Capitolul IT ANCHETA SI SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 1, Principalele metode de investigare a fenomenelor sociale Cand anchetele gi sondajele sociologice vizeaz&’ probleme sociale mai gingase, ele sunt supuse, de regula — pretutindeni, nu numai la noi in fara -, unor critici foarte severe, in special din partea jurnaligtilor, a oamenilor politici sau a diverselor categorii de intelec- tuali, respectivele judecii negative provenind, fireste, din lezarea unor imterese speci- fice, dar si din ignorarea particularitatilor acestor forme de investigare a socialului, din necanoasterea locului lor in ansamblul arsenalului metodologic de cercetare empiricd, din confuzia ce se face intre sociologie si anchetd sau chiar intre sociologie si anumite genuri de sondaje care cunosc o mare popularitate prin mijloacele de comunicare de masa. fata de ce ne permitem si dedicdm un scurt paragraf prezentarii metodelor cu care opereazii stiingele socioumane, in general, si sociologia, in special. Ideea principal pe care vrem s-o sublinicm in acest context este aceea c4 ancheta - si, implicit, sondajul, ca forma specific’ a acesteia - reprezintd doar una dintre metodele sociologiei, ci ea nu are aplicabilitate universali, utilizarea sa fiind benefica doar in anumite situatii de cercetare, ca ea are limite serioase ce pot fi depasite prin utilizarea in paralel si a altor metode. Prin urmare, sociologii nu pun nict pe departe semnul de egalitate intre anchet’ si cercetare sociologica. Mai mult, oricine se intereseazi putin de ceea ce se scrie in cAmpul sociologiei va constata cu ugurinté ce [oc important ocupa aici literatura de factura metodologic’, putine discipline sociale fiind atat de severe cu ele insele, in privinta validitatii rezultatelor obtinute, cum este sociologia. De aceea, este bine s-o spunem, pentru eventualii cititori nesociologi, c4 specialigtii domeniutui nostru nu-i pot privi decdt cu ingiduingi gi condescendenti pe jurnalistii sau politicienii care incearca 5a le dea lectii despre cum ar trebui facute anchetele si sondajele sau cum ar uebui interpretate rezultatele obtinute. * Practic, fiecare autor de manual de Meiode in stiinjete sociale (ca s4 folosim titlul probabil cel mai des intdlnit pe copertele watatelor de factura generald metodologici, dintre care le amintim pe cele ale Jui Duverger [1964], Festinger si Katz [1963} sau58 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE Grawitz [1972}, ce au constituit abecedarul metodologic pentru o generatie de sociotogi de la noi) incearcd o clasificare originali a metodelor din campul respectivelor discipline, argument4ndu-si uneori pe larg propria optiunc. Cu siguranta c acesta este un simptom al dificultatilor de a delimita cu argumemte foarte solide diversele metode de abordare a socialului, multe dintre acestea fiind suficient de apropiate unele de altele pentru a se ridica probleme in definirea exact a specificului ficcdrcia. Pentru exemplificare, si Mmentionam c4, intr-o carte folosit ca manual in universitiqile francofone, Ghiglione si Matalon (1992) sustin existenta a patru metode in stiintele sociale : observafia, ancheta, experimentul si analiza ,,urmelor” (traces), aceasta din urmé fiind un fel de observatie ,amanat’”(différée) si cuprinzand: analiza documentelor, a statisticilor oficiale si a urmelor materiale ; in esen{i, este tipul de metod’ nonreactiva. intr-o jucrare aparuti aproximatiy in acecasi perioad’, Tim May (1993) acorda cate un capitol urmitoarelor ~metode ale cercetirii sociale”: analiza statisticiler oficiale, chestionarul, interviul, observajia participativd, cercetarea documentard, cercetarea comparativa. Am dat acest din urm& exemplu si pentru a ilustra cat de confuze pot fi uneori ideile care stau la baza stabilirii tipuritor de metode. Se observa c4 sociologul pomenit mai sus amestecd Iucruri foarte diferite : metode propriu-zise (interviul, observatia), tipuri de informasil (Statistici oficiale), genuri de cercetare (cercetarea comparativ’) si instrumente da cercetare (chestionarul). Pentru a limpezi putin limbajul — s4 recunoastem, destul de imprecis ~ folosit in descrierea domeniului metodologic al stiintelor socioumane, s& spunem c4 vom accepta si practica o distinctie intre metode, tehnici si instrumente de cercetare. In principiu, aceast& ingiruire a celor trei notiuni merge de 1a general spre particular. Metoda este 0 modalitate generald, strategic’ (din punctul de vedere al mijloacelor de cercetare $i nu al tcoriei) de abordare a realitatii, Tehnicile sunt formele concrete pe care te imbracd metodele, fiind deci posibil ca una gi aceeasi metoda sa se realizeze cu ajutorul unor tehnici diferite (de pild’, putem vorbi de tehnica experimentului cu grup de control, ca forma concret’ de punere in aplicare a metodei experimentale). in fine, instrumentul este un mijloc, ce poate imbrica o forma mai mult sau mai putin material, cu ajutorul cdruia se realizeazi ,,captarea” informatiei stiintifice ; este cel care se interpune intre cercetator si realitatea studiat’. Multitudinea tchnicilor prin care se aplicd o acecagi metoda deriva si din diversitatea instrumentelor de cercetare si a modului diferit de folosire a lor. Cu alte cuvinte, prezentarea unei tehnici de investigare presupune, de regula, specificarea instrumentelor cu care s¢ lucreazi si a modului concret de utilizare a acestora. Dupa cum se observa, in cele de mai sus ne-am referit doar la un segment al dome- niului metodotogic, respectiv la dimensiunea care priveste colectarea datelor privind realitatea cercetaté. Dup& cum se stic, existA si alte dimensiuni, cum ar fi, de pilda, cea care contine instrumentarul folosit in prelucrarea datelor objinute prin activitalea ante- rioari, instrumentar care este extrem de bogat si se adapteaza tipurilor de informatie utilizat& ; astfel, pentru abordarile cantitative bazate pe numirare, arsenalul statistic de