gi | USGL SGTCapitolul 1 SISTEME DE TRANSPORT SI DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE. CONSIDERATII GENERALE 4.1. DEZVOLTAREA TEHNICII TRANSMITERII ENERGIEI ELECTRICE Dezvoltarea productiei agricole si industriale din ultimele doua secole si in special in ultimele decenii a determinat o crestere spectaculoasi a pro- ductie: si consumului de energie de toate formele. Daca la inceput instalatiile industriale erau amplasate astfel incit s& fie folosita forta hidraulica sau eoliana (morarit, prelucrarea lemnului si a meta- Jului etc.) inventarea masinii cu aburi in secolul 18 a contribuit atit la marirea productivitatii, cit si la impulsionarea transportului pe uscat (caile ferate) si pe apa (vapoarele echipate cu masini cu aburi). Astfel folosirea dirijata a focului in maginile cu aburi a condus nu numai Ja mérirea forfei omului in procesul de productie, dar si la o independent a acestuia mai mare fafa de formele de encrgii naturale (apa, vint) folosite in procesul de obtinere a hranei, uneltelor etc. precum si a navigatici. Acest ultim fapt a dus la dezvoltarea puternica a cailor de transport terestre si marine, ceea ce a condus la dezvoltarea industriei, care la rindul ci necesit’ un mare consum‘de energie primara, Pentru a se asigura centrele industriale cu resursele primare a aparut necesitatea transportului acestora din locurile unde se gasesc, deoarece aceste resurse (mine de cirbuni, mari cideri de apa etc.) nu coincideau cu locurile de consum. S punea deci problema gisirii c&ilor necesare prin care acestea pot fi aduse in locurile de consum si folosite ca atare. Transportul energiei sub forma de energie clectrica — prezentind avan- tajele unor randamente ridicate cit sia unor spafii reduse ocupate de insta- latiile de transfer — va da rispunstl problemei ridicate, In secolul folosirii intense a masini cu abur intreprinderile industriale montau de regula o instalatie cu cazane de la care se alimentau masinile cu piston, acestea punind in migcare diverse mecanisme prin intermediul siste- molor mecanice de transmisie (curele, cabluri mecanice etc.). Ca record de distant a transmisiei mecanice se poate cita instalatia de la Schaffhausen, de pe cursul superior al Rinului, lungi de 750 m, construita Prin 1850. Accasta instalatie transmitea prin sisteme de cabluri metalice cca. 200 CP de la o instalatie hidraulicA la o filatura Tot in acea perioada au fost create adevarate sisteme de transmitere a energiei prin intermediul apei sub presiune. Apa, ridicata in turnuri, era distri- buita prin retele hidraulice la diferiti beneficiari care o foloseau pentru actio- | narza unor motoare puse in functiune de jetul de apa sub presiune, Asemenea instalafii s-au construit la Geneva, Ziirich, Paris, Londra etc. La Londra 13instalafia hidraulic& de transmitere a energiei avea in 1894 0 lungime totali de 112 km. Concomitent s-au facut incercari si s-au realizat instalatii de transmitere a energiei cu ajutorul acrului comprimat, Prima transmisie pneumatici a fost construit’ in 1845 la saparea tunelurilor si extins& apoi in special tn mine. Parisul, de exemplu, avea inainte de 1890 0 centrala de 2000 CP si o retea de aer comprimat de cca, 60 km. Unele descoperiri ale stiintei au pus in evident o serie de fenomene ce au permis realizarea primelor surse de energie electricd, a primelor receptoare de energie electric& si apoi a tuturor elementelor instalatiilor de transmitere a energiei electrice Ia distant. Bazele teoretice ale noului domeniu ce ince- pea sé se dezvolte a impus si se constituic un capitol special al fizicii, electrici- fatea, iar ulterior electrotehnica. Fizicienii specializati in acest domeniu devin electrotehnicieni Este stiut ci tehnica in general sta la granita dintre stiinfa si economic. Orice descoperire noua in stiin}a, ce nu corespunde din punct de vedere eco- nomic, nu pitrunde in practic’. Tehnica transmiterii energiei electrice a simtit rigorile acestui principiu mai mult decit alte domenii ale electrotehnicii. Investitiile in instalatiile de producere si transmitere a energici clectrice sint foarte mari. Din aceasta cauza specialistii in tehnica transmiterii ener- giei electrice au fost si sint obligafi sa cunoasca si aspectele economice legate de realizarea acestor instalatii. Electroenergetica a invins initial in competitia cu celelalte sisteme ener getice in mare misura datoriti iluminatului electric. ,,Regele abur® a fost fnvins si datorita celorlalte avantaje ale energiei electrice in comparatie cu toate cclelalte forme de cnergic. In cele ce urmeazi se face un scurt istoric al evolutiei tehnicii trans- miterii energiei electrice la distanta, limitat la enumerarea cronologica 2 diferitelor inventii si realizdri, controversate adesea ca loc si dat’ riguroasi a aparitici. Astfel, in 1795 apare pila Volta, care permite si se intrezireasca posibilitatile utilizarii energiei electrice in iluminat, in clectrochimie, in tele- fonic, telegrafie etc, Pe vremea ni Napoleon, la Scoala politehnic din Paris, exista o pil de 500 V gi 10 A. in 1831 Faraday descopera fenomenul inductiei electromag- netice si realizeaza primele dispozitive de laborator pentru producerea curentu- lui electric pe baza acestui fenomen. In 1832, Pixii realizeazd in Franta primul generator de curent alter- nativ monofazat. Ulterior, tot el, realizeaza si o magina de c.c. Desi s-au reali- zat multe tipuri de masini de ¢.c. si c.a. monofazat, abia in {871 dinamul de c.c. a lui Z. T, Gramme este apt pentru aplicafii industriale. tn 1838 E. H. Lenz stabileste principiul reversibilitatii masinilor electrice, deci posibilitatea realizirii motorului electric. Inginerul francez H. Fontaine, in colaborare cu Gramme, demonstreaz practic fn 873, la expozifia de la Viena, cd dinamul poate functiona ca motor electric. Instalatia consta dintr-un dinam antrenat de un motor cu ardere interna racordat cu al doilea dinam care antrena o pompa de apa. Legatura dintre cele dou dinamuri era facut printr-un cablu tele- fonic, lung de 1 km, infasurat pe un tambur, Desi cablul dintre generator si motor avea drept scop limitarea puterii motorului, aceasta se considera prima demonstratie publict de transmitere a energici clectrice la distanfa, in curent continua, Dezavantajul acestui sistem de transmitere a encrgiei electrice la distanti fl constituia randamentul siu scazut. 14Scriind expresia pierderilor de putere sub forma: PPL ue AP =2RP = rezultau dow’ cai pentru reducerea pierderilor in instalatia de transport si anume: cresterea sectiunii sau ridicarea tensiunii instalatiei de transport. In 1874, inginerul rus F. A. Pirotkii face experiente privind trans miterea energici electrice la distant. Pentru reducerea rezistentei electrice foloseste sinele unei ci ferate parasite in lungime de 3,5 km. Concluzia tras de Pirotkii a fost c& transportul de clectricitate se poate face numai prin conductoare foarte groase. Tot in acea perioadd (1876) W. Siemens propunea ca energia obtinuta de la cascada Niagara sa fie transmis’ la 59 km printr-o linie cu dou’ conductoare de cite 4400 mm’. in 1880 M. Deprez, tntr-o lucrare comunicata la Academia francezi siindependent D. A. Lacinov, intr-un articol publicat in revista Electri- cestvo, dovedesc ci transportul energici electrice la distanta este posibil fara pierderi mari prin cresterea tensiunii. In 1882 M. Deprez, cu ajutorul tirmei germane AEG, construieste o linie de transport in curent continuu intre Misbach si Manchen (57 km). Linia folosea conductoare de telegraf, puterea transmis’ era de 3CP, iar tensiunea la bornele generatorului de 1500 = 2000 V. Randamentul acestei prime instalatii propriu-zise de transport a energici electrice la distanta era de 259%. In urmatorii doi ani au fost reali- zate asemenea instalatii de transport in Franta, dar cu randamente de 62%, iar M. Deprez a reusit sa creascd tensiunea pind la 6 kV. Comunicarea si demonstrafiile practice ale Ini M. Deprez au fost