfitoriu, ce le insotesce, neastémpérul fratilor greco-catolici de a intina santul pristol al bisericei ortodo- ese yi a arunca umbra asupra agedémin- telor ei, ne silese ca sé stiiruim dec supra duor lucruri, de altfeliu hotirit limurite in seripturd si scrierile sdntilor parinti: LI, Doctrina primatului papal, precum o in- feleg adi catolicti') e falsd; si i. Motivarea infalibilitatii papet e netemei- nica. 1) Vedi ,Argumente pentru primatulu s. Petru scése din serierile s. Chrisostomu. ,Foi’a besericésca si scolastica“, Blasiu 1890, Nr. 23; precum gi mai multi numeri din an. 1888, — 2) in sensul bisericei apusene. 8) si em ei gi greco-catolicii. Primatul. Biserica apuséna, marturisind doctrina primatului Pel is 1 Tegra yas papal ‘si ea drept argumente unele citate din santa scriptura si mai sustine, ci apostolul Petru a ocu- pat in Roma 25 de ani scaunul episcopesc. Cuvintele, pe cari isi baséz& pretensivele afir- mafiuni sunt: I Tu esti Petru st pe acésta petra voiu zidi bise mea st porfile iadului nu o vor birui pre dénsa.') Aceste vorbe sunt ale lui Iisus Christos, ro- stite in urmiatdérele circumstante: Christos, védénd aprépe impliniti. vreméa ca sé incép&i slusba muceniciei gi fiind-c& apostolii se indoiau, ci ova puté § si suport ta, — ci i inc&é nu cu- nosceau desévérgit pe Domnul; — venind in partile Ce- sareei lui Filip, le puse fnirebares hotarit’: Cine gic émenii, cA sunt cu, Fiul omului? ér ei au respuns: unii dic, ch esti loan Botezatoriul, é alfii Ilie, ér alfii Teremia sau unul din proroci. Dis-a lor Tisus: dar vor, cine ’mi diceti, ci sunt? si pun- dénd Simon Petrua dis: 7x esti Christosul, fiul lua Dieu celwi vin! Visusi-a réspuns: Fericit esti Simone alui Tona, ci (up st sénge nu fra des- coperit tie, ci Tatal meu cel din ceriuri*) gi eu qi Tu esti Petru ete. 1) Mat. XVI, 2) Mat. XVI,Mai intiiu ne simtim datori a observa, ca en- vintele: Tu esti Christosul, fiul lui Dum- nedeu, — nu au fost originale ale lui Petru. Inci a déua qi, dupi-ce chemase Christos pe Andreiusgi pe Petru la apostolie, Natanail afir- mase in fata lui Tisus: Raddz, tu esti fiul lui Ddeu, tu estifmpératul luiIsrail, la care Christos i-a réspuns cu ére-care mirare: pentru-cé te-am védut sub smochin, credi? mai mari decat acestea vei vedé, si a dis lui Amin! Amin dic véue- de acum yeti vedé ceriurile deschidéndu-se ete. ') Am sulevat acésta, ca sé afirmim, ci Petru audise, rostindu-se aceste cuvinte, mai inainte de a le rosti dénsul si era de fati, efind Domnul disese Amin: Eu sunt fiul lui Dumnedeu. Nu vom insista, ca sé céutim o leg cuvintele. afirmative ale Domnului catra nail si intre r Nata- si punsul lui Petru la intrebarea: Dar vot, cine diceti, ci sunt? Tisus, carele a c&iutat anume ocz siunea ca sé se afirme in fata apostolilor de fiu a lui Dumnedeu, nu a lasat Ini Petru nici aceea mangiere, ci Petru ar afirma-o, ci i-a réspuns hotirit: cA nu trup si singe i-a descoperit, Tatal. Din cuvintele lui Christos: — Dar voz, cine di- ceti, c& sunt,— se vede apriat, ci fiul lui Dumne- deu s’a adresat citra tofi apostolit de fata, 6r Tatil prin rostul lui Petru, a réspuns in numele apostolilor, int&vind afirmatiunea lor ca un feliu de argument ad hominem impotriva 6menilor, cari diceau unii, ci e loan Botezatoriul, altii, e Ilie ete. si totodati a presentat ca prin un act so- ») Ioan I, 49—51. lemn pe fiul, ale carei invétituri apostolii aveau sé le propoveduésci gi pe care aveau sé clidésci biserica. Si se vede, ca prin rostirea lui Petru, respective prin afrmafiunea Tatailui in numele aposto- lilor ei insigi erau »omentan aga de intariti in.credint&, incfit a fost necesitate ca Christos, carele inc’ nu afla de oportun timpul a se afirma §' celorlalti émeni, sé intervind si sé poruncésca invétaicei- lor: Ca sé uu spund nimeruia, ca el este Christos.) Din acestea resulta, e& nu de perséna lui Pe- tru a fost vorba, ci de Christos si credinta. Se ascultam pe sintul Augustin, care e mult venerat in biserica apuséna.... Domnul de aceea a dis lui Petru: Tu esti Petru gi pe wcésta pétra voiu zidi biserica mea; pentru-ci Petru disese: Tu esti Christos, fiul lui Dumnedeu celui. vin: Pe acésta pétra, asa dara, dice Domnul, care ai méarturisit-o, voin zidt biserica. Pétra deci era Christos énsust, pe al caret temeiu si Petru eva zidit; caci nime nu pote pune alt. fundament, decdt acela ce este pus, adeca Tisus Christos (I Cor. II, 11).*) Ersfntul Amb rosiuse esprimé destul de limurit, cind afirma: credinta in Iisus Christos este fundamentul bisericei, cici nu de trupul lei Petru ci de eredinta sta dis: Si portile tadului nu o. vor birui.s) Am citat anume pe acesti sanfi parinti, cari au imbogitit au impodobit literatura. bisericei_apu- sene, ca’ sé nu ni se facd obiectiune, cd partinin- 1) Mat, XVI, 20—21. 2) ,Ausgew. Schriften des heiligen Augustinus, T. V1; trat. 124, e. 5, Kempten, 1878. ») §. Ambrosin ,De incarnatione® ¢, V.; Vedi si Istor, test. n, Calist. Coca, Cerniuti, 1889,du-ne, am adus dovedi pe Grigoriu de Nissa, Chrisostom gi alfi sinfi pirinti ai résaritului. Lt nunc venio ad fortissimum: Petru si Ioan, scosi din inchisére si dugi inaintea sinedriului, pentru-ci vindecaser’ un olog din nascere la usa bisericei, si intrebati fiind de ar- chierei: Cu ce putere gi in al cirni nume fac ace- stea? réspunse Petru: Cunoscut sé ve fie tuturor gi la tot poporul Ini Israil, ci fn numele Dom- nului nostru lisus Christos Nazarinénul, pe carele voi l'ati réstignit, é’ Dumnedeu I’a inviat din morti, intru acela sti omul acesta inaintea vé- stra sinétos. Tisus este pétra, pe care voi siditori nu o aft luat tn séma gi carea s'a facut in e pulunghiului. Si ilru nime altul nu este mén- tutve, pentru-ca nici un alt nume nu este sub cerin dat émenilor, in carele sé ne méntuima.?) I. _ Sf voin da fie cheile tmpérapie’ ceriurilor si ori-ce vet lega pe pamént va fi legat in ceriuri $i ori-ce vet deslega pe pamént, va fi deslegat tn ceriuri.) Din impregiurarea, cA aceste cuvinte au fost ro- stite de Christos in legatura cu: Tuesti Petru ete. e deductiune logic’, ci nu numai Ini Petru, ci si celorlalti apostoli, cari au méarturisit pe fiul omului de fiu alui Dumnedeu, a promis Christo ci de va da puterea cheilor. Am accentuat anume, ci a promis, deére-ce le a pus in perspectiva numai pentru viitorin aceea putere, ceea-ce apriat se vede gi din cuvintele lui Christo unde nu e de loc vorba de present, ci de viitoriu. *) Fapt. Apost. ¢, IV. 2) Mat. XVI, 19-20. ate "ones Si Christos le-a si