HENRYK SIENKIEWICZ Fy oe Ni Bayne NOBEL«SIGMA» CHISINAU, (2: 2HENRYK SIENKIEWICZ Dintre scriitorii polonezi, Sienkiewicz s-a bucurat incontestabil de cea mai mare apreciere peste hotarele patrici sale. Incd din timpul vietii a cunoscut stralucirea consacririi depline. Creatiile lui au inregistrat un succes rasunator instrainatate, fiind traduse pind in 1961 in 46 de limbi. Patriotismut pilduitor gi optimismul reconfortant al operelor sienkiewiczene au incurajat pe cititorii de pretutindeni. Cine n-a plins gi nu s-a bucurat laolaita cu Skrzetuski gi Kmicic, Wolodyjowski gi Zbyszko, cine n-a ris cu lacrimi de calambururile lui Zagloba gi cine nu s-a lsat antrenat de lupta unui popor pentru integritatea sa najionala? ~ . Daca I. Krasicki (1735 — 1801) este socotit intemeietorul romanului polonez, iar J. Kraszewski (1812 — 1887) parinte al romanului istoric, autorul trilogiei istorice gi al capodoperei Quo vadis a fost unanim recunoscut ca maestru al genului fn jara sa. Alituri de B, Prus, E. Orzeszkowa, M. Konopnicka .a., H. Sienkiewicz face parte din generatia de scriitori care si-au inceput activitatea publicisticd gi literara ina doua jumatate a secolului al XIX-lea. S-a nascut in primavara anului 1846 intr-o localitate din Podlasie. Datele si documentele existente, destul de precare, nu ingaduie tn- chegarea unei biografii amanuntite. Tatal, Jozef Sienkiewicz, un arendag m4runt, _ stapin doar cu numele al proprietatii Grotki, igi fmbundtajeste situatia materiala prin zestrea sotiei, Stefania Cieciszowska, ce provenea din nobilimea fnstarita din Podla- sie. Familia, apartinind sleahtei mijlocii, pastreaza cu sfinyenie traditiile patriotice gi, in consecin{4, igi educ3 urmagul in respectul pios pentru trecutul glorios al Poloniei cavaleresti. Faptul, minor in aparenta, va avea @rmari dintre cele mai semnificative pentru viitorul marelui creator de romane istorice, constituind un fundal ce-i va determina, afectiv, admiratia faja de perioadele de lupta gi slava ale stramosilor din evul mediu. Primele notiuni de gcoald medie le capata Sienkiewicz mai fntii la un liceu real din Vargovia, fntre anii 1858 —- 1862, conform vederilor pozitiviste ale timpului, apoi la alte licee din capitala unde are profesori remarcabili la limba gi literatura polond. Este departe dea fi printre elevii straluciti; are calificative foarte bune numai la limba poloni, la istoria Rusiei sia Poloniei gi la geografie’. Termina cu mare greutate gcoala medie, dupa care se fnscrie in 1866 la Universitatea din Vargovia, unde initial studiaza dreptul si medicina, la insistenta pArintilor, apoi, n 1867, sc transfer’ la sectia de stiinte umanistice, pe care o pardseste in 1871, fara a-gi da examenele finale. fn acesti ani, fidel unei pasiuni mai vechi, {si adincegte cunostingele de literatura, studiind cu stdruinta gi dragoste limba si operele vechii culturi polone, lucru ce-i va fi de un real folos mai tirziu, cind va scrie trilogia istoricd. Ca student duce o viafa plind de lipsuri. Este gi acesta, probabil, unul dintre motivele care I-au indemnat s4 colaboreze de timpuriu la periodicele vremii. intre 1869 —1879, insereazd frecvent recenzii despre 1 CE. A. Nofer, Henryk Sienkiewicz, ed. Ill-a, Warszawa, 1963, p. 13lucrari literare, cronici teatrale si foiletoane semnate cu pseudonimul Litwos. fn aceste scrieri, adolescentul Sienkiewicz, entuziasmat de idealurile de progres cultural si prosperitate economica, ce se vehiculau in facultate, promoveaza, ca gi Prus ori Orzeszkowa, dezvoltarea industriei nationale prin avintul stiinfei gi tehnicii, ridicarea nivelului agriculturii si culturalizarea {4ranilor prin infiinjarea de gcoli publice gi tiparirea c&rtilor la preturi accesibile. Ironia usturdtoare’a criticii este indreptati de tindrul publicist tmpotriva indiferen{ei claselor de sus faf4 de thapoierea {arii, im- potriva cosmopolitismului si indepartarii aristocratiei de popor. Subtilitatea, verva polemica si agerimea observatiilor fl fac repede cunoscut ca un gazetar talentat gi temut. Adeviarata yocatie, insa, care fiva consacra numele fn cultura polona gi universal, este literatura, spre care se simte atras inc din copilarie, probabil si datorit mamei care scria versuri si citea foarte mult. in 1872, publica in paginile periodicului "Wieniec" ("Cununa") primul sdu roman, intitulat In zadar, in care, cu sciderile inerente oricdrui inceput: actiune stufoasa, psihologii neaprofundate etc., descrie mediul studentesc din Kiev, in realitate din Vargovia, apasind pesimist asupra 2A- darniciei sentimentului de dragoste. Ulterior, parerea lui Sienkiewicz in aceasta privinja se va schimba radical, scriitorul ajungind si considere in nuvela La izvor (1894), de exemplu, cA fericirea vietii, in anume sensuri majore, consta tocmai intr-o iubire puternica, izvor nesecat de energii afective. Exceptind romanul de debut, scrierile din prima faz a creatiei artistice, care dureaz4 pind prin anu 1883, apargin genului scurt. "Romanul" in dou’ pri Hu- morestile din servieta lui Worzsytté (1872), in care autorul sugereaza prin contrast ineficienga gi anacronismul principiilor conservatoare vetuste fata de cele progresist pozitiviste, aléturindu-se fard rezerve celor din urmi, prin o nuveld, Slugd batrind (1875), si povestirea Hania (1876), fl impun ca pe un realist de valoare. Activitatea ziaristica gi literara nu este fntrerupta nici fn timpul calatoriei de doi ani, pe care o intreprinde fn 1876 in America de Nord cu“un grup de prieteni. Impresiile gi meditagiile asupra celor vazute le cuprinde Sienkiewicz in cunoscutele Scrisori din cdldtoria in America, publicate in volum in 1880. Fauna, flora gi condifiile de viata ale Americii gasesc in autor un pictor indeminatec gi un observator patrunzator gi lucid. in timpul acestei cAlStorii instructive, vizitind coloniile de polonezi, prozatorul este _ adinc impresionat de soarta dureroasi a emigrantilor de dupa rascoalele din 1830 — 1831 si 1863 — nuvelele Amintire din Marypoza si Paznicul farului exprima com- pasiunea autorului pentru acesti martiri ai patriei fnrobite, — ca gi de chinurile indurate de compatriojii veniti sa-gi cigtige mijloacele stricte ale existenjei (Dupd - piine (1889). De un ecou deosebit in critica Jiteraré se bucura cea mai insemnata dintre nuvelele inspirate din problematica satului, Schite in carbune (1877), un tablou zguduitor al abuzurilor oficialitatilor comunale in satul de dupa improprietarirea din 1864. La Vargovia Sienkiewicz revine dup patru ani, in 1879, gi, fn afara de munca artistica, se daruiegte din nou cu ardoare gazetariei. Intre 1882 — 1883 redacteazA ziarul "Slowo", al c4rui program era centrat pe pozitia gi aspiratiile sociale ale burgheziei oragenesti (profesiunile libere) si rurale (slahta). De la aceasta data, 1883,, fncepe a doua etapa in creatia lui Sienkiewicz, dominata categoric de interesul pentru istoria Poloniei. Renunjarea la problematica prin excelent social pe care 0 pro- movau pozitivigtii nu s-a petrecut dintr-o data, ci treptat, aproape neobservata de colegii de ideologie. Elemente dispersate, care exprimé totusi contradictii interioare, apar inca in nuvelistica timpurie. Activitatea redactionala de la_"Slowo" si, fapt fundamental, aparitia trilogiei istorice, concepute cu scopul expres de "imbarbatare a inimilor’, deci ca un remediu sigur impotriva descurajarii generale, instap' dupa egecul revoltei din 1863, certificd indepirtarea definitiva de ideologii pozitivisti, ale 4cAror promisiuni intirziau si se infaptuiasca. {ndreptindu-se spre trecut, Sienkiewicz a crezut ca a gasit in curgerea istoriei factorii care au facut posibila iegirea Poloniei din toate situatiile dificile: Dumnezeu gi Patria’, factori-care, era convins scriitorul, gi acum, avind o puternica inriurire psihologicd asupra tuturor compartimentelor sociale, vor putea renaste si mobiliza resursele patriotice. Unui prezent aparent irezolvabil — Polonia inrobita de trei cotropitori — fi opunea un trecut de lupte crincene, dar antrenant prin victoriile repurtate. Romanele Prin foc i sabie (1884), “o prezentare a rascoalei ucrainene conduse de B. Chmielnicki, Potopul (1886) si Pan Woladyjowski (1887 — 88), ultimele dou evocind apirarea invergunat a Poloniei atacate din toate partile in secolul al XYll-lea, alcituiesc cunoscuta Trilogie care incepe sa apara in 1883. aducindu-i autorului recunostinta unanimé a poporului. intrerupere de citiva ani a preocupSrilor istorice este prilejuiti de o calitorie in Africa, consemnata in Scrisori din Africa (1892), si de elaborarea romanelor Fard ideal (1891) si Familia Polaniecki (1894), care ilustreaz& un conflict psihologic esential pentru epoca: prabugirea iminenta a aristocratiei — din cauza absen{ei unor idealuri ferme gia energiei pentru realizarea lor — si salvarea ei prin fntoarcerea la proprictatea agrara exploatatd in alte conditii. Dupa acest rigaz scurt se fntoarce la temele preferate. in 1896, apare romanul Quo vadis, sugerat de persecujiile primilor crestini fn timpul lui Nero, opera pentru care primeste Premiul Nobel fn 1905, iar in 1900 Cavalerii teutoni, in care, in remarcabile secvente realiste, descrie luptele comune ale polonezilor uniti cu lituanienii fmpotriva hraparetilor cavaleri teutoni invingi in batalia de la Grunwald. Ca rasplatd pentru activitatea literara si publicistica, Sienkiewicz este sirbatorit cu mare fast in anul 1900 cind, pe linga obiecte de mare valoare istorica, i se daruieste in regiunea Kielce conacul Oblengérek, cumparat cu bani stringi prin colecta publica: Revolutia din 190S — 1907 il afla cu totul nepregatit, aga cd Sienkiewicz, dezo- rientat ca mai to{i marii scriitori aj vremii, nu va patrunde nici pricinile sociale care au declangat izbucnirea energiilor revolutionare gi nici obiectivele urmarite. O va demonstra romanul Virtejuri (1910). in special dupa 1900, Sienkiewicz desfagoari o bogata activitate pe tarimul cultural si obgtesc, a cdrei intensitate de virf va fi atinsa in timpul primului rizboi mondial in Elvetia, unde, impreuna cu I. Paderewski, lua parte la organizarea Comitetului International Elvetian pentru ajutorarea victimelor foamei gi ale razboiului. Un divertisment odihnitor fl constituie romanul Prin pustiu i jungld (1911), relatind intimplarile prin care trec, in Africa, doi copii scdpagi din captivitatea rasculatilor lui Mahdi, dupa care intenjiona sa tnchine legiunilor lui Dombrowski romanul Legrunile (1914), ramas neterminat din cauza mortii scriito- rului, survenite la Vevey, in Elvetia, la 15 noiembrie 1916. _ Osemintele i-au fost aduse in tard dupa 8 ani, in 1924. {nmormintarea lor intr-o cripta a catedralei Sf. Jan din Vargovia a prilejuit o manifestare de pioasd pretuire pentru ilustrul evocator al Poloniei medievale. STAN VELEA 1 Toidem, p. 161 — 162.-CAPITOLUL I Petronius se trezi abia spre amiazd, ca de obicei, foarte obosit. fn ajun fusese la Nero la o petrecere care se prelungise pina noaptea tirziu. De lao vreme, sdnatatea incepuse sa i se subrezeasca. Dimineata se trezea toropit, _incapabil s4-gi adune gindurile. Baia fns& gi masajul minutios facut de sclavii anume instruiti, puneau treptat-treptat singele sau leneg in migcare, fl tre- zeau, fl readuceau la viata, redindu-i puterile. Cind iegea din elaeothesium, ultimul compartiment al baii, se simyea renascut, intinerit si plin de viata, cu ochii scfnteind de umor gi veselie. Era din nou acelagi barbat distins, atft de chipeg, incft nici frumosu! Otho ny s-ar fi putut compara cu el — pe drept cuvint numit: , arbiter elegantiarum“. La baile publice se ducea rar. Numai cind se fntimpla s4 apara vreun retor care stirnea admiratie $i despre care se auzea fn oras, sau atunci cind, in efebii, se dadeau lupte deosebit de palpitante. De altfel, fn insula“! lui avea bai proprii pe care Celer, renumitul colaborator al arhitectului Severus, i le transformase, largindu-le gi aranjindu-le cu mult gust gi rafinament, fncit insugi Nero recunoscuse ca sint superioare bailor imperiale, degi acelea rau mult mai mari gi mai somptuoase. Asadar, dupa ospatul din ajun, la care, plictisit de bufoneriile lui Vatinius, se angajase fmpreuna cu Nero, Lucan an 3 Senecion fn diatriba: femeia are suflet sau nu? — se sculase tirziu, gi, ca de obicei, se imbaia. Doi balneatori uriasi tocmai fl agezasera pe o mas4 de chiparos acoperita cu un byssus? egiptean alb ca zApada — si cu palmele muiate fn ulei parfumat incepusera sa-i unga trupul bine facut — in timp ce, cu ochii fnchisi, el agtepta sd-1 patrunda caldra din laconicum! si din mfinile lor $i s4-i risipeasca oboseala. Dupé un timp, deschise ochii si intreba despre vreme, apoi despre gemele pe care giuvaiergiul Idomen promisese cA i le va trimite astazi sa le vada... Afla cé vremea € minunata gi adie un vint ugor dinspre mungii Albani gi c& gemele nu sosisera inca. Petronius inchise din nou ochii si porunci sa fie dus in tepidarium4, Tocmai atunci, aparu de dupa draperii nomenciatorul anuntind cA tindrul Marcus Vinicius, care se fntorsese de curind din Asia Micd, a venit s4-I vada. Petronius porunci ca oaspetele sd fie condus fn tepidarium, unde se mut& giel. Vinicius era fiul surorii sale mai mari, care, cu ani in urma, se cdsatorise cu Marcus Vinicius, consul pe vremea lui Tiberiv. Tindrul luptase sub 3 Ae igi numeau romanii casa in care locuiau. 5 Tesstura find din in, foarte scumpa. 3 focdpere pentru masaje. 4 tncdpere pentru dusuri calde.comanda lui Corbulon impotriva partilor, iar acum, dupa terminarea raz- boiului, revenise la Roma. Petronius avea pentru el o deosebita slabiciune, aproape afectiune, cdci Marcus era un tinar frumos gi atletic $i tia s4 pastreze © anumita masura esteticd fn desfriu, lucru pe care Petronius fl pretuia mai presus de orice. — Salut, Petronius! spuse tindrul, intrind cu pas elastic in tepidarium. Fie ca zeii sd-gi reverse binefacerile lor asupra ta $i mai cu seama Asclepios! si Cipris?, céci sub dubla lor protectie nu {i se poate intimpla nimic rau. — Bun venit la Roma gi fie ca dupa razboi odihna sa-ti priasca, raspunse Petronius, intinzindu-i mina printre faldurile cearceafului moale din carbass,3 fn care era infagurat. Ce se aude prin Armenia? Cit timp ai stat in Asia, n-ai trecut cumva gi prin Bitinia? Cindva, Petronius fusese guvernator in Bitinia si o condusese cu energie gi dreptate, ceea ce constituia 0 ciudata contradictie a caracterului sau de afemeiat renumit, robit voluptaii. li placea s4-gi aminteasca de acele vremuri care dovedeau ce-ar fi fost in stare sa devina, daca ar fi vrut cu tot dinadinsul. — Am fost la Heraclea, raspunse Vinicius. M-a trimis Corbulon sa string rovizii. P — Ah, Heraclea! Am cunoscut acolo 0 fata din Colhida, pentru care ag da toate femeile divortate de aici gi pe deasupra gi pe Poppea. Dar asta-i 0 poveste veche, Mai bine spune-mi ce se aude pe la granita partilor. De fapt, ma plictisesc toti acegti vologezi, tiridati, tigrani, toti barbarii acegtia, care, asa dupa cum afirma tindrul Arulanus, la ei acasA mai umbla inca in patru labe gi numai fata de noi se dau drept oameni. La Roma insd se vorbeste mult despre ei, fie gi numai fiindcd e periculos si vorbesti despre altceva. — Razboiul a mers prost gi de n-ar fi fost Corbulon, ar fi putut sa se transforme intr-o infringere. — Corbulon! Pe Bachus! E un adevarat zeu al razbojului, un adevarat Marte... Mare comandant! E impulsiv, drept si prost. Mi-e drag, fie $i numai. fiindcd Nero se teme de el. — Corbulon nu-i prost. _ — Poate cd ai dreptate. De altfel, n-are nici o importanta. Prostia, dup cum spune Pyrrhon‘, nu este cu nimic mai rea decit fntelepciunea, de care 1-0 deosebeste nimic. Vinicius incepu s& povesteasca despre razboi, dar cind Petronius inchise Ppleoapele, tindrul, observindu-i fata obosit4 gi palida, schimba subiectul discutici gi-I intreba cu oarecare grija cum o duce cu sanatatea. Petronius deschise din nou ochii. Sanatate!... Nu se simfea sAndtos. Ce-i drept, nu ajunsese fncd in starea tindrului Sisenna, ale carui simqurise tocisera in asemenea hal, incit dimineata cind fl duceau la baie, intreba ,,Eu sed?“ — dar nici sanatos nu era. Vinicius fi urase adineauri s4-l protejeze Asclepios.si Cipris. Dar el, Petronius, nu crede fn Asclepios. Nici macar nu se gtie al cui fiu a fost acest Asclepios, al Arsinoei sau al zeifei Coronis, iar cind nici mama nu e sigura, ce s4 mai spui de tata? Azi cine ar mai putea garanta de propriul lui tata? Zeul medicinii. Supranumele zeijei Venus. Numele antic al bumbacului. 4 Filozof grec (365-270 f.n.), tntemeietorul scepticismului.‘Spunind asta, Petronius incepu s§ rida, apoi continua: — E adevarat cé acum doi ani am trimis la Epidaur trei duzini de sturzi-de-visc vii $i o cup de aur, dar gtii de ce? Jata ce mi-am zis: ajuta, ori n-ajuta, de stricat nu strica. Dac oamenii mai aduc inca jertfe zeilor, este pentru cd, imi inchipui, gindesc cu totii ca mine! Cu tofii! Poate doar in afara de catirgiii care isi ofera serviciile calatorilor la Poarta Capena. Am mai avut de-a face pe linga Asclepios i cu asclepizii, anul trecut, cind am fost putin bolnav de basicd. Au facut o incubatie pentru vindecarea mea. $tiam ca-s niste garlatani, dar tot aga mi-am zis: ce-mi stricd? Lumea se bazeazd pe sarlatanie, iar viata este o iluzie. $i sufletul este tot 9 iluzie. Trebuie doar s& te pricepia deosebi iluziile placute de cele neplacute. In hypocaustum!-ul meu, pun sa se arda lemn de cedra presdrat cu ambra, fiindcd in viata prefer parfumurile mirosurilor urite. in privinta zeitei Cipris, pe care de asemenea mi-ai urat s4 o am protectoare, i-am simt{it protectia in junghiul din piciorul drept. Dealtfel, este 0 zeijé buna! Presupun ca, mai devreme sau mai tirziu, ai sa duci gi tu porumbei albi la altarul et. — Aga este, spuse Vinicius. Nu m-au atins sagetile partilor, dar m-a lovit sdgeata lui Amor... in chipul cel mai neagteptat, la citeva stadii de poarta oragului. . ' “Pe genunchii albi ai Gratiilor! S4-mi povestesti gi mie, cind 0 sd ai putin timp liber, zise Petronius. — Tocmai venisem sa-mi dai un sfat, raspunse Marcus. in clipa aceea insa, intrara epilatorii $i incepura s4 se ocupe de Petronius, iar Marcus, scotindu-gi tunica, pagi in cada cu apa cdldu{A, céci Petronius fl invitase sa facd baie. — Ah, nici nu te-am intrebat macar daca te bucuri de reciprocitate, zise Petronius, privind trupul tinar a! lui Vinicius, cioplit parca in marmura. Dacd te-ar fi vazut Lisip?, ai impodobi acum poarta Palatinului, ca statuie a lui Hercule la virsta tineretii. Tinarul zimbi incfntat gi se cufunda in cada, stropind din abundenta cu apa calda mozaicul care o reprezenta pe Icra in clipa cind implora Somnul sa-l adoarma pe Zeus. Petronius se uita la el cu ochi incintati de artist. Cind Vinicius termina baia, l4sindu-se la rindut lui pe miinile epilatorilor, intra lectorul, tinind atirnata pe burt o cutie de bronz plina cu suluride hirtie. — Vrei sd asculti? fl intreba Petronius. . — Daca este opera ta, cu piacere! raspunse Vinicius, dar daca nu, prefer sa stam de vorba. Acum poepii te agata pe la toate colturile de strada. — Intr-adevar. Nu poti sa treci pe linga nici o bazilica, pe lingd terme, pe lingd vreo biblioteca sau librarie, fara s4 zregti vreun poet gesticulind ca o maimu{a. Agrippa, cind a revenit din Orient, i-a luat drept nebuni. Aga-s vremurile. Imparatul scrie versuri gi toti fi urmeazd exemplul. Nu ai voie insd Sa scrii versuri mai bune decit ale cezarului gi din cauza asta.ma tem nite! pentru Lucan. Eu prefer s scriu proza, cu care, dealtfel, nu ma tratez nici pe mine si nici pe altii. Ceea ce lectorul urma sa ne citeasca, sint Codicilii bietului Fabricius Veiento?. 1 Un fel de éalorifer subteran. 2 Lisip din Sicyona (cca. 370 ~ 324 i.e.n.), celebru sculptor grec. Autorul Codiciliilor. Invinuit de a-i fi ponegrit pe senatori gi pe preoti in cartile sale gi de a fi scos la vinzare privilegiile primite din partea imparatului, a fost judecat si expulzat din Italia, iar carfile lui au fost arse.