urmirite cu interes de K. Marx si Fr, Engels care au prevazut acestui experiment conse- cinte deosebite sub aspect tehnic si social, fapt ce s-a adeverit cu prisosinta. In perioada anilor {870-1881 interesul pentru introducerea energiel electrice era stimulat de iluminatul electric. De aceea primele retele de distri- butie electrica in Europa si America au fost construite ca retele de c.c. pentru Huminat. Intre 1881 si 1900 asemenea refele au fost construite si pentru fort. In 1883 au apirut sistemele de curent continuu cu trei conductoare alimentate de generatoare de c.c, care aveau la borne tensiunea de 2 x 220 sau 2x 110 V. Asemenea sisteme furnizau tensiunea de 440 (sau 220) V intre conductoarele extreme, la care se conectau motoarele si 220 (sau 110) V intre conductoarele extreme gi conductorul median unde se conectau sursele de Jumina (fig. 1.1). Fig: 11. Instalatii de distributie in o.c, pentru lumin& si forft. Acest sistem permitea cresterea razei de actiune a centralelor electrice de e.c. cu pierderi de putere acceptabile. Instalatii de distributie a energici electrice in c.c. au existat si la noi, ca si in Franta, Anglia, SUA etc, pind ina doua jumatate a veacului XX, cind au fost total inlocuite cu retele de c.a. 15In ceea ce priveste transportul energiei electrice in c.c. H. Fontaine obtine atit tensiuni ridicate prin legarea in serie a mai multor generatoare de c.c. cit sirandamente de 82%. Pe baza acestui sistem inginerul elvetian René Thury reuseste (in 1900) si transmit& energia electricd in c.c. prin conectarea in serie cu linia de transport a surselor si receptoarelor de energie, Acest sistem, denumit sistemul Thury, a functionat mult timp alturi de sistemele in curent alternativ, dezvoltate ulterior. 434 generabare, 4 lrb 60.KV 15 A eee a 180 Kin a GOKY SOkV 6OKV os © oO -O ouW 45uMW #95 UW Lyon Hontiers saw b Fig. 1.2. Instatatii de transport in c.c, Lyon-Mountiers etapa nila; etapa: nla In figura 1.2 este dati schema instalatiilor inifiale si finale ale celei mai mari linii in c.c. construité de Thury, dupa sistemul sau, de la hidro- centrala Mountiers pina la Lyon, care generator si motor conectat in serie se putea scurtcircuita astfel incit linia functiona Ja curent constant prin modificarea numarului de masini sau prin modificarea tensiunii. Aceasta linie a functionat timp de 30 ani (1937) ajungind fn final si aib’ o lungime de 220 km, tensiunea de 130 kV, iar puterea transportata de 20 MW fara ca acest sistem de transport a energiei electrice in c.c. si se ex- tinda. Sistemul Thury (denumit si sistem la intensitate constant’) era greoi. Ridicarea tensiunii in curent continuu era anevoioasi. De aceea, pentru a ridica tensiunea retelelor de transport si distributie, alti electrotehnicieni au apelat la curentul alternativ. Pini in 1876 cind PB, N. Lablocicov a descoperit lampa cu arc cu electrozi paraleli (izolati cu caolin si alimentati in curent alternativ) si transformatorul monofazat, electrotehnica era aproape exclusiv tehnica c.c. Dupa aceasti data se acord atentie tehnicii curentului alternatiy mono- fazat, deoarece lampile cu arc in curent alternativ erau mult mai avantajoase. Prin perfectionarea transformatorului monofazat si inventarea motoare- Jor de curent alternativ monofazat de catre M. Deri, 0. Blathy. si K. Zipernovsky dupa 1880 existau toate elementele pentru reali- 16{ sistem de producere, transport, distributie si utilizare a energiei in curent alternativ monofazat. instalatie demonstrativa de transport in ca, monofazat a fost fn_1884 la expozitia din Torino, de citre L. Goliar, la tensi- > 2 kY. lungimea liniei de 40 km, iar puterea transmisa de cca. 20 kW. realizate ulterior si citeva instalatii industriale de transport si distri- @ energiei electrice in c.a. monofazat, prin 1889—1890. Acest sistem ort si distributie a energiei electrice satisfacea consumatorii de t, dar nu si pe cei de forta, din cauza caracteristicilor necorespunzi- ale motoarelor monofazate. Avind cuplu mic la pornire acestea erau dezavantajoase ca cele in curent continuu, Dapi 1881, cind lampa cu incandescenti (Edison-Lodighin) se impune favoarea Mimpii cu arc, din punctul de vedere al iluminatului felul curen- mu mai prezinta importanta Deci, pentru dezvoltarea tehnicii transmiterii si distributiei energiei rice in conditii avantajoase trebuia rezolvata problema motorului de t alternativ care si aiba un cuplu de pornire acceptabil. Problema a Tezolvata simultan de citre Galileo- Ferraris si N, Tesla au realizat motoare pe principiul cimpului invirtitor, N. Tesla a construit in 1884 un generator de curent alternativ bifa- si un electromotor corespunzitor, Ela avut in vedere posibilitatea folo- i oricdrui curent alternativ polifazat. Studiul sistcmelor polifazate a inceput cu sistemul bifazat, acesta fiind mai simplu, Sistemul bifazat propus de Tesla a fost aplicat de firma american’ Westinghause in 1896 la hidrocentrala Niagara, cea mai puternica centrala Jume Ja acea data. Acest sistem nu s-a impus deoarece in sistemul bifazat propus de Tesla era nevoie de patru conductoare, deci mai multe dectt la Tiniile de c.c. cu doua conductoare, ori in instalatiile de transport si distributie costul linici, influentat in special de sectiunea si numarul de conductoare, este foarte important. In 1889, M. O. Dolivo-Dobrovolski, care lucra la firma AEG din Berlin, cunoscind lucrarile lui Ferraris si Tesla si sesizind avantajele sistemului trifazat fafa de cel bifazat, a reusit si rezolve mai avantajos atit problema motorului de curent alternativ, inventind motorul asincron trifazat, cit si a transportului energici in c.a. trifazat, inventind transformatorul tri- fazat. M.O. Dolivo-Dobrovolski propune in 1890 s& se construiasci prima linie de transport de energie electricé in curent alternativ trifazat de Ja Laufen la Frankfurt pe Main unde urma si se organizeze in 1891 ,,Expozi- fia international de electrotehnica", La Laufen, pe riul Neckar, exista o amenajare hidraulicd in care s-a mon- tat un generator trifazat de 230 kVA, 95 V si 40 Hz legat cu o turbina de apa vertical, de 300 CP. Generatorul a fost executat de firma Erlikon (Elvetia), jar excitatricea de firma AEG (Germania). Pentru ridicarea tensiunii, firma Erlikon a construit un transformator trifazat in ulei de 200 kVA si 95/15200 V, dupa brevetul si proiectul lui Dobrovolski. Linia de transport aeriand, de {75 km lungime, era construita cu conduc- toare neizolate din cupru, cu diametrul de 4 mm, (12,5mm®) montatepestilpi din lemn, pe izolatoare suport de portelan. La Frankfurt pe Main s-au construit dou’ statii coboritoare (propriu-zis posturi de transformare) de 13 800/112 V, una pentru alimentarea motorului asincron de 100 CP ce antrena o pomp 17centrifugi pentru o fintina arteziand, iar alta alimenta instalajia de lumina, ca in figura 1.3. TInstalatia a fost data in funcfiune la 25 august 1891 si a functionat cu un randament de 80%, Acecasi instalatie a fost folosit ulterior la tensiunes rs 30 LV. Aceasta este instalafia carea deschis drumul electrotehnicit Lawfen Fay Frankfurt Main 5Y 3x94 Cy “He spe00/niey Fig. 1.3. Schema primed instalotii de transport in 6@. flying? Fort contemporane. Sistemul trifazat permite tidicarea si coborirea cu usurinfa a tensiu- nii sideci a cresterii distanfelor si puterilor ce pot fi transmise prin linii de la centrale de puteri dince in ce mi Dup’ 1891 dezvoltarea tehnicii transmi- terii energiei electrice s-a concretizat prin.cre- rea continua a tensiunii liniilor, deci apute- dior si distantelor de transport cu pierderi mici. La inceputul secolului XX s-au con- struit linii cu tensiunca de 80 kV. Pentru tensiunimai mari nu se puteau realiza izola- toare rigide (suport). Lata deci cA izolatia li- nici a inceput s& limiteze dezvoliarea trans- portului energiei electrice Prin realizarea in 1906 a izolatoarelorlant (desuspensie) in Germania, s-a putut trece la constructia liniilor cutcensiunisuperioare. Ast- fel, in 