g Unitatea de invatare nr.1 — 3 ore . Tensiuni si deformatii. 1. Nofiuni fundamentale 1.1. Clasificarea corpurilor 1.2. Clasificarea inedrcirilor 13. Eforturi sectionale 1.4, Clasificarea solicitirilor 15. Tensiuni, Tensorul tensiunilor 1.6. Deformatii specifice. Tensorul deformatiilor specifice 1,7. Ipoteze de lucru in rezistenfa materialelor 8. Aspectele problemelor rezistenfei materialelor | Ul are drept scop: = modelarea corpurilor si incdrcdrilor in rezistenfa materialelor ~ _ identificares marimilorfizice caractristce corpurilor deformabile La finalul parcurgerii acestei unititi de invatare, studentii vor putea si: - modeleze structure din punet de vedere al rezistenjei materialelor; ~ _identificetipurile de solicitari ale structurilor = eunoascd nofiunile de tensiune mecanic& si deformatie specifica; - fie familiarizat cu aspectele earacteristice problemelor de rezistenta materialelor.NOTIUN! FUNDAMENTALE 1. NOTIUN] FUNDAMENTALE in cadrul mecanicii teoretice corpurile au fost considerate ca find perfect rigide. in realitate, sub actiunea fortelor exterioare si a miscarii, corpurile se deformeaza gi chiar se pot distruge producénd pagube. Partea mecanicii care studiazi mecanica mediilor deformabile este Mecanica Aceasta are drept obiect de studiu solidul perfect clastic, solidul perfect plastic, mecanica fluidelor ideale si a celor reale. Cu aspectele teoretice ale mecanicii aplicate se ocupi: Teoria elasticitati, Teoria plasticitatii si Mecanica fluidelor, iar cu problemele practice: Mecanica constructilor (adicd Statica, Dinamica si Stabilitatea Constructiilor), Rezistenfa materialelor si Hidraulica Rezistenfa materialelor, care are drept obiect de studiu efectele interne ale fortelor aplicate asupra corpurilor deformabile, furnizeaz cunostintele necesare proicctirii si exploatirii in deplind siguranti si cu eficienté economica, a constructor de orice fel, de ta cele mai simple Ia aparate si magini extrem de complexe, 1.1, CLASIFICAREA CORPURILOR Elementele constitutive ale constructiilor, masinilor gi utilajelor, prin care se asigurd functionarea, rezistenta si durabilitatea acestora, pe toati durata de exploatare, sunt modelate de Revisten{a materialelor drept corpuri solide sau simple corpuri In functie de dimensiunite lor geometrice, in forma schematizata, corpurile se impart in trei mari grupe: bare, placi si corpuri masive (blocuri).. 1.4.1. Bare Barele sunt corpuri care au o dimensiune (si anume lungimea) cu mult mai mare decat celelalte dous (litimea si grosimea). Ele sunt caracterizate prin axa longitudinal si sectiunea plana si dreapta (sectiunea transversala) (fig.1.1, a). 6NOTIUNI FUNDAMENTALE -—Seetiunea transversal a) Fig. 1.41 Sectiunea transversald rezulta din intersectia barei cu un plan perpendicular pe tangenta la axa barei. Axa longitudinald (axa barei) reprezint& locul geometric al centrele de greutate ale sectiunilor transversale ale barei, Dupa forma axei, barele se clasificd in: bare drepte (axa barei este o linie dreapt, fig. 1.1, 6), bare cotite (axa este 0 linie frdnta plana sau spatiala) si bare curbe (axa este o linie curb’ plana sau strmba, fig. 1.1, a). Dimensiunile caracteristice ale unei bare sunt: / ~ lungimea axei barei; b, ht - dimensiunile sectiunii transversale. Pentru calculele de rezistenfi, barele se schematizeazi prin axa lor, fapt ce face ca ele s fie numite si corpuri cu fibra medie. 1.4.2. Plici Corpurile care au una din dimensiuni, si anume grosimea, mult mai mica decat celelalte doud (lungime si litimea), se numese placi. Ele sunt caracterizate prin suprafata mediand gi prin grosimea h (fig. 1.2, a). Grosimea h, intr-un punct al placii, se misoard dupa directia normalei la suprafata mediand, in punctul respectiv. Suprafata median este constituita de locul geomeitic al punctelor ce marcheaza jumatatilor segmentelor de lungime h. Placile pot fi subfiti daca A << si h << I’, caz in care ele se schematizeazi prin suprafata lor mediani, de grosime medie sau plici groase. In functie de forma suprafefei mediane, plicile pot fi plane (fig. 1.2, 5), cu simpla curburd (fig. 1.2, c) sau cu dubli curbura (fig. 1.2, d). 7NOTIUN! FUNDAMENTALE Suprafaja median \P in ) 2 2 NVA i a) a) Fig. 12 Dup& forma conturuluisuprafetei mediane plicile plane pot fi: dreptun- ghiulare, circulare, triunghiulare ete Daca raportul hip (p raza de curbura) se poate neglija fafa de unitate, atunci, placa este 0 placd subtire si poartd denumirea de membrana. Calculele de rezistenta aferente placilor sunt mult mai dificile decdt in cazul barelor. 