PTATIANA = Si ALEXAND EF R ——. Continuarea bestsellerului international ———_ »CALARETUL DE ARAMA” daatiana, insarcinata si vaduva la cei optsprezece ani ai ei, fuge dintr-un Leningrad aflat in ruine, pentru a fncepe o noua viata in America. Dar fantomele trecu- tului nu-i dau pace: ea continua sa creada ca Alexander, sotul ei si maior al Armatei Rosii, traieste. Aflat in Uniunea Sovietica, Alexander scapa in ultima clipa de executare, dar din acel moment indura chinurile la care este supus de catre fortele represive din cauza originii lui americane. Doar amintirea sotiei sale fi alind sufletul si i] ajuta sa supra- vietuiasca in conditiile mizere din lagarele de munca silnica. Presimtind ca sotul ei este inca in viata si descoperind 0 pista care-i confirma banuielile, Tatiana pleaca in Europa ca asistenta a Crucii Rosii si infrunta ororile razboiului pentru a-l gasi pe batul pe care-| iubeste. Pee Ga uu ORAL www.edituraepica.ro I5QN 978-606 will»,Romanul are toate ingreciereieae pe care sile doreste un cititor vo- race: un erou temerar, neinfricat si inzestrat cu haruri aparte si o poveste de dragoste ravasitoare.” Daity MAIL »0 poveste de dragoste epica si plina de senzualitate, in care se impletesc pasiunea, emotia, teama siuneoriviolenta... purtandu-i pe cititori intr-o calatorie tumul- tuoasa printr-o Europa sfasiata de razboi... Tatiana si Alexander sunt doua personaje puternice, complexe si fascinante, care reu- sesc sd capteze imediat atentia cititorului. Este o poveste care impresioneaza panda lacrimi,’ HISTORICAL NOVELS REVIEW _ tragice ale durerii, deznadejdii si tradarii se imple- tesc cu momente uluitoare de iubire, de fericire si, mai presus de toate, de prietenie. Lasati-va pur- tati de paginile acestui roman si descatusati-va zagazul lacrimilor!” COMPANY PAULLINA SIMONS (1963) s-a nascutin Sankt Petersburg sila varsta de zece ani a emigrat in Statele Unite impreund cu familia ei. A absolvit Stiinte Politice la Uni- versitatea din Kansas si a lucrat ca jurnalista in domeniul financiar si ca traducatoare. Pe langa bine-cunoscuta sa trilogie, Calaretul de aramd, multe dintre romanele Paullinei au dobandit popularitate internationala, ajun- gand pelistele celor mai bine vandute carti fn numeroase tari, in prezent, Paullina si sotul ei locuiescin Long Island, New York, si au patru copii, una dintre fete pur- tand numele eroinei din Caldretul de aramé, Tatiana. Cover photo © Mark OnTATIANA S1 ALEXANDERTATIANA si ALEXANDER Continuarea bestsellerului international —> »CALARETUL DE ARAMA” o> PAULLINA SIMONS Traducere din limba engleza si note de IRIS-MANUELA ANGHEL i EPICA Bucuresti, 2018Editor: Anca EFTIME Redactor: Elena~Anca COMAN Tehnoredactare computerizata: Simona RADULESCU Tatiana and Alexander, Paullina Simons Originally published in the English language by HarperCollins Publishers Ltd. under the title Tatiana and Alexander © 2003 by Paullina Simons Toate drepturile asupra editiei in limba romani apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-54-3 Bucuresti, 2018 La pregul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireaza Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei SIMONS, PAULLINA ‘Tatiana gi Alexander / Paullina Simons; trad. din Ib. engleza| si note de Iris-Manuela Anghel. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-54-3 I. Anghel, Iris Manuela (trad. ; note) 821.111Dedic si aceasta carte bunicului meu (noudzeci si cinci de ani) si. bunicii mele (noudzeci si unu de ani), care cultivé si astazi castravefi, cresc flori si se bucura de o viafa fericita, dar si bunului nostru prieten, Anatoli Studenkov, care a ramas in Rusia, unde nu duce deloc un trai fericit.Moutrtumiri Vreau si-mi exprim multumirile profunde si mult prea tardive urmAtoarelor persoane: Lui Larry Brantley, vocea autoritari a armatei, a fortelor mili- tare si a testosteronului, pentru orele indelungate petrecute impre- una in care mi-a descris lucruri despre care n-as fi aflat niciodata. Lui Tracy Brantley, sofia lui si buna mea prietend, pentru lacri- mile pe care mi le-a daruit citind povestea Taniei si a lui Sura. Lui Irene Simons, prima mea soacr, pentru numele pe care il port si cu care imi semnez cartile. Lui Elaine Ryan, cea de-a doua soacra a mea, pentru ci mi-a daruit un sot desavarsit. Lui Radik Tikhomirov, prietenul tatalui meu de mai bine de cincizeci de ani, pentru jurnalele fotocopiate ale supraviequitorilor blocadei Leningradului, pastrate la biblioteca din St. Petersburg, si pentru sutele de pagini trimise in rusa. Lui Robert Gottlieb, un prieten rusofil, care imi este mereu alaturi, si lui Kim Whalen, pentru un deceniu de munca asidua. Lui Jane Barringer, pentru rabdarea-i netarmurita, precum cea a lui Melanie din Pe aripile vantului, cu care a studiat fiecare cuvant din Calareful de arama, transformand-o intr-o carte de exceptie. Lui Joy Chamberlain, o mami fantastica si un redactor extra- ordinar, care vede, simte si intelege totul si care se teme mereu si-mi spuna vestile proaste. Lui Nick Sayers, prietenul si fostul meu redactor si editor, care mi-a spus la un moment dat, dupa cateva pahare in plus de vin, c4, daca as scrie Paginile Aurii, el mi le-ar publica.Pavlei Salacova, pentru munca asidua pe care o depune incer- cand sa-mi facd viata mai usoara, lucru care mi face s4 cred cd are douazeci de maini. Si celui de-al doilea si ultimului meu sot, Kevin... esti extraordinar!Si luminat de-a lunii scama, Cu mana’n sus, spaimantator, In urma lui venea cu zor Inaltul Calaret-de-Arama Pe calul cu galop sonor. Si pana ’n xori, prilej de teama, Cu mana spre smintitul meu, Urmandu-l pas cu pas, mereu, Cumplitul Calaret-de-Arama A galopat cu tropot greu'. 1 Calareful de arama, A. S. Puskin, traducere de George Lesnea, Editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1949PRoLoG Boston, decembrie 1930 Alexander Barrington statea in faa oglinzii $i igi aranja cravata rosie de cercetas. Sau mai degraba incerca si si-o aranjeze, cici nu reusea s4-si desprinda ochii de pe chipul din oglinda — un chip neobisnuit de sumbru. Avea colurile gurii lasate in jos. Mainile i se incalceau stangace in cravata gri cu alb, dovedindu-se, tocmai atunci, complet inutile. Indepartandu-se din fata oglinzii, scruté inc4perea ingusti si ofta adanc. Era o camera modesti, cu o pardoseala din lemn, un tapet cafeniu si monoton, un pat si o noptieri. Dar incdperea nu conta catusi de putin. Caci nu era camera lui. Ci o camera inchiriatd, ce apartinea, ca si mobilierul sardcacios, proprietarei de la parter. Camera lui nu se afla in Boston, ci in Barrington. li era dor de vechea lui odaie si nu mai reusise si se ataseze de niciuna dintre odaile in care locuise de atunci. De niciuna dintre cele sase camere diferite ce-i deveniserd licag de cand tatal sAu vanduse casa in urma cu doi ani, ripindu-i lui Alexander copilaria si cdminul din Barrington. Acum aveau si plece si de aici. Dar nu mai conta. Nu asta conta cu adevarat. Alexander se uita din nou in oglind’. Expresia baiatului din imagine i se prea mult prea posomorita. Isi lipi fruntea de sticla rece a oglinzii si respira adanc. — Ce se va intampla acum? se intreba in soapta. Faptul ci Alexander avea si plece din fara i se parea lui Teddy, cel mai bun prieten al sau, un lucru extrem de palpitant.12 PAULLINA SIMONS Alexander nu-i impartasea ins& incantarea. Prin usa intredeschisa, ii auzea pe pirinfii lui certandu-se. Ti ignora. Se certau deseori sub imperiul stresului. Usa se deschise larg si tatal lui, Harold Barrington, isi facu aparitia in prag. — Esti gata, fiule? il intreba el. Masina ne asteapta afara. Si prietenii tdi asteapta si-si ia ramas-bun de la tine. Teddy m-a intrebat daci n-ags vrea si-] iau pe el in locul tau, continua Harold, zambind. I-am spus ca as putea s-o fac. Ce parere ai, Alexander? Ai vrea si schimbi locul cu Teddy? $i s4 locuiesti cu paringii lui ficniti? — Ar fio schimbare interesanta de vreme ce parinfii mei sunt atat de zdraveni la minte, raspunse Alexander, cu ochii ayintiti asupra tatalui sau. Harold era un barbat slab, de inaltime medie. Chipul lat, cu o barbie proeminenta si un maxilar puternic, ii conferea trasaturi distinctive. La varsta de patruzeci si opt de ani, avea inc’ parul bo- gat, desi usor carunt, iar ochii albastri isi pastraserd intensitatea. Cand tatal lui era in toane bune, expresia ochilor sai isi pierdea cumva din gravitatea-i caracteristicd, iar Alexander il adora. Dandu-l la o parte pe Harold din calea sa, Jane Barrington, mama lui Alexander, intra in camera, purtand cea mai frumoasi rochie de mitase si toca ei alba. — Harry, las baiatul in pace! spuse ea. Vezi doar ca incearca si se dichiseasc4. Masina mai poate sa astepte. Ca si Teddy si Belinda. Isi aranja pe sub palirie parul lung, bogat si negru. Vocea ei pastra inca accentul italian, cu inflexiuni armonioase si cadentate, pe care nu reusise s4-1 piarda, desi se afla in America de la sapte- sprezece ani. — Nu nii-a placut niciodata Belinda, adaugi ea, coborand glasul. — Stiu, mami, spuse Alexander. De aceea ne-am si hotarat sa plecdm din fara, nu-i aga? Ti privea in oglinda, fard si se intoarca spre ei. Semana mult cu mama lui. Spera sa fi imprumutat insa mai mult din personalitatea tatdlui sau. Nu avea de unde s& stie. Mama lui il amuza, tatil sau il contraria. Ca intotdeauna.TATIANA $I ALEXANDER 13 — Sunt gata, tata, spuse el. Harold ii cuprinse umerii cu bragul. — Credeai ca tabara cercetasilor se va dovedi o aventuri. Stai sd vezi ce aventura vei trai acum! — Da, raspunse el, spundndu-si ins in gand ca tabara cerceta- silor ii era suficienta. Tata, continua Alexander, fara sd-si priveasca parintele, ci propria imagine din oglinda, daca n-o si meargi... ne vom putea intoarce, nu-i asa? Ne vom putea intoarce in... Se opri. Nu voia ca tatal sdu s4-i auda glasul frant. — In America? igi incheie gandul, tragand adanc aer in piept. Cand Harold nu-i raspunse, Jane veni [angi Alexander, care statea acum intre parinfii sai. Mama lui era cu cativa centimetri mai inaltd decat tatal sau, care, la randul lui, era mult mai inalt decat fiul sau. — Spune-i adevirul, Harold! Are dreptul si-I cunoasca. Impair- taseste-i-l! Este suficient de matur. — Nu, Alexander, spuse Harold. Nu ne mai intoarcem. Uniu- nea Sovieticd va deveni pentru totdeauna casa noastré. America nu mai are ce sd ne ofere. Alexander