1908 se construieste prima linie de 110 KVin SUA, iarin {9{2in Europa (Germania). Ridicarea tensiunii liniilor de transport jn continuarea intimpinat dificultati din can za fenomenului corona care conditioneaza pierderi de energie, Cercetirilelui Peek W.. si Whitehead in SUAsi ale lui Mitkevici Gorev etc. in Europa inperioada 1910—1914 au aratat cA problema se poate solutiona prin cresterea diametrului conductoarelor, Pe a- ccasté: baz s-au construit conductoare tubu- Jare si s-a gasit oportund folosirea conduc relor de aluminiu si_otel-aluminiu diametrul mai mare. Tot acum s-a propus é Scindarea fazelor (utilizarea mai multor con- jg tase qgwtrantrai come ol GEDATS GHA) echivalent’ cu cresterea Guotoare si faze fascieulate Giametrului conductorului. in figura 14 18date citeva solutii constructive de conductoare si faze scindate sau fasci- sl Rezolvindu-se problema pierderilor prin fenomenul corona s-au_con- it, pina in 1920, linii cu tensiunea de 150 kV. Liniile de 110 + 150 kV sarcim mari si lungimi de cca. 150 ~ 200 km intimpinau dificultafi in men- a Pron DD, 6, 6a 6 Fig. 1.5. Blementele reactantei totale si caracteristica de ptere a unci instalatii de transport de energie tinerea tensiunii la capatul receptor din cauza pierderilor de tensiune induc- tiva in linie. Aceste dificultati au fost eliminate, asa cum se indici tn capi- tolul 8, prin introducerea compensatorului sincron din statia coboritoare. Cresterea in continuare a tensiunii liniilor era frinaté din nou din cauza ‘izolatici. Lanfurile de izolatoare folosite in liniile cu tensiunea de 220 kV si mai sus, nu erau satisfacdtoare din cauza repartitiei neuniforme a tensiunii Tungul lantului si anume, tensiunea ce revine izolatoarelor din apropierea conductorului depiseste tensiunea medic pe fiecare izolator. Din aceasta eauzi, pe armiturile metalice ale acestor izolatoare apare fenomenul corona Jar izolatorul se conturneaza. Problema uniformizirii repartitiei tensiunii de-a lungul Jantului de izo-. ‘ Jatoare a fost rezolvata prin montarea unor inele sau a altor armaturi similare in partea superioar si inferioara a lantului ca in figura 1.4. Pe aceasta baz $-au putut realiza izolatii satisficitoare pentru linii de 220 kV. Prima linie de 220 kV a fost construita in SUA in anul 1924 la San Francisco si in anul 1927 in Europa, respectiv in Germania. Ridicarea in continuare a tensiunii liniilor, simultan cu cresterea distan- felor si puterilor transportate, intimpina dificultati din cauza stabilitatii generatoarelor. Se demonstreaz’ ci intr-o instalatie de transport ca cea din figura 1.5, unde s-a notat cu E tensiunea clectromotoare interna.a generatorului si cu U tensiunea la capatul liniei, puterea care poate fi transmisa cste data de relatia: P= sin 3, Xu Xce = X gener + Xeranss + 3 fiind decalajul dintre E si U. east putere este invers proportionalé cu reactanta Xg,— care, daca linia este lung, creste si deci scade puterea limit’ transmisa.. Pentru linii trebuie si se ia misuri de reducere a reactantei ¢i accasta se face prin utilizarea conductoarelor tubulare sau din otel-aluminiu, prin scindarea fazelor, compensarea reactantei linici etc tn 1936 s-a construit tn SUA prima linie de 287 kV (Los Angeles-Boulder Dam) adoptindu-se o serie de solutii constructive din punct de vedere al sta- bilit&tii functionarii fn paralel, ca de exemplu reactante scizute la generator, conductoare tubulare, puncte de conexiuni intermediare etc 19400k ‘HOKY 42h sy — Moscow. Si & cy Fig. 16. S fn 1952, in Suedia, se pune in functiune prima linie de 380 kV(Harspranget-Hallsberg) cu dou’ conductoare pe fazi, fn 1956 s-aconstruit prima Tinie de 400 kV (Kuibisev- Moscova) 925 km, cu trei con- ductoare pe faz, cu conden- satoare serie pentru reducerea teactanfei inductive a liniei, cu. bobine de reactant pentru evitarea circulatiilor de cu- renti capacitivi, cu puncte de comutatie, figura 1.6 (schema principiala). In 1959 se ridi tensiunea liniei Kuibisev-Mos- cova 1a 500 kV. fn 1965, in Canada, se da in exploatare prima linie de 735 kV, in 1969 in SUA de 5 kV, iar in Europa a fost construiti prima linie experi- mentala de 750 kV in 1966 intre Konacovo si Moscova. in figura 1.7 se di schema de principiu a unei linii de 750 kV din estul Europel. Evident, realizarea_lini- ilor de transport de energie pentru tensiuni, puteri si dis- tante tot mai mari a necesi- tat si rezolvarea multor pro- bleme legate de constructia masinilor primare, a genera- toarelor gi transformatoarelor electrice, @ aparaturii de co- mutatie din instalatiile de di- stributie, probleme complexe de protectie contra supraten- siunilor si ale supraintensita tilor, de automatizare etc. Pe ling’ liniile clectrice aeriene s-au dezvoltat si liniile in cablu. Primele cabluri erau destinate telefoniei. In 185: Ja Londra, exista deja o f rica de cabluri. In 1882 reteaua electric care a alimentat la New York primul sistem de iluminat pu- lic cu ampi cuincandescentade ofel si iuta. Exi di in functiune porfiuni der fn cablu executate in jurul ani- cu izolatie de hirtie cu ecrane pe fiecare nctiona pind Ia 35 kV 1.8 si detaliat in capitolul 12), Liniile electrice in cablu sint = regula mai scumpe decit cele sriene. Constructia si dezvoltarea se datoreste faptului ci intro fie de situatii sint mai avanta- Se decit cele aeriene, ca de exem- a din motive arhitectonice si con- tructive in cazul retelelor de distri- atie urbane si industriale din lips& teren pentru liniile aeriene etc, Cresterea tensiunii peste 35 kV Wh cablurile cu hirtie impregnata nu este posibila din cauza ionizarii spa- F gazoase ce se formeazi in izo- Tatia de hirtie in timpul proceselor de inclzire si ricire succesiva a ca- blului. tmonofazate cu ulei. In 1925 ingineral italian Luigi Emanuelli propune, pentru evi- tarea formarii spafiilor de gaze din hirtia izolanta, s4 se prevada in mijlocul eablului canale cu ulei de transformator ca In £928 in Germania a fost construita nd, cablurile izolate fiind trase prin fevi de ofel. Pe masura ce eau orasele era necesara perfectionarea constructici liniilor in cablu. ul 1905 era pusi la punct constructia cablurilor de joasi tensiune de medie tensiune, initial de 3 kV si apoi de 6 kV.” Aceste cabluri izolatic hirtia uleiata, mantaua de Pb si inveligul de protectie din 4500 Fig. 1.7. Schema unet instalatii de transport 1a 750 kV in Europa de Est ‘eolote pe ford cin__ irk imoregnatd Unplotré in io Ganlra roltoare da_—— irk moregnate Teaoddin Fo Bandi de firtie Stoldeiula Banal de oe! — Invels protector din ib Fig. 1.8, Cablu cu izolatie de hirtie impregnata fn figura 1.9. 0 linie de 110 kV cu trei cabluri Cresterea tn continuare a tensiunii liniilor in cablu s-a realizat prin cres- terea presiunii ulefului in cablurile cu wei. Astfel sa reusit sa se constru- 21fase cablusi de ca. Ie tensiunea de 500 kV si in fazi de experiment la 765 kV. Pe acelasi principiu al presiunilor ridicate s-a propus in 1928 de A. A. Smurov constructia cablurilor cu izolatie de hirtie fn gaze inerte sub pre- siune. Primele linii din cabluri cu gaze s-au realizat in 1932. Din cauza_presiunilor 7 bona ei ridicate necesare s-au pro- “”, Spiraiadn Cy pus si realizat constructii de eolte dintirie cabluri in tevi de otel cu semicondscboreylei sau gaze sub presiune = Segment ai (fig. 12.8 si 12.9). condicioore | Liniile in cablu la_ten- Ezron pestevind siuni ridicate se incAlzesc ered puternic chiar la mersul in Sratizoont ; gol din cauza curenfilor ca- Teocdde Pb. pacitivi mari sia pierderilor in dielectric. : Lungimea critica a unui cablu de 400 kV, lungime Ta care temperatura lui a- tinge valoarea maxim’ ad- misa din cauza curentilor capacitivi, este de 15 km, © Ja 220 kV —50 km, iar Is © 110 kV—so km. Cresterea. in continu Fig, 1.10, Schema unci instaiatii de traasport in cc. cu are @ capacitatii de trans- Instalagit de redresare port a liniilor in cabluri s-a realizat prin racirea fortata cu apa sau ulei a cablurilorde