1A. Corpuri masive (blocuri) Corpurile cu toate cele trei dimensiuni (Iungime, lafime, grosime) comparabile sunt denumite corpuri masive sau blocuri, Aceste corpuri nu pot fi schematizate, iar calculele de rezistenfa, in acest caz, sunt deosebit de complexe. 1.2. CLASIFICAREA INCARCARILOR Solicitirile exterioare care produc deformarea corputilor sunt numite inc&redr. Din punct de vedere al calculului de rezistenta, inedrcirile se clasificd in funetie de: suprafata pe care sunt distribuite, pozitia punctelor de aplicatic, variatia in timp a intensitati in functie de suprafata pe care se distribuie, fortele se impart in: ~ forte concentrate, care se aplicd, teoretic, int-un singur punct (fig. 1.3, a); ~ forte distribuite pe o suprafata sau pe o linie (fig. 1.3) 8NOTIUNI FUNDAMENTALE H uu sul] a) b) Fig. 1.3. Legea de variafie a fortelor distribuite dupa o line poate fi: constants, liniard parabolica ete. (fig. 1.3, ) Forfele concentrate (F gi O din fig. 1.3, a) se masoard in N, cele distribuite pe o linie (Gig. 13, ) in Nim, iar cele distribuite pe o suprafara (g din fig. 1.3, a) in Nim. in functie de pozitia punctelor de aplicatie, fortele se clasifica in: ~ forte care se aplicd pe suprafata corpului, provenind din interactiunea cu alte conpuris — forte de volum sau masice (care provin din greutatea proprie a corpului) gi fortele de inertie. in functie de pozitia in timp a punctelor de aplicatie, forfele se clasifica in: — forte fixe, ale c&ror puncte de aplicatie rimén mercu accleagi pe toati durata i lor; — forte mobile, ale cdror puncte de aplicatie se schimba in timp. apli Dupa variatia in timp a intensitatii forfelor, se disting: — incdrcari statice, la aplicarea cdrora nu este necesar® luarea in considerare a fortelor de inertie deoarece intensitatea fortelor creste suficient de ineet, viteza de ‘incdrcare fiind considerati, teoretic, egal cu zero; ~incdreari dinamice, la aplicarea c&rora apar v ratii si socuri in functie de efectele interne pe care le produc, incdrcarile se impart in: —incdrcari constante, la care efectele inteme sunt aceleasi pe toati durata solicitari; c interme produse de acestea, variaza inNOTIUN! FUNDAMENTALE 1.3, EFORTURI SECTIONALE Daca se sectioneaz4, cu un plan, un solid rigid actionat de un sistem de forte aflat in echilibru (fig. 1.4, a), pe fefele celor doud corpuri astfel obfinute trebuie introduse forfele de legatura (egale gi direct opuse) ce se manifesta intre punctele ce apartin acestora. Sistemele fortelor de legatura ce apar pe cele doua sectiuni ale corpului, reduse in centrele de greutate ale acestora, conduc la obfinerea unui vector rezultant R si a unui vector moment rezultant $M, care au cunoscute doar punctul de aplicatie (fig. 1.4, 6). x) a) Fig. 1.4 fn cazul unei bare aflate in echilibru sub actiunea fortelor exterioare (fig. 1.5, a) prin secfionarea acestei cu un plan normal pe axa ei, se obfin dowd parti, bara / aflati in stinga sectiunii si bata 1/aflata in dreapta sectiunii (fig. 1.5, a). Izoland bara ZZ, pe secfiunea transversala a acesteia trebuie introduse forfele de legaturd ce se manifesta intre cele doud buciti de bard si care reprezintd efectul mecanic al parti inldturate asupra parfii rimase. Acest lucru se realizeaz cu ajutorul torsorului avestor forte de legatura, calculat in central de greutate al sectiunii transversale considerate, To( R , #,). Descompunerea vectorului rezultant R si a vectorului moment rezultant 17, 10NOTIUNI FUNDAMENTALE pe axele sistemului de referinta adoptat (axa Ox are acelagi sens cu sensul de parcurgere si este tangent la axa barei in punctul O, axele Qy si Oz sunt cuprinse in planul sectiunii transversale) conduce la obfinerea eforturilor sectionale. Din descompunerea vectorului rezultant R revulta urmitoarele componente: N= numit efort axial sau fortd axiald, este pozitiv cand este in sens invers axei (Ox, atunci cand este aplicat pe fafa din dreapta sectiunii (cea in care axa Ox intra, fig. 1.5, c) si in sensul axei Ox cdnd este aplicata pe fata din stinga sectiunii (cea din care axa Ox iese, fig. 1.5, 6), sau, mai general, ednd trage de sectiunea pe care se aplic’. b) °) Fig. 1.5. T, , T.