Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Johanna Spyri - Heidi, Fetita Muntilor - Partea 3

    Uploaded by

    Vasilica Baciu
    185 views30 pages

    Original Title

    JOHANNA SPYRI - HEIDI, FETITA MUNTILOR - PARTEA 3

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    185 views30 pages

    Johanna Spyri - Heidi, Fetita Muntilor - Partea 3

    Uploaded by

    Vasilica Baciu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 30
    sey a Johanna Spyri FETITA MUNTILOR Editura lon Creanga HEIDI, FETIJA MUNTILOR Capitolul 14 LA CABANA SOSESTE UN SINGUR OASPETE Zorile fAceau s& sclipeasca piscurile munti- lor cu lumina Jor rosieticd-portocalie, iar adierea proaspaté a vintului de dimineaya se strecura usor printre crengile batrinilor brazi din preajma cabanei. Heidi se trezi bruse din somnul ei adine. Murmurul padurii ti bucura inima si o ispitea sd jas cit mai repede in mijlocu! naturii, Sari iute din patul ei de paie si mai-mai sa uite si se spele si s4 se imbrace, atit era de nerabda- toare s& se vada sub brazii ci dragi, Numai ci la Frankfurt invajase c& o fetija cuminte tre buie s& fie intotdeauna curatd si ingrijité. Se spal4 deci in yraba, si dupa ce tase pe ca 0 rochifa usoara, cobori la iujeald sc&rija. Patul bunicului era strins, iar pe bunic ia-l de unde nui, Se repezi deci afard sil gasi, ca in fie~ care dimineaya, in faja cabaniei, cercetind ce- rul de la un capt la altul, spre a-si da seama cum va fi vremea in aceasta zi. Pe bolta de un albastru curat réticeau doar ctteva sdrenje de nori alburii. Soarele toemai se sil tase deasupra stincilor Falkniss, scidindu-le din belsug cu strdlucirea lui aurie. — Buna dimineaja, bunicule! Ce zi fru- mous& si ce senin e cerul! izbucni Heidi, repe~ zindu-se in brajele bunicului. — Si ochii ti sint frumoyi si senini, ras- punse batrinul, stringind-o cu putere la piep- tul siu. Bund dimineaya, copila mea! Aga, 5i acum ducte si te joacd, adauga el, cA eu mai am niste treburi, Si in timp ce Heidi zburda de zor, desfatin- du-se la auzul vuietului stirnit de vint in crey- tetul batrinilor copaci, bunicul intra in staul s& mulga caprele. Apoi le perie si le spali cu wat grija, pentru ca Fulg-de-nea si Pestrija s& fie intotdeauna cele mai frumoase capre din intreaga turma. In sfirsit, le scoase pe pajistea verde din faja cabanei. Cum le ziri, Heidi alerga spre ele si le cuprinse pe dup’ git, cu mult gingé- sie. CApritele behaira fericite, vrind in felul acesta sa-gi arate fiecare dragostea ce i-o pur- tau bunei lor prietene. Apoi incepura sa se gudure pe ling’ ea si s-o impunga uyor cu cornijele, mai-mai s-o doboare. Dar Heidi nu se temea de cle, stiind c& asta nu-i decit o joaci, si chiar daci uneori se intimpla ca Fulg-de-nea s-o impunga ceva mai tare, ea obisnuia s& spund: — Fulg-de-nea, te-ai ficut rea ca Tur- coaica_ mare. $i intro clipita, Fulg-de-nea se didea ina- poi, sind cuminte capul in jos. Pestrija se retragea si ea cu o miscare grajioas’, vrind pared si spun ci ea nu poate fi comparata cu Turcoaica cea battioasa... Deodatd, de jos, de pe potecd, se auzi un fluierat prelung si, la putin timp dupa aceca, pe pajiste se ivi Intreaga turmd, in frunte cu zvapaiata Turcoaicd, Nu trebui mult si sosi si Peter care, vizind-o pe Heidi asaltata, suiera din nou, ca s& imprastie caprele din jurul neastimparatei sale prictene, care jopaia de bucurie in mijlocu! lor. Apoi, apropiindu-se de Heidi, © intreba suparat: — Spune-mi, azi vii cu minc? — Nu, Peter, nu pot, Din clipa in clipa trebuie si soseascA prietenii mei din Frank- furt si trebuic s& fiu aici. — Povestea asta am mai auzit-o de o suta de ori, mormai Peter, morocdnos. — Si-ai s-o mai auzi, rispunse Heidi cu hotarire in glas, Nu crezi cind. imi sosese oaspeti — La urma urmei, ar putea si-i primeascd foarte bine si bunicul, spuse ciobanagul cu in- capatinare. Deodati, din cabana risund vocea puter- nied a bunicului: — De ce nu porneste armata spre cul- mile muntilor? Sa fie de vind generalul, sau irupa?! Far si mai zboveascd, Peter pocni din in acecasi clip, caprele o rupsera la 4 pe potecd in sus, urmate indeaproape de aprigul lor pastor. jeidi se ured in dormitorul ei si igi ficu patul cu multi grij&, aga cum se deprinsese la Frankfurt. Dupa ce se incredinga c& e [cut [ri cusur, cobori in odaia mare si se apucd sa stringa si s4 deretice de zor, stergind praful si punind toate luerurile ta locul lor. Apoi lua © cirpa si frecd masa pina cind 0 ficu sa stra- uceascli lun, De cite ori o vedea bunicul trebaluind asa, se uita la ea plin de