pretucrare si analiz% a informatiei fsi dovedeste deosebita utilitate, fiind astazi pe larg folosit in formele sale cele mai rafinate. In campul metodologic mai pot fi incluse si alte activitati, dar nu vom insista asupra lor, cici, in lucrarea de fata, ne vom opri numai la+ prima dimensiune mentionatd si vom vorbi asadar despre metode, tehnici si instrumente de culegere a informatiei sociologice. Sublinierea este importanta pentru a infelege exact sensul consideratiilor pe care te facem in acest capitol. ANCHETA $I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 59 BazAndu-ne pe distinctiile si precizarile anterioare, parerea noastrii este ci o pozitie rationala gi cu multe virtuti predictive si explicative este cea care pornesie de la constatarea ci in stiinfele mature exist dowd metode fundamentale de abordare a realittitit empirice : observagia si experimentul. Mai mult, vom sublinia imediat ci aceasta din urma metod% este dominant4 intr-o anumita categorie de discipline, asa incat ele sunt si denumite ,,stiinfe experimentale”. Far’ a inlocui complet observatia, dar modificdnd-o profund prin logica proprie de desfiigurare a studiului, experimentul s-a impus in stiinjele naturii sia devenit, incepand cu secolul al XV1J-lea, metoda fundamentald de investigare empirice. Sintetic vorbind, experimentul presupune provocarea variafiel (apa- rifiet) anuia sau mai multor fenomene intr-o situafie controlata. El porneste de la schema determinist4 a relatiilor dintre fenomene, avand deci in centul oricarei configurafii de legituri relatia cauzal. Observatia, atunci cand se practic in mod independent in stiin- tele dezvoltate, se apropie de experiment prin grija de a gisi cele mai temeinice argumente pentru afirmarea existentei unei relatii cauzale, De exemplu, neputand controla anumite variabile, observatia se va repeta de multe ori, cduténdu-se contexte in care variabilele necontrolate iau valori diferite, pentru a regdsi relatia cauzald independent de context. Pe de alta parte, dacd enticitile empirice asupra c&rora se face observatia sunt nume- roase gi deci apar, din acest motiv, dificultati in controlarea situatiei fiecareia sau legate de inmultirea numirului de observatii, repetate asupra fiecdrei entitasi, datele culese prin observafie pot fi supuse unui tratament statistic prin care, de regula, se incearcd tocmai simularea unor situatii experimentale. Astfel, o serie de procedurt statistice bazate pe corelatic (corclatit partiale, regresia multipla, analiza path etc.) si similarele lor in cazul caracteristicilor calitative nu fac altceva decat si incerce 34 evidentieze relatia direct dintre dowd variabile cand celelalte sunt presupuse constante (controlate). Cu toate acestea, nu trebuie si legim in mod absolut observatia de modelul explicativ- ~cauzal determinist. fn stiintele umane, observatia se poate realiza — gi se realizeaz’ - si atunci cand paradigma de abordare a realitatii socioumanului nu este cea determinist- -cauzali, ci, de exemplu, cea interpretativist4. Lucrul e posibil, c&ci subiectul cunoscator este, in acest caz, parte din realitatea studiati, deci observatia poate beneficia de infele- gerea sensului actiunii semenilor nostri prin care se construieste realitatea respectiva. Asadar credem c4, pornind de la cele doud metode fundamentale de investigare a realitatii empirice - observatia si experimentul ~, acestea se vor regisi si in domeniul gtiintelor socioumane, fireste, cu particularititile impuse de acest camp al realului. Mai mult, din cele afirmate anterior se poate deduce imediat c4 observasia, in domeniile noas- tre de cercetare, va imbraca forme foarte diferite de cele practicate in stiinjele naturti, adic’ acolo unde subiectul (ca subiect cercetator) este detasat de realitatea cercetata, este altceva decit aceasti realitate, nu se poate confunda cu ¢a si nici nu se va implica (afectiv sau pe baza unor interese) in derularea fenomencelor studiate. Experimentul, in schimb, va ramane, formal, identic cu cel din stiinjele fizice, chiar daca in detaliile practice va trebui si se {ind seama de tipul special de ,obiecte” manipulate si controlate. Aceasté identitate de naturd deriva din schema standard, comund oricirui experiment, ce conduce Ja stabilirea de relatii cauzal-conditionale inure fenomene. De aici urmeaza c’ locul mai modest ocupat de experiment in cercetarea socialului nu se datoreaz4 numai dificultatilor tehnice de realizare a unor ascmenea studii, ci i faptului ci nu toate raporturile dintre fenomenele sociale pot fi exprimate in termeni cauzali. Cum bine se stic, existi orientiri filosofice care repudiaza total utilizarea unor asemenea scheme in studierea vietii sociale.oo ANCHETA SOCIOLOGICA $f SONDAJUL DE OPINIE Dar aceasii disp#fi e prea veche si prea lungi pentru a o mai invoca aici. S4 observam doar cA atunci cand omul face cercetare stiintificd (nu cdnd vorbeste despre ea! ), apelul la modelele deterministe este mult mai frecvent dect vor si accepte partizanii tehnicilor pur si absolut interpretative. Concluziondnd, vom spune asadar cA experimentul constituie o metoda care este folositd in stiingele socioumane, zona lui predilecté de aplicare constituind-o fenomenele care sc petrec la nivelul individului uman, al colectivitayilor de dimensiuni reduse sau al altor entitati ce pot fi supuse actiunii cercet&torului si/sau pot fi controlate suficient de bine de acesta. De aceea, nu este de mirare cd cele mai multe cercetari pe baz’ de experiment se intdl- nesc in psihologia individuala gi cea sociald. Pe de alt parte, cercetari cvasi- sau semi- experimentale se intalnesc frecvent in studiile asupra fenomenelor sociale, studii care, incercand s& se apropie de rigorile experimentului, reugesc sa le atinga doar in parte. Recunoscand valoarea incontestabilé a metodei experimentale in stiintele naturii, precum gi aplicabilitatea ci la unele aspecte ale socialului, nu vom cidea in ercarea