dat aceea putere, care le-o promisese, precim ne incredintézi sfnta scriptura, dupa ce sa prémiarit. Kr acésta s’a intémplat intre altele si sub ur- miitérele momente, descrise in s&nta seripturad: Precfind se aflan adunati apostolii si erau cu usile ineniate de frica jidovilor, venit-a Tisus gsi a statut in mijloe si lea dis: pace véue. Precum w’a tri- mis pe mine Tat&l si eu ve trimit pe voi. Si acésta dicénd, a suflat sia dis lor: Luafi Duch sént, ctrora veti erta pécatele, se vor erta lor st ca- rora veti tiné, vor fi tinute.») Asteptand invéticeii pe Christos in muntele Galileei dupa inviere, le-a dis lor invél ‘toriul Datu-mi-s’a té6t& stipfnirea in ceriu gi pe pimént; advept aceea mergénd: invefafi lle né murile, botesdudu-t pe ei in numele Tatalut, al Fiulut se al sf. Duch, povafuind sé padésca tote cate le-am poruncit iecucu voi sunt pand la sférsi- tul vécului. Din serierile sfntului Augustin se vede limu- rit, c& nu numai lui Petru, ci tuturor apostolilor a dat Christos puterea legarei si a deslegire vorbele: Iti voiu da fie ete.,— dice s. Augustin,— a infeles el, Clhiristos, intréga bisericd, care in acé- sta lume se clatin&’ prin ispite ete. dar nu cade, ca e intemeiaté pe ,,pétra‘, dela care ’si lud si Petru numele . cdci nu acesta singur, ci intréga bise- niet légd gi deslégd pécatele.®) Toan Chrisostom, faeénd alusiune la euvin- tele dela Mat. XVII, 18: Ori cite veti lega pe ') Toan XX, 19—23, Luca XXIV, 35—47. Mat. XVIII, 18. 2) Mat, XXVIII, 18—20. ) §, A. Augustin; tract. 124 ¢. V si VIIIref, la ev. loan.paimént ete, se esprim& astfel: Tat&al a inzes- trat cu téti puterea judecatii pe fiul gi eu véd, ca& preofit au fost cu aceea-si pulere deplina incredin{tati de frul.) Din aceste e evident, ci apostolului Petru nu i s’a dat nici o putere mai mare si nici o intietate in oficiu. Ca un feliu de argument indirect am mai puté aduce chiar pe biserica apuséni in conciliul tridentin, unde in. privinta ierarchiei se face urma- térea declarare: practer caeteros ecclesiasticos gradus Lpiscopos, qui in Apostolorum locum succeserunt, ad hunc hierarchicum ordinem praccipue pertinere (con. Trid. XXUI 4 de ord.*) ér apostoliiau fost in- tre ei asemenea, caci pe toti i-a umplut spiritul saint spre cunéscerea adevérului (Fapt. Apost. IT; I Cor. XI, 23; Mateiu X, 1; Marew VI, 7; Luca IX, ¥; XXII 19; Toan‘ XX, 21,) consultim gsi pe sfutul Cyprian. Acest seriitor de asemenea ventrat in biserica apuséna, in ale c&rui scrieri se oglindézi atat de mult primatul lui Petru, face totusi urmatérea declarare, yorbind -De unitate Ecclesiae*: Super unum acdificat ‘cclesiam ; et quamvis Apostolis omnibus post resur= vectionem suam parem potestatem tribuat et di- cat: Sicut me misit pater, et ego mitto vos; accipite Spirttum sanctum etc; tamen ut unttatem manifesta- ret unitatis cjusdem originem ab uno incipientem sua auctoritate disposuit. Hoc erat utique et ceteri Apos- toli, quod fuit et Petrus pari consortio pracditi et honoris et potestatis. ) I. Chrisostom: Vom Priesterthume, Kempten, 1869 de Dr. I. Christ. Mitterutzner. ®) Dr. Th. Pachmann: Lehrbuch des Kirchenrechtes. T. 1. Wien, 1 8) Dr; Th. Pachmann op. cit. T. I, consortio, si daci au fost inzestrati cu aceeasi putere, unde mai rém&ne vreo urma& de primat? se intrébé unii dintre cei mai escelenfi s jitori, cari interpretéz’ cuvintele sintului Cyprian gi cari euvinte talmicite ori cum, formézi un argument pu- ternic contra’ afirmatiunilor bisericei apus I. Un alt citat, cu care apusenii voese sé~ fice pr tensiunile, este intreita intrebare, cu care Dom- nul s’a adresat lui Petru, dupa- ce se art ilor dela inviere si dupa-ce prandise cu ei: Simone a lui [ona tubesti-me, mai mult de cat ace- stia; la care Petru a réspuns michnit, ea la in- trebat detrei ori: Démune, tu tdéte scii, tu sett, ca te iubesc. Wis'a lui Lisus: Pasce otle mele.) Mai ’nainte de a analisa cu deadinsul aceste vorbe, vom inregistra cAteva momente caracteristice, cu aju- toriul carora e cu totului tot ugéri deslegarea pro- blemei, respective a motivului, ce l’a indemnat pe Christos, ca sé machnéscé pe Petru prin intre- ita intrebare. Precum se scie,-inmediat du lisese lui Petru: Tu esti Petruete., spunéndu-le apostolilor despre muncile, ce-1 agtépti si despre pa- harul mortii amare, Petru nu numai s’a indoio dar nici 2a credut vorbelor- Domnului gi ace fenomene psichice dete esprimare prin vorbele: F% #2t- lostiv fie Domne; nu va fi tie acésta*). Pentru acésta Ta si mustrat Donnal cu cuvintele: AZ rot dupe mine Satano, smintéla imi estt, si a dis apoi invéticei- e Christos 1) Ioan XXI, 15—18. ®) Mat, XVI, 23.eo bean Same lor: Ori cine voesce sé vind dupa mine sé se lapede de sine st sé-st ca crucea sa si sé-mi urmeze.) Cu ocasiunea ,Schimbirei la fata“ a Dom- nului, tot Petru, carele a fost infruntat de Chri- tos, ciei cuget& la cele omenesci, sciind, ci Domnul se va supune patimilor, érisi s’a in- doiogat, dar nemai cutezénd a dice: fi tie mi- lostiv Démne, a dat, preeum dice Chrisostom, espresiune cu alte cuvinte acelei idei, dicénd: Domne bine este néue a fi aici, séfacem trei colibi: una fie?) ete. Inainte de a primi Christos sirutarea trida- tére a lui Iuda, lisase pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeiu, ca sé privegheze, ér dénsul de- pirtindu-se de ei, cAdi cu fata la pimént gi se ruga Tatalui, gi apoi intoreéndu-se c&tra invéticei, fi afd dormind, din care caus& se adresd citrat Petru cu urmatérele cuvinte mustritére: Asa, n'afi putut un clas priveghia cu mine! Aceeasi scen&d amari se repetd si a déua 6rd.) Precind Domnul era prins si ‘1 palmuiau ji- dovii, il seuipau gi ’] bateau cu pumnii, Petru, care era in ,,curte* gi care mai nainte promisese lui C hri- stos, c& va suporta gi mértea pentru el; se lapédase de tret ori de Christos, si audind cocosul planse cu amar, cici ‘si aduse aminte de cuvintele Dom- nului: Mai inatnte de a cénta cocosul, de tret ort te vet lapeda de mine.) Ioan desi nu cunoscea s stos trebuia se invieze a treia di ipturile, ci Chri- * totusi cum vedi ’) Mat. XVI, 9 8) Mat. XVI, 4 8) Mat. XXVI, 39—45 ‘) Mat. XXVI, 67—%6. morméntul Domnului gol, credt, ér Petru se reintérsedela mormént cu mare nedumerire, cu téte c& améndoi au fost deodata& la mormént ime- diat dupa invierea Domnului.') Momentele acestea din viata lui Christos sia lui Petru ne pun in raport direct cu fntreita intre- bare a Domnului catra Petru cu adausul: mad mult decat acestia. Contrase téte, apare in mod védit icéna