— eforturi taietoare sau forfe téietoare; sunt pozitive cdnd sunt in sens invers axelor Oz, respectiv Oy, atunci cand sunt aplicate pe fafa din dreapta sectiunii (v.fig.1.5, c) si in sensul axclor Oz, respectiv Oy, ednd sunt aplicate pe fata din stinga sectiunii (fig. 1.5, 6), sau, mai general, atunci cand rotesc pozitiv ulNOTIUN! FUNDAMENTALE corpul pe care sunt aplicate. ‘My ~ moment de rasucire sau moment de torsiune, este pozitiv cand vectorul stu este dirijat in sensul povzitiv al axei Or, atunci cand este aplicat pe fata din dreapta sectiunii (v. fig. 1.5, ¢) My, Mz momente de incovoiere, sunt pozitive cand veetori lor sunt dirijafi in sensul pozitiv al axelor Oy, respectiv Oz, atunci cand sunt aplicafi pe fata din dreapta sectiunii (v. fig. 1.5, ¢). 1.4, CLASIFICAREA SOLICITARILOR in functie de particularititile sistemului de forte aplicat barei, intro sectiune transversalB oarecare a acesicia, pot cxista unul, dowd sau chiar toate eforturile sectionale, Denumirea solicitirii barei se stabileste in functie de eforturile secfionale nenule. Astfel, dacd in sectiunea barei apare numai forfa axiala N solicitarea este de intindere sau compresiune dupa cum N este pozitiv sau negativ. Solicitarea de compresiune este definita in acest caz numai pentru barele foarte groase, la care pericolul pierderii stabilitatii echilibrului in starea deformata a barei (flambajul) este mic sau inexistent Dac in sectiunea transversali a barei apare, ca urmare a solicitirilor, mumai forta taietoare T. sau T,, solicitarea este de forfecare purd. ‘Atunci cAnd in secfiunea transversali a barei apare numai_momentul Incovoietor M, sau M,, solicitarea este de incovoiere purd. Dacd, pe Ving’ momentul incovoietor M. apare gi forta tietoare 7:, sau pe King M, apare si 7, solicitarea este de incovoiere simpla. din planul sectiunii transversale, ca urmare a solicitiilor la care bara este supusa, se dezvolté momentul de risucire M,, solicitarea este numit& torsitune sau rasucire. Aceste solicitiri sunt denumite generic solicitari simple. Solicitirile in care in sectiunea transversala a barei apar doud sau mai multe forturi sectionale dintre N, M, M,, M. se numese solicitari compuse. Dintre acestea mentionam urmatoarele: — incovoiere oblicd sau dubla; in sectiunea transversatd a barei apar eforturile secfionale M, si.M,; = incovoiere simpla cu forta axiald; in sectiunea transversala a barei apar cforturile sectionale N si M. sau NNOTIUNI FUNDAMENTALE Fig. 16 —incovoiere dublé cu forfé axial; in sectimea transversalé a barei apar ceforturile sectionale N, Mz si My; = incovoiere cu torsiune; in sectiunea transversal a barei apar eforturile sectionale (M,, M.) sau (Mz, M,) sau (M,, My, ML). Solicitirile plicilor subfiri in baza cdrora se efectueazi calculul de rezistenfa al acestora se impart in: = solicitiri in teoria de membrana, atunci cand pe sectiunile placii apar numa eforturi sectionale de natura fortelor, cuprinse in planul suprafetei mediane (fig, 1.6, a); —solicitari in teoria de momente atunci cdnd pe ling’ eforturile de natura fortelor apar si eforturi — cupluri (fig. 1.6, 6) 1.5. TENSIUNI. TENSORUL TENSIUNILOR Daca dintr-un corp raportat la un sistem de referinta xOyz se elibereazi 0 particutd elementar’ de volum d¥ = drdydz situata intr-un punct oarecare P de coordonate (xy,2), pe fejele acesteia trebuie introduse acfiunile particulelor invecinate, rezultate din aplicarea forfelor exterioare asupra corpului si din migcarea acestuia, Aceste actiuni, ce se manifest pe intreaga suprafata a fiecdrei fofe a particulei, vor fi reprezentate prin forte distribuite pe aceste fete, care apar ca forte efectiv aplicate pentru particula respectiva. Fefele particulei find foarte mici se poate admite c& aceste forfe se repartizeaz uniform pe fiecare fafi a acesteia, Astfel, pentru fiecare fata a particulei, aceste forte uniform distribuite se pot reduce la o forya elementara AF, aplicata in centrul de greutate al fefei respective orientata. prin normala ¥ 13NOTIUN! FUNDAMENTALE Identificarea forjei clementare AF, se face prin indicele ¥ normala la planul pe care se dezvolta aceastd forta Forfele elementare AF, sunt denumite eforturi elementare. Rezultd cB, datoritd migcarii si forfelor exterioare aplicate asupra corpului, in fiecare punct P(xy.z) al acestuia se dezvolta o stare de eforturi, cuprinzand toate eforturile elementare AF, care apar pe diferitele suprafefe elementare A4, ce apartin care reprezinta b) a) Fig. 17 diferitelor plane, orientate prin normalele V, care contin punctul P. Fie un corp raportat la un sistem de referinta xOyz si solicitat de un sistem de forte in echilibru (fig. 1.7, a). Daca prin punctul oarecare P de coordonate (x,y,z), ce apartine acestui corp, se duce un plan de sectionare, se