ar fi vrut sa-i spund cii /ui avea ce s4-i ofere. Ca el igi regasea locul in America. Teddy si Belinda erau prietenii lui inca de cand aveau trei ani. Barrington era un ordsel cu niste cAsute prevazute cu sindrile albe si jaluzele negre, cu trei biserici dotate cu clopotnite si o strada principala, ce strabatea orasul de la un capat Ja celalalt. Alexander petrecuse momente fericite in padurea de langa Barrington. Stia insa ca tatal lui nu voia si auda nimic din toate astea, aga C4 pastra tacerea. — Alexander, eu si mama ta suntem convinsi ci acesta este drumul pe care trebuie sa-] urmeze familia noastra. Pentru prima oara in viata, putem si ne sustinem si s4 trim dupa principiile in care credem cu trie. Nu mai suntem nevoiti si admiram doar in taina idealurile comuniste. Este usor si promovezi schimbarea cand trdiesti in huzur, nu-i asa? Acum ne vom putea urma concep- tiile ce stau la baza existentei noastre. Stii prea bine pentru ce-am luptat toata viata. Ne-ai vazut. Si pe mine, si pe mama ta.14 PAULLINA SIMONS Alexander incuviinta din cap. Da, ii vdzuse. Amandoi fuseser4 arestati pentru principiile lor. gi vizitase tatl la inchisoare. Cunos- cuse dispretul si respingerea oamenilor din Barrington. Batjocura colegilor de gcoala. Intrase adesea in conflict, aparand principiile tatalui siu. O vizuse pe mama lui protestind alituri de tatal sau. Se aliturase si el luptei lor. Plecasera impreuni la Washington D.C. ca si-si etaleze cu mandrie ideile comuniste prin fata Casei Albe. Si acolo fusesera arestati. Pe cand avea sapte ani, Alexander petrecuse o noapte intr-un centru de detentie pentru minori. Pe de alta parte ins’, era singurul biiat din Barrington care vazuse Casa Alba. Isi imaginase cd lupta lor reprezenta un sacrificiu. Ca abando- narea casei lor din Barrington, ce le era cimin de opt generafii, reprezenta un sacrificiu. Ca traiul pe care il duceau apoi in camere mici si inchiriate dintr-un oras aglomerat si prafuit ca Boston, rispandind ideile comuniste, reprezenta un sacrificiu. Se pare cd se inselase. Alexander era uimit si deloc incdntat de hotararea parintilor lui de a se muta in Uniunea Sovietica. Tatal sau credea insd cu tarie cd Uniunea Sovieticd era adevaratul lor camin, locul unde fiul lui nu va mai indura batjocura celor din jur, unde vor fi primifi cu bratele deschise si unde vor fi admiragi pentru principiile lor, fara si mai fie marginalizati si ridiculizati. Locul unde isi vor putea clidi o noua viata, transformand-o dintr-o existent ,lipsitd de noima” intr-una ,plind de talc si semnificatie”. In noua Rusie, pute- rea se afla in mainile clasei muncitoare si, in curand, clasa munci- toare avea s4 ajunga atotstApanitoare. Crezul tatdlui su era suficient pentru Alexander. Mama sa il saruti pe frunte, lisandu-i o urma de ruj rosu, pe care incerci acum — far prea mult succes — si i-o stearga. — $tii, nu-i aga, dragul meu, c4 tatal tau vrea si urmezi calea cea dreapti, si cresti si si te calauzesti dupa adevaratele principii? — N-are nicio legatura cu mine, mami, raspunse Alexander, putin bosumflat. Sunt doar un copil...TATIANA $I ALEXANDER 15 — Nici vorba! spuse Harold cu glas hotarat, fara si-si des- prinda mana de pe umirul fiului sau. Totul are legaturA cu sine, Alexander. Ai doar unsprezece ani acum, dar, in curand, vei deveni barbat in toatd firea. Si de vreme ce ai doar o singura viata, poti urma doar o singuri cale. Uniunea Sovietica te va ajuta si urmezi calea cea dreapti si si devii barbat in adevaratul sens al cuvantului. Tu, fiule, esti singura mostenire pe care o las acestei lumi. — Si in America existé barbati adevarati, tat’, ii raspunse Alexander. Herbert Hoover!, Woodrow Wilson?, Calvin Coo- lidge’... — Da, dar nu sunt niste oameni buni. America poate da nas- tere unor indivizi lacomi si egoisti, trufasi si razbunatori. Nu asta imi doresc s& ajungi. — Alexander, spuse mama lui, strangandu-l in brate, vrem sA-fi insusesti niste trasdturi care le lipsesc oamenilor din America. — Asa este, interveni si Harold. America slabeste caracterul oamenilor. , Alexander se indeparta usor de parintii sai, fara sa-si desprinda ochii de la expresia solemna a baiatului din oglinda. Aceasta era imaginea pe care o privea inainte de venirea lor. Propria reflexie. Isi privea chipul, intrebandu-se: Ce fel de om voi deveni cand voi creste mare? — Nu te teme, tata! spuse el, salutandu-si parintele militareste. Te voi face si fii mandru de mine. Nu voi deveni nici lacom, nici egoist, nici trufas, nici razbundtor. Voi fi un om cat se poate de aspru. Si si pornim acum la drum! Sunt pregitit. — Nu vreau sa fii un om aspru, Alexander. Vreau doar sa fii un om bun, raspunse Harold sovaind usor. Mai bun decat mine. | Herbert Hoover (1874-1964) a fost cel de-al treizeci si unulea presedinte al Statelor Unite. ? Woodrow Wilson (1856-1924) a fost cel de-al douazeci si optulea presedinte al Statelor Unite. 3 Calvin Coolidge (1872-1933) a fost cel de-al treizecilea presedinte al Statelor Unite.16 PAULLINA SIMONS Pornind cu tofii spre usi, Alexander isi intoarse inci o dati privirea si isi surprinse pentru ultima oard imaginea in oglinda. »Nu vreau sa uit chipul acestui baiat”, se gndi el, ,daca voi fi vreo- data nevoit si-i invoc amintirea.” Stockholm, mai 1943 »Ma aflu intr-un impas’, isi spuse Tatiana, in varstd de optspre- zece ani, trezindu-se intr-o dimineata rece de vara. ,,Nu pot sd mai traiesc asa”. Se ridici din pat, se spala, se pieptana si isi puse in ranifa cartile si cele cateva haine pe care le avea, lasand inciperea intr-o ordine desavarsita, de parcd nimeni n-ar fi locuit acolo in ultimele doua luni. Perdelele albe din camera de hotel se zbateau, frematitoare, in bataia vantului de vari. $i freamatul ei launtric era la fel de tulburator. Pe biroul din incipere se afla o oglind& ovala. {nainte si-si prinda parul, Tatiana isi privi chipul. Nu mai recunostea nimic din imaginea pe care o vedea. Obrajii durdulii, precum cei ai unui prunc, disparuser4, lasand un chip pustiit si sfrijit, cu pometii inalti, fruntea lata, maxilarul proeminent gi buzele inclestate. Daca mai avea gropite in obraji, acestea nu-si mai ficeau acum aparitia, cci uitase si mai zambeasc4. Rana de pe obraz provocata de cio- bul parbrizului spart se vindecase, transformandu-se intr-o cica- trice trandafirie. $i pistruii erau tot mai estompafi. Ochii ce o priveau insa din oglinda pareau ai unei straine. Ochii ei verzi, candva stralucitori, erau parca daltuiti in piatra, punand stavila lumii inconjuritoare. [i tinea doar afintiti in pamant. Caci, de-ai fi putut sa strabati bariera de smarald a ochilor ei, te-ai fi inecat in valtoarea suferingei sale. Tatiana isi pieptana parul balai, lung pana la umeri. Nu il mai ura acum. Dar cum ar fi putut s-o facd, din moment ce Alexander il iubise atat de mult?TATIANA $I ALEXANDER 17 Nu voia sd se mai gandeasca la asta. Voia sd-si taie parul, si-si smulga ochii din orbite, si-si scoata dingii din gura gi si-si spin- tece gatul ca un miel sacrificat. Strangandu-si pirul in coc, Tatiana isi puse o basma pe cap ca si treaci neobservata, desi in Suedia — o fara plina de fete blonde — era usor si te pierzi in multime. Tar ea chiar reusise sd se piarda. Tatiana stia cd era timpul s4 plece. Dar nimic n-o indemna s& porneasc’ la drum. Purta un prunc in pantec, dar era la fel de ugor s dai nastere unui copil in Suedia ca si in America. Poate chiar si mai usor. Putea si rimand. Astfel, nu avea sé mai fie nevoita si strabata un tinut necunoscut, si se urce pe un vas ca sa ajung’ in Marea Britanie i si traverseze apoi oceanul spre Statele Unite in toiul unui razboi mondial. Germanii bombardau in fiecare zi apele nordice, aruncand in aer submarinele si navele aliarilor, ale cdror schelete fumegande contrastau izbitor cu apele linistite ale golfu- lui Botnic, ale Marii Baltice, ale Oceanului Arctic si ale Atlanticu- lui. Ca si rim4ni in Stockholm nu trebuia si faci mai mult decat facea deja. Dar ce facea? Il vedea pe Alexander pretutindeni. Oriunde se ducea si oriunde statea, Alexander ii aparea in fata ochilor, inalt, imbracat in uniforma militara, cu pusca pe umar si cu un zambet pe buze. Tatiana intindea mana ¢i atingea aerul stri- veziu si perna alba pe care ii vedea chipul. Cand statea pe o banca, il zdrea traversind o strada si indreptandu-se incet spre ea. Se tre- zea pornind pe urmele unor barbati suedezi — barbafi cu umerii lafi $i pasii mari — sau scrutand cu ardoare chipurile strainilor ce aveau trisiturile lui Alexander. Clipea apoi si fantasma lui se facea nevizuti. [si lisa capul in jos si isi vedea de drum. Cand isi ridica iaragi ochii, il vedea din nou langa ea, inalt si chipes, zambindu-i, mangaindu-i parul si aplecandu-se deasupra ei, in timp ce arma fi aluneca de pe umar. Isi aginti privirea in oglinda. $i il vizu din nou pe Alexander. Dandu-i parul Ja o parte si atingandu-i gatul cu buzele. Nu-i18 PAULLINA SIMONS simtea parfumul si nici atingerea buzelor, Il vedea numai gi aproape ca ii simfea parul negru si matasos dezmierdandu-i gatul. Tatiana inchise ochii. Pleca din hotel si se duse sd ia micul dejun la cafeneaua Spivak, comandand, ca de obicei, doua portii de sunca, doud cesti de cafea neagra si trei ou’ ochiuri fierte in apa. Se prefcu ci citeste ziarul englezesc pe care il cump§rase de la chioscul din port; se prefacea ca il citea deoarece cuvintele ti zburau prin fata ochilor, neputand sa le surprinda talcul. Avea sa-1 citeascd mai tarziu, cand avea si se simt& mai linistita. Plecand din cafenea, se indrepta spre cheiul industrial, unde se agezi pe o banca si-l privi pe docherul suedez incdrcandu-si barjele cu baloturi de hartie, pe care avea sa le trans- porte apoi in Helsinki, Finlanda. I] urmarea cu ochi stiruitori. Stia c4 peste cateva minute docherul avea si se duca sd stea de vorba pe chei cu prietenii lui, la cincizeci de metri departare. Avea si fumeze gis bea o cescufa de cafea. In tot acest timp, barja incircat avea si rimana nesupravegheati, fiind remorcata de cabina navei de transport. Docherul avea si se intoarca treizeci de minute mai tarziu si avea si continue sa incarce baloturile de hartie, transportandu-le de la camion la barja cu ajutorul unui cdrucior, Peste saizeci si doua de minute, c4pitanul barjei avea sa-si faca si el aparitia; docherul avea si-l salute si si dezlege paramele. Capitanul avea si porneasca