multu- trebuie si fiu aici bici 5 nire si spunea — Nu degeaba a fost nepoata mea in strai- dtste, De cind s-a intors, totul luceste la noi ce curajenie, de pared in fiecare zi ar fi dumi- ied De fiecare daté dupa plecarea lui Peter, Heidi si bunicul se asezau si luau impreuna gustarea de dimineafi, apoi Heidi tsi vedea nai departe de micile ei treburi. Cind vremea era frumoas’, razele de soare se strecurau in cabana prin fereastra deschii sio ademeneau pe Heidi, vrind par spun Hai, m mai sta in casa! Vino iute ce_minunatii se petree in natura*. In asemenea clipe, Heidi nu se mai putea stipini si, lasind totul balta, o zbughea repede afara.. Azi, soarele strilucea parca mai tare ca ori- cind, aurind cu razele sale piscurile muntilor ce selipeau in departare. Heidi sta asezata pe iarba si nu se mai sdtura admirind frumuse- fea_neintrecuté a acestor imprejurimi. Deo- data isi aduse aminte c& masa rimasese nes- trinsa si dédu buzna in cabana, cu gindw si-yi ispriveaseé treaba cit_ mai repede. Dar iat c& peste putin timp auzi din nou murmu- rul ispititor al p&durii ce se legina usor in ba. taia vintului si din now fisni afara, ca © vije- lie, de pared ar fi prins aripi fn magazie, bunicul isi vedea de treburile de toate zilele. Din cind in cind, iesea lui afara si se uita, cu fafa numai zimbet, la sal- turile de cprioaré ale nepoatci sale, care zburda zglobie pe pajistea din jurul cabanei Tocmai se pregitea s4 intre inapoi in maga- zie, cind, deodati, Heidi striga:- — Bunicule, bunicule, vino repede! Speriat ci s-a intimplat ceva copilului, ba- trinul porni numaidecit intr-acolo, dar, cind se apropie de cabana, o zari pe Heidi gonind la vale si strigind in gura mare: ..Vin. vin! Doctorul a luat-o inainte, Indaté o sa vind si ceilalgi!™.. — Buna ziua, domnule doctor. Bine ati ve- nit! fi spuse Heidi musafirului, cind, in sfirsit, ajunse linga el. $i dupa ce-i strinse mina cu toaté cildura, se gribi s& adauge: VA multu- mese inca o data pentru tot — Buna ziua, fetito, si bine te-am gasit, fi raspunse doctorul zimbind. Dar nu ingeleg pentru ce imi multumesti — Pentru c& numai datorita dumneavoas- tra am putut si md intore la bunicul meu, il limuri Heidi, fara sfiala. O raza de fericire lumina chipul doctoru- lui... Nu se asteptase lao primire atit_ de caldé. Urcase poteca cufundat In gindurile lui mohorite si n-apucase s& admire furmusetile naturii ce-1 inconjurau. Pe Heidi aproape ci n-o vazuse si cu atit mai mare ii fu surpriza atunei cind aceasta il recunoscu, in ciuda pa- rului care, dupa moartea fiicei sale, ii incd- runfise de-a binelea, $i apoi se credea si adu- c&torul unor vesti nu din cele mai placute, $i totusi era intimpinat de Heidi cu brajele des- chise si cu vorbe de mulfumire pentru un lu- cru care i se parea cit se poate de firese 68 HEIDI, FETITA MUNTILOR Heidi se agar fericita de bragul doctorului, iar acesta o apuci parinteste de mina si-i spuse cu glasul siu blaj — Hai, copila mea, du-ma la tine acasi.. Heidi ins& rémase nemiscata, privind in, vale, cu uimire. — Dar unde sint Clara si bunica? intreb& ea, nedumerita. — Eh, copila mea, raspunse doctorul of- tind, din pacate trebuie si-fi spun un lucru care, desigur, te va intrista, asa cum ma i tristeazi si pe mine. Clara a fost tare bolnava si cAlatoria asta ar fi fost pentru ea foarte obositoare si ar fi putut sai subrezeascd si mai mult s&ndtatea. Acum se simte ceva mai bine si, la primavara, de indata ce vremea se va ine&lzi si zilele vor fi mai lungi, Clara va veni la munte, cu intreaga familie... Heidi cra uluita. Nu se impaca deloc cu aceasti veste care venea si-i spulbere, intr-o clipita, visul ci atit de frumos. Statea sintuita locului, nestiind ce sA mai spund, iar doctorul jit, nefiind nici el in stare s& mai In jurul lor era o liniste desa- virsita, doar vintul, cu adierea lui obisnuitd, facea din cind in cind sa freamate coroanele copacilor. Pe Heidi era gata-gata s-o podi- deascd plinsul, dar, pe neasteptate, isi aduse aminte cA alergase pind aici in intimpinarea unui oaspete nespus de drag. Il privi pe doc- tor indelung si citi in ochii Iui o suferins& ne- jarmurita. Niciodata nu-l vazuse la Frankfurt atit de necdjit si, deodatd, avu o stringere de inim& pentru acest om cumsecade, care fusese intotdeauna atit de bun cu ea. [si inchipui c& tristetea lui se datora faptului cé bunica si Clara nu |-au putut insofi, De accea incerca si-l linisteasci si si-i aduci o mingtiere: — Nu va mai necajiti, domaule doctor, in- cepu ca. Timpul trece repede, nici nu stifi ce repede trece... Indaté