— De ce ,,bietul“? — Pentru ca a fost sfatuit s& se joace de-a Ulise gi s4 nu se intoarcd acasa pind la noi dispozitiuni. Odissea asta are s-o indure mult mai ugor decit Ulise, mai ales cd nevasta lui nu-i o Penelopa. De altfel, nu-i nevoie s4-ti spun cd s-a procedat prosteste. ‘Aici ins nimeni nu ia lucrurile in serios. Cartea-i destul de proasta gi de plicticoasd. Oamenii au inceput s-o citeascd cu pasiune, abia dupa ce autorul a fost exilat. Acum auzi pretutindéni: »seandal! Scandal!“ si poate ca Veiento o fi scris unele lucruri din imaginatie. Eu, ins, care cunose Roma, fi cunosc pe senatori si pe femeile noastre, te asigur ca lucrareae mult mai palida decit realitatea. Fiecare se cauta in ea pe sine cu teamé, iar pe cunoscuti cu placere. fn libraria lui Avirnus o sut& de scribi copiaz cartea dupa dictare — si succesul ei e asigurat. . — Nu-i vorba si de ispravile tale fn ea? — Baeste,dar autorula gresit, cci sint mai rau gi in acelagi timp mai putin obtuz decit m-a prezentat. Vezi, noi cei de aici am pierdut de mult sentimen- tul a ceed ce este demn sau nedemn, iar mie mi se pare cd fntr-adevar nu existA aceast& deosebire, desi Seneca, Musonius gi Thraseas se prefac ca ar destugi-o, Mie mi-e perfect egal! Pe Hercule, spun ce gindesc! Mi-am pastrat ins capacitatea sa deosebesc ce ¢ diform de ceea ce € frumos si asta, de exemplu, nu infelege poetul, conducatorul de care, cintdretul, dansatorul gi actorul nostru cu barba aramie. . -— Totusi imi pare rau de Fabricius! Era un amic bun. -—L-a pierdut amorul propriu. Toti il banuiau, nimeni nu gtia nimic precis, elfnsa nu se putea abtine gi gugotea in dreapta gi in stinga. Ai auzit de povestea cu Rufinus? —Nu. — Sd trecem fn frigidarium! sd ne racorim si ti-o povestesc acolo. Trecura in frigidarium, in mijlocul caruia, dintr-o fintind arteziana tisnea apa colorata in roz, raspindind parfum de viorele. Tolanindu-se pe niste asternuturi din matase, se lasara cupringi de récoarea incdperii. Un timp, , domni tacerea. Vinicius se uit ingindurat la faunul care imbratisa o nimfa cu capul dat pe spate, cdutindu-i lacom buzele. Dupa aceea, spuse: — Elare dreptate! lata lucrul cel mai bun fn viata. — Mai mult sau mai putin. Tie insa, in afara de asta, iti place gi razboiul, -care mie nu-mi place, pentru ca in corturi unghiile crapa gi igi pierd culoarea rozd. De altfel, fiecare igi are pasiunile lui. Lui Barba-Aramie? i place cintecul, mai ales al lui propriu, iar batrunului Scaurus vaza de Corint pe care © fine noaptea linga patul lui gi pe care o sdrutd, cind nu-i vine somnul. De-atita sdrutat, i s-au tocit marginile. Spune-mi, tu nu scrii versuri? — Nu. N-am compus niciodata un hexametru intreg. — Poate cinti din lauta sau din guri.... —Nu. — Nu conduci care la intreceri? — Am concurat cindva in Antiohia, dar fara succes. — In cazul acesta sint linigtit. Cu cine {ii la hipodrom? — Cu partida Verzilor. ‘ * Partea din termete romane in care se ficeau bai reci. 2 Supranume dat lui Nero. 10— Atunci, sint pe deplin linistit. Ce-i drept, desi ai o avere mare, nu esti atft de bogat ca Pallas sau ca Seneca, Caci, vezi, acum la noi € bine sa scrii versuri, s4 cinti la lduta, s4 declami gi s4 concurezi fn arena, dar ¢ si mai bine gi mult mai sigur s4 nu scrii versuri, sA nu cinfi la utd sau din gura gi sa nu iei parte la intreceri. $i mai bine decit toate e sd gtii a admira ceea ce face . Barbaé-Ardmie. Esti un baiat minunat, aga cd te poate paste primejdia sa se indragosteascé Poppea de tine, desi e mult prea inteleapta in treburi de-ace- stea. A avut de ajuns parte de dragoste de la primii ei doi soi. Ajunsa la al treilea, cauta altceva. $tii oare cd prostul acela de Otho continua s-0 iubeasc4 la nebunie pina gi acum?... Ratacegte printre stincile Spaniei gi ofteaz’. $i-a pierdut intr-ati vechile deprinderi gi atit de mult a incetat sa se ingrijeasca de persoana lui, incit fi ajung pentru aranjarea parului trei ore pe zi. Cine s-ar fi agteptat la una ca asta, mai ales din partea lui Otho!? © — ll inteleg, raspunse Vinicius. In locul lui insd eu ag fi facut altceva. — Ce anume? — Mi-as fi format nigte legiuni credincioas¢ din muntenii de acolo. Viteji soldati, iberii aceia! — Vinicius! Vinicius! Aproape c4-mi vine s4 spun cd n-ai fi fn stare de aga ceva. $i stii de ce? Pentru cd asemenea lucruri se fac, dar nu se vorbeste despre ele nici macar la conditional. In ceea ce ma priveste, fn locul lui, ag ride de Poppea si de Barba-Aramie gi mi-ag face legiuni, dar nu din iberi, ci din iberiene. Cel mult ag scrie epigrame pe care, de altfel, nu le-ag citi altora, ca bietul Rufinus. — Era vorba s4-mi spui povestea lui. — Am si {i-o spun in unctorium), ~ fn unctorium ins atentia lui Vinicius fu atras de altceva $i anume de splendidele sclave care-i agteptau acolo. Doua dintre ele, negrese, ca niste statui minunate de abanos, incepura s4 unga trupurile lor cu parfumuri delicate de Arabia, altele, frigiene, pricepute la pieptanat, tineau in mfinile moi si mlAdioase ca nigte serpi oglinzi de ofel lustruite’si piepténi, iar doua grecoaice din Cos, adevarate zeite, agteptau ca vestiplicae?, s4 vina momentul agezarii statuare a cutelor la togile stapinilor. - — Pe Zeus adunatorul de nori! zise Marcus Vinicius. Ce colectie ai tu aici! . — Prefer numiarului calitatea, raspunse Petronius. Toata ,,familia“? mea din Roma nu trece de patru sute de capete gi cred cA pentru serviciul lor personal numai parvenitii au nevoie de un numar mai mare de oameni. — Trupuri mai minunate nici Barba-Ardmie nu are, spuse Vinicius cu narile frematinde. La care Petronius raspunse cu prieteneascd nepasare: — Tu mi-esti ruda, iar eu nu sint nici atit de neserviabil ca Bassus, nici atft de pedant ca Aulus Plautius. Vinicius, auzind acest ultim nume, uita pentru o clipa fetele din Cos gi, tidicind repede capul, intreba: — Cum de fi-a venit in minte Autus Plautius? Stiai oare cA dupa ce mi-am frint mina la marginea oragului am stat vreo dou saptamini in casa lui? 1 tneapere in care se ungeau corpurile cu uleiuri parfumate. 2 Vestiplicus, a — sclav sau libert insircinat cu pastrarea gi ingrijirea vesmintelor. Sclavii folositi in casé purtau numele de ,familie™. 1Plautius trecea fntimplator pe acolo tocmai in momentul accidentului gi, vazind eft sufar, m-a luat la el. Acolo, un sclav de-al lui, medicul Merion, m-a vindecat. Tocmai despre asta voiam si vorbesc cu tine. . — De ce? Nu cumwva te-ai indragostit de Pomponia? fn cazul asta mi-e mila de tine: batrind gi virtuoasa? Nu-mi pot inchipui o combinatie mai proasta ca asta. Brr! . —— Nu de Pomponia — ah! spuse Vinicius. — Atunci de cine? — Parca eu stiu cine e? Nu stiu bine nici macar cum o cheamé: Ligia sau Cailina? In casa i se spune Ligia pentru cé se trage din tribul ligienilor, dar, are $i un nume barbar: Callina. E ciudatd casa acestui Plautius. E plina de lume, dar tacuté ca padurea din Subiacum. Zece zile nici n-am stiut cd iocuieste in ea O zeita. Pina ce odata, in zori, am vazut-o scaldindu-se la havuzut din gradina. Si-tijur pe spuma din care s-a nascut Afrodita, cd razele aurorei strabateau prin trupul ei. Ma temeam ca in clipa cind are s4 apara ‘soarele, are sd se risipeascd asemenea umbrelor noptii la lumina zilei. Am mai vazut-o pe urma, de dou ori. De-atunci nu mai stiu ce-ilinigtea, nu mai am alte dorinte, nu vreau sa stiu ce poate sa-mi dea Roma, nu vreau femei, nu vreau aur, nici bronz de Corint, nici chihlimbar, nici perle, nici vin, nici petreceri, numai pe Ligia o vreau: iti spun sincer, Petronius, cd tinjesc dupa ea cum tinjea Somnul de pe mozaicul tepidarium-ului tau dupa Pasitea. Tinjesc ziua gi noaptea. : — Dacd-i sclava, cumpar-o. — Nu-isclava. . — Atunci ce-i? E libert de-a lui Plautius? : — Cum n-a fost nici odata sclava, nu poate sa fie nici liberta. — Atunci? — Nu stiu: o fiicd de rege sau aga ceva. —— Maé faci curios, Vinicius. — Daca vrei sA ma asculti, am sa-ti satisfac imediat curiozitatea. Nu-i 0 poveste prea lung’. Tu poate cd ai cunoscut personal pe Vannius, regele suebilor, care, izgonit din {ara sa, a stat mult vreme aici la Roma gi chiar a devenit renumit datorité norocului sau {a jocul de zaruri gi priceperii lui de conducator de care la fr.:-2ceri. Cezarul Drusus |-a repus pe tron. Vannius, care era de felul lui un om destoinic, a condus bine la fnceput gi a purtat razboaie norocoase, pe urma fnsa a inceput sa-i cam jupoaie nu numai pe vecini, dar gi pe suebii lui. Atunci Vangio gi Sido, doi nepoti de-ai sai, fiii lui Vibilius, regele hermandurilor, au hotarit s4-I expedieze la Roma... ca sd-gi mai incerce norocul la zaruri. — Imi amintesc, asta n-a fost aga de mult. Era pe vremea lui Claudius. — Da. A izbucnit razboiul. Vannius a chemat in ajutor pe iazigi, iar scumpii sai nepoti — pe ligieni, care, auzind de bogatiile lui Vannius gi ademenii de speranta prazii, au venit intr-un numéar atit de mare, incit insusi imparatul Claudius a inceput s4 se teama pentru pacea granitelor sale. Claudius nu voia s4 se amestece in razboiul dintre barbari, totugi i-a scris lui Atelius Hister, care comanda legiunea de la Dunare, sa fie foarte atent la desfagurarea razboului gi sa nu permité sd ni se tulbure pacea. Hister a cerut atunci ligienilor sA jure ca n-au sd fncalce granita, lucru cu care ei nu numai ca au fost de acord, dar au dat si ostateci, printre care se aflau gi-sotia gi fiica _ 12 : . .regelui lor... $tii gi tu ca barbarii merg la razboi cu nevestele gi copii... iata deci c4 Ligia mea este flica regelui ligian. — De unde stii toate astea? : — Mi le-a spus insusi Aulus Plautius. Intr-adevar, ligienii n-au incdlcat granita. Barbarii ins vin ca furtuna gi se duc ca furtuna. Aga au disparut $i ligienii cu coarne de bour Ja coifuri. I-au batut pe suebii lui Vannius gsi pe iazigi, regele lor ins a murit fn lupta. Au plecat cu prazile, iar ostatecele au ramas in mina lui Hister. Mama a murit curind, iar Hister, negtiind ce sa faca cu copilul, l-a trimis guvernatorului intregii Germanii, Pomponius. Acesta, dupa terminarea razboiului cu catii, s-a intors la Roma, unde, dupa cum stii, Claudius i-a permis sa-gi sarbatoreasca triumful. Atunci, fata a mers dupa carul invingatorului, insa dupa incheierea festivitatilor, deoarece ostateca nu putea fi considerata sclava, Pomponius, la rindul su, nestiind ce sA facd cu ea, in cele din urma, a dat-o in grija surorii sale Pomponia Graecina, sojia lui Plautius. fn casa aceasta, unde totul este virtuos, incepind de la stapini si pind la gainile din coteye — a crescut o fecioara din pacate tot atit de virtuoasa ca Graecina insagi si atit de framoasa, incit pe Inga ea chiar si Poppea ar arata ca o smochina tomnatica pe lingé un mar din gradina hesperidelor!. — $i? _ & iti repet, c din clipa cind am vazut cum razele soarelui fi strabateau trupul acolo, la havuz, m-am indragostit pe viaté si pe moarte. — E deci tot aga de transparenta ca un {ipar sau ca o sardea tinara? — Nu glumi, Petronius, iar daca te-ar putea ingela ugurinta cu care am vorbit de propria-mi pasiune, aflé cd un vegmint stralucitor ascunde adesea rani adinci. Trebuie sa-{i mai spun c&, inapoindu-ma din Asia, am dormit o noapte fn templul lui Mopsus ca s4 am un vis prevestitor. $i iaté ca in vis mi S-a aratat Mopsus gi mi-a prevestit ca in viaja mea se va produce o mare schimbare datorita dragostei. — L-am auzit pe Plinius spunind ca nu crede fn zei, dar crede in vise si poate c are dreptate. Glumele mele nu ma impiedica si ma gindesc uneori ca, de fapt, exista numai o singura zeitate, vesnicd, atotputernica, creatoare: Venus Genitrix. Ea apropie sufletele, trupurile gi lucrurile. Eros a scos lumea din haos. Dac-a facut bine sau nu, asta-i altceva, dar de vreme ce este aga, trebuie sd-i recunoagtem puterea, chiar daca nu vrem s-o gi binecuvintam... — Ah, Petronius! E mai ugor sa afli pe lume o filozofic, decit un sfat bun. — Spune-mi, ce vrei de fapt? ~ — Vreau s-o am pe Ligia. Vreau ca bratele mele, care acum imbratigeaza doar aerul, s-o poata cuprinde pe ea gi s-o stringa la pieptul meu. Dac-ar fi fost o sclava, pentru ea i-ag fi dat lui Aulus o sutd de fete cu picioarele unse cu var, semn ca sint pentru prima oard scoase la vinzare. Vreau s-o am in casa mea, pina cind capul imi va albi ca piscul Soracte iarna. — Nu-isclava, dar, in fond, face parte din familia lui Plautius si, deoarece este un copil parasit, poate fi considerata 0 alumna?, Plautius ar putea sa ti-o cedeze dac-ar vrea. . “ — Pe semne cA n-o cunosti pe Pomponia Graecina. De aitfel, amfndoi s-au atagat de ea ca de propriul lor copil. " Gadini in care se giseau mere de aur. . 2 Alumnus, a — copil parisit, care devenea sclavul celui ce I-a luat in grija gi La crescut. 13 '— O stiu pe Pomponia. Un adevarat chiparos. Dacd n-ar fi sotia lui Aulus, ai putea-o angaja ca bocitoare. De la moartea Iuliei, n-a lepadat vegmintul negru gi, in general, arata de parca de pe acum ar ratdci prin tunca asternutd cu asfodele a Cimpiilor Elizee. in acelasi timp este 0 univira!, aga ca printre femeile noastre divorjate de patru gi cinci ori e un adevarat Fenix. Dar... ai auzit? Se spune cd Fenix a renascut intr-adevar in Egiptul de Sus, lucru care se intimpla nu mai des dectt la cinci sute de ani o data? — Petronius! Petronius! O sd vorbim alta dat de Fenix. — Ce s-{i spun, draga Marcus? fi cunose, pe Aulus Plautius, care, degi condamné felul meu de via{a, are o anumita slabiciune pentru mine. Sau poate ma respecta mai mult decit pe alti fiindca stie cA n-am fost niciodata delator, ca de pilda Domitius Afer Tigellinus gi toata ceata aceea de prieteni ai lui Ahenobarbus*. Fara sa ma prefac stoic, mi-am aratat destule ori nemultumirea la unele dintre ispravile lui Nero, pe care Seneca si Burrus le treceau cu vederea. De crezi cd pot sa ob{in ceva de la Aulus pentru tine, iti stau la dispozitie. — Cred ca poti. Tu ai influenta asupra tui. fn plus, mintea ta isteatd cunoaste nenuméarate mijloace de convingere. Daca ai cerceta putin situatia gi ai vorbi cu Plautius... — Ai © parere exagerata despe influenta gi istetimea mea, dar daca-i vorba numai de asta, am sa discut cu Plautius, indata ce-au sd se fntoarca la Roma. — §-au gi intors acum doué zile. . — fn cazul acesta si mergem fn triclinium’, unde ne asteapta gustarea. Dupa aceea, cu puteri improspatate, poruncim sa fim dusgi la Plautius. — Intotdeauna mi-ai fost drag, spuse Vinicius, voios acum insa am s& pun statuia ta printre larii mei, una asa frumoasa ca asta, gi am s4-i aduc jertfe. Vorbind astfel, se intoarse spre statuile care impodobeau un perete intreg al salii parfumate gi arata cu mina spre statuia lui Petronius, reprezentindu-} in chip de Hermes cu caduceul fn mina. Apoi adauga: — Pe lumina lui Helios! Daca ,,divinul* Paris‘ a semanat cu tine, atunci n-ai de ce s te miri de Elena. In exclamatia lui era tot atita sinceritate cft gi lingusire. Petronius, degi era mai in virsta gi nu atit de atletic, era mai frumos chiar $i decit Vinicius. Femeile din Roma fi admirau nu numai mintea agera gi gustul ales, care-i atrasese numele de arbitrul elegantei, ci gi infatigarea. Admiratia aceasta se vedea chiar gi pe fetele celor doua fete din Cos, care acum fi aranjau faldurile togii. Una dintre ele, cu numele de Eunice, care-liubea intr-ascuns, fl privea fh ochi cu supunere si admiratie. sd el nu-i dadu nici o atentie, ci, zimbind catre Vinicius, incepu sa-iciteze Grept raspuns ceea ce spusese Seneca despre femei. — Animal impudens®... etc. Apoi, cuprinzindu-l cu bratul pe dup’ umeri, il conduse in triclinium. 1 Univira — femeie care a fost c&sdtorité o singurd dati. Barbi-Aramie. oe 3 Sald de mincare tn casele romane. _ troian, > Find neruginati... 4 Fiul lui Priam, regele Troiei. A rapit-o pe Elena, sofia regelui Spartei, provocind rézboiul,in unctorium, cele dou grecoaice, frigienele si cele doud negrese in- cepura sa stringa epilichnia! cu parfumuri. In aceeagi clipa, se dadu la o parte draperia de la frigidarium, aparura capetele balneatorilor $i se auzi in soapta: »pssst“. La acest semnal, una din grecoaice, frigienele, si cele doua etiopiene sarira cu vioiciune si disparura intr-o clipita dupa draperie. In piscina incepea acum vremea nebuniilor si a desfriului, la care nici supraveghetorul sclavilor fu se opunea, caci et insusi lua parte adesea.la asemenea petreceri. Le banuia, de altfel, si Petronius, dar, ca om intelegator gi cdruia nu-i placea sA pe- depseasca, inchidea ochii. In unctorium ramase numai Eunice. O vreme asculta vocile gi risetele care se indepartau, pe urma, ridicind scdunelul incrustat cu chihlimbar gi fildes pe care sezuse adineauri Petronius, fl puse cu grija alaturi de statuia lui. Unctoriul era plin de lumina soarelui gi de rasfringerile de curcubeu ale marmurei, cu care erau cdptusiti peretii. Eunice se ured pe scaunel gi, ajungind ta tnaltimea statuii, tsi aruncd deodata bratele pe dupa gitul ei, apoi, lsindu-gi pe spate paru! auriu gi lipindu-gi trupul trandafiriu de marmura alb4, incepu sd sdrute extaziata buzele reci ale chipului de piatra. CAPITOLUL II Dupa masa pe care o numea gustarea de dimineata, la care insd cei doi prieteni se agezasera cind pentru muritorii de rind de mult trecuse vremea prandium?-ului, Petronius propus¢ sa traga amindoi un pui de somn. Dupa parerea lui, era prea de vreme pentru vizita. Adevarat ca sint oameni care incep sa-gi viziteze cunoscutii de pe la rasaritul soarelui gi, in plus, considera ca acesta este un vechi obicei roman. E}, Petronius, insa, il considera un obicei barbar. Orele de dupa-amiaza sint cele mai potrivite, ins4 nu mai inainte ca ' soarele sa fi trecut de templul lui Jupiter de pe Capitoliu, privind piezis inapoi spre Forum. Toamna este inca destu! de-cald& gi oamenii dorm cu plaicere dupa mas4. Deocamdata, e placut s4 asculfi susurul havuzului din atrium gi dupa ce ai facut o mie de pasi, neaparat obligatorii, sd atipesti in lumina rosie ce se strecoara printre draperiile de purpura ldsate pe jumatate. Vinicius fi dadu dreptate gi incepurd sa se plimbe, discutind cu nepasare despre ceea ce se auzea la Palatin gi prin Roma gi filozofind cite putin asupra viepii. Pe urma, Petronius se duse in cubiculum}, dar nu dormi mult. Dupa scurgerea unei jumatati de ord, iegi; poruncind sd i se aduca verbina, incepu s4 0 miroase gi s4-si frece cu ea miinile gi timplele. — Nici nu-ti inchipui cum te trezegte gi te invioreazA, zise el. Acum sint gata. : Lectica fi astepta de mult, aga cA urcara gi poruncird sd fie dusi pe Vicus Patricius, la casa lui Aulus. ,,Insula“ lui Petronius era agezata pe coasta de sud a Pajatinului, in apropiere de Carinae si drumul cel mai scurt ar fi trecut pe lingd Forum, Petronius insa voia sd treaca gi pe la aurarul Idomen. Porunci + | Vase speciale pentru ars ragini. Prinz. 3 Camera ge culcare fn casele romane. 