imperfecta a credintei, zugraviti in colori destul de posomorite. Petru avea lips inci de intirirea caracterului si mai pre sus de téte de o néuad chemare a lui la actul maret al apostoliei *) si de o linisce a consciintii ce-]_mustra. Si acestei stiri nedumerite a seiut sé-i dea Chri stos o solutiune cu dibicia si precautiunea celui mai mare pedagog ; aga incét Petru sé simt& povara fapte- lor sévérgite gi totdeodata sé-si cfstige mangierea, ci Christos totugi ii veda darul apostoliei; ér prin acésta s’a impécat liuntric, yi-a adaus la taria credintei, cu a carei forfi a sévérgit apoi minunile si a pro- pagat, evangelia mAntuirei. In injelesul acesta scrie si sintul Ambrosiu: Petru a sters vina caderei sale de maina- inte s¢ de aceea se admoniazd de tret ori, ca sé pasca st e intrebat de trei ori, de-l iubesce pe Domnul, ca detrei ori sé-l marturiséscd pe acela, de care inainte de cruce s’a lépédat.) Santul Chrisostom, interpretéz’ cuvintele lui Christos: ,Simone a lui Iona iubesti-meé ete. 1) Ioan XX 2—18; Luca XXIV, 12. 2) Dr. Tlarion Pugeariu, Isagogia, Sibiu 1878: ,S bit in credinté pe un scurt timp el (Petru) érk se reculese si reocupi demnitatea apostoléscd. . 4) S. Ambrosiu ¢. V. ,De fide“,Ist. t. n. C. C. ete.ene in urmitoriul mod: Christos n’a voit atuncisé arete cit de mare e iubirea lui Petru pen- tru dénsul si voia sé invete pe Petru si pre not toft,') cat de tare *si iubesce Christos biserica.) Ce vor face deci aceia, dice acelasi sAnt parinte, cari au se grijései’ de corpul lui Christos.*) Petru dand invét&ituri, cum au sé urmeze bétré- nii in ,diregatorie“ se adresézi astfelin: Pe pres- biterii cei intru voi # veg ca celce sunt impreun& presbitersimarturisitor al pati- milorluiChristos si al marirei cei-ce va sé se descopere, partag: Pastorité turma lui Chri- stos... si cand se va aréta mai marele pdastorilor, veti lua cununa mériret cea nevestejita’) 6 mii- rirea lui Christos, precum dice santul Augustin, e gi mirirea nést unde s’a dus capul preamiarit ; acolo se trage st speran{a trupulut. lisus Christos afirmandu i mesianitatea ina- intea jidovilor, dice despre sine: Zw sunt pastoriul cel bun, care ’si pune sufletul pentru oi si cu nose pe alemele gi me cunose.,.. si alte oi am, care nusunt din staulul acesta si ace- lea mi se cade ale aduce si glasul meu vor augi, 6 va fi o turmd gi un pastoriu.> Asa dari nici nu péte sé fie vorba, c& Chri- stos, ar fi dat intaietate Iui Petru, ci fie-care apo- stol a avut sé pascd Ja turma lui Christos ,mai ma- ') 1. Chrisostom fusese episcop in Constantinopol. *) I. Chrisostom, vom Priesterthume, Kempten, 1869: I. Barac ,Scrierea s. Ioan Gura de aur despre pre- biiu, 1865. *) Chrisost.: Vom Priesterthume IV, 2. ‘) I. e. sob. a lui Petru I, 1— 5) Toan X, 9—17. vedi 15) = yelui pistorilor“, ér dup apostoli epi vopii in sensul cuvintelor seripturei: Luafi.aminte de vot si de tote turma, unde sintul Duch v'a pus episcopi, ca sé pa- storiti biserica lut Dumnedeu, pe care a réescumpérat-o ngele seu.') cu sang ) rs in stréns& legitur’ cu cele espuse putem aduce si cuvintele, ce le-a adresat Christos lui Petru: Sz mone, Simone, etd satana v'a. cerut ca sé ve ma ca gréul; dara eu m'am rugat pentru tine, ca se nu pera credinja ta, st tu cind te vet intdrce intaresce pre frafit tét;*) si in. cari cuvinte apusenii ined cau o suprematie a Iui Petru preste ceilalfi apostoli. E destul ca sé amintim, ca la aceste cuvinte ale Ini Christos a réspuns Pefrw eu o mare ind néli: Démne cu tine gata sunt a merge st in tem- nite si la mérte;*) éy Christos, earele scia, cum are sé se finésci actul i-a respuns: Petre nu va cdnta astagi cocosul mat tnainte, pand-ce de trei ort tle vet lapeda, cd nu me scit pe mine.) Ori-ce urdéli de interpretare ar ciiuta sé se na- vidésci, reese p&nzi batuti, prin care yerpuesce fi- rul rosu de admoniare, precum ar dice sfntul Ambrosiu. Petrus angagiase la mérte eu Dom- nul si el a fost, carele s'a lipédat de invétitoriul seu. Si noi nu avem sé ne miram de inconsecuentele, are a caiqut apostolul, dac& vom socoti, la cate ispite erau supugi si invéticeii si cit de nedesiv erau ei pind la preamarirea Domuului. Santul loan Chrisostom, presenténdu-ne pe 1) Fapt. Apost. XX, 28. *) Luca XXII, 81—33. XI, 33-34, ‘) Luca XXII, 34—35.— 16 Petru la actul ,schimbirei la fata“ a Domnului si arétand pe de oparte ingrijirea ce cuprinsese pe acest apostol, ca sé nu se espunid Christos patimilor, ér pe de alt& parte temerea, ci nu va puté da espr siunea potrivita acelei ingrigiri, ca sé nu fie érasi certat de Domnul, esclama: Eticat erau eide ifiinainte de mértea Domnului, micar ci Tatal descoperise prin Petru, c& Christos e fiul lui Dumnedeu; insé el nu indelung aftinut minte aceea descoperire. Evangelistul Marcu cu dveptul adauge: el (Petru) nu scia ce griia.') (Marcu X, 6). Aga dara contrastul intre vorbele indrasnet ale apostolului Petru si fapta sa inconsecuen earea Domnul o cunoscea, a fost motivul, ca Chri- stos pe deoparte sé dojenéscé pe Petru, cdci ,nu scia, ce graia“,*) Gr pe de alt& parte sé] imbir- hiiteze, ci desi va gresi sé nu-si pérda de tot credinta; pentru care Christos se rugase Tatailui; ér acésta trebuia Petru sé o miarturiséscd singur si celorlalt apostoli, /ratilor sei,*) dupii ce el se va fi pocait, ca cu ataét mai ugor sé pdti infrange ispitele si né, casurile, ce li se pregatiau; ér special Petru, care avea sé cadi din credinti pan&d a nu canta cocogul, sé nu cada de tot, ci sé se péta pocai. Inceputul pocdin{ei se manifestézi de astidata prin plansul amar, cfnd ’si aduse aminte de cu- vintele Domnului gi incéti in momentul, cénd Domnul, dupa intreita intrebare: Simone a lui Iona, iubesti-me,*) fi dise: Pasce oile mele, che- mandu-l astfeliu din nou Ja actul maref al apostoli 1) Toan Chris 2) Marcu X, 6. ‘) Luea XXII, 32. *) Joan XXI. 15. nedesiv a, om; 74 predice trad. de Melchisedee, Se ese Vi Un argument de tot efemer este mai departe afirmarea primatului din motiy, ci numele aposto- lului Petru ocur’ de mai multe-ori in ierile evangelistilor, cA acest apostol este numit mai ad ori in fruntea celorlalti, si c&i i s’a dat si numirea de stélp, ori de principe al apostolilor in scrierile unor santi parinfi. Se afli unii, cari reduc aceste feliuri de di tiuni la vérsta mai inaintati a apostolului, alfii la naturelul seu mai indrisnet. Noi sustinem, ci gi una gi alta au putnt fi mo- tiv, ca numele lui Petru sé ocure mai adeseori si Domnul mai adeseori sé se adreseze ciitri dénsul. Respectul