de a © absolutiza, locul celorlaite metode, mai cu seama pe ramul sociologiei, fiind cotusi unul mult mai important. Jar ,,celelalte metode” mi sunt altceva decat forme speciale de »observatic” sau apartin acestui gen de modalitati de abordare a realului, chiar daca se deosebesc mult unele de altele gi chiar dact seamand prea putin cu observatia tradi¢ionala, practicati de biolog sau de astronom. Se poate argumenta usor c4 aceast’ extindere de sens nu constituic un abuz din partea noastra. Cel mai simplu exemplu in sprijinul ideii de mai sus e, probabil, faptul ci in literatura statisticd inca se mai vorbeste de ,,observajie statistici”, in sensul de operatie de culegere a datelor de aceasta natura. Dar mai convingtori putem fi spunand c& o dilatare semnificativa a termenului »observatie” este prezenta gi la unii sociologi de marc4. Astfel, intr-un clasic Handbook of Sociology (1988), un foarte cunoscut metodolog american, P. Rossi, reunegte sub cupola observatiei toate metodele si tehnicile, pornind de la doud criterii implicate in studierea socioumanului : a) dacd observatia e activa sau pasiva gi b) daca intre unitatea de observat si cercet&tor exist& sau nu o relatic interactiva. Prin combinarea acestor doud dimensiuni se obtin patru tipuri de procedee de culegere a datelor : 1. Observatie pasivd fard interactiune sociald - cercetitorul nu modific’ absolut cu nimic unitatea de observat si nici nu exista o relatie nemijlocita. Observarea compor- tamentelor oamenilor in locuri publice, in multime si analiza unor documente sunt exemple de acest fel. 2. Observajie pasivd cu interacfiune sociald - se inregistreazA date in conditii naturale in care cercet&orul interactioneazi cu subiectii studiagi, dar, in principiu, nu intervine activ ~ mai ales dacd nu i se cunoaste statutul - in mersul lucrurilor. Observatia parti- cipativa este un asemenea procedeu - de exemplu, cand cercet&torul este implicat intr-un episod (sti de vorba la bar cu cineva) gi pe urma noteaza gi analizeaza cele intémplate sau discutia respectiva. 3. Observatie activa cu interactiune sociald ~ cercetitorul provoaca raspunsuri prin inter- actiune cu subiectii: ancheta gi interviul, experimentul, dar si observatia de continua interactiune, in care subiectii stiu c& sunt studiati. . 4. Observatia activé fard interactiune socialé presupune Ca cerceratorul provoacd inten- fionat schimbéri in conditiile de viath si de munc4 ale subiectilor fara ca acestia sA stie : in ochii lor, schimbarile apar ca fiind ,naturale”, iar cercet&torul nu are contacte ANCHETA $I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 6 interactive cu subiectii studiati. Un anumit gen de experimente de teren pot fi incadrate in aceasta clasi. Un exemplu ar fi acela in care se observa comportamentul copiilor dupd ce li s-a interzis si vizioneze filme cu subiecte violente, in jurul acestor variante, P. Rossi expune o serie de consideratii privind avantajele si dezavantajele fiecdreia, natura datelor si validitatea lor. Am oferit clasificarea de mai sus si pentru a arata cA exist’ mai multe modalitti de a sistematiza ideile privitoare la studiile empirice socioumane, in care insi intrebarile ce observim” si .in ce conditii” au o semmificatie deosebita. ingelegem deci ci exist’ dificultti mari atunci cand vrem s4 delimitim formele prin- cipale de ,observagic”. In ceca ce ne priveste, credem cio posibilitate rajionala ar fi si distingem trei specii principale nonexperimentale de culegere a informatiei : (i) observatia Propriu-zisé a unor fenomene prezente, (ii) observajia unor fenomene trecute, folosind »urmele” lasate de acestea, urme care, indiferent de natura lor, reprezint’ ,,documente” , si (iii) meiodele interactive, bazate pe comunicare, pe schimb direct de informatii prin limbaj (oral sau in scris) intre cercetitor gi persoanele, actorii, care participa la viata sociald studiati. La randul lor, acestea au diferite forme de realizare, dar considerim c& despre metode diferite putem vorbi doar in imteriorul celei de a treia specii, distingand aici doud proceduri care n-ar trebui confundate: inierviul si ancheta. In rezumat, sustinem ci stiintele socioumane se folosesc, in principal, de cinci metode fundamentale prin care se poate realiza investigarea direct a universuiui empiric : experimentul observatia (propriu-zisd) analiza documentelor imterviul ancheta, ubimeie patru find, cum am spus, variante ale observatiei, dar care, datorita diferentelor mari dintre ele, pot fi considerate metode de sine stititoare, Probabil ca accasti propunere de clasificare a metodelor intr-un sistem de doar cinct categorii poate parea multora o intreprindere simplificatoare, departe de a fine cont de bogitia metodologici a disciplinelor respective. Nu se vorbeste oare astizi atita despre »metoda biografica” ? Nu se scriu tratate despre ,.metoda studiului de caz”? (vezi, de pilda, Yin, 2005). Nu este de atata vreme celebri ,metoda monografics” ? Si, evident, sirul de intrebiri.de acest fel ar putea continua, invocdndu-se de fiecare daté incd o metoda, mai mult sau mai pugin recunoscuei ca atare. Patru remarci ni se par decisive pentru a infelege corect afirmatia noastra tare despre existenta a cinci metode : 1, Fark a intra aici intr-o discugie chiar sumari cu privire la sfera si conpinutul stiin- selor sociournane (pentru detalii, vezi Tug, 1997, cap. 1), s& precizim c& metodele respective sunt specifice nu doar sociologiei, ci disciplinelor socioumane in general — dupa cum s-a sugerat deja, cu ponderi diferite: in psihologie domin’ experimental ; in stiintele educatiei, experimentut si ancheta ; in antropologia culturala, observatia participativa si interviul intensiv ; in istorie, analiza documentelor gi a urmelor (arheo- logie) ; in sociologic, ancheta ¢i interviul, dar din ce in ce mai mult si observatia. 