1)s fie dugi prin Vicus Apollinis si prin Forum inspre Vicus Sceleratus, ta coltul cAruia se aflau tot felul de pravalii.. - . . Niste negri uriasi ridicara lectica si pornira pe urma sclavilor numifi pedisequi'. Petronius {gi ridicA in tacere palmele parfumate cu verbina in dreptul narilor gi ramase o vreme aga, parind ca se gindegte la ceva. Pe urma, zise: — MA gindeam ca daca zeiga ta silvestra nu este sclava, atunci ar putea parasi casa lui Plautius ca s4 se mute Ja tine. Ai inconjura-o cu dragoste, ai coplesi-ocu darurica eu pe adorata mea Cryzothemis, de care, fie vorba intre Noi, sint cel putin tot atit de plictisit, cit gi ea de mine. Marcus scutura din cap. — Nu? intreba Petronius. fn cel mai rau caz, treaba ar ajunge la imparat si poti fi sigur ca, macar daturita trecerii mele, Barba-Aramie al nostru va fi Ge partea ta. — N-o cunosti pe Ligia! rispunse Vinicius. — Atunci d4-mi voie sa te fntreb: tu o cunosti altfel decit din vedere? Ai vorbit cu ea? I-ai marturisit dragostea ta? — Am vazut-o mai fntii la havuz, pe urma am mai intitnit-o de doua ori. Tine seama ca in timpul gederii mele in casa lui Aulus, am locuit intr-o arip& laturalnica, destinata oaspetilor gi, find cu mina rupta, nu puteam sa maninc fa masa comuna. Abia in ajunul zilei in care imi anuntasem plecarea, am fntiinit-o pe Ligia la cind, dar n-am putut sd-i spun nici un cuvint. A trebuit s8-l ascult. pe Aulus povestind despre victoriile objinute fn Britania, apoi despre decaderea micilor gospodarii din Italia, lucru pe care inc Licinius Stolon? se straduise si-| preintimpine. in general, nu sti dacd Auluse in stare sA vorbeascd gi despre altveva gi sa nu-{i inchipui c-o sd reusim sa scipam de asta, doar daca n-o sd vrei sa-| asculti vorbind despre decderea moravurilor in vremea noastra. In curtile lor de pasari cresc fazani, dar nu-i manincd, pornind de la principiul cA fiecare fazan mincat apropie sfirsitul puterii romane. A doua oar, am intilnit-o lingé bazinul de apa din gradina. Tinea fn mind un manunchi de stuf proaspat rupt, pe care-| tot cufunda fn apa gi stropea cu el irisii ce cregteau in jur. Privegte genunchii mei. Jur pe scutul lui Heracles cA atunci cind asupra trupelor noastre se ndpusteau hoardele de parti, genunchii mei nu tvemurau, dar au tremurat linga bazinul acela. gi, emotionat ca un flacdiandru care mai poarta inca bulla adolescenei la git, i-am cergit mila numai din priviri; multa vreme n-am putut sa scot 0 vorba. Petronius il privi cu un fel de invidie parca. — Fericitule! zise el. Chiar daca lumea gi viata ar. fi mai rele decit sint, ne ramine.un singur lucru fntotdeauna bun: tineretea. Dupa oclipa insa, intreba: $i nu i-ai vorbit de loc? ~ Ba da. Venindu-mi fn fire, i-am spus ci de curind m-am fnapoiat din _ Asia, cd mi-am rupt mina linga orag si cd am suferit cumplit, dar in clipa cind trebuie sd pardsesc aceasta casa ospitaliera, vad ca aici suferinta are mai muit pret decit petrecerile oriunde ajurea, cA boala aici e mai placuta decit sdnatatea in alta parte. Ea asculta cuvintele mete, tulburata la rindul ei, si cu capui plecat, desena ceva cu stuful pe nisipul galben ca gofranul. Dupa aceea tidica ochii, se mai uita o dat la semnele desenate, inca 0 data la mine, parc * Sclavi care igi urmau pe jos stipinul. Tribun al plebei (anul 376 i.e.n.); izbutegte s& treacd citeva legi favorabile acesteia. 16voind sa ma intrebe ceva — si deodat’ o lua la fuga ca o hamadriad’'din fata unui faun prost. — Trebuie s& aiba ochi minunati. — Ca marea — gi m-am pierdut in ei ca intr-o mare. Crede-ma, apele Arhipelagului sint mai putin azurii. Dupa aceea, a venit micul Plautius si a fnceput sa ma intrebe ceva. Dar eu nu intelegeam ce spune. -— O, Atena! striga Pétronius. Indeparteazi de pe ochii acestui baiat * legdtura cu care i-a acoperit Eros, caci altfel are s4-gi sparga capul, lovindu-se de vreo coloana a templului lui Venus. Apoi se fntoarse spre Vinicius: . ~— O, tu, boboc primavaratec pe arborele vietii, tu, prima mladita verde a vitei! In loc sA te duc la casa lui Plautius, ar trebui sé poruncesc sd te ducd * Ja casa lui Gelocius, unde-i 0 scoalA pentru baieyii care nu cunose inca viata. — Ce vrei sa spui? 7 — Ce-a desenat ea pe nisip? Oare nu numele lui Amor, sau o inima strapunsa de sageata lui, sau aga ceva, din care si poti deduce va satirii au gi destainuit la urechea acestei nimfe diferitele taine ale viefii? Cum ai putut'sé nu te uifi la semnele acelea? -— Am fmbracat toga de mai multi vreme decit ii inchipui, raspunse Vinicius, si inainte de a sosi micul Aulus am cercetat cu atentie semnele acelea. Doar gtiu ca gi fn Grecia, si la Roma fetele obignuiesc si deseneze pe nisip marturisiri pe care buzele lor nu vor sa le rosteasca... Dar, ghicegte ce-a desenat? -— Dac e altceva decit am presupus, atunci nu ghicesc. — Un peste. — Ce spui?! . — Zic: un peste. Oare asta si insemneze ca fa vinele ei curge singe rece? Nu stiu! Tu, insa, care m-ai numit boboc primavaratec pe arborele vietii, cu siguranta ca ai sd intelegi mai bine semnul acesta. —Carissime? {ntreaba-| pe Plinius3. Else pricepe la pesti, Dac-ar mai trai inca batrinul Apicius‘, poate ca ar sti s4-ti spuna ceva despre asta, cAci a mincat in cursul viefii sale mai multi pesti decit ar putea s4 fncapa in golful Neapolis. . Discutia se intrerupse aici, cAci patrunsera in strazile aglomerate, unde vacarmul ji impiedica sa se mai auda. Prin Vicus Apollinis cotira spre Forum Romanum unde fn zilele senine, fnainte de apusul soarelui, se adunau gloatele de gura-cascii sa se plimbe printre coloane, s4-si povesteasca noutati gi sd le asculte, sa se uite la lecticile cu oameni de vaza gi, in sfirgit, s4 se uite prin magazinele aurarilor, prin librarii, prin pravaliile unde se schimbau banii, prin dughenele cu tesaturi, bronzuri si prin toate celelalte, care se gaseau in numiar mare in cladirile ce imprejmuiau piata peste drum de Capitoliu. O bund parte din Forum, dominat de palat, se afla in umbrd. in schimb, coloancle care se ridicau fa preajma templelor straluceau inca in soare gi azur, | Hamadriade — nimfe ale arborelor, care se nagtéau gi mureay odati cu copacul de care fineau. . : 2 Tubitule! > Plinius cel Batrin (Caius Plinius Secundus —23 sau 24-79), istoric, literati filolog roman. Dintre operele sale s-a pistrat /storia naturald, conceputd cao enciclopedie, A murit cu prilejul eruptiei Vezuviului, incepind si studjeze indeaproape fenomenul. 4 Apicius era numele a patru faimosi gastronomi romani. 2* Sienkiewicz 17& iar mai incolo, alte coloane agterneau umbre lungi pe placile de marmura; , erau atft de multe, incit privirile se pierdeau printre ele ca intr-o padure: Uitindu-te de la oarecare distanja, aveai impresia ca aceste cladiri si coloane sint ingramadite una intr-alta. Se 24reau fisnind unele deasupra altora, in dreapta si in stinga, se cdtdrau pe fnaltimi, sau se cuibareau linga zidul palatului, inghesuindu-se ca niste tulpini mari gi mici, groase gi subtiri, aurii sau albe, etalindu-gi fie florile de acant ale arhitravelor, fie strapungind vazduhul cu zveltejea lor ionicd, fie incheindu-se cu simplele patrate ale « stilului doric. Deasupra acestei paduri sclipeau. triglifele colorate, de pe timpane se aplecau figurile zeilor sculptati, de pe frontoane cvadrigi de aur pareau cd vor sa-si ia zborul spre cer, in azurul neclintit de deasupra oragului intesat cu temple. In mijlocul pietei $i pe marginile ei, se scurgea un fluviu de oameni; multimile se plimbau pe sub arcadele bazilicii lui Julius Caesar, alti sedeau pe treptele templutui lui Castor gi Pollux sau fgi pierdeau vremea pe ling templul Vestei, ardtind pe fondul acesta enorm de marmura ca niste roluri de fluturi multicolori sau de carabugi. De sus, pe treptele uriage dinspre templul lui ,,Jupiter Optimus Maximus", veneau noi valuri de oameni: Ling& rostrae’ publicul fi asculta pe niste oratori ocazionali; ici si colo, se auzeau strigditele negustorilor care vindeau fructe, vin sau ap4 amestecatd cu suc de smochine, strigdtele garlatanilor care recomandau leacuri extraordinare, ale ghicitorilor care promiteau taina unor comori ascunse, ale talmacitorilor de vise. Pe alocuri, se amestecau fn larma discutiilor gi tipetelor acorduri de sistre, de sambuca egipteana sau de flaute grecesti. Ici gi colo oameni bolnavi, cucernici sau necjiti duceau ofrande la temple. Printre oameni, pe lespezile de piatra se adunau la grauntele aduse jertfa stoluri lacome de porumbei, asemenea unor pete migcdtoare, pestrite sau intunecate, ridicindu-se pentru un moment in vazduh, insotite de filffit puternic de aripi, ldsindu-se din nou la pamint, pe spatiile eliberate de lume. Din cind in cind, grupurile se dadeau ‘la o parte in fafa lecticilor in care se zareau chipuri elegante de femei sau capete de senatori si cavaleri, cu trasaturi sleite $i obosite de viata. Multimea repeta in cele mai diverse limbi, cu voce tare, numele lor, addugind porecle, ironii sau laude. Printre grupurile invalmagite fgi faceau loc in rastimpuri, pasind masurat, detagamente de ostasi sau vigili?, care menjineau ordinea pe strazi. Limba greacd se auzea in jur fa fel de des ca gi cea latina. Vinicius, care nu mai fusese demult in orag, se uita cu oarecare curiozitate la roiul acela de oameni gi la Forum Romanum, care domina valurile omenirii, dar care era in acelasi timp fnecat de aceste valuri. Petronius, pocing gindul tovaragului sau, i, numi_ ,,cuibul quiritilor — fara quiriti*. -Intr-adevar, romanii de bagtina aproape c& dispareau in multimea aceasta formata din toate neamurile si popoarele. Puteai sA vezi ctiopieni, uriasi cu parul blond din indepartatul nord, britani, gali si germani, oameni din Se- ricum cu ochi oblici, oameni de pe malurile Eufratului sau ale Indului, cu barbile vopsite in culoarea caramizii, sirieni de pe malurile Orontului, cu ochi negri, langurosi; locuitori ai pustiuritor, arabi uscati ca osul, evrei cu pieptul supt, egipteni cu vesnicul lor suris impasibil pe fata, numizi gi africani; greci 1 Tribune de pe care se rosteau discursuri, agezate in mijlocul forului roman. Vigiles — membrii cohortelor puse sub comanda unui prefect, insdrcinate mai ales cu paza oragului in timpul nop{ii, darcare aveau totodata si misiunea de pompieri sau agenti decirculatie. 3 Quirites — nume sub care erau desemnafi romanii. 18 - .din Hellada, care dirijau oragul in aceeasi masura ca gi romanii, insd 11 conduceau prin tiinta, arta, intelepciune si spada, greci din insule gi din Asia Mica gi din Egipt $i din Italia gi din Galia Narbonensis. Din muljimea sclavilor cu urechile gaurite nu lipsea nici populatia liber gi trindava pe care imparatul o distra, o hranea gi chiar o imbraca, gi nici calatorii liberi atrasi in marele orag de ieftinatatea vietii gi perspectivele Fortune; nu lipseau nici negustorii, nici preotii lui Serapis! cu ramuri de laur in mina, nici preoti de-ai zeifei Isis, pe ale carei altare se aduceau mai multe jertfe decit in templul lui Jupiter de pe Capitoliu, nici preotii Cibelei3, ducind in miini manunchiuri de orez auriu gi nici chiar preoji ai zeitajilor imprumutate de la alte popoare, dansatoare orientale cu mitre fn culori tipdtoare pe cap, vinzatori de amulete si imblin- Zitori de gerpi, magi din Caideea gi, in sfirgit, oameni fara nici o ocupatie, care se prezentau séptaminal la magazinele de pe malul Tibrului dupa griu, se- bateau pentru bilete de loterie Ja circ, igi petreceau noptile fn casele intr-o . rind din cartierul de dincolo de Tibru, iar zilele insorite si calde in criptopor- ticele gi in circiumile murdare din Subura, pe podul Milvius sau in fata »insulelor“ celor avufi, unde, din cind in cind, I’Se aruncau resturile de la masa sclavilor. Petronius era bine cunoscut de aceste multimi. La urechile lui Vinicius ajungeau mereu vorbele: ,, Hic est!“— Eleste! Era iubit pentru generozitatea lui, dar popularitatea fi sporise mai ales de cind se aflase c4 vorbise fn fata fmparatului impotriva condamnéarii la moarte a intregii ,,familii*, adicd a tuturor sclavilor prefectului Pedanius Secundus, fara deosebire de sex gi virsta, pentru c@ unal din ei, intr-un moment de disperare, il omorfse pe acest monstru. De fapt, Petronius repeta tuturor ca lui fi fusese indiferent gi cA vorbise impdratului numai in particular, ca arbiter elegantiarum, ale carui sentimente estetice s-au revoltat fn faja unui asemenea micel barbar, demn Ge niste scifi, nu de romani. Totusi, poporul care se revoltase din pricina acestui masacru, {inea de-atunci la Petronius. Lui ins nu-i pasa de asta. Tinea minte cd acelagi popor fl iubise gi pe Britanicus, otravit de Nero, si pe Agripina ucisd din porunca aceluiagi, i pe Octavia sufocata in Pandataria‘ dupa ce ieau fost deschise vinele in abur cald, si pe Rubelius Plautus cel exilat, si pe Thraseas, caruia orice dimineafa fi putea aduce condamnarea la moarte. Dragostea poporului putea fi con- sideraté mai degraba drept rau prevestitoare, iar scepticul Petronius era in acelagi timp un superstifios. Dispretuia multimea din doua motive: intii, ca aristocrat, $i pe urmé, ca estet.-Cei care duhneau de la bobul prajit purtat in sin_gi erau vegnic ragugiti si transpirati, cdci jucau ,,mora* pe la colturile strazilor gi prin péristile, nu erau demni fn ochii lui si poarte numele de oameni. De aceea, fara si raspanda de loc la aplauze, nici la sdrutrile trimise cu mina inutil, fi relata lui Marcus povestea lui Pedanius, ironizind caracterul schimbator al gloatei care, a doua zi dupa amenin{atoarea revolta, il apla-~ 1 Zeu egiptean din perioada ptolemeicd, al cdrui cult era destul de sispindit in imperial roman, ? Zeita naturii fecunde gi a maternitatii la vechii egipteni. fn epoca greco-romani, cultul eis-a raspindit sub diferite forme in tot bazinul mediteranean. 4 Divinitate antica frigiana; personifica natura ca izvor al viefii. Insulita in Marea Tireniand, vestiti ca loc de exil. Acolo au fost exilate Lutia, fiica lui Augustus, Agripina, sofia lui Germanicus, $i Octavia, prima sofie a lui Nero. 2" 19udase pe Nero, in timp ce trecea spre templul lui Jupiter Stator. in fata libri lui Avirnus, porunci s4 opreasca, cobori $i cumparé un manuscris frumos impodobit pe care i-I didu tui Vinicius.” - — E un dar pentru tine, zise el. — Multumesc, rspunse Vinicius. Dar dupa ce se uita la titlu, 71 Tntgebi: — Satyricon?\. E ceva nou. De cine? — De mine. Dar nu vreau sd merg pe urmele lui Rufinus, a cdrui poveste voiam sa {i-o spun, nici pe ale lui Fabricius Veiento, de aceea nu gtic nimeni acest lucru gi nici tu sA nu-I spui cuiva. _— Spuneai ca nu scrii versuri, zise Vinicius, uitindu-se in manuscris, iar aici vad proza intesata cu versuri. — Cind ai sd citesti, sa fii atent la petrecerea lui Trimalchion?. in privinta versurilor, m-am scirbit de ele de cind Nero scrie o epopee. Asculta! Vitellius, cind vrea sd-gi ugureze stomacul, foloseste un betigor de fildes pe care gi-l vira pe git; alti se folosesc de pene de flamingo inmuiate in ulei sau in zeama de cimbrigor. Eu, in schimb, citesc poeziile lui Nero, iar efectul este instantaneu. Pe urma le pot lauda, daca nu cu constiinta curata, cel putin cu stomacul ugurat. § Zicind acestea, opri din nou fectica in fata aurarului Idomen gi dupa ce tezolva problema gemelor, porunci sd fie dusa lectica direct la casa lui Aulus. ~~ Pe drum, zise el, ca dovada a ceea ce inseamna amorul Propriu al autorului, am sa-ti spun povestea lui Rufinus. Inainte de a incepe ins, cotiré pe Vicus Patricius si ajunsera imediat in fata casei lui Aulus. Un ianitor3 tindr si solid le deschise uga care ducea la ostium’ si deasupra careia 0 gaita inchisd in colivie fi saluta, tipind: ,, Salve/“ Trecind spre adevaratul atrium, Vinicius spuse: — Ai observat ca aici portarul nu-i fegat fn lanquri? — Eo casi ciudata, raspunse in goaptd Petronius. Stii, desigur, ca Pom- ponia Graecinaa fost suspectat’ cd ar impartasi superstitia aceea rasairiteana, care consta fn slavirea unui oarecare Christos. Se pare ca datoreaza treaba aceasta Crispinillei, care s-ar fi razbunat astfel pe ea, ncputindu-i ierta Pomponiei ca s-a multumit cu un singur sot toata viata. Univira!... Astazi la Roma e mai ugor sd gasesti un platou cu ciuperci din Noricum’. A fost judecata de tribunalul gintii... — Aidreptate, ¢ o casa ciudata. Am sa-{i povestesc pe urmé ce-am auzit si ce-am vazut aici. Intre timp, patrunserd in atrium. Sclavul care indeplinea % aici Oficiile gazdei, numit airiensis, trimise nomenclatorul sa anunte sosirea oaspetilor, in timp ce servitorii le adusera scaune gi scdunele sub picioare. Petronius, care fnchipuindu-gi c4 in casa aceasta. austera domneste o vegnica tristete, nu pusese niciodata piciorul aici gi acum se uitd in juru-i oarecum mirat gi parca dezamagit, cdci atrium-ul facea o impresie mai curind veseld. Din tavan, printr-o deschizatura mare, cédea un snop de lumina stralucitoare, ras-, fringindu-se in mii de scintei fn jetul de apa al fintinii arteziene. Bazinul patrat 1 pamfletsatiric, in care se descriu, se pare, gi unele moravuri din timpul domniei Lui Nero. 2 Libert foarte bogat, unul dintre personajele pamfletului. 3 Portar. 4 Poarti, intrare. Provincie roman situata pe teritoriu! Austriei de azi. 20.cu fintina in mijioc, destinat captarii ploii care ar cAdea prin deschizatura din tavan, numit impluvium, era inconjurat cu anemone gi crini. Se pare cA in casa asta crinii erau iubiti indeosebi, fiindc& se gaseau tufe intregi, gi albi gi rogii, . simaierau, in sfirsit, irigi de culoarea safirului, ale cdror petale delicate pareau argintate cu pulbere de apa. in mugchiul umed, in care erau ascunse ghivecele cu crini, gi printre frunze, se z4reau statuete de bronz reprezentind copii sau pasari acvatice.-La un colt, o caprioara turnata tot din broriz igi apleca spre apa capulverzui, brumat de untezeala, de parc-arfi vrut sa se adape. Podeaua din atrium era de mozaic; peretii, in parte acoperiti cu marmur rosie, in parte pictaticu pomi, pesti, pasari gi grifoni atrAgeau privirile prin jocul lor de culori. Tocurile ugilor dinspre incdperile vecine erau impodobite cu placi din ca- rapace de broasca festoasa, sau chiar din fildes; pe ling pereti, intre usi, se aflau statuile stramogilor lui Aulus. Pretutindeni se vedea o indestulare tihnita, departe de a fi luxoasa, dar nobila gi sigura de sine. Petronius, care locuia fhtr-o cas incomparabil mai aratoasa si mai ele- gant, nu putu totusi gasi aici nici un lucru care sd supere simtul lui de frumos gi tocmai voia sd-i comunice aceasta observatie gi lui Vinicius, cind un sclav velarius! d&du la o parte draperia care despartea atrium de tablinum? si din adincul casei aparu, venind in graba, Aulus Plautius. Era un om care se apropia de amurgul vietii, cu capul carunt, dar viguros, cu 0 fata energica, cu barbia lata aducind, din profil, cu un cap de vultur. De data aceasta, avea zugravité pe chip o oarecare nedumerire, ba poate chiar neliniste, pricinuita de vizita neasteptata a prietenului, amicului gi confiden- tului lui Nero. Petronius, care era un om de lume rafinat si mult prea patrunztor ca s4 nu-si dea seama de asta, dupa primele saluturi anunta, cu toata elocinta si iscusinta de care era capabil, cd venise s4 mulfumeascd pentru ingrijirea pe care a primit-o fn aceasta casa fiul surorii sale, cA numai recunostinta este motivul vizitei lui gi ca gi-a luat aceast4 indraznealé numai fiindca el gi cu Aulus se cunosc de mult. . : La rindul tui, Aulus fl asigura ca vizita fi face plicere; cit despre re- cunosgtinj4, marturisi cd el insugi fi este indatorat, desi Petronius cu siguranta nici nu banuieste care sint motivele. intr-adevar, Petronius nu le bafuia. fn zadar ridicd ochii de culoarea alunei gi se stradui sd-gi aminteasca de cel mai mic serviciu facut lui Aulus sau altcuiva, Nu-si amintea de nici unul, poate doar cu exceptia aceluia pe care dorea acum sa i-l facd lui Vinicius. Probabil c-a facut ceva asemanator in mod intimplator, numai intimplator. . — Iliubesc gi-I pretuiesc mult pe Vespasian, spuse Aulus, cAruiai-aisalvat viata cind a avut o data ghinionul sd adoarma ascultind versurile imparatului. — A fost un noroc pentru el, spuse Petronius, fiindcd nu le-a mai auzit, ins& nu neg ca n-ar fi putut termina cu o nenorocire. Barba-Aramie finea neapirat sa-i trimita un centurion cu recomandarea prieteneascd de: a-gi deschide vinele. . ~ — Iar tu, Petronius, ai ris de el. . 