bétranetelor e un Ineru firese, care n’a esistat numai la erestini, ci si la popédrele pagfne din vremile cele mai intunecate ale istorie Indrasnim deci a afirma, c& peléng’ aceea lege fi- résci, temperamentul apostolului a fost, care a pro- voeat, gi care a elevat mai vértos perséna Ini Petru in ochii lumei; dar toemai acel temperament indras- nef a fost gsi pricina, care arunci in mai multe rénduri o umbr& atat de négri si de nefavorabila asupra persénei sale. Moralul faptelor se reflectézi de multeori in cele mai drastice contraste, incAt noi cu drept putem intérce frasa lui Tit Maioreseu : Omul bun se perde prin partea cea rea. Eta dar motivul pentru-ce nu putem sé dim in- semnatatea, care o dau apusenii cuvintelor: Mergeft fe spunefi invefacetlor sei st lui Petru.) Aceste cuvinte ingeresci se reflectézi mai mult la actele umbrite ale apostolului, si nici de cum nu araté ele o distinctiune. ) Maren XVI, 7.Daci& vom considera momentele, in care s’au dis, se vede din destul nedumerirea, ce se esprima, Frasa s’ar putea completa astfeliu: Mergeti gi spuneti invéta ceilor sei gi gi Ini Petru, ca gi el sé se convinga, c& Domnul a inviat. Petru a si mers la mormént cu Toan, au aflat morméntul gol; Ioan acredut in inviere, é Petru s’@ mirat, de ceea-ce a vedut.') Naturelul mai indr&snet al apostolului, preeum am amintit, a fost una dintre causele, pentru care numele lui Petru se eleva de atétea ori. Acésta este evident& din viéfa socialA intre Christos si apo- stoli. Domnul insé nici decum nu putea sé sufere, ca unul dintre apostoli s& fie stipanit de o ambi- tiume prea mare, sé tréci marginile bunei eu- viinte, decum sé-i acérde intaetate, pentru-ci dénsul fi iubea pe toti deopotriva. Eta deci euvéntul pentru care invétitoriul igi mustri pe invéticel, — cind acesta a dis: Eta noi am lisat téte si am wmat fe. — NMmenea, dice Domnul, wu este, care si-a lasat casa etc. pentru mine, ci pentru evangelie. 2) Si érigi_cind Petru creduse, ai Christos a at pe loan cu viéti vecinicé piménténa, gi pe dénsul nu, manifestandu-si nemulfamirea, i-a ré- spuns Christos: Ce-#é este fie de voiu urea sé reménad acesta pind voin vent. * Numirea de ,,principe“ si ,,stélp“ ined se reduce mai mult la finuta lui Petru. Ce-i drept sAntul Joan Chrisostom, si alfi santi pirinti il numese in mai multe rénduri principe ete., dar dac’ vom lua in considerare atributiunile, cu care Chrisos- inzes 1) Luca X. XIV, 12. ®) Mareu X, 29. *) Ioan XXI, 22. Ge tom buniéri impodobesce pe apostolul Paul, — micar c& nu se numéra intre apostoli*,— poddba atributiunilor apostolului Petru rémane intunecata. Cate-va probe ne vor ineredinta: Acest mare efirmaciu 4) si mare apostol al lumei *) care s’a rapit pind in al treilea ceriu si a fntrecut pe ingeri si pe archangeli, ne dice: urmatori fiti mie, precum gi eu lui Christos (Corint, XT) i Paul a fost cel mat virtuos. Pe el nu-l poti aseména cu nimica paméntin, e mat pre- tos decdt téta lumea, mati mult decdt ceriul, mai mult de cat ingerii gi in fapta Ca si incredinfat Du mneden cu misiune ingerésca: Nici un inger n’a ingrigit aga de bine de poporul ineredin- tat ca Paul de téta lumea... Paula primit ca partea sa marea si paméntul, tétélumea locuitd*)... si cine a fost mai iscusit intru propo- veduirea evangeliei decét Paul si apostolii®)... dar de ar fi cineva ine’ si un Paul, *) sau un Petru, sau Tacob sau Ioan gi i-ar lipsi ajutorul lui Dum- nedeu, ugor ar fi invins. ay Tn cele de pina acum credem a fi dovedit cit de fals cilérese apusenii pe citatele sfntei seripturi, sé afirme, ci primatul papal ar fi o institufi- ) Chr in tribulationibus opp. ed. Montf. T. IIL. *) Ibid, 8) Chrisostom: 74 predice trad. de Melchisedec. ‘) Lobrede auf den heilig. Paulus: Ausgewiilte Schriften des I. Chrisost. T. II. ®) I. Chrisost. Hom. III. contra ignaviam. *) Chrisostom pune pe Paul inaintea lui Petru; mai sus, precum vedem, ’l accentuéz% deosebit de ceilalti apostoli. 7) I. Chrisost. 74 cuvinte sau predice de Melchisedec. 2*une dumnedeésc; si am fi eshauriat in parte mate- rialul, prin care am arétat, cA nici un apostol n’a avut intdetatea puterei, cd tofi dobdndtsera dela Chri- stos aceea-jt pulere;*) san precum se esprima Cy - pian erau ,,pari consortio et honoris et potestatis*. #) Dact Christos ar fi intentionat numai a da vre- unui apostol putere mai mare, ori intfetate, s’au oferit destule ocasiuni, in cari sé-si afirme vointa. Astfeliu intre multele momente din viéfa sociala a invéti- toriului si invéticeilor espunem urmitoriul: La cina cea de tain&, turburandu-se invétaceii, Christos le-a dat sfatul, ca sé fie linistiti, dedre-ce calea pe care merge dénsul, apostolii o cunose. Toma insé l'a intrebat: Démne eum putem sé scim calea! ér Tisus a réspuns: Zu sunt calea, adevérul f2 vicfa. Nimenea nu vine la Tatal meu aecdt numat prin mine;*) Christos daci ar fi intentionat a mari catugi de putin mai mult pe Petru, ar fi putut réspunde: Aici e Petru, el ve va spune. Din contra Domnul mai inainte disese: Ve po- runcese sé ve iubifi unul pre altul si é#- tru acésta vor cundsce tofi, c& sunteti invefaceit met,*) cici: precum m'a iubit pre mine Tatal gieu v'am iubit®) Eu v'am ales pre voi st v'am bus sé mergefi si rédé sé aducefi. °) Am védut chiar, cA Christos adeseori infrunta pe cei-ce vor sé fie mai mari gi sé castige intdetate. Esemplu eclatant mai aflim, cénd patima degerta- *) L Chrisost.: Hom. XLVI opp. ed. Montf 2) Cyprian, de unitate Ecclesiae, 8) Ioan XIV, 4—7. ‘) Toan XIII, 34—36. °) Toan XV, 9. %) Toan XV, 16, VU. eS 21a ciunei cuprinse si pe cei doi fii ai lui Ze vedeiu, Iacob siloan, cari cerura sé sédi unul de-a drépta si altul de-a sténga Domnului; ér dénsul le réspunse : A gedé de-a drépta mea gi de-a sténga ne este al mew a da,') gi apoi adresfindu-se citra cei- lalti 10 apostoli, cari se supérari pe confrafid lor, le dise: Sciti, ¢& celor-ce li-se par, cA sunt incepétori ai némurilor, le stipfinese pre ele si cei mai mari le domnesc; & éutru vot nu va fi asa, ct care va vrea sé fie mai mare sé fie voue sluga.*) In acest inteles esplicd gi Chri- sostom cuvintele citate. 