2. Metodele enumerate de noi sunt, asa cum am afirmat, de investigare a universului empiric”, mai precis, de culegere a datelor. O serie de alte metode, pe care fe-am2 ANCHETA SOCIOLOGICA SE SONDAJUL DE OPINIE putea numi ,@emplexe” sau ,sintetice”, cum ar fi studiul de caz, analiza de rejea, metoda sociometricd, metoda monografici etc., se bazeazi inevitabil pe experiment, observatie, analiza documentelor, interviu sau ancheta - pe una dintre cle sau pe combinarea mai multora (cum e studiul de caz sau metoda monografica). Specificul acestor metode compiexe rezulti ins’ nu doar din faptul c4 imbin’ mai multe metode sau instrumente de culegere a informatiilor, ci si prin aplicarea diferitelor metode si procedee de prelucrare gi interpretare statistic’ a datelor (vezi Rotariu et al., 1999). . Abordand problema complexitagii metodologiei in stiintele socioumane, trebuie sd Temarc4m ci in psihologie si pedagogic, uncori chiar in sociologie, se aplica testele. Termenul ,test” - care, provenind din englez’, inseamna in sens larg ,,proba” - a devenit atét de popular, incdt uneori si pentru aplicarea unor banale chestionate neofitii folosesc sintagma ,,teste sociologice”. intelesul larg de ,prob4”, incercare, se ilustreazi si atunci cand inainte de a da forma definitiva unui chestionar, il .,pre- testim”. Testul este, de regul&, tot o proba creion-hartie, ca multe genuri de chestio~ nare, ins% are particularitati care-] deosebesc net de chestionar (Radu et al., 1994): a) testele se refer’ in general la aptitudini, deci sunt riguros construite ca validitate si fidelitate - si, un lucra foarte important, sunt etalonate, adicd pe baza scorului obtinut de un individ 1a test stim unde se plaseaz& in populatie: in sfertul de jos (foarte slab), in cel de sus (foarte inteligent, de exemplu), adic& rezultatele testelor se interpreteaz& pe o scala ordinal’ ; b) chiar cand se refer’ la trisituri de personalitate sau atitudini, exist4 o grili interpretativa standard, ce nu se opreste la a spunc doar ci atdtia la sutt au declarat asa, atatia altfel, cum se intamplt indeobste la chestionare ; c) cum sugeram, s-au dezvoltat o serie de instrumente de culegere a datelor care, ca grad de elaborare, rigoare (validitate, fidelitate si, eventual, ctalonatc), se situcaza intre testul propriu-zis si chestionarul obignuit (vezi gi ,, Validitatea gi fidelitatea instru- mentelor de cercetare”). Sunt asa-numitele ,,scale” gi ,inventare” construite pe probleme specifice, cum ar fi, de pilda, cele ce privesc dificultatile de comunic: conjugal’ (Touliatos er af., 1990). Ne aflam aici pe teritoriul dificil al folos instrumentelor standardizate {aplicate in mai multe (Ari sau cuituri, inctusiv, de exemplu, in domeniul studierii valorilor si mentalitiyii - Inglehart, 1997), unde se pune problema grava a traducerii si a intelesurilor comune 1a subiecti, si necesitatea, cu avantajele ei, de a construi chestionare intr-un timp relativ scurt, in functie de nevoi si populatii specifice. Este indeobste cazul sondajetor de opinie politica. fncercdnd o concluzie, intrucat testul se foloseste si in cadrul experimenuului, iar pe de alti parte foloseste procedee riguroase de grupare gi ierarhizare a itemilor, la rigoare, el poate fi privit ca o metoda de sine st&titoare de culegere a datclor, dar probabil e mai rezonabil a fi considerat, in functie de situatie, fie o metoda complexd, fie, cel mai adesea, un instrument. . In afard de experiment si ancheté - care, in forma lor puri, sunt doar cantitative (structurate) —, celelalte trei metode (observatia, analiza documentelor gi interviul) au atit variante cantitative, cAt i calitative, Mai mult, in forme spontane, dar nu neaparat ineficiente, ele sunt din plin utitizate si la nivelul congtiingei comune (pentru detalii, vezi Lut, 1997). . ANCHETA §I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 6 2. Specificul metodei anchetei Interviul si ancheta se constituie ca metode tn cercetarea socialului datorit4 particulari cA realitatea respectiva contine elemente — indivizii umani - cu care cercetétorul poate intra intr-o relatie de comunicare directa prin limbaj. Unii cercet&tori apreciazd acest lucru ca fiind un mare avantaj, datorit4 fapnului c& se realizeazi mai rapid si mai usor culegerea unei informatii foarte bogate la care altfel cu greu s-ar putea ajunge ; altii, in schimb, sustin contrariul - sau, cum spune Bourdieu, este un blestem ca stiintele umane s& aibi de a face cu un obiect care vorbeste. ..” (vezi textul selectat in antologia realizata de I. Aluas si I. Dragan, in 1971). Aceast din urmi pozitie vrea sii atragi atenfia asupra capcanelor in care se poate foarte ugor cédea atunci cand spusele oamenilor sunt luate ca atare, cand nu sunt parcurse etapele necesare construc(iei teoretice a discursului stiintific si sunt incadrate direct in el elemente ale discursului obignuit al oamenilor obignuiti. De altfel, sociologul francez amintit a pledat mult - indeoscbi in operele de tinerete si mai cu seama in.Le métier de sociolog (1968) — pentru depagirea empirismului indus de Protiferarea rapid’, pe solul Europei, a metodei anchetei gi a sondajelor de opinie importate din America. In fapt, aceasta relatie de comunicare ~ ce este caracteristic’ interviului si anchetei — este puternic asimetric’, in sensul c4 cercetatorul este cel care concepe, formuleaz4 si adreseazi o serie de intrebiri la care asteapti rispuns din partea subiectilor chestionati sau, altfel spus, el stimuleaz’ producerea unui comportament verbal a c&rui interpretare il ajuta si descopere alte tipuri de comportamente ale indivizilor, sistemul de atitudini si valori, caracteristici ale mediulut social etc. Ca urmare, rarcori subiectul este perfect congtient de ,,rostul” intrebarilor ce-i sunt adresate si, drept urmare, comportamentul Wi verbal nu va fi dependent doar de conginutut intrebarii, ci si de modul in care el insusi interpreteaza scopul pentru care i se adreseazd o anumiti intrebare si nu alta. Dar asupra acestor chestiuni