1 Usier. : ; » Inifil sala de mincare. Apoi s-a numit aga salonul, unde se pistra gi arhiva familiei, a— Da, sau mai degraba, dimpotriva: i-am spus c4 daca Orfeu! a stiut sa adoarmé fiarele prin cintec, succesul lui este cel putin egal, de vreme ce a reugit s4-1 adoarma pe Vespasian. Pe Ahenobarbus poti 4-1 dezaprobi, cu conditia cA sub 0 mica dezaprobare s& se ascunda o mare lingusire. Iubita noastré Augusta Poppea intelege perfect acest lucru. — Din pacate, aga-s vremurile! raspunse Aulus. [mi lipsesc doi dingi in fata de lao piatra aruncat4 de mina unui britan si din cauza asta vorbirea mea a devenit guieratoare, totusi, cele mai fericite clipe din viata mea le-am petrecut fn Britania... — Pentru cd erau victorioase, completa Vinicius. Petronius, insd, temindu-se ca batrinul comandant de osti o s4 inceapa s4 povesteasca despre razboaiele sale indepartate, schimba subiectul discutiei. Spuse cé fn tinutul Praeneste (4ranii au gasit un pui de lup mort, cu doud capete, iar in timpul furtunii de-acum citeva zile, trasnetul rupsese un colt din templul Dianei, ceea ce era nemaipomenit pentru o vreme de toamna tirzie ca acum. Un oarecare Cotta, care-i povestise acest lucru, adaugase cd preojii templului prevestesc in legatura cu asta prdbusirea Romei sau cel putin distrugerea unei case mari, ceea ce numai prin jertfe extraordinare s-ar putea evita. Aulus, ascultind povestirile, igi exprim4 parerea cA asemenea semne nu pot fi nesocotite. Poate c& zeii s-au miniat, deoarece crimele oamenilor au intrecut orice masurd, ceea ce-i lesne de injeles, iar in acest caz jertfele de induplecare ar fi foarte nimerite. La care Petronius spuse: — Casa ta, Plautius, nu este prea mare, degi in ea locuieste un om mare; amiea, ce-i drept prea mare pentru un proprietar atit de umil, e de asemenea micé. Dac e vorba de distrugerea unei case foarte-mari, ca de exemplu »domus transitoria‘?, atunci merit oare s4 depunem jertfe ca s-o salvam de la pierire? Plautius nu raspunse la aceasta intrebare gi rezerva lui fl cam gocd pe Petronius, c&ci, cu toate cd nu prea facea deosebire fntre bine si rau, nu era un denun{ator gi cu el se putea discuta fn absolut siguranta. Asa ca schimba din nou discutia gi fncepu sd laude locuinga lui Plautius, orinduita cu atita bun. gust. —E 0 locuinta veche, raspunse Plautius, in care n-am schimbat nimic de cind am mostenit-o. _ Dupé ce dadeai la o parte draperia ce desparjea atrium de tablinum, casa era deschisd de la un capat la altul, asa ca prin tablinum, prin peristil si sala urméatoare, numita oecus>, privirea strabatéa pind in gradina, care se vedea de departe ca un tablou luminos fncadrat intr-o rama intunecatd. Risete vesele de copii s¢ auzeau de acolo pina fn atrium. > — Ah, comandante, zise Petronius, permite-ne s4 ascultaém de aproape risetul acesta sincer, care astazi se aude atit de rar. ' Dupa mitologie, ctntirey sau poet trac. Se spune ci Ja auzul cintecului siu animalele silbatice se imblinzeau, arborii igi migcau ramurile in caden{é, apele igi opreau cursul. 2 Nero a prelungit palatul imperial in afara Palatinului, peste Velia gi partea superioard a Viei Sacre pind la Esquilin. Pe aceasta colind a construit ,domus transitoria’, dispirut in incendiul din 64. . 3 La inceput cuvintul desemna intreaga casi, apoi o sald spajioasd, amenajat’ pentru’ banchete. 22— Cu placere, raspunse Plautius, ridicindu-se. E micutul meu Aulus sicu Ligia. Se joacd cu mingile. Cit despre ris, cred, Petronius, ca-ti petreci toata vremea rizind. —— Viaja e demné de ris, deci rid, raspunse Petronius. Aici insd sul rasuna cu totul altfel. — Da, altfel, adauga Vinicius. Petronius nu ride toata ziua, ci maidegraba toata noaptea. Discutind astfel, strabatura casa in tot lungul ei si ajunsera in gradina, unde Ligia gi micul Aulus se jucau cu mingile pe care sclavii, destinati special acestei distractii si numiti spheristae, le adunau de pe jos si le dadeau in mina. Petronius arunca o privire fugitiva spre Ligia. Micul Aulus, zarindu-1 pe Vinicius, alerga sd-{ salute, in timp ce acesta, fnaintind, inclina capul in faya frumoasei fete, care se oprise cu mingea in mina, cu parul cam ravasit, . infierbintata de j joacd, rumen la fata. Ins in triclinium-ul din gridina, umbrit dé iederd, visa gi liane stdtea Pomponia Graecina; se dusera deci sa o salute. Petronius, degj nu frecventa casa lui Plautius, o cunogtea pe Pomponia, caci o intilnea la Antistia, fica lui Rubelius Piautus, si apoi fn casa lui Seneca gi la Pollion. Nu-gi putu stapini nici acum un fel de uimire pe care i-o provoca fafa ei trista, dar senina, nobletea figurii ei, a migcarilor gi a cuvintelor sale. Pomponia fi contrazicea in aga masura parerile despre femei, incft acest barbat, stricat pind in maduva oaselor si sigur de sine ca nimeni altul in toaté Roma, nu numiai ca simjea pentru ea un anumit respect, dar fyi pierdea chiar intr-o anumita masura siguranta de ‘sine. Si iata cd acum, mulfumindu-i pentru ingrijirea data lui Vinicius, rosti parca fara voie cuvintul ,domina“, care nu-i trecea niciodata prin minte cind vorbea de exemplu cu Calvia, Crispinilla, Scribonia, Valeria, Solina sau alte femei din societatea inalta. Dupa salutari gi muljumiri, incepu imediat sd se plinga ca Pomponia este vazuta atit de rar, ca nu poate fiintiinita nici la circ, nici in amfiteatru, iar ea raspunse linistit, punind mina pe mina sofului ei: — Imbatrinim si amindurora ne place tot mai mult linistea casei. Petronius vru sA protesteze, dar Aulus Plautius adaugd cu vocea luj guieratoare: : — $i ne simyim tot mai strdini printre oamenii care chiar si pe zeii nostri romani fi numesc cu nume grecesti. — De la 0 vreme zeii au ajuns simple figuri de stil ale retoricii, spuse nepasator Petronius, si fiindca retorica am invatat-o de la greci, chiar si mie, de gxemplu, imi vine mai ugor s4 spun Hera decit Iunona. Spunind acestea, intoarse privirea spre Pomponia, dind parca de inteles cd in fata ei pici o alt zeitate nu i-ar fi putut veni in minte. Pe urma, incepu s-o contrazicé cu privire la batrineje: ,,.E adevarat ca oamenii imbatrinesc repede, ins& numai aceia care tréiesc cu altfel de viata si, in afara de asta, exist obraji de care Saturn! se pare cd a uitat.“ Petronius spuse aceste cuvinte, strecurind fn ele chiar 0 anumita doza de sinceritate, deoarece Pomponia Graecina, desi cobora dincolo de amiaza vietii, pastrase o ne- obignuita prospetime a pielii si, avind un cap mic si obraji ca de copil, cu toate ca purta rochii mohorite si era grava si trista, uneori facea impresia unei femei foarte tinere. 1 Zeul timpului. 23intre timp, micul Aulus, care se imprietenise cu Vinicius, se apropie gif chem sA joace mingea cu ei, In urma baiatului intra si Ligia in triclinium. Sub perdeaua de iedera, cu pete de lumina tremurindu-i pe fata, fi aparu acum lui Petronius mai frumoasa decit la prima vedere gi intr-adevar ase- manatoare unei nimfe. Deoarece nu-i vorbise pina acum, se ridica, igi pleca capul fn fata ei gi, in loc de formulele obignuite de salut, incepu sa citeze cuvintele cu care Ulise a salutat-o pe Nausicaa: —Nu stiu de esti zeitd sau fata muritoare, Dar dacd esti locuitoare a nefericisului pamint, Binecuvintat sa-ti fie tatal gi mama dimpreuna Binecuviniag frapii... Chiar si-Pomponiei fi pldcu politetea rafinata a acestui om de lume. in ceea ce privea, Ligia fl asculta tulburata, rogind, fara a fndrazni s4 ridice ochii. Treptat insa, pe la colturile gurii incepu sa-i tremure un zimbet stren- garesc. Fata ei trida lupta dintre sfiala fecioreinica gi dorinja de a raspunde si se vede ca aceasta din urma invinse, caci, uitindu-se deodata la Petronius, ii raspunse prin cuvintele aceleiasi Nausicaa, citindu-le dintr-o rasuflare, nigel cam scolareste: Nu esti un oarecare gi n-ai un chip de rind Dupa aceste cuvinte, se rasuci pe calcific gi o lua la fuga, ca oO pasdre speriata. De asta data; fu rindul lui Petronius sa se mire — caci nu se agteptase sA auda versurile lui Homer din gura unei fete de a carei origine barbara aflase de la Vinicius. Privi fntrebator spre Pomponia, ea fnsA nu-i putea raspunde, fiindca fn clipa aceea se uita, zimbind, la batrinul Aulus, al carui chip exprima. mindrie, intrucit e! nu gtia s4-si ascunda sentimentele. In primul rind, se atagase de Ligia ca de propriul lui copil, iar in al doilea rind, cu toate vechile prejudeca{i romane care cereau Sa tune gi sd fulgere impotriva limbii grecesti sia raspindirii ei, considera totugi cunoagterea ei o culme a bunelor maniere. El personal nu izbutise sd o invete bine, lucru pentru care suferea in ascuns, aga cA era bucuros acum ca acestui patrician distins si totodata literat, care probabil ar fi fost gata sé considere casa lui drept barbard, i s-a raspuns in limba gi cu versurile lui Homer. ~ : —Avemun Pedagog grec, zise el, adresindu-se lui Petronius, care da lectii bdiatului nostru, iar fata asista gi ea. E doar o pitulice, dar 0 pitulice dragalasa, cu care ne-am obignuit amindoi. Petronius se uita printre frunzele de iedera gi caprifoliu la cei trei care se jucau in grdina. Vinicius igi scosese toga gi, raminind numai fn tunicd, arunca mingea in aer, iar Ligia, care statea in fata lui cu brafele ridicate, se straduia sd o prinda. La prima vedere, fata nu facuse cine gtie ce impresie asupra lui Petronius. I se paruse cam slaba. {ns in clipa cind o privise in triclinium mai indeaproape, se gindise cd aga ar putea sa arate aurora — gi ca un cunoscator, intelese ca este o fiinté deosebita. Observase si cintarise totul: si fata roza, trafisparenta, si buzele proaspete parca asteptind sarutul, $i achii albagtri ca _ azurul marilor, si paloarea de alabastru a fruntii, si bogatia parului cu cirliontii lucind ca bronzul de Corint sau chihlimbarul, si gftul sprinten, si curba divina a umerilor, gi intreaga ei faptura mladioasa, supla, tindra ca tinere{ea lunii 24mai si a florilor de curind inflorite. Se trezise in el artistul, adoratorul frumusetii, care simjea cA pe statuia acestei fete s-ar putea scrie: ,,Pri- miavara*. [si aminti brusc de Chrysothemis gi un ris amar fl crispa. Cu parul ej presarat cu pudra aurita, cu genele ei innegrite, usor fanata, fi aparu ca un trandafir trecut care incepe sa-gi scuture petalele. Totusi intreaga Roma fl invidia pentru Chrysothemis. isi aminti apoi de Poppea — i preafaimoasa Poppea ise pdru de asemenea o masc4 neinsufletita, de ceara. In fata aceasta cu forme tanagriene era nu numai primavaré — era gi o Psyche! radioasé care strabatea prin trupul ei de trandafir aga cum raza lumineaza prin cristalele unui policandru. Vinicius are dreptate — se gindi el — iar Chrysothemis a mea e batrina, batrina... ca Troia!* Dupa aceea, adresindu-i-se Pomponiei Graecina gi aratind spre gradina, zise: — Acum inteleg, domina, cd avindu-i pe dingii, preferati sd stati acasa decit s& mergeti la petreceri, la Palatin sau la arena. . — Da, raspunse ea, intorcind privirile spre micul Aulus gi Ligia. Batrinul comandant fncepu sa spuna povestea fetei gi ceca ce auzise cu ani in urma de la Atelius Hister despre poporul ligienilor care locuieste in nordul intunecos. in ast timp, ceilalti terminasera jocul cu mingea si o vreme se plimbara pe nisipul gradinii, deslugindu-se pe fondul negru de mirt gi chiparogi ca trei statui albe. Ligia il tinea de mina pe micul Aulus. Dup ce se plimbara putin, © banca Iinga piscina care ocupa mijlocul gradinii. indata fasd, grabit sa-si facd de joaca, speriind pestii din apa transparenta. Vinicius continua convorbirea fnceputd fn timpul plimbarii. — Asga-i, zise, si vocea-i profunda tremura. Imediat ce am aruncat toga praetedta?, am fost trimis la legiunile din Asia. Nu cunosc oragul, nici viata, nici dragostea. $tiu pe dinafara cite ceva din Anacreon gi Horatiu, dar n-ag fi in stare sa vorbesc in versuri ca Petronius, atunci ciad mintea mi se tulbura de admiratie si nu mai gaseste cuvinte s-o exprime. Cind eram copil, mergeam la scoala tui Musonius, care ne spunea ca fericirea consta in a voi ceea ce voiau zeii — deci fericirea ar depinde de vointa noastra. Eu insd cred cd exist o alta fericire, mai mare si mai scumpa, care nu depinde de vointa si pe care numai dragostea {i-o poate da. Zeii ingisi cauta aceasta fericire, aga ca gi eu, ©, Ligia, care pind acum n-am cunoscut dragostea, mergind pe urmele lor, o caut pe aceea care ar voi sd-mi dea fericirea... - . Tacu gi o vreme nu se mai auzi decit plescaitul ugor al pietricelelor, pe case micul Aulus le arunca fn apa, speriind pegtii. Curind insd, Vinicius continua s& vorbeasca cu o voce si mai moale, si mai soptita:* — llstii poate pe Titus, fiul lui Vespasian? Se spune ca abia iegit din virsta copilariei s-a indragostit cu atita patima de Berenice, incit de dor era gata s& moar... Aga ag fi in stare s4 iubesc gi eu, 0, Ligia!... Bogatia, gloria gi puterea — sint fum! Neant! Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decit sine, gloria oricui poate fi fntunecata de gloria mai mare a altuia, cel puternice fnvins de altul si mai puternic... Dar oare imparatul sau zeii insigi pot incerca o bucurie tn mitologia greaca personificare a sufletului omenesc sub forma unei fete gingage. Aici fn sensul cuvintului grecese de suflet. 2 Pe careo purtau adolescentii.mai mare, sau pot sd fie mai fericiti decit muritorul de rind, atunci cind stringe la piept fiinta draga sau cind saruta buzele iubite... Da, dragostea ne face egali * eu zeii, o, Ligial... __.. Ea asculta nelinistit4, mirati. fn anumite momente avea impresia c& Vinicius cinta un cintec ciudat, care, picurind in urechile ei, fi aprinde singele in vine, in acelagi timp insa fgi simyea trupul molesit, ca de un legin. O infiora spaima gi o neinteleasa bucurie... I se parea ca el vorbeste despre lucruri la care gi ea se gindise mereu fnainte, dar pe care nu le intelesese pind acum. Vorbele tui trezeau intr-insa un simtamint care pind atunci dormise; fn clipa aceea, visul tulbure lua forme tot mai clare, mai atragatoare, mai frumoase. Soarele trecuse de mult dincolo de Tibru gi coborise spre dealul Janiculus. Lumina lui rosie se revarsa peste chiparogii nemigcati, umplind aerul de irizari aramii. Ligia fgi ridica ochii azurii parca trezita din somn, uitindu-se la Vinicius gi deodaté — cum st&tea in lumina asfintitului, aplecat spre ea, cu dorul tremurindu-i fn priviri, fi aparu mai frumos decit toyi oamenii si decit toti zeii greci gi romani ale caror statui le vazuse pe frontoanele temptelor. Elo prinse ugor cu degetele de mina, mai sus de incheietura gi intreba: — Oare, Ligia, nu ghicesti de ce-ti spun toate astea?... — Nu! sopti ea atft de incet, c Vinicius abia 0 auzi. N-0 crezu insa gi {inindu-i mina tot mai strins era gata s-o duc la inima, care-i batea ca un ciocan, gi sd-i marturiseasca dragostea lui mistuitoare, cind pe poteca marginita de mirt, apdru batrinul Aulus care, apropiindu-se, zise: — Soarele apune, aga cA ferii-va de racoarea serii, nu glumiti cu Li- bitina!... — Nu mi-am pus inca toga, raspunse Vinicius, dar n-am simtit racoarea. — Abia se mai z4reste jumatate din disc, dupa deal, raspunse batrinul razboinic. Unde-iclima dulce a Siciliei? Acolo seara poporul se aduna in pieye si, cintind fn cor, igi ia ramas bun de la Phoebus care asfinteste. Uitind cA adineauri el insugi fi avertizase de pericolul Libitinei, incepu s4 povesteasca despre Sicilia unde avea proprietati si o mogie mare, la care tinea mult. Marturisi cd se gindise sd se mute in Sicilia gi s4-gi sfirgeascd viata acolo, « in liniste. E sdtul de chiciura cel cdruia iarna i-a albit de pe acum parul. ins& n-au cazut frunzele din pomi gi deasupra oragului mai ride inca cerul blind, dar cind va cédea z4pada in muntii Albani, gi zeii vor trimite viforul rece sa mature Campania, atunci cine stie daca n-are si se mute cu toata casa la locuinta sa linigtita de la tara. — Vrei sd parasesti Roma, Plautius? intreba Vinicius cu subitd nelinigte. — De mult doresc s-o parasesc, raspunse Aulus. Acolo e mai multa linigte gi mai mare siguranta. $i fncepu din nou sé-gi laude livezile, turmele, casa ascunsd in mijlocul gradinilor verzi si dealurile acoperite cu cimbru gi cimbrigor, printre care biziie roiurile de albine. Vinicius ins nu era atent la aceste povestiri bucolice — se gindea numai cd ar putea s-o piarda pe Ligia gi se uita la Petronius de parca numai de la el astepta salvarea. in acest timp Petronius, stind alaturi de Pomponia, privea, incintat, la apusu! soarelui, la gradina gi la oamenii de linga piscina. Vegmintele lor albe, pe fondul fntunecat al mirtului strluceau in razele asfintitului ca aurul. Amurgul imprdstia pe cer culori de purpura gi violet, jucind fn ape ca de opal. 1 Zeita voluptigii si a morfiiBolta devenea cu fncetul litiachie. Siluetele negre ale chiparosilor se reliefau si mai clar decit in timput zilei, iar peste oameni, peste copaci si peste intreaga gradina se lsd linistea inserarii. Pe Petronius fl izbi linistea asta, $i fl izbi mai ales infatisarea oamenilor. Pe chipu! Pomponiei, al batrinului Aulus, al baiatului lor si al Ligiei stralucea o lumina cum nu, mai vazuse pe fetele care-l inconjurau zi de zi, sau mai degraba noapte de noapte; impacare gi seninatate, care izvorau din viata pe care 0 traiau aici‘cu totii. Se gindi cu oarecare uimire c& totugi s-ar putea sd existe o frumusete gi 0 placere pe care el, alergind vegnic dupa frumusete gi placere, s4 nu le fi gustat. Nu putu sa {ind pentru sine acest gind, deci, intorcindu-se spre Pomponia, zise: — Constat, surprins, cit de diferita este lumea voastra de lumea pe care o cirmuieste Nero al nostra. Dar ed, indreptindu-gi faja-i mica spre asfintit, spuse cu simplitate: — Lumea nu este condusa de Nero, ci de Cel-de-Sus. Se lasa o clipa de tacere. Linga triclinium se auzira apropiindu-se pe alee pasii batrinului comandant, ai lui Vinicius, ai Ligiei si ai micului Aulus — insa, inainte sd fi ajuns ei acolo, Petronius mai intreba: — Deci tu crezi in zei, Pomponia? — Cred in Dumnezeu care este unul, drept gi atotputernic, raspunse sotia lui Aulus Plautius. CAPITOLUL III — Crede intr-un Dumnezeu care este unul, atotputernic gi drept, repetd Petronius, cind se gsi din nou impreuna cu Vinicius in lectica. Daca zeul ei este atotputernic, atunci dispune de viata si de moarte; iar dacd este drept, atunci trimite moartea pe drept. Atunci Pomponia de ce poarta doliu dupa lulia? Regretind-o pe [ulia, fl infrunta pe zeui ei. Trebuie si repet acest frationament maimuj{ei noastre cu barba aramie, caci cred ca in privinta dialecticii sint egal cu Socrate. Iar in privinta femeilor, sint de acord ca fiecare _poseda cite trei sau patru suflete, dar nici una nu are suflet rezonabil. Pomponia poate s4 cugete impreund cu Seneca sau Cornutus ce inseamna marele lor Logos'... Poate sa cheme impreund umbrele lui Xenofan, Parme- nide, Zenon gi Platon, care se plictisesc acolo in fara cimerienilor ca nigte canari in colivie... Eu am vrut sa vorbesc cu ea gi cu Plautius despre altceva. Pe pintecele sfint al zeitei Isis egipteana! Daca le-as fi spus aga, simplu, pentru ce am venit, presupun ca virtutea lor ar fi rasunat ca unscut de arama in care loveste cinevacu un toiag. $in-am avut curaj! Crede-mé, Vinicius, n-am avut curaj! Paunii sint niste pasdri minunate, dar tipa ingrozitor. Mi-a fost teama de {ipat. Trebuie sa laud tnsa alegerea ta. O adevarat ,,Aurora cu degete de roze“... $i gtii ce-mi mai amintea? Primavara! $i nu a noastrd, cea din Italia, unde se incarca de flori abia cite un mar pe ici $i colo, iar maslinii rami cenugij cum fuseserd gi inainte, ci primavara pe care am vazut-o cindva in Helvetia, tindra, proaspata, de un verde crud... Pe aceasta palida Selene? — nu ma mir " Aici tn sens de rajiune divin’. 2 Numele grecese al Lunii sau Dianei. 27de tine, Marcus, ins s& gtii ci te-ai indragostit de Diana si cd Aulus gi Pomponia sint gata sa te sfigie cum !