obtin doud corpuri J si JI (fig. 1.7, ). Pe suprafefele, din planul de sectionare, ale corpului /, respectiv I se consideri un element de arie AA. Forla de legatur’ dintre corpurile / si I, corespunziitoare elementului de arie AA este reprezentati de efortul elementar AF, (fig. 1.8, 6). Deoarece efortul elementar AF, depinde de mirimea A4, a suprafejei pe care se aplicd, se poate elimina aceasta dependenfa definind o marime vectorial (fig, 1.8, ): aay denumita tensiune totald. Aceasti marime este 0 mdrime tensoriald deoarece depinde atat de efortul clementar AF, (care este o marime vectoriala) cat si de orientarea elementului Ad dati de versorul V 14NOTIUNI FUNDAMENTALE a) ») Fig. 1.8 Vectorul tensiune totala 7, se descompune dupa directia versorului normalei ¥ gi dupa o ditectie cuprinsd in planul elementului de arie Ad (fig. 1.8, a) In acest mod se , dria dupa obtin doud componente: componenta &, , denumiti fensiune normal versorul normale’ dupa o directie oarecare cuprinsa in planul elementului de arie AA, Deoarece , si t, sunt perpendiculare intre ele se poate serie Pao, (2) Daca se alege un sistem de referinti cu axele Oy si Oz cuprinse in planul clementului de arie AA si axa Ox dupa directia versorului V, astfel incat si formeze un triedru drept, atunci tensiunile ce apar in planul yOz sunt (fig. 1.8, 6): ~ 6, ~tensiunea din planul cu versorul normalei dirijat dupa axa Ox. Ea poarti numele de fensiune normal si este pozitiva cand este orientatd in sensul negativ al axei Ox, — ty $i te tensiunile tangentiale din planul cu versorul normalei dirijat dupa axa Ox, paralele cu axele Oy, respectiv Oz, Ele provin din descompunerea tensiunii tangentiale t, si sunt pozitive cdnd sunt orientate in sensul negativ al axelor in raport cu care sunt paralele. Daca se va proceda analog si pentru planele ce au versorii dirijati dupa axa Oy, respectiv axa Oz, se obfin cele nou componente ale tensorulué tensiunilor in punetul P, a c&rui forma matriceala este: ¥ si componenta 7,, denumiti tensiune tangentiald, orientata (13)NOTIUN! FUNDAMENTALE Fig. 1.9. Componentele tensorului tensiunilor dintr-un punet P oarecare al unui corp, pot fi vizualizate pe fefele unui element de volum elementar de forma unui cub cu muchiile orientate dupa axele de coordonate asa cum este ilustrat in figura 1.9, 1.5.1. Teorema dualitatii tensiunilor tangentiale Se izoleaza dintr-un corp o particula elementard de forma tetraedric’ (PBCD) din punctul P(x.y.z) gi se reprezintd tensiunile ce se dezvolta pe fefele acesteia (fig. 1.10) Se considera ca tensiunile au punetele de aplicatie in centrele de greutate ale suprafefelor pe care se manifesti, adica in centrele de greutate ale triunghiurilor. Forfele la care particula este supusa sunt forfele generate de tensiuni (a caror marime se objine inmulfind valoarea tensiunii cu aria suprafefei pe care se manifesta) si fortele masice. Greutatea particulei se poate neglija deoarece ea este dedyde 6 © cantitate mica de ordin superior (gpdV’ = gp- fata de fortele date de tensiuni (o,dydz, 6 dvd, ete.) Sub actiunea acestor forte particula elementara este in echilibru. 16NOTIUNI FUNDAMENTALE Fig. 1.10. Dacii se serie o ecuatie de moment in raport cu 0 ax O'2’, paraleli cu axa Pz, ce trece prin punctul de aplicatie al tensiunii totale p,, singurele forfe ce dau diode dude de sy moment sunt + ale ciror braje sunt S, respectiv 2 _ * i Fo respectiv Ecuatia de moment va (4) Rezulti: (sy Daca, prin analogie, se scriu inca doua ecuafii de moment in raport cu axe O'x’ si O'Y paralele cu axa Px, respectiv Py, ce tree prin punctul de aplicatie al tensiunii totale p, se obtine: Tye = ty $i tee = Te (1.6) Relatiile (1.5) si (1.6) exprima analitic teorema dualitapii_tensiunilor tangentiale care se enuta astfel: pe dowd plane perpendiculare unul pe celalalt, 7NOTIUN! FUNDAMENTALE cate tree printr-un punct oarecare P din interiorul unui corp, tensiunile tangentiale se dezvolta in aga fel incdt componentele lor perpendiculare pe linia de intersectie a celor doui plane, sunt egale ca marime gi simetric dispuse fala de muchia comun’ a celor dou’ plane. In baza acestei teoreme se deduce ca tensorul tensiunilor T,, precizat de relatia (1.3), este un tensor simetric fata de diagonala principal si are numai sase componente independente. Daca se noteazi cu P, vectorul tensiune totala din planul cu versorul normalei dirijat dupa axa Px (fata PCD a tetraedrului din fig. 1.10) si, analog, P, si PF, tensiunile totale din planele ai céror