apoi spre Helsinki, strabatand apele dezgherate ale Marii Baltice. Era a gaptezeci si cincea dimineaga cand Tatiana il urmirea. Helsinki se afla la doar patru ore departare de Viborg. Jar Tatiana stia din ziarele englezesti pe care le cumpara in fiecare zi de la chioscul aflat peste drum de cafenea cd, pentru prima oara din 1918, Viborg se afla din nou in mainile sovieticilor. Armata Rosie redobandise de la finlandezi teritoriile Kareliei. Daca ar tra- versa marea spre Helsinki si ar strabate apoi padurile spre Viborg, ar ajunge si ea in mainile sovieticilor. — Mi-as dori uneori sd nu mai fit atat de incdpaganata, spune Alexander.TATIANA $1 ALEXANDER 19 Reusise sa obfina o permisie de trei zile. §i amandoi sunt acum la Leningrad — ultima data cand vor mai fi la Leningrad, ultimul sfar- sit de saptamana din noiembrie petrecut impreund, ultimele lor clipe impreunda. — Nu cumva rade ciob de oala sparta? — Ba da, mormiie el. As vrea doar sd nu mai fii atat de indarat- nica, adauga apoi, pufnind pe nas, coplesit de frustrare. Cunose femei care isi asculta barbafii. Alfi barbafi... — Alfi barbati le-au luat totul, ii raspunde ea gadilandu-l. Alexander nu pare insa amuzat. — Bine. Spune-mi ce vrei sa fac! adauga ea, coborand tonul glasu- lui. Si voi face exact ce spui. — Pleaca din Leningrad si intoarce-te de-ndaté in Lazarevo! o povatuieste Alexander. Acolo vei fi in siguranfa. — Hai, mai incearca 0 data! ti raspunde ea, dandu-si ochii peste cap. Stiu ca pofi sit joci jocul asta. — Pot, riposteaxa Alexander, stand pe vechea canapea a parintilor ei. Dar nu vreau. Nu mda asculfi niciodata cand e vorba de lucruri cu adevarat importante... — Nu acestea sunt lucrurile cu adevarat importante, spune Tatiana, asezandu-se in genunchi in fafa lui si luandu-i mainile intr-ale sale. Daca NKVD-ul va veni dupa mine, voi infelege ca te-am pierdut si voi infrunta incantata plutonul de execufie pentru ca ifi sunt sofie, adauga ea, strangindu-i méinile. Imi voi infrunta soarta fara sa regret vreo clipa momentele petrecute impreund. Lasa-mda, asadar, sa ma bucur de prezenta ta! Lasd-ma sa ma imbat cu parfumul tau si sa-fi savurez inca o data dulceata buzelor! Hai sa jucém jocul iubirii, indiferent cat de dureros este sd ne aftam impreuna intr-un Leningrad inghefat de suflarea iernii! Lasa-md sa-fi stau aldturi... sa ma bucur de aceasta dulce minune! Spune-mi ce vrei sd fac si ma voi supune fara cracnire! — Vino aici! 0 cheama Alexander, cu brafele deschise. Asaza-te deasupra meal Tatiana se supune. — Cuprinde-mi acum chipul in cdusul palmelor tale!20 PAULLINA SIMONS Ea se supune. — Séruta-mi ochii cu buxele-ti dulci! Si Tatiana se supune. — Saruta-mi fruntea! Si il asculta. — $i gura! Tar Tatiana se supune. Fara cracnire. — Tania... — Sst! — Nu vexi cum ma frang in mii de bucafele? — O! exclamda ea. Dar mie imi pari inca intreg. Tatiana statea pe banca si-l privea pe docher in zilele insorite, dar gi in zilele ploioase. Sau prin negura deasa a diminetilor. Dimineata aceea nu era nici insoritd, nici ploioasa $i nici inne- gurati. Dimineata aceea era rece. In aer plutea un miros de apa dulce si de peste. Strigatele pescarusilor se impleteau cu sipetele unui barbat. »Unde sunteti cu tofii de nu-mi auziti strigdtul de ajutor? Fra- tele, sora, mama mea? Pasa, vreau s4 jucim fotbal impreund si sa te caut prin padurile unde stiu ca te pot gasi. Dasa, priveste ce s-a intémplat! Cum s-a sfarsit totul! Vezi oare ceva? Mama, mama, vreau la mama! Unde ati disparut oare cu tofii de nu-mi mai cerefi nimic, nu mai punefi poveri pe umerii mei si nu vi mai bagati in viata mea, far s4 mi lasati o clipa si respir? Unde sunteti cu tofii de nu-mi intindeti o mana de ajutor? Ce sa fac, deda? Nu stiu ce si fac.” in dimineaga aceea, docherul nu se duse si-si vada prietenul de pe chei ca si fumeze si si bea impreuni o cafea. Ci traversd strada si se aseza lang ea pe banca. Acest lucru o surprinse. Dar nu spuse nimic. Se mulfumi doar s4-si stranga mai tare haina pe trup, si-si aranjeze basmaua pe cap, si-si inclesteze buzele si s4-si atinteasc4 ochii in zare. — Eu sunt Sven, ji spuse el in suedeza. Pe tine cum te cheam4?TATIANA $1 ALEXANDER 21 — Tatiana, ii rispunse ea, dupa cateva clipe de tacere. Nu vor- besc suedeza. — Vrei o figara? o intreba el in engleza. — Nu, ii raspunse ea, tot in engleza. Se gandi si-i spund cd stia putina engleza. El nu avea cum sa vorbeasca ruseste. O intreba daca putea sa-i ofere o cafea sau s4-i aduci ceva cal- duros ca sa-si puna pe umeri. Ea il refuza de fiecare data. Evi- tandu-i privirea. Sven pastrA ticerea cateva clipe. — Vrei si te urci pe barja mea, nu-i aga? o intreba apoi. Vino! Te duc eu. O lua de bray. Tatiana nu se clinti. — Imi dau seama cf ai lasat ceva in urmi, fi spuse el tragdnd-o cu blandete. Du-te si ia-I! ‘Tatiana nu se urni. — Accepta-mi fie tigara, fie cafeaua, fie calatoria cu barja! Nu trebuie s4 te strecori pe la‘spatele meu. Te-as fi lsat s te urci la bord de cum ai venit. Nu trebuia decat si-mi spui. Vrei s4 ajungi la Helsinki? Prea bine. Stiu ca nu esti finlandeza. $i ai o sarcina extrem de avansata, continua Sven, dupa cateva clipe de tacere. Cu doud luni in urmA, fi-ar fi fost mult mai ugor sa pleci. Ti-ai ingre- unat situatia. Acum ins trebuie fie s4 te intorci, fie si mergi mai departe. Cat mai ai de gand si stai aici si si ma urmiresti? Tatiana continua si scruteze Marea Baltica. — Cat mai ai de gand sa astepti? repeta el. — Daca as sti, crezi ci ag mai sta aici? — Atunci nu mai sta aici! Vino cu mine! Ea clatina din cap. — Esti singura de prea mult timp, spuse docherul. Unde e sogul tau? Unde este tatal pruncului pe care il astepsi? — A murit in Uniunea Sovietica, murmur4 Tatiana. — Asadar, esti din Uniunea Sovietica, spuse el dand din cap. Acum ingeleg totul mult mai bine. Ai reusit si fugi, nu-i asa? Poti si rimai aici. In Suedia. Du-te la consulat si cere protectie pentru22 PAULLINA SIMONS refugiati! Sute de oameni ajung aici prin Danemarca. Du-te la consulat! Tatiana clatina din cap. — Ji se apropie-sorocul, spuse Sven. Intoarce-te de unde ai venit sau mergi mai departe! Tatiana isi acoperi abdomenul cu miinile. $i scruta zarea. Docherul o bitu cu blindefe pe umir si se ridica in picioare. — Ce vei face, asadar? Vrei sa te intorci in Uniunea Sovietici... De ce? Tatiana nu-i raspunse. Cum ar fi putut si-i spuna ci sufletul ii rimisese acolo? — Ce soartd te agteapti de te vei intoarce? — Voi pieri, fara doar si poate, ii sopti ea. — Ce soartd te asteaptd de vei merge mai departe? — Voi trai, fara doar si poate. — Si cum de mai stai pe ganduri? o intreba batand din palme. Trebuie s4-ti continui drumul. —~ Da, raspunse Tatiana. Dar cum si traiesc asa? Uita-te la mine! Crezi ci n-ag face-o daca as putea? — $i asa rami in purgatoriul din Stockholm, privindu-ma in fiecare zi cum incarc si descarc baloturile de hartie, cum fumez si beau cafea. Ce-ai de gand sa faci? Sa stai pe o banca tinand in brate pruncul caruia fi vei da viata in curind? Asta iti doresti? Tatiana pastra ticerea. Prima data cand il vazuse, statea pe 0 banca si manca inghefata. — Mergi mai departe! — N-am puterea s-o fac. — Ba da, 0 ai, spuse el dand din cap. Doar cd 0 fii incdtusata. S-a asternut iarna in viata ta. Dar nu trebuie sd te temi, continua el zambind. Caci va veni si vara. $i gheturile se vor topi. Tatiana se ridicd cu greu de pe banca. $i se indepart’, spu- nandu-i in ruseste: — Nu de gheturi mi tem, dragi filosofule matelot. Ci de rugu- tile de foc.Cartea intai CEA DE-A DOUA AMERICA Capul fi-l inalfa Printre iuresul acestor valuri, Dar si ale valurilor toate, Caci ele fiul caruia viata tu i-ai dat Si vdntului si valurilor -ai incredingat. Rudyard Kipling — My Boy JackSpitalul din Morozovo, 13 martie 1943 Intr-o seara intunecaté, intr-un mic sat de pescari, transformat in cartierul general al Armatei Rosii pentru operatiunea Neva de pe frontul din Leningrad, un barbat ranit zacea in spitalul militar, asteptandu-si sfarsitul. Stitea nemiscat de mult timp, cu brafele impreunate pe piept, pana cand luminile se stinser4, iar paciengii din salonul bolnavilor aflagi in stare critic’ tacura istoviti. in curand, aveau sa vind dupi el. Era un tanar de douazeci si trei de ani, distrus de rizboi. Lunile petrecute pe un pat de spital lasasera o paloare cadavericd asupra chipului sau, ce nu era ins4 nici amprenta fricii, nici a dorului, ci a lipsei de soare. Era neras si avea parul negru taiat foarte scurt. Ochii de culoarea caramelei erau atintiti intr-un punct mort din departare. Alexander Belov avea pe chip o expresie indarjita, fara si fie ins4 un om aspru, si parea nepdsator, fard sa fie insd un om rece. Cu c4teva luni in urmé, in timpul bataliei pentru Leningrad, Alexander se napustise pe gheafa, incercand sa salveze viata bunu- lui sau prieten, Anatoli Marazov, care zdcea ranit pe apele inghe- gate ale raului Neva. In ajutorul lui Anatoli sirise si un doctor nesabuit din Boston, Matthew Sayers, care lucra pentru Crucea Rosie Internationala. Acesta cazuse in apa inghetata, iar Alexan- der il scosese la suprafaya, punandu-si propria viata in pericol, si il tarase dupa el pe gheafi la adapostul unui camion blindat. Nemfii incercau si bombardeze camionul din aer si unul dintre proiectile26 PAULLINA SIMONS il nimerise, in schimb, pe Alexander. isi aminti cum, la inceputul razboiului, avioanele germane bombardau ogoarele din Luga pline de soldati si de femei. Stia acum de ce tabloul acela lisase o amprenta sfasietoare asupra lui. Caci, in suieratul fortelor aeriene Luftwaffe, Alexander isi vazuse propriul sfarsit. Tatiana fusese cea care il scosese din ghearele celor patru cava- leri ai Apocalipsei, ce veniseri s-i socoteascd pe degete faptele bune si farddelegile. Tatiana, cdreia ii spusese s4 plece din Lenin- grad si sa se intoarci de-ndata in Lazarevo. Lazarevo — un situc de pescari aflat la poalele Muntilor Ural, printre paduri de pini, strajuit de malurile atotputernicului rau Kama, unde, pentru un timp, ar fi putut fi in siguranya. Dar gi ea era la fel de nesabuita ca si doctorul. Nu, ii raspunsese. Nici prin cap nu-i trecea sA plece. Venise pe front fara stirea lui. $i ii infruntase pe cei patru cavaleri, aratandu-le, sfidatoare, pumnii.,,E prea devreme sd mi-| luati. N-am de gand sa mi las infranta prea ugor. Voi face tot ce-mi va sta in putinga sa va impiedic.” Si