-au afigiat odinioara cfinii pe Acteon!. ~ Fara sa ridice capul, Vinicius ramase tacut 0 vreme, dupa care incepu sa vorbeasca cu 0 voce intretdiata de dorinta: . —Am dorit-o i inainte, dar acum o doresc gi mai mult. De cind am tinut-o de mina, ma mistuie.un foc... Trebuie s-o am. Dac-ag fi Zeus, ag invalui-o cu un nor, aga cum a invaluit-o el pe Io”, sau ag cddea asupra ei sub forma de ploaie, cuma cazut el asupra Danaei>. Agvrea sa-i sdrut buzele pind la durere! A$ vrea s4-i aud tipatul cind ag stringe-o in bratele mele. Ag vrea sd-i ucid pe Aulus si Pomponia, si pe €a s-o rapesc gi s-o duc in brate acasa la mine. Astazi neam sd dorm. Am sa poruncesc sa fie biciuit unul dintre sclavi gi am sa ascult cum geme... — Linigteste-te, spuse Petronius. Ti-s stirnite poftele ca unui dulgher din Subura. - — Nu-mi pasa. Trebuie s-o am. Am venit la tine sa cer un sfat, dar dacd nici la tine nu-] aflu, atunci am sa gasesc singur 0 cale... Aulus 0 considera pe Ligia ca pe 0 fica, atunci eu de ce s-o privesc ca pe o sclava? De vreme ce nu exista alta cale, atunci sa se puna o plasa in usa casei mele, sa fie uns4 cu grasime de lup, iar ea sa vina in casa mea ca sotie. . — Potolegte-te, furtunos urmag al consulilor. Nu pentru asta fi aducem pe barbari legati cu fringhii de carele noastre ca s le ludm fiicele de neveste. Feregte-te de extreme. Epuizeazé mai intfi mijloacele simple, cinstite gi lasd-{i tie si mie timp de gindire. $i mie Chrysothemis mi se parea fiica lui Jupiter, totugin-am luat-o de nevast, asa cum nici Nero n-a luat-o de sotie pe Acteea, desi a pretins ca e fiica regelui Attalus... Linisteste-te... Gindegte-te ca daca €a are sd vrea sd pardseasca casa lui Aulus pentru tine, ei n-au dreptul s-o opreascd. $i sd sti cd nu numai tu te-ai aprins. $i in ea a aprins Eros flacdra... Eu am observat asta si pe mine trebuie sa ma crezi... Ai rabdare. Exist mijloace pentru orice, dar pentru azi gi aga am gindit prea mult gi asta ma oboseste. In schimb, iti jur cd ined mfine am s& ma gindesc la dragostea ta gi Petronius n-ar fi Petronius daca n-ar gasi o solutie. Tacura amindoi din nou. fn sfirsit, dupa o vreme, Vinicius spuse mai linigtit:, : — Iti multumesc gi Fortuna sa fie darnica cu tine. — Ai rabdare. — Unde-ai dat porunca sa fii dus? — La Chrysothemis. — Esti fericit cd 0 ai pe cea pe care o iubesti. — Eu? $tii care-isingurul lucru ce ma mai amuzi la Chrysothemis? Faptul cA ea mé inseala cu propriul meu libert, cu cintarequl din l4uta Theocles, gi crede ca eu nu vad. Cindva am iubit-o, dar acum doar minciunile gi prostia ei ma mai amuza. Hai cu mine la ea. Daca o sa incerce sa te seduca, incepind s-ti deseneze litere pe masa cu degetul inmuiat in vin, sd stii c4 nu sint gelos. * Vindtorul Acteon — spunea legenda — a privit-o pe Diana in timp ce se scalda. Zeifa a preschimbat in cerb si l-a facut sd piara sfigiat de cfini. Fiica fluviului Inochus, de cares-a indrigostit Jupiter. Pentru a osalva de gelozia lunonei a preschimbat-o intr-o junca. 3 Fiica lui Acrisius, regele din Argo; a fost intemnijata intr-un turn de tatal ei, pentru cd i 8-a prezis cd va fi omorit de copilul cdruia fi va da viata. Jupiter a patruns in turn sub forma unei ploi de aur. 23~ Poruncir sa fie dusi amindoi la Chrysothemis. Inca din vestibulul casei, Petronius puse mina pe um4rut lui Vinicius si » ZISe: — Asteapta, mi se paré cé am gasit 0 solutie. — Sa te rasplateasca toti zeii, — Da! Cred cd-iun mijloc infailibil. $tii ce, Marcus? — Te ascult, tu; Atena! meal... — Peste citeva zile, divina Ligia va ronyai in casa ta grauntele Demetrei. — Egti mai mare decit Cezar! strigd Vinicius, entuziasmat. CAPITOLUL IV ” i Petronius s-a finut de cuvint. ° . A doua zi dupa vizita sa la Chrysothemis, a dormit ce-i drept toata ziua, seara ins a poruncit si fie dus la Palatin, unde a avut cu Nero 0 discutie intima, fh urma careia, a treia zi, fn fata casei lui Plautius a aparut un centurion fnsotit de peste zece soldati pretorieni. Vremurile erau nesigure gi ingrozitoare. De cele mai multe ori, acesti trimigi erau vestitorii mortii. Asa cd in momentul cind centurionul a lovit cu ciocanul in poarta lui Aulus gi paznicul a anungat ca in atrium sint soldati, spaima a cuprins fntreaga casa. Familia |-a inconjurat imediat pe batrinul comandant, caci nimeni nu se indoia cd pericolul il ameninta in primul rind pe el. Pomponia il prinse cu bratele pe dupa git, lipindu-se strins de pieptul lui, in timp ce buzele invinetite se migcau repede, soptind cuvinte neintelese. Ligia, palida la fata ca giulgiul, tot sdruta mina batrinului; micul Aulus se agata de toga lui; de pe coridoare, din camerele de la etaj, destinate slu- jitorilor, din incdperea servilor, din baie, din camerele boltite de jos, din intreaga casa incepyra sd se scurga pilcuri de sclavi gi sclave. Se auzeau tipete: »feu, heu, me miserum!‘2. Femeile fncepura s4 boceasca; unele fsi zgiriar& obrajii, acoperindu-gi capul cu naframele. Numai batrinu!l comandant, obignuit de atitea ani s& priveascd moartea drept in fata, ramase linistit. Chipul lui cu profil vulturesc inmarmuri de parcd ar fi fost cioplit in piatra. Dupa ce-i potoli pe slujitori, poruncindu-le sa se risipeasca, zise: — D4-mi drumul, Pomponia. Daca mi-a sunat ceasul o s& mai avem timp s4 ne ludm ramas bun. $i o dadu usor la o parte. Ea raspunse: — O, Aulus! Sa dea Dumnezeu ca soarta noastra s& fie aceeagi. ‘Apoi, cazind in genunchi, incepu s4 se roage cu infldcrarea pe care ti-o da namai teama pentru fiinta iubita. Aulus trecu in atrium, unde-I astepta centurionul Era batrinul Caius Hasta, care luptase sub comanda lui in razboaiele din Bretania. — Salut, comandante! zise acesta. {ti aduc porunca si salutari din partea Cezarului. Jata aici tablitele si semnul ca vin in numele lui. * Zeita injelepciunii, protectoate a artelor frumoase, a stiintel si a mestegugurilor, Vai, vai, nenorocitul de mine!— Multumesc imparatului pentru salutari, cit despre poruncd, 0 voi indeplini, raspunse Aulus. Salut, Hasta, spune cu ce porunca vii. — Aulus Plautius, incepu Hasta, imparatul a aflat ca in casa ta se afla fica regelui ligienilor, pe care acel rege, fnca fn timpul vietii divinului Claudius, a dat-o in mina romanilor drept chezasie ca granitele imperiului nu vor fi niciodata incdlcate de c&tre ligieni. Dwinul Nero iti este recunoscator, 9, comandante, pentru ca atitea ani i-ai oferit addpost, dar, nevrind sa-ti mai impovareze casa gi de asemenea stiind cd fata, ca ostatecdi, trebuie sd stea in grija personala a imparatului precum gi a senatului — iti porunceste s-o predai fn miinile mele. Aulus era prea soldat gi un barbat prea calit ca sd-si tradeze nemultumirea faja de ordinu! imparatului. Totusi o cuta de brusca minie gi durere i se ivi Pe frunte. Aceasta incruntare facea cindva s4 tremure legiunile britane. Chiar si acum, pe fata lui Hasta se oglindi spaima. In momentul de fata, Aulus Plautius se simtea dezarmat in fata ordinului. O vreme se uitd la tablite, la pecetea imperiala, dupa care, ridicind ochii spre batrinul centurion, zise calm: — Asteapta, Hasta, in atrium, pind iti va fi predata ostateca. Dupa aceste cuvinte, se duse ia capatul cellalt al casei, in sala numita oecus, unde fl asteptau, nelinistifi gi stpiniti de teama, Pomponia Graecina, Ligia gi micul Aulus. — Numeni nu-iamenintat nicicu moartea ¢i nici sd fie exilat in vre-o insula indepartata, zise el. Totugi trimisul Cezarului este vestitorul unei nenorociri. E vorba de tine, Ligia. — De Ligia? striga Pomponia, mirata. — Da, raspunse Aulus. Si, intorcindu-se spre fat, continua: — Ligia, ai fost crescuta fn casa noastra ca propriul nostru copil, iar eu gi Pomponia te iubim ca pe o fiicd. Tu ins gti ci nu esti fiica noastra. Esti ostatecd data de poporul tau Romei. E obligatia Cezarului sa-ti poarte de grija. lata ca acum Cezarul te ia din casa noastra. Comandantul vorbea linigtit, dar cu 0 voce ciudatd, neobignuita. Ligia asculta cuvintele lui, clipind din ochi, de parca n-ar fi inteles de ce-i vorba. Obrajii Pomponiei palisera. fn usa care dadea din coridor in Oecus aparura iaragi fete speriate de sclave. — Ordinul imparatului trebuie indeplinit, zise Aulus. — Aulus! striga Pomponia, stringind-o la piept pe fata, ca gi cum ar fivoit s& o apere. Pentru ea ar fi mai bine s4 moara. Jar Ligia, cuibarindu-se la pieptul ei, repeta mereu: ,Mama! Mama!“ neputind sd rosteascd alte cuvinte printre hohotele de plins. Pe fata Jui Aulus apdru din nou expresia de minie gi durere. — Dac-as fi singur pe lume, zise el, incruntat, n-as da-o vie, si rudele mele ar fi putut inca astazi si aduca jertfe pentru mine lui Jupiter Liberatorull... Ins n-am dreptul sd te pierd pe tine si pe copilul nostru, care poate si apuce vremuri mai bune... Am s4 ma duc chiar astazi la fmparat si am sa-l implor sa schimbe ordinul. Daca are sa ma asculte — nu stiu. Pind atunci, Ligia, mergi sandtoasa gi sa stii ca si eu, » a Pomponia am binecuvintat ziua fa care ai venit in casa noastra. Zicind acestea, fi puse mina pe cregtet. Degi se straduia sa-i pastreze calmul, in clipa cind Ligia fl privi cu ochii scldati fn lacrimi si, lufndu-i mina, fncepu sd i-o sdrute, fn glasul lui tremurd o durere profunda, parinteasca. i)— Adio, bucuria gi lumina ochilor nostri! zise el. Se intoarse repede gi porni cdtre atrium, ca s4 nu se lase invins de emotia nedemna de un roman gi de un ostean. In acest timp, Pomponia o conduse pe Ligia fn cubiculum, incercind s-o linisteascd. Cuvintele, pe care i le spunea ca s-o imbarbateze gi si-idea curaj, rasunau ciudat fn casa aceasta in care, alaturi, in fncdperea vecina, se mai aflau inca lararium\-ul $i altarul pe care Aulus Plautius, credincios vechilor obiceiuri, aducea jertfe zeilor casei. Tata ca venise clipa incercarii. Cindva Virginius? strapunsese pieptul pro- Priei lui flice, ca s-o salveze din miinile lui Appius. Mai inainte inca, Lucretia? preferase s&-gi ia de buna voie viata decit sA se lase dezonorataé. Casa imparatului era o vizuind a dezmatului, a raului, a crimei. ,,Dar noi, Ligia, stim de ce nu ne este ingdduit sd ne lum viata cu mina noastra!*... Da! Legea pe care ourmau amindovd era alta, mai mare, mai sfinta gi le ajuta s4 se apere de rau $i dezonoare, chiar daca ar fi trebuit s plateasca cu viata sau sd indure chinuri. Cine iese curat din lacagul stricdciunii, are un merit cu atft mai mare. $i pamintul este un asemenea lacas, dar din fericire viata este numai o clipité siurmeaza viata de dincolo de mormint, acolo unde nu mai guverneaza Nero, ci Mila gi unde in loc de durere este bucurie gi in loc de lacrimi — fericire. Dupé aceea incepu sd vorbeasca despre sine. Da! Este impécaté cu soarta, dar in sufletul ei mai ascunde rani nevindecate. lata, in fata ochilor lui Aulus al ei mai staruie negura, asupra lui incd nu s-a revarsat izvorul tuminii. Nici fiul n-are voie sa gi-I creasca in tegea Dreptatii. Cind se gindeste cd situatia aceasta poate sa dureze pina la sfirgitul vietii si cA poate s@ soseasca clipa despartirii de cei dragi, de o sut4 de ori mai grea si mai ingrozitoare decit aceasta desp&rtire trecdtoare, de care sint acum am{indoua indurerate — nici nu-gi poate inchipui cd ar putea sa fie fericit& fara ei, chiar gi in cer. Multe Nopti a plins, multe nopti a petrecut in rugaciuni, cergind indurarea gi mila. Igi incredinteazi ins4 durerea lui Dumnezeu — si asteapta cu fncredere. lar acum, cind o loveste o noua nenorocire, cind ordinul tiranului fi rapeste o fiinté draga, pe care Aulus 0 numise lumina ochilor, nu se descurajeaza totugi siare credin{a ca exist o putere mai mare decit cea a lui Nero gi ca Bundtatea este mai puternica decit rautatea acestuia. Strinse la piept cu dragoste capsorul fetei care aluneca ugor la picioarele Jor si, ascunzindu-gi fata in faldurile peplumului ei, ramase un timp fn tacere. Cind se 'ridicd din nou, pe fata ei se vedea o oarecare liniste. — Ma doare ca sint despartita de tine, mama, de tata gi de fratele, insa stiu c& impotrivirea n-ar ajuta'la nimic gi v-ag pierde pe toti. In schimb, fi promit cd in casa Cezarului n-am sa uit niciodata cuvintele tale. O mai imbratisa o dat, apoi, intorcindu-se in oecus, igi lua ramas bun de Ja micu! Plautius, de la batrinul grec care le era profesor, de la slujitoarea care © imbraca.si care-i fusese cindva doica gi de ta tofi sclavii. * Unul dintre ei, un ligian, fnalt gi lat in spete, pe care fn casa fl numeau Ursus gi care venise impreund cu mama Ligiei, cu ea gi cu alti slujitori in 1 Loc special in casele celor bogati, in care se affau efigiile zeilor lari, protectori ai casei. Ceaturion roman, care pentru a-si salva fiica ripiti de decemvirul Appius, a preferatsi oucidi. 3 Soia lui Tarquinius Collatinus, care dezonorati de Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus, regele Romei, s-a sinucis tn fafa sofului gi a tatilui sau, cerind razbunare. Conform legendei, aceasta a provocat revolta ce a dus la risturnarea regalitati. vntabara romanilor, cizu acum la picioarele ei, apoi se pleca la picioarele Pomponiei, spunind: —O,domina! ingaduiti-misa merg.cu stapina meas-o slujesc, sisd veghez asupra ei in casa Cezarului. — Nu esti slujitorul nostru, ci al Ligici, raspunse Pomponia Graecina, dar au sd te lase oare s treci prin portile imparategti? $i in ce mod ai si reugesti sd veghezi asupra ei? — Nu stiu, domina, gtiu numai ca fierul se farima fn mfinile mele ca femnul... Aulus Plautius, care sosise in acest moment in incdpere, aflind despre ce este vorba, nu numai ca nu se impotrivi dorintei lui Ursus, dar declara ca nici nu au dreptul s-I opreasca. Ei o trimit pe Ligia ca pe un zdlog pe care-I cere imparatul si deci sint obligati sd-i trimita suita care trece o datd cu ea sub ocrotirea imparatului. Spunind asta, fi mai sopti Pomponiei cd sub pretextul suitei poate s4-i dea atitea sclave cite considera ea de cuviinta, caci centurio- nul nu poate refuza sa le primeasca. Pentru Ligia asta era 0 consolare, iar Pomponia de asemenea era bu- curoasa cA o poate inconjura de servitori dupa alegerea ei. Asa ca, in afara de Ursus, fi mai dadu pe batrina doicd, doua fete din Cipru pricepute la pieptanat, $i doua fete germane, baiesite. Alegerea ei cazuse exclusiv asupra adeptilor noii religii, caci si Ursus o recunoscuse de citiva ani, aga ca Pompo- nia putea conta pe fidelitatea acestor slujitori gi totodata se bucura la gindul . c& grauntele adevarului vor fi semanate in casa Cezarului. Scrise citeva cuvinte libertei lui Nero, Acteea, cerindu-i s-o ocroteascd pe Ligia. E adevarat ca Pomponia nu o vazuse la intrunirile adeptilor noii religii, auzise insd de la dingii cd Acteea nu refuza niciodata s4-i ajute gi cd citeste cu aviditate scrisorile lui Pavel din Tars. Mai aflase, de altfel, ca tinara liberta traiegte intr-o vesnicd melancolie, cA se deosebeste de toate femeile din casa lut Nero gi ca, indeobste, e cunoscuta ca geniul bun al palatului. Hasta primi el insugi s-i inmineze scrisoarea Acteii. Considerind de asemenea normal ca 0 fiicd de rege sa aiba suita de slugi, nu se impotrivi si Ie ia la palat, mai degraba se mira de numarul lor mic. fi ruga doar s se grabeasca, ca sa nu fie invinuit de lipsa de zel in indeplinirea ordinului. Ora despartirii sosi. Ochii Pomponiei si ai Ligiei se umplura din nou de lacrimi; Aulus ageza incd o data mina pe capul fetei gi, dupa o clipa, soldatii o condusera pe Ligia spre casa fmparatului, in timp ce micul Aulus, vrind Sa-gi apere sora, tipa, amenintind cu pumnii lui mici pe centurion. Batrinul comandant porunci sd i se pregateasca lectica gi se fnchise cu Pomponia in galeria de ling oecus, unde-i spuse: — Asculta-ma, Pomponia. Ma duc la imparat, desi cred c-i in zadar gi desi cuvintul lui Seneca nu mai inseamné nimic pentru el, am sa trec i pe la Seneca. Azi au mai mare greutate Sofronius, Tigellinus, Petronius sau Va- tinius... In ceea ce-l priveste pe Cezar, el poate cd n-a auzit niciodata de poporul ligienilor, jar daca a cerut predarea Ligiei ca ostatecd este pentru ca cineva i-a sugerat s-o faca gi e ugor de ghicit cine a putut s-o faca. Tar ea, ridicind ochii spre el, intreba: — Petronius? —Da. Se las o clipa de tAcere, dupa care comandantul continua: 32— Iata ce inseam sa lagi sa-ti treacd pragul vreunul din oamenii acestia lipsiti de respect si constiinta. Blestemata fie clipa fn care Vinicius a intrat fn casa noastra! E] |-a adus Ia noi pe Petronius. Vai de Ligia, cdci ei nu cauté ostateca, ci o amanta. am . De minie, de furie nepitincioasa si de durere dupa copilul adOptiv, vocea lui deveni gi mai guieratoare ca de obicei. O vreme lupta cu sine insugi si numai pumnii care i se stringeau convulsiv tradau cit de grea este lupta aceasta interioara. . — M-am inchinat pind gi zeilor, spuse el, dar fn clipa asta cred cd nu ei vegheaza asupra lumii gi ca stapineste doar unul singur, rau, nebun, mon- struos, pe nume Nero. — Aulus! zise Pomponia. Nero nu este decit un pumn de farina in fata lui Dumnezeu. Dar el ineepu sa se plimbe cu pagi mari incoace gi-ncolo pe mozaicul galeriei. in viata lui existasera fapte mari, dar nu existasera mari nenorociri, aga cA nu era invafat cu ele. Batrinul ostag se atagase de Ligia mai mult decft igi daiduse seama si acum nu putea sd se impace cu gindul cd a pierdut-o. in afara de asta, se simjea umilit. Il lovise mina pe care o dispretuise, dar totodata simtea cA fata de puterea ei forjele lui nu valoreaz4 nimic. - Cind insa, in cele din urmi, reusi s4-si stApineascd minia care-i tulbura gindurile, spuse: . — Nu cred ca Petronius s-o fi luat de la noi pentru fmparat, caci n-are motive sd se strice cu Poppea. Deci — ori pentru el, ori pentru Vinicius... Am S-o aflu inca astazi. Dup o clipa, lectica il purta spre Palatin, fn timp ce Pomponia, raminind singura, se duse la micul Aulus, care nu mai contenea cu plinsul dup& sora Jui gi cu ameninj&rile impotriva Cezarului. CAPITOLUL .V Aulus nu se ingelase, banuind ca n-are s4 i se s4 ingaduie sa apara in fata - lui Nero. I se raspunse ca fmpdratul este ocupat, cinta cu cintaretul de laut Terpnos gi cd, de altfel, nu-i primegte dectt pe cei pe care el insugi i-a chemat, ceea ce, cu alte cuvinte, insemna ca Aulus s4 nu mai incerce pe viitor si dea Ochii cu el. In schimb, Seneca, desi bolnav de friguri, 11 primi pe batrinul comandant cu respectul cuvenit. Cind auzi fnsa de ce a venit, zimbi amar gi spuse: — Pot sa te ajut, nobile Plautius, doar cu un sfat: s4 nu-i arati niciodata Cezarului cd inima mea a impartasit durerea ta gicd ag fi dorit sd te ajut; cack | daca imp4ratul ar avea cea mai mic banuiala fn privinta asta, afla cd nu fi-ar mai inapoia-o pe Ligia chiar daca n-ar avea nici un alt motiv in afar de acela de a-mi face mie in ciuda. : . Nu-l sfatuia, de asemenea, si meargé nici la Tigellinus, nici la Vatinius, nici la Vitellius. Poate cd pentru bani, ar reugi sd obfina ceva de la ei. Poate, de asemenea, cA ar fi dispusi sa-1 ajute ca sa-i facd fn necaz lui Petronius, a cArui influenta se straduiesc sA o submineze, dar mai sigur decit orice e c& imparatul si-ar da seama cit de iubita este Ligia de familia lui Plautius gi atunci cu atit mai mult nu le-ar mai inapoia-o. Ajungind aici, batrinul filozof ncepu 3* Sienkiewicz 3sa vorbeascd cu o ironie mugcatoare la adresa lui fnsusi: ,,Ai tacut ani fn gir, Plautius, $i Cezarului nu-i plac oamenii care tac! Cum sa nu te entuziasmezi de frumusetea lui, de virtutile lui, de cintul gi declamarile lui, de modal iscusit cum mina caii si scrié versuri?! Cum de n-ai ldudat moartea lui Britanicus, -ai rostit nici ‘un cuvint de lauda pentru matricid si nu I-ai felicitat pentru sugrumarea Octaviei?! Nu esti prevazajor Aulus, insugire pe care noi, ceicare traim fericiti pe lingd curte, o poseddm fn masura corespunzatoare.