va veni primavara si-o s& fim cu tofii impreuni mai multa vreme... fo sfirsit. pornira ia deal Doctorul o mai tinea si acum de mina pe Heidi, care voia cu orice pret si-l invese- leasca. Ti repeta intruna c& timpul trece. nici nucfi mai dai seama cind, gi in felul acesta iz- buti, pind la urma, s&-si aduca ei insesi min; icrea dorita. Cind ajunsera in faya bunicului, Heidi strigd plind de voivsie: = Ceilalti nu au venit inci, dar vor veni curind... Despre doctor ii vorbise atit de mult, ineit bunicul stia totul despre el. fi intinse mina bucuros sisi ura oaspetelui, din toatd inima, bun venit. Se asezari apoi tofi trei pe banca sis din vorba in vorb&, musafirul le povesti c& de mai mult vreme nu se simte prea bine si domnul Sesemann ta sfatuii sa fact aceasté cAldtorie care, cu siguranja, avea sa-i priasca Apoi ii sopti ceva ja ureche lui Heidi si dintr-o data, fetija se arata nespus de nerdb- datoare in doringa ei de a afla cit mai repede ce anume urma s& soscascd pentru ca... Bunicul il indemna pe oaspete sa-si pe- treacé in Elvetia citeva zile frumoase de toamna, dar, din pacate, nul putea pofti si ramind la el, deoarece nu avea unde 1 culce. In schimb, i] povaqui si nu coboare pind la Ragaz, ci sf traga, mai curind, in sat, unde va gsi la oricine © camerd, ce-i drept mai modesté, dar foarte curata. fn felul acesta, val avea prilejul si fick in ficeare di- mineata o plimbare frumoasa, urcind pind la cabana si de aici mai departe, spre inalpimile muntilor, Asemenca excursii au darul sf inta- reascd sAndtatea omului, i spuse bunicul f- giduindu-i totodata sa-i arate multe privelisti incintatoare. In culmea bucurici, doctorul in- cuviinté propunerea batrinului, apoi discutar’ impreuna cum sA pun& totul ta cale. Tnire timp, soarele se indljase in inaltul ce- rului, vintul incetase de mult si mai pieptene copacilor. iar crengile falnicilor brazi din preajma cabanei pireau inereme- nite, Ip ciuda inaitimii, aerul era dulce si im- bictor, si numai din cind in cind cite o adicre usoard se furisa pe lingd cabana scaldaté de soare. Era ceasul amiezii. Deodatt bunicul se voroanele ridica si disparu intr-o clipita. ca numaideci si se inapoieze cu o mas mare pe care 0 asezi_in dreptul bancii. Apoi, intorcindu-se spre Heidi, ii spuse: — E ora prinzului, copila mea, hai, du-te si pregateste masa. Nu stiu daca domnul doc- tor se va muljumi cu mincarea noastrd obis- nuité, dar, oricum, ,sufrageria” sint sigur ci © séi placa. — Primese cu bucurie invitatia dumnca- voastra, se grabi si raspundd doctorul, care ‘au se mai satura privind valea ce strélucca orbitor, in bataia soarelui de amiaza. Aici to- tul trebuie s& fie minunat, adauga el in acest timp, Heidi alerga prin odaie, de colo pind colo sprintena cao nevastuica. Scoase tot ce gasi prin dulap, in dorinta de asi ospata musafirul asa cum se cuvine. Bunicul aduse 0 vali cu lapte din care mai incd aburi si o farfurie cu brinza Proaspat rumenita si ispititoare. Apoi, dupa ce mai aduse gio hale’ de carne uscata, din care taic citeva felii groase, ii indemna pe cei doi s@ manince. La sfirsitul mesei. doctorul muljumi bunicului din toata inima, spunind ca de mult nu mai mincase atit de bine si cu atita pofta. — Da, aici trebuie si vind micuta noastra Clara, sinu el sa mai spund, Daca va respira aerul acesta sndtos si va minca asa cum am mincat eu azi, se va implini gi se va simti cum simfit ined niciodatd pind acum... Deodata zarira pe potecd un om urcind din greu, cu un pachet in spinare. Cind ajunse in faja cabanei, Masa jos povara si incepu si tragiadine in piept aerul curat de munte, — Tata, fetija mea, ce tiam adus de la prietena ta din Frankfurt, spuse doctorul zimbind, O ajuta sd dezlege sfoara si atita tot Pe urma, 0 puse s& desfacd singura fiecare pachejel in parte, ca sa-i lase bucuria de a descoperi micile comori timise de Clara. Doctorul deschise cutia cu prajituri pentru bunica — Vai ce bine imi pare! izbueni Heidi Nici nu stifi cit ma bucur c& bunica va avea la ceai si altceva decit piinife... $i, in entu- iegeau pu sa 0 HEIDI, FETITA MUNTILOR tiasmul ei, ar fi vrut s& coboare pe loc, sé-i duck batrinei aceste bundtaji. Dar, pind la urma, ascultd sfatul bunicului, care ti spuse c& ar fi mai bine s4 coboare spre seara, ca si-l conducd si pe domnul doctor pind in Dérfli intre timp, Heidi daduse peste punga cu tutun de pip si se uita cu o privire intreba- toare in ochii doctorului, Ca s-o scoata din incurc&tur’, doctorul lui punga si i-o intinse bunicului care, fericit de acest dar neasteptat, se apuci numaidectt