versori sunt dirijati dupa axa Py, respectiv P:, se poate serie: (7) Deoarece vectorii tensiune totala exprimafi prin relatiile (1.7) au componentele orientate in sens invers axelor de coordonate, iat componentele tensiunii totale P, = p,,7 + p,,7+p,.F din planul cu versorul normalei V, se considera pozitive in sensul axclor de coordonate la care s-a raportat particula elementars PBCD, ecuatia de echilibru, sub forma vectorial, in cazul neglijarii fortelor masice, capata forma: dydz , 5 ded | | ded) Tt th / BAA-| F, 0 (1.8) si ca permite, prin proiectarea ci pe axcle sistemului de referinfi, determinarea componentelot Pra, Pus» Pv: in functie de componentele tensorului tensiunilor Ty in punctul P(xy.z). Cunosednnd aceste componente se poate calcula tensiunea totala B, si deoarece planul pe care se dezvoltd aceasta tensiune este un plan oarecare, se deduce 8, in functie de componentele tensorului tensiunilor Ts, se poate determina tensiunea totali pe orice plan ce trece prin punctul P. Rezulti cd tensonul tensiunilor T., caracterizeaz complet stare de tensiuni dintr-un punet P din interiorul unui corp. 18NOTIUNI FUNDAMENTALE 1.5.2. Tensorul tensiunilor in cazul barelor Pentru bare cu sectiune constanti, in cadrul Rezistentei materialelor s introdus anumite ipoteze care au drept scop usurarca considerabili a determina componentelor tensorului tensiunilor. Astfel, bara se consider’ ca fiind aledtuitd din fibre care nu se apasi si mu Tunecd intte ele in directie normala pe axa ei. Drept consecinfa a acestei ipoteze in toate planele longitudinale tensiunile normale si tensiunile tangentiale perpendiculare pe axa barei sunt nule. 4 rp 4 a) Fig. 1.11 Daca se izoleaza o particuli elementara din punetul P din interiorul barei (fig. 1.11, a) pe fefele sale paralele cu planele sistemului de referintS apar numai tensiunile 6, ty, ts Tx $i Tay Teprezentate in figura 1.11, b, Rezulti cd in cazul barelor tensorul tensiunilor Tr, are forma (o, 1, o of, 9) 0 0 cea ce arati cd starea de tensiuni dintr-un punct oarecare din interiorul unei bare este complet determinati daca se cunose tensile 6s, ty tre din planul sectiunii transversale ce trece prin punctul respectiv. 19NOTIUN! FUNDAMENTALE 1.6. DEFORMATII SPECIFICE. TENSORUL DEFORMATIILOR SPECIFICE Sub actiunea fortelor exterioare efectiv aplicate si a miscarii fiecare particuld din corp va suferi o deplasare (o translafie si/sau 0 rotafie) si o deformare cauzata de migcare relativa intre punctele corpului. {in punctul P de coordonate (x, y, z), dintr-un corp aflat in echilibru, se considera 6 particuli elementard sub forma de cub cu lature dx, dy, dz, orientaté dupa axele sistemului de coordonate 1 gular Oxy (fig. 1.12), fn urma aplicdrii _asupra corpului a unui sistem de fore, cubul se deplaseaza din pozitia corespunzitoare punetului P in poritia corespunzatoare punctu- lui P" si in acelasi timp se si deformeaza, astfel c& muchiile isi modifica lungimile si pozitiile relative dintre ele (Hg. 1.12) Dac se considerd numai 0 fafi a cubului care se deplaseaza in planul siu (de exemplu fata cubului paralela cu planul xOy fig. 1.13) se definese ca deplasari marimile u si v. Pentru definirea deformatiilor muchiilor elementare se introduce nojiunea de deformagie specifica liniard care este egal’ cu raportul dintre variatia lungimii unui segment si lungimea ci initiali. in conformitate cu aceasti definitic, deformatia specifica liniara a particulei elementare pe directia axei Ox este (fig. 1.13): Fig. 1.12 & a (c-n Saraa) as . s—__4__+_.@ (1.10) iar deformatia specifica liniara pe directia axei Oy 20NOTIUNI FUNDAMENTALE ut (du) Analog se poate serie: 2-2 (1.12) Concomitent cu modificarea lungimilor muchiilor, se produce si o modificare a unghiurilor drepte (diedre). Variajia acestor unghiuri este definita ca deformarie specifica unghiulard sau lunecare specifica. Aceasta este egala cu vatiagia, in radiani, a unghiului format de doua muchii perpendiculare (sau, in caz general, a doua drepte perpendiculare) si este pozitiva cind corespunde miesorarii unghiului dintre directile pozitive ale axclor. in planul Ory, cu notafiile din figura 1.13, deformatia specified unghiulard yoy provine din rotirea muchiilor ab, respectiv ad, in raport cu starea lor precedent8, gi este egal cu suma unghiurilor a si B. Se constatd ca: (Se) (1.13)NOTIUN! FUNDAMENTALE (v+2ar)-» a tgp 4h J a (ay drtus Haru des Har 1 ae ax Deoarece &, si €) sunt neglijabile in comparatie cu unitatea, iar a si B sunt foarte