inalta tensiune cu izolatie de hirtie si ulel. O asemenea instalatie a fost realizaté in 1977 in Berlinul Occidental la tensi- unea de 380 kV reusindu-se sa se creasci capacitatea de transport 2 liniei dela 450 MVA, in cazul racirii naturale,la 1120MVA {n cazul racirii fortate. In aceast& instalatie fiecare fazd este montati intr-un tub de azbociment prin care circula apa de racire. Instalatiile de transport in c.a, realizate in cablu, sint foarte scumpe. In ceea ce priveste liniile aeriene, pentru tensiuni si distante mari, pentru eliminarea dificultafilor legate de functionarea in paralel a centralelor se impun misuri speciale, costisitoare. Din aceasta cauza s-a reluat ideca transportului in c.c, dar dupa alt sistem decit cel realizat de Thury si anume: producerea si utilizarea energiei clectrice se face in c.a, trifazat iar transportul se face in c.c. conform schemei din figura 1.10. Prima instalatie de transport in c.c., dupa acest sistem, a fost realizat in 1930 in SUA pentru a lega doua sisteme cu freevenfe diferite (60 respectiv 25 Hz). O analiza detaliata a sistemelor de transport in c.c. este facut in capi- tolul 6, Viitoral lor este conditionat in special de evolutia tehnicii redresirii si inventrii curentului electric, Fig. 1.9, Sectiume printr-un cabin mo: si 1250 mm? eu circu A} Gj 221.2, DEZVOLTAREA INSTALATIILOR DE TRANSPORT $I DISTRIBUTIE IN R.S. ROMANIA In ceea ce priveste dezvoltarea instalatiilor de transport si distributie in fara noastra, ea a urmarit indeaproape, ca sistem, evolufia tehnicii respec- tive pe plan mondial, Astfel, la aproximatiy un an de la punerea in functiune a primei centrale electrice orasenesti de catre Edison la New York, in 1882 se realizeazi in Bucuresti primele instalafii demonstrative de iluminat elec tric. De la uzina electric special amenajata in str, Vamii s-a construit cite © linie electrici aerian pe stilpi de lemn pind la Cotroceni, respectiv pina la Teatrul National si Gradina Cismigiu unde se alimentau instalatiile de iluminat. La [ noiembrie 1884 a fost pus in functiune uzina electrica din Timi- soara prevazuta cu patru grupuri de cite 30 kW pentru iluminat. Refeaua de iluminat cra prevazuta cu 731 lampi electrice pentru iluminatul strizilor. Prima centralé si retea de distributie in curent alternativ monofazat din fara noastra s-a construit la Caransebes tn {888—1889 avind frecventa de 42 Hy iar tensiunea de 2.000 V. tn 1897 s-a pus in functiune la Doftana prima instalatie pentru alimen- tarea cu energie electrica a schelelor petroliere cu curent alternativ trifazat de 500 V. Dupa datele cunoscute, fara noastra este prima din lume in care s-a introdus actionarea electrica la foraj extractie, Instalatia de la Doftana era alimentata de uzina hidroelectrici de la Sinaia printr-o linie de 10 kV siun post de transformare de 10/0,5 kV. Este interesant de semnalat ca in 1893 a fost organizati Ja Sibiu o expo- zitie care demonstra posibilitatile utilizrii electricitatii pentru action’ri meca- nice, iluminat si incdlzit. Ca urmare, s-a acordat 0 concesiune inginerului Oscar von Miller care pina in 1897 a construit 0 centrali hidroelec- tric la Valea Sadului (potrivit afirmatiilor constructorului, a treia din lume, dupa cea de Ja Niagara si cea de la Merano pe Adige). Tot el a realizat linii de transport pe o distanta de 18 km precum si alimentarea (in primul an) a 7 500 lampi cu incandescenta si 160 cu arc, 60 aparate de incilzit si ventila~ toare, 32 electromotoare ce actionau strunguri, feristraie mecanice, masini de tors si de fesut, totalizind aproape 100 kW. Prima linie de 25 kV din {ara noastra este linia trifazat Cimpina-Sinaia de 31,5 km, cu conductoare din cupru de 35 mm?, pe stilpi metalici, pus’ in functiune in anul 1900. Pina in 1900 erau construite centrale electric respective, si fn orasele Galati (1892), Craiova si Sibiu (1896) Braila, Iasi si Arad (1897), Sinaia si Alba-Iulia (1890), Piatra Neamt (1895), Baciu (1900). Este interesant de semnalat ca in perioada 1906 + 1908 sa realizat reteaua de 5000 V in cablu a orasului Bucuresti. Aparitia tramvaiului electric (Bucuresti 1894, Timigoara 1899, Tasi 1900) constituie un now stimulent in dezvoltarea electrificarii, In 1915 a fost pusa in functiune linia trifazati de 55 kV Regifa-Anina de 25 km lungime cu conductoare din cupru, de 50 mm? si conductor de pro- tectie din ofel, pe stilpi metalici, Mai tirziu, in 1924, s-a construit si linia trifazati de 60 kV Floresti-Nedelea-Ploiesti-Bucuresti (Grozavesti), Prima linie electric& aeriani de 110 kV din {ara noastra, care lega hid centrala Dobresti, prin Tirgoviste, cu Bucuresti (GrozAvesti) a fost pt in funcfiune in anul 1930, Prima linie in cablu subteran de 60 kV utilizata la traversarea Dundrii intre Giurgiu si Russe s-a realizat in 1950. cu refelele de distributie 23in 196f se construieste prima linie de 220 kV pe trascul Bicaz-Singeorgiu- Ludus, iar tn 1963 s-a dat in folosinta linia de 400 kV intro centrala termoe- Ieetzied Ludus si statia Mukacevo, prin care sistemul electroenergetic din fara noastra este interconectat cu sistemele farilor socialiste vecine, URSS, Unga- Tia Cehoslovacia, In aceeasi perioada s-au realizat linii incablu de 110,220 i400 KV, respectiv la. traversarea Dunarii intre Gura Talomite!-Hirjov: Ja Hidro- centrala Arges si la Portile de Fier. In figurile 1.11—1.14 se prezint& evolutia retelei de inalta tensiune temului energetic din R. S. Romania in perioada {950—1978 | SITUATIA ELECTRIFICAR! | in ROMANAN NUL 4950 sis- inato Gra ofa ira Dene! ( RP BULGARIA Fig. 1.11, Situatia clectrificdrii ia Romdnia in anul 1950 & SCHEMA STEMULUI ENERGETIC INTERCONECTAT ON ROMAWA = ANUL 1960 — EEGENDA ana perma Lo ORY See rt Une 10 AV Babrarcoe Gu Obl ra cyan cred + Sioliceknstenace MARC RP BULGARIA Fig. 1.12, Situatia electrifi in Romania in anul 1960 24In tabelul 1.1 este redati dezvoltarea liniilor de 110, 220 gi 400 kV, In ceea ce priveste oportunitatea introducerii treptei de tensiune de 750 KV, s-au efectuat studi aprofundate inca din 1975. | SCHEMA SISTEMULUI ENERGETIC | INTERCONECTAT DIN RS. ROMANIA Uesenok © Conbole ter © iis lrmveecrce rome | © Centrale hraroelecirice Lan toncce hace or 00 AY incon fa 2204 " Dph/pcowntenow’ in 220 KV consis non 1270 Lin 10 KY Stoic horsésmore wwatia clectrificirii R.S, Romania in anul 1970 SCHEMA SISTEMULUI ENERGETIC. 'ERCONECTAT DI RS. ROMANIA = ANUL 1978 — ee LEGENDA © Cenkolelermceeckce © Canale ncroclechce lini ey SAA Li $00 4 frchonind a 22044 Uni 22040 Sto de rorsirmore Fig. L14, Situatia electrificirii R.S. Romania in anul 1978Nn abel 1.4, Evol intl do trnapore de ‘nero elect (ok) din RS, Roms wee oe Fe cack Ve 0 nate One tne age | | 1 ow a [aus | oe: | ae | sa | 30 kv Z 20 | TE | 33a | sas0 400 kV ZF Seo | a291_| sis | 3875 | 4.3, CONDITI DE FUNCTIONARE A INSTALATIILOR DE TRANSPORT $1 DISTRIBUTIE. DEFINITI DE BAZA Instalafiile de transport si distribujie a_energiei clectrice fac legitura gntre eursele de energie clectric& si receptoarele de energie. Avind in vedere proprictatea energiei clectrice de a fi utilizata chiar in momentul producer, Peeend ca cele trei elemente: producerea, transportul si distributia (re~ feaua), si receptoarele, formeaz’ un sistem unic, ‘Pentru a studia elementul tera gistem, adic& instalatiile de transport si distribufie, este necesar sa se: faca citeva preciziri asupra sistemului in ansamblu. Prin sisiem energetic se infelege totalitatea instalatiilor care concura. Ja procesul de producere, transport si distribufie, precum si de utilizare a ener- giei electrice si a altor forme de energie. Deci, din sistemul energetic fac parte resursele de energie primar’, cu instalatiile de obtinere gi transport, centralele electrice cu instalatiile lor de distributie, liniile de transport si distributie cu stafiile de transformare: (refeaua electrica) precum si consumatorii de energie cu receptoarele. Prin sistem eleciric se intelege partea electrica a sistemului