si-si indese luleaua cu stragnicie. Apoi birbatii se agezari pe banc’ si ince- pur 38 vorbeasca despre tot felul de lucruri, timp ce Heidi, in culmea fericirii, sopaia vburdalnica in jurul pachejelelor primite de la buna ei prietend. La un moment dat insd se potolt si, apropiindu-se de cei doi barbati ale caror chipuri abia se mai zreau printre norii de fum ce se inalfau din lulelele lor, spuse cu © voce nespus de serioasa: — Darurile astea, intr-adevar, mi bucura foarte mult, dar, pentru mine, cea mai mare ducurie pe ziua de azi este si vi vad pe dum- neavoastra aici, domnule doctor Cuvintele acestea fi inveselira pe cei doi fu- tori, iar doctorul marturisi c& nu sear fi as teptat ca vizita lui sd-i facd fetiqei atita pli cere, Incet-incet se ldsa inserarea, soarele in- cepea si se ascunda in spatele mungilor si ac- rul sf se raceascd. Bunicul se ridica iute de pe banca si, dupa ce impacheta la un loc cutia cu prajituri, salamul si salul, o lua pe Heidi ce mina si pornira tofi trei la vale, pe poteca ce ducea spre cabana lui Peter. Ajunsi acolo, Heidi isi lw ramas bun de ta doctor, nw insé inainte de a-l face si-i promité c& a doua zi dimineata avea s& se urce impreuna cu ea si cu Peter sus pe munte, cu turma de capre. Dupa ce se despartira si cei doi barbati isi continuard drumul spre sat, Heidi intré glont in odaia bunicii, si, intinzindu-i darurile, o sf Ie ating’, ca si-si dea seama ce i-a dus. Se mira foarte mult vazind c& bunica se bucura cel mai mult de salu! acela cdlduro: pe care nu mai contenea sé-1 mingtie eu mina zbircita de batrineye. — Ce dar minunat! spunea ea intruna. $i n2 ce bine o sa-mi prinda in serile friguroase! Brigitte statea la mas& si privea cu jind sa- lamul. Nici prin gind nu-i trecuse c& va avea vreodati in fafa et un salam atit de mare si se intreba. in sinea ei, daci va fi in stare si taic din el. Clatina de citeva ori din cap in semn ec nu si, in cele din urma, murmur. — Cel mai bine ar fi si-l intrebam pe Un- chiul, El ne va invaja ce sa facem cu el. Dindu-si seama despre ce este vorba, Heidi se grabi sa-i raspunda — Sint siguré c& bunicul va spune sal mincim si atita tot in clipa aceea intr& gi Peter, impiedicin- durse, ca de obicei, de pragul usii — Unchiul, Unchiul din munti, bolborosi el cu sufletul la gura. Vine in urma mea $i Vazind ins salamul, b&iatul amuti ca din senin, dar Heidi pricepu numaidecit despre ce era vorba si, dup’ ce-i strinse mina bunicii, iesi repede afara. De fapt, in ultima vreme, bunicul nu trecea niciodata prin fata cabanei fara si nu intre i si-i dea binete bunicii, care se bucura intot- deauna s’-l aud’ spunind cite o snoava sau cite un cuvint bun de incurajare. Acum insa era prea tirziu ca s& mai zaboveasci, nu de alta, dar Heidi se trezea in fiecare dimincata foarte devreme, odata cu revarsatul corilor, si dorea ca fetija si aiba destul timp si se odih- neasca, Le ura noapte buna tuturor, de afara, de pe potecd, apoi, luindu-si nepoata de mind, porniré amindoi, sub bolta instelatd, spre cabana lor linigtitt din creierul munti- lor. HEIDI, FETITA MUNTILOR Capitolul 15 RASPLATA A doua zi, doctorul urca poteca insotit de Peter, incercind s& schimbe din cind in cind cu el 9 vorbii, dar sfielnicul pastor abia se in- cumeta si réspunda la intrebirile lui binevoi- toare. ‘Ajunsera intro tacere desdvirsita la _ca- band, unde Heidi ti astepta de mult cu Fulg-de-nea si Pestrija, toate trei inveselite de primele raze ale soarelui de dimineaya. Peter o intreba pe Heidi, ca de obicei: — Adi vii cu mine? — Azi, da, ii raspunse ca, dar numai dacd ure& si domnul doctor cu noi. Ciobanasul se uita la doctor piezis, cu 0 privire neincurajatoare. In clipa aceea, buni- cul iesi din cabana si, dupa ce le d&du bineyea cuvenit4, ti inmind lui Peter sacul cu merinde. Acesta simfi desaga mai grea ca de obicei si, intr-o clipitf, faya i se lumina de un zimbet fericit. .Va sA zicd, o s& fim trei*, isi spuse in sinea lui. Si, intr-adevir, incredinjat c& docto- rul avea s& se fin de fagaduiald, bunicul mai pregatise o portie de mincare, la care mai adaugase si o bucatd zdravand de carne us- cata. isi luara deci ramas bun si cei trei incepura sf urce cu turma spre piscurile inalte. Caprele se gudurau mereu pe linga fetita muntilor si toate voiau si meargi alituri de ea. La un moment dat, Heidi se vazu silité s& se opreascl $i si le indemne sA fie cumingi si s-o ia inainte cdci ea, ca un copil binecrescut, Voia si-si insofeasch musafirul. Se desparti asadar de turmé si se apropie de noul ei prie~ ten, care o lui de mind cu toath