mici, se poate serie: (15) Lunecarea specifica in planul xOy (migorarea unghiului Zbad) in conformitate cu cele prezentate anterior este: yaasp-2 ns (1.16) Pentru celelalte plane de coordonate, procedand analog, deformatiile specifice ty Fig, 1.44, unghiulare au expresiile: Ey (ay) wy & a Se poate observa ci modificarea aceluiagi unghi drept se poate obfine prin lunecarea a dowd fete ale cubului elementar (fig. 1.14): fafa ce are versorul normalei dirjat dupa Oz se deplaseazi in sensul axei Oy gi produce Iunecarea Oy se deplass sensul axei Oz si produce lunecarea specifica y,.. Cum cele doua deplasari produc modificarea aceluiasi unghi drept rezulta c&: specifica y, iar fata ce are versorul normalei dirijat duy (1.18)NOTIUNI FUNDAMENTALE Prin analogie fo (1.19) Yor = Yor Te = Daca se consider’ deformatiile specifice liniare si cele unghiulare care se produc in cele trei plane de coordonate care trec printr-un punct P din interiorul unui corp gi se pun intr-un tablou de forma: (1.20) se objine tensorul deformatilor specifice proprit din punctul P(xy.2). Acest tensor este un tensor simetric faf3 de diagonala principala in baza egaitafilor (1.18) si (1.19). Observatii — Deoarece tensorul tensiunilor Tg, precum si tensorul deformatiilor specifice T, sunt definite intr-un punet P(xy.2) din interiorul corpului, componentele acestora vor varia de la punt la punct, cle fiind functii de coordonatele punctului in care se determina. — intre componentele tensorului tensiunilor T, si cele ale tensorului deformatilor specifice proprii T, exista relatii de cauzalitate ceea ce face ca ele sa nu fie independente unele fatd de altele, Aceste relatii de cauzalitate sunt de natura fizicd si caracterizeaz din punct de vedere mecanic materialul din care este alcatuit corpul, ele stabilindu-se pe cale experimental 1.7, IPOTEZE DE LUCRU $I PROBLEMELE REZISTENTE! MATERIALELOR 1 Ipoteze Ipotezele utilizate de Rezistenfa materialelor se impart in doua categorii Prima categorie cuprinde ipotezele folosite in Mecanica teoretica si preluate de Rezistenta materialelor, iar a doua categorie cuprinde ipotezele specifice Rezistentei materialelor. 23NOTIUN! FUNDAMENTALE In prima categorie este inclusd ipoteza independenfei dintre spatiu, timp i masi. De asemenea, se identific’ materia cu substanta, se accepti ipoteza continuitafii precum si modelul de continuum pentru diferite corpuri din naturd. In rezistenta materialelor corpurile solide se considera perfect omogene $i izotrope. Din punet de vedere mecanic, ipoteza continuititi are unele implicafii importante: a) In baza acestei ipoteze s-a introdus nofiunea de efort elementar AF. (vezi patagraful 1.5) pe baza cdreia s-a definit tensiunea totald 7, ; b) Ipoteza micilor deformatii care stipuleaza ci deformatiile si deplasarile particulelor ce aledtuiesc corpul sunt mici in raport cu dimensiunile acestuia Consecinfele acestei ipoteze sunt: dependenta dintre deplasiri si deformatii este liniard; ecuaiile de echilibru se scriu pe forma nedeformati a corpului ceea ce conduce la © dependenti liniara intre eforturi i forfele exterioare si, in consecinta, posibilitatea aplicarii suprapunerii efectelor pentru calculul eforturilor; 6) Se considera c& deformariile sunt elastice, adicd reversibile (dispar odata cu inliturarea cauzelor care le-au produs). Aceasta ipotezi permite aplicarea suprapunerii efectelor pentru calculul deplasarilor, deoarece dependenta dintre deplasari si fortele exterioare este liniard. lr (ts — RSS Fig, 1.15. Fig. 1.16. Aceste trei ipoteze sunt specifice Rezistentei materialelor gi lor li se adaugi aga numitul principiu al lui Saint-Venant care se enunti astfel: un sistem de forte aflat in echilibru, aplicat pe o zona restrans pe suprafata unui corp, influenteaz starea de tensiuni gi deformatii a acestuia numai in apropicrea zonei de aplicare a sarcinilor (V. fig. 1.15). Cu alte cuvinte, in punctul P din afara zonei hasurate, suficient de departe de aceasta, (fig. 1.15) nu exista nicio stare de tensiune, In cazul barelor, pe Kinga ipoteza admisd in paragraful 1.5.2, pe baza cdteia tensorul tensiunilor are forma (1.9) este admis si ipoteza lui Bernoulli, denumiti ipoteza ssectiunilor plane, care se enunté astfel: 0 sectiune plana si normali pe axa barei inainte de deformatie ramine plana si normala pe axa barei si dupti deformatie (fig. 1.16). 