PARTEA INTAL ECONOMIA SACRAMENTALA IN ISTORIA MANTUIRII CAPITOLUL I SACRAMENTUL SI SACRAMENTALITATEA Pentru a intelege cele ce urmeaza, va trebui sa ne fie clafe nofiv- nile de sacrament, mister si sacramentalitate. in acest scop, va tre- bui s& precizam continutul acestor termeni potrivit evolutiei progresi- ve a terminologiei sacramentale de-a lungul istoriei. A. Etimologia Etimologic, sacramentum provine de la a) verbul sacrare si b) sufixul mentum (sacramentum) si inseamna a face, a constitui_ un lucru sau _o persoana sacra, a o rezerva_ori dedica lui Dumnezeu. fSacramentul este semnul sacru al unei realitati spirituale invizibile, un semn mistic, t inic, al al mantuiri |. O astfel de lucrare o putea face numai 0 persoa- ‘na publica investita cu o astfel de putere, nicicand o persoana parti- culara. Cat despre sufixul_ mentum, el indicé mai intai mijfocul prin care se obtine un_scop determinat. De exemplu, alimentum, alimentul in- dica hrana prin care traim; ommamentum, ceea ce impodobeste un lu- cru sau 0 persoana; argumentum, rationamentul de care ne folosim pentru a demonstra temeiul unui adevar ori al unei teze. Secundar, poate indica ori insemna ritu/ ori actiunea prin care se consacrd ce- va, consacratorul insusi ori obiectul consacrat. Sacramentum, asadar, etimologic, poate indica: 1. - mijlacul sau ritul_ prin care un lucgueste consacrat; 2. “actiunea consacratoare;3. ~ consacratorul adica cel care consacra sau savarseste taina; 4. — elementul ori lucrul facut sacru, consacrat; La romanii antici dainuia obiceiul de a numi sacrament atat ju- ramantul prestat de so/dati, prin care ei se obligau s& asculte de im- parat — sacramentum militare -, cat si banii depusi de doi litiganti in locul sacru cu conditia ca, o data terminat litigiul, invingatorul sa poata relua suma depusa, in timp ce acela care a pierdut era tinut Sa lase suma respectiva in locul sacru pentru cult: sacramentum civile. t B. Semnele sacre in Sfanta Scriptura a VT. Sacramentele sunt un fapt tipic crestin deoarece exista in cresti- nism si au fost instituite de Cristos. Inainte de a le considera in am- bianta lor tipic crestina, trebuie considerate in preistoria lor. Crestinis- mul insusi are preistoria sa: nu apare pe nepregatite, nu este un fapt care pica din cer asemenea unui meteorit. Aceasta pre/storie 0 pu- in noncrestinism, in genere, si, in special, in ebraism, radacina crestinismului. tem considera in doud momente: inca din secolul al Il-lea, ,,sacramentum” a fost cuvantul prin ca- re Biserica latina traducea termenul grec ,mysterion”, cuvant care a fost apoi latinizat prin mysterium, mister. De aceea cuvintele sacra- mentum si mysterium au devenit sinonime. Crestinii au preluat cu- vantul din VT, prin traducerea LXX. Cat despre intelesul biblic al ,,mmis- terului”, retinem ca: 1. in Vechiul Testament: in LXX, acest termen este folosit numai in cartile mai recente, adica in acelea care fac parte din perioada elenis- ticd, in care semnifica in special: + Cf. BORNKAMM G., cuvantul ,pvothpiov", in ThWBNT, coll. 809-834; ed. it., Vill, coll. 645-716; Cf. FINKERATH G., cuvantul ,pwathpiov", In Dizionario dei concetti biblici del NT, .ed”., COENEN L. ~ BEYREUTHER — BIETENHARD H., Bologna 1976, 1023-2028. 4 a. ,tainele” ascunse ale lui Dumnezeu, necunoscute de om, de neptruns din cauza intelepciunii sale transcendente?; b. in genere, inseamna ,,secretu/ propus”, gandul tainic de a face ceva? c. indicd indeosebi /ntentia sau planul lui Dumnezeu de a oferi omului mantuirea mesianica escatologica in timpurile din urma, ori tainica revelare a planului salvific al lui Dumnezeu. 1. Semnele sacre in Vechiul Testament a. /n afara crestinismului, sacrificiul, de exemplu, era un semn, un rit prin care se cauta reconstituirea dialogului cu Dumnezeu, de a se uni cu el. La persoanele primitive din Melanezia, Micronezia, Bantu, Nyam-Nyam, sacrificiul facea abstractie de pacat, nu in sen- sul cd excludea, ci il asa la o parte. Prin sacrificiile pe care le ofereau, ei voiau sa intre in comuniune cu divinitatea. Fenomenologia religioasa a popoarelor primitive a fost studiata in secolul nostru de Mircea Eliade si alti studiosi. Aici nu ne putem opri ad-hoc asupra acestei teme deoarece ne-ar lua foar- te mult timp. in schimb, ne vom opri asupra unor elemente religioase universa- le si particulare pe care ni le transmite Biblia, mai exact ,semnele sacre” pe care le intalnim deja in primele unsprezece capitole ale Genezei, care sunt 0 ,mica istorie a lumii" — ,A/storia mundi” — in afara revelatiei propriu-zise. b. in aceste unsprezece capitole ale Genezei ni se transmit anu- mite elemente care, sub un anumit punct de vedere, fac parte din 2 Cf. int 2, 22. * Ct. idt 2, 2. Se poate vedea TeRTULIAN, De baptismate, 4, 4: SChr 35, p. 70. Vezi $i Bourceois H., Le témoignage de I'Eglise ancienne: une économie sacramen- telle”, in Les Signes du salut, .ed"., BourGeois H., SESBOUE B., et THON P., Desclée, MI. 3, Paris 1995, 27-31,istoria primara a omenirii asa cum este vazuta de revelatie. Aceste elemente, aceste fapte au fost considerate in Geneza intr-o perspec- tiva teologica, ceea ce ne obliga sa deosebim adevarurile invatate (= planul teologic) de prezentarea lor (= planul literar). Elementele bi- blice care ne intereseaza sunt ,,semne revelatoare ale unei realitati sacre”. : 2. Semnele sacre arhaice Printre semnele sacre fundamentale ale VT., se afla a) eae in- ‘susi, semnul lui Dumnezeu: S&I facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra. Omul este un chip, o imagine, ca atare un semn care trebuie sa-| reprezinte pe Dumnezeu in lume. Menirea lui e sa facd injume-ceea ce face Dumnezeu. Omul are o valoare semniala in lume. Adam in- susi, la varsta de 130 de ani, ,a ndscut un fiu dupa chipul si ase- manarea sa si /-a numit Set’*®. Un alt element-semn este b) sacrificiul pe care il aduc Cain si Abel®. Abel este un pastor, Cain un agricultor, reprezentantii istoriei omenirii de atunci. Ambii au un cult fata de Dumnezeu, cult pe care-| manifesta printr-un semn: ei aduc jertfa lui Dumnezeu. Nu se vorbes- te de ucidere, de ispasire, ci de ofrandele pe care le prezinta lui Dumnezeu. Ceea ce e revelat, in schimb, este colocviul care are loc intre Dum- nezeu si om. Cu alte cuvinte, saecrificiul slujeste la a intra in comuniune cu Dumnezeu,.¢.un.semn_de.comuniune, de prezenta, nu de ispasire. Pacatul personal inca nu exista, Cain a pacatuit dupa aceea’. La origi * Gen 1, 26. ® Gen 5,3. ® Ch. Gen 4,38. 7 Ct. Gen 4,8. asadar, sacrificiul nu era ispasitor, ci un moment de contact cu Dum- nezeu, un act prin care se intra in comuniune cu el. ¢) Curcubeul este un alt semn dat oamenilor, un semn pe care Dumnezeu insusi il priveste pentru a-si aminti de alianta (= legaman- tul) facuta cu oamenii: Acesta este semnul legaéméantului pe care Il fac intre mine $/ voi $i intre orice suflet viu, care este cu voi, din neam in neam de-a pururi. Asez curcubeul meu in nori si el va fi spre semn al legaméantului dintre mine si pamané. Curcubeul éste semnu/ iertarii, al aliante/, al unei mantuiri pe ca- re a svarsit-o Dumnezeu si pe care o va savarsi de acum incolo me- feu. Vazandu-, Domnul isi aminteste de promisiunea facuta, aceea de a nu mai distruge omul. Interventia salvifica a lui Dumnezeu va continua in istorie de-a pururi. Toate aceste semne in diversitatea lor exterioara indica totdeauna 0 interventie dumnezeiasca in istoria umana si sunt un mijloc de a per- petua aceasta interventie ori evocand-o, ori facand-o cumva prezenta. 3. Semnele sacre ale religiei ebraice in religia iudaicd avem unele semne naturale preluate si e/abora- te teologic de revelatie, devenind astfel ,semne” ale unei interventii dumnezeiesti, semne ale lui JHWH in istoria lui Israel. a. Cireumcizia este unul dintre acestea. Initial, circumcizia era un rit practicat de unele popoare orientale inca inainte de Avram, chiar din neolitic, ceea ce reiese din faptul ca taierea Preputului se facea cu un cutit de piatra. In Sfanta Scriptura semnul circumciziei apare o data cu Abraham? si devine semnul al/ante/, semnul_intrarii_in_Poporul lui Dumnezeu. ® Gen 9, 11-17; w. 12-13. ° Cf. Gen 17, 6-13.A apartine prin circumcizie Poporului lui Dumnezeu inseamna a intra in-alianta cu Dumnezeu, a _urma legea spirituala a lui Dumne- zeu, a se separa de rau”*. intelesul spiritual al semnului, circum- cizia inimii, devine din ce in ce mai clar*. Semnul recere iubirea lui , Dumnezeu, circumcizia fiind semnul unei angajari in slujba lui JHWH din partea intregului popor. b. Pastele insusi era un semn eminent, um it specific al religiei lui Israel. La origini era 0 sarbatoare naturalistd-astrald care, desi- gur, nu se numea inca Paste. Era un rit cunoscut inainte de ebraism, ca un rit primavaratic: sarbatoarea primei luni a anului. Daca era vor- ba de popoare nomade, aceasta sArbatoare se facea cu oferta unui miel; daca era vorba de popoare sedentare, se facea cu oferta pri- mei paini. Ab/b, prima luna a anului, inseamna ,luna spicelor”. Ritul acesta trece printr-o evolutie istorico-teologica. Trecerea Marii Rosii a avut loc in prima luna, ceea ce i-a permis lui Moise sa ceara Faraonului permisiunea de a pleca ,pentru a oferi un sacrificiu Oumnezeului nostru”: era sacrificiul pascal al lunii pline. Acest sacrifi- ciu devine ,,simbolul eliberarii”: este zikkaronul eliberarii evreilor’. ludaismul se naste dintr-o eliberare, dintr-o rascumparare. Paste- le devine astfel simbolul eliberarii, mai mult, chiar al istoriei mantui- til, dar si semnul convertirii de la sclavie si paganismul Egiptului. Dum- nezeu insusi isi reveleaza numele: JHWH (= Eu sunt cel ce sunt’) ca sa conduca pe evrei din nou Ia credinta in el si la adevaratul cult. Teologia Pastelui este prea ampla pentru a o putea trata aici. Ne limitam la indicarea intelesului ei ca valoare de semn. Pastele are mai ales intelesul de trecere**; este punctul de referinta la timpul a- liantei adevarate, dar nu definitive; Pastele este ,,memorialul” elibe- 2° Cf. Dt 10, 12-19. ** Cf. Dt 30, 6; ler 4, 4; 6, 10. *2 Cf. Ex 12, 14; 13, 8-9. 3 Cf. Ex 12, 26. rarii care fundamenteaza unitatea religioasa ebraica, fiind semnul reconstituirii unitatii religioase a Israelului dupa exil. Pastele ebraic este orientat spre o alianta noua, fiind semnu/ unei elit i finale templul sunt alte doua semne sacre ale prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului. Rugu/ arzand si ace| fenomen minunat care devenea for in timpul zilei si foe in timpul noptii devin semne_ sensibile ale prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului**. Cortul in- Susi se va numi ,cortul intalnirii”, al adunarii*8, fiind si semnul aliantei. De la cort s-a trecut la temp/u. Locuinta lui Dumnezeu se fixeaza: nu mai este precum cortul care trece, care umbla de ici-colo. Deja a aparut cetatea, iar regele are palatul sau*’. Templu/ este casa lui Dum- nezeu, ceva stabil, resedinta sa, locul unde va locui mereu**. Cu tim- pul evreii uit cd temp/ul este ,semnul” prezentei lui Dumnezeu, si astfel ii dau o valoare absoluta: Templum Domini, templum Domini, templum Domini est?