vom reveni in capitolele urmatoare. Deocamdati si retinem aceasti trdsdturd comuna a anchetei si interviului - comunicarea cu subiectii cercetarii gi crearea unei situatii de interactiune care influenteaza raspunsul celor chestionati uncori la fel de mult ca si situafia de fapt, existent’ dincolo de starea creati de cercetare - si sd recunoastem ci ea este suficient de puternica pentru a-i face pe multi autor s& considere cele doud modalitati ca frind o singuri metodd, S% mai retinem, de asemenea, c&, in ciuda tuturor limitelor acestor metode, ele sunt indispensable, nu numai pentru cd oferd o cale eficienté de obtinere a unei informatii bogate, ci si pentru cA exist aspecte ale vietii sociale ce nu pot fi abordate prin metodele clasice de observatic, deoarece nu se materializeazd in efecte inregistrabile prin mijloacele de sim{ sau, dacd o fac, acestea nu dobandesc nici o semnificayie independent de actiunea actorilor care au participat la producerea lor. simpli trecere in revisté a tratatelor de specialitate ne va arata, asa cum spuneam, ca nu de putine ori ancheta gi interviul apar ca o singura metod’, in cadrul careia se disting diferite specii, in functie de gradul de libertate permis in dirijarea discutici cu subiectul. Se vorbeste, astfel, de exemplu, de interviu structurat, semistructurat, nestructurat etc. E clar cd o astfel de pozitie pune accent pe ancheta orald, negtijand complet sau minimalizand importanta gi frecventa anchetelor realizate prin completarea64 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE chestionarului digget de citre respondent, care sunt si ele forme de culegere a informatiei prin comunicare, ce pot exclude chiar orice contact direct cu subiectii interogati (de pilda, chestionarul expediat prin posta). _ O pozitic interesant& adopt cunoscutul sociolog roman Septimiu Chelcea, cercetator cu merite deosebite in studierea si prezentarea domeniului metodologic al stiintelor socioumane, care, intr-o lucrare din 1996, se opregte pe indelete asupra acestui gen de metode bazate pe comunicare verbal intre cercet&tor gi subiect. El considera ancheta ca flind 0 metoda generald, ina cirei aplicare concretd se regisesc dova forme : chestionarat si interviu!. Excelenta prezentare a unui bogat sir de precepte si constatari metodologice cu mare valoare pentru cercetarea concreti contine ins& si cateva inadvertenje, atunci cand e vorba de distinctiile intre modalitatile principale de abordare a realitatii empirice. Mai intai, autorul mentionat considera ca in definirea anchetei trebuie pornit de la termenul frantuzesc enquéte, luat in sensul de quéte @’informations erates, Or, cum poate lesne constata orice cititor, in prezentarea formelor de anchet& el le enumeri si pe cele care nu presupun schimbul de informatii pe cale orala. in al doilea rand, a considera »chestionarul” gi ,interviul” ca dowd tehnici de ancheta gi a Je trata separat, asa cum procedeazi autorul, alocind fiecdrcia cate o sectiune a cirtit, produce o oarecare nedumerire. Aceasta pentru cH, pe de o parte, oricata libertate ne-am Ina in folosirea termenilor, e evident ci ,,chestionarul” este un instrument de cercetare si nu o tehnicd (am putea vorbi eventual de ,,tehnica chestionarii” sau de ,,tehnica bazati pe chestionar”), tar pe de alti parte - si asta e mult mai important -, autorul nu poate trata chestionarul iri a vorbi de aplicarea Ini pe cale oral’ (ceea ce in spiritul carjii inseamna interviu), si nici interviul fara a vorbi de utilizarea chestionarului (in cadrul aga-numitului interviu stnucturat). De remarcat faptul cA, intr-o lucrare mai recenta si mai extins’, Septimiu Chelcea (2004) se pare ci abandoneazA pozitia expusi mai sus, rezervand un capitol special pentru chestionar (folosind ca echivalent, in text, si termenul ,ancheta”) si umul distinct pentru interviu, unde un spajiu larg este acordat interviutui nestructurat. Dup pirerea noastri, in clasificarea metodelor gtiintelor socioumane care fac apel la schimbul de informatii prin mijloace lingvistice cu indivizii umani, membri ai colecti- vitipii vizate de cercetare, exist, logic, doua posibilitati principale de a opera : fie facem distinctia intre proceduri de comunicare orali gi in scris, fie facem distinctia intre procedee ,cantitative” (structurate, ,inchise” etc. ) si ,,calitative” (nestructurate, interpre- tative etc.). Cei care opteaza pentru prima variant sunt foarte multi, indeosebi sociologii de limb& englezi, limbit in care, tn problema pe care 0 discutim aici, nici nu se regiseste propriu-zis termenul .ancheti”, In romaneste, dar gi in frantuzesie, s-a tradus cu panchet’” termenul survey. Poate cd nu e lipsit de interes pentru publicul romanesc sa precizim c4, aga cum cuvantul ,ancheti” are mai multe intelesuri $i aplicatii semantice C,anchet4 judecitoreasca”, ,,anchet& politist’” ctc.), tot aga survey se utilizeaz’ cu infeles foarte general, dar nu in directiile celui de anchet&, ci apropiat de .trecere in revist”, de ,a vedea ce este acolo”. Sapsford (1999, p. 1) arata c4 sfera notionald se intinde de la Stand pe un varf de deal «I survey the surrounding [...] and see what is there» — m4 uit imprejur si vid ce e acolo”, trecind prin a numara o populatic si ajungand ta un sens specific de masurare precisi a ceea ce este gi, eventual, a potentia- litétilor, cum ¢ cazul recensamintelor. in limba gi cultura americani se giisesc frecvent expresii de genul geological survey”, ,,survey the theories and themes”. ‘Totusi, cel mai ANCHETA SI SONDAJUL iN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 65 adesea, survey se refera la populatii umane, astfel incat cei ce se ocup’ de cercetiri de acest fel s-au intrebat la o intalnire cu specialisti in stiinfa computerclor dac nu se poate vorbi de Survey Automation” (National Research Council, 2003). Autorii care merg pe distinctia oral/scris folosesc, in general, termennl ,interviu” (interview) pentru a