24NOTIUNI FUNDAMENTALE 1.7.2, Problemele rezistentei materialelor Rezistenta materialelor are drept scop evaluarea structurilor sub solicititi astfel incat exploatarea acestora sa se facd in deplina siguranta, S-a vizut 4, in baza ipotezei continuitati, sub actiunea fortelor exterioare sia miscatii, in fiecare punct dintr-un corp se dezvolti o stare de tensiuni, caracterizata de tensorul tensiunilor T. (1.3) si o stare de deformatii, caracterizati de tensorul deformatiilor specifice T, (1.20) care variazl de la un punct la altul, Pe acest model, rezistenta materialelor cautd evaluiti cantitative privind fenomenele care insofesc un proces considerat periculos sau inadmisibil in exploatarea structurilor, cum este ruperea sau producerea si dezvoltarea unor deformafii permanente mari. Astfel se considera cd fenomenele periculoase nu pot apare daca: ~ intr-un punct al structurii tensiunea maxima efectiva nu depageste o valoare 3 admisibila: limi Sr Fas (21 in care o, este tensiunea admisibilé; — intr-un punct al structurii deplasarea totali maxima efectiva nu depaseste 0 valoare maxima admisibila: Aman = Vu? +07 +0? SAay (1.22) in care A, este deplasatea admisibila; ~ forta maxima de solicitare nu depiigeste 0 valoare critics mux SE (1.23) in care F, este forta critica si ¢ coeficientul de sigurant Conditia (1.21) constituie conditia de rezistentd, (1.22) - conditia de deformatie (rigiditate), iar (1.23) — conditia de stabilitate. Toate cele trei conditii exprima problemele rezistenfei materialelor si ele se concretizeaza in: a) Dimensionarea structurilor. Pentra o structuri ta care solicitarile si caracteristicile mecanice ale materialului din care este facut, sunt cunoscute, se determina forma si dimensiunile acesteia astfel conditiile (1.21) — (1.23) sa fie indeplinita b) Verificarea structurilor. O structura, definita ca forma si dimensiuni, la care solicitarile si caracteristicile mecanice ale materialului din care este realizati sunt 25NOTIUN! FUNDAMENTALE cunoscute, trebuie sa verifice conditiile (1.21) (1.23); ©) Determinarea solicitarii maxime. Pentru o structura, definiti ca forma gi dimensiuni, la care caracteristicile mecanice ale materialului din care este facut, sunt cunoscute, valoarea maxima a solicitirilor este cea care indeplineste conditii (1.21) (1.23). 1.7.3, Coeficienti de siguranta. Rezistente admisibile Valorile marimilor a, A, si Fer Se determina in functie de valorile maxime ale tensiunilor, deplasarilor, respectiv ale solicitérilor la care apar fenomenele periculoase. Daca intr-un punct din interiorul unui corp se produce fenomemul periculos, atunci se considera cd in acel punct tensiunile au atins o valoare limita, adic& s-a atins starea limita de tensiuni, care pentru o exploatare sigurd a structurii nu trebuie depasita De exemplu, pentru o bari supusd static la intindere, starea limita este atins atunei cénd tensiunea maxima intr-un punet al su este egal cu rezistenfa la tractiune a materialutui din care este facut bara: ius = Re (1.24) Datoriti unor serii de factori care intervin i care pot modifica, independent de voinfa omului, tensiunea maxima efectiva este necesar ca intre rezistenta limit a materialului si tensiunile maxime efective din timpul exploatarii sa existe o diferenta. Aceasta diferenfa poate fi mai mare sau mai micd, in funetie de precizia evaluitii factorilor care intervin, Dintre acesti factori ce introduc incertitudini asupra tensiunii maxime Gx putem aminti: incertitudini in evaluarea fortelor maxime, abateri de la dimensiunile previzute pentru piese si erori de montaj; incertitudini asupra valorilor efective ale tensiunilor ca urmare a ipotezelor simplificatoare pe baza carora au fost determinate, Pentru rezistena la tractiune Ry amintim: neomogenitatea materialelor, posibilitatea reducerii in timp a rezistentei materialului ca urmare a unor degradari prin coroziune, wzurd, ete Prin definitie marimea: . (1.25) se numeste coeficient de siguranta. Rezulti c& tensiunea maxima efectiva trebuie si aiba cel mult valoarea: 26NOTIUNI FUNDAMENTALE (1.26) denumita si rezistentai admisibila La materialele ductile, ca limita de rezistenfa se foloseste limita de curgere aparemta, R,, caz.in cate: an Metoda de calcul bazata pe conditia (1.21) este denumita metoda rezistenfelor admisibile. 1,8. ASPECTELE PROBLEMELOR REZISTENTEI MATERIALELOR Pentru rezolvarea problemelor Rezistenfei_materialelor prezentate in subcapitolul 1.7, trebuie evaluate stirile de tensiuni si deformatii ce se dezvolté in punctele unei structuri. Pentru aceasta se folosesc cele trei aspecte ale problemelor de rezistenta materialelor: aspectul static, aspectul geometric si aspectul fizic. 