asta si facuse. Cu propria jertfa. Il salvase daruindu-i pro- priul sange. Secdtuindu-si venele ca si-i insufle viata. Alexander traia datorita Tatianei, cum si doctorul fi datora viata lui Alexander. Ca si-si arate recunostinta, medicul avea sa-i duca pe amandoi la Helsinki, de unde aveau s4 porneasca spre Sta- tele Unite. Cu ajutorul Tatianei, concepuseri impreund un plan bun si, timp de doua luni, Alexander zacuse in spital, asteptand ca rinile sd i se vindece, in timp ce modela figurine, leagine gi sulite din lemn gi isi imagina cum aveau sa strabata impreund America. Inchidea ochii si isi inchipuia c4 se aflau singuri intr-o masina si cutreierau intinderile americane, fredonand melodiile de la radio. Plutise pe aripile stravezti ale sperantei, ce se puteau frange in orice clipa. O stia prea bine, chiar si atunci cand se imbata cu visuri desarte. Visurile unui om impresurat de dusman, care, in timp ce fuge cu ultimele puteri, se roaga si scape cu viata inainte ca inamicul s4 reverse asupra lui o noua salva de gloante. Le aude armele si strigatele in urma sa, dar continua sa fuga, in speranta ciTATIANA $I ALEXANDER 27 va scipa din ghearele mortii. De nu te imbeti cu visuri, pieri de deznadejde. Arunca-te in apele raului Kama! Si apoi, cu trei zile in urma, cand deschisese ochii, il vazuse in fata lui pe ,bunul” sau prieten, Dimitri Cernenko, cu ranita lui Alexander in mani, pe care el isi imaginase ca o pierduse in timpul bombardamentelor de pe apele inghetate ale Nevei. Dimitri sco- sese apoi din ea rochia alba cu trandafiri rosii a Tatianei. $i 0 afisa ca pe o ameningare implicita. Cerandu-i lui Alexander s-o lase pe Tatiana in Uniunea Sovietica si si fuga in America impreuna cu Dimitri. Cerandu-i s4 renunge la propria viaga. Ar fi trebuit si-l ucida pe Dimitri; si aproape ca o si facuse. Daca n-ar fi intervenit un idiot de infirmier, Alexander l-ar fi omor4t pe Dimitri in bataie. Acum insi, fie ca acesta triia sau nu, soarta lui Alexander era pecetluita. Se intreba cand ii fusese oare pecetluita, dar nu voia sa afie raspunsul la aceasta intrebare. Inca din ziua in care plecase din c4maruta lui din Boston in decembrie 1930. Acum, in 1943, daca I-ar fi ucis pe Dimitri, Alexander ar fi fost aruncat imediat in inchisoare gi ar fi asteptat si ajunga in fata curfii marfiale, acuzat de crima. Neputand sa-si salveze viata, Tatiana ar fi ramas in Uniunea Sovieticd pentru a-i fi alaturi, in timp ce doctorul Matthew Sayers de la Crucea Rosie ar fi plecat singur la Helsinki. Dimitri ins& scdpase cu viafi. $i cand isi revenise, daduse fuga la generalul Mekhlis de la NKVD, caruia ii marturisise tot ce stia despre Alexander Belov — si nu erau deloc putine lucrurile pe care le stia. Dimitri nu-i spusese ins’ nimic lui Mekhlis despre Tatiana. Voia si-l distrugi pe Alexander — asta era evident. Tatiana ii intuise incd de la bun inceput intentiile demonice si i le imparta- sise lui Alexander. Ca urmare, facusera tot ce le statuse in putin si-si ascunda relatia, prefacandu-se ca erau doar simple cunos- tinfe, dar cand Dimitri gasise in ranita lui Alexander rochia alba cu trandafiri rosii a Tatianei, totul iesise la iveala. lar Dimitri aflase apoi de casatoria lor secret’. $tia, asadar, ci amandoi se afiau la28 PAULLINA SIMONS mana lui si nu avea sa se dea in laturi de la nimic ca sd-i distruga. Si asta si facuse. O farama de speranti licdrea inca in sufletul lui Alexander. O raza palidd de lumina, ce ameninja oricand si se stinga. Dimitri voia si fuga din Uniunea Sovietica. Astfel, cand se dusese s& vor- beasca cu generalul Mekhlis, purtand amprenta rinilor Msate de Alexander, ii impartasise numai informatiile legate de bunul sau prieten. Nu spusese niciun cuvant despre faptul ci Tatiana Meta- nova era sofia lui Alexander, deoarece voia ca Tatiana si plece din Rusia impreund cu el, nu cu Alexander. Ca s-o determine pe Tatiana sa plece din tara, Alexander Belov scragnise din dinti, inchisese ochii, isi inclestase pumnii si se inde- partase de ea. Un singur lucru mai avea acum de facut: si-si adune puterile si sa-] intampine pe doctorul ce avea sa salveze in curand viata sotiei sale. Apoi isi va putea infrunta dusmanul. Acum nu-i mai rama- nea decat sa astepte. Pentru ci nu voia si plece in hainele de spital, Alexander o rugi pe asistent si-i aduca uniforma militara si bereta de ofiter. Se barbieri cu un cufit si se spald cu putind apa langa pat, se imbraca gi se asez4 apoi pe scaun, cu bratele impreunate in poala. Cand aveau sa vind dupa el, lucru ce-avea sa se intample cat de curand, voia si afiseze o tinutd cat mai demna cu putinga, pe cat aveau si-i permita lacheii NKVD-ului. fl auzi sforaind zgomotos pe pacientul de langi el, ascuns inca privirilor de cortul izolator. Care era realitatea lui Alexander? Ce il tinea treaz? Ce soarta il astepta peste nici cAteva ore, cand intreaga lui existentd avea si fie pusa sub semnul intrebarii? Ce avea sa raspunda Alexander cand generalul Mekhlis, seful politiei secrete, avea sd-i ceara si-i spuna cine era cu adevarat. Era sotul Tatianei? Da. — Nu plange, draga mea! — Nu te opri! Te rog! Nu inca.TATIANA $1 ALEXANDER 29 — Tania, trebuie sa plec. Fi spusese colonelului Stepanov ca avea sa se intoarca pana dumi- nica seard, cand avea sa se faca apelul, si nu avea voie sd intarzie. — Te rog, mai stai! — Tania, voi primi si alte permisii, ii raspunde el gafaind. Dupa batalia pentru Leningrad. Ma voi intoarce. Acum insé... — Nu, Sura, mai stai, te rog! — MG fii atat de strans! Da-mi drumul! — Nu. Si nu te mai mica! Te rog, mai... — E aproape sase, draga mea. Trebuie sa plec. — Sura, iubitule, te rog... nu pleca! — Nu te opri, nu pleca! Ce pot sa fac? — Raméi aici! In adancurile mele. Pentru totdeauna. Nu-mi da drumul! Nu inca! — Sst, Tania, sst! Cinci minute mai tarziu, se napusteste la usd. — Trebuie sa fug. Nu, nu veni cu mine la cazarma! Nu vreau sa mergi seara singura prin oras. Mai ai pistolul pe care fi l-am dat? Raméi aici! Nu ma urmari cu privirea pe coridor! Vino aici! O cuprinde in brate, strangand-o la piept si sdrutandu-i parul si buzele. — Fii cuminte, Tania! $i nu-mi spune la revedere! — Pe curand, dragul meu capitan! ii spune ea salutandu-l milita- reste, cu chipul brazdat de lacrimi. Era soldat in Armata Rosie? Da. isi incredintase viata in miinile lui Dimitri Cernenko, un demon fara inima si caracter, deghizat in prieten? Da din nou. Candva insi, Alexander fusese american si purtase numele de Barrington. Facuse totul ca un american — vorbise, rasese, se jucase, inotase si luase de bun totul in viaga, asa cum o faiceau ame- ricanii. Avusese prieteni despre care credea, cum cred americanii, ca ii va avea mereu alaturi si isi iubise parintii ca un american.30 PAULLINA SIMONS Candva, Alexander credea ci padurile din Massachusetts ii erau cdamin. Candva, pe cand era copil, aduna intr-o boccelutad mici comori — cochilii si cioburi erodate de naturi, pe care le gasise in Nantucket Sound, ambalajul unei vate de zahar, snururi si ate, dar si fotografia prietenului sdu, Teddy. Candva, se pierdea in bratele mamei sale, cu ochii ei mari si chipul bronzat si fardat. Amintirea zambetului ei ii staruia acum in minte. Candva, pe cand luna il veghea de pe bolta intunecata a cerului, presdrati cu stele frematatoare, Alexander gisise un refugiu ce avea si-I fereasci de viata din Uniunea Sovietica. Candva. Alexander Barrington isi gisise acum sfarsitul. Dar nu avea s-l accepte cu mainile in san, isi prinse de uniform cele trei medalii de merit, cat si pe cea a Ordinului Steaua Rosie, primita pentru cd reusise si conducd un tanc pe apele abia inghetate ale lacului Ladoga, isi puse bereta pe cap, se aseza pe scaunul de langa pat si astepta. Alexander stia cum procedau cei de la NKVD cand veneau sa aresteze oameni ca el. Nu voiau si starneasca valuri; si nici si fie vazuti de prea multi ochi. Veneau in toiul nopfii sau te trezeai cu ei intr-o gara aglomerati cand te pregiteai sa pleci intr-o statiune din Crimeea. Isi ficeau aparitia intr-o piata de peste sau in casa unui vecin care te invita apoi la el. Te flancau in timp ce te aflai la o masa intr-o cantina si mancai o portie de pe/meni (paste fainoase umplute cu mai multe tipuri de carne amestecat’). Se plimbau printr-un magazin, cerandu-ti apoi s4-i insotesti la sediu. Se ase- zau langa tine pe o banca in parc. Erau mereu politicosi, tacugi si elegant imbracati. Masina ce-avea si te duci la Bolsoi Dom! si pistoalele pe care le purtau cu ei nu-si faceau inc4 aparitia. O femeie, arestatd in mijlocul unei mulgimi, a inceput s4 tipe din rarunchi gi s-a urcat pe stalpul unui felinar, strnind atentia pana si celor mai indiferenti trectori si ingreundnd misiunea agentilor 1 Bolsoi Dom — numele neoficial al cladirii din Sankt Petersburg unde se afla sediul serviciilor rusesti de securitate.TATIANA $I! ALEXANDER 31 NKVD. S-au vazut astfel nevoiti s-o lase un timp in pace, iar ea, in loc sa dispar’ intr-un loc uitat de lume, s-a dus acasa si se culce. Agentii au arestat-o apoi in puterea noptii. Dupa Alexander venira intr-o zi, dupa incheierea orelor de scoala. Era cu un prieten cand doi barbafi se apropiara de el si ii spusera ca uitase de intalnirea pe care o avea cu profesorul de istorie. N-ar putea Sa-3i rupa cateva clipe din timpul sau ca sa vorbeasca cu el? Alexander infelese insd cu cine avea de-a face; le ,mirosi” imediat minciunile. Fara sai se urneasca, il lud de brat pe prietenul sau si clatina din cap. Acesta plecé insé — in pripa —, stiind prea bine cand prezenta sa nu era bine-venitd. Alexander ramase singur cu cei doi barbafi, anali- zandu-si optiunile. Vazand masina neagra care se apropia incet de trotuar, infelese ca opfiunile sale deveneau tot mai restranse. Se intreba daca aveau sa-1impuste in spate in plind xi, in fata tuturor trecatori- lor de pe strada. ,Nu o vor face’, isi spuse in gand si o lua la fuga. Agentii pornira pe urmele lui, dar aveau peste treizeci de ani, nu sap- tesprezece. Alexander scapa de ei in cateva minute, apoi, ascunzandu-se peo alee laturalnica, isi continua drumul spre o piafa din apropierea catedralei Sfantul Nicolae. Dupa ce isi cumpara o paine, mai zabovi pe straxi, caci se temea sa se intoarca acasd. Era convins cé acolo aveau sa-I caute mai intdi. Parinfii sai nu aveau sa-i simtd lipsa. Alexander petrecu noaptea sub cerul liber. A doua xi