5) Alti dati Christos se régi Tatilui pentru tofi apostolii deopotri i face urmatérea cerere: Parinte sinte, pidesce-i pre déngii intru numele teu, pre cart t-at dat mie ca sé fle una, precum st not ; ca tofi una sé fie precum parinte intru mine st eu intru tine. St ew mdarirea, care 0 ai dat mie, 0 am dat lor, ca sé fie una precum not una suntem. Si am arétat lor numele teu si-l voiu aréta, ca dragostea cu care mai tubit pre mine intru dénstt sé fie, si eu intre ei.4) : Si asa dar& apostolul Paul putea sé serie: Pentru aceea dar de acum nu mai sunteti stré nemernici, ci impreuna cetiiteni cu santii gi de aprépe ai lui Dumnedeu, ziditi fiind pe temelia apo- stolilor si a prorocilor; fiind pétra cea din ca- pul unghiului sézgur Jisus Christos, tntru care téta zidirea alcdtuindu-se, cresce intr’un locas sant intru Domnul, intru cave si yoi impreund ve ziditi 1) Maren X, 40 *) Marcu X, 42—44, ‘) T. Chris: de petitione filioram Zebedei, ed. Montt. ‘) Ioan XVII, 11—27.eae BBD e lacag a lui Damnedeu intru Duchul 1)... Cat Christos este capul trupului bisericei, care este ince- pétura, intéiu nascut din morti, ca sé fie intru téte el cel dintaiu. %) WE. Fals& fiind deci talmacirea cuvintelor scripturei, prin care apusenii vor sé afirme primatul ca o in- stitutiune divir numai incape indoéla, c& si argu- mentul istoric, prin care se sustine, c& Petru ar fi fost episcop in Roma 25 anj%) n’ar avé nici cea mai mica yalére. E intrebarea inst: Fost-a in adevér episeop in Roma 25 ani? Istoricii cei mai de frunte négh, ér alti vorbese intr’un mod de tot problematic, chiar si apusenii nu se pot provoca decat la date de pe la finea vécului al treilea. De altfelin comentat’ fiind acésth intre- bare gi in limba roméné,*) nu vom stirui asupra ci, dupa-ce prin altii s'a dovedit, ck Petru n’a fost, si ch e de tot problematic, ca ar fi lnat si cununa de martir sub imperatul Nero Dac& fnsé apusenii stirue sé reduci puterea si dela localitate, credem, ci putem afirma ecu con- sciinta linistita, Kfesul, Alesandria gsi An- tiochia ar fi inaintea Romei; dar mai mai presus de téte ar fi lerusalimul, de unde s’a inceput mitretul act al mAntuirei;5) unde s’a impécat cérta pentru cei din taierea imprejur gi cei 1) Efeseni If, 20—22 2) Colos. I, 18, 5) Ieronim gi dupa el o falangi de istorici papisti. *) Calinie metropolitul Romaniei: vedi § yoltarea primatului papal, Sibiu 1882. 5) I Cor. XI, 2. Popescu: Des- netdiati imprejur;‘) wzde sa finut primul sobor apostolesc, unde veniau cele dintdt plangeri la nure- chile bisericel* spre indreplare;*) unde bétranii dimpreun& cuapostoliiau rénduit dogme;%) unde a fost primul episcop si unde se inal{a 3t adi morméntul ,fiulut oniulut*. Acestea au putut fi si considerantele, pentru-care canonul al Vil-lea nicean spune apriat, c& epis- copul din Jerusalim sé fie deosebit onorat (xia wy axohovdsiay mg Tivyg Ca wmag in onére) si noi am admite mai bucuros al apostolului lacob gi a celorlalti episcopi agedati prin. si du a apostoli; dedére-ce argumentul, ci Terusalim ul s'a sdrobit prin cuceririle popérelor, ine’ nu & suficient, sé se afirme, ci episcopul sé aiba numai_,respectu honoris* dupa episcopii din Roma, Alesandria Antiochia, Roma de altfeliu, precum se vede din desbate- rile sinodului_ nic an. 6 nu era cu nemic in- aintea Alesandriei. Acestui episcopat i-s’a recu- noscut o iurisdictiune preste un teritoriu eu mult mai mare, decat era al episcopatului din Roma. Unii dintre cei mai escelenti istorici afirma, ct episcopul din Roma igi avea numai o mica provincie, cu téte cd aderentii primatului_voiau ine’ pe atunci st-i supund intreg occidentul. Jurisdictiunea se estin- dea numai preste ,,prefectus urbi* luat& in intelesul yecclesiae suburbicariae* a lui Rufin. $i acésté se vede din polemica, ce s’a purtat intre cei_ mai de frunte iuristi: Iacob Gothofredus gi amicul seu Salmasius contra iesuitului Sirmond‘). 1) Fapt. Apost. X1, 2—8, 17—18, %) Fapt. XI, 22. ®) Fapt. Ap. XVI, 4. f 4 4) Vedi si Hefele: Conciliengeschichte, 'T. I, Wien 1873.Reasumand cele dise de pint aci resulti, ci en- vintelor scripturei li se face o interpretare falsi, ca sé se poti afirma primatul papal gi ci argumentul istoric devine ilusoriu. De altfeliu suntem in positiune a constata, ci papii dela Roma pana la Leo cel mare nici n/au egit tare pe fati cu tendintele lor, si c& numai dupi-ce au pétruns mai adéne in intentiunile impéra- tilor bizantini, gi-au tras de séma si au intrebuintat téte mijlécele, ca sé se afirme mai mult decit ceea-ce li s’a_euvenit. Er dacd au védut, et acele arme nu le folosese, s'au imbracat ei in vestméntul smereniei si sub acésta umbra, la aparenti nevinovati, voiau combata pe episcopii din Constantinopol, — cari sub seutul impé- ratului ’si arogau titlu de ofxousertxds, — dar se intelege tot pentru-ca papa sé se pdt ridica. in astfeliu de casuri se intémpla ca papa adese- ori sé vorbésea adevérul. Sunt memorabile cuvintele papei Grigoriu I eatri impératul Mauricie, ca preotul, carele cauti sé fie ,olxougerixdg* fi premerge lui Antichrist.) $i tot acelagi episcop al Romei fi serie lui Ioan Jejunator, — eaci acesta e episcopul Constantino- polei din cestiune : — Ce réspuns vei da lui Christos, care ¢ capul intreget biserici $¢ cave nu voesce ca mem- brele trupulud seu sé porte alte capete.*) Petru, Paul Andreiu, si Ioan sunt capii unor popore anu- mite; dar cu téte acestea tofisunt numai membrit unut 1) Gregoriu I: Cognom. magn. opera. T. IL. 2) Papa vorbesce in injelesul cuvintelor apostolului Paul: c& precum trupul unul este si miduliri are multe si téte mAdulirile ale unui trup fiind, un trup sunt. Pentru-ck prin un Duch noi toti int’un trup ne-am botezat. (Corint, XIf, 12—14), = 2 — singur cap). Scii bine, ci Christos s’a adresat cktri invéficeli sei: Nu ve numifi invétatori, edci un singur invétdtoriu aveti gi nici parinti, c&ci un singur p&rinte aveti, ér vor sunteft Srafi.*) Acelasi pap scria legatului seu Sabinian: Dae& a-si consimti cu acel titlu prevers, — ce si-l mai insusesce Ioan, ar insemna, cd am perdut credin{a 3), pentru-ci harul s’a dat tuturora deo- potriva. Joan Chrisostom pe timpul seu nici nu consi- dera pe papa dela Roma mai mult decat pe ceilalti episcopi apuseni. Epistola a déua adresati catr’ papa, Inocentiu: ,,Episeopului din Roma Inocentiu, salutare in Domnul* — a adresat-o gi altor episcopi din Italia. O noti la Paladius dice: Acésta epistola a mai fost indreptati citra Venerius, episcopul din Milan‘) si ecitra episcopul din Aquilea, Chro- matius >). Er cu opt secole mai tardiu scria ,sintul* Ber- nard papei Lugeniu U-lea: Voi nu sunteti mai marele sau Domnul episcopilor, ci numai unul dintre ei. 6) Ca de incheere a reflecsiunilor de pin’ acuma mai adaugem, c& chiar si papii din Roma’) se ,incureau* ') Papa vorbesce in infelesul can, 34 apostolese, 2) Gregoriu I: Cog. m. op. T. IL. 8) Greg. op. cit. *) Episcopatul din Milan a purtat multi vreme o lupti grea contra Romei, cici acésta ciuta centralisarea puterei gi suprematia. 