1.8.1. Aspectul static S-a vazut ci intro sectiune curenta a unei bare, pe fafa din dreapta sectiunii, se dezvolta eforturile sectionale ce sunt reprezentate in figura 1.5, c. Pe de alti parte, pe un element de suprafata d4 din aceeasi sectiune, se dezvolta tensiunea totald 7p, (fig. 1.8, a) cu componentele 6, ty, te (fig. 1.8, 5). Forfele 7,da aledtuiesc un sistem de forte care trebuie si fie echivalent, din punet de vedere mecanic, cu sistemul de forte al cirui torsor To RZ) are dept componente eforturile sectionale precizate in figura 1.5, ¢. AcestIncru conduce la: R- [aaa a (1.28) Jrenat 27NOTIUN! FUNDAMENTALE in care 7 este vectorul de pozitie al elementului d4 fatd de originea sistemului de referinfa ales. in baza relatiilor (1.28) si in conformitate cu figura 1.17 se pot s (1.29) Relatiile (1.29) constituie relatiile aspectului static la bare si ele definese egatura dintre tensiuni si eforturile sectionale. Din analiza celor gase egalitati (1.29) rezulti determinarea tensiunilor intr-un punct din interiorul unei bare in functie de eforturile sectionale se poate face numai daca se cunoaste modul de variatie al acestora pe sectiune. In acest scop este necesara studierea aspectele geometric gi fizic. 1.8.2. Aspectul geometric Aspectul geometric al problemelor de rezistenta materialelor este dat de relatiile ce pot fi scrise intre deplasarile u, v, w si deformatiile specifice « si. Aceste relafii, in marea majoritate a cazurilor, se determina din conditii geometrice obfinute in urma observarii modului de deformare a structurii sub acfiunea solicitarilor. 1.8.3. Aspectul fizic in practic& se constat c& deformatiile corpurilor nu depind numai de fortele care actioneazi asupra lor ci si de materialul din care acestea sunt aleatuite. Rezulti ci relatiile dintre componentele tensorului tensiunilor Ty i tensorul deformatiilor specifice proprii T, , care constituie aspectul fizic al problemelor rezistenfei materialelor, se determina pe cale experimentala. Pentru ca in urma unei astfel de experiente si se poatd desprinde anumite concluzii utile este necesar ca aceastd sB indeplineasc& urmatoarele conditi: — fn toate punctele corpului supus incercarii (numit epruveta) trebuie dezvolte acecasi stare de tensiuni si de deformatii pe intreaga duraté a determinarilor, — experienga efectuati trebuie sd fie cat mai simpl& pentru ca rezultatele 28NOTIUNI FUNDAMENTALE Fig. 1.17. obfinute si poata fi comparabile ori de cfte ori s-ar repeta si oriunde s-ar efectua, ‘in aceleasi conditii — de mediu si de inedrcare a epruvetei; — in urma efectuarii experienfei si rezulte date referitoare la caracteristicile fizico-mecanice ale materialului din care este alcatuita epruveta, Experienta care indeplineste conditiile de mai sus este cea de intindere monoaxiala uniforma (fig. 1.18, a), in care tensorul tensiunilor are numai componenta o, =6, circia ii corespunde deformatia specificd liniar’ c, =e (fig. 1.18, 6). Se poate admite 4 in zona calibrat& dintre reperele B si C (fig. 1.18, a) efectele prinderii epruvetei in bacurile masinii de incercare la intindere nu se fac simite si, deci, pe orice particula cu fejele paralele, respectiv normale pe axa epruvetei, se dezvolti aceeasi stare monoaxiald de tensiuni (fig. 1.18, 5) o = FiS, unde F este intensitatea fortei aplicata la capetele epruvetei, iar So aria seetiunii inifiale a zonei calibrate a acesteia. Se admite, de asemenea, c& alungirea specifica fiecdrei particule, in directia axei barei, este acecasi si egal cu e=AL/Lo, unde AL este alungirea totala a zonei calibrate a epruvetei (de lungime Zs) sub actiunea fortei F de la capete. Plecnd de la valoatea F=0 si urmarind valorile tensiunilor o si ale deformatici specifice ©, graficul 6 — ¢ pentru aceasta incercare de intindere (fig. 1.18, ) poarti numele de curba caracteristicd conventionala la tractiune (CCT). La majoritatea materialelor utilizate in realizarea constructiilor si 29NOTIUN! FUNDAMENTALE F ° 4 a) Fig. 1.18 masinilor, CCCT pe 0 anumiti porfiune (OP in fig. 1.18, c) este liniard si se exprima prin relafi o=(tana)-2=E-2 (1.30) Aceasta relatie este denumitd Jegea lui Hooke, pentru starea Liniarl de tensiuni c este proportional cu e. Coeficientul de proportionalitate E(= tan «1 reprezint’ modulul de elasticitate longitudinal al materialului din care a fost confecjionata epruveta sau modulul lui Joung de ordinul I si este o caracteristicd mecanica a materialului respectiv.