de dimineafa, se duse la scoala, gandindu-se cd nu i se putea intampla nimic in clasa. Directorul ti aduse atunci un bilet prin care era chemat in biroul sau. Nici nu iesi bine din clasa, ca il si inhafara si il bagara in masina parcaté langa trotuar. La Bolsoi Dom, il batura crunt si il transferaré apoi la inchisoarea Kresty, unde avea sa-si astepte soarta. Nu-si facea prea multe iluzii. Nu-i adusesera ined vreo acuxafie, dar stia prea bine ca nevinovatia lui nu valora nimic in ochii lor. Si poate ca nu era chiar atat de nevi- novat. La urma urmei, era un american ce purta numele de Alexander Barrington. Aceasta era nelegiuirea lui. Restul erau doar niste detalii lipsite de importan{a.32 PAULLINA SIMONS * Indiferent cum aveau s4-si facd aparitia in seara aceea, Alexan- der stia cd nu aveau si doreasca sa facd scandal in salonul unui spital militar. Sarada pusi la cale si pretextul invocat — de a-l duce in Volhov pentru a fi promovat la gradul de locotenent-colo- nel — serveau bine scopul aparatcicilor' pana aveau si rimand sin- guri cu el. Alexander nu avea de gand si ajunga la Volhov, unde facilitatile pentru ,,procesul” si executia sa erau deja bine stabilite. Aici, in Morozovo, printre atatia ofigeri incapabili si lipsiti de experienta, avea mai multe sanse de scapare. Conform Articolului 58 din Codul Penal sovietic din 1928, nu se incadra nici macar in categoria prizonierilor politici. Daca avea sa fie acuzat de crime impotriva statului, atunci avea sa fie consi- derat criminal si condamnat in consecing4. Codul, alcatuit din pai- sprezece sectiuni, definea infractiunile in termeni extrem de generali. Nu trebuia si fie neap’rat american, nici un exilat din justitia sovieticd si nici un provocator strain. Nu era nevoie sa fie spion sau vreun nationalist fanatic. Nu trebuia nici macar si comitd vreo infractiune. Intentia reprezenta un delict in sine, ce trebuia pedepsit. Intengia de a trida era la fel de grav pedepsitd ca si tra- darea. Guvernul sovietic se mandrea cu aceasti superioritate certa fata de constitutiile occidentale, care asteptau in mod necugetat infaptuirea unui act criminal inainte de a aplica pedeapsa. Toate actiunile sivarsite sau intentionate, menite si submineze fie statul sovietic, fie puterea militard sovietica, erau pedepsite cu moartea. Si nu doar actiunile. $i inactiunea era considerata con- trarevolutionara. In ceea ce o privea pe Tatiana... Alexander stia ci, intr-un fel sau altul, Uniunea Sovietica i-ar fi scurtat viata. Cu mult timp in urmi, plinuise si fuga in America impreuna cu Dimitri, iar Tatiana ar fi devenit sotia unui dezertor din Armata Rosie. Daci Alexan- der ar fi murit pe front, Tatiana ar fi ramas vaduv, orfani si sin- gura in Uniunea Sovietici. Sau daci Dimitri avea si-i dezviluie ' Aparatcic — membru al conducerii unui partid sau al unui sindicatTATIANA $I ALEXANDER 33 adevaratd identitate agentilor NKVD, politia secret a lui Stalin, cum o si facuse de altfel, Tatiana avea s4 devin’ sofia unui ,spion” american si dusmanul de clas4 al poporului. Acestea erau opyiu- nile inspaim4ntatoare ale lui Alexander si ale sofiei sale vitregite de soarta. »Cand Mekhlis ma va intreba cine sunt, il voi saluta si ii voi raspunde, fara sd privesc inapoi, ci sunt Alexander Barrington?” Putea oare si facd asta? Sa nu priveasca inapoi? Nu credea ca i-ar fi fost cu puting’. Sosirea la Moscova, 1930 Alexander, in varsta de unsprezece ani, simfea cum i se intorcea stomacul pe dos. — Ce e mirosul Asta, mam4? intreba el, cdnd toti trei trecura pragul unei camere mici si reci. Era intuneric si nu vedea mai nimic de jur imprejur. Becul pe care tatal sdu il aprinse nu se dovedea deloc salutar, cici rispandea o lumina difuza si galbuie. Alexander respira pe gura si repeta intrebarea. Mama lui nu-i raspunse. Isi scoase, in schimb, paliria si haina, apoi, realizind ca era prea frig in camer, isi puse din nou paltonul si isi aprinse o tigard. Tatal lui Alexander se plimba prin incdpere cu pagi fermi si hotarati, atingand in treacat dulapul vechi, masa din lemn si jalu- zelele prifuite. — Nue rau, spuse el. O si fie bine. Alexander, tu ai camera ta, iar noi vom sta aici. Vino sa-fi arat dormitorul! Alexander il urma, luandu-! de mana. — Dar mirosul, tata... faca mai tarziu curatenie. Nu e nimic grav. E putin mai... aglome- rat, adiugi, strangandu-i mana lui Alexander. Acesta e mirosul comunismului, fiule. Era tarziu in noapte cand fusesera intampinafi si insofiti, in sfarsit, la hotelul unde aveau s4 locuiasca. Acesta se afla undeva in34 PAULLINA SIMONS apropiere de centrul orasului, credea Alexander, dar nu era sigur. Ajunsesera la Moscova in zorii acelei zile, dupa o calatorie cu tre- nul de saisprezece ore de la Praga. Inainte de a ajunge la Praga, calatorisera douazeci de ore cu trenul de la Paris, unde statusera doua zile, asteptand fie emiterea unor acte sau a unor autorizatii, fie venirea trenului. Nici de asta nu era sigur. li placea insa Parisul. Parintii lui erau nervosi, dar ii ignora pe cat ii statea in putinta. Se pierdea printre paginile cArjii lui preferate, Aventurile ui Tom Sawyer. De fiecare data cand voia sa se izoleze de lumea inconju- ratoare, deschidea cartea si se simfea mult mai bine. Mama lui incerca si-i explice apoi ce se petrecuse intre ea si tatal lui, iar Alexander ar fi vrut si-i spuna sd urmeze calea pe care porniseri impreuni, fara s4-i ofere justificari. Nu avea nevoie de explicatiile ei. Acum insa voia o explicatie. — Mirosul comunismului? Ce dracu’ e dla? — Alexander! exclami tatal sau. Ce te-a invatat mama ta? Nu vorbi asa! De unde fi-ai insusit limbajul asta? Noi nu vorbim aga. Alexander nu voia si-si contrazica tatal, dar i-ar fi placut sa-i atraga atentia ca, de fiecare data cand se certa cu mama lui, aman- doi foloseau exact acelasi limbaj — poate chiar si mai virulent. Tatal sdu trdia cu impresia cé, doar pentru simplul fapt c4 cearta lor nu avea nicio legatura cu el, Alexander nu auzea nimic. De parca p&ringii lui nu s-ar fi aflat in camera alaturata sau chiar in aceeasi incipere. In Barrington, nu auzea niciodati nimic. Dormi- torul lor se afla in celalalt capat al holului, iar camerele erau des- partite de numeroase ziduri si usi, astfel cd Alexander nu auzea nimic. $i era firesc s4 fie aga. — Tata, incerca el din nou, de unde vine mirosul asta? — De la toalete, ii raspunse, in cele din urm, vadit stanjenit. — Si unde sunt? intreba Alexander, scrutand dormitorul. — Nu aici. Afara, pe hol, spuse Harold zambind. Priveste si partea frumoas a lucrurilor: nu va trebui sa mergi prea departe daci te trezesti in toiul noptii.TATIANA $I ALEXANDER 35 Alexander isi dadu jos rucsacul si isi scoase haina. Nu-i pasa de frigul din camera. Nu voia si doarma imbricat. — Tata, spuse el, respirand pe gura, coplesit de aceeasi senzatie de great, nu stii c4 nu ma trezesc niciodata in toiul nopyii? Am un somn adanc. In colgul camerei se afla un pat mic, cu o pituri subgire de lana. Dupi ce Harold pleci, Alexander deschise fereastra ca sd scruteze imprejurimile. De afard razbatea un aer extrem de rece. Era decem- brie si temperatura trecea cu mult de limita inghetului. Privind strada de fa etajul doi al camerei sale, Alexander vizu cinci oameni stand in pragul unei usi. Lisa fereastra deschisa. Nu-i pasa prea mult de frigul de afara. Avea si improspateze atmosfera fetidd din dormitor. Tesind pe hol, se duse la toaleti, dar era ocupata. lesi afara. Intorcandu-se apoi in camer, se dezbrici gi se urca in pat. Fusese o zi lunga si istovitoare, asa cd adormi in doar cateva clipe, nu inainte insd de a se intreba daca si capitalismul avea vreun miros.Sosirea la Ellis Island, 1943 Tatiana se ridicd din pat si se duse fa fereastra. Era dimineata, iar asistenta avea s-i aducd in curand pruncul ca sa- hraneasca. Dadu la o parte perdelele albe. Deschizand zavorul, incerca in zadar si ridice fereastra, caci stratul proaspat de vopsea alba lipise rama de perete, blocand geamul. [1 foryi cu putere si reusi si-] deschidi. Isi scoase apoi capul afara. Era o dimineagi calda, iar in aer plutea un miros de apa sarata. Api sirata. Respird cu nesaf si zambi. fi plicea mirosul. Nu semana cu nimic cunoscut. Tipatul pescarusilor ce brazdau cerul ii era cunoscut. Privelistea era cu totul noua. Portul din New York, scildat in negura diminefii, semana cu 0 mare verzuie si sticloasa. In depirtare, se inilyau clidiri inalte, iar in dreapta, bragul unei statui, ce tinea o flacara, strapungea valatu- cii grosi de ceata. Tatiana privea fascinati cladirile de pe celalalt mal al apei. Erau atat de inalte! Atat de frumoase si de multe — turle si acoperisuri atingeau orizontul, oferindu-le muritorilor cerurile nemirginite. Pasarile ce pluteau pe aripile vantului, apele linistite, cladirile imense si numeroase, dar si portul ce se pierdea in Atlantic — toate fi ofereau un tablou de vis. Soarele ii intra apoi in ochi, obli- gand-o s4-si intoarca privirea. Portul incepea si prinda tot mai multa viata, in timp ce feriboturile si remorcherele, slepurile si cargoboturile, insotite de cateva iahturi, traversau golful, sunandTATIANA $1 ALEXANDER 37 din sirene si creand 0 cacofonie atat de zgomotoasa, desi incanta- toare, incat Tatiana se gndi sa inchida fereastra. Dar nu o facu. Intotdeauna igi dorise si vadi un ocean. Vizuse Marea Neagri si Marea Baltica, dar si multe lacuri — de prea multe ori lacul Ladoga —,, insd niciodata un ocean. Pe cand era copil, Alexander navigase pe Atlantic, de unde privise focurile de artificii lansate cu ocazia zilei de 4 iulie. Nu avea si fie in curand 4 iulie? Poate ca va avea ocazia si vadi niste focuri de artificii. Va trebui s-o intrebe pe Brenda, asistenta ei, care ii furniza informariile pe un ton t4fnos si ursuz. — Da, ii raspunse Brenda. Vor fi si focuri de artificii. Peste dou zile. Nu vor mai fi la fel de spectaculoase ca cele de dinaintea razboiului, dar nu vor lipsi. Nu-ti face griji in privinta asta! Esti in America de cAteva zile si te intereseazd focurile de artificii? Ar trebui si te preocupe mai mult propria sanatate si pruncul care nu are voie si contracteze vreo boala infectioasd. Ai iesit astazi la plimbare? Doctorul i-a recomandat si faci plimbari in aer liber, s4-ti tii gura acoperitd in preajma copilului si s4 nu-l iei in brate, pentru cf efortul te va secdtui de puteri. Ai iesit astazi afara? Dar micul dejun