5) 1. Chrisost. : * von M. Smitz. *) Calinic, metrop. Rom. ,Bis. ortod.“ 1886. 7) Cuvéntul: ,papa* s'a folosit si de episcopii résiritului ‘Lwevvixiog hi Geov Laanac ete. (loannicius. Dei misericor- dia Papa ct Patriarcha magnae urbis Alexandriae, orbisque terrarum judex. (Lieb. simb. eccl. orient. E. Kimmel. Jenae MDCCCXLII).ate OG) in cuvéntul ,primas“. Dovadi eclatanti ne e insusi papa Nicolau, carele in epistola sa papal adusi de Arseniu cu privire la cérta dintre Rothad gi Hinkmar, esplicé can. 9 din Chalcedon aga, ci sub primate intelege pe primatele diecesei res- pective ,primas diveceseos“; éy in epistola adresata impératului Mihail in causa luilgnatiu, declara, c& canonul 9 sub ,frzmas* intelege numai pe papa. *) Singura acésta contradicere a papei Nicolau ne este destul ¢ * putem afirma cu consciinga linistita, ci papii dela Roma se folosiau gi atunci mai mult de oportunitate, carea o luau de basa la interpretare, fie a tecsturilor din santa scriptura, fie a canénelor. Cu acestea trecem la partea a déua a réspun- sului nostru. Infalibilitatea. Dovedind in cele premerse, ci false sunt preten- siunile apusenilor, end se basézi pe vorbele santei scripturi, ca afirme, ci primatul papal ®) ar fi o institutiune divini; nu este Incru greu a dovedi, ca nelememnica e 3 motivarea infalibilitafit. 1) Hefele Conciliengeschichte 'T. IV. 2) La desvoltarea pri atului papal a contribuit: tradi a poporului roman cu ,pontifex maximus"; viéfa sociala te tot a romanilor, discutele dogmatice in Orient pentru area dogmelor; posifiunea si vada Romei, impérafii rjiu ai apusului si impérafii Bizanfiului, Acestia decretat in al treilea canon al sinodului respective in conciliul [V-lea ecumenie din Caleedon, chiepiscopul din Roma-néué drepturi ‘in ondre (rd xgeopeta ric ryejg Hard. T. Ul gi Mansi T. VII) ca si cel din Roma-veche. niba aceleagi | SoA D Tones Papa s’a decretat de infalibil, — si licet dicere ,definitiv“, — numai la anul 1868; o diferenta destul de mare dela primul episcop al Ronici, iin timpurile néstre, dice metropolitul Cali- nic, din 601 prelafi intruniti in vatican, 150 s’au declarat in contra infalibilitatii papale, si intre acestia se aflau cei dintAi archiepiscopi si episcopi ai bisericei latine. ') Noi nici chiar in principin nu putem admite infalibilitatea papei, precum nu putem admite, ci papa ar fi >capul védut* al bisericei; dedre-ce infalibili- tatea esprima o atributiune, carea numai lui Dum- nedeu singur se cuvine; ér ,capul védut* *) invélva in sine; un fel de UStsliverte eter“, cum ar dice némtul. Prin admiterea infalibilitatii dar, am degrada au- toritatea Dumnedeirii, reducéndu-o la om, c&ci papa ca om, — si licet comparari — find si infalibil ea Dum- nedeu, ar urma ci si Dumnedeu e un simplu papa, cu téte dependentele lui; si ér admiténd necesi- tatea de ,locotiitor“, detragem din insusirea Jui Dumnedeu: ci ar mai fi pretutindenea de fata, pe cfnd insusi Christos dice: Unde sunt doi sau tret adunati in numele meu, acolo sunt st eu, — fay a mai avé lipsi de ,locotiitor* adaugem noi Si apostolul Paul ne dai un esemplu, prin care se nimicesce cu totul pretensiunile apusenilor. Acest apostol, mustrand pe corinteni, ci unii se chemau ai lui Paul, alfii ai ity Apolo gi alfii ai lui Chifa, ér unii ai lui Christos, le scrie astfeliu: Aw dérd s'a impdartit Christos, au Paul 1) ,Biserica ortodocsi*, Bucuresci, 1886. 3 De »si partea acésta pérti titlu ,infalibilitatea*, totusi vésta atributiune trebue sé o aducem fh in legitura cu ,capul védut" gsi respective ,primatele*. 3*Oe ae s'a réstignit pentru vot, ori intru numele lui Paul wati botexat.’) Fiind prin urmare ilusorice pretensiunile apuseni- lor, ar fi trebuit sé le ignoram cu totul dela inceput. Cu téte acestea vom mai face urmitérele reflecsiuni modeste: IL Apostolii preste tot nu-si atribuiau infalibilitate, din contri ei se marturisian de émeni asemenea néue pécitos Dupa discusiunile infocate ivite pentru cei din tiierea impregiur gi pentru cei ,,dintre némuri“, ni- menea nu s’a provocat la activitatea vre-unui apostol, ca sé o ia de norma, ci tofti apostolii, adunén- du-se in Ierusalim sub conducerea bétra- nului Tacob au resolvat cestiunea in sinod. Ter apostolul Paul, mangaiat, ci astfelin a putut tri- umfa adevérul evangeliei, a scris galateni- lor: $i eunoseénd darul lui Dumnedeu cel dat mie, lacob gi Chifz Ioan 2), cari se socotiau a fi stilpi, au dat mie si lui Varnava drépta impar- tagire, ca noi la némuri, ér ei la taierea im- pregiur;.... é& cand a venit Petru in Antio- chia de fati Zam stat impotrivd, ca era prihanit..... - daci am védut, ci xu umbla drept dupa adeverul evangeliet, am gis lui inaintea tuturor See daca ciuténd sé ne indreptim intru Christos, ne-am aflat si singurt pécatosi, au dérai Christos este slugitor pécatului. ) Apostolul Iacob dicea despre prorocul Ilie: F era un om asemenea noue peécitos.*) 1) Corint, I, 12—14. *) Paul pune intiu pe apost. Iacob. 8) Galat. I, 9—18, *) Iacob v. 17, EQS ee Dumnedeu a numit pe sintul Paul ,vas ales“ zy ér el se numia pe sine cel dintdiu intre pécatosi. *) De aceea Chrisostom, aducénd ca esemplu de modestie pe acest apostol, scrie: lisus Christos a venit in lume ca sé mantuéscd pe cei péciito: intre cari cel dint&iu sunt eu. ') Apostolul Paul serie despre sine urmatérele: Am fost ripit pina la al treilea ceriu, am fost trans- portat in raiu gi pentru inmultirea arétarilor, ca s¢ nu me inalt, datu-mi-s'a tmbolditor trupului ingerul satanet ca sé me batd preste obvaz*); de aceea gi adauge, adresindu-se citra evrei: Drept aceea avénd archiereu mare, care a stribatut ceriurile, pe Tisus fiul lui Dumnedeu, s& tinem marturisirea, c& niavem archieret, care sé nu pétd padtiméi imp: und cu neputintele néstre.°) Il. Suntem fn drept sé pretindem, ca apusenii sé ne presente cel putin nepitat& istoria_persdnelor, care sau invrednicit a se aseda pe tronul episcopesc din Roma, dupa-ce ei nu vreau sé find cont de normele apostolilor gi de agedémintele bisericei universale Dar acésta este imposibil si imposibilul ni nu ni-l pot da. Ca un fel de espedient fnsé se provéca la fo: mula cea at&t de complicati a alegerei de papi; formula, a carei amplificare s’a simfit; dar tocmai acésta necesitate esplici si ea netemeinicia, cu care ei ) Fapt. apost. IX, 15. ®) Timot. I, 15. 3) I. Chrisost. Vorb. de Augusta porta et in orationem Dominicam. 