desemna modalitatea oral de strangere a informatiei, deosebind interviul structurat, cantitativ, de cel nestructurat, calitativ, admitand, fireste, uncle variante intermediare. O serie de sociologi insista mult, uneori aproape exclusiv, asupra tehnicii orale de comunicare, astfel inct cea in seris aproape cd nu mai capaci un nume distinctiv ; uneori se foloseste pentru ambcic forme termenul ,ancheti” (sau, in englezd, survey), iar cand se face diferen(a prin denumire, in sociologia americana gasim pentru forma scrisii denumirea de ,,studiu pe bazi de chestionar” ori alte expresii care evidentiaz’ modalitatea respec- tivi de completare a chestionarului: sef-administered questionnaire (cf. Faris, 1964, Pp. 1009). A dona distinctie, pe cate o adoptam gi noi aici, imbracd mai curand o form’ de exprimare implicit, in sensu] cX ea se evidentiaz\ cu precidere in iucrarile strict metodologice, care nu pot evila descricrea amanuntita a pasilor si preceptelor de urmat in cercetare, elemente ce introduc treptat diferente clare intre procedurile ,cantitative” sicele ,calitative”. Distinctia intre anchetd si interviu, pe care o sustinem, asadar, cu fermitate, se bazeaz& pe o serie de trasitri distinctive, atat de natura formald (de realizare a cercelaril), de natura continutului problemelor studiate, cat si de natura populatiei direct investigate. Redim mai jos cteva dintre aceste diferente, fr4 s4 avem pretentia de a le ierarhiza dupa importanyé sau de a Je epuiza. Probabil ca singur’ nici una dintre trsdturile respective nu este decisivi, dar luate impreund, ajung si marcheze o deosebire de esenti, si nu doar de suprafatd, intre cele douad metode. 1. Tehnicile de realizare a anchetelor au un evident caracter standardizat, in sensul c& numarul, ordinea si formularea intrebarilor, precum si efectivele de persoane cirora lise adreseaza aceste intrebari sunt stabilite foarte clar de la bun inceput, nefiind permise decat rareori abateri de la schema de realizare a anchete?. Desfasurarea: interviului depinde mai mult de modalitatea concretd de interaciiune dintre cei aflati fag in fati, de ceea ce rispunde si de felul cum raspunde subiectul si mai putin de schema de investigatie construité anterior. Cei care unifici cele doua metode in una singuré sunt nevoiti si vorbeasca de diferite forme sau tehnici de imerviu, intre care apar gi cele ce corespund distincjiei noastre : interviu standardizat - interviu nestandardizat. 2. Pe aceeagi linte apare diferenta privind instrumentele de investigare. Ancheta uzeacd, prin definitie, de chestionar, ca instrument de cercetare, chiar si in cazul celor mai simple forme de realizare a ei. Jnterviul se poate desfasura pe baza unui ghid de interviu, sau chiar fara un instrument de lucru construit dinainte. Constructia, folosirea (aplicarea) si exploatarea chestionarelor se face in maniere cu totul specifice, diferite de cele ce se folosesc in cazul ghidului de interviu. 3. Prin modul de alegere a persoanelor investigate, ancheia urmdreste sé satisfacé cerinja de reprezentativitate, in sensul statistic al termenului, @ esantionului in raport cu © populatie incomparabil mai mare. Alifel spus, alegerea indivizilor anchetati trebuie si respecte o serie de reguli statistice pentru a putea transfera, cu 0 marja de eroare rezo- nabila si cu un risc acceptabil, constatarile obtinute pe egantionul de indivizi la nivelut66 ANCHETA SOCIOLOGICA $1 SONDAJUL DE OPINIE populatiet vizatg,de cercetare. Tipurile de indivizi din esantionut anchetat trebuie sé acopere corect tipurile ce apar in populatie, pe cand cei din loturile intervievate posed’ trisdturi care, de regula, ii particularizeaz’ fai de de masa mare a celorlalti; sunt intervievati lideri formali sau informali, persoane ce detin pozitii privilegiate sau au avut parte de experienje de viad neobignuite, detinand agadar informagii pe care ceilalfi nu le au etc. Exagerand un pic, am putea spune ci individu] anchetat este individul mediu, obignuit, iar cel intervievat este cel deosebit, atipic. 4. Pentru a se asigura o reprezentativitate satisfacdtoare, ancheta se realizeazd, de regula, pe esantioane mari, in vreme ce interviului fi sunt supusi un numar mult mai redus de indivizi. Esantion mare inseamnd de ordinul sutelor sau, mai frecvent, miilor de persoane ; lourile supuse interviurilor cuprind, cel mai frecvent, cateva zeci de persoane sau chiar mai putine. Concluziile unei anchete se intemeiazi pe legile statisticii matematice si ale teoriei probabilititilor (chiar si atunci c4nd esantionul nu respect intocmai cerinfele probabilistice), in speté pe ,legea numerelor mari”, ceea ce nu inseamna altceva decAt c4 trebuie si ne asiguram o& sunt destui indivizi in categoriile analizate pentru ca sa se manifeste legititile statistice. 45. Investigand direct un numir atat de mare de indivizi, urmeaza imediat c& ancheta nu poate urmari decat colectarea unor informarii relativ simple. Mai exact, standar- dizarea instrumentului, de care vorbeam la inceput, presupune acest gen de uniformizare spre o forma cat mai simpla, pentru a putea fi aplicat corect de cdtre cat mai multe persoane, c4t mai multor persoane. Intrebirile din chestionar se referi la aspecte din viaja omului sau din mediul sau inconjurator despre care acesta posed’ informatii gi le poate reda gi este dispus si o facd fara mari dificultati si de o manier4 nedistorsionata. Aspectele sunt simple pentru ci sunt generale, la nivel de egantion sau subegantion. Interviul inccarcd sondarea in profunzime a universului spiritual al celor studiati. Se urmiaregte astfel objinerea nu a unor cunostinte tip ,,fotografie”, ci descifrarea mecanis- melor acjiunilor oamenilor, descoperirea motivatiilor, a sistemului de valori la care adera, descrierea unor comportamente relevante din colectivitate, pe baza experientei de viala a celui intervievat. Altfel spus, anchera este o metodd de tip extensiv, pe cali vreme interviul