® A- cesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnutui. Atata timp cat va exista templul Domnului, nu li se va intampla nimic rau. leremia le declara ca, daca nu vor umbla pe caile Domnului, templul va fi distrus”°. Sinagoga care apare in exil va conduce la o perspectiva mai spirituala a templului si a cultului templar: el devine lo- cul intalnirii cu Dumnezeu pentru toate popoarele, si nu loc de intaini- re a nelegiuitilor (talharilor), adic a acelora a cdror viata nu se acorda cu religia pe care o profesau. Cristos insusi va relua mesajul profetic despre ,semnul” templului ca loc al prezentei lui Dumnezeu in mijlo- *8 Cf. ler 31, 32-33. 48 cf. Ex 16, 9-10. *® Cf. Ex 33, 7, 39, 40; 40, 2, 3, 7. 17 Cf. 2 Sam 7, 5 s; 2 Cr 6, 18; 1 Rg 8, 27. 18 ct. 1 Rg 8. * fer 7, 4-10. ?° Ct. ler 7, 12-15; 26, 1-9.cul poporului. ,Semnul” veterotestamentar va deveni rea/itate in Cris- tos deoarece in el locuia toata dumnezeirea”™*. Din toate aceste ySemne” reiese ca ele erau_reprezentari_ale_unei prezente active a lui Dumnezeu in istorie. Daca, cu timpul, au luat forma unor rituri concrete (ritual), prin aceasta se intentiona sa fie in ele insele »memoria obiectiva” a unui fapt divin**. Daca initial ,semnele” religiei ebraice au fost semne naturale, adica interpretari umane ale unui fapt divin, in religia revelata au devenit ,interpretari divine” ale unor fapte dumnezeresti, ,semne” ale mantuiri poporului din partea lui Duynnezeu. C. Misterul in Noul Testament a. Inseamna o manifestare tainica a unel realitati divine: reveleaza, acoperind simultan ceea ce manifesta; b. Inseamna o /nitiere care include o relatie apropiata cu cei ca- rora li se reveleaza ceva. li separa pe initiati de ceilalti, dupa cum se poate observa din anumite texte din Sinoptici**. in timp ce disci- polilor le este ingaduit accesul la tainele imparatiei lui Dumnezeu, care nu sunt altceva decat insasi adeverirea imparatiei mesianice in forta cdreia pot patrunde natura si finalitatea lor soteriologica, altora acestea le raman necunoscute. Este sigur cd se poate obtine o anumita notiune despre | para- tia lui Dumnezeu din parabolele care ilustreazd ascultato’ or semni- ficatia lor. Cu toate acestea, parabolele nu impiedica o ulterioara re- velatie supranaturala pentru a cunoaste mai bine Imparatia mesiani- ca, cunoastere care a fost comunicata de Isus insusi discipolilor lui. c. Revelatia include si o relatie personala, mai mult, 0 comu- niune, o participare la mister, o introducere concreta, existential, in 2 Ct. Col 2,9. 22 CI, Ex 13, 16. 29 Cf, Mt 13, 11; Le 8, 10. 10 misterul revelat. Aceasta participare face ca misterul s devina efi- cace, $4 se realizeze in credinciosi, dupa cum ne arata textul urma- tor: Voud va este dat sd ,cunoasteti” misterul Imparatiei lui Dumnezeu (Vulgata), si voud va este data taina Imparatiei tui Dumnezeu, pe cand celor din afard toate li se petrec in para- bole, ca de uitat sa se uite, dar sé nu vada, si de ascultat sé asculte, dar sd nu inteleagé..."*. De o importanta majora in conceptul misterului intregii economii salvifice este urmatoarea consideratie: dupa conceptul biblic al ter- menului, cuvantul lui Dumnezeu este mereu actiune; este dabar, cu- vant-actiune. Dumnezeu se reveleaza de fapt ca Salvator, salvand. De aceea, misterul inseamna planul mantuirii care, in timp ce este revelat de Dumnezeu, este actualizat de el insusi in alesii sai. in epistolele pauline, sensul cuvantului mister este urmatorul: a. Planul etern al lui Dumnezeu revelat acum credinciosilor de Duhul Sfant, in timp ce ramane inaccesibil si de neinteles oamenilor carnali pentru care toate aceste realitati sunt 0 stupiditate. Pentru Paul, Evanghelia nu este altceva decat Cristos insusi**. b. Un ulterior si decisiv pas facut in evolutia succesiva a concep- tului ,mister” consta in aceea ca Cristos este adevaratul mister al lui Dumnezeu. Aceasta doctrinad care strabate tot tesutul Scrisorii c&tre Romani”® este prezentata si mai clar in: ~ Col 1, 26-27: aici Paul vorbeste clar, referindu-se la Cristos, despre misterul ascuns de veacuri in Dumnezeu, dar acum revelat sfintilor sai. - Ef 3, 9-10: misterul vointei lui Dumnezeu este restaurarea tutu- ror fapturilor in Cristos. 34 Mc 4,11. 25 Cf, 1 Cor 15, 51; Am 11, 25; 1 Cor 1, 23. 2° Cf. Rm 16, 25-26. ast~ £f3, 3: misterul lui Cristos pe care Paul l-a cunoscut prin inter- mediul Revelati - Rm 16, 25-26: misterul ascuns din vesnicie in Dumnezeu, dar acum manifestat prin Sfintele Scripturi ale Profetilor. ~ Col 2, 3: cunoasterea misterului lui Dumnezeu Tatal si al tui Cristos, in care se gaseste orice tezaur al intelepciu i al stiintei. ~1 7m3, 16: in sfarsit, marele mister al pietatii, sacramentul lui Cristos, care a fost manifestat in carne, indreptatit in Spirit, desco- Perit ingerilor, predicat neamurilor, daruit lum indltat in slaya. Asadar, misterul este Cristos. El este misterul sau sacramentul lui Dumnezeu, recapitularea sau sinteza planului etem al mantuirii si, in ace- lasi timp, revelarea si actualizarea lui. in Cristos si prin Cristos, Dumne- zeu a facut geste minunate si ne-a revelat planul mantuirii, iubirea sa fata de oameni?”. Consideratia lui Cristos, ca mister al lui Dumnezeu, a schimbat centrul de gravitate in teologia sacramentala. Pana atunci, de fapt, cu- vantul sacramentum sau mysterium insemna, inainte de toate, pla- nul divin al mantuirii, apoi revelarea $i actualizarea lui. Acum, in schimb, accentul este pus pe realizarea si forma umana sub care planul salvific al lui Dumnezeu ne este facut accesibil. D. Semnele sacre crestine Toate cele spuse mai sus au avut ca scop sa ne conduc la in- telegerea ,,semnelor sacre erestine”, care in mod obisnuit sunt nu- mite prin excelenta ,,sacramente” sau taine. in general prin sacra- ment se intelege un semn sacru. In NT., toate ,semnele” veterotestamentare au devenit fealita- te” in Cristos, el insusi fiind mantuirea infaptuita”*. Acestea (= cul- 27 Ct. Tit 2, 11; 3, 4. * CI, Col 2, 17. 12 tul ebraic in care se exprima VT.) nu sunt decat umbra celor ce a- veau sa vind, pe cand ,realitatea este Cristos”. Desi NT. apare pe planul realitatii, ea ne este prezentata tot sub forma , semnelor, dar de data aceasta ca ,semne ale unei noi reali: tati”, ca semne purtatoare de realitti, deoarece nu ne indica un vi- itor ca cele veterotestamentare, ci se referd la fapte orl evenimente care s-au realizat deja. »Semnele” VT. se refera la o ,realitate promisa”, in timp ce »Semnele” NT. se refera la adeverirea, la realizarea aceleiasi pro- misiuni; acelea erau semnele unui viitor nerealizat inca, acestea sunt ~semnele unui eveniment”, ale unui fapt implinit. De aceea, in NT. a- vem semne-realitati. Acest lucru il exprima astfel autorul Epistolei ca- tre Evrei: Legea (= VT.) nu era decat umbra bunurilor Viitoare, nu imaginea realitatilor adeverit?*, Lucrurile realizate, adeverite sunt »tealitatea lui Cristos”, iar chipul (= imaginea) acesteia sunt »Sacramentele”, ,semnele sacre” ale NT. E bine sa ne familiarizim cu limbajul acestui autor pentru care realitatea cereascé e sinonimul ,adevarului” si al ,realitatii": umbra (= figura, reprezentarea, tipul) nu este un obiect, ci proiectia lui cau- Zata de o sursa luminoasa care lumineaza obiectul insusi. Cine atin- ge umbra nu atinge niciodata obiectul care o proiecteaza, deoarece umbra n-are subzistenta ei proprie. Imaginea (éixdv-dvoc), chipul, este un alt mod de a fi al lucrului insusi. /maginea nu reprezinta numai tealitatea, ci o reproduce, o prezinta din nou. in NT. asadar, avem realitatea, care este Cristos; iar atunci cand vorbim de NT., spunem ca in e/ sunt »semne”, iar acestea sunt, dupa cum vom vedea, ,sacramentele ", dar ,semnul prin excelenta este Cristos” insusi, care pe drept este numit Marele Sacrament. 2° Fy 10,1. 13Semnele NT. se deosebesc de acelea ale VT. si de semnele care exist in afara crestinismului, prin aceea ca ele contin realitatea pe care o semnifica, pe care o poarta, in timp ce ,semnele” VT. erau numai preinchipuirea si vestirea ei profetica. 1. Semnul Cristos in NT. primul si fundamentalul ,,semn” este Cristos. El este sa- cramentul lui Dumnezeu cel nevazut si al iubirii sale fata de om. Cu alte cuvinte, /ubirea /ui Dumnezeu fata de om este realitatea al cdrei »semn” este Cristos in existenta sa umano-divina. 1. Valoarea de semn a /ui Cristos ne-o prezinta sfantul Luca atunci cand spune despre el: V4 aduc o veste bund, de mare bucurie pentru tot poporul: in cetatea lui David vi s-a néscut astazi un Mantuitor; el este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veti afla un copilas infasat si culcat intro jesle**. Acum se adevereste profetia®*, in care se vorbeste despre ,sem- nul” lui Dumnezeu. 2. in alt verset*?, Cristos se prezinta pe sine ca ,semn” — ogpayic - al \ui Dumnezeu Tatal: Hunc enim Pater signavit Deus: Pe acesta I-a insemnat cu pecetea sa Dumnezeu Tatal. Pecetea, - oppayic - este termenul care prin antonomazie indicd semnul sacramental crestin, termen sinonim cu sacramentul Botezului- Mirului. °° te 2, 11-12. Cf is 7,11-14. 32 in 6, 27. 14 3. Valoarea de semn a lui Cristos este revelata si de sfantul Paul Care| prezinta pe Cristos ca sacrament si mister, pentru ane ara ta ca Cristos este acela in care se inféptuieste planul etern de man- tuire al Tatalul. Cristos, intrucat este Cuvantul intrupat, este ,sem- nul” in care ni se reveleaza realitatea adeverité a mantuirii, semnul prin excelenta al NT. 2. Semnele lui Cristos Intre Cristos si faptele pe care le sdvarseste exist un raport de valoare semniald. La acest raport dintre ceea ce este Cristos si ce- ea ce face, se refera in alt text®®. Cristos se prezinta iudeilor ca ,semnul” lui Dumnezeu, ca acela care le ofera prezenta lui Dumnezeu. Faptele sale sunt tot atatea epifanii ale dumnezeirii care sélasluieste in el, sunt tot atatea sem- ne ale iubirii salvifice a lui Dumnezeu. Faptele lui Isus sunt ,semnele /ui Cristos”: Acesta a fost in- ceputul semnelor ~ rv onietwy, - initium signorum lesus — ui Isus, la Cana, in Galileea. isi manifesta maretia sa, iar discipolii sai au crezut in el"®°. loan pune accentul pe semnificatia semnului: vinul de la Cana era ,semnul” altui vin, al sange/ui sdu la care se refera »ceasul sau”. ~Evanghelia semnelor” ne prezinta si ,alte semne*®”, savarsite de Isus pentru ca noi sa credem in el. in conceptia lui loan, ,sem- nele” sunt o interpretare teologica a ,,faptelor” savarsite de Cristos, © manifestare a vointei sale salvifice. Cel mai mare »semn al lui Isus” 3 Cf. Col 1, 27; Ef 3, 3.9. ** Cf. Col 1, 26; 2, 2; Ef 3, 4, °° Cf. In 6, 27. Buiietaa: 37 Cf. in 20, 30. 