4) II Cor. XII, ¥, 3, 7. ®) Evrei IV, 14—15.Ces Fe apusenii vor sé afirme, ci ceea-ce dice papa e sant; nu pote sé fie gresit. De aceea noi basati pe istorie ne mai intrebim: Cum se potrivesce principiul infalibit&tii papei cu con- trastul faptelor? Papa Honoriu a fost anatemisat ca ,hereticus formalis* in conciliul VI1) si totugi se mai afirma, c& biserica din Roma ,xunguam a via veritatis in qua libet erroris parte deflexa est.* Ori déra vor apusenii sé o sustin&d acésta, badan- du-se pe faptele papei Symmachus. Horribile dictu! ,Vita Symmachi* ne este cea mai fidelii gi tot-deodat& mai drastic mirturie. Si ce logic’ se ur- mézit: Sinodul al doilea din Roma.constat& abu- surile si faradelegile acelui papa gi cu téte acestea se decretézd, ca papa nu pote fi judecat de nimenea,*) ca aga se mai afle totusi émeni, cari sé tink de dogma infalibilitatea. Si érisi intrebim, cum se potrivesce principiul infalibitatii cu actele de infamie sévérsite de unele perséne, care au ocupat ,cathedra sant. Apostol ?“ sub influinta Theodorei gi a celor déué fice ale ei Mariuta si Teodora: Sergiu II-lea; Ioan X-lea; Ioan XI-lea ete. au fost creaturi ale acestei influente. *) i mai drastic& ni se presenta icéna, cénd vedem, ure&nd scaunul din Roma un copilandru des- miatat in vérsta de 78 ani, Octavian, te Toan XIl-lea, primul papa, care si-a schimbat nu- mele, eredénd, ca prin schimbarea numelui deld- 1) Hef. 'T. IL. *) Hefele T. IT. ®) H, E. F. Guericke: Handbuch der Kirchengeschichte T. Il. Leipzig, 1886, So eet ae turd pécatele vechi de oficiul cel sdmt.*) La sino- dul din Roma (963), presidat de imp atul, a fost acusat de crima de omor, de vitémarea maiestatii lui Dumnedeu*), ér despre s andalésele momente ale mortii silnice, résbunare pentru pitarea cAsuiciei, respectul cel datorim cetitorilor, ne dispensézi a vorbi. Benedict IX-lea ured scaunul cumpevat in vérsta de 11 ani. Si inc& din frageda copilirie ducea o vita aga de corupti, inc&t se afirma, ed pe scau- nul sdntulut Petru sade diabotul. Si acestui papa fi lud seaunul prin stmonie loan de Sabina, nu- mit Silvestru Il-lea. *) Si cate atrocititi nu s'au comis, si cit sAnge nu sa vérsat din incidentul swéret si al depuneret papilor: Paschal I, Ioan XII, Leo IH, Bene- dict V, Theophylact (Benedict IX), $ lvestru Ill si Gregoriu VI. —$i numai numérul acestora e destul de considerabil ca sé ne putem inchipui icéna infalibilitatii_papilor. Dela 1088, — dice Calinic, — pina la 1216, din timpul lui Urban al Il-lea pina la finele pontifi- catului lui Inocentiu al IJ-lea se numéra 18 papi, si 7 antipapi.‘) Dar ca sé conpletim acésta trist’ icéna gi totodata sé trecem mai iute cu privirea preste ea, vom aminti numai de lupta grea, ce 0 a purtat episcopatul francie i de cuvintele, ce s’a yédut necesitat sé le rostésc& episcopul Arnulf de Orleans, unul dintre cei mai stimati barbati ai timpului seu in biserica. apu- séna, in sinodul din Basolum, la Rheims (991): 1) Guericke op. cit. 2) Guericke op. cit. 8) Hefele T. II. +) Calinie: ,Biserica ortodocsi“, Bueures— 2 — Papa trebue sé recundsca decisiunile sinodului nicean, sé nu le aboleze. Scaunul papal s'a ocupat in timpurile mai néue de astfeliu de tndividi netrebnict $2 inconscti, incdt e imposibil a da preotit ascultare astorfelin de monstre, Sunt antichristi, statue moérte, idoli tn templu}).. Num talibus monstris, — dice Arnulf, — num talibus monstris hominum ignominia plenis, scientia divinarum et hu manarun rerum vacuis, innumeros sacerdotes Dei per orbem terrarum, scientia et vitae merito conspicuos, subjici decretum est? — Quid hunc, Rev. Patri , in sublimi solio residentem, ste purpurea et aurea radiantem, quid hune inquam esse cen- setis? Nimirum si caritate destituitur solaque scientia inflatur et extollitur, Antichristus est, in templo Dei sedens et se osten- dens, tanquam sit Deus. Si autem nec caritate fundatur, nec scientia erigitur, in templo Dei tanguam statua, tanquam ido- lum est, @ quo responsa petere marmora consulere est... wy In Roma téte se pot cumpéra: Vidimus Tohannem, cog- nomento Octavianum, in volutabro libidinum versatum ... Suc- cedit Romane in pontificatu horrendum monstrum Bonefacius cunctos martales nequitia superans ete.*) Sie mirare, ci cu téte aceste rar a fost vre-un. papa, care sé recundésc&, ci numai archiereul cel mare, care a strabatut ceriurile e infalibil, ori sé re- cundsea cel putin, ci si el este numai un om, supus pécatului. Intru acestia am putea aminti de Gri- gorie al VII, carele descriind vremile vitrige, in care ocupase scaunul papal, adauge despre sine: St eu tusu-mi sunt asa de apéesal prin greutatea pé- catelor mele, incdt nu-mi réméne alta Speranta de 1) Hef, T. ILL 2) Guericke T. IL. *) Petz, vedi si Hef, T. IIL, — 33 — méntuire decét numai in mila lui Christos. Greg epist. lib. IL‘). Tl. Dovedind in cele premerse, ca apusenti nu se pot propti nici pe acte din viéta privata 9 ape a apostolilor, nici pe normele lor, nici pe agedéminte le bisericei universale si ce e mai dureros, nici nu pot afirma, ci sub conducerea papilor biserica apusénd : ;nunguam a via veritatis in qualibet errors parte deflexa est“, se nasce intrebarea, ci ce sa urmirit totusi prin dogma infalibilitatii si preste tot priu tendinta de suprematie? Réspunsul este ugor, “cs Scopul, ce s’a urmarit si se urmiresce pind in qdiua de astadi, este en totul de caracter politic lumese gi el nu st& in nici o legituré cu dogmele Disericei universale, precum au fost ele cristalisate. Urmand firul istoric, vedem, ci nisuinta acésta, practicaté cu atata predilectiune de pe scaunul pontifice- lui, nisuinfi, care prea adese-ori dedea pe fata. interese egoistice personale, aruncit tot-deodata cca mai nefavo- rabil4 umbra asupra tronului episeopului din Roma. Astfeliu istoria ne presenta gi timpuri, in care re- latiunile intre papa si impératii bizantini, erau inlan- fuite prin zale faurite din cele mai josnice lingusiri, cel mai nimerit mijloc, cu care papii credeau a ademeni pe impératii din Roma ndéué, : ‘ Si dupa-ce scutul acelor impérati, — cdirora pani-ce erau_puternici, papa le era vasal formal si nu numai lor, dar chiar si esarchului din Ravena, — slabise 5 papa muse’ mana, care mai inainte o séruta, intra in tabera vrigmasi, se injug’ smerit la carul vasalitatii 1) Vedi si H. E. Guericke: Handbuch der Kirchenge- schichte T. Il — Papsthum.Se OAS ois impératilor de apus si apoi, spriginiti de acestia, in avéntui indrasnet nu se