energetic adica partea incepind eu generatoarele electrice pind la receptoarele electrice inclusiv. vrgea in Joc de termenul , sistem electric”, se foloseste termenul sistem clectroenergetic’, Riguros, sistemul electroenergetic este sistemul energetic fn care se produce numai, sau in principal, energie electric. ‘Prin refed electric’ se tnfelege partea din sistemul energetic: destinata transportului si distributici energiei electrice. Fa. este constituita din lini. uncttee aeniene (LEA) gijin cablu (LEC), stati de transformare, posturi de transformare, puncte de alimentare, puncte de conexiune etc. Prin ,instalajie de transport" notiune folositi des in continuare, se inte lege de regula intregul ansamblu de la pornele generatoarelor pind la barele de joasé tensiune ale stafiei coboritoare, unde se considera racordat consuma- torul. Prin consumator se intelege, de exemplu, ansamblul tuturor receptoarclor dintr-o intreprindere caracterizat prin graficele de sarcina activa si reactiva, cu parametrii respectivi. Adesea, in loc de consumator se spane ,subretea”. S-a precizat deci ca instalatiile de transport si distributie ale energiei. electrice fac parte dintr-un ansamblu complex denumit. sistem energetic. Sctemele energetice au in prezent, de reguld, o configuratic complex, avind Sis amar mare de centrale functionind in paralel, in asa fel inctt consumatorii de pe teritoriul unei tari se alimenteaz’ dintr-o refea unica. Sistemul energetic nafional are de regula legaturi, prin linii de tnalta tengiune. alte sisteme energetice nationale, formind. asa-zisele ,,sisteme vaste”. In acest caz se crecaza. Condifii si restrictii Suplimentare pentru funcfionarea Ini 26Deci prima particularitate a cursului este aceea cA trebuie s& trateze yblemele de transport si distributie tinind seama cA instalatiile respective ‘Sint clemente ale unui sistem. Acesta este motivul pentru care cursul de Transportul si distributia energiei @lectrice (TDEE) este denumit uneori si Ja noi, curs de-;,Retele electrice" cum ‘S obignuieste curent in literatura franceza etc. In acest caz cursul cuprinde si unele capitole care de reguli fac parte “din problemele de sistem propriu-zise, cum ar fi de exemplu stabilitatea sta- fica, dinamica etc. Dealtfel in literatura francez’ termenul de ,,retea electric’ interconectat&“ ‘este folosit in locul termenului de ,,sistem electric’, Literatura americana si cea sovietica trateazi in ultimul timp problemele de transport de energie electric in cadrul unor cursuri mai extinse denumite »sisteme electrice”. Apar insi si tratate de stricta specialitate cu denumirea de Transportul energiei electrice, sau Retele electrice industriale etc. Retelele electrice au aparut dup’ cum s-a aritat, practic, odat& cu pri- ‘mele centrale, in 1880—1890 cind s-a constatat ca este mult mai avantajos din punct de vedere economic ca energia si se produca centralizat. Prima functic a retelelor a fost deci aceea de distributie, A doua desti- ‘nafie a liniilor electrice este aceea de a transporta energia de la o sursi de ener- ie ieftina (cidere de api sau bazin carbonifer etc.) c&tre zonele de consum (un eras), unde este distribuita, la o tensiune mai mica. Odata cu cresterea puterii centralelor la valori de ordinul sutelor si chiar miilor de MW apar linii de inalta tensiune care de fapt distribuie energia prin linii de inalta tensiune la o serie, ede mari consumatori Este posibil deci ca o linie de transport, care initial alimenta un singur consumator, prin dezvoltare (cresterea puterii centralei si aparitia de noi ‘consumatori pe traseu), si devin’ 0 retea de distributie a energici, O functie noui pot c&p&ta liniile unei retele odata cu interconectarea centralelor si deci data cu aparitia sistemelor electrice. De exemplu 0 linie poate lega doua centrale electrice pentru a asigura rezerva de putere in caz de avarie in una din centrale, pentru a transporta in ambele sensuri energie in cazul cind virfurile de sarcina ale celor dowd centrale nu coincid etc. Dar aceeasi functie 0 pot capita liniile in cazul interconectarii mai multor subsis- teme sau sisteme. Apar asa-zisele lini de legatura intre sistemele energetice care au functia ori de a tranzita energia dintr-un sistem cu putere instalata mare si ieftina cdtre un sistem deficitar, consumator (lini de tranzit), sau linii de legatura intre sisteme, cu capacitate de transport mai mica, care au drept scop interajutorarea sistemelor din punct de vedere al sigurantei in functionare, a evacuarii surplusului de energie la anumite ore etc. O alt& problema fundamental in studiul refelelor, este aceia a regimu- rilor de functionare. Specialistul in probleme de transport de energie electric, fie ci lucreazi in exploatare fie ci lucreaz’ in proiectare (dezvoltare), trebuie s4 cunoasca conditiile in care va functiona linia pe care 0 proiecteaza sau 0 exploateaza. Conditiile de functionare ale unei linii, din punct de vedere electric, sint dictate, de regula, de sarcina pe cate o tranziteazi, deci de puterea ceruta Ta un capt. Pe aceasta baz, in functie de tensiunea nominal’ a liniei sia carac- tteristicilor de material a conductoarelor si transformatoarelor (R, X, G, B) se pot determina prin calcule puterile (active si reactive) si tensiunile, din vytoate punctele caracteristice ale retelei (4, B, C, D, fig. 1.15). Dacd reteaua este de 0 configuratie ca cea din figura 1.15 aceste calcule de regim sint relativ simple. Daca linia analizat& face parte dintr-un sistem interconectat caleulele de regim devin foarte complicate. In plus aceste calcule trebuie sa fie repetate pentru diferite conditii de functionare, adicd regimul de sarcina maxima, regimul de sarcini minim’, normal, de avarie ete. Prin regimud de funcfionare al unei retele (sau a unui sis- tem electric) se infelege starea eila un moment dat (sau pe un interval de timp) caracte- rizata prin valorile unor para- Ayn metri fizici, in diverse puncte Fig. 1.15.Poncte caracteristice ale wnei instalayiide PEER si prin_conditille de transport pentru. calculi! regimuritor functionare. Parametrii_ regimulai unei retele sint deci valorile unor mirimi fizice (tensiume, curent, putere activa si reactiva, decalajul tensi- unilor, frecvent etc.) care caracterizeaz starea corespunzitoare, regimul retelei, in momentul dat. Parametrii regimului sint: de cantitate (valorile puterilor) si de calitate (valoarea tensiunii, freeventei, a simetriei sistemu- lui de tensiune si curenti, a armonicilor ete.) In ceea ce priveste ,,conditiile de functionare" este posibil ca refeaua sa functioneze cu toate elementele sau din cauza defectirii unor elemente (linii, transformatoare etc.) acestea si fie scoase din functiune, iar reteaua SA continue si functioneze. In ultimul caz se zice c& in retea a avut loc un ‘incident. Exist mai multe regimuri de functionare ale unei retcle electrice. Regimul normal este acela care se caracterizeazi prin valori normale ale indicatorilor de calitate ai energici clectrice si conditii normale de functio- nate. Regimul de avarie este acela care are loc cind unul sau mai multe din clementele retelei sint scoase din functiune, iar parametrii de calitate au valori diferite de cele normale in unul sau mai multe puncte. In aceste regimuri valorile parametrilor sint constante sau variaz’i foarte lent si deaceca se mai numesc regimuri stationare. Alte tipuri de regimuri (tranzitorii, nesimetrice etc.) nu constituie obiectul prezentului curs. Calculul regimurilor este 0 problema chcie in studiul retelelor si de aceea o bund parte din literatura tehnica, care trateaz de fapt probleme de T.D.E.E., se intituleazd ,,Regimurile retclelor, sau ,,Regimurile sistemelor clectrice”. Capitolele 4, 5, 6 trateaz practic regimurile stationare ale retelelor radi- ale, buclate si complexe. fn cazul celor din urmf, calculul regimurilor nu poate fi conceput fara metodele moderne de calcul studiate in cursuri speciale. De asemenea studiul complet al unei