15i] cu valoare salvifica este moartea sa**. Firul conducator al Evan- gheliei semnelor este Pastele. Cristos este Pastele si este numai in moartea sa. Cristos este eliberatorul, Salvatorul. loan scrie la sfarsitul secolului intai, cand exista deja o organi- zare pe planul cultual bine stabilita si clar deosebita de ebraism. Evanghelistul loan cunostea sacramentele Bisericii. Teologia sa despre ele este aceasta: sacramentele sunt actualizarea, in timpul Bisericii, a evenimentelor istoriei lui Isus. Aceste evenimente nu sunt vazute de evanghelist doar in entitatea lor istorica, intelegand prin aceasta o cronica a faptelor petrecute intr-un anumit moment isto- ric, ci ca semne ale istoriei mantuirii, asa cum s-a realizat ea in Cristos si cum se realizeaza inca in Biserica. Astfel, ceea ce a avut loc si s-a adeverit atunci, se adevereste si astazi in Bisericd. Ceea ce Isus a facut este vazut de evanghelist ca semn al istoriei mantuirii si ca opera a lui Cristos care, pentru el, este astazi Domnul - Kupioc, - Cel care este prezent si lucreaza in mod invizibil dar real, in Biserica si in sacramentele Bisericii. Cu alte cuvinte, faptul cunoscut de el in zilele istorice ale vietii lui Cristos contine dovada si explicatia fapte/or sacramentale care exista in Bisericd dupa existenta istorica a lui Cristos. Aceste fapte ulterioare isi au fundamentul in insasi viata istorica a lui Isus din Nazaret. Ceea ce are loc acum in Biserica este continuarea fiintei si a operei lui Cris- tos istoric, continuarea operei rascumparatoare a lui Cristos istoric. 3. Valoarea tipologica a lui Cristos, mijlocitorul istoriei mantuirii Prezentandu-ne faptele (= opera) lui Cristos, evanghelistii, in spe- cial sfantul loan, nu ni le prezinta intr-o perspectiva istoric’, ci mai curand in perspectiva semnelor, carora le dau o indoita interpretare: a) o interpretare teologica, astfel incat faptele sale sunt »semne” ca- 38 Cf. In 12, 32:33. 16 re conduc la credinta in Cristos, adicd in misteru/ mantuirii care, a- deverindu-se, devenind real in Isus, continua sé lucreze si in ,sem- nele Bisericii”; b) 0 interpretare sacramentala ecleziala. Evenimentele istorice vazute ca semne, fac ca Isus sd alba 0 va- loare tipologica, intrucat il prezinté ca ,mijlocitor” al istoriei mantuirii, ca centru recapitulator al trecutului de dinaintea sa $i al viltorului, tim- pul de dupa el, timpul Bisericii. Tot VT. n-ar avea semnificatie daca rar fi existat Cristos, iar istoria de dupa Cristos n-ar exista ca istorie a mantuirii fara Cristos. Cei care au existat inainte de Cristos s-au mantuit prin el, cei care vor trai dupa Cristos se mantuiesc tot prin el, deoarece semnele Jui Cristos au o valoare tipologica si trebuie inter- pretate dup o anumita tipologie. Cu alte cuvinte, ceea ce are loc in prezent, adicd in timpul care incepe de /a Pastele lui Cristos, este le- gat de un eveniment central (= culminant) in istoria mantuirii, dar care a fost pregatit real in fazele anterioare ale istoriei mantuirii, ale acelei mantuiri care se verificé astazi. Acest evenimet culminant al istoriei mantuirii este Pastele lui Cristos, este timpul existentei lui Cristos. in aceasta perspectiva tipologica Cristos este antitipul - dvrituxog — care da origine, da viata si semnificatie t/pului - tdz0¢ - si imaginii. Antitipul: obiectul, realitatea. Tipul: figura goala, calcul, amprenta (- rvzdw -: a scobi, a sapa in lemn, in piatra) necesara pentru a reproduce obiectul sau figura. /maginea: reproducerea exacta a antitipului. CRISTOS g antitipul (Vechiul Testament): (Nou! Testament): (tipul, umbra, figura) (chipul, sacramentul, imaginea) 17Cristos este antitipul fata de VT., in care se gaseste figura goala, »negativul” realitatilor lui Cristos. VT., este t/pu/. in NT., continua reali- tatea lui Cristos: avem /maginea sau semnul plin de realitate, intrucat este prezentificarea unui fapt preexistent, adeverit istoric in Cristos. Acesta este modul in care diferitele momente ale istoriei mantui- tii, de la inceputul lumii pana astazi, isi gasese nu numai punctul lor de legatura, ci valoarea in Cristos. isi scot valoarea din Cristos, de- oarece, daca nu ar avea in Cristos punctul lor de referinta, n-ar fi nici — ,tbx00" ~ (VT.) nici — , Kev, ~ imagini (NT.), ci ,realifati abso- lute”, existente de la sine. Tipul si imaginea, in schimb, sunt si aici o realitate relativa, presupun un punct de referinta: un punct de sosire pentru , tip”, un punct de plecare pentru ,imagine”. Pentru loan, Cristos, intrucat e antitip, este revelatorul si infaptul- torul faptului central al mantuirii care este ,trecerea din aceasta lume la Tatal” — PASCHA -. Tipu/il reveleaza pe Cristos: Moise din VT. este revelatorul-tipologic al lui Cristos, al Pastelui sau, al realitatii lui Cris- tos**. in VT., mie/u pascal preinchipuia tipologic mantuirea pe care Cristos avea s-o comunice in realitate prin jertfa sa de pe cruce. De antitipul-Cristos depinde nu numai tipul VT., ci si imaginea NT., care sunt sacramentele. Tainele sau sacramentele sunt imagini reale ale lui Cristos si ale misterului sau, sunt momente in care se actualizeaza real — historia salutis, - sunt semne, dar pline de reali- tatea Jui Cristos: Facie ad faciem te mihi, Christe, demonstrasti: in tuis te invenio sacramentis*®, spune sfantul Ambroziu: Fata spre fata mi te-ai aratat, Cristoase: pe tine te intalnesc in sacramentele tale. °° Cf. in 1, 17; 3, 14; 5, 45-46; 6, 32-33; 9, 28-33. 4°. Amerosius, Apologia David 1, 12, 58: CSEL 32/2, p. 339. Cf. Marsiti S., O. S. B., / segni del mistero di Cristo. Teologia litumgica dei sacrament, ed., ALBERTA M., O. S. B., Edizioni liturgiche, Roma 1987, 19-55. 18 Sacramentele Bisericii sunt imagini reale care prezentificé si con- tin misterul real al lui Cristos, reveleazd si actualizeaza prezenta sa rascumparatoare, mantuitoare. Dupa cum Cristos este chipul real al fiintei Tatalui, tot astfel sfintele taine sunt imaginea reala a miste- rului lui Cristos, taine care il contin pe Cristos. E. in patristica a. Acestea fiind spuse, trecerea de la cuvantul mister la semni- ficarea evenimentelor salvifice, a gestelor mantuitoare, in care pla- nul salvific al lui Dumnezeu s-a manifestat si s-a realizat, devine u- soara. Aceasta trecere are loc in perioada subapostolica, in care a- sistam, de fapt, la aceasta ulterioara evolutie si largire a cuvantului mister. In secolul al II-lea, sfintii Ignatiu de Antiohia, lustin si Meliton din Sardi numesc mister nu numai persoana lui Cristos, ci si eveni- mentele principale ale vietii sale, ca: nasterea, rastignirea, moar- tea si invierea. in sirul acestor evenimente, legate intim intre ele, ni s-a manifestat in mod minunat si ni s-a facut accesibil planul de mantuire al lui Dumnezeu. De aceea, chiar din aceasta perioada, in- tre crestini se obisnuieste deja s4 se vorbeasca despre misterele carnii lui Cristos, adica despre evenimentele istorice ale vietii sale in care planul salvific al lui Dumnezeu se reveleaza si patrunde cu pu- tere in adancul istoriei umane. b. in aceeasi perioada, lustin si Meliton numesc mistere si pro- fetiile din VT., dar mai ales cele relative la Cristos: semnificatie si acceptie usor de explicat, daca ne gandim la schimbarea centrului de gravitatie despre care am vorbit mai inainte. De fapt, tot Vechiul Testament poate fi numit mister, intrucat este orientat spre Cristos: pe el il preinchipuie, il pregateste, fiind anticiparea lui voalata, la- tenta, in umbre, e adevarat, dar deja eficace. Revelatia veterotes- tamentara este manifestarea pregatitoare, latenta si partiala a reve- 19latiei definitive si plenare a lui Cristos. Astfel, iesirea din Egipt, mic- lul pascal, sacrificiul lui Isac si multe alte evenimente sunt rdzo1 ale misterelor lui Isus si ale vietii crestine. Misterul, in acest caz, do- bandeste si semnificatia de ,,prefigurare”, de preinchipuire. E bine de retinut cd termenul mister’, in acest ultim sens, nu. $ pierde semnificatia originara. De fapt, sunt numite ,mistere” profe- tile si evenimentele VT., nu pentru ca vestesc viitorul, ci pentru cd sunt 0 reala anticipare in care, in mod vital, era manifestat harul lui Dumnezeu. in misterele VT., in evenimentele sale istorice, ge actua- liza partial si se manifesta credinciosilor in mod voalat, latent si tre- cator, misterul definitiv al lui Cristos, planul salvific al lui Dumnezeu. De aceea, spre anii doua sute, in vocabularul crestin ,,mister” in- semna: ~ planul etern al lui Dumnezeu manifestat si realizat in persoana lui Isus Cristos; ~ insasi persoana lui Cristos care, ca eveniment al mantuirii, es- te intruparea concreta a Revelatiei si realizarea harului mantuitor al lui Dumnezeu in aceasta lume si in orice timp; ~ figurile si profetiile VT., in care misterul lui Cristos se mani- festa anticipat intr-o revelatie trectoare, partiala si latenta. in toate aceste concepte observam 0 , tensiune” unitara intre re- alitate si actiunea divind, pe de o parte, si intre eveniment si semn, Sau figura terestra, pe de alta parte. Totdeauna este vorba despre un semn plin de realitate, deoarece in el se manifesta actiunea lui Dumnezeu asupra umanitatii si se realizeazi planul sau. De asemenea, in conceptul de ,mister” sau »Sacrament” se ga- Seste ceea ce s-ar putea numi tensiune unitard temporal: in persoa- na lui Cristos are loc unirea planului divin al mantuirii cu realizarea lui in timp. implinirea lui definitiva va avea loc la implinirea timpurilor. Sa consideram acum ultimul aspect in lumina unei ulterioare evo- lutii care a avut loc in secolul al Il-lea. Au fost introduse distinctii in ca- drul definitiei escatologice a Persoanei lui Cristos si a Bisericii. 