I-ai luat? Brenda vorbea mereu prea repede, isi spuse Tatiana. Poate ci o facea in mod intentionat, pentru ca Tatiana s4 nu injeleaga ce spunea. Dar nici macar Brenda nu putea s4-i distruga pofta cu care infuleca micul dejun: oud cu gunca $i rogii insotite de cafea cu lapte (deshidratat sau nu). Manca in pat. Trebuia s4 recunoasca faptul c4 asternuturile, pernele, salteaua moale si patura groasd de lina erau la fel de vitale ca si painea. — Poti si-mi aduci copilul acum? Trebuie s4-i dau si manance, spuse ea, simtindu-si sani plini si grei. — Nu mai deschide fereastra! o mustra Brenda, inchizand gea- mul. Pruncul va raci din cauza ta. — O si raceasca in aerul cald de vara? intreba Tatiana razind usor. — Da, ar putea sA raceasca din cauza aerului wmed de vara.38 PAULLINA SIMONS — Dar tocmai m-ai sfatuit si ies afard ca si ma plimb... — Aerul de afara e aerul de afar, iar aerul din interior e aerul din interior, ii riposti Brenda. — Nu a luat tuberculoza de la mine, spuse Tatiana tusind zgo- motos, ca s-o impresioneze. Adu-mi copilul, te rog! Dupi ce Brenda fi aduse pruncul si Tatiana fi dadu si manance, deschise din nou fereastra si se urcd pe pervaz, tinandu-si fiul strans in brage. — Priveste, Anthony! ii sopti ea in ruseste. Vezi apa? E frumos, nu-i asa? Tar dincolo de port, se intinde un oras mare, cu strizi si parcuri. Imediat ce ma voi simti mai bine, ne vom urca pe un feri- bot si ne vom plimba apoi pe strazile din New York. Ti-ar plicea? continua Tatiana, mangaind chipul fiului ei, cu privirea atintita in zare. Tatalui tau i-ar fi plicut, sopti apoi.Morozovo, 1943 Matthew Sayers veni la Alexander in jurul orei unu dimineata. — Esti inca aici. Poate cd nu vor mai veni, spuse el, dupa o scurtd sovaire. Doctorul Sayers era inzestrat cu optimismul debordant al americanilor. Alexander clatina din cap. — I-ai pus in ranita medalia Erou al Uniunii Sovietice? il intreba el. Doctorul incuviinga din cap. — Ai ascuns-o, aga cum fi-am spus? — Pe cat mi-a fost cu putinga. Alexander incuviinta si el din cap. Sayers scoase din buzunar o sering’, o fiola si o sticluga cu medicamente. — O sa ai nevoie de ele. — Am mai multi nevoie de tutun. Ai reugit si-mi aduci ceva? Sayers scoase un pachet de figari. — Sunt deja rulate. — Sunt suficiente. Am bricheta. Sayers ii aratd lui Alexander o fiola cu un lichid incolor. — Iti dau cateva grame de morfind. Nu o lua pe toati odata! — Dar de ce imi dai? N-am mai luat de cateva siptamani. — S-ar putea si ai nevoie. Cine stie? Ia un sfert de gram! Juma- tate, cel mult! Zece grame sunt suficiente si ucida doi oameni adulti. Stii cum se administreaza?40 PAULLINA SIMONS — Da, raspunse Alexander, revizand-o pe Tatiana cu 0 sering& in mana. — Bine. De vreme ce nu pofi s-o administrezi printr-o injectie intravenoasa, cel mai bine este s4-fi faci o injectie in stomac. Aici ai niste sulfamide ca sa impiedici reaparitia infectiei. Sticluta asta contine acid carbolic. Foloseste-1 ca sa-ti dezinfectezi rana dupa ce vei termina toate celelalte medicamente! $i o rola de bandaje. Va trebui s4-si schimbi zilnic pansamentele. — Iti multumesc, doctore. Amiandoi ticura un timp. — Ai grenadele? — Una in ranita, alta in bocanc, raspunse Alexander incuviin- fand din cap. — Pistolul? Alexander lovi usor tocul. — Ji-l vor lua. — N-am de gand sa-l cedez prea ugor. Doctorul Sayers fi stranse mana. — Igi amintesti ce gi-am spus? il intreba Alexander. Indiferent ce mi se va intampla, ii vei da asta, continua el, scofandu-si bereta si intinzandu-i-o medicului, vei scrie un certificat de deces gi fi vei spune ca m-ai vazut zacand mort pe gheata si m-ai impins apoi in apele lacului. Ai inteles? — M& voi stradui sa fac ce-mi ceri, raspunse Sayers dand din cap. Desi nu vreau s-o fac. — Stiu. Amindoi aveau pe chip o expresie posomorata. — Ce fac daca chiar te voi gasi mort pe lacul inghetat? La asta se gandea si Alexander. — Vei scrie un certificat de deces si imi vei arunca trupul in apele lacului Ladoga. Inainte ins te rog s faci semnul crucii dea- supra mea! spuse el infiorandu-se usor. Nu uita sa-i dai bereta! — Individul dla, Cernenko, se tot invarte pe langa camionul meu, spuse Sayers.TATIANA $I ALEXANDER 41 — Da. Nu te va lisa sa pleci fara el. Asta e cert. Trebuie sa-l luati cu voi. — Dar nu vreau s4-I iau. — Vrei s-o salvezi, nu-i asa? Daca nu-l iei, Tatiana nu va avea nicio sansa de scipare. Nu te mai gandi, asadar, la lucruri pe care nu le poti schimba! Dar ai grija si nu-l scapi nicio clipa din ochi si sa n-ai incredere in el! — Ce fac cu el la Helsinki? Alexander schita un zimbet vag. —Nu te pot sfitui in cazul asta. Incearci si faci tot ce-fi sta in putinga ca s nu te pui in pericol — nici pe tine, nici pe Tania! — Fireste. — Trebuie sa fii extrem de precaut, de nonsalant, de relaxat si de curajos, spuse Alexander. Porniti la drum cat mai repede cu putinta! I-ai spus lui Stepanov ca pleci? Colonelul Mihail Stepanov era comandantul lui Alexander. — I-am spus cA ma intorc in Finlanda. $i m-a rugat s-o duc pe sofia ta la Leningrad. Sustine c4 va trece mai usor peste toata povestea asta daca va pleca din Morozovo. — Am vorbit deja cu el, rispunse Alexander dand din cap. L-am rugat s-o lase sa plece cu tine. Ai, asadar, incuviingarea lui. Si e foarte bine. Caci astfel iti va fi mai usor sa pleci de la baza. — Stepanov mi-a spus cd este o practicd frecventd ca soldagii si fie insogigi in Volhov pentru a fi promovati. Este o dovada de duplicitate? Caci nu mai reusesc sa disting adevarul printre atatea minciuni. — Bine ai venit in lumea mea! raspunse Alexander. — Stie ce fi se intampla? — Chiar el mi-a spus ce mi asteapta. Trebuie sé m4 duci in Volhov. Pentru ca aici nu exista inchisoare, ii explici Alexander. Dar nu-i va marturisi asta sotiei mele. Va sustine povestea promo- varii mele. Cand camionul va sari in aer, si cei de la NKVD vor sustine varianta oficiala — nu le place si explice motivele arestarii comandantilor lor. E mult mai usor sa spun cé am murit.42 PAULLINA SIMONS — Dar exist inchisoare aici, in Morozovo, spuse Sayers coborand glasul. Nu stiam ca e temnitad. Mi s-a cerut s4 consult doi soldati bolnavi de dizenterie. Se aflau intr-o cdmaruta din pivnita scolii abandonate. Era un adapost antiaerian, transformat in inchisoare. Am crezut c4 erau finuti in carantind, continua Sayers, fintuindu-| cu privirea pe Alexander. N-am putut sa-i mai ajut. Nu inteleg de ce nu i-au lisat pur si simplu s4 moar’, pentru c4 oricum m-au chemat mult prea tarziu. — Te-au chemat la timp. In acest fel, au murit sub ingrijirea unui medic. A unui medic de la Crucea Rosie Internationala. Ast- fel, totul este perfect legal. — Ti-e teamé? il intreba Sayers, cu risuflarea intretdiata. — Pentru ea, da, raspunse Alexander, cu ochii atintiti asupra doctorului. Tie? — Da, ridicol de team. Alexander dadu din cap gi se rezema de spatarul scaunului. — Mai spune-mi un lucru, doctore! Rana mi s-a vindecat sufi- cient de mult ca sd md intore pe front? —Nu. — Se poate deschide din nou? — Nu, dar s-ar putea infecta. Nu uita s4 iei sulfamidele! — Nu voi uita. inainte si plece, doctorul Sayers ii spuse incet lui Alexander: — Nu-ti face griji pentru Tania! Totul va fi bine. E cu mine. N-o voi scipa din ochi pana la New York. $i atunci va fi in sigu- ranga. — O sd fie cuminte, pe cat fi sti in putinta, rispunse Alexan- der, incuviintand usor din cap. Di-i niste ciocolata! — Crezi ca e suficient? — Oferi-i putina ciocolata! repeta Alexander. Te va refuza la inceput. Dar va accepta in cele din urma. Inainte si iasi pe usile salonului, doctorul Sayers isi mai intoarse o data privirea. Cei doi barbati se scrutara cateva clipe, apoi Alexander il saluta cu mana.TATIANA $I ALEXANDER 43 Viata la Moscova, 1930 Cand pusera piciorul in gara din Moscova, inainte de a ajunge la hotel, furd insofiti la un restaurant, unde mancari si baurd toata seara. Alexander era incantat de faptul ca tatal siu avea dreptate: lucrurile aveau si se aseze incetul cu incetul. Mancarea era accep- tabila si din belsug. Painea nu era ins& proaspata si nici friptura de pui. Untul era pastrat la temperatura camerei, ca $i apa, dar ceaiul negru era dulce si fierbinte. Tatil sau il las’ pe Alexander sa ia 0 inghititura de votcd, ciocnind cu tofii paharele si strigind cu gla- suri rasundtoare: Na zdorovie! (,,Noroc!”) — Harold! il mustra sotia lui. Ai innebunit? Nu-i mai da baia- tului s4 bea votca! Cum nu obisnuia sa bea, Jane abia se atinse de paharul ei. Alexander bau votca din curiozitate, dar nu-i plicu, caci ii arse gatlejul ore in sir. Mama lui il tachina. Alexander adormi, in cele din urma, cu capul pe masa. Apoi ajunser la hotel. In mirosul fetid al toaletelor. Hotelul duhnea cumplit si era intunecat. Peretii erau acoperiti cu un tapet inchis la culoare, iar podelele erau si ele intunecate. Acestea — inclusiv cea din camera lui Alexander — erau constru- ite in unghiuri diferite fata de pereti. Acest lucru i se parea ciudat, dar ce stia el? Poate ca iscusinta inginerilor si a constructorilor sovietici nu-si pusese incd amprenta asupra Americii. Daca s-ar fi luat dupa entuziasmul cu care tatil siu vorbea despre speranta sovietica, Alexander n-ar fi fost surprins sa afle cd oamenii inven- taserA roata abia dupa Marea Revolutie din octombrie 1917. Cuverturile de pe paturi erau inchise la culoare, ca si tapiteria de pe canapele; perdelele erau de un cafeniu-inchis; soba cu lemne din buc&tirie era neagra, ca si cele trei dulapuri. In camerele alitu- rate de pe holul la fel de intunecat, locuiau trei frati din Georgia, aflata langa Marea Neagra. Tofi trei aveau parul negru si ondulat, pielea mislinie si ochii negri. I! imbratisari pe Alexander ca pe unul de-ai lor, chiar dacd avea pielea alba si pirul drept. fl strigau44 PAULLINA SIMONS Sasa si ii dadeau si mandnce efi, un iaurt lichid, pe care insa Alexander il ura din tot sufletul. Descoperi in curand — spre nefericirea lui — ca multe dintre mancirurile rusesti nu-i erau pe plac. Nu se impica deloc cu rete- tele scildate din belsug in ceapa si ofet. Multe dintre mincarurile rusesti oferite cu generozitate de cei- lalti compatrioti din hotel erau scildate in ceapi si oget. Cu exceptia fratilor georgieni, vecinii lor de pe palier nu stapa- neau prea bine limba rusa. Alti treizeci de oameni locuiau la etajul doi al hotelului Derzhava, care in rusd inseamnia ,,fortireata”; alti treizeci de oameni, care veniser in Uniunea Sovietica din aceleasi motive ca si sotii Barrington. Printre acestia se aflau membrii unei familii de italieni, cu vederi comuniste, alungati din Roma la sfar- situl anilor ’20, pe care Uniunea Sovietica ii primise cu bratele deschise. Un gest nobil, considerau Harold si Alexander. Tabloul era completat de o familie din Belgia si doua din Anglia. Alexander reusise si lege prietenii cu familiile britanice, deoarece engleza pe care o vorbeau se asemana intru catva cu cea pe care o cunostea si el. Harold nu era insa incéntat de faptul ci Alexander vorbea in continuare engleza si nu agrea deloc familiile britanice, cum nu ii agrea nici pe italieni si nici pe ceilalti coloca~ tari de pe palier. De cate ori avea prilejul, Harold incerca sa-1 con- ving’ si rupa orice legatura cu surorile Tarantella sau cu Simon Lowell, un baiat din Liverpool. Harold Barrington voia ca fiul siu s& lege prietenii cu fete si cu biieti sovietici. S4-si insuseasca cul- tura din Moscova si sa invete rusa, iar Alexander, dornic si-i facd pe plac, se supuse. Harold gisi cu usuring4 un loc de munca la Moscova. In Ame- rica, unde nu , fusese nevoit sa munceasca, se implicase in numeroase activitSti si, desi stapanea cu adevarat doar anumite indeletniciri, stia si faci foarte multe lucruri, iar ce nu stia invita foarte repede. Autoritatile din Moscova il plasara intr-o tipografie, unde se tipa- rea ziarul sovietic Pravda si unde manuia sapirograful timp de zece ore pe zi. Se intorcea acasa in fiecare seara cu degetele patateTATIANA $I ALEXANDER 45 de cerneala, o cerneald atat de stdruitoare, incat nu mai reusi s-o stearga. Ar fi putut la fel de bine sa faci acoperisuri, dar nu se mai con- struiau prea multe cladiri in Moscova — ,,nu inca”, spunea Harold, ndar se vor construi cat de curénd”. Ar fi putut sa facd drumuti, dar nici drumuri nu se mai construiau si nici nu se mai reparau in Moscova — ,nu inca, dar se vor construi cat de curand”. Mama lui Alexander asculta si urma pledoariile sogului ei; in- dura orice cu stoicism — cu exceptia utilitapilor deplorabile. Alexander obisnuia s-o tachineze (,Tata, esti de acord ca mama si inlature mirosul proletariatului? Mama, tata nu e de acord, asa ci nu mai face curafenie!”) Jane spila insd o ord intreaga baia comuna inainte de a folosi cada. Spila si toaleta in fiecare zi dupa ce venea de la munca — inainte si pregiteasci masa. In timp ce Alexander si tatal lui asteptau sa manance. — Alexander, sper cA te speli pe maini de fiecare data cand te duci la toaleta... — Mami, nu mai sunt un copil, raspunse el. Stiu cd trebuie sa mA spal pe maini, continua; adulmecand aerul din camera. O, /eau de comunism! Atat de puternic si de patrunzator... — Inceteaza! Spala-te pe mini gi la scoala! Oriunde te afi. — Da, mama. — Stii, mirosul de aici, indiferent cat de cumplit fi se pare, nici nu se aseamana cu cel din cap&tul holului, spuse ea ridicand din umeri. Ai simgit cum miroase cand treci prin fata camerei Martei? — Cum sa nu! Noua ordine sovietica duhneste ingrozitor acolo. — Stii care e motivul? Faptul c4 locuieste impreuna cu cei doi fii ai ei. Doamne, ce mizerie! Ce duhoare! — N-am stiut ca are doi baiei. — O, ba da! Au venit luna trecutd in vizita din Leningrad si n-au mai plecat. — Si vrei si spui ca din cauza lor miroase in halul ala? intreba Alexander razand.46 PAULLINA SIMONS — Nu din cauza lor, raspunse Jane, cu un ranjet dispretuitor. Ci din cauza tarfelor pe care le aduc cu ei din gara Leningrad. In fiecare sear ii vezi insotiti de cate o prostituata. Din cauza lor e duhoarea aceea. — Mami, nu mai fi atat de critici! Nu toati lumea ajunge la Paris ca si-si cumpere Chanel. Poate n-ar fi rau si le oferi tarfelor niste parfum — pentru putin aer franfuzesc, spuse Alexander, incdntat de gluma sa. — Te spun tatalui tau. — Poate daca vei inceta si-i mai vorbesti de tarfe fiului tau de unsprezece ani, totul se va rezolva, interveni Harold, care era de fata. — Alexander, dragul meu, Craciun fericit! spuse Jane, schim- band subiectul, cu un zambet trist pe buze. Tatalui tau nu-i plac ritualurile lipsite de sens... — Nu e vorba ci nu-mi plac, riposta Harold. Vreau doar sa le plasim in contextul lor corespunzitor — intr-un trecut apus si inutil. — Si sunt intru totul de acord cu el, continua Jane pe un ton calm. Dar se mai intampla uneori si cazi prada melancoliei, nu-i aga? — Mai ales astizi, spuse Alexander. — Da. Dar nu-i nimic. Am savurat 0 masa imbelsugati. $i vei primi un cadou de Anul Nou ca toti baietii sovietici. Nu de la Mos Craciun, ci de la noi, adiuga apoi, dupa o scurti sovaire. Nu mai crezi in Mos Craciun, nu-i asa, fiule? — Nu, mami, zise incet Alexander, fara s-o priveasci. — De cand? — Din clipa asta, rispunse el, ridicandu-se in picioare gi strin- gand farfuriile de pe masa. Jane Barrington gasise de lucru ca bibliotecar la o universitate, dar, dupa cateva luni, se trezi transferati, rand pe rand, la sectiunea referinte, apoi la cea de harti, iar, in final, la cantina universitagii. In fiecare seari, dupa ce spila toaletele, pregitea un meniu rusesc, plangandu-se uneori de lipsa branzei mozzarella, a uleiului deTATIANA $I ALEXANDER 47 misline pentru un sos gustos de spaghete sau a busuiocului proas- pat, dar Harold si Alexander nu protestau. Mancau varza, carnati, cartofi, ciuperci $i pdine neagr4 presirata cu sare, iar Harold ii cerea lui Jane si invete sa facd ciorba cu carne de vaca acritd cu bors, dupa traditia ruseasca. Alexander dormea profund cand strigitele mamei sale il tre- zira din somn. Se ridica din pat, fara tragere de inimi, si iesi pe hol. Mama lui, imbracata in camasa de noapte, ii striga obscenitati unuia dintre fii Martei, care stitea ascuns in intunericul de pe coridor. Jane tinea o oala in maini. — Ce s-a intamplat? o intreba Alexander. Harold nu se trezise inca. — Mé& duceam la baie cind, pe drum, m-am oprit si beau un pahar cu apa. E miezul nopfii, asa ci nu ma géndeam si fie vreo problema. Cand de cine crezi cd dau in bucatarie? De animalul Asta mizerabil, care scotocea cu labele lui impufite prin oala mea de ciorba si infuleca bucatile de carne! Carnea mea! Din ciorba mea! Chiar din oala! Mizerabilule! strigd ea pe hol. Nemernicule! N-ai pic de respect pentru lucrurile oamenilor! Alexander stitea pe coridor si o asculta pe mama lui virsindu-si mania. Continua sa tipe alte céteva minute, apoi, spumegand de furie, arunca in chiuveta intreaga oald de ciorbd proaspit gatita. — Nu m-ag mai atinge de ea dupa ce l-am prins pe animalul ala cu mainile in oala! bombani ea. — Noapte buna, mama, spuse Alexander, intorcandu-se in pat. A doua zi de dimineara, Jane vorbea tot despre intamplarea de cu sear. Ca si la prinz, cand Alexander se intoarse de la scoala. Si luard masa impreund — o masa ce nu era nicidecum la fel de deli- cioasa ca ciorba cu bors —, constand dintr-o tocana fara carne, ce lui Alexander i se parea complet searbida. Prefera carnea, si nu meniurile alcdtuite numai din legume. Caci ii conferea o stare de satietate, cum prea pufine lucruri reugeau s-o facd. Era in crestere, iar trupul aflat in schimbare il contraria. Stia insd ci trebuia sa-148 PAULLINA SIMONS hrineasca. SA manance carne — de pui, de vaca sau de porc. Si pestele era bun, daca il gaseai. Mancarurile bazate doar pe legume nu-| atrageau prea mult. — Linisteste-te! fi spuse Harold lui Jane. Te agiti prea mult. — Cum si n-o fac? Crezi ci ticalosul ala s-a spalat pe mini dupa ce-a mangiiat-o pe tarfa din gara, la fel de mizerabili ca si el? — Ai aruncat ciorba. De ce mai faci atata taraboi? intreba Harold. Alexander incerca si pastreze o expresie grav pe chip. Schimba o privire cu tatal siu. Pentru cd acesta pastra tacerea, Alexander isi drese glasul si spuse: — Mami, pot s4-ti atrag atentia cd atitudinea ta nu e deloc socialista? Fiul Martei are tot dreptul si man4nce din ciorba ta. Asa cum si tu ai tot dreptul si te bucuri de serviciile tarfei lui. Desigur, nu e cazul. Dar daca ai vrea sa faci asta, iar ea ar fi a lui — fireste c4 nu e, cAci nu aparfine nimanui —, ai avea tot dreptul si ti-o insusesti. Ca si untul lui. Vrei o bucagicd din untul lui? Ma duc si-ti aduc. Harold si Jane il priveau pe Alexander cu chipuri severe. — Alexander, ti-ai pierdut minyile? De ce mi-ag dori ceva de la omul ala? — Tocmai asta e si ideea, mama. Nimic nu este al lui. Este al tau. Si, in egala masurd, nimic nu este al tau. Este al lui. Avea tot dreptul sa se balaceasca in ciorba ta. Asta m-ati invagat. Asta ma invaga profesorii la scoala. Aceasta este ratiunea existentei noastre. Trebuie si invagim si ne bucuram de prosperitatea celorlali. $i sa prosperam bucurandu-ne de realizarile celor din jur. Eu, personal, nu inteleg de ce ai facut atat de putina ciorba. Stii ci Nastia de pe palierul nostru n-a mai pus carne in ciorba de un an? isi continua el pledoaria, privindu-si paringii cu o expresie c4t se poate de senini. — Ce naiba te-a apucat? intreba mama lui. Alexander isi termina tocdnita cu varza si ceapi si il intreba pe tatal sdu:TATIANA $I ALEXANDER 49 — Cand va avea loc urmatoarea sedinga de partid? Abia astept sd particip si eu. — Stii ceva, fiule? interveni Jane. Nu mai ai ce sa cauti la sedin- gele de partid. — Ba din contra, raspunse Harold, ciufulindu-i parul lui Alexander. Cred ci trebuie s& participe la cat mai multe. Alexander zimbi. Sosisera la Moscova in iarna si, dupa trei luni, realizasera ca, pentru a putea face rost de lucrurile de care aveau nevoie — faina alba, faina de secard sau becuri electrice —, trebuiau sa apeleze la vanzatorii particulari si la speculantii ce dadau tarcoale prin gari, vanzand pe furis fructe si jambon, pe care le fineau ascunse in buzunarele hainelor. Erau putini, iar preturile pe care le cereau pentru produsele lor erau exorbitante. Harold refuza si cumpere de la ei, multumindu-se s4 manance piine neagra rationalizata, ciorba fara carne si cartofi fara unt, scaldari din belsug in ulei de in, folosit candva doar Ia fabricarea vopselelor si a linoleumului si pentru intretinerea lemnului. — Nu avem bani pentru comercianfii particulari, spunea el. Putem sa triim o iarna fara fructe. Anul viitor vom gisi si fructe. Nu avem bani de aruncat pe fereastra. De unde provin banii astia pentru produsele speculangilor? Jane nu-i raspundea, iar Alexander dadea din umeri, caci