linii de transport necesita si calculul celorlalte regimuri (nesi- metrice, dinamice) care constituie de asemenea obiectul altor cursuri. Pe ling’ factorii de natura clectricd, liniile electrice sint conditionate in functionarea lor si de conditiile de mediu. Ele trebuie proiectate si verificate in exploatare din punct de vedere al incalzirii, in special LEC, cu considerarea sistemului de racire adoptat. Variatiile de temperatura, presiunea vintului, depunerile de chiciura. conditioneazA structura de rezistenfi a LEA precum si dispozitia reciproca ry‘conductoarelor pe stilpi. Efectele supratensiunilor atmosferice, precum si ‘celor interne, conditioneaz dimensionarea izolatiei liniilor care, final, influ- 24 si dimensiunile stflpilor. __ Avind in vedere ca la rindul lor si instalatiile de transport de energie Provoacd cfecte diundtoare asupra medintui inconjurator constructia si func- ere Jor trebuie realizati in asa fel ca aceste efecte si fie sub anumite limite admise. Dintre aceste efecte enumeram: poluarea sonora prin pertur- Batii corona si efectul de magnetostrictie la transformatoare, perturbatii @supra emisiilor de radio si televiziune, poluarea arhitectonica in cazul LEA, ‘resterea proportiei de ozon in atmosferd din cauza fenomenului corona la Tniile de foarte inalta tensiune, precum si unel2 influente biologice. La toate condifiile impuse functionarii liniilor de transport trebuie ada- ogat’ si conditia de siguranti in functionare. Dependenta tuturor activita- filor din societatea moderna de alimentarea continu’ cu energie face ca aceasta problema si constituie in prezent obiectul unor cursuri speciale. Cresterea in continuare a capacitatii de transport a liniilor, cu asigurarea tuturor conditiilor impuse constructiei si functionarii lor, inclusiv factorii economici, fac ca tn prezent sA se studieze noi sisteme si solutii pentru liniile de transport de energie 4.4. TENDINTE ACTUALE IN DEZVOLTAREA TEHNICII TRANSMI- TERI! ENERGIE! ELECTRICE In prezent electricitatea ca forma de energie a capatat 0 utilizare larga, Peste 20% din resursele energetice primare consumate anual pe glob sint transformate in energie electrica. Pentru deceniile viitoare se prevede o cres- tere simfitoare a ponderii energiei electrice in consumul total de energie pro- gnozat la cca. 40% san chiar mii mult, pentru anul 2 000. In nici o fara din lume, indiferent de specificul si stadiul ei de dezvoltare, nu se observa vreun fenomen de saturatie, de stagnare a consumului de energie. Chiar in conditiile actualei penurii de energie, planurile de dezvoltare prevad cresterea continua a productiei de energie electrica. In aceste conditii, in toate t&rile dezvoltate sau in curs de dezvoltare exist sisteme energetice a ciror refele au la ora actuala o extindere foarte mare si sint in continu dezvoltare. Dac cererea de energie electrica mereu crescinda asiguri necesitatea existentei si dezvoltirii sistemelor energetice, structura lor este si va fi influen- fata in primul rind de noile realizari ale stiintei si tehnicii in domeniul produce- ii si transportului energiei electrice in conditii acceptabile din punct de vedere economic. Evident, studentul in special, viitorul specialist isi pune problema da actuala tehnica a transmiterii energiei isi are perspectiva sau va fi inlocuita curind cu o tehnicé now’, mai avantajoasa si deci care merit sd fie insusita. Sistemele de transport a energiei electrice utilizate in prezent se bazeazi exclusiv pe propagarea cimpului electromagnetic in conductoare si mediul inconjurator. Liniile de transport de energie electrica sint ghiduri de unda care obliga energia cimpului electromagnetic si urmeze un anumit traseu. Evident cd energia electrica ar putea fi transmisa si prin ghiduri de und’ de forma unor fascicule dirijate (Iumina, laser etc.). Aceste sisteme permit transmiterea 29fei la frecvente foarte ridicate. Ele intimpina dificultati din cauza randa~ a fi Scazut in special in instalatiile de emisie si receptie. ai Pentru transmiterea unor cantitati mari de energie electricé nu se intre- Zareste deocamdata o noua tehnic& care s4 inlocuiasci actualele ghiduri de unda sub forma liniilor electrice de transport aeriene sau in cabluri. Avantajul acestui sistem de transmitere in comparatie cu sistemele imaginabile sub forma de fascicole dirijate, rezulta din posibilitatea de a folosi frecvente scizute si chiar curent continuu, care se preteaz mai usor la o transformare in ener- gie mecanic& si invers din cauza masinilor turnante cu randamente foarte ridicate (99%). De asemenea trebuie sa precizim ca actualele sisteme de transmitere a energiei electrice prin linii aeriene si in cablu au devenit practic universale, fiind normalizate ca sistem trifazat, ca frecventa (in mare masura, deoarece au ramas practic pe glob frecventele de 50 si 60 Hz), ca materiale si echipa- mente utilizate etc. Un nou sistem ar trebui si prezinte avantaje tehnico-economice atit de mari incit si justifice abandonarea investifiilor extraordinare efectuate in actualele sisteme de transmitere a energiei electrice, Acesta este motivul pentru care se considera c& pentru o perioada suficient de lung’ bazele actuale ale eae transmiterii energiei electrice la distanta nu se vor schimba esential. Una din tendintele actuale privind dezvoltarea tehnicii transmiterii energiei electrice la distanta consta in cresterea continua a tensiunii liniilor de transport si anume, dupa realizarea linitlor de 765 kV se studiazi in pre~ zent noile trepte de 1 100 si 1500 kV. In figura 1.16 sint date dimensiunile stilpilor pentru liniile de 400 = 1500 kV. i S7 XS e & . ou Fig. 1.16. Dimensiunile stilpilor pentru LEA de 4001500 kV Aceast’ tendinf& se loveste de urmitoarele inconveniente: ocuparea unor suprafefe mari de teren, poluarea arhitectonica, slaba utilizare a culoarului liniei (KW/m®), costuri ridicate ete. Pentru eliminarea acestor inconveniente exist’ o serie de propuneri in faz de proiect sau experiment ca de exemplu: trecerea la noi solutii_con— 30ive de stilpi ca cele din figura {.17, utilizarea unor sisteme cu mai multe in locul celui trifazat etc. Se demonstreaza ca un circuit hexafazat, de exemplu, transmite o putere ja ori mai mare ca dou’ trifazate si ocup’ un spatiu mai redus, concluzie #4 in figura 1.18 unde s-a Inat ca referinfa o linie de765 kV. b Fig, 1.17. Stilpi convenfionali (a) si neconventionali (b) pentru linii de inaltd si foarte inaltd tensiune. fore 15k” 2ore.769kV— forecubloze Fig, 1.18 Coloarul ocupat de o linie hexafazata in comparatic cu una trifazata de 750 kV Relativ recent s-a propus si experimentat un sistem de transport a ener- ici electrice in c.c. si c.a, (fig. 1.19). Transmiterea simultana a energiei electrice in c.c, si c.a. presupune suprapunerea pe toate cele trei fazele liniei de ca, a unei tensiuni continue prin conectatea unor instalatii de redresare la capetele liniei intre nulul infa- Suririi de falta tensiune a transformatoarelor si pamint. Acest sistem de transport are avantajul ca se utilizeaz mai bine izolatia si creste capacitatea de transport a liniei, De exemplu daca se suprapune o tensiune continua de doua ori mai mare ca tensiunea de fazi alternativa, capacitatea de transport a liniei de curent alternativ creste de trei ori, nivelul pierderilor_raminind constant la cos » = 1. In plus sistemul ar mai avea avantajul preluarii simple 31a energiei prin stati intermediare de c.a. Acest sistem nu a fost inc adoptat practic pind in prezent. nn cea ce priveste liniile electrice in cablu, alturi de eforturile pentru perfectionarea constructiilor clasice mentionate mai sus, se pot sublinia urmatoarele directii in faz de cercetare: Fig. 1.19. Schema wnei instalatii de transport in oc. gi ca. Linii din, cabluri criogenice. Realizarea cablurilor criogenice se bazeazi pe doua fenomene distincte si anume: — Fenomenul de hiperconductivitate care const’ in aceea ci la tempera- turi sedzute sub 90 K conduetibilitatea