gingasia. De data asta doctorul nu mai trebui s& fact nici un efort ca s& lege o discutie, asa cum fusese nevoit s4 facd in tovarisia lui Pe- ter, cici Heidi se apuct numaidectt si-i po- vesteascd tot ce stia despre capre, despre in- susirile lor deosebite, despre flori si despre stinci, despre pasiri si ghetari... Si astfel, ajunseri la pasune, fird sfi-si dea seama cind si cum. In timpul urcusului, ciob&nasul Peter se ui- tase de mai multe ori, cu uimire, la noul ve nit, dar, din fericire, acesta — atent la cele spuse de Heidi — nu observase_nimic. Ca de obicei, Heidi se asezi pe iarba proaspata si.doctorul facu la fel. Piscurile muntilor, pajistile, intreaga natura straluceau sub zimbetul blajin al acestei dimineti de toamna, Din vale rasunau taldngile atirnate de gitul animalelor scoase la pascut, si danga- tul acesta incintitor se revarsa in ecouri, inse- ninind fejele si sufletele oamenilor. Soarele imbratisa cu razele sale aprinse ghejarul Falkniss, ce-si indlfa culmile spre azurul limpede al cerului. O adiere blindé f- cea SA se infioare ultimele floricele albastre si trandafirii ce mai smalyuiau pajistea in acest inceput de toamna, Se inclinau usor, vrind pared si intimpine, asa cum se cuvine, o noua zi de viata, Sus de tot, vulturul se rotea maiestuos, cu aripile intinse, fri s& cloncdne. Heidi se desfata urmarind cu nesat florile, bolta albastra, pisarile si muntii, si in ochi i se citea 0 mare bucurie, Din cind in cind, se uita spre bunul ei prieten, care nici el nu se mai situra admirind, in tacere, splendoril: neasemuite din jurul lui, La un moment dat zirind ochii luminosi ai fetitei, ii spuse: — Da. Heidi, ai avut dreptate, aici la voi tul e nespus de frumos, dar dac& omul vine cu sufletul intristat, cum s& se bucure de ase- nea minunagii! — Numai la Frankfurt are omul intristat, se grabi sa-i raspunda Heidi. mul uitd de necazuri. — Si daca nu uitd, stii t ceva ce ar putea sel ajute? — Cum sa nu? increderea in Dumnezeu — MA rog, s-ar putea. dar ew nu cred decit in oameni, Nu socotesti cé inerederea in oa- meni ajuté mai mult ca orice? Intrebarea doctorului o gisi pe Heidi ne- sufletul Aici, pregatita. Bunica de la Frankfurt si cei din Dorfli_o invajaserd altfel. Deodaté inst prin minte ii fulgera chipul bunicului ea, — Da, cred cA avefi dreptate, murmui Stiti, bunicul spune la fel ca dumneavoastra... Acum injeleg de ce s-a impacat el cu oamenii si sa intors din nou in mijlocul lor... — Pai vezi, esti o fetifd injeleapta, iar eu re sfatuiese s& pastrezi toata viata aceasta in- welepciune, spuse doctorul. Apoi, dupa ce ad- miré un timp frumusetea peisajului, adauga: Din pacate, copila mea, e tare greu sa stai aici si s& ai vesnic in fata ochilor o umbra, care te Impiedicd si te pucuri din plin de toate minunatiile ce te inconjoara. fn aseme- 2a imprejurari, tocmai asemenea minunatii au darul sé-ti indurereze si mai mult inima. Ma_injelegi? Cuvintele doctorului o intristau foarte mult uta Heidi. Imaginea umbrei din faya lor ii aminti de bunica oarba, si gindul c4 batrina n-avea s& mai vadd niciodatd ii sfisia ntotdeauna sufletul. Tacu un timp, cazuta pe ginduri, apoi raspunse — Da, inteleg si va dau dreptate, Omut isi poate gasi linistea pumai intre oameni. Acum abia incep sa ingeleg mai bine povestea fiului plecat de acasé... — © sii? intreba doctorul cu mirare. — Cum s& nu? raspunse Heidi si incepu numaidecit sa-i recite pe dinafara povestea pe care o invdase din cartea accea irumoasa, cA- pataté de la bunica din Frankfurt pe mi Doctorul o asculté in tacere si pe chipul lui se citea o mare bucurie. Cind Heidi termina povestea, ii strinse mina zimbind sii spuse — Bravo, esti 0 fetita isteata! Povestea asta e, intr-adevair, foarte frumoasd, iar tu o spui dumnezeeste... Am sa te rog s& mi-o spui ori de cite ori vom veni impreuna aici, si sper si venim cit mai des. Vrei? — Cu mare placere! raspunse Heidi, in culmea fericiri Peter era supdrat foc. De atitea zile nu mersese Heidi cu el si acum, cind in sfirsit erau din nou impreund, nici nu indriznca s& se apropie de ea din pricina acestui strain care nu se mai dezlipea de prietena lui. De ci- teva oi se asez4 departe, in spatele doctoru- Jui, asa fel incit si nu fie vazut, si-l ameninya cu pumoul strins, La up moment dat, minios c& nimeni nu-l ia in seam, civbanasul nostru strigé in gura mar — E vremea sa mincdm! $i, intr-adevir, soarcle se in&ljase sus de tot pe bolta albastra, anunfind cA sosise ora prinzului. Heidi se ridich grAbité si desfacu sacul cu merinde, dar doctorul o opri, spu- nindu-i