nu stia raspunsul, dar seara, dupa ce Harold adormea, Jane se furiga in camera lui si ii spunea in soapta sa-si cumpere a doua zi portocale, ca s4 nu se imbolniveasca de scorbut, si niste jambon, ca si nu sufere de distrofie, sau niste lapte de o prospetime indoielnica. — Ai ingeles, Alexander? Vei gasi nigte dolari ascunsi in buzu- narul din interior al ghiozdanului. Bine? — Bine, mama. Dar de unde sunt dolarii astia? — Nu conteazi, fiule. Am adus niste bani in plus, pentru orice eventualitate, ii raspundea ea, sirutandu-| apoi pe frunte. Lucru- rile nu se rezolva peste noapte. Stii ce se intampl4 acum in Ame- rica noastra? Este macinata de criza. De saracie si de somaj. Peste tot este greu. Traim vremuri de restriste. Dar ne calauzim dupa50 PAULLINA SIMONS propriile principii. Cladim un stat nou, bazat nu pe exploatare, ci pe camaraderie si pe bundstare reciproca. — Cu cAtiva dolari in plus? o intreba Alexander in soapti. — Cu c4tiva dolari in plus, ii raspundea Jane strangandu-l in brage. Nu-i spune ins nimic tatalui tau! Se va supara. Va consi- dera ci l-am tradat. Nu-i spune nimic, agadar! — Bine. In iarna urmitoare, Alexander avea doisprezece ani si in Mos- cova nu se gaseau inci fructe proaspete. Era cumplit de frig si singura diferenta dintre iarna anului 1931 si cea a anului 1930 consta in faptul cd speculantii din giri disparuser’. Fusesera tri- misi in Siberia timp de zece ani, pentru activititile lor contrarevo- lutionare si antiproletare.Viaga in Ellis Island, 1943 Neavand altceva mai bun de facut decat s stea in pat si sd se intremeze, Tatiana incerca si citeasca, in speranga de a-si imbuna- tigi engleza. In biblioteca mica, dar bine dotati din Ellis, gasea multe carfi in engleza donate de asistente, de doctori sau de alti binefacatori. Biblioteca avea si cateva carti in rusa: Maiakovski, Gorki, Tolstoi. Tatiana citea in salonul ei, dar lecturile in englezi nu reuseau s4-i capteze mereu atentia mistuitd adesea de imagini cu rauri ingherate si singe, cu bombardamente, avioane, obuziere si copci in gheafa; cu mame stand inerte cu saci pentru cadavre in main; cu surori inghetate $i aruncate intr-un maldar de cadavre; cu frati dispirugi in trenuri aruncate in aer; cu tagi mistuigi in fla- cri si bunici bolnavi de pliméni sau rapusi de durere. Imagini atat de vii si de dureroase, ce o faceau si se indrepte cu pasi soviitori spre baia comuni, unde varsa tot ce mancase. Incerca apoi s4 se concentreze din nou asupra lecturilor in englezi, punand astfel stavila gandurilor ratacitoare. Pentru golul sfasietor pe care il sim- fea in suflet nu avea insa vreun leac si nu stia cum sa-l umple, devenind un hau intunecat gi fird margini, ce ameninta s-o inghiti incetul cu incetul. Tl lua in brate pe Anthony din patutul in care dormea si il strangea cu nesaf la piept. Dar indiferent cat de mult se imbata cu mirosul lui si cu atingerea matisoasa a parului sdu negru, gandu- rile ii rataceau in locuri dureroase. ii placea insa s4-1 miroasa. fi plicea si-1 dezbrace, daca era sufi- cient de cald, si s4-i mangaie trupusorul trandafiriu si rotofei. Ii52 PAULLINA SIMONS plicea si-i miroasi pirul, gatul si risuflarea amestecata cu lapte de bebelus. [I intorcea pe burticd si isi plimba miinile pe spatele si pe piciorusele lui. El continua si doarma linistit, fara si fie deranjat de atingerile, dezmierdarile si tandrequrile mamei lui. — Copilul asta se trezeste vreodata? o intreba doctorul Edward Ludlow in timpul uneia dintre vizitele sale. — Imagineaza-ti-l ca pe un leu! raspunse Tatiana, vorbind intr-o engleza lenta. Doarme douazeci de ore pe zi si se trezeste noaptea ca sa vaneze. — Te simgi mult mai bine, spuse Edward, cu un zambet pe buze. Ai inceput si glumesti. Ea schita un suras vag. Doctorul Ludlow era un barbat zvelt si elegant, cu miscari domoale si blajine. Nu ridica glasul si nu-si agita mainile. Era intruchiparea blandetii desavarsite. Se purta frumos cu pacientii, o trisdturi obligatorie pentru un doctor bun. Avea cam treizeci si ceva de ani, dupa parerea Tatianei, si afisa mereu o finutd dreapta, lucru care o facea si creadi ci fusese candva militar. Ochii lui gravi fi confereau incredere. Doctorul Ludlow o ajutase sa-1 aducd pe Anthony pe lume c4nd sosise cu o luna in urmi in portul din New York si ii venise sorocul. Acum venea in fiecare zi si vada cum se simte, chiar daca, dupa spusele Brendei, lucra la Ellis doar doua zile pe siptamana. — Este aproape ora mesei, spuse Edward uitandu-se la ceas. Ce-ar fi si facem cétiva pasi, dacd te simfi in stare, si si mancim Ja cantina? Pune-ti halatul si hai sé mergem! — Nu, nu, protestd ea, cci nu-i placea sa plece din salon. — Ba da, vino cu mine! — Cum rimine cu tuberculoza? — Pune-ti masca pe fafa si hai si mergem! insista el, flutu- randu-si m4na prin aer. Ea se supuse fara tragere de inima. Se asezara la una dintre mesele inguste si dreptunghiulare ce strajuiau cantina spafioas4, cu ferestre inalte.TATIANA $I ALEXANDER 53 — Nue mare lucru, spuse Edward, cu ochii atintiti in farfurie. Am niste friptura de vaca. Uite, ia putin de la mine! adauga el, tdind jumatate din friptura si punand-o in farfuria ei. — Ipi mulyumese, dar uite ce de mancare am! rispunse Tatiana. Am paine alba. Margarina. Cartofi cu orez si porumb. E din belsug. Sta in camera intunecatd, cu o farfurie in poala, pe care se afla o bucata de paine neagra de marimea unui pachet de carpi de joc. Péinea e facuta din rumegus si carton. Ia un cufit si o furculifa si 0 taie incet in patru bucati. Baga o bucata in gura, o mesteca lent, o inghite cu greu, apoi ia alta, si alta, pana ajunge la ultima. Zaboveste un timp inainte de a baga in gura ultima bucata. Stie ca nu va mai manca nimic panda méine-dimineafa. Ar vrea sd aiba suficienta putere ca sd pastrexe pand la pranz jumatate din bucata de paine, dar nu poate s-o faca. Ridi- candu-si privirea din farfurie, o vede pe sora et, Dasa, scrutdand-o cu ochi patrunzatori. Farfuria ei e de mult goala. — 4; rea ca Alexander sd se intoarcé, murmura Dasa. Ar putea sa ne aducd ceva de mancare. »$i eu as vrea ca Alexander sd se intoarca’, isi spune Tatiana in gand. Se infiora din cap pana in picioare si scp un cartof pe jos. Se apleca si lua cartoful, apoi il sterse de praf si il mancé fard si ros- teasc4 vreun cuvant. Edward o privea in tacere, cu furculita in aer. — Avem zahir, ceai, cafea si lapte condensat, continua Tatiana, cu glas frematator. Avem mere si portocale. — Nu prea avem carne de pui si nici carne de vaca. Laptele este extrem de putin, iar untul inexistent, spuse Edward. Ranitii au nevoie de unt, iar noi nu avem de unde si le diam. S-ar intrema mult mai repede dac& le-am da putin unt, dar nu avem de unde. — Poate ci nu vor sA se intremeze mai repede. Poate ci le place aici, rispunse Tatiana, iar doctorul se trezi scrutand-o din nou cu intensitate. Edward, spui ca ai lapte? intreba ea deodata. — Nu mult, dar primim lapte normal, nu condensat.54 PAULLINA SIMONS — Adu-mi niste lapte, un ciubar si o lingura lunga din lemn! Zece, douazeci de litri de lapte... Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Maine vom avea unt. — Dar ce legaturd are laptele cu untul? intreba Edward. Acum era randul Tatianei si-1 scruteze pe Edward, care spuse zambind: — Sunt doctor, nu fermier. Hai, mananca! Ai nevoie de hrana. Si ai dreptate. E din belsug.Moroxovo, 1943 Venira si-] ia in puterea noptii. Alexander dormea pe scaun. {1 trezira cu brutalitate, iar cand deschise ochii, vizu patru barbati in costum, ce fi facura sen si se ridice in picioare. Se supuse incet. — Te insotim in Volhov ca sa fii promovat. Grabeste-te! Nu avem timp de pierdut. Trebuie si traversim lacul inainte de a se cripa de ziui. Nemtii bombardeazi Ladoga fara incetare, fi spuse in soapta unul dintre ei, un individ cu fata pamantie. Era liderul grupului, fara doar gi poate, caci ceilalsi trei nu sco- teau niciun cuvant. Alexander isi lua ranita. — Las-o aici! spuse omul. Sa ingeleg atunci c4 ma intorc? — Da, mine, rispunse individul clipind. — Mi-ai luat o piatri de pe inima. Dar sunt soldat. $i nu ma despart niciodata de ranii. Imi sin in ea tigarile si cirgile. O voi lua cu mine, dac4 nu va deranjeaza. — Fi-ai luat pistolul? — Fireste. — Poti sa ni-l dai? Alexander facu un pas inainte. Il intrecea cu un cap pana si pe cel mai inalt dintre ei. Pareau cu tofii niste asasini imbracafi in paltoanele lor cenusii si mohorite. Pe umeri purtau niste trese albastre, simbolul NK VD-ului — Comisariatul Poporului pentru56 PAULLINA SIMONS Afaceri Interne —, la fel cum Crucea Rosie intruchipa simbolul empatiei internationale. — Stati si ingeleg si eu ce vreti! rispunse el incet, desi nu chiar atat de incer. Imi cereti cumva arma? — Da. Ipiva fi astfel mai ugor sd mergi, ingdimi liderul lor. Esti rinit, nu-i aga? Probabil ci ti-e greu si cari tot echipamentul cu tine... — Nu e tot echipamentul meu. Am doar cateva lucruri perso- nale. Si mergem acum! spuse Alexander, dandu-i la o parte din calea sa. La drum, tovarasi! Pierdem timpul. Nimeni nu i se impotrivi. Doar era maior. Nu le vedea gradul pe tresele de pe umeri si nici in comportament. Nu aveau nicio autoritate asupra lui pana nu aveau si iasd din cladire. NKVD-ului ii placea sd-si faci treaba in intuneric, departe de ochi straini. Agentilor nu le plicea sa fie auziti de asistentele sau de soldatii din saloanele de spital. Voiau ca totul sé pard cat mai normal cu putinta. Un soldat ranit parisea spitalul, in toiul noptii, pentru a fi promovat. Nimic mai firesc. Dar trebuiau s4-i lase pistolul ca si pastreze aparentele. De parca ar fi si putut sa i-l ia. Tesind din salon, Alexander observa ci cele doua paturi alatu- rate erau goale. Soldatul cu probleme de respiratie si un alt rinit disparuseri, la randul lor. — Siei vor fi promovagi? intreba el pe un ton sec, clatinand din cap. — Las intrebarile! Vezi-ti de drum! spuse unul dintre insoyi- torii sai. Tute! Alexander nu putea si mearga prea repede. In timp ce strabitea coridorul, se intreba unde dormea Tatiana. Se afla oare in spatele vreuneia dintre acele usi? Era acum acolo, undeva? Atat de aproape. Trase adanc aer in piept, de parca ii sim- tea mirosul. Camionul blindat ii astepta in spatele cladirii. Era parcat lang jeepul doctorului Sayers. Alexander recunoscu in intuneric simbo- lul Crucii Rogii. Cand se apropiara de camion, o siluetd aparu,