este una de tip intensiv, 6. Prelucrarea datclor unei anchete se realizeaza folosindu-se procedurile statistice standard, care toate se bazeaza pe calculul frecvenjetor cu care apar diferitele variante de raspuns ale fiecdrei intrebari. Din acest motiv, rispunsurile libere la intrebdrile numite »deschise” (cele fara variante de rispuns prestabilite) trebuic aduse, dupa efectuarea investigatiei, la forma ,,inchisa" si prelucrate ca gi acestea. Valoarea informatiei obtinute prin ancher se exprima si prin gradul de reprezentativitate al egantionului anchetat. Deci ancheta presupune si o evaluare statisticé a médsurii in care rezultatele obfinute (medii, proporjii, coeficiensi de coretasii etc.) aproximeazdé pe cele din populayia de referinga. in cadrul interviului, calculul frecventelor se face doar in situatii cu totul deosebite, iar problema reprezentativitatii statistice nu se pune. 7. Interviul este o metod4 ce uzeaza prin excelenti de rehnici orale, de preferingi fata in fagi (si mai greu prin telefon), pe cat vreme ancheta se poate realiza gi in seris, in sensul c4 subiectul raspunde completand chestionarul primit, fic cd ¢ vorba de intrebari la care trebuie si dea raspunsuri mai jungi, elaborate, fie cd i se cere doar incercuirea ANCHETA $1 SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 6 unor coduri. Fireste c intre cele doud mari genuri de tehnici de ancheti, orale gi in scris, existé diferente substantiale in ceca ce priveste realizarea lor practicd, constructia chestionarului, natura informatiei culese si interpretarea ei. De aceea, infelegem perfect argumentele - chiar si implicite - ale celor care le considera metode distincte, adici nu excludem a priori posibilitatea ca ele si fie considerate ca atare, dar pleddin pentru a nu se confunda ancheta oralé cu interviul. 8. Daca, prin definitie, ancheta se realizeazi strangand informatia dé la persoane luate in mod individual, interviul poate imbrica si forma inierviului de grup. Desigur c& si in cazul anchetei pot .colabora” mai multe persoane la completarea unui chestionar (in ancheta in scris), dar acest lucru fie este considerat o abatere de la regula stabilit, fie e vorba de nigte intrebari la care nu are mare important& cine anume raspunde (de pild4, dacd cerem informatii factuale despre modul de trai al membrilor unei fami important e nu cine rispunde, ci ca informatiile s4 fie corecte). Interviul de grup are ins’ ca principiu objinerea de informagii, de o anumitd natur (opinii, in speyi), care sunt »elaborate” intr-un anumit mediu colectiy, unde interactiunile dintre persoanele care-1 compun sunt esentiale (deci care n-ar putea fi obtinute prin interviuri individuale). Existd, cum vom vedea, gi tehnici de aplicare a unor chestionare la indivizi grupati (nu la grupuri! ), dar acolo grija fundamental a celui ce realizeaz& cercetarea este tocmai s4 nu se produck nici un fel de efect de interactiune intre participanti. Distinctia mentionata la acest punct nu este numai una formal; ea poate reproduce diferente profunde in modul strategic de a privi, concepe, descrie gi explica realitatea social. Ancheta fiind prin definitie individuald, ca nu poate s& reproducd decat un set de date referitoare la indiviaii ce populeazd un mediu social si nu la societate ca atare sau mécar la subunitdji ale ei (grupuri). Prin interviul de grup se urmareste, intr-un fel sau altul, depasirea acestei perspective alomistice induse de anchetl. 9. Ancheta se realizeazi, de regula, cu personal auxiliar, operatorii de anchetd (numiti de multe ori si ,,operatori de interviu” , tocmai din cauza faptului c4, aga cum am discntat, ancheta orali este asimilata interviului), in vreme ce interviul nu poate fi fiicut decét cu persoane cat de cat calificate, de preferingi membri ai echipei de cetcetare. Operatorii de anchet4 e bine s& fie persoane care mu au nici un interes, stiintific sau de alté natura, fafa de tema studiati, deci oameni cAt mai ,neutri”, ale cdror singure calita¢i cerute sunt capacitatea de a provoca reactiile verbale potrivite ale subiectului si de a inregistra corect aceste manifestiri. Interviud este realizat de cunoscatorii temei si obiectivelor cercetarii, adesea luand parte doi sociologi, unul avand ca sarcina intretinerea si stimularea discutiei (mai exact, a discutiilor, céci sociologii se dubleaza in special in cazul interviului de grup), iar celalalt avand ca sarcind inregistrarea reactiilor verbale si de alta natura ale subiectilor. 10. Sintetic vorbind, ancheta face parte din cadrul procedurilor care, in sens larg, poart4 numele de cantitative, tindnd de modeiul nomotetic de abordare a realitayii, in vreme ce intervjul este 0 metod’ calitativd, fiind agreat ca metoda de investigatie de sociologii de orientare comprehensiv-interpretativisti. Lucrul este evident relativ la ficcare moment al desfasurarii cercet&rii cu aceste metode, incepAnd cu constructia instrumentului de cercetare si terminand cu analiza si interpretarea datelor obtinute. Procedeul folosit de noi in acest demers de definire prin comparatie nu are nimic deosebit, el fiind utilizat freevent gi cu bune rezultate in cazurile multor altor notiuni8 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE perechi (vezi, qg pilda, memorabila incercare a Ini George Em, Marica [1942] de definire a satului prin raportare permanent la urban). De asemenea, rezultatul unei astfel de abordari fl constituie o definitie flexibild, prin care cele dou genuri distinse nu sunt rigid separate, sugerandu-se chiar o posibila trecere de la unul la celalalt, in masura in care o parte dintre conditii nu sunt (sau nu chiar intru totul) indeplinite. Agadar, vorn Tecunoaste cA anumite tehnici ale anchetei se apropie de interviu, cum ar fi, de pilda, cazul celor ce imbraca o forma orald, cu un chestionar ale carui intrebari pot fi puse in ordinea doriti de operator si cand acesta din urma are gi libertatea de a discuta cu subiectul ceea ce crede necesar pe marginea oricirei intrebari (si dea explicatii asupra sensului intrebarii, asupra rostului ei in cadrul cercetrii, s& se intereseze de motivatiile rispunsului etc.), La fel, interviurile cu un numér mai mare de persoane gi conduse cu instrumente relativ rigide (repetaéndu-se practic aceleasi intrebiri) se apropie de ancheta, mu doar prin acest caracter format al lor, ci si pentru cd ele dobandesc si alte caracteristici ale acesteia (o anumitd reprezentativitate, de exemplu). 