cA nu-i este foame gi, dac& se poate, ar bea oumai un pahar cu lapte, pe urma ar urca un pic mai sus, spre stineile pleguve. Heidi nu eta nici ea flaminda si se arta bu- curoasa si-si conducd musafirul pind la stin: cile inalte de unde cra si cada Pestrita. fl Tuga deci pe Peter si mulgé de la Fulg-de-nea © oald de lapte, apoi fi spuse ce aveau de gind ea si doctorul — Dar mincarea.., mincarea din sac cine o S-0 ménince? intrebé ciobdnasul, aruncindw- © privire plina de curivzitate. — Daca vrei, pofi so méninci tu pe toatd, ji raspunse Heidi. Dar, mai inti, du-te si mulge capra. Niciodaté nu se grabise Peter s& facd o treaba aya cum se gribea acum. Nu de alta, dar ardea de nerabdare si vada ce bunatati se aflau in sacul cu merinde, Dupa ce biura cite © can cu lapte proaspat, cei doi igi vazura de drumul lor. Nici pu apucara s& se indeparteve prea mult si Peter deschise la iujeald sacul. Mirosul de carne uscaté il facu s& se ine fioare de placere. Se mai iti o daté bine, sé vad dacd nu cumva se ingelase, apoi scvase repede afar toate merindele si se ospatd in lege, cum nu se mai ospatase niciodata in viaga_ lui... Heidi si bunul ci prieten se plimbara inde- lung pe povirnigurile abrupte, discutind des- pre tot felul de lucruri interesante. Pe la orele patru, doctorul ii spuse fetijei c& trebuie si cobvare in sat, iar Heidi inu cu tot dinadin- sul si-l insojeascd. m&car pind la cabana lui Peter, Pe drum ii arata locurile unde le pla- cea caprelor sé pascA cel mai mult si pajigtile pe care vara cresteau cele mai frumoase flori. Stia chiar si le numease’ pe toate, cici buni- cul © invajase s& le cunoasea pe fiecare in parte. In sfirgit, se despartiré. Doctorul porni pe carare la vale, uitindu-se mereu inapoi, in timp ce Heidi sta pe loc si-i flutura din mind, aya cum, pind nu demult, ii flutura fiiea lui adoraté, ori de cite ori pleca de acasé, Zilele de septembrie erau nespus de fru- moase. fn fiecare dimineaya, doctorul urea pe muate, insofit adeseori de bunicul, care-1 con- ducea sus de tot, pe stincile cele mai abrupte unde, dupa spusele lui, trebuia sa se alle, fara doar si poate, cuibul vulturului; c&ci nu o daté se rotise rautacivsul deasupra lor, clon= canind ameninyator, de parcd ar fi vrut sd spuna: ce cdutati voi in imparatia mea? Doetorul era fermecat de tot ce-i povestea patrinul, fl uimea cit de bine cunostea el f care floare sau buruiand alpin& si cum fo seau cle pentru vindecarea anumitor boli, Cu vstea de asemenea toate animalele ce popu- au padurile de la munte si cum anume se comporta cle in anumite imprejurari, Ascul- tindu-l pe bunie, doctorul nici nu simjea cum rece timpul. In fiecare seara, cind se despir- sau. fi stringea mina pricteneste si-i spunea: — Nu e 7i 8 nu invay de la dumneata ceva u si folositor De multe ori ieyea cu Heidi. Se duceau gi sezau loc, pe pajistew iia oark po- mereu in acelasi de Heidi ii spusese pentru vestea fiului intors acasé. li mai spunea si alte povesti si nu o data Peter se ageza si el in spatele lor si asculta cuminte, ard sf- mai ameninte pe strain cu pumnul strins, asa cum fieea Ja inceput. Frumoasa luna a lui septen de_ stirsit. Intr-v dimineaya, doctorul int in cabana mai pugin vesel ca in celelahe zile i, fri sa se mai ayeze pe scaun, asa cum facea de obi- cei, spuse cu tristeye in glas c& era pentru ul- tima oard cind mai venea pe munte in acest an, deoarece webu inapoier. Frankfurt, cu toate cd tare i-ar mai fi plac sa mai rimind incd mult vreme aici, un simjea, intradevar, ca la el acasa Bunicul primi vestea cu adinea mihnire indragise pe doctor si se bucura ori de © ori avea prilejul s& stea de vorb& cu el Cit despre Heidi, ce s& mai spunent? Sta posomo= rité si muri venea a crede. Se obignuise atit ce mult sa-l vada pe doctor in fiecare zi si cra nbrie se aprepis sd se atit de fericita in prezenta lui, in nu pu sa infelea; stirsit. e uita la el cu o uimire adinea, asteptin. pared si audi din gura lui ¢& nimic din ce spunea nu era adevarat, dar, din pacate pe chipul doctorului nu se citea decit int rea acestei Vesti Intristtoare. Dupa ce strinse cu caldurd mina bunicului si ist lud rdmas bun de la el, o intreba pe Heidi dacd nu vrea si-l conducd o bucata de drum. Heidi fu nere si pornira amindoi, pe poteca, la vale Dupa un timp, doctorul se.opri sii spuse co pile c& a coborit destul si ar fi bine sd se in- toarea la cabana. O mingiie pe obraji si, dupa ce-si petrecu de citeva ori degetele prin rliongat. ii spuse cu duiosie in glas: — Ce nay da sé te pot lua cu mine Ja Frankfurt, draga meat In clipa