20 Origene considera evenimentele din viata lui Cristos, ca si pe ace- lea din viata Bisericii, nu numai ca o implinire a figurilor din VT., ci si ca 0 prefigurare a realitatilor ceresti, care se vor realiza plenar si defi- nitiv numai dupa judecata universala, in cerul nou si pe pimantul nou. Desi aceasta explicatie a istoriei tipologice a lui Cristos si a Bi- sericii pare arbitrara, cu ea Origene a deschis 0 cale si a Propus un concept teologic care, prin intermediul discipolilor sai, va influenta mult modul de gandire al Bisericii. Misterele |ui Cristos, intruparea, viata publica, patimirea, moar- tea, invierea, trimiterea Duhului Sfant sunt, fara indoiala, realizarea de- finitiva si obiectiva a mantuirii, desi se asteapta inca actualizarea lor pentru omenire; viata Bisericii este definitiva, desi nu este inca ultima realitate, ci anticiparea partiala a realitatii paruziei. in crestinism se afla misterul, deja infaptuit si realizat, dar, cu toate acestea, tinde ‘spre plenara lui revelare in viitor. Aceasta, desi nu va aduce nimic nou in Cristos, va reinnoi totul instituind noi faporturi intre noi si Domnul: Noi suntem fiii lui Dumnezeu, dar incd nu s-a aratat ce vom Tine Astfel, tensiunii unitare temporale, manifestate in mod tainic in- tre VT si NT., trebuie sai mai addugam o alta tensiune intre reali- Zarea deja actualizata a misterului lui Cristos $i aceea asteptata (in speranta). Acesta este sensul sacramentului spre anii doua sute. ¢. Din secolul al Ii-lea pana in evul mediu, asistam la un fenomen de o mare importanta pentru ultima evolutie a termenului care va pri- mi sensul tehnic, acceptat apoi de teologia sécolelor urmatoare. Sfintii Parinti incep s4 aplice cuvantul »mister-sacrament” riturilor religioase crestine. Tertulian (155-220) este primul care foloseste termenul in acest sens. El retine intelesurile precedente, adicd economia méntuirii infap- tuita in intruparea, moartea si invierea lui Cristos, prefigurarea ei latent& “1m 3,2. 21in VT., ordinea persoanelor in Dumnezeu, o anume doctrina religioa- sa; dar numeste sacrament si ,anumite rituri religioase”. Indeosebi numeste ,,sacrament” /itu/ initierii crestine sau Botezul, pe care-| compara cu juramantul militar despre care am vorbit mai sus; de fapt, prin el, crestinul se obliga sa asculte de Dumnezeu, in a carui armata se inroleaza prin Botez. Denumirea ritului fotizmatic ca sacrament a fost acceptata de Parintii Bisericii, devenind comuna in secolele IV si V. in aceste se- cole, misterul si sacramentul erau termeni folositi ca sinonimi. in evul mediu timpuriu, cuvintele acestea sunt separate: sacra- mentu/ devine termen tehnic al celor sapte taine; misterul, in schimb, capata un inteles doctrinar. Ajunsi pana aici, sd incercam 0 explicatie a acestei extinderi a cuvantului ,sacrament” la riturile crestine. 1. Explicatia interna Faptul se explica, inainte de toate, prin aceea ca drumul fotizmal cu tot ritul initierii crestine — Botezul, Mirul si Euharistia, - la care au fost adaugate diferite impuneri ale mainilor si apoi alte rituri, era considerat in lumina marii economii a revelarii planului salvific al lui Dumnezeu si a realizarii lui concrete. Tot acest ansamblu era numit, dupa cum am vazut, mistersacrament. Botezul, Mirul si Euharistia, Marele Sacrament initiatic, erau considerate riturile in care se revela si se realiza concret planul mantuirii. Botezul, de fapt, inca de la inceput a fost considerat nu numai ca ritul care incorpora pe cel botezat in poporul mesianic al lui Dumnezeu, dar si ca ritul prin ca- re Dumnezeu ne iarta pacatele si ne renaste la o noua viata, rit prin care se dobandeste Duhul Sfant si se realizeaza justificarea noastra concreta. in acelasi timp, Botezul crestin a fost corelat cu acela pe ca- re Cristos I-a primit de la loan si cu coborarea vizibila a Duhului Sfant asupra sa. in el era vazuta apoi o anticipare a rastignirii si pro- 22 babil si a invierii. Aceasta corelare reala apare clar din epistolele pauline, 1. In prima perioadé patristicd, este adevarat, Parintii nu luau in considerare atat de mult acest aspect, adic participarea la moar- tea si la invierea lui Cristos prin Botez dar, cu toate acestea, dupa anii doud sute, se accentueazé deja acest sens, din care cauza Bo- tezul crestin este vazut ca o reala anticipare semniala a viitoarei noastre invieri, care fusese deja, intr-un anumit mod, realizata in botezul lui Isus**, Cu sacramentul Mirului, botezatii primesc 0 mai profunda confi- gurare cu Cristos, sunt umpluti de Duh Sfant, reinnoiti si revigorati in fiinta lor crestind pentru a edifica Trupul lui Cristos prin mérturia lor profetica. Acelasi lucru trebuie spus si despre Ewharistie: inca de la ince- put, ea a fost considerata drept Masa Dumnezeiasca a comunitatii, in care Domnul ii hraneste pe credinciosi cu Trupul sau sacrificat si inviat, fécandu-i partasi ai vietii sale si ai Spiritului sau. Euharistia celebreaza misteru! pascal al mortii si al invierii Domnului, fiind o pregustare a fericirii vesnice. Se ajunge astfel la conceptul Euharis- tiei ca — preegustatio vitee aeternee, pignus aeternae gloriae. Astfel concepute riturife crestine ale Marelui Sacrament al ini- tierii, era normal sa fie unite cu ,,economia” universala a misteru- /ui mantuirii si s@ fie numite mistere si sacramente. E bine de re- marcat ca in aceste rituri se adevereste legatura si tens/unea uni- tara intre semn, elementul terestru simbolic (ritul, de fapt, este un semn material perceptibil) si rea/itatea tainica semnificata de semn, adica lucrarea salvificd a lui Dumnezeu care actualizeaza man- “2 Cf. Rm 6, 2-5; Col 2, 11-13. “3 Cf. FeRENT E., // mistero della Chiesa locale nella Iniziazione Cristiana degli A dulti e nello Ordo della Contermazione, Tesi de Laurea, testo ciclostilato, PUU., Roma 1979, 97 ss. 23 j |tuirea in el; legatura dintre cuvintele si gesturile stropirii, ale impu- nerii mainilor si ungerii, ca si a impértasirii cu Trupul si Sangele Dom- nului si cu Duhul Sfant care lucreazé in ele cu puterea sa recrea- toare si de-viata-facdtoare. Mai exista apoi tensiunea unitara tempo- rald cu care este unita ce/ebrarea actuala, intrucat este actualizata cu evenimentele salvifice ale \ui Cristos si este inca de actualizat, cu ultima lor realizare la paruzie. Experiem o implinire — neimplinita inca a fiintei noastre ecleziale si crestine. Toate acestea ne araté cum comunitatea primard cregtina con- sidera riturile sacramentale in lumina economiei salvifice™. Astfel, cand vorbea despre mister-sacrament, nu se referea la anumite doc- trine izolate mai mult sau mai putin importante in Bisericd, ci la o structura sacramentala si la o perspectiva globald care facea inteli- gibila toata economia mantuirii si xdipor/, momentele acesteia; se marturisea credinta in umanizarea si incamarea puterii salvifice a lui Dumnezeu si a planului sau salvific, in virtutea cdrora aceste reali- tati sunt prezente si active in noi si pentru noi, iar omul le descope- ra, le cunoaste, le admite, se daruieste lor, se las cucerit si prelu- crat de ele; prin ele, Dumnezeu incheie o alianta si realizeazd o co- muniune cu adevarat umana cu omul aici pe pamant si, in prezent, cu omul asa cum este compus din trup si suflet, cu caracterul sau personal si social, prezent, trecut si viitor. 2. Teologia evului mediu si cea ulterioara a sintetizat continutul sacramentului in aceasta formula scurta: signum efficax productivum &ratize: semn eficient al harului. O notiune exacta, dar pentru a o in- telege nu trebuie s-o separam de contextul sacramentalitatii Bisericii primare*®. “* Cf. Fereny E., // mistero della Chiesa locale nella Iniziazione Cristiana degli Adulti e nello Ordo della Confermazione. Estratto della tesi per la Laurea in Teologia Dogmatica, Tip. “D. Guanella” di LIBERATI, Roma 1979, 56-63. “5 Cf. S. Thomas, Summa theologiae, II q 38 a 5; Ill q 62 a1 ad 1 etc. 24 2. Explicatie externa circumstantial Aplicatia termenului sacrament riturilor crestine probabil cd a a- vut loc si sub influenta misteriilor pagane greco-elenistice pe care is- toricii religiilor le recunosc in diferitele rituri in vigoare, incepand cu secolul al IV-lea a. C., pana in secolul al V-lea d. C.**. Ele constau in anumite ceremonii de cult sau in solemnitati, in care era reprezen- tata soarta unei zeitati prin anumite actiuni sacre, inaintea »mys- tilor”, adica a celor initiati care participau misteric la soarta acelei zeitati, se uneau cu divinitatea insasi, manifestand astfel mantuirea (,Soteria”). Printre aceste ceremonii erau riturile prin care era repre- zentata soarta zeitatii si se actualiza unirea dintre divinitate si om; ele erau diferite, potrivit diferitelor , mistel cinele sacre, riturile fertilitatii si ale nasterii, unirile, riturile mortii si ale invierii cuiva, a- blutiunile si lustratiile ori botezul initiatic. La aceste rituri puteau par- ticipa numai mystii, initiatii, care se obligau prin juramant sa pastre- ze secretele misteriilor, constituind astfel o asociatie sau confrerie secret, ierarhie organizata. Initiatii se adunau intr-un sanctuar unde primeau re/igio mentis, 0 anumita cateheza transmisa intr-o gravita- te ceremoniala, o doctrina secreta cu tot bagajul cunostintelor eso- terice. Cunoasterea esoterica asigura mantuirea, ba chiar simplul fapt de a 0 fi inteles echivala cu o ,/nitiere”. inaintea initierii, candi- datii se legau prin juramant — sacramentum - sa pazeasca secretul misteriilor. Cele sapte grade de initiere erau: Corb (corax), Sotie (nymphus), Soldat (miles), Leu (leo), Persan (Perses), Sol al Soarelui (heliodro- “* Cf. ELIADE M., /Storia credintelor si a ideilor religioase. Il. De la Gautama Buddha pand la triumful crestinismului. Traducere de CEZAR BALTAG. Ed. Stiintificd si Enciclo- Pedic’, Bucuresti 1986, 270-297. Se pot vedea si misteriile lui Mithra in care in- tervine initierea mystu/u/, a initiatului, care face un juramant - sacramentum -. b., Pp. 313-317. Este bine de stiut cd initierea includea sapte grade amintite de sfantul leronim in Epistola 107 ad Laetam. 25mus) si Tat& (pater). Admiterea in primele grade putea fi acordata chiar copiilor, incepand cu varsta de sapte ani; ei primeau probabil o anumita educatie religioasa si invatau imnuri si cantece. Comunita- tea mystilor era impdartita in doud grupuri: in ,slujitori” si ,partici- panti”, din randul acestora facand parte initiatii de la gradul /eo in 47 sus’ Din istoria filozofiei si din patrologie cunoastem ce mare influen- ta au avut misteriile pagane asupra filozofiei insesi si asupra doctri- nelor gnostice. Pana si unii Parinti au resimtit influenta lor. De fapt, din cauza asemanarii acestor misterii cu riturile crestine, in cdre omul se uneste cu adevarat cu Dumnezeu, cu Cristos Domnul, iar prin a- ceasta comuniune ji este revelata si daruita mantuirea, Parintii Bi- sericii au inceput sé numeasca aceste rituri instituite de Cristos mis- tere si sacramente. Ca urmare, faptul ca in secolele IV si V Parintii denumesc sacra- mente riturile crestine, ne arata ca religiile misterice pagane din a- cele timpuri nu mai constituiau un pericol real pentru crestinism, asa incat puteau aplica fara teama terminologia lor purificata convenient riturilor soteriologice crestine. Aceasta explicatie a extinderii cuvantului , sacrament” este admi- s@ astazi de multi autori, iar din punct de vedere dogmatic nu prezin- ta nici o dificultate**. Sacramentul ca rit, in sfarsit, este conceptia intregii teologii medieva- /e si postmedievale, ba chiar a manualelor noastre care il prezinta ca semn eficace al harului. “7 Cf. MaRSILI S., OSB., / segni del mistero di Cristo. Punti di Teologia sacramen- taria ad usum privatum, Pontificia Universita Gregoriana, Roma 1976, 5-8. ** Cf. SARAIVA MARTINS J., Teologia Dogmatica sacramentaria alla luce del Concilio. 