aluminiului creste de circa zece ori fata de valoarea pe care o are Ja temperatura mediului ambiant, Cablurile construite pe acest principiu se numesc crioreztstive. — Fenomenul de supraconductivitate, descoperit in 1911 si explicat atia in 1957 consta in utilizarea unor materiale ca Nb, NbSn si NbsSn, care racite la temperaturi scizute (citeva grade K) au rezistenta electrica practic nula. Cablurile construite pe acest principiu se numese cabluri supraconductoare. Costul acestor cabluri este foarte ridicat si pare a fi avantajos numai in cazul transmiterii unor puteri de ordinul a citiva GVA. In urma unor studi comunicate la CIGRE in 1976 rezulta avantajoasa alimentarea in perspectiva a regiunii Londrei cu patru linii din cabluri supraconductoare de 400 kV de Ia centrale electrice situate la 20—60 km, O alta directie in cresterea performantelor liniilor tn cablu consta in constructia de linii sub forma unor fevi de diametru mare (cca 3m) incare sint introduse barele conductoare fixate pe izolatoare. Daca tubul respectiv este umplut cu un gaz, la presiune de citeva atmosfere, atunci se pot realiza instalatii 1a 800 kV si chiar peste un milion de volfi. O asemenea constructie are avantajul ca in izolantul gazos nu au loc pierderi in dielectric, conditiile de racire sint mult mai bune, iar secfiunea conductoarelor poate depisi chiar 5000 mm? fata de cca 1000 mm® in constructiile conventionale. Dar evolutia sistemelor de transport de energie mai poate fi influentata side modificarile ce vor apare in tehnica producerii energiei electrice, Daci de exemplu s-ar perfectiona metodele de producere a energiei electrice in iini- tati mici (centrale mici) atunci liniile de transport la distanj mare ar deveni inutile. 32Deocamdati nu se intrezireste 0 tehnologie nou’ a producerii energie’ electrice care s concureze cu tehnologiile clasice si deci sa schimbe structura sistemelor energetice, a retelelor electrice in particular. La tehnologiile clasice se observa tendinta extinderii masive a centrale- Jor termoclectrice sia concentrarii lor in unitati de puteri din ce in ce mai mari. In ceca ce priveste centralele nuclearoelectrice, desi apar restrictii de crestere 4 puterii reactoarelor peste anumite limite, s-au instalat in ele turbogenera- toare avind puterea de peste 1325 MW pe unitate. Centralele hidroelectrice constituie in continuare un asociat important al liniilor de transport de energie clectrica. Din cauza industrializarii, devin Tentabile amenajarile de mare putere care de regula sint relativ fndepartate de consumatorii electrici. Puterca unitara a grupurilor hidroelectrice a depa- sit 500 MW, iar puterile supercentralelor hidroelectrice eu ajuns pina la 5000 MW. Din cauza avantajului mare al producerii energiei electrice in centrale mari, a tendintei de apropiere a lor de sursele de combustibil sau ciderile de apa, sau pur si simplu indepartarea lor de centrele urbane, deci de consu- matori, din motive de poluare, apare necesitatea construirii unor linii de trans- port de energie clectricd lungi si cu tensiunea nominala din ce in ce mai rid cata. 4,5. CLASIFICAREA RETELELOR ELECTRICE Avind in vedere c& in prezent refelele electrice au diferite functii, tensiuni nominale si constructii diferite, pentru studiul lor este necesar sa fie clasificate. Criteriile dupa care pot fi clasificate retelele clectrice sint: tensiunea, functia, structura topologica, sistemul, constructia ete. Clasificarea dupa tensiune este un criteriu important deoarece prin aceasta se apreciaza puterea si distanta orientativa la care poate fi transmis4, costul liniei si al echipamentelor, functia liniei etc. (veci cap. X). in prezent in refelele electrice se foloseste o plaji mare de tensiuni st anume, de la citiva volti pina la aproape un milion de volfi, Din motive de normalizare pentru productia de serie si de coordonare a fabricarii diferitelor echipamente ca: transformatoare, intreruptoare, stilpi, izolatoare etc. este necesar s se aleagi un numir limitat de tensiuni. n primul rind intregul domeniu este impartit fn clase de tensiuni pre- zentate in tabelul 1.2. Tabelat 12 | oes Lieto owas ocente) meal lps tol Refele de foarte jess tensiune 910 | (¢ wagiso'V oo | ios 1 da 36 Retele de jons’ tensiune 50+ 1000 V 220/127 380/220 500 (660) Refele de medie tensiune Le RV | Ts, 20, 25, 30, 33 | Refete de inalt& teusiune | doe27sev | a | Retele de foarte inalté tensiune > 300 kV | y In cadrul fiecirei clase de tensiune exista mai multe tensiuni nominale normalizate adoptate de diferite {ari. 33Prin tensiwnea nominald a unei linii se infelege valoarea efectiva a ten- siunii intre faze. Pentru liniile la care sint racordati direct receptori, tensiunea nominal a liniei coincide cu tensiunca nominala a receptorilor. La liniile de joasi tensiune cu conductor de nul se precizeaza si tensiunea intre faza si nul. In fariledezvoltate refelele au un numar mare de tensiuni. Ulterior s-2 constatat ca din punct de vedere tehnico-economic este mai avantajos si se foloseasc un numér redus de trepte de tensiune. De aceea, in {arile in curs de dezvoltare numérul treptelor de tensiune adoptat este mic. Tensiunile nominale recomandate de CEI (Comisia electrotehnica inter- nationala) in kV. sint:,3; 3,3; 6; 10; 11; 15; 20; 22; 30; 45; 47: 66; 69; 110; 115; 1325 138; 150; 161; 220; 230 ; 287;.330; 343; 380; 400; 500; 700. Tensiunilesubliniate in tabelul 1.2 sint cele adoptate in studiile de dezvol- tare Ja noi in tara. Tn cele ce urmeaza se fac citeva consideratii in legatura cu fiecare clasa a tetelelor, Retelele de foarte joasi tensiune sint cele utilizate in instalafii interioare, umede, cu mare pericol de electrocutare. In ceea ce priveste refelele de joasa tensiune, la noi, din punct de vedere al: tehnicii securitatii se considera ca fiind de joasi tensiune refelele la care valoarea eficace a tensiunii intre un conductor oarecare si pamint este sub 250 V. De exemplu refelele de 380/220 V cu nulul pus la pamint sint retele de joasa tensiune ; daca tns& nulul nu este pus la pamint refeaua se considera de tnalté tensiung Aceste retele se folosesc in instalajiile interioare din constructiile civile si industriale, pentru alimentarea directé a receptoarelor de joasé tensiune precum gi in’retelele de distributie comunale si industriale. Tensiunile-medii se folosesc in retelele urbane, industriale si-rurale etc. avind drept scop alimentarea unuia sau a mai multor transformatoare avind puterea de ordinul a citorva zeci de kVA pini la citeva sute de kVA sau chiar Geva mii dé-kVA pentru tensiuni mai ridicate (20—35 kV). Ele pot alimenta direct receptoare ide medie tensiune. Rofelele dé inaltd tensiune, 110 + 220 kV, au avut la inceput functia dé retele de transport pentru puteri de ordinul a zecilor de MVA pina la 12 sute de-MVA. Ulterior ele au devenit retele de distributie de inalta tensiune, 5 Retelele de ‘foarte inalt& tensiune servesc la transmiterea pe distante mari a puterilor de ordinul sutclor si chiar miilor de MVA, avind adesea functie de legatura sau de tranzit intre sisteme. Dup& functia lor, se deosebesc urmatoarele tipuri de refele: Rejele de utilizare, alimenteaza de regula un numar mare de receptoare casnice de joasa tensiune si mici motoare de puteri cuprinse intre cifiva wati pind la @itiva kW. Din motive de tehnica securitatii sint de joasA tensiune si au de ist o structura simpla (radiala). Exemplu, retelelé din constructiile civile ari, retele de distributie urbana de joasa tensiune etc. Tot in aceasta categorie pot fi incluse si retelele electrice ce fac legatura thire microcentralele hidro, coliene sau solare in vitor — care utilizeaza itil eficient resursele locale de energie — si consumatorii din zona. } Retelele industriale (de utilizare) alimenteazA direct ‘receptoare de joas& 4 uncori medie tensiune, de puteri relativ mari, Pot avea scheme mult mai complexe. ‘in mod curent, Ia noi, prin retele industriale se inteleg retelele de’toate tensiunile care servesc la alimentarea cu energie a consumatorilor industriali. 