* Spunind acestea, lua cnita pe care o purta la centura, o umplu cu apa din bazinul impluvium, isi umezi buzele arse si continua: — Ah, Nero are un suflet recunoscator. Te iubeste pentru ca ai slujit Romei gi ai raspindit slava lui pind la marginile lumii si ma iubegte gi pe mine “pentru ca i-am fost magistru in tinerete. De aceea, vezi, stiu cd apa asta nu-i otravita si o beau linistit. Vinul ar fi mai putin sigur in casa mea, dar daca ti-e sete, bea fara grija din apa asta. Conductele o aduc tocmai din muntii Albani si, voind s-o otravesti, ar trebui s4 otravesti toate fintinile din Roma. Dupa cum vezi, mai poti fi inca in siguranta pe aceasta lume gi sd ai o batrinete linigtité. E drept ca sint bolnav, dar mai degraba sufletul mi-e bolnav decit trupul. . Tycesta era adevarul. Lui Seneca fi lipsea forta de caracter pe care o avea de exemplu Cornutus sau Thraseas, aga ca viata lui fusese un gir de concesii fata de crimele sAvirsite de imparat. Simtea el fnsusi asta. Intelegea cd un adept al principiilor lui Zenon! din Citium ar fi trebuit sA mearga pe alta cale gi suferea din cauza ‘asta mai mult decit de teama mortii. Comandantul fi intrerupse aici sirul gindurilor amare. — Nobile Anneus, zise el, stiu cum te-a rasplatit imparatul pentru grija cu care -aj clauzit anii tineretii. Ins cel care ne-a rapit copilul este Petronius. Arat4-mi un mijloc contra lui, araté-mi cine-1 poate influenja gi tu insuti fa uz fata de el de toata elocinta pe care {i-o poate inspira vechea noastra prietenie. — Petronius gi cu mine, raspunse Seneca, ne aflam in tabere adverse. Nu cunosc nici un mijloc impotriva lui. Nu-l poate influenta nimeni. Poate ca, in ciuda desfrinarii lui, valoreazd mai mult decft toti ticdlogii cu care se in- conjoara astazi Nero. Dar ca sa-i dovedegti numai cd a facut o fapta rea, tnseamna s4-ti pierzi timpul. Petronius a pierdut de mult sentimentul de rau gi de bine. Dovedeste-i cd fapta lui e urita, atunci se va rugina. Cind am s&-l vad, am s4-i spun: Fapta ta e demna de un libert. Daca nici asta nu ajuta, atunci nu mai ajuta nimic. — Multumesc gi pentru atit, spuse comandantul. Dupi aceea, poruncisé fie dus la Vinicius, pe care-1 gasi antrenindu-se cu maestrul sau de scrima. Vazindu-| pe tindrul acesta exersind linistit, fn vreme ce se infaptuise atentatul contra Ligici, pe Aulus il cuprinse o minie teribila, c&reia fi dadu friu liber indata ce draperia c4zu jn urma maestrului de arme, revarsind asupra fostului sAu oaspe un potop de reproguri amare gi de sudalme. Cind insd Vinicius afla cd Ligia a fost rapita, pali atft de tare, incit ‘panuiala lui Aulus ca tinarul ar fi amestecat fn aceasta uneltire se risipi. Fruntea [ui Vinicius se acoperi de broboane de sudoare, sfngele care i se adunase fn prima clipa fn inima, reveni din nou intr-un val fierbinte in obraji, 1 Filozof grec, intemeietorul filozofiei stoice. S-a nascut la Citium (pe la sfirsitul sec. 1V fen). 34ochii incepura s&-i scapere, buzele s4 bolboroseasca fntrebari confuze. rf zguduiau pe rind, ca fntr-un vifor, gelozia gi furia. Avea senzatia ca, trecind pragul casei imparatului, Ligia este pierduta pentru el pe veci, iar cind Aulus rosti numele lui Petronius, o banuiala trecu ca un fulger prin mintea tinarului ostas; cd Petronius gi-a batut joc de el si, daruind-o pe Ligia, voia fie sd cistige noi favoruri din partea imparatului, fie sd o tind pentru el. Nu-i trecea prin cap cd ar putea exista cineva care, 24rind-o pe Ligia, s4 n-o doreasca. Impulsivitatea lui fnndscuta, mogtenire a neamului sau, se manifesta acum imboldindu-l ca pe un cal naravas, impingindu-| la acte necugetate. — Comandante, zise el, giffind de furie, fntoarce-te acasa fa tine gi asteapta-mi... Sa stii ca tata de mi-ar fi Petronius, nici asta nu m-ar impiedica sd razbun nedreptatea care is-a facut Ligiei. Intoarce-te acasé gi agteaptd-ma. Nici Petronius, nici imparatul n-au s-o aiba. Dupa care ridicd pumnii stringi spre chipurile de ceard care stteau pé soclurile din atrium gi izbucni: - : — Pe aceste masti mortuare! Mai curind o ucid pe ea gi apoi pe mine. Zicind acestea, se smulse din loc i, strigind inca o data lui Aulus: ,,Asteap- ta-ma!“ se npusti ca un nebun din atrium gi alerga la Petronius, imbrincind trecatorii pe strada. : Aulus se intoarse acas8, oarecum potolit. Socotea cd daca Petronius-a sfatuit pe Cezar sA o rapeascd pe Ligia ca sa i-o dea lui Vinicius, atunci Vinicius are sd le-o aducd inapoi acasa. In sfirgit, se consola macar, gindindu- se cd Ligia, chiar daca nu va fi salvata, va fi razbunata gi ferité de dezonoare prin moarte. Era convins ca Vinicius se va tine de cuyint. Vazuse cit era de infuriat si cunogtea caracterul neinfrinat al neamului lui. El insusi, desi tinea la Ligia ca un tat adevarat, ar fi preferat s-o omoare decit s-o dea Cezarului si, dacd n-ar fi trebuit sa tind seama de fiul sau, ultimul vidstar al neamului, n-ar fi stat pe ginduri. Aulus era ostag, de stoici abia daca auzise, dar prin firea sa nu era departe de ei si pentru conceptiile lui, pentru mindria lui, moartea era oricind preferabila dezonoarei. . fntorcindu-se acasa, o linisti pe Pomponia, incurajind-o, transmitindu-i propriile sperante si amindoi incepura sa astepte vegti de la Vinicius. in rastimpuri, cind in atrium se auzeau pagii vreunuia dintre sclavi, credeau cd poate Vinicius le aduce acasa copilul iubit gi erau gata din adincul sufletului s&-i binecuvinteze pe amindoi. ins timpul trecea ginu sosea nici o veste. Abia seara se auzi ciocanul in poarta. Dupé o clipa, intré un sclav si-i dadu lui Aulus o scrisoare. Batrinul comandant, desi-i placea sa dea dovada de stapinire de sine, o lud cu mina tremurinda si-o desfacu cu atita infrigurare, de parca ar fi fost vorba de intreaga lui casa. Deodata, fata i se intunecd de parca un nor ar fi trecut pe deasupra, umbrind-o. % . — Citeste, spuse el Pomponiei. ~ Pomponia lua scrisoarea gi citi ceea ce urmeaza: »Marcus Vinicius saluta pe Aulus Plautius. Ceea ce s-a intimplat, s-a fntimplat din vointa Cezarului, in fata cdruia plecati-va capetele, aga cum ni le plecim gi eu, si Petroniys.“ Dupa aceea, sé lis o lung tacere. * . 35CAPITOLUL VI Petronius era acasa. Portarul nu indrazni s&-{ retina pe Vinicius care navali in atrium ca © furtuna. Aflind cd stapinul casei este in bibliotecd, se napusti ca fulgerul acolo gj, aflindu-t pe Petronius scriind, fi smulse trestia din mina, o frinse, o arunca la pamint, apoi igi infipse degetele fn bratul lui si, apropiin- du-si fata de fata lui, fl intreba cu o voce ragugita: — Ce-ai facut cu ea? Unde-i ea? Deodata insa, se intimpla un lucru uimitor. Petronius, acest om gingas gi afemciat, apucd mina tindrului atlet infipta in braqul lui, o prinse apoi gi pe cealalta gi, tinindu-le pe amindoua intr-o singura mina ca intr-un clegte de fier, spuse: — Eu sint fara putere numai dimineata, pina seara imi recistig vechea vigoare. Incearca si te desfaci. Se vede cd gimnasticd te-o fi fnvajat un fesator, iar manierele un fierar. Fata lui nu exprima suparare, doar fn ochi fi licdri o lumina de curaj gi energie. Dupa o clipa, dadu drumul mifinilor lui Vinicius, care statuse in fata lui umilit, ruginat gi furios. — Aio mina de ofel, spuse el, dar pe tofi zeii iadului fi jur cd dacé m-ai tradat, am sa-ti implint cutitul fn git, de-ar fi $i fn palatul Cezarului. — SA discutam linistit, raspunse Petronius. Ofelul este mai tare, dupa cum vezi, decit fiérul. Desi dintr-un bra{ de-al tau ai putea sa faci doua de-ale mele, n-am motive sd ma tem de tine. In schimb, grosolania ta ma doare, iar dac& nerecunostin{a oamenilor m-ar mai putea mira, m-ag mira de nerecunostinta ta. — Unde este Ligia? — In luipanar, adica fn casa imparatului. — Petronius! — Potoleste-te si asaza-te. L-am rugat pe Cezar doua lucruri pe care mi le-a promis: intii's-o scoatd pe Ligia din casa lui Aulus, in al doilea rind sa ti-o dea tie. N-ai cumva vreun pumnal in faldurile togii? Poate vrei sf ma injunghii? Te sfatuiesc si mai astepti citeva zile, cAci te-ar virf in inchisoare gi in timpul acesta Ligia s-ar plictisi fn casa ta. Se lds tacere. Vinicius Se uita o vreme mirat la Petronius, pe urma sise: — Iarta-ma. O iubesc gi iubirea-mi tulbura mintile. — Admira-ma, Marcus. lata ce i-am spus ieri imparatului: ,,Nepotul meu de sora, Vinicius, e atit de jndragostit de o fetigcana slabanoaga care e crescuta de Aulus, incit de atita oftat casa lui s-a schimbat intr-o baie de abur. Nici tu, Cezarule, i-am spus, gi nici eu, care tim ce este adevarata frumusete, n-am da pe ea nici o mie de sesterti, dar baiatul Asta, care intotdeauna a fost prost, acum s-a prostit de-a binelea.“ . — Petronius! . — Dacé nu intelegi c-am spus asta, vrind s-o pun fn siguran{a pe Ligia, ag fi gata s cred cd am spus adevarul. L-am convins pe BarbaéAramie cd un estet ca el nu poate considera drept frumusete pe o fata ca aceasta, gi Nero, care pind una-alta fu-si permite sd priveascd lumea decit prin'ochii mei, n-o sd afle-irumusete fn ea gi, neaflind-o, n-o s-o doreasca. Trebuia sa ne luam toate masurile faja de maimuta asta gi s4 0 ducem de nas. Persoana care 0 8-0 aprecieze pe Ligia va fi deocamdati nu el, ci Poppea, gi desigur se va face luntre-punte sd 0 scoata din palat cit mai repede. Mai departe i-am spus intr-o %doar lui Barba-Aramie: ,,,Ja-o pe Ligia si da-i-o lui Vinicius! Ai dreptul si faci asta, cAci este ostatecd. Procedind astfel, ai s4 lovesti in Aulus“. $ia fost de acord. N-avea nici cel mai mic motiv sa nu fie de acord, cu atit mai mult cu cfi i-am dat ocazia sA nec&jeasca pe niste oameni cuimsecade. Au sa te numeasca pazitor din oficiu al ostatecei, au sa-ti dea pe miini comoara asta ligiand, iar tu, ca aliat al vitejilor ligieni gi totodat4 credincios slujitor al Cezarului, nu numai c4 n-ai sa-i risipesti averea, dar ai sd te straduiesti s-o sporesti. Pentru salvarea aparentelor, imparatul o va refine cfteva zile in casa sa, apoi o va trimite in insula ta, fericitule! — E oare adevarat? N-c amenin{a nimic acolo in casa imparatului? — Dac-ar urma sa locuiasca acolo permanent, Poppea ar discuta despre ea cu Locustal, dar cfteva zile n-o ameninta nimic. fn palatul Cezarului sint zece mii de oameni. Nu-i imposibil ca Nero sa n-o vada de loc, mai ales ca a ldsat totul in grija mea. Acum citeva clipe doar, a fost la mine-un centurion sd ma anunte ca a condus-o pe fata la palat gi a incredintat-o Acteii. E un suflet bun Acteea asta, de aceea am poruncit sa fie dusa la ea. Se pare c& Pomponia Graecina este de aceeagi parere, cAci i-a gi scris. Miine e banchet la Nero. Ti-am retinut loc linga Ligia. — Iart4-mi, Caius, impulsivitatea, spuse Vinicius. Am crezut cd ai pus si fie adusd pentru tine sau pentru Cezar. — Impulsivitatea’ pot sa {i-o iert, dar mi-e mai greu sd-ti iert gesturile vulgare, tipetele grosolane si vocea care-mi aminteste de jucatorii de ,mora“. Aga ceva fu-mi place, Marcus, gi cata s4 ma scutesti de asemenea iesiri. SA sti cé Tigellinus este mijlocitorul fmparatului gi s4 gtii, de asemenea, cd dacd ag fi voit sA iau fata pentru mine, te-ag fi privit acum drept fn ochi gi {i-ag fi spus: ,,Vinicius, {i-o iau pe Ligia gi am s-o fin pind am s ma plictisesc de ea“, Zicind acestea, se uitd cu ochii lui de culoarea alunei drept in ochii lui Vinicius, cu o expresie rece gi indrazneatj, incit tindrul se fistici de tot. — Este vina mea, zise el. Tu egti bun, demn de respect gi-ti multumesc din tot sufletul. Permite-mi fnsa s4-ti mai pun o intrebare. De ce n-ai poruncit ca Ligia sa fie dusa direct lacasamea?_ — Pentru c Cezarul vrea sd pdstreze aparentele. Oamenii din Roma au sa vorbeasca despre asta, cA am luat-o pe Ligia pentru cd este ostatecd, deci atita vreme cit au s4 vorbeasca, ea va ramine fn palatul Cezarului. Pe urma, au sd ti-o trimita in tain si gata. Barbaé-Ardmie e un ciine fricos. Stie cd puterea lui e fara margini, totugi se straduiegte si pastreze aparentele pentru tot ce face. Te-ai linigtit in suficienté masura ca sd poti filozofa putin? M-am * intrebat unteori: de ce criminalul, chiar daca este puternic ca imparatul si sigur ca el de impunitate, se strduieste intotdeauna s4 pAstreze aparentele de dreptate, de justitie gi de virtute?... La ce bun toata osteneaia asta? Eu consider c& a-ti omort fratele, mama si sofia este demn de vreun mic satrap asiatic, nu de un imparat roman. Daca ag face-o fnsd, n-ag mai scrie scrisori justificative fafa de senat... Nero insa le scrie. Nero tine la aparente fiindcd e un fricos. Tiberius fns4 n-a fost fricos gi totugi a cdutat s4-gi justifice fiecare crima fn parte. De ce se intimpla asa? Ce ciudat omagiu involuntar adus de crim virtutii... $i gtii de ce mi se pare ca se intimpla asa? Pentru ca viciul este uri, iar virtutea frumoasa. Ergo, un adevarat estet este totodata un om virtuos. Ergo, eu sint un om virtuos. Astazi trebuie sd vars putin vin in cinstea | Vestith otravitoare romana. 37 +umbrelor lui Protagora, Prodicus si Gorgias}. Inseamni ca si sofigtii sint buni la ceva. Asculta, caci continui. Am luat-o pe Ligia de la Aulus ca sa {i-o dau fie. Bine. Dar Lisip ar putea face dupa voi niste grupuri minunate. Amindoi sinteti frumogi, deci si fapta mea este frumoasa gi, fiind framoasa, nu poate, 8a fie rea. Priveste, Marcus, sta in fata ta virtutea intruchipata fn Petronius! Dac-ar mai trai Aristide’, ar trebui sa vind la mine gi si-mi ofere zece mii de drahme pentru o scurta expunere despre virtute. Vinicius insa, ca unom care-l interesa maj mult realitatea decit expunerile . despre virtute, zise: — Mfine am s-o vad pe Ligia si pe urma am s-o am fn casa mea zilnic, mereu, pina la moarte. — Ty ai s- ai pe Ligia, iar eu mi-l ridic in cap pe Aulus. Are shi invoce asupra mea razbunarea tuturor zeilor subpaminteni. Si macar de-ar lua fnainte de asta lectii de a déclama ca lumea... Dar badaranul dsta 0 s& ocdrasca, aga cum fi ocra pe vizitatori fostul meu portar, pe care, de altfel, {am trimis din pricina asta la yard la ergastulum’. — Aulus a fost la mine. I-am promis sai trimit vesti despre Ligia. — Scrie-i c vointa ,,divinului* Cezar este legea supremé gi cd primul tau fiu va purta numele de Aulus. Trebuie s& aiba gi batrinul o consolare. Sint gata sd-| rog pe Barbé-Aramie s4-l cheme mfine la petrecere. Las-sd te vada in triclinium Iinga Ligia. — Sd nu faci asta, spuse Vinicius. Mie‘imi pare totusi rau de el, mai ales de Pomponia. Si, asezindu-se, scrise rindurile acelea care spulberara batrinului coman- dant gi ultima speranta. CAPITOLUL VII In fata Acteii, fosta amanté a lui Nero, se plecau cindva capetele cele mai suspuse din Roma. Ea iris nici chiar atunci nu voise s& se amestece in treburile publice gi, dac-a folosit vreodata influenta ei asupra tindrului su- veran, a fost numai pentru a-i smulge indurare pentru cineva. Linigtita gi supusé, fgi atrasese recunostin{a multora, dar nu-gi facuse pe nimenidusman. Nu reugise s-o urasca nici Octavia. Femeilor geloase ea le parea prea putin periculoasa. Se gtia despre ea ca continud sd-l iubeasca pe Nero cu odragoste trista si fndureratd, care se mentine nu prin speran{4, ci doar prin amintirea clipelor tn care Nero nu era numai mai tinar gi mai iubitor, dar si mai bun. Se stia cd nu-$i poate alunga aceste amintiri din inimé gi din minte, dar cd nu mai agteapta de la viata nimic gi, deoarece intr-adevar nu mai exista pericolul ca impératul sa revina la dinsa, era privité ca 0 persoana cu totul dezarmata gi din aceasta cauzd lasata in pace. Poppea o considera doar ca pe 0 slujnica linigtita gi atit de inofensiva, incit nu cerea nici macar scoaterea ei din palat. Fiindca totugi Cezarul 0 iubise cindva si o parasise fara certuri, in mod pagnic, ba chiar oarecum prieteneste, curtea mai pastra faté de ea ceva din Celebri sofigti greci. ‘Om politic atenian din secolul V Le.n., celebra prin cinstea gi simyul !ui de onoare. ‘Temniti tn care lucrav sclavii. . °vechea consideratie. Eliberind-o, Nero fi d&ruise o locuinta,in palat, cu un cubicufum separat gi cu citiva servitori. $i, decarece cindva Pallas gi Narcis, degi erau liber{ii lui Claudius, nu numai ca stateau cu Claudius la masa, la petreceri, dar ocupau locuri de frunte ca nigte oameni de vaza, tot asa 0 invitau gi pe ea uneori la masa imparatului. Poate cao faceau gi pentru faptul ca frumosul ei chip constituia 0 adevaraté podoabd la petrecere. De altfel, Cezarul incetase de mult s4 se mai conducd dupa anumite criterii in alegerea convivilor. La masa lui se stringea cea mai pestrité amestecatura de oameni .- din toate starile sociale gi de toate profesiile. Se gaseau printre ei senatori, mai ales dintre aceea care admiteau sa facd gi pe masc@ricii, patricieni batrini gitineri, dornici de placeri, lux gi distractii; femei care purtau nume glorioase, care ins nu se dadeau fn laturis4-si puna seara peruci blonde gi sd se distreze, vinind aventuri pe strazile intunecoase. Erau gi functionari superiori si preoti care in fata cupelor pline igi bateau joc bucuros de propriii lor zei, iar alaturi de ei 0 gloata de tot soiul, compusa din cintareti, mimi, muzicanti, dansatori, dansatoare, poeti care, declamind versuri, se gindeau la sester{ii pe care i-ar putea capata ldudind versurile imparatului, filozofi-muritori-de-foame care pindeau cu ochii lacomi la mincarile servite, apoi, conducatori de care, prestidigitatori, taumarurgi!, povestitori de. anecdote, bufoni, in sfirgit, exem- plare dintre diversele celebrit&ti de-o zi, ridicate de moda sau de prostie, vagabonzi, dintre care nu lipseau nici aceia care-si acopereau sub plete lungi urechile gaurite, semn distinctiv al sclavilor. Oaspetii mai de vaza se agezau direct la mese, cei mai neinsemnatiserveau drept obiect de distractie in timpul banchetului, asteptind momentul in care servitorii le vor permite sa se arunce asupra resturilor de mincare si bautura. Pe oaspetii de soiul asta fi furnizau Tigellinus, Vatinius gi Vitellius, fiind uneori nevoiti sd-i imbrace in vegminte corespunzatoare incaperilor imperia- le. Cezarului fi placea aceasta Societate, simfindu-se foarte liber in mijlocul ei. Luxul cur{ii aurea totul, acoperindu-l cu stralucirea lui. Mari si mici, urmagii unor neamuri ilustre gi gloate de pe caldarfmul strazii, artigti valorogi si mizere epave ale unor talente defuncte se inghesuiau la palat, ca sd-gisature ochii, uluiti de fastul care intrecea orice inchipuire, s4 se apropie de cei care imprjeau fel de fel de favoruri, bogatii si situafii, care, printr-un cuvint, puteau sa te injoseasca, dar puteau gi sd te fnalte pe culmi nebanuite. in ziua aceea, Ligia trebuia sa ia parte la un asemenea banchet. Teama, nesiguranta $i z4paceala, explicabile dupa lovitura neasteptata ce-o primise, Juptau fn e& cu dorinta ferma de a rezista incercarii. Se temea de fmparat, se temea de oameni, se temea de palat a c4rui zarva 0 ametea, se temea de petrecerile destrabalate despre care auzise de la Aulus, de la Pomponia Graecina gi de la prietenii lor. Desi era tindrad, nu era negtiutoare, caci pe vremea aceea nojiunea viciului patrundea devreme chiar si in constiinga unei fetite. $tia deci cd in palatul acesta o amenin{a dezonoarea, primejdie de care’ © prevenise si Pomponia in clipa despartirii. Suflet tindr, neatins de stri- caciune, acceptind fara rezerve religia in care o inijiase mama ei adoptiva, jurd sd se apere de dezonoare. Jura mame, sie insagi gi acelui Invatator divin in care nu numai ca credea, dar sifl iubea cu inima ei ce inca nu se desprinsese ‘cu totul de copilarie, pentru blindetea invataturii, pentru amaraciunea mortii $i pentru lauda fnvierii. 