aceea, Heidi revazu imaginea ora- gului si, deodata. prin faa ochilor incep sa i se perinde cascle acelea mari si mohorit strazile lungi, pavate cu piatrd cubied si. cu seama, domnisoara Rott de ce aceasta fericire trebuia sa icintaté de aceasta. propu- rista Tinette gindire Asa se face ¢ micufa raspunse: . dupa un timp de — Mi-ar face mai mult placere s& va toarcefi dumneavoastra. la cabana. — Méa, ai dreptate, copila mea, incuviinté n= doctorul. Esti, intr-adevar, o fetita infeleapta Cu bine i sa ne revedem sAndtosi, adauga el, stringind-o cu putere la pieptul siu. Deodaté, Heidi surprinse ochii doctorului inecaji de lacrimi. Acesta se intoarse bruse si porni repede la vale. Heidi ramase o clipa cremeniti, nestiind ce s4 facd, apoi, induio- sata de tristefea prietenului siu, o lud la fuga dupa el, strigind cu vocea sugrumata de emo- pie: — Domnule doctor, domnule doctor!!! Acesta se opri si Heidi il ajunse din urma, cu obrajii umeziti de lacrimi: — Da, domnule doctor, m-am razgindit. vreau... vreau sé merg cu dumneavoastra... Asteptaji-ma... ma duc sa-i spun bunicului — Nu, scumpa mea copila, nu, 0 opri doc torul, stapinindu-se si stergindu-i cu gingasic lacrimile de pe obraji. Tu trebuie s& rami aici, printre brazi, in aerul sdnatos de munte Daca ai veni la Frankfurt, s-ar putea sit imbolnavesti din nou si ar fi mare pacat. Dé altfel, zilele n-au intrat in sac si noi doi ne mai vedem de multe ori, nu-i aga? — Da, domnule doctor, 0 si ne mai ve dem, trebuie si ne mai vedem, pentru cd im Sintefi foarte drag, spuse Heidi cu convingere aproape la fel de drag ca bunicul. Doctorul o mai imbratisa o dat& cu toata caldura, apoi isi vézu mai departe de drumul sau. Heidi ramase mult vreme jintuita loculu: fluturind din mind in urma lui, pind cind doctorul se pierdu, ca un punct micut, la o1 zont. 76 HEIDI, FETITA’ MUNTILOR Capitolul 16 SOSESC PRIETENII Trecu si iarna ce plrea cA nu se mai sfir- seste, trecurd si primele siptimini mai rico- roase ale primaverii si, in sfirsit, veni din nou luna mai, cu tot alaiul ei: pajisti inverzite si smaljate de flori multicolore, piriiase gonind zglobiu la vale, cu susurul lor cristalin, ce-si tageau izvoarele din ultimele zApezi, topite pe crestele munjilor de razele calde ale soare- lui de primévari. $i aerul era mai cald, iar vintul hoinar vuia din now printre ramurile brazilor, ficind si cada acele innegrite, ca s& lase loc mugurilor. Sus de tot vulturul clonednitor se rotea de zor, inscriind cercuri mari pe bolta albastra a cerului. Pretutindeni natura se trezea din amorfeala grea a iemii. Heidi si bunicul se mutard din nou in ca- bana lor de la munte. Reinvierea naturii o in- cinta atit de mult pe fetita mungilor, incit aproape toati ziua si-o petrecea afard. As- culta cu atengie suieratul vintului ce batea cu putere dinspre culmi, ficind si se zgilfie crengile batrinilor brazi din preajma cabanei. Alerga de colo pina colo, ca o frunza purtata de vint, in doringa de a vedea ce flori au mai inflorit pe pajistile inverzite si, aidoma gizelor ce zburau din floare in floare, se bucura de orice noua ) musi venea sisi creada ochilor, nici urechi- rr Auzise bine? fn locul pedepsei aspre, la care de fapt se agtepta, i se oferea acum o re- compel fie oare cu putinga? Bunica citi in ochii lui nedumerirea si, de continua: Te-am intrebat ceva, draga Peter, si 1) Tuga frumos séemi raspunzi. Doringa mea ¢ sd ui si to amintire de la noi, cei din Frankfurt, care iam pricinuit atitea neca- uri. Bundtatea ce izvora din vocea blind’ a doamnei Sesemann il facu pe micugul nostru cioblinas sf se linisteasca si, deodata, simyi cum i se usureaza sufletul de povara grea ce-l apasase atitea zile in sir. $i cum intre timp invatase cA nu e bine sa-fi tagiduiesti gresc- lile, incepu sa biiguie cu sfiala: — Stifi, trebuie si vA spun ceva. Tele grama aceea... n-am trimis-o... am_pierdut-o pe drum, in timp ce coboram. ~ Nui pimic, copilul meu, nu-i nimic; ma bucur ci de data asta ai m&rturisit, iar eu te we inci o dat& s-mi raspunzi la intrebarea mea. Lui Peter incepurd deodata sa i se perinde pe dinaintea ochilor toate lucrurile pe care le vizuse el eindva la tirgul din Mayenfeld. Se uilase la ele ceasuri in sir, dar, din pacate, nu avusese la cl decit un banuf si cu acest bainuy u putuse sisi cumpere mare lucru Se gindi el cit se gindi si pind la urma se opr la un fluier frumos, de culoare rosie, si jun cufitas de buzunar, argintat. Apoi, mai stitu un pic pe ginduri si, in sfirsit, rosti cu 8 sovalitor: — Stiti, mie mi-ar prinde bine zece banuti Asta-i