4. Economia Sacramentald, Urbaniana University Press, Roma 1979, 14-15. La acest curs ne vom referi constant si in cele ce urmeaza, din respect si aleas4 consideratie fata de autor, fostul meu rector si profesor de Teologie Dogmatic la Urbaniana. As- tazi este cardinal. CAPITOLUL II CRISTOS, PROTOTIPUL ORICAREI SACRAMENTALITATI 1. Cristos este sacramentul, icoana reala a lui Dumnezeu in care se reveleaza si se realizeaza planul economiei mantuirii. El este sa- cramentul exemplar, primordial al Tatalui. Sfantul Augustin exprima acest adevar astfel: Non enim est aliud Dei sacramentum nisi Christus* Sa- cramentul lui Dumnezeu hu este altceva decat Cristos. in aceasta viata Cristos este pentru noi, in omenitatea sa, sa- cramentul lui Dumnezeu. Natura umana a lui Cristos realizeazi meni- tea sacramentelor, deoarece contine harul pe care-| semnificd si co- munica. Harul, de fapt, adicd Dumnezeu insusi, intrucat se face a- proape de om, intrucat i se impartaseste, a primit in Cristos concreti- zarea sa cea mai desavarsita. Cristos, pe care noi il recunoastem ca sacrament-izvor, face ca ha- rul invizibil — adicé Dumnezeu insusi — sa fie continut in forma vizibila a omenitatii sale. Sacramentul, in acest caz, inseamna realitatea divind nevazuta care este prezenta intr-o forma vizibila, dupa cum Cristos, acest om adevarat si vizibil, este forma vizibila a Dumnezeului nevazut. Omenitatea lui Cristos este ep/fania, manifestarea sacramentala a Fiului lui Dumnezeu, ,,forma vizibila a Fiului lui Dumnezeu invizibil”. 2. Biserica, in realitatea ei tainicd, este asemdndatoare cu Cris- tos. Leon al Xill-lea, in enciclica Satis cognitum, spune: Cristos insusi, capul si modelul Bisericii, nu este intreg daca considerdm in el, fie exclusiv firea umand si vizibilé, du- pa cum fac urmasii lui Plotin si ai lui Nestorie, fie numai firea dumnezeiasca si invizibila, dupa cum fac monofizitii; dar Cris- tos este unul prin unirea celor doué firi, vizibilé si invizibilé, si * Cf. S. AucusTiN, Episto/a 187, n. 34: PL 38, 845. 27este un singur subject In amaéndoud; in acelasi mod, trupul sau mistic nu este adevarata Bisericd decat cu o conditie, ca partile sale vizibile sé scoatd puterea si viata lor din darurile supranaturale si din celelalte elemente invizibile; din aceasta unire rezulta natura proprie a insesi partilor sale exterioare. Asadar, in Biserica, Poporul /ui Dumnezeu, acest subiect istoric, a devenit un recipient care contine viata divind, dar el n-a fost despuiat de viata sa fireascd, dupa cum nici firea umana a lui Cristos n-a fost despuiata de sufletul sau rational sau cugetator. De aceea, pentru a percepe realitatea Bisericii in totalitatea sa, va trebui sa retinem ce- le trei elemente esentiale: a) elementul vizibi! sau trupesc, adicd in Cristos, trupul sau u- man, iar in Bisericd, tot ceea ce ea contine ca vizibil; b) elementul spiritual, principiul firesc al vi adica in Cristos, sufletul rational care face din trupul sau un trup uman viu, si in Bise- rica, realitatea spirituala care tinde sA uneascd multimea oamenilor si toate functiile vizibile; ¢) elementul divin care rmane in celelalte doud elemente prece- dente: /n Cristos, a doua Persoana din Preasfanta Treime, Cuvantul Dumnezeu, si in Bisericd, aceasta realitate divina de care omul in ca- litate de membru al Bisericii este facut partas, pe care noi o numim »Duh Sfant” ca si suflet al Bisericii. Cu alte cuvinte, trebuie sd vedem in Biserica, in Cristos insusi, toata realitatea umana fara a pier- de din vedere realitatea divina. Ambele constituie misteru/ Bisericii. Ce este, asadar, misteru/? Misterul (= sacramentul) sau taina este o realitate sensibila, umana si terestra, care, asemenea unui vas, asemenea unui recipient contine si manifesta simultan o reali- tate invizibilé, dumnezeiasca si spiritual. Biserica este sacramen- tul realitatii ascunse a lui Cristos, este Trupul mistic al /u/ Cristos, ? LEON pp. Xill, Encyclica Satis cognitum / 29 iunie 1896: AAS 28 (1895) 96, 710. 28 fiind el fondatorul (= intemeietorul), Capul, sustinatorul si Mantui- torul ei. In evul mediu, harul si realitatea sacramentald a Euharistiei, in ca- re este prezent Trupul inviat si Sangele glorificat al lui Cristos Dom- nul, a fost numita ,, Trupul mistic” al lui Cristos*. Aceasta denumire ,Trup mistic” deosebeste realitatea Bisericii de orice corp natural fi- zic ori moral*. Expresia se referé la natura sacramentala a Bisericil, \a realita- tea vizibila, corporala a Poporului lui Dumnezeu unit cu Cristos si intre ei prin har. In calitate de comunitate sau sacrament al harului, Biserica este invizibila, dar a devenit vizibild in Trupul lui Cristos, adica in Biserica Catolica. Acest Trup este numit ,,mistic” deoarece membrii sai nu sunt u- niti intre ei numai printr-un scop ori interese comune, ca in societa- tea civila uman, ci sunt vivificati de o realitate divina care, prin in- stituirea lui Cristos, a luat trup in comunitatea oamenilor, facandu-se accesibild experientei umane. In NT., Biserica este numita ,,Trupul lui Cristos”® (fara epitetul »Mmistic"), ceea ce permite sa recunoastem mai clar referinta Ia tru- pul fizic al lui Cristos. Prin acelasi termen sunt exprimate doua rea- litati: pe de o parte, Cristos individual, pe care numai credinta ni pre- zinta drept Cuvantul lui Dumnezeu facut om; iar pe de alta parte, Cristos devenit Biserica, ai carei membri nu mai sunt partile depen- dente ale unui organism, cum sunt mainile si picioarele, ci oameni, avand fiecare autonomie proprie, personala, invitati (fiind) de harul Domnului ca sa-si deschida personalitatea, inserati fiind in unita- tea Domnului care face din ei membrele Trupului sau mistic. * Cf. Koster M. D., 0. P., Ekklesiologie im Werden, Paderborn 1940, 118. * AAS 35, 221. Sf. 1 Cor 12, 27; Ef 1, 22. 29Pe scurt, 7rupul mistic se deosebeste de orice corp natural, fizic sau moraP. a. In timp ce in corpu/ natural principiul unitatii uneste partile ast- fel incat fiecare dintre ele este lipsita de subzistenta proprie, in Tru- pul mistic, dimpotriva, forta unirii dintre ele, desi intima, uneste mem- brele intre ele astfel incat lasa intacta propria lor personalitate. b. /n corpul moral nu exista alt principiu de unitate decat scopul comun si, cu ajutorul autoritatii sociale, urmarea comunitara a aces- tui scop. t ¢. In Trupul mistic despre care vorbim, dimpotriva, acestui scop comun i se adauga un alt principiu interior care exista real in tot organismul ca si in fiecare dintre parti, exercitandu-si in ele lucrarea, fara ca acestea sa-si piarda personalitatea. Acest principiu interior, spiritual si supranatural este ,,Duhul Sfant” care, prin analogie, este numit , ve/uti”, ca si sufletul , 7rupului /ui Cristos”. Cine numeste, asadar, Biserica ,Trup al lui Cristos” ii recunoaste ca si lui Cristos insusi, va/loarea sacramentald. Asa dup& cum natura umana a lui Cristos este ,sacramentul” lui Dumnezeu obiectiv si real, la fel Biserica, ,,Trupul lui Cristos” este un sacrament, deoare- ce Cristos Domnul este prezent impreund cu Duhul Sfant in ea. Perspectiva sacramentala a Bisericii ca ,Trup mistic” provine de /a trupul fizic al lui Cristos. Aceasta nu inseamna ca cele doua ,tru- puri” sunt asemanatoare in orice privinta. /ntre ele exista o analogie profunda, ,non mediocris analogia™. Aceasta nu impiedicd s& existe in ambele cazuri realitati sacra- mentale. Dreptul de a numi 7rupu/ mistic al lui Cristos ,sacrament”, ca si trupul fizic al lui Cristos, se bazeaza pe faptul ca ele sunt, in ambele cazuri, rea/itati vizibile care contin si semnificd realitati divine invizibile. ® Cf. LG 7: EV 1 / 296; LG 8: EV 1 / 304. 30 Cristos, pe de o parte, poarta ontic in firea umanad Persoana di- vind si cine intra in contact cu el se intalneste cu Dumnezeu insusi. Biserica, pe de alta parte, contine realitatea divind a harului, a \ui Dumnezeu insusi, intrucat se impartaseste omului intr-un mod atat de real, incat contactul cu ea permite intalnirea cu Cristos Domnul, Dumnezeu adevarat si om adevarat. Cat despre modul in care divinul este continut in forma vizibila, existd, evident, intre Cristos mistic si Cristos fizic, 0 diferent esentiala pe care nici o asemanare dintre cele constatate nu trebuie sa ne faca s-o pierdem din vedere. Cristos insusi este ,sacrament” in sensul plin al cuvantului — ar hetipul sacramental, - deoarece firea sa umanda nu are personalitate proprie, find unita cu Dumnezeirea prin unirea ipostatica. /n Cristos existd un singur subiect, Cuvantul Dumnezeu®. Jn Cristos mistic, unirea ,recipientului” uman vizibil si a ,continutu- lui” divin invizibil nu atinge un astfel de grad. Biserica, intrucat este Po- porul lui Dumnezeu, ca subiect istoric al acestuia, are personalitate pro- brie, ca si fiecare membru al ei, si nu o pierde prin unirea cu realitatea divina pe care o contine. De aceea noi nu /e putem atribui natura sa- cramentala in acelasi timp /u/ Cristos si Bisericii decat prin analogie. 3. Cristos este sacramentul — izvor, sacramentul primordial si e- xemplar. Biserica este ,,protosacrament” sau sacramentul prin exce- lenta care le contine pe toate celelalte, - sacramentum universale salutis; sacrament universal al mantuirii. - Mai exact, sacramente- le sunt dezvoltarea ulterioaré a sacramentalitatii Biserici? . ® Cf. S. Tuomas, Mn / Sentent,, |, 1, 1: Summa theologica, \, q 16 a 12: ,Persona divina fit persona huius naturae humanae”. Conciliul al IH1ea din Vatican exprima astfel aceastd sacramentalitate a Bisericii: . Fo clesia est sacramentum gratiae”. , Sacramentum visibile huius salutiferae unitatis”. ,Ec- clesia est universale salutis sacramentum”. ,Ecclesia cum ipsa sit in Christo veluti ‘sacramentum seu signum et instrumentum intimae cum Deo unionis totiusque generis humani unitatis”. .Ecclesia est universale salutis sacramentum, mysterium amoris Dei erga hominem manifestans simul et operans”:\G., passim. 31Cele sapte sacramente sunt acte trecdtoare ale Domnului, cele- brate de Biserica in Duhul Sfant, in diferite momente si cu diferite ri- turi, sunt momente ale prezentificarii misterului pascal. Sunt propter homines, ale oamenilor individuali. Realitatea sacramentala a fost creata in vederea omului: ,sacramenta propter homines”. intre ele, Cristos este arhetipul sacramental, cauza lor exemplard. Daca Cristos este sacramentul exemplar, Biserica este sacramentul uni- versal al omenirii, iar cele sapte sacramente sunt ,sacramentele per- soanelor individuale". Biserica este ,semnul” care manifegtd cd Du- hul Sfant a fost daruit acelora care sunt credinciosi lui Cristos. 