1 Persoane care pretindeau ci pot savirsi miracole.Fiind convinsa ca de-acum fncolo n-au s4 mai raspunda de faptele ei nici Aulus, nici Pomponia Graecina, se intreba daca n-ar fi mai bine sd nu se supuna gi sa nu se duc la petrecere. Pe de o parte, teama si nelinistea isi spuneau cu voce tare cuvintul in sufletul ei, pe de alta parte se nagtea fn ca doringa de a da dovada de curaj, perseverenta, de a se expune la chinuri gi moarte. Doar divinul Invagator poruncise astfel. Doar el insugi a dat exem- plul. Pomponia ii povestise c4 cei mai zelogi dintre adepti dorese din tot sufletul o asemenea incercare si se roaga sd aiba parte de ea. $i pe Ligiao cuprindea uneori 0 astfel de dorinta cind era fn casa lui Aulus. Se vedea mucenica, cu rani la miini gi la picioare, alba ca zapada, insufletita de o frumusete suprapaminteana, purtata de niste ingeri albi in azurul cerului, $i imaginatia ei se complacea in asemenea viziuni. Era un vis copilaresc, dar gi putina adorare de sine, lucru pentru care Pomponia o certa. Acum ins, cind nesupunerea la vointa Cezarului ar fi putut atrage dupa sine vreo pedeapsa aspra gi cind chinurile evocate in visuri ar fi putut deveni realitate, in dorinta ei de sacrificiu, s-amesteca si teama, gi 0 unda de curiozitate: oare cum au s-O pedepseasca si ce fel de chinuri au sd ndscoceascd pentru ea? © Sufletul ei, inca pe jumatate copilaresc, govaia intre cele doud alternative. Acteea, aflind de ezitarile ei, o privi cu atita uimire de parca fata ar fi aiurat. Sa se impotriveasca vointei imparatului? Sa devina din primul moment tinta miniei lui? Trebuie sd fii un copil care nu gtie ce spune, ca sa gindesgti astfel. Din propriile marturisiri ale Ligiei reiese ca, de fapt, ea nu este ostateca, cio fata uitata de poporut ei: N-o apara nici un drept al gintilor gi chiar daca ar apara-o, imparatul este destul de puternic s-o calce in picioare intr-un moment de minie. Aga i-a placut Cezarului s- ia la curte, iar acum dispune de ea. De acum inainte ea este la bunul lui plac gi nici o putere pe lume nui se poate impotrivi. ~ — Da, continua €a, am citit gi eu scrisorile lui Pavel din Tars gi gtiu cd in ceruri stapinegte Dumnezeu gi Fiul Lui care a fnviat, insa pe pamint stapinegte numai imparatul. Tine minte asta, Ligia. $tiu de asemenea ca doctrina ta nu-ti permite sa fii ceea ce am fost eu gi ca voi, ca gi stoicii despre care imi vorbea Epictet!, cind aveti de ales intre necinste gi moarte, preferati moartea. Dar poti oare sa stii dinamte cd te agteaptd moartea gi ny necinstea? N-ai auzit care despre fiica Jui Seianus?, care era inca o fetita gi care, din porunca lui Tiberius, a trebuit, pen‘ ri a fi respectatd legea care opregte condamnarea la moarte a fecioarelor, s4 treacd prin dezonoare inainte de a fi ucisa? Ligia, Ligia, nu-I supara pe Cezar! Cind are sA vind clipa hotarftoare sa ai de ales intre dezonoare gi moarte, atunci ai s4 procedezi aga cum iti cere Adevarul tau, dar nu cauta cu dinadinsul pieirea si nu-| mfnia pentru un motiv ne- insemnat'pe acest zeu pdmintesc, atit de crud. Acteea vorbea cu multd insufletire i dragoste. Avind vederéa cam scurt’, isi apropie faja ei incintatoare de obrajii Ligiei, pared voind s4 urmareascd impresia facuta de cuvintele ei. lozof stoic, nascut in Frigia. A fost sclavut lui Epafrodit, apoi libertul lui Nero. fn anul 90, imparatul Domitian I-a exilat din Roma. * Favorit al lui Tiberiu, prefect al pretoriuiui; fn timpul retragerii tmparatului in insula Capri, a avut sarcina guvernarii. Urmdrind s4 ajunga la tron, a comis serie de crime gi apoi a organizat un complot impotriva lui Tiberiu. Complotul fiind descopent Seianus a fost ‘intemnifat gi strangulat in inchisoare. Fiica i-a urmat soarta, 4Ligia, aruncindu-gi cu fneredere de copil miinile pe dupa grumajii ci, spuse: P — Tu esti buna, Acteca. Acteea, migcata de lauda si de acest semn de tneredere, o strinse la piept, apoi, desfacindu-se din bratele fetei, raspunse: — Fericirea mea a trecut, gi bucuriile au trecut, dar n-am devenit rea. Pe urm, fncepu sa se plimbe cu pasi marunti prin camera gi sd vorbeasca cu disperare parca pentru sine insagi: — Nu! Nici el nu era rau. Pe atunci el insusi credea despre sine ca ¢ bun gi voia sd fie bun. $tiu asta foarte bine. Toate acestea au venit mai tirziu... cind a incetat s4 maj iubeasca... Altii lau facut asa cum este azi — altii gi Poppea! Ochii ei se umplura de lacrimi, Ligia ourmari o vreme cu ochiieica azurul, apoi >t spuse: ti pare ru de el, Acteea? —Iimi pare rau! raspunse surd grecoaica, Si din nou fncepu sa se plimbe prin incdpere, cu miinile inclestate ca de durere gi cu chipul framfntat. Ligia o intreba cu sfiala: — Il mai iubegti, Acteea? — Il iubese... Tar dupa o clipé adaugé: Nimeni nu-l iubeste in afard de mine... ¢ Se las tacere. fn timpul acesta, Acteea se straduia si-si recapete linistea talburata de amintiri si cind, in sfirgit, pe faja.ei reap4ru expresia obignuita de tristete calma, spuse: — Sa vorbim despre tine, Ligia. SA nici nu-ti treacd prin gind sd te impotrivesti imparatului. Ar fio nebunie. fn Sfirgit, linigtegte-te. Cunose bine casa asta i cred cd nu te amenin{d nici o primejdie din partea Cezarului. Daca Nero ar fi poruncit s fii rapita pentru el, nu te-ar fi adus ta Palatin. Aici domnegte Poppea, iar de cind i-a nascut o fiicd, Nero este si mai mult sub puterea ei... Nu. E adevarat ca Nero a poruncit sa vii la banchet, dar nu te-a vazut pind acum, n-a fntrebat de tine, deci nu-i interesezi. Poate ca te-a luat de la Aulus gi Pomponia numiai din ura fata de ei... Mi-a scris Petronius s& am grijé de tine gi, deoarece mi-a scris, precum gtii, si Pomponia, probabil c4 s-au injeles tntre ei. Poate ca ¢l a facut-o la rugamintea ei. Daca-i asa gi daca else ingrijeste de tine la rugamintea Pomponiei, nu te amenin{a nimic, gi cine stie, nu-j exclus ca Nero, sfatuit de el, sa te trimitd inapoi la Aulus. Nu gtiu daca Neroill iubegte foarte mult, stiu insa cd rar se intimpwd sa aiba alta parere decit a lui Petronius. — Ah! Acteea! raspunse Ligia. Petronius a fost fn vizita la noi, fnainte de a fi fost luata de-acolo si mama era convinsa cd Neroa ordonat predareamea sfatuit de dinsul. — Asta ar fi rau, spuse Acteea, -Dupi ce se gindi citeva clipe fnsa, continua: — Totusi, poate cé Petronius a spus doar aga, faté de Nero, la vreo cina, ca a vazut la Aulus pe ostateca ligiertilor si Nero, care este gelos de puterea lui, te-a cerut numai pentru ca ostatecii trebuie s4 stea in grija imparatului, De altfel, el nu-i iubeste pe Aulus $i pe Pomponia. Nut Nu cred cd Petronius, daca ar fi vrut sd te ia de la Aulus, ar fi recurs la un asemenea mijloc... Nu stiu daca Petronius este mai bun decit ceilalti care-1 inconjoara pe Cezar, dar aeste altfel dectt ei... In sfirgit, poate cd fn afar de el s-o mai gasi cineva care sd vrea sd intervina pentru tine. La Aulus n-ai cunoscut pe careva din prietenii Cezarului? — Ii intiineam pe Vespasian si pe Titus. — Impiratul nu-i iubeste. — Gi pe Seneca. — E de ajuns ca Seneca sa dea vreun sfat ca Nero s4 procedeze exact dimpotriva. Ligia rogi: — Si pe Vinicius... — Nu-I cunose. — Eoruda de-a lui Petronius, care s-a intors de curind din Armenia... — Crezi cé Nero fi vede'tu piacere? — Pe Vinicius fl iubesc toti. ' — Si ar voi el sd intervina Pentru tine? —Da . Acteea zimbi cu duiogie si spuse: — Atunci, cu siguranta ca ai s4-I vezi la banchet. Trebuie si mergi acolo, fn primul rind pentru ca trebuie. Numai un copil ca tine ar fi putut sd gindeasca altfel. fn al doilea rind, daca vrei s4 te fntorci fn casa lui Aulus, gasegte prilejul s4-i rogi pe Petronius gi pe Vinicius ca prin influenta lor s4 obtina pentru tine permisiunea de a te fntoarce acasé. Dac-ar fi aici, ti-ar spune gi ei amindoi ca ar fi o nebunie, moarte sigur, sd incerci s4 te opui. S-ar putea, de fapt, ca imparatul sé nu observe absen{a ta, insd dac-ar observa-o gi ar constata cd ai indraznit s4 te fmpotrivesti vointei lui, n-ar mai exista salvare pentru tine. Hai, Ligia... Auzi galgia asta in casi? Soarele coboard gi oaspetii au s4 inceapa in curind sd soseascd. — Ai dreptate, Acteea, raspunse Ligia. Am s4-{i urmez sfatul. Desigur, Ligia n-ar fi putut 4 explice in ce masura aceasta hotarire era o urmare a dorintei de a-i vedea pe Vinicius gi Petronius, ori a curiozitatii feminine ca macar o data in viajé sd vada o asemenea petrecere, pe imparat, curtea, pe renumita Poppea gi pe celelalte ramuselh intreg fastul acela nemaiauzit, despre care se povesteau minuni in Roma. In felulei insa Acteea avea dreptate gi fata intelegea bine acest lucru. Trebuia sd mearga, asa ca, de vreme ce gi obligatiile ei, si ingelepciunea veneau fn sprijinul doringei sale ascunse — fnceta sd mai govaie. Acteea o conde in unctorium-ul ei s§ 0 ung’ cu parfumuri $i si o imbrace, si cu toate ca in casa imparatului nu duceau lipsd de sclave, $i Acteea fnsdgi avea destule in serviciul ei personal, din compasiune pentru fata asta, a carei nevinovatie si frumusete fi cucerisera inima, hotari s-o imbrace singura. Se dovedi atunci cd fn tindra grecoaica, in ciuda vietii ei triste gi a lecturii scrisorilor lui Pavel din Tars, s&lagluia tot vechiul suflet elen, caruia frumusetea trupului fi spunea mai mult decft orice pe lume. Cind 0 dezbraca pe Ligia:si-i vazu formele suple, suav implinite, sculptate fn sidef parca, patind ugor fn nuante de roze, nu-gi putu refine un strigdt de admiratie gi, dindu-se cijiva pagi inapoi, se uita cu incintare la aceasté neasemuita si primavaratecd faptura. py Ligia! srigd ea. Tu egti de o suta de ori mai frumoasa decit Poppea! a2Fata, minunata ca un vis, armonioasa ca 0 opera a lui Praxitele!, sau ca un cintec, care insd fusese crescuta in casa austera a Pomponiei, unde pudoarea era respectat chiar si atunci cind femeile erau numai intre ele, ramase stingherita, rosie de rusine, cu genunchii stringi, cu miinile la piept gi genele plecate. In cele din urma, ridicind bratele cu 6 migcare bruscd, smulse acele care-i tineau parul gi fntr-o clipa, scuturind din cap, se inveli cu parul ca fntr-o mantie. Acteea, apropiindu-se $i mingfindu-i parul, spuse: — O, ce par ai!... N-am sd-l presar cu pudra de aur, cdci stralucegte de la sine fn strafulgerari aurii ici gi colo, pe unde-i incirliontat... Doar pe alocuri poate am sa-i dau o ugoara nuan{a aurie, abia-abia, de parca |-ar lumina o raza... Minunata trebuie sa fie {ara voastra ligiana unde cresc asemenea fete. — Nu mi-o amintesc, spuse Ligia. Ursus mi-a spus Ca pe la noi sint paduri, paduri $i iarasi paduri. — $ifn padure infloresc flori, adjuga Acteea, inmuindu-gi palmele fntr-o vaza plind cu verbina gi umezind parul Ligiei. Dupa aceea, incepu sa unga usurel tot trupul fetei cu uleiuri parfumate din Arabia, apoi o imbraca fntr-o tunica moale de culoarea aurului, fara mineci, peste care urma sa puna un peplum? alb ca zApada. Mai fnainte insa trebuia pieptanat parul, aga c4 o inveli deocamdata intr-un soi de haina larga de casa numita synthesis si, asezind-o pe un scaun, o lasd pentru citeva minute in miinile sclavelor, ea supraveghind de departe pieptanatul. fn acelasi timp dou sclave incaltara piciorusele Ligiei cu sandale albe, brodate cu purpura, legindu-le crucig cu panglici aurii pe gleznele ei de alabastru. Cind terminara cu pieptanatul, i-au pus un peplum cu splendide falduri ugoare, pe urm& Acteea ii atirna margaritare la git gi presdra pulbere de aur pe cirliontii parului ei. Porunci apoi sa fie imbracata gi ea, nemailuindu-si privirile incintate de la Ligia. - “ oa curind fu gata gi, cind in fata portii principale incepurd s& apara primele lectici, intrara amindoua intr-un criptoportic lateral, de unde se vedea poarta principala, galeriile interioare gi curtea inconjuratd cu colonade de marmura numida. . Pe sub arcada inaita a portii, deasupra cAreia splendida cvadrigi a lui Lisip parea sa ridice in aer pe Apolo gi Diana, treceau din ce fn ce mai multi oameni. Ochii Ligiei fura izbiti de o priveliste minunata, despre care casa modestd a ~ lui Aulus ni putuse sa-i dea nici cea mai mica idee. Era momentul in care soarele, asfintind, isi asternea ultimele lui raze peste coloanele de marmura galbena de Numidia, dindu-le o stralucire de aur in irizri roze. Printre coloane, alaturi de statuile albe reprezentind danaide, zei sau eroi, se scurgea multimea de barbati si femei, asemanatori statuilor prin imbracdmintea lor — togi drapate, peplum-urigi stofe alunecind gratios fn falduri moi, stralucind fn lumina soareiuj ce apunea. Un Hercule uriag, cu capul inca in lumina, dar de la piept cufundat th umbra aruncata de 0 coloana, privea de sus la multimea aceea. Acteea fi arata Ligiei senatori imbracati in togi cu borduri late, cu tunici colorate gi cu semilune pe incaljaminte, cavaleri, artisti renumiti gi matroane din Roma, fmbracate fie dupa moda romani, fie greceste, fie in fantasctice costume orientale, cu parul coafat fn forma de turn sau piramida, 1 Celebru sculptor grec (360-280 te.n.), remarcabil prin grafie $i finefea liniilor. > Vesmint fard mineci, prins pe umarul drept cu o pafta, ce se purta peste tunicd.sau piept&nat dupa chipul statuilor de zeite, netezit pe cap si impodobit cu flori. Multora dintre barbatii gi femeile care treceau, Acteea le rostea numele, adaugind in citeva cuvinte amanunte — uneori ingrozitoare, care-o in- spaimintau pe Ligia, sau o umpleau de admiratie gi uimire. I se arata o lume ciudata, a carei frumusete fi fermeca ochii, dar ale crei contradictii nu reugea s le inteleaga cu mintea ei de fata. in amurgul care invaluise cerul, printre sirurile de coloane nemigcate pierzindu-se in adinc gi peste oamenii ase- méanatori statuilor, stapfnea o mare linigte. Parea ca in peisajul acesta de marmura trebuie sd traiascd niste semizei lipsiti de griji, impacati gi fericiti, ins@ vocea domoala a Acteii dezvaluia una dupa alta tainele ingrozitoare ale acestui palat si ale acestor oameni. Iata, criptoporticul de colo, unde pe coloanele si pardoseala de marmura alba mai staruie inca singele lui Caligula c4zut sub pumnalul lui Cassius Chereas; acolo a fost omorita sofia lui, iar copilul zdrobit de pietre. Dincolo, sub aripa aceea se afla o hruba subterand in care a pierit de foame, rozindu-gi miinile, Drusus cel tina. Dincoace a fost otravit Drusus cel batrin. Acolo s-a zvircolit de spaim4 Gemellus. Acolo a cAzut in convulsii Claudius, dincoace Germanicus. Pretutindeni, aceste ziduri au auzit gemete gi horcdituri de muribunzi, iar oamenii care se grbesc acum Ja petrecere, imbracati in tunici colorate, inveliti in togi, impodobiti cu flori si nestemate, sint poate condamnatii de miine. Poate ca pe chipul multora dintre ei zimbetul ascunde spaima, nelinistea, nesiguranta pentru ziua de miine. Poute ca in clipa asta in inimile acestor semizei, in aparen{a lipsiti de griji si incununati, colcdie zavistia, lacomia, invidia. Gindurile ravagite ale Ligiei nu reugeau sa tind pasul cu vorbele Acteii gi, in vreme ce limea aceea strdlucitoare fi atragea privirile cu o for{é tot mai mare, inima i se stringea inspaimintata, si sufletul fi fu cuprins brusc de un dor nespus, nemarginit, dupa Pomponia Graecina gi dupa casa linigtita a lui Aulus, in care stapinea dragostea gi nu crima. in acest timp, dinspre Vicus Apollinis s-apropiau noi valuri de oaspeti. De dincolo de poarta, se auzea larma, dominata de strigatele clientilor care-si condusesera patronii. Prin curte si prin colonade forfotea un furnicar de sclavi ai Cezarului, sclave, baieti, soldati pretorieni care faceau de straja in palat. Ici gi colo, printre fefele albe si masfinii, aparea cite-o fata neagra de numid sub o casca cu pene, cu verigi mari aurii in urechi. Se aduceau laute, citere, buchete de flori crescute in sera, caci era toamni tirzie, lampi portative de argint, aur sau arama. Murmurul tot mai intens al discutiilor se amesteca cu clipocitul havuzului, ale cdrui valuri, roze in luminile amurgului rasfrinte de sus pe marmura, se spargeau parcd-n suspine. Acteea se oprise din povestit, dar Ligia continua sd se uite, cdutind pe cineva fn multime. Deodata, fata ei se imbujora. Printre coloane aparura Vinicius si Petronius, indreptindu-se spre marele triclinium, frumosi, calmi, asemanatori unor zei in togile lor albe. Cind printre oameni necunoscuti z4ri aceste doua fete cunoscute si apropiate, mai ales cind il vazu pe Vinicius, Ligia simti cd o mare greutate i s-a luat de pe inima. I se paru ca-i mai putin singura. Dorul acela fara margini dupa Pomponia si dupa casa lui Aulus, care o coplegise cu citeva clipe mai inainte, inceté brusc sé mai fie dureros. Ispita de a-l vedea pe Vinicius si de a vorbi cu el inabugi celelalte sentimente. Zadarnic evoca in amintirea ei tot ce auzise despre nelegiuirile din casa imparatului; cuvintele Acteii $i avertismentele Pomponiei ramaser ca nigte ecouri indepartate. Deodata, si dadu seama c4 nu numai obligatia, ci si “4propria ei dorinta o imboldegte s4 meargé la petrecere. Gindindu-se cd peste cfteva clipe va auzi iaragi glasul acela drag si pldcut, care-i vorbise despre dragostea gi fericirea demna de zei si care fi mai rasuna si azi fn urechica un cintec, se simti cuprinsa de bucurie. Deodata, bucuria aceasta o fnspaiminta. O infiord gindul ca tradeaza gi fnvatétura curatd fn care fusese educata, gi pe Pomponia, gi pe sine insdgi. Altceva este sa mergi din obligatie si altceva sA te bucuri de o asemenea Obligatie. Se simti vinovata, nedemna, pierdutd. O cuprinse disperarea gi-i ‘veni sa plingd. Dac-ar fi fost singura, ar fi ingenuncheat gi ar fi inceput sd se baté in piept, repetind: ,,e vina mea, vina mea!“. Tinind-o de mind, Acteea o conduse prin camerele interioare fn mareie triclinium, fn care urma sd se desfagoare banchetul, dar ea vedea negru {naintea ochilor, urechile-i vijfiau de emotiile prin care trecuse, iar inima fi zvicnea in piept, indbusind-o. Zari ca prin vis mii de lampi clipind pe mese si pe pereti si tot ca intr-un vis auzi aclamatiile cu care era fntimpinat fmparatul, care-i aparu ca prin cea{a. Strigatele o asurzeau, stralucirea o orbea, parfumurile o amefeau gi, mai mult moarta decit vie, abia o mai recunoscu pe Acteea, care o agezd la masa, ocupind si dinsa un foc aiaturi. Duy Dupa 0 clipa, auzi adresindu-i-se o voce joas4, cunoscuta: alut pe cea mai frumoasa dintre fecioarele de pe acest pamint gi dintre stelele de pe cer! Te salut, divina Callina! Tresarind, Ligia, fntoarse capul: aldturi de ea gedea Vinicius. Era fara toga, caci comoditatea si obiceiul cereau sd scoti toga la petreceri. - Era imbracat fntr-o tunica rogie, fara mineci, cu broderii de argint in chip de frunze de palmieri. Bratele-i erau goale si-aveau. prinse deasupra cotului, dupa obiceiul oriental, doua brayari late de aur. De la cot in jos erau epilate cu grija, netede, fins prea musculoase, adevarate brate de ostas, facute. pentru sabie si scut. Pe cap purta o cununa de trandafiri. Cu sprincenele lui imbinate deasupra nasului, cu ochii lui minunati, cu pielea bronzata, Ligiei fi aparu ca o personificare a tineretii gi a forei, atft de frumos, fneft, degi fi mai revenise intrucitva, abia reugi sd ingaime: — Te salut, Marcus.., El continua: — Fericiti ochii mei care te vad; fericite urechile mele care au autit vocea ta mai placuta mie decit a flavtului gia citerei. Daca mi s-ar fi oferit s& aleg cine sa stea finga mine la petrecerea asta, tu, Ligia, sau Venus, pe tine te-ag fi cerut, 0, divino! O privea nesatios, mistuitor. Privirile lui alunecau de pe fafa ei, pe git, pe bratele goale, mingiindu-i formete delicate, se bucurau de ea, o invalutau, 0 sorbeau. Pe chipul fui strdluceau, amestecindu-se, dorinta, dragostea, fe- ricirea, contopite intr-o incintare fara margini. — Stiam c-o sd te vad in casa imparatului, continua el, totusi cind te-am arit, sufletul meu s-a cutremurat de o nefarmurita bucurie, de parca fe- ricirea asta m-ar fi ajuns cu totul pe neagteptate. Ligia igi revenise cu incetul. Simtind ca fn multimea asta gi in casa asta el este singura fiinté apropiata, incepu sd vorbeasca cu el gi s4-1 intrebe de tot ce era de nefnteles pentru ea si 0 infiora. De unde stia el cA are s-0 gaseasca - in casa Cezarului,si de ce se afl ea aici? De ce a luat-o Cezarul de la Pomponia? Aici se teme gi ar vrea sd se intoarcd la Pomponia. Tinjirea gi 45nelinigtea ar ucide-o, daca n-ar fi speranta ca Petronius gi cu el au sd intervind pentru ea la imparat.” Vinicius fi dest4inui cum auzise de rapirea ei chiar de ta Aulus. Nu stie pentru ce se afla ea aici. Cezarul nu da socoteala nimanui de dispozitiile gi poruncile sale. Totugi, s4 nu se teama. El, Vinicius, e linga ea si va ramine Tinga ea. Ar prefera sa-gi piarda ochii decit s4 n-o mai vada pe ea, ar prefera 84-gi piarda viata decit s-o paraseasca. Ea este sufletul lui gi o va apara ca pe propriul lui suflet. Are sd-i construiasca Ja el acasd un altar ca pentru zeita lui, pe care sa-i jertfeascA smirna gi aloes, iar primavara anemone gi flori de mar... Si, de vreme ce se teme de casa fmparatului, fi promite ca n-are s-o lase fn casa asta. . Degi nu vorbea raspicat gi uneori cddea pe ginduri, fn glasul lui vibra adevarul, cAci sentimentele lui erau sincere. Il cuprinsese mila fat& de ea. Vorbele ei fl rascoleau. Cind ea incepu sd-i multumeasca gi sd-l asigure ca Pomponia are s4-l iubeasc4 pentru bunatatea lui, si ea insdgi are s4-i fie toata viata recunoscatoare, emotia il coplegi gi era convins ca niciodata in viata n-are s se poata impotrivi rugamingii ei. Inima i se topea de drag. Fru- musetea ci fi a{ita simturile, o dorea, in acelagi timp insa, isi dadea seama, ci - fieste foarte draga gi cd intr-adevar ar putea s-o adore ca pe o zeita. Simjea O nestavilita nevoie s4-i vorbeasca despre frumusetea ei si despre adoratia fui pentru ea $i, fiindcd galagia petrecerii se intetise, se trase mai aproape de dinsa gi incepu sd-i gopteasca cuvinte gingase, venite din adincul sufletului, suave ca muzica si ametitoare ca vinul. $i o ameti. Printre strainii acegtia care o fnconjurau, el fi aparu tot mai apropiat, tot mai drag gi mai cinstit, devotat din tot sufletul. O linistea, fi promitea s4 o scoata din casa impératului, fi promitea sd n-o pardiseasca gi s-o slujeascd. Inainte, la Aulus, fi vorbise doar in general despre dragoste gi despre fericirea pe care o poate da, acum insa fi spunea fara ocol cd o iubeste, ca-i este cea mai scumpa gi cea mai draga fiinta. Ligia auzea pentru prima oard asemenea cuvinte din gura unui barbat. Ise parea ca se trezegte dintr-un somn. O fnecd o fericire in care bucuria nemarginita se amesteca cu 0 neliniste fara margini. Obragii-i ardeau, inima-i zvicnea, sta cu buzele in- tredeschise, parca uluité. O cuprindea teama, ascultind asemenea vorbe, dar pentru nimic fn fume n-ar fi vrut sd-i scape vreuna. Din cind in cind fgi pleca ochii, pe urméa iarasi indrepta spre Vinicius privirea ei luminoasa, sfioasa, intrebatoare, de parc-ar fi voit sa-i murmure: ,,Spune mai departe!