3. Ancheta gi sondajele de opinie Termenul ,sondaj” este, in general, sinonim cu cel de ,cercetare selectiva” sau de ,esan- tion(are)”. Cumparatorul alege prin sondaj un obiect dintr-o muitime spre a-i testa calita- tile, profesorul verifics prin sondaj cAtiva elevi si vadi dacd au inteles lectia predati etc. Ideca sondajului este deci aceca de a reduce populafia statistic’ efectiv cercetata la o parte (mica) a ei, capabilé sa reprezinte caracteristicile intregului. fn domeniul investigajiilor sociale se utilizeazd frecvent expresia ,sondaje de opinie” sau ,sondaje de opinie publicd” pentru a se desemna un anume gen de anchet&, cea efectuati pe diferite probleme de mare interes public si care urmareste, in principal, si surprindé opiniile (parerile, atitudinile, evaluarile etc.) oamenilor legate de aceste probleme. in ceea ce ne priveste, preferim si utilizim denumirea sendaj de opinie in locul celet de ,sondaj de opinie public3”, nofiunea de ,opinie public3” fiind, cum s-a vazut, destul de complexa si greu de definit in mod operational. De asemenea, vom rimane [a injelesui curent - in domenin! sociologiei - al notiunii ,sondaj de opinie”, incercand doar sa delimitim, in misura posibilului, aceasta notiune de cea de ,,egantio- nare” si, mai ales, de cea de ,ancheti”. Primul aspect nu merit4 mult efort pentru a-] dezbate. E nevoie doar de putind atentie din partea sociotogilor atunci cand citesc lucrari de matematicd, statisticda, economic ctc., unde in focul termenului ,,esantionare” (sau chiar ,,esantion”) se folosese cuvinte precum »sondaj”, ,selectie” etc., care uneori pot fi derutante. Pentru ilustrare, trimitem citi- torul la un articol de popularizare privind ,Sondajele de opinie publica”, scris de un matematician (Boseaiu, 1995), text in care, pe langi unele pertinente recomandari metodologice asupra culegerii si interpretirii informatiilor cu ajutorul chestionarului, se vorbeste mult - si pe infelesul tuturor - despre egantionare, folosindu-se ins4 termenul »sondaj”. Agadar, in titlu, sondaj inseamna metodd (tehnicd) de investigare, iar apoi, pe parcurs, sensul lui se reduce, descori, la cel de operajie sau modalitate de selectare (alegere) a indivizilor ce urmeaza a fi chestionati. Astfel, vorbindu-se, chiar in debutul ANCHETA SI SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN oo articolului, despre ,clasificarea sondajelor” (p. 146), se trateaza, in fapt, clasificarea procedurilor de alegere a esantionului si nu clasificarea ,sondajelor de opinie” (dupa tematica, destinatie sau alte caracteristici), asa cum s-ar astepta un sociolog. Dar acestea sunt efecte benigne ale diferentelor de limbaj intre domenii de specialitate ce na comunica foarte strans. , Incercarea de a deosebi sondajul de opinie de ancheta este, in schimb, un lucru mai complicat si nu e exclus ca o astfel de delimitare si se dovedeasca, in fond, o chestiune artificial, cercetirile puténd evolua, in practicd, pe directia unei unificari a sensului ceior doua notiuni. Ne asumim insa riscul de a incerca evidentierea cétorva elemente ce ar putea fundamenta 0 asemenea delimitare. in principiu, vom accepta ci sondajele de opinie sunt specii ale anchetet sociologice. Prin aceasta subliniem gi faptul ca realizarea unui sondaj esie o treaba de profesionisti, cu pregitire sociologica, si nu o chestiune la indem4na oricdrui amator. Institutele specia- jizate in realizatea sondajelor de opinie au personal cu diferite calificari, dar in nici un caz nu se pat dispensa de sociologi si/sau psihosociologi. A sti si construiesti un csan- tion probabilistic abstract sau a sti s& studiezi prin sondaj calitatea marfurilor ce ies de pe o banda rulantd nu este suficient pentru a putea realiza si un sondaj de opinie. Ce deosebeste totusi un ,,sondaj de opinie” de o ,ancheta sociologica” propriu-zisd ? Tati, dup parerea noastra, care ar fi cAteva dintre cele mai importante note caracteristice : a. Sondajete de opinie, asa cum le aratd si numele, sunt centrate — daca nu exclusiv, cel putin cu preponderenti - pe aspectul opinional, subiectiv a] realita(ii sociale. Ele urma- resc sd evidentieze ceea ce ,,cred”, ,gandesc”, ,,simt”, ,apreciaza”, ,,intentioneazd si faci” oamenii. Cel mai adesea, prin sondaje se testeaz’ gradul de satisfactie fata de activitatea diferitelor organisme sau persoane cu functii in stat, notorietatea persona- litatilor politice, optiunile electorale, raportarea la anumite sisteme de valori etc. b. Sondajele de opinie sunt centrate pe probleme ce suscitd un larg interes de public ; astfel de probleme apar fie in dezbaterile mediatizate, fie in preocuparile mai mult sau mai putin marturisite ale unor organisme, institutii politice, administrative, stiin- tifice etc. c. Sondajele de opinie sunt anchete sociologice cu un pronunjat caracter descriptiv. Ele nu numai c4 nu au ambilii explicative, dar, adeseori, insisi descrierea fenomenelor este realizata doar in linii foarte generale, fara detalieri si particularizari. d. Sondajele de opinie sunt anchete realizate intr-un timp foarte scurt, ca chestionare simple si clar structurate si pe esantioane care sd asigure o reprezentativitate rezonabila pentru evaluarile cu caracter general urmarite. c. Sondajele de opinie se realizeacd, de reguld, de cétre institute speciatizate, ta comanda unui beneficiar ale c&rui interese sunt altele decat cele stiintifice. fn momentele cand o problema