tot? Nu esti deloc pretentios! se pinund bunica, apoi, tragind la iufealé din buzunar punga cu bani, scoase din ea 0 mo- ned& mare si inca doud mai mici gi ile intinse ciobanasului, spunindu-i: — Uite, draga Peter, aici ai atigia zece ba- nuji cite duminici sint intr-un an; asta in- seamna cA in fiecare saptimina vei putea sé cheltuiesti cite zece binuti — Toata viaja?!? intreba cioba nasul, cu un aer sincer si nevinovat. — Da, toata viaja, raspunse bunic: tata de intrebarea lui. Da, da, o sé am eu erijd si tree asta in testamentul meu. Unchesul mungior si domnul Sesemann, care ascultasera cu atengie discujia dintre b nica si ciobanay, izbucniré intr-un hohot de ris nestlivilit, bucurindu-se parci de gindul nastrusnic al copilului. Dupa ce se satura de atita ris, bunicul ii pofti pe tofi la masa Domnul Sesemann hotarise mai de mult si faci o calatorie prin Elvejia, impreund cu mama sa. Cum ins&, intre timp, Clara s-a in- SAndtosit, va pleca si ea cu ei in aceasta cla toric. Aga stind lucrurile, el avea s& ramina peste noapte in Dérfli, ca a doua zi sf urce 0 ia pe Clara de la cabana si de acolo sa coboare la baile Ragay, de unde aveau si plece tofi trei, fri intirziere, pentru a profita de ultimele zile frumoase de vara. Tofi se ard- tari mulfumigi de acest plan, in afard de Clara, care nu se putea obisnui cu gindul ed va trebui si pirascascé aceste locuri unde pe- trecuse atitea clipe de neuitat Curind dupa aceea, intregul alai porni sa coboare poteca ce ducea spre cabana bunicii Unchesu! muntilor o lud pe Clara in brafe, in timp ce Heidi zburda vesela, alergind de colo pind colo. La un moment dat, doamna Sese- mann, care ducea calul de capastru, 0 apucd de mina pe micuja neastimparata si incepu s-o descoasa, punindu-i tot felul de intreddri despre bunica oarba: ce obicciuri are, cu ce se indeletniceste, cum isi petrece iarna in cabana ei si asa mai departe, Heidi ii raspunse fara ocolisuri la toate intrebarile si astfel bunica din Frankfurt afla cA, in zilele lungi de iarna, batrina infirma isi petrecea mai tor timpul asezata intr-un coly intunccos al odaii, cu fu- sul de tors in mina. $i mai afl cam ce ma- 92 HEIDI, FETITA MUNTILOR ninc& si, indeosebi, ce-i lipseste cel mai mult. Cind se apropiara de cabana, Brigitte toc- mai intindea la soare rufele lui Peter, sa se usuce mai repede, De indata ce zari micul alai, dadu fuga in cast, cu o fale in cer si alta in pamint, sii spuse batrinei: — Acum pleact tofi sine parasese, in frunte cu Unchiul, care o duce in brate pe fe- tifa — Cum asa?!? suspind oarba. Sa fie oare cu puting una ca asta? S& nu vie Meidi ma- car sa-mi stringd mina de ramas bun, ca 0 mi aud si s-o mai simt o daté in preajma mex! Nu, asta nu se poate! In clipa aceea, cineva d&du cu toaté pu- terea usa de perete si, din citeva salturi, Heidi u ling& bunica vara, O imbragisa cu multa caldura si spuse aproape fipind de atita bucu- rie’ — Sti, bunico? Peste citeva zile o seasc aici patul meu de la Frankfurt!! — Cum?! facu bunica nedumerita. — Cum ai auzit, patul si pernele, si pla- puma aceea cilduroasd. Asa mi-a promis mie doamna Sesemann, si cind doamna Sesemann promite ceva, sd stii cf se tine de cuvint, ris- punse Heidi, arzind de nerabdare s& vada chi- pul batrinei oarbe luminindu-se de bucurie. Pe buzele infirmei se furis4 insé un zimbet de tristefe. — Ce femeie cumsecade trebuie sa fie aceasta. doamn&, murmura ea. De fapt, ar trebui si ma bucur c4 te ia cu dinsa, dar tare mi-e teama, cl, dac& pleci, n-am si te mai in- tilnese niciodaté... Caci eu mu mai am mult de tit, fetija’ mea... -~ Cum?!? Cine v-a spus asa ceva? intreba deodaté 0 voce prietenoasi Si doamna Sesemann, care tocmai intrase in odaie, lua miinile aspre ale infirmei in ale sale gi i le strinse cu cdldura. Auzise ultimele cuvinte ale oarbei si, ca s-o linisteasca, ii spuse cu toaté hotarirea: — Nu, doamna, Heidi nu pleac& nicaieri! Heidi ramine aici si va dorese din toata inima Sa va bucuragi de ea mulpi ani de-acum in- colo. ar noi o s& venim s4 va vedem pe tofi, si so- in fiecare an, caci vom ramine foarte legayi de aceste locuri binecuvintate, in care micuye noastré Clara sia recdpatat sandtatea Fata zbircité a batrinei se intinse ca din se- nin si pe buzele ci flutura de data asta un zimbet vesel. Muti de bucurie, ti stringea me- reu mina doamnei Seserhann, in timp ce la- crimi de fericire se prelingeau pe obrajii ci galbejiti. Bucuria fetifei muntilor nu mai cunostea margini. — Ai vazut, bunico? soptea ea la urechea bairinei oarbe. Ai vazut? Ti

    You might also like