“ Galagia, muzica, mireasma florilor si-parfumul cadelnitelor orientale 0 ametira iarasi. . . . , | La Roma era obiceiul ca oamenii sd stea lungifi la petreceri. Acasa, Ligia ocupa un loc intre Pomponia gi micul Aulus. Acum insa, alaturi de ea, statea culcat Vinicius, tindr, puternic, indragostit, aprins, iar ea, dindu-si seama de inflacdrarea lui, simjea cum 0 incearca rusinea, dar gi bucuriz. O invaluiao placuta sfirgeala, un fel de legin, o dulce uitare, ca o cddere ir somn. Apropierea ei il tulburase gi pe Vinicius. Fata fi palise, narile- (re natau- ca unui cal oriental. Rasuflarea fi devenise scurta, giffita, vuviniele i se incurcau fn gura. $i el se afla pentru prima oara agezat aga, finga ea. Gindurile incepurd sai se incetoseze, simtea curgindu-i prin vine un foc pe care in zadar fncerca sa-Istinga fn vin. $i nu vinul il ametea, ci fata minunata a Ligiei, bratéle ei goale, sini ei feciorelnici care palpitau sub tunica aurie,-trupul ei ascuns in faldurile albe ale peplum-ului. fn cele din urma, cuprinse mina ei mai sus de 46incheietur4, aga cum mai facuse o data in casa lui Aulus, 0 trase-spre el gi incepu sa-i sopteascd cu buzele infiorate: — Te iubesc, Callino... divina meal. — Marcus, da-mi drumul! spuse Ligia. insd el vorbea mai departe, cu ochii innegurati: — Divina mea! Iubeste-mal... “{n clipa aceea, se auzi vocea Acteii, care statea de partea cealalta a Ligiei: — Cezarul se uita la voi. - Pe Vinicius fl cuprinse o minie ndprasnica gi fmpotriva imparatutui, gi-a Acteii. Cuvintele ei risipisera farmecul betiei. In acest moment, chiar si 0 voce prietenoas tindrului i s-ar fi parutinoportund. Convins ca Acteea cauta intentionat s4 impiedice discutia lui cu Ligia, inalta capul gi, uitindu-se la tindra libert peste bratul Ligiei, spuse cu rautate: . — A trecut vremea, Acteea, cind la banchete stateai alatiri de imparat. Se spune ca te paste orbirea, atunci cum poi s4-l vezi? Ea raspunse, parca cu tristeye: — Totugi il vad... $i el are vederea scurt si se uita la voi prin smarald. Tot ceea ce facea Nero fi alarma chiar si pe cei mai apropiati de el, aga ca Vinicius se trezi dintr-o data nelinistit gi privi pe furig spre imparat. Ligia, care ja inceputul petrecerii, il vazuse ca prin ceata din cauza tulburarii, iar pe urma, absorbita de prezenta iui Vinicius si de vorbele lui, nu se mai uitase de loc fa imparat, intoarse si ea spre el Ochii curiogi si speriati. Acteea spusese adevarul. fmparatul sta aplecat peste masa, cu un ochi inchis, tinind in dreptul celuilalt un smaraid rotund, slefuit, pe care-i folosea intotdeauna, gi se uita Ja ei. Pentru o clipa, privirea lui se Mntflni cu privirea Ligiei gi inima fetei se strinse de spaima. Cind, copila fiind, mergea la mosia tui Aulus din Sicilia, o batrina sclava egipteand ii povestea despre balaurii care locuiesc in pesterile din munti. Avuse impresia cd se uitase la ea ochiul verziu al unui asemenea balaur. Apuca mina lui Vinicius, ca un copil care se teme. Capul prinse a-i vui de ginduri ce se alungau fnvalmasite. Deci acesta era el? grozitorul si atotputernicul? Nu-l vazuse niciodata pind atunci si credea ca arata altfel. fsi imagina o fata ingrozitoare, cu rautatea intiparita in trasaturi, gi vazuse un cap mare, intr-adevar ingrozitor, agezat pe un git gros, insé mai curind caraghios, cdci de departe semana cu un cap de copil. Tunica de culoarea ametistului, interzisa muritorilor de rind, arunca © lumina vinetie pe fata lui lata si rotunda. Avea parul inchis la culoare, frizat dupa moda introdusé de Otho, in patru rinduri,de cirlionti. Nu purta barba, caci nu demutit o jertfise lui Jupiter, Jucru pentru care intreaga Roma ii era re- cunoscdtoare. Oamenii insa sopteau fntre ei cd renuntase la ea pentru ca, aga ca tuturor barbatilor din neamul lui, fi cregtea rogcata. Pe fruntea lui, muit boltita deasupra sprincenelor, era totugi ceva olimpian. Sprincenele-i in- cruntate exprimau constiinta atotputerniciei. Sub fruntea lui de semizeu insd se afla o fat de maimuya, de betiv si de comediant, framintataé de pofte schimbatoare, umflata de grasime in ciuda virstei tinere, bolnavicioasa, res- pingatoare. Ligiei fi paru dugmdnos, dar mai presus de orice hidos. Dupa o clipa puse jos smaraldul gi nu se mai uita la ea. Atunci fi vazu ochii bulbucati, albagtri, clipind in lumina excesiva, sticlogi, reci, asemandtori cu ochii mortilor. fntorcindu-se spre Petronius, Cezarul zice: — Aceea este ostateca de care-i indragostit Vinicius? 47— Ea este, raspunse Petronius. — Cum se numeste poporul ei? — Ligian. — Lui Vinicius i se pare frumoasa? — Imbraca in peplum femeiesc un trunchi putred de mislin gi lui Vinicius are sd i se para frumos. Pe chipui tdu fnsd o, inegalabil cunoscator, citesc de pe acum sentinta! Nu-i nevoie s-o faci publica! Aga-i! E prea uscata! Chiar slabanoaga! O adevarata maciulie de mac infipta intr-un luger subtire, iar tu, divinule estet, la femeie pretuiesti tulpina gi de tréi ori, de patru ori, tu ai dreptate! Fata singuré nu inseamné nimic. Am avut mult de cistigat stind in preajma ta, insd n-am {nea o privire ath de.sigura... $i sint gata sa pariez cu Tullius Senecion, pe iubita lui cd degi la banchet, cind stau cu tofii culcati, € greu sa dai un verdict asupra fntregii fapturi, tu {i-ai si spus de-acum: ,,Prea ingusta in gotduri“. — Prea ingusta in solduri, raspunse Nero, clipind din ochi. Pe buzele lui Petronius aparu un zimbet abia perceptibil. Tullius Se- necion, care pina fn clipa aceea discutase cu Vestinus, sau mai degraba igi batuse joc de credinja acestuia in vise, se intoarse spre Petronius gi, cu toate c& habar n-avea de ce-i vorba, spuse: — Te inseli! Eu tin cu imparatul. —Bine, raspunse Petronius. Tocmaifi explicam cd ai un pic de minte, ins imparatul sustine ca esti un bou sadea. — Habet!' spuse Nero, rizind si intorcind fn jos degetul mare, cum se face la circuri in semn ca gladiatorul primise 0 lovitura gi c4 trebuia sa fie lichidat. Vestinus, crezind cd este. vorba tot despre el, striga: — Eu cred in vise si Seneca mi-a spus o data ca i el crede. — Noaptea trecuté am visat ca eram vestala, spuse Calvia Crispinilla, aplecindu-se spre masa. Auzind asta, Nero incepu sa bata din palme, altii fi urmara exemplul gi aplauzele durara citeva clipe, caci Crispinilla, divortata de citeva ori, era faimoasa pentru viata ei desfrinata. = Fara sa se tulbure, ea continua: — Si ce-i cu asta? Toate vestalele sint batrine gi urite. Numai Rubria mai seamand a om, asa ca am fi doua, degi Rubriei vara fi ies pistrui. — Permite-mi totugi, prea pura Calvia, s4 constat, zise Petronius, c& numai in vis mai puteai sé fii vestala! : . - —— Si dac-ar da ordin Cezarul! — Ag crede ca se implinesc chiar si cele mai ciudate vise. — Se implinesc, spuse Vestinus. Pe cei care nu cred in zei fi infeleg, dar cum sa nu crezi in vise? —Dar in prezicatori? intreba Nero. Mi s-a preziso data ca Roma va inceta s& mai existe, iar eu voi domni peste tot Rasaritul. — Prezicerile gi visurile se leaga intre ele, spuse Vestinus. O data, un proconsul, cunoscut ca necredincios, a trimis un sclav la templul lui Mopsus cu 0 scrisoare sigilata pe care nu a permis s-o deschida, ca s4 controleze dacd zeul reuseste sd raspunda la intrebarea cuprinsa in scrisoare. Sclavul a dormit noaptea fn templu, ca sd aiba un vis prevestitor, dupa care s-a intors sia spus: »Am visat un tinar, luminos ca soarele, care mi-a spus un singur cuvint: 1 Aga este!«negru».* Proconsulul, auzind acest cuvint, a palit si, Intorcindu-se spre oaspetii lui, necredinciogi ca gi el, a spus: ,,§titi ce era in scrisoare?“ Aici, Vestinus se fntrerupse gi, ridicind cupa de vin, fncepu sa bea. — Ce era in scrisoare? fntreba Senecion. — In scrisoare era intrebarea: ,,Ce taur sd aduca jertfa: alb sau negru?“ Interesul trezit de povestire fu tulburat de Vitellius care, venind beat la banchet, izbucni pe neasteptate, fara nici un motiy, intr-un ris deganjat. — De ce ride butoiul asta de seu? fntreba Nero. — Risul ii deosebeste pe oameni de animale, spuse Petronius, iar el n-are alté dovada cA nu-i pore. Dar Vitellius se intrerupse fn mijlocul risului si, plescdind din buzele-i lucind de grasimi, se uit la cei din jur, uluit, de parca nu i-ar fi vazut niciodata mai inainte. . igi arata palma, ca o pernuti, $i spuse ragusit: — Mi-a cazut din deget inclul de nobil mosgtenit de ta tata, — Care a fost cizmar, adauga Nero. . . Vitellius rise din nou fn hohote gi incepu s& cause inelul in peplum-ul Calviei Crispinilla. Atunci, Vatinius se apuca sd imite tipetele unei femei speriate, iar Nigidia, prietena Calyiei, 0 tinara vaduva cu obraji de copil gi ochi de curtezana, spuse cu voce tare: — Cautd ceea ce n-a pierdut. — $i ceea ce nu i-ar folosi la nimic, dac-ar gasi, termina poetul Lucan. Petrecerea devenea tot mai vesela. Siruri nesfirgite de sclavi aduceau’ mereu alte feluri de mincare; din vase mari, pline cu zapada si infagurate tn iedera, se scoteau in fiecare clipa ulcioare cu felurite soiuri de vin. Beau cu totii din abundenja. Din tavan cerneau mereu peste masa gi peste meseni petale de trandafiri. Petronius fncepu sa-l roage pe Nero ca, mai inainte’ sa se fi imbatat Oaspetii, s4 fnnobileze petrecerea cu cintecul s4u. Un cor de voci sustineau rugamintile lui Petronius, Nero insd refuza. Nu era vorba doar de curaj, degi ii lipsea si acesta intotdeauna... Numai zeii stiu cit fl cost&.pe el toate manifestarile in public... E adevarat cd nu se da in laturi de la ele, cdci trebuie sa faci ceva pentru arta gi, de aitfel, dacd Apolo I-a daruit cu voce, darurile zeilor nu se cade sa fie irosite. Intelege chiar cd este o indatorire a lui fata de stat. Insa astazi este intr-adevar ragugit. Noaptea trecuta si-a pus greutati de plumb cald pe piept, dar nici asta n-a ajutat... Intentioneaza chiar s4 plece la Antium, ca sd respire aer de mare. - Lucan incepu sa-l conjure in numele artei gi intregii omeniri. $tiu cu tofii cA divinul poet gi cintaret a compus o noua oda catre Venus, fata de care poemul lui Lucretiu nu-idecit schelalditul unui pui de lup de un an. Trebuie ca banchetul acesta sd fie un adevarat banchet. Un fmparat atft de bun nu se cade s4-si chinuiascd supusii: ,,Nu fi tiran, Cezare!* — Nu fitiran! repetara toti cei care stateau mai pe aproape. . Nero deschise bratele, aratind c& n-are incotro. Atunci, pe fata tuturor aparu o expresie de recunostinga gi togi ochii se atintird spre el. Mai fntii insa, el porunci sa fie anuntata Poppea ca va cinta, deciarindu-le celor de fata c& €a nu venise la banchet pentru cA nu se simfea bine gi, deoarece nici un medicament nu-i poate ameliora starea cum 0 face cintecul lui, i-ar parea rau 4 o priveze ‘de un asemnea prilej. 4* Sienkiewicz 49\ Poppea sosifndata. fl juca pe Nero dup bunaei placere, stia insd cd atunci cind e vorba de amorul lui propriu de cintaret, conducator de care sau poet, € periculos sa-| iriti. Intra deci, frumoasé ca o zeita, imbricata ca si Nero m vegmint de culoarea ametistului si cu un sirag de perle uriage la gift, jefuit cindva din tezaurul lui Masinissa’, cel cu parul de aur, regele numizilor; si cu toate ca de doua ori divortata, avea un chip gi priviri de fecioara. Fu intimpinata cu urale gi numita ,,divina augusta“. Nici o data in viata Ligia nu vazuse un chip atit de frumos gi nu-i venea sa-si creada ochilor, deoarece, dupa:cite aflase de la Pomponia, Poppea Sabina era una din cele mai odioase femei din lume. Ea il impinsese pe Cezar sa-gi ucida mama si sofia. Auzise din povestirile oaspetilor lui Aulus gi ale servitorilor ca statuile ei erau rasturnate noaptea prin orag; auzise gi de inscriptiile ale cror autori erau condamnati la cele mai aspre pedepse gi care reapareau totugi in fiecare dimineaja pe zidurile orasului. Acum insa, cind o vazu pe aceasta slavita’ Poppea, consideraté de adeptii lui Christos drept intruparea raului gi a nelegiuirii, i se paru c4 numai ingerii sau niste spirite ceregti ar putea arata aga. Nu reusea s-gi desprinda ochii de la ea, iar. de pe buze fi porni, fara sa vrea, intrebarea: — Ah, Marcus, oare € posibil? Tar el, surescitat de vin gi enervat cA atitea lucruri furasera atentia fetei, indepartind-o mereu de el gi de cuvintele lu, spuse: — Da, ea e frumoasa, dar tu esti de o suta de ori mai frumoasd. Tu nu te cunosti, caci altfel te-ai indragosti de tine ca Narcis... Ea se imbaiaza tn lapte de magarita, dar pe tine probabil cA Venus te-a imbaiat in propriu-ilapte. Tu nu te cunosti, ocelle mi... Nu te uita la ea. intoarce-ti privirile la mine, ocelle mi!... Atinge cu buzele potirul acesta de vin gi pe urma am sa-I sdrut gi eu in acelagi loc... Si se apropia tot mai mult, iar ea incepu sa se retraga spre Acteea. fins fh clipa aceea se ceru linigte, cdci se ridicase Cezarul in picioare. Cintaregul Diodor fi dadu o lauta in genul celor numite delra, altul, Terpnos, care urma s4-l acompanieze, se apropie, purtind un instrument muzical numit nablium. Nero, sprijinind delta de masé, ridic4 ochii in sus si timp de cfteva clipe in triclintum domni linigtea, intrerupta numai de fognetul petalelor de trandafir care tot ningeau din tavan. Dupa aceea, incepu sa cinte, sau mai degraba s4 psalmodieze, scandind, in acompaniamentul a doua ldute, imnul sau catre Venus. Nici vocea, putin cam voalata, nici versurile nu erau rele, aga ca pe biata | Ligia o cuprinsera din nou remusgcarile, flindcd oda, desi slavea pe impura, pagina Venus, i se paru foarte frumoasa. Insugi Cezarul, cu cununa de lauri pe frunte, cu privirile indreptate spre inaltime, i se paru superb si mult mai putin infricosétor simai putin hidos dectt la inceputul petrecerii. Invitatii raspunsera cu tunete de aplauze. Strigdte: ,,O, voce cereasca! rasunau ig jur, unele dintre femei igi ridicasera palmele in aer fn semn de admiratie $i ramaserS ago c!iar gi dupa terminarea cintecului, altele igi gstergeau ochii inlacramati; fntreaga sala clocotea. Poppea igi pleca cApgorul auriu gi duse la buze mina lui Nero, tinind-o indelung in tacere, iar tindrut * Regete Numidiei. A trecut de partea romanilor gi a contribuit fn mare masura la fue... rea Cartagine! in timpul celui de-al doitea rézboi Punic. * Giuvaierul meu!Pitagora, un grec neasemuit de frumos, acelagi cu care mai tirziu Nero, pe jumatate nebun, avea sa se cunune cu respectarea intregului ritual — in- genunche acum la picioarele lui. Nero insd se uité cu atentie la Petronius, ale carui laude le dorea in- totdeauna mai presus de orice. Petronius spuse: — In privinta muzicii, Orfeu trebuie sa fie tot atft de galben de invidie in clipa asta ca $i Lucan, aici dé fata; iar in privinta versurilor, regret ca nu sint mai rele, c&ci poate atunci ag fi gasit cuvinte corespunzitoare pentru lauda lor. Lucan nu-ilud in nume de rau cd pomenise de invidie, dimpotriva, fl privi cu recunostin{a gi, prefacindu-se prost dispus incgpu sé mormiaie: — Blestemata soartd, care mi-ai poruncit sa traiescin aceiagi vreme cu un asemenea poet! As fi avut un loc gi in amintirea oamenilor, gi in Parnas, dar aga mA sting ca o lampa in lumina soarelui. Petronius insa, care avea o memorie uimitoare, incepu sd repete fra gmen- te din oda, sa citeze versuri disparate, sa evidentieze gi sd analizeze expresiile cele mai frumoase. Lucan, chipurile uitind de invidie, adduga la cuvintele lui Petronius propria-i incintare. Pe fafa lui Nero se oglindeau placerea gi o vanitate fara margini, nu numai vecina, ci chiar sora buna cu prostia. El insugi le reamintea versurile pe care le considera mai frumoase. in cete din urma, it consolé pe Lucan, spunindu-i sd nu se piarda cu firea, flindca omul ramine cu ceea ce se naste gi cd cinstirea acordata de oameni lui Jupiter nu exclude cinstirea celorlalti zei. Se ridicé apoi s-o conduca pe Poppea, care find intr-adevar boinavd, dorea sa plece. Oaspetilor le porunci sa-gi reocupe locurile, anuntindu-i ca va reveni. Intr-adevar, s-a fntors dypa citeva clipe, ca sa se parfumeze cu fum inmiresmat din cddelnite gi sa asiste la specracolul pe care el insugi, Petronius sau Tigellinus i! pregateau de obicei pentru petrecere. Se citeau iaragi versuri sau se ascultau dialoguri, in care paradoxul tinea locul spiritului. Mai tirziu, renumitul mim Paris prezenta peripetiile Ionei, fiica lui Inachos. Oaspetilor, $i mai cu seam Ligiei, neinvajata cu asemena spectacole, li se parea ca vad minuni gi vraji. Paris prin migcdrile miinilor gi ale trupului stia s4 exprime lucruri in aparenta imposibil de exprimat fn dans. Palmele lui framintau aerul, imaginind un nor luminos, viu, plin de vibratii, voluptos, care inconjura figura unei fete pe juméatate lesinata. Era un tablou, nu un dans, un tablou clarvinfatisind iubiri tainice, fermecdtor gi neruginat. Cind apoi au intrat coribanti! cu fete siriene gi au inceput un dans bahic, in sunetele citerelor, flauturilor, cimbalelor gi tobelor, un dans salbatec, plin de fipete desmafate, Ligiei i se paru cé o arde un foc viu gi ar fi dorit ca traznetul sa loveascA casa asta sau sa se prabugeasca acoperigul peste capetele me- senilor. “Ins din plasa de aur atirnatd sub tavan nu cddeau decft petale de trandafiri, iar Vinicius, pe jumatate beat, fi spunea: — Te-am vazut fn casa lui Aulus la havuz gi m-am fndragostit de tine. Era fn zori gi tu credeai c4 nu te vede nimeni, dar eu te-am vazut... $i de-atunci, te vad mereu aga, desi peplum-ul mite ascunde. Scoate-ti peplum-ul, asa cum a facut gi Crispinilla. Nu vezi? $i Zeii, $i oamenii cauta numai dragoste. in 1 Preofiai zeitei Cibela, care, cu prilejul sarbaritorinchinate acestei zeie, executau dansuri cu migcari contorsionate. 4 “$4