84(in acest caz ele pot fi side tensiuni mult mai mari 110 + 220 kV.) Din punct de vedere constructiv in cazul refelelor industriale intereseazi in mod deosebit cele de joasi si medie tensiune care se fac de regula in cabluri montate in eanale sau cutii de bare. Refelele de distribufie au drept functie sa distribuie energia unor retele de utilizare sau consumatorilor. Este util sA precizam c& la noi in tara termenul de retea:de utilizare este inlocuit cu cel de ,,consumator", Se spune c@ se livreaza energie nu unei etetele industrial“ ci umui ,,consuma- tor industrial” infelegind prin aceasta toate receptoarele, reteaua propriu- zisa_a intreprinderii respective e' Tn functie de problema tratati este HOKY mai corect primul sau al doilea punct a de vedere. Cert este co retea de ni- vel infeior (de exemplu de_ utilizare) poate fi privita ca un simpli recep- tor, respectiv consumator, pentru o zetea de nivel superior. Retelele de distribugie au de re- gula dou sau trei tensiuni, 0 retea de joasi tensiune, alimentata prin PT si o retea de MT alimentata din ST care alimenteazi PT ca in figura 1.20. Din aceste refele (de regula ur- bane sau industriale, iar uneori com. plexe, avind si consumatori urbani si industriali) pot fi alimentate direct teceptoare. Acest fapt este important deoarece apar anumite conditii ce se impun in calculul lor. In literatura tehnicd franceza s-a introdus pe buna dreptate 0 categorie noua de retele si anume retele de repar- . Acestea alimenteaza de regula tetele' de disiributie, de exemplu re- feaua unui oras’si a unor consuma- tori industriali mari fara sa alimenteze ee entre: : Fig. 120; Rejea de_dietibufic cw dova O asemenea retea este alimentati trepte de tensiune de la o centralé de putere mare, sau de la o stafie de putere mare si alimenteaza diferite retele sau consumatori de ordinul zecilor de megawatt, situati la distante de zeci de km ca in fi- gura 1.21. Ele sint de regula de 60 + 110 kV'si au configuratie radial. La hoi acestea se numesc retele de distributie de fnalt& tensiune. ¢ Rejelele de transport realizeaz’ alimentarea cu energie pentru o intreagi zona de la distante de ordinul sutelor de km. O asemenea linie are capacitatea de transport e unuia din cele mai mari grupuri din centrali, de ordinul puterij cerute de un oras mare. Liniile de transport folosesc tensiuni de 110 > 750 kW. In fara noastra liniile de 110 kV devin din ce in ce mai mult linii de epartitie (distributie de fnalt& tensiune), Rv PL = a5Reteélele de interconexiune, a caror functie a fost precizata mai sus, pot folosi de asemenea tensiuni intre 110 = 750 kV. Clasificarea refelelor dupa topologie. Refelele se deosebese esenfial nu numai dupa tensiune ci si dup’ schema lor. Aceste scheme sint expuse de- taliat tn capitolul 10. , ‘Refelele radiale. In figura 1,20 este prezentata schema unei refele radiale. Fle se caracterizeaz’ prin aceea c& orice consumator nu poate primi energi decit dintr-o singura parte, Deci sint refele care nu prezinté siguranta In Fig. 121. Refea de repartitie sav de distributie de inalta tensinne functionare. In schimb sint ieftine, usor de exploatat, necesitind aparaturé de protectie simpla. Sint situatil ctad refele construite cu o topologie buclata functioneaza in toate regimurile radial, De exemplu, daci in figura 1.20 tntre ultimii consumator’ A si B se montea7a o linie si un intreruptor care in regim normal consumloschis, reteauta este tot radiala, dar se dimensioncazi in aja fel Co Sa poatd suporta in regim de avarie si sarcinile de pe ramificatia vecina, de exemplu linia 1 s& poata prelua si sarcina liniei 2 sf invers, Refelele buclate, sint acelea in care fiecare consumator poate primi energia din doua parti. In figura 1.21 daca intrerupto- rul din Beste inchis si ambele linii 7 si 2 sub tensiune, refeaua este puclata, In acest caz siguranta in alimentare este asigurata atit Ja + fntreruperea unei surse cit si la de- fectarea unor portiuni de retea. Evi- dent, asemenea scheme prezinta 0 siguranti mai mare, dar sint mai scumpe. Se folosesc atit in joasa cit si in medie si inalta tensiune. Retelele buclate complex sint a- Fig. 1.22. Rejsa complex buclaté celea in care o parte din consuma- tori pot primi energia din mai mult decit dowd parti. In figura 1.22 se prezinta o schema complex buclati. ‘Aceste refole au o siguranta mare in alimentare, regimuri economice de functionare, necesitind insi aparaturi mai multi si mai scumpa. So_ Clasificarea refelelor dupa sistemul de curent adoptat. Sistemul de curent poate fi alternativ sau continu, Cel alternativ, Ia Tindul lui, poate fi mono sau polifazat. Cel mai rispindit sistem adoptat in prezent, practic Ja scar’ mondiala, Sste sistemul in curent alternativ trifazat. El sa impus’din cauza posibili, iF 3 Lond de ral M Fig, 1.23, Rejea de joasi tensiune su conductor de nul win tapilor usoare de a lega diferitele trepte de ‘ensiune prin intermediul trans- formatoarelor. Pentru refelele de joas tersiune un asemenea sistem so Prezinta ca tn figura 1.23, adica reteaua are rei conductoare active (de faz’) $i un conductor de nul, legate la secundaru| unui transformator care are {fy Primar o tensiune medie, Nulul acestor retee este legat la pamint. In cazul retelelor industriale, retelele di joasa tensiune se pot face fara conductor de nul daci ele alimenteazi mimai receptoare de forta. Pentru iluminat insi trebuie sa existe transformater si retea separati cu conductor de nul. Pentru retelele de medie tensiume i mai sus, se folosese numai tre conductoare, iar nulul transformatorului pate fi izolat—san pus la pamint Prin intermediul unor rezistente sau bobiny de reactanta (in cazul retelelor de medie tensiune) si pus direct la pimint de regull, in celelaite refele din clasele de tensiune mai ridicata, Aceasta problema se trateazi detaliat fn cadrul cursului de Tehnica tensiunilor indte, In celcule, aceste retele se prezinta pin scheme monofilare considerind 4 cele trei faze se gisesc in situatii ident: Retelele de curent alternativ au avut nitial frecvente scdzute 16 2/3 Hz, jar ulterior 25 Hz, pentru a mentine valoricizute pentru reactante, Ulterion, Pentru a micsora dimensiunile masinilorsi altor aparate cu miez de fier, Sau ales frecvente mai mari si anume 5(Hz in Europa ¢i Asia si 60 Hz tn America. In unele {ari din estul Europei, in gecial, sa ciutat SA se foloseasca $i alte sisteme de transport si distributie, érivate practic din sistemal trifazat, cu scopul de a reduce costul instalatiilor. Astfel sa imaginat siste- mul DCP—(doui conductoare pimfnt), conform schemei din figura 1.24, conceput in vede- tea reducerii costului liniei Nees ; prin fnlocuirea unui conductor Mir ieeeleres idee trains WE cu pamintul. Acest sistem are inconvenient] ci necesits prize de pimint. speciale Ja inceput si sfirgit, izolatia pe faze sanitoase este supusé la © tensiune de V3 ori mai mare decit in sistemul shignuit ete Acesta este motivul pentru 37care cele citeva lini DCP construite gi la noi prin 1953 au fost: trecute la sistemul trifazat normal. Alt sistem este sistemul mixt, care consta, conform cu figura 1.25, din poifiuni trifazate obignuite la care se Jeaga transformatoare trifazate ce Eimenteazd consimatorii de fora, iar pentrur sarcini monofazate, mai inde- partate, se realizeazi racor Buri pentru transformatoare monofazate. ‘Asemenea sisteme se fo- losescin SUA, URSS, Canada, Japonia. Este evident 8 dack refeaua de medie ten- siune se realizeaza dupa siste- qmul DCP atunci este posibil ca derivatiile monofazate s& fie construite cu un singur conductor. Nici acest sistem nea clpitat extindere la noi. fs) ig, 1.25. Sistema de’ tranepst mist ‘De asemenea se poticita sistemele de transport prin paver ents and thir application cIGRE % Paris, Nr. 21-05, 1976. hy etaieweinsk ol Te Purelicn /ensratPfomates tokom. CIGRE — 1974, Energhla, Moscova, 1977. ss 38