sfiesce a decreta boi brachial bisericei intemeiaté pe nefal- sificate ale Ini Christos. Dar tocmai aceste stadii anormal pe principiul falsificat: scopul sAantesce mijld- cele, au fost si prilegiurile domnitorilor de apus ,,sta- panilor lor‘ de-i puneau adese-ori sub acusi de fara delegi omenesci, fi mustrau in cel mai dejositoriu mod, disputéndu-le chiar ,,2wdérea crestinésca® si vorba lor ,care nu araté demnitate apostolic Nu aflam de necesar a ne afunda mai cu dea- dinsul si a scéte la ivéla actele condamnabile, le lasim istoriei, care sé le pistreze ca o marturie drépta a impartasirilor néstre. Aflim insé de necesar a inregistra, c& biserica universala, apoi biserica ortodocsi si mai mult bise- rica de apus a luat positiune fati cu degérticiunea atributiunilor papale gi a tendentelor de suprematie ; gi precum afirmA metropolitul Calinic 35 de ,,schis- me“ au fost contra suprematiei papei. Astfeliu aflim nemotivata afirmarea suprematiei papale in sinodul II-lea ecumenic. Acest sinod con- firm& episcopilor Ciprului gi in genere tuturor epis- copilor altor diecese vechile drepturi de in- dependenta: Ca nu cumva sé se violeze cand- nele sénfilor parinti, ca nu sub aparinta unei acti- uni religibse sé se introducd orgoliul stapaniret lumesci, nici sé se lase cat de pufin a se perde liber- tatea, carea o a déruit Domuul nostru Lisus Christos prin séngele seu (Canon 8), *) cari plutian 1) Epist. Carol Pleguvul elitr’ papa Hadrian IL-lea (He- fele T. IV.) 2) Euchiridion, Sibiiu, 1871; vedi si ,Biserica ortodocsi, Bueuresci, 1886, Episcopii din résirit au combatut atributiunile ilegitime ale papilor prin sindde locale gi prin serieri aga numite duosoyia (confessio), prin cari caiutau sé pastreze dogmele nestirbite. : 3 Sie remareabil, ca de cfite ori se afla bunadra fn Constantinopol vre-un episcop mai energie, ori de eva ajutorat de impératul, ori papa voia sé cfstige ceva dela el; episcopul dela Roma nu se estindea din marginile, ce i se cuvenia. Astfelin intre altele amintim urmatoriul moment caracteristic: Cardinalul Petru, legatul papei loan YIl-lea, venind la sinodul din Constantinopol (879) dimpreuné cu ceilalti legati_ si salutind pe Fotie, dise: Papa Te saluta 3t Te recundsce de frate si conliturgisitor, ér F otie a réspuns: Si Not I re- cundscem de frate si impreuna-slugitor...‘) i Acesti legati, cari au subscris gi formula simbolului eredintei fir’ adausul ,filioque* au subseris si tecstul can. L din sinodul dela 879—880: Zof# clericit italiant, cari sunt depusi ori anatemisafi de papa Joan, sé fie de asomenea recunoscuti gi de Fotie st tote pedepsele dte- tate de Fotie sé fle recunoscute de biserica din Roma.’*) Cu energie a pagit contra tendintelor papale si- nodul din’ Africa, si cele doué epistole adresate una papei Bonificinu gi alfa papet Celestin merit& sé facem amintire la acest loc: Caci cine va crede, ca Dumuedeul nostru insufla dreptatea judecalet mu- mai in unul; ér tereilor celor nenumérafi, adunati in sinod, 0 ar denega? Papii sé se tind strins de ca- nonele nefalsificate din smodul I ecumenic dela Nicea, ca sé péta domni dragostea fratése’ in biserica. 4) 1) Hef. T. IV. ) Hof, Conciliengeschichte. T. IV. 8) Enchiridion.—— SB y= Si nunumai biserica din résirit, ci cu mai mare vehement precum am amintit, a purtat lupta contra suprematiei episcopului din Roma episcopatele cele mai insemnate din apus piini-ce gi ele au fost supuse maimult prin putere brachiala. Vom mai aminti la acest loc ceva si despre si- nodul dela Constanta si Basel, unde s'a combatut cu atata sueces teoria periculési a papei, de a nu respecta cuvintele lui Christos: Unde sunt doi sau tret chemafi intru numele meu si eu sunt cu ei, — sia se afirma mai presus de sindéde. ‘Teologii fran- cezi au gi primit decisiunea; c& papii sunt supusi sinddelor, sub cele ,,quatuor propositiones cleri Gal- licani ') pentru-cd numai spiritul lui Dumuedeu con- duce biserica si 0 apéra de reétacire (loan 16, 13; 14, 26) si Christos singur réméne cu ai sei pana la finea vécurilor (Mat. 16, 18). 1) Dupin: De concilii generalis supram romanum pon- tificem autoritate* in op. ,,De antiqua ecel. disciplinae“ ; vedi Al. Natalis Hist ecclesiae T. IX; diss. Ad sec. XV. ®) Hefele Conciliengeschichte. T. I, =— Ca de incheere. Cu acestea noi ne-am fi incheiat réspunsul, ce-l datoriam in interesul adevérului. Aflam fnsé in »Argumente pentru primatulu s. Petru ete.) urma- térea frasi... ,Sicd se arete temeinici’u oppugnarei lorw (preotii si unit carturari g i la auctoritatea sdntilor Parinti ai beserecei orientale, — cd si cei unite od or) — mu ua 8e prow seé nemica despre dogmele beser cum acceia nu ar referitére la cele dowe puncte (Primatulu seaunului apostolicn alu Romei xi Purgatoriulu).4 La acésta indrasnéta afirmatiune réspun- dem scurt: Biserica unita esista dela anul 1700, cAci numai atunci o parte din ro- mani s’au paradsit, sedusi, legea lor ro- manésca, érsfntii parinti igi inchee acti- vitateainjumétatea seculului Vill-lea (760). Cum au putut serie acei santi parinti despre dogmele bisericei unite?! Incat despre acusele grave, cu care se hulesce preotimea ndstra, si preste tot credinciogii nostri ,.¢ turari* c& ,opugnézi cu scop tendentios, aciténdu-se mai tare de doué puncte spre a discredita pe po- poporul unit si faur argumente contra credintei bisericei unite“, ea — preofimea — ca gi in trecut, aga in viitor, ‘si va sci apéra demnitatea. Noi de incheere ne marginim a cita cuvintele apos- tolului Pawl, vasului ales a lui Dumnedeu: Socotifi sé nu ve fure pe voi cineva cu filosofia si cu ingelaciunea degarti dupa predania émenilor, dupa stichiile lumei gi nu dupa Christos, ciici tutru dénsul locuesce téta plini- rea Dumnedeirei trupesce. $i sunteti intru dénsul plini care este capul a tét& incepétoria gi stipanirea; um- 1) Foi’a besericésca gi scolastica, Blasiu 1 Sept. 1890,Sen SS) blati intru dénsul intirindu-ve in credinfi‘) ... ., mas ovos 6 yoLords eivar xEpadn Ths exxhnolas . fundamentum aliud nemo jacere potest, praeter id, quod jactum est, quod est Tesus Christus.2) ......0+5 .-. Stati asa dar, st incingeti mijlocul vo- strucuadevéerul siacoperifi peptulvostru cu dreptatea tt incal{ati picidrele vdstre cu gaitirea evangeliet pactt. Presteacestea puneti ména pe scutul credinfet, cu care sé putefi sténge tote sagefile viclénulut % cele aprinse. Luafti cotful mdntutrit st sabia Duchulut, care este-cuvéntul lui Dumnedeu.) 1) Coloseni II, 9—11. 2) Corint LI, 2. 8) Efes. VI: 14—17. Ale