32 CAPITOLUL III CRISTOS, SACRAMENTUL LUI DUMNEZEU Economia mantuirii este esential sacramentala deoarece este in- faptuita de Cristos si in Cristos, sacramentul primordial al Tatdlui. Este sacramentala, in al doilea rand, din cauza Bisericii, sacramen- tul lui Cristos, ca si datorita celor sapte rituri liturgice care sunt tai- nele Biserici Daca lum sacramentul ca revelatie a vointei mantuitoare a lui Dum- nezeu si actualizarea ei in forma externa, sensibila sau ca dar al mantuirii sub forma istoricd, nu este nici o indoiala ci se poate vorbi despre Cristos ca despre primul sacrament. Cristos Domnul este da- ral mantuirii, primul si cel mai mare Sacrament in care toate celelalte sunt continute si de la care provin. Aceasta afirmatie o vom intelege cu usurinta daca luam in consideratie misiunea lui Cristos in istoria mantuirii oamenilor si modul in care si-a indeplinit misiunea sa. A. Misiunea lui Cristos in istoria mantuirii 1. Dumnezeu a voit inca din vesnicie si a hotarat sA comunice in afara de el insusi viata sa treimica pentru ca omul sa se poata bucura de insasi fericirea sa. Acest lucru a avut /oc in etape dife- rite. a. La inceput, Dumnezeu a creat omul, |-a impodobit cu dreptatea originara care il facea adevarata imagine, .chipu/” sau atat in ordi- nea naturala, cat si in ordinea supranaturala a harului. Aceasta drep- tate originara care indumnezeia omul a fost daruita de Dumnezeu /ui Adam ca dar supranatural gratuit, care patrundea fiintial firea pe care el avea menirea sa o transmita urmasilor pe calea generatiei naturale, in asa mod, incat nasterea fizica a oricdrui om trebuia sa fie in acelasi timp si nasterea la viata harului, din bunavointa lui Dumnezeu. 33b. Cu toate acestea, Adam s-a prabusit din aceasta stare origi- nara. Prin pacatul sau, a pierdut pentru sine si pentru noi dreptatea originara si toate darurile care o insoteau. De aceea, foti ne nastem intinati si patati de pacatul stramosesc. La aceasta stare de de- cadere participa si creaturile materiale, toata zidirea, dupa cum ne spune sfantul Paul*. Omul deviaza inspre el intreg planul ma- terial, instrainandu-se de Creator. Dupa cum vedem, cosmologia este si de data aceasta insepa- rabila de antropologie. . Dar Dumnezeu s-a indurat de conditia noastra. A binevoit sa salveze omul din starea in care s-a prabusit, mai mult, a decis s&i redea harul pierdut. Dintre diferitele posibilitati si economii a ales una bine definita: economia lui Cristos, despre care ne vorbeste Re- velatia: C4nd a sosit plinirea timpurilor, Dumnezeu a trimis pe Fiul sdu nascut din femeie. Acesta si nu altul, in VT., fusese vestit ca Uns si Mesia, iar in NT., ca Mantuitor, ca sa rascumpere poporul sau de pacate. 2. Aici se reveleaza semnificatia profunda a Intruparii. Ratiunea ei de a fi este aceasta: consacrarea, sfintirea omenirii, purtarea ei la Dumnezeu, indumnezeirea omului: Pentru ca sé se implineasca in noi justificarea*. intruparea ar pierde din bogatia ei salvifica daca ar fi considera- t ca ceva voit de Dumnezeu numai in ordinea crucii, a rascumpa- rarii. Exista 0 teorie morald a rascumpararii care explica intruparea mai curand in termeni juridici. in sfantul Paul si in Parintii Bisericii, intruparea are un sens ne- spus de profund. Cuvantul s-a facut carne, adica sia asumat natura + Cf. Am 8, 20 ss. ? Gal 4, 4. * Rm 8, 4. i a noastra umana*, s-a ndscut din femeie®, a devenit partas al ome- nitatii noastre in starea si conditia ei existentiala de dupa pacatul originar: Dumnezeu /.a trimis pe Fiul séu intr-un trup asemanator cu acela al pacatuluP. S-a umilit pe sine insusi luand firea de sclav, s-a facut in toate acestea asemenea oamenilor’ pana acolo, incat a devenit blestem pentru noi® pentru a ne indumnezei. Astfel, asumand natura uma- na, o transforma, o rascumpara, o reconciliaza cu Dumnezeu prin via- ta, moartea si invierea sa. Nu numai ca ne merita mantuirea, dar ne transforma ontologic intr-o noua faptura. Cristos s-a facut blestem pentru noi pentru a ne rascumpara din blestemul legii, condamnand pacatul in moartea sa’. Prin moartea si invierea sa, a constituit noul Popor al lui Dumnezeu, adica omenirea rascumparata, adunandu-| in unitatea treimica. De aceea nu trebuie separate intruparea de moartea si invierea lui Cristos, desi apar astfel cronologic. Adevarata intrupare are loc, de fapt, atunci cand apare noua omenire din inomenirea, moartea si invierea sa: Cristos vine pentru a crea noua omenire, asumand si transformand omenitatea ei. Acesta este sensul profund al intruparii: indumnezeirea firii a- sumate, transformarea noastra launtrica, ontologica, realizata, ina- inte de toate, in Cristos insusi. De aceea putem spune ca: — Dumnezeu creeaza lumea in Cristos si pentru Cristos, din iubirea sa induratoare; “Cf. In 1,14. * Gal 4,4, * Rm 8, 3. Ct. Fil 2, 7-8. "Cf. Gal 3, 13. * Cf. Gal 3, 13; Rm 8, 3. 35ll - Destinul omenirii este astfel decis definitiv in Intruparea Cuvantului: toataé omenirea a fost asumata radical pentru man- tuirea ei in Cristos, Capul Trupului. Asadar, nu exista alta ca- le pentru a merge la Tatal, decat prin Cuvantul lui Dumnezeu, rostit definitiv si o data pentru totdeauna. Cristos este locul relatiei si al dialogului omului cu Dumnezeu. in Isus Cristos tra- im, ne miscam si existam. 3. In Cristos, asadar, Cuvantul lui Dumnezeu s-a facut har pentru noi. Cristos este harul tuturor harurilor. Acesta vine la noif dar nu fa- ce abstractie de istorie, ca si cum ar fi cazut in mod exclusiv verti- cal. El a devenit sensibil, perceptibil istoric, incarnandu-se in ome- nitatea asumata ipostatic, enipostaziata in Cuvant. Dupa venirea lui Cristos, nu exista nimic nou substantial, decat impartasirea extensi- va a harului acelora care nu au si revelarea glorioasa si cosmica ce va avea loc la'cea de-a doua venire glorioasa a lui Cristos. Cristos este harul nostru in doua sensuri: a. In sensul ca Dumnezeu se reveleaza si se autocomunica oamenilor in el, care este icoana desavarsita a Tatalui, nu numai prin cuvinte si prin fapte, ci cu insdsi persoana sa: ,C/- ne ma vede pe mine, il vede pe Tatal meu”. in Cristos, Dum- nezeu vorbeste ca prieten oamenilor, deoarece Cristos este Cuvantul Tatalui pronuntat in timp si ascultat in istorie; in el ji atrage la sine; prin el incheie o alianta eterna cu omenirea, ii face partasi pe oameni la viata sa dumnezeiasca, a carei pli- natate este si de la care noi toti o primim; ii lumineaza, Cris- tos fiind Lumina care lumineaza orice om**, se daruieste ple- nar si total lor, el fiind Darul sublim al Tatalui. b. in Cristos trebuie sé mai admitem si o alta dimensiune. in afara acelui dinamism descendent cu care Dumnezeu si-a 2° in 14, 8-9. Cf. In 1,9. 36 revelat mantuirea sa oamenilor, oferindu-le harul rascumparator si sfintitor, mai avem dinamismul ascendent. Actiunile si fapte- le lui Cristos erau si actele unui om daruit total lui Dumnezeu, caruia fi oferea necontenit cel mai autentic cult de adoratie. Orice act al lui Cristos are un indoit caracter: salvific $i cultual. Actele lui Cristos erau cu/tuale, deoarece el era in continua adoratie a Tatdlui, in totala daruire, o hostie desa- varsita oferita vointei Tatalui pentru mantuirea tuturor. Cristos a trait din primul moment al intrarii sale in lume in starea de victima, oferindu-se permanent Tatalui in spirit de adoratie pentru mantuirea noastra, intr-o continua si profunda rugaciu- ne adresata in orice moment Tatalui. Rugdciunea sa era ca si respiratia umanad a dumnezeirii sale. Acestea sunt actele esen- tiale ale cultului sau: oferta, adoratia, sacrificiul si rugaciunea. De aceea Cristos este Salvatorul oamenilor nu numai ca Dum- nezeu (dinamismul descendent), dar si ca om, ca perfect adorator al Tatalui in firea noastra umana enipostaziata (dinamismul as- cendent). Ambele laturi, dumnezeiasca si omeneasca, constituie un unic act cultual si sfintitor care apartine persoanei lui Cristos. B. Cristos este autorul mantuirii in mod sacramental Lucrarea salvifica a lui Cristos este esential sacramentala, dupa cum reiese din ceea ce am spus. Cristos ne conduce la mantuire in mod sensibil, vizibil, istoric. De fapt, sacramentul este darul mantu- irii facut noua in Cristos sub forma istorica, sensibila si terestra. A- ceasta forma, acest semn al semnelor este trupul lui Cristos nascut din Fecioara Maria prin interventia Duhului Sfant. 1. Pentru a intelege mai bine aceasta, trebuie s4 ne amintim pe scurt de formula de la Calcedon: CRISTOS este o persoana in doua naturi. Prin aceasta marturisire de credinta se afirma ca: a. Unica si aceeasi persoana a Fiului lui Dumnezeu si-a asumat firea mana cu care s-a unit in mod ipostatic, enipostaziind-o in Cuvant. 37Re iain ea b. Cristos este Fiul lui Dumnezeu in omenitatea sa. Cea de-a doua persoana a Preasfintei Treimi este ,personaliter” om, iar a- cest om este Dumnezeu. Cristos este Dumnezeu adevarat si om a- devarat. c. Cristos are un trup real, fizic, nu aparent, dupa cum susti- neau docetii. Sfanta Scriptura este clara: Si Cuvantul s-a facut carne si a locuit intre noi, iar noi am vazut slava lu}. 2. in virtutea acestei intrupari a Cuvantului in firea nostra ome- neasca alcatuita din trup si suflet rational, in care Cuvantul ,a intins cort”, toata lucrarea salvificé a lui Cristos a fost infaptuita in chip uman: Cuvantul a gandit cu o minte umand, a actionat cu o vointa ” umana, a iubit cu o inima umana, a lucrat cu maini de om. Dum- nezeu cel nevazut se reveleaza In firea noastra vazuta, care acopera dumnezeirea intocmai cum cortul de altadaté adapostea Prezenta di- vind. Firea umana a lui Cristos este templul ,,Cuvantului**. Dumne- zeu cel nevazut se reveleaz in Cristos in mod uman. Pentru acest motiv, intruparea este simultan atat deplina manifestare a lui Dumne- zeu in lume (harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat in intruparea Fiului sau), cat si occultatio, acoperirea, ascunderea dumnezeirii. De fapt, oricat de mult ni s-ar revela acest mister al lui Cristos, ra- mane cu toate acestea doar partial cunoscut, neputand fi exprimat adecvat prin cuvinte ori cu mintea; in timp ce este revelat ,profetic”, ramane tainic; in timp ce este cunoscut prin intrupare, ramane ne- cunoscut*®. Avem aici o revelatie care, in acelasi timp, este si aco- perire si voalare a realitatii revelate, trasdtura specifica oricarei for- 2 in 1,14. 43 Cf. In 2, 19-21; Mc 14, 58. ** Cf. Tit 2,11. 45 Cf. S. Dionisiu AREoPAGITUL, Despre Numinile dumnezeiesti, c. 1, 8 5. Vezi trad. de Pr. D. STANILOAE, Sf. Diowisie AREOPAGITUL. Opere complete. Paideia, Bucuresti 1996, 137 ss. 38 me de sacramentalitate, dupa cum am vazut tratand despre sacra- ment si sacramentalitate in Sfanta Scriptura. in mod asemanator, se poate spune ca iubirea lui Isus-Om era forma umana sau incararea vizibila a iubirii lui Dumnezeu. lubirea lui Dumnezeu a fost sacramentalizata in iubirea umana a lui Isus. In cu- vantul uman al lui Isus, folosind conceptele mentale, culturale si so- ciale ale israelitilor, se reveleaza cuvantul lui Dumnezeu oamenilor. Acest lucru se poate spune despre toate actiunile lui Cristos. /sus din Nazaret, om adevarat, Fiu/ Mariei, este Sacramentul fui Dumne- zeu, iar activitatea sa umana este sacramentul lucrarii divine a Tatalui. 3. Drept consecinta a acestei sacramentalitati, nu este suficient s@1 vezi numai cu ochii trupesti pe Omul-Isus pentru a recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu in om. Dumnezeirea lui poate fi recunoscuta numai cu ochii credintei, cu ochii spirituali ai Duhului. Acelasi lucru trebuie sa-1 spunem si despre actele lui Cristos. Ele erau toate salvifice, mantuitoare, dar comunicau mantuirea numai a- celora care descopereau si recunosteau lucrarea lui Dumnezeu in ac- tiunea umana a lui !sus. E ceea ce are loc si in sacramentele cre- dintei: ele comunica harul numai celor care le primesc cu credinta vie. 4. Din toate acestea ne putem da seama cat de intelept a fost Dumnezeu cand a ales calea Intruparii, a sacramentalitatii, pentru a ne rascumpara, daca reflectam putin la valoarea de semn a trupului in viata umana, in activitatea noastra personala si interpersonala. Prin trup si in el se manifesta misterul persoanei omului: prin trup si in trup, omul se deschide si se reveleaza altora. Intr-un cuvant, orice relatie umana are loc prin intermediul trupului care ascunde si ma- nifesta interioritatea omului. Fiecare om e ca un mister, ca o tainad pentru celalalt. Cand comunic cu un alt om trebuie sa am sentimen- tul comunicarii cu o taina. Asadar, Dumnezeu a lucrat cu o mare intelepciune atunci cand a intrat in relatie cu noi prin intermediul trupului fizic al Cuvantului in- trupat. Dumnezeu lucreaza cu omul in mod uman. Se face om pen- tru a salva omul in mod uman. Pare imposibil, afirma Semmelroth, 39s& poti avea un contact personal cu Dumnezeu, spirit pur, daca el insusi nu iese in intampinarea omului in forma personalA, ca fiinta spirituala care traieste si lucreaza in trup. lata pentru ce Dumnezeu, care odinioara a vorbit parintilor nostri prin intermediul profetilor, a- cum ne vorbeste noua prin Fiul sdu®. 5. Dintre cele doud elemente, uman si divin, vizibil si invizibil ale economiei salvifice, astézi avem mai multa dificultate In a1 admite pe primul. Dar nu ne putem indoi ca Cristos, asa cum este descris de Evanghelii, prin actele sale umane, este icoana dumnezeiri, ascunse in el, este semnul si simbolul real al lui Dumnezeu. Aceasta este o dogma centrala a credintei noastre. Omenitatea lui nu poate fi un obstacol in calea unirii noastre cu Dumnezeu, ci calea cea mai sigurd, unica poarta prin care trebuie sa intram pentru a ajunge la Dumnezeu si la mantuire. Concluzie Daca sacramentul este revelatia vointei salvifice a lui Dumnezeu si concreta ei actualizare in timp ce se reveleaza, dacd sacramentul este, dupa cum invata Tridentinul, simbolul realitatii sacre si forma " vizibild a harului invizibil*”, daca tine de esenta sacramentului comunicarea harului pe care contine, nu este nici o indoiala ca Cris- tos este primul sacrament, sacramentul primordial, de baza al man- tuirii. El este, de fapt, revelatia mantuirii si actualizarea ei, mantui- rea insasi actualizata si prezenta in istorie. Isus din Nazaret, Omul- Dumnezeu, este semnul sensibil si real al harului invizibil. Cristos indeplineste in sine esenta sacramentului: contine, lucrea- 24 si confera harul. Este Mantuitorul, puterea mantuitoare si mantuirea noastra. * Ev 1, 1. Cf. SemmeLRoTH OTT0, S.J., LEglise, sacrement de la rédemption, traduit de I'allemand par Dom GERMAIN VaRIN, O.S.B., Editions Saint-Paul, Paris 1963, 167-198. 7 Cf, DS 1606. 40 CAPITOLUL IV BISERICA, SACRAMENTUL LUI CRISTOS A. Sacramentalitatea Bisericii Teologii de astazi vad in sacramentalitatea Bisericii ceva ce apartine de insasi natura Bisericii concepute si intemeiate de Cristos. Desi Noul Testament nu numeste Biserica sacrament”, Sfintii Parinti o numesc to- tusi astfel. Sfantul Ciprian, de exemplu, o numeste sacramentu/ unitatii: Ecclesia est indistructibile unitatis sacramentum> Biserica este sacramentul indestructibil al unitatii. Ceva mai tarziu si sfantul Augustin spunea: Biserica celor botezati este misterul (= sacramentul) arcei mantuiriP. Tot el mai spune: Mysterium aliud non est nisi Christus? Misterul este Cristos. Asadar, pentru Sfintii Parinti, Biserica este pe pamant sacramen- tul lui Cristos, dupa cum Isus insusi este pentru noi, in omenitatea sa, sacramentul lui Dumnezeu*. Urmandu-i pe Sfintii Parinti, teologii il numesc pe /sus Cristos sa- crament primordial, fontal sau protosacrament. Pentru a evita inte- lesul echivoc, precizam din nou ca Biserica nu este sacrament in acelasi sens strict cu care Conciliul Tridentin a definit cele sapte sacramente ale Legii Noi®. Acestea sunt cele sapte rituri sacre, acte liturgice ale lui Cristos si ale Bisericii prin care, din vointa si meritele +S. Ciprian, Epistola 55, 21: PL 3 787 A. 2's. Auaustin, Baptismus contra Don., Vv. 28, 39: PL 43 196. * Ss. AGUSTIN, Epistola 187, 11: PL 33 845. “Cf. Mgr. PHitips, La Chiesa e il suo mistero nel Concilio Vaticano II. Storia, testo commento alla Constituzione Lumen gentium, v\. 1, Como 1975, 70-72. * Ds 1601. 44lui Isus Cristos, ex opere operato, celebrandue, prezentificam tot mis- terul sau si participam la opera sa rascumparatoare: Sacramenta nove Legis conferunt gratiam quam signifi- cant Tainele Legii noi conferd harul pe care i! semnifica. Biserica este un sacrament intr-un alt sens, mai larg, apropiat de acesta printr-o densa analogie. De aceea textul conciliar spune: ,ve/uti sacramentum”, ca un sacrament, referindu-se la intelesul obisnuit al sacramentului in sens strict. Toata Biserica, in structura ei, in viata ei, este in Cristos ,,ve/uti sacramentum”, un sacrament in seng mai larg, avand 0 trasatur&, o infatisare si o structuré sacramentala. Biserica n-are o structuré democratica, ci sacramentala. Ea este memorialul Prezentei si al operei sale rascumparatoare. Denumirea este explicata de faptul ca Biserica este subiectul istoric al Prezentei lui Cristos, un semn eficace, un instrument viu al harului si al mantuirii sale. Biserica este semnul vizibil, sensibil si public al harului lui Cristos. Ceea ce sf. Augustin spune despre sacrament: ,signum visibile gratia invisibilis: semnul vizibil al harului nevazut", este valabil si pentru Bisericd. Ea este simultan semn si instrument eficace al harului pentru mantuirea si sfintirea nu numai a unei persoane, ci a tuturor oamenilor. in acest sens, Biserica este definitiva si irevocabila Prezenta sacramentala a lui Cristos Domnul si a harului sau pe pamant, in istoria umana. Se poate spune ca ea este Marele Sacrament, marele semn si cvasiforma trupeasca pe care harul lui Cristos si-a insusit-o printre noi, considerat in totalitatea si universalitatea sa concreta. Biserica este memorialul Universalului — concret al harului, Cristos. Doua sunt componentele esentiale ale acestei sacramentalitati ecleziale: a. semnul sensibil, nu numai spiritual, ci pe deplin uman; b. eficienta in ordinea spirituala a sfintirii si comunicarii harului, a vietii divine. Biserica este sacramentul care face prezent misterul * Ds 1606. 42 lui Cristos printre noi. Este semn, este sacrament pentru toti oa- menii, este sacrament universal al mantuirii. Textele conciliare subliniazé deseori caracterul universal al sa- cramentalitatii Biserict Ecclesia est universale salutis sacramentum, mysterium a- moris Dei erga hominem manifestans simul et operans: Bise- rica este sacramentul universal al mantuirii, care manifesta si rea- lizeazé simultan misterul iubirii lui Dumnezeu faté de on? . Cristos, care a instituit cele sapte sacramente, le-a incredintat Bisericii sale, facand din ea radacina si matricea lor. Pentru a exprima acest raport analog dintre Biserica si cele sap- te sacramente, teologii numesc Biserica ,sacrament radical” sau ~primordial”, deoarece ,semnele, riturile sacre” au in ea radacina lor existentialaé. O. Semmelroth numeste Biserica Ursakrament, (sa- crament primordial) protosacrament*. Fiecare sacrament este in Bi- serica precum in propria lui radacina si natura, in originea sa pri- mordiala. Nu trebuie insa sa uitam ca Biserica este protosacrament numai in totala ei dependenta de Cristos, el avand si sub aspectul sacramental prioritate absoluta. Orice sacrament este sacramentum Christi, dar si Biserica poate fi numita sacrament radical, intrucat este integral si radical Biserica lui Cristos. Numai Cristos este ince- putul absolut al oricadrei sacramentalitati in Biserica. Sacramentalitatea Bisericii, care confirma cristocentrismul intregii ecleziologii conciliare, nu provine de la ea, ci de la Cristos, de la ome- nitatea sa rastignita si glorificata, izvorul koinoniei noastre cu Tatal. Cristos /storic, \sus din Nazaret, a intemeiat Biserica in structurile ei sociale si vizibile. Ace/as/ Cristos, dar glorificat, prin intermediul Duhu- lui Sfant a intemeiat-o si o sustine in dimensiunea ei spirituala, haricd 7 GS 45: EV 1/1463; LG 48: EV 1/416; LG 9; AG 5; Cf. FereNT E., Misteru! Bi- ‘sericil in lumina Conciliului Vatican II. Curs ciclostilat, IT 1991, 31-37. ® SEMMELROTH O., Die Kirche als Ursakrament, Frankfurt 1953. Este tradus’ de DoM GERMAIN VARIN, 0.S.B., traducere citatd la nota 16, p. 40. 43si in eficacitatea ei salvificd, facand din ea permanent o comuniune sa- cramentala cu unitatea Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant si intre noi. B. intrucat este Trupul mistic al lui Cristos 1. Biserica este Trupul lui Cristos Este imposibil ca teologia s4 poata oferi o tratare completa si o definitie perfecta a misterului Bisericii, care contine doya realitati, una divina si alta umana. Daca se considera Biserica ae sub unul dintre cele doua aspecte (ori cel extern, ori cel pneumatic), exista riscul de a uita de celalalt. De aceea Biserica prefera s@ se descrie cu imagini care depasesc precizia conceptual si lasa un larg spatiu altor cercetari mai profunde, sub conducerea ratiunii luminate de credinta. Printre imaginile neotestamentare ale Bisericii se gaseste si ace- ea a Trupului lui Cristos, imagine careia Traditia Bisericii i-a adaugat adjectivul ,mistic”. Pius al Xil-lea, in enciclica Mystici Corporis, spune ca, pentru a defini adevarata Biserica a lui Cristos, nimic nu este mai nobil si mai divin decat expresia ,.Trup mistic al lui Cristos”®. Pentru ca este Trup, in afara de faptul ca este unul si indivizibil, este concret si vizibil*®, distinct ca trup in forta structurii sale socia- le, a organizarii ierarhice si a cultului extern**. De aceea se indepar- teaz4 de adevar cei care reduc Biserica numai la ceva invizibil, pne- umatic, format din diferite comunitati de crestini, chiar daca ar fi se- parate intre ele de credinta. Printre acestia se numéra Protestantii, care considera vizibilitatea Bisericii ca un rau necesar, provenind din pacat. Ei neaga ca Trupul vizibil ar fi un element esential al structurii * DS nn. 3800-3822. Termenul ,mistic”, tainic, il gasim deja la LANFRANC ( 1089), profesorul s. ANSELM DE AOSTA, in De Corpore et Sanquine Domini, c. 14: PL 150, 424. Cf. S. Tomas, Summa theologica, Iq 60 a 3. 2° Cf. LEON PP. Xill, Encl. Satis cognitum, 29 iunie 1896: AAS 28 (1895/96), 710. 44 Cf. LG 8: EV 1/304. 44 insesi a Bisericii in virtutea institutiei divine. In mod si mai radical gandesc Harnack si Loisy. Si astazi se mai observa tendinta de a re- duce Biserica la elementul sau pneumatic, subestimand structura ei vizibila, aspectul ei juridic, corupand astfel natura genuina a Bisericii asa cum a voit-o si a conceput-o Dumnezeu. Biserica, aparand vizibilitatea ei, stie c& este credincioas doc- trinei sfantului Paul. Cu imaginea , Trupului lui Cristos”, cu care el a desemnat primele comunitati crestine din Roma si din Corint si apoi insasi Biserica universala, Pau/ nu voia sé puna accentul pe carac- terul trupesc al Bisericii, c/ pe unirea membrilor comunitatii intre ei si mai ales cu Cristos*?. Cu toate acestea, nu este nici un dubiu ca pentru apostol Biserica are si dimensiunea ei vizibila. Insusi cuvan- tul , 7rup” are in el sensul unei realitati vizibile. 2. Relatia dintre Cristos si Biserica Exist& mai intai o relatie de origine si de posesie, intrucat este intemeiata de Cristos si-i apartine. Este important de retinut acest aspect daca se considera Biserica drept un sacrament. De fapt, tra- satura esentiala a simbolismului sacramental este faptul ca acel sacrament sé fie intemeiat de Cristos; si fie sacrament-semn sen- sibil, lucrator al harului instituit de Cristos. Si Pius PP. al Xll-lea in- vata ca Biserica poate fi numitad Trup al lui Cristos pentru cd este a lui Cristos, fondatorul, capul, sustinatorul si ocrotitorul ei**. Dar, in activitatea umand, relatia dintre intemeietor sau autor si opera sa este totdeauna de ordin moral. O data ajuns fondator, a- cesta este constrans sA se separe de ea si s-o incredinteze altor maini. Acest /ucru nu se poate spune despre Cristos si Biserica sa. Relatia dintre ei este mult mai profunda, de ordin mai inalt, /ntrin- seca, perpetud. Atat Scriptura, cat si Magisterul Bisericii ne interzic *2 Cf. Rm 12, 4-5; 1 Cor 12, 12-28. 3 Cf. Pius pp. XII, Mystici Corporis, n. 24. 45categoric sA ne gandim ca intre Biserica si Cristos ar exista numai o relatie limitata doar la un simplu act istoric si juridic al fondatiei. Biseri- ca este numita ,,Trupul lui Cristos” mai ales pentru ca Cristos este o realitate divind, este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul, care traieste in Siserica, 0 vivifica din interior si lucreaza in ea in mod tainic, dar real. Dar Cristos, mai mult decat intemeietorul Bisericii, este acea Persoana care, inviatd si ind/tata la cer in omenitatea sa, depases- te, transcende experienta umand, devenind sensibila in Biserica vizi- bila, precum Cuvantul etern al Tatalui devine sensibil in Gmeuicates vizibila a firii asumate prin intrupare. Cand se vorbeste despre corporeitatea Bisericii, este exclus sen- sul pur juridic si posibilitatea de a crede ca Biserica, chiar ca rea- litate istoricé si sensibila, ar putea fi experimentata si patrunsa in toatd realitatea ei. Daca Biserica este Trupul lui Cristos, nu poate fi totusi obiectul unei cercet&ri istorice empiric exhaustive, deoarece Cristos sta la dreapta lui Dumnezeu. Acest lucru este confirmat de adjectivu/ ,mistic” care a fost a- daugat de teologi si de documentele Magisterului Bisericii Trupului lui Cristos. Aceasta calificare nu indicé o oarecare volatilizare a Bi- sericii vizibile ori reducerea ei la elemente pur interioare, invizibile, supranaturale, pneumatice. Adjectivul a fost folosit de teologii evului mediu (Lanfranc # 1089) pentru care Biserica era Trupul lui Cristos, cuvantul ,trup” fiind luat in sens foarte realist. E/ au addugat adjec- tivul , mistic” la expresia biblica , Trupul lui Cristos”: = pentru a exprima dimensiunea spirituala tainica, sacra- mentala, care se ascunde in Bisericd, fara a pune prin aceas- ta la indoiala vizibilitatea si corporeitatea ei; ~ pentru a arata ca sub acest semn, sub forma societatii umane, se ascunde realitatea divind, Cristos si Duhul Sfant; ~ pentru a afirma ca Biserica nu numai ca are, ca orice al- ta societate, un scop comun tuturor membrilor spre a fi ajuns cu mijloace comune, dar ca este vivificata de harul divin al Duhului Sfant, de aceasta realitate supranaturala care se im- 46 braca cu elemente sensibile in acea societate, devenind ast- fel accesibilé experientei umane; — pentru a exclude ca Biserica ar fi doar un oarecare trup na- tural, fie fizic, fie moral, dupa cum ne spune aceeasi enciclica Mystici Corporis la nr. 58, si pentru a afirma ca e vorba despre 0 realitate complexé umano-divind, in care Cuvantul intrupat, Cris- tos se intrupeaz4 asemenea unui corp social, astfel incat acest trup sa se poata numi cu adevarat sacrament al lui Cristos. Tn concluzie, cand spunem ca Biserica este Trupul tainic al lui Cristos, intelegem si ne referim la trupul lui Cristos istoric, mort, in- viat si indltat la cer, la Cristos glorificat o data cu implinirea drumu- lui sau pascal, ajuns in culmea gloriei sale la Tatal; la Cristos Kyrios care este prezent si lucreaz4 mantuirea in ea si in sacramentele sale, mai ales in Dumnezeiasca Euharistie. C. Continutul sacramentalitatii Bisericii A afirma ca Biserica este Trupul sau sacramentul lui Cristos, in- trucat este Trupul sau mistic, inseamnd ca: 1. Cristos este prezent real in Bisericd, dupa cum odinioara Cu- vantul era prezent in omenitatea asumata de el. Ayrios, care sta de-a dreapta Tatalui, este prezent in Bisericd si continua prin Duhul séu opera sa rascumpératoare in ea prin predicarea Cuvantului si cele- brarea sfintelor sacramente, locuieste si lucreazd in ea in mod sa- cramental si social. Aceasta este o dogma fundamentala a credintei noastre, dogma de care, daca ne indepartaém, nu vom intelege nicio- data in mod adecvat nic/ cristocentrismul ecleziologic reliefat atat de mult de PArintii Conciliului al |I-lea din Vatican, nic/ natura di- vino-umana a Bisericii. Biserica este prelungirea sacramentala a pre- zentei lui Cristos in mijlocul nostru, inceputa prin intrupare. Este insasi prezenta istoricd a lui Cristos care, intrupandu-se intr-un trup fizic luat de la Sfanta Fecioara, murind si inviind in el, se manifesta si lucreaza de-a lungul veacurilor in trupul social care este Biserica. 47| | a. Cristos este prezent in Bisericé in mod real si In multe mo- duri. Este prezent in cuvantul sau, caruia ii transmite eficienta sal- vifica, deoarece el este acela care vorbeste cand in Biserica se proclama Sfanta Scriptura“. Cristos este prezent in Biserica sa care se roagé*. Cristos este prezent intr-un mod sublim, eminent, excelent — per antonomasiam —in Biserica sa care celebreaza Sacrificiul Litur- ghiei in numele sau si administreaza sfintele Sacramente*®. Cristos este prezent in sfintele sacramente cu puterea sa mantuitoare, astfel incat atunci cand cineva boteaza, Cristos este cel care bpteaza. in sacramentele Bisericii, el lucreaza mantuirea noastra. Cristos este prezent in trupul eclezial, in pastorii care au primit in Biserica autoritatea de a sfinti, de a invata si de a pastori prin sa- cramentul Ordului*”. In pastorii Bisericii si prin ei ne vorbeste Cris- tos insusi. b. Aceasté prezenta real, desi tainicd si vitald a lui Cristos in Bise- Wicd, a fost ilustraté, recunoscuta si propusé cu o deosebité claritate si forté de Conciliul al I-lea din Vatican, care preia ceea ce ne-a transmis Noul Testament. Paul numeste deseori Biserica ,templul lui Dumne- zeu”, care nu trebuie sa fie profanat in nici un mod”; Biserica, templul lui Dumnezeu, este si casa lui Dumnezeu, in care el insusi locuies- té*. Trebuie remarcata deosebirea dintre ,a fi intrun loc (a fi pur si sim- plu prezent)” si ,2 /ocu/ in e/” cu acea liniste, satisfactie si simt de proprietate pe care il are cel care stie ca locuieste in casa proprie. Dumnezeu este si locuieste in Biserica si acest Dumnezeu este Cu- * Cf, SC 7: EV 1/9; SC 33: EV 1/52. 45 Cf. Mt 18, 20. +8 Cf. Pautus pp. VI, Enciclica Mysterium fidei, 17-20: EV 2/422-424; E., Euharistia, Sacramentul sacrificiului lui Cristos IT|, Roma 1996, 230-237. 47 Cf. S. Leo MAGNUS, Sermo 53: PL 54, 154; S. loanes Curisostomus, Homilia in Math., 50 (51) 3: PG 58, 507. +® Cf. 1 Cor 12, 9. 49 Cf.1 Pt 2,5. f. FERENT 48 vantul intrupat, este Cristos Domnul care revarsa necontenit din pli- natatea harului sdu ,capita/” - capitis - asupra ei. Paul voieste ca Cristos sa locuiasca in credinciosii din Galitia, adica in Biserica, de- oarece Biserica este Cristos si credinciosii, do/intr-o singura carne, carnea glorificata a Domnului. c. Aceastd prezenta nu este statica ori pasiva, ci activ, dina- mica, vivificatoare, de-viata-facdtoare. O insufleteste prin mijlocul Sp/- rituluj su care este ca si sufletul Bisericii: Pentru ca sé fim reinnoiti necontenit in el - dedit nobis de Spiritu Suo -, ne-a daruit din Spiritul sau care, unic si identic In Cap si in membre, vivificd, unificd si misca astfel tot Trupul, incat Sfintii Parinti au putut s3 compare functia sa cu ace- ea pe care o indeplineste principiul vital, adic sufletul in trup??. Duhul Sfant sfinteste Biserica din interior, 0 vivificd, o unificd, o impodobeste cu diferite daruri si carisme, o intinereste necontenit, © conduce la tot adevarul, o reinnoieste si o intinereste permanent, conducand-o la unirea perfecta cu Mirele ei**. Aceasta prezenté a Domnului si a Duhului sdu este reala, per- petud si definitiva. Cristos voieste sé ramana prezent pentru tot- deauna in Biserica sa, in acest trup social al sau care-i prezentificd sacramental Trupul sau glorios, prezent real si substantial in Sfanta Euharistie. Aceasta prezenta este perpetuad deoarece Biserica este semnul sensibil si eficace al harului sau conferit pentru totdeauna si fara regret oamenilor. El insusi ne-a promis: Voi fi cu voi pana a sfarsitul veacurilor?. Biserica este Poporul lui Dumnezeu, Noul Israel cu care Dumnezeu a ‘incheiat, in sngele Fiului sau preaiubit, o aliant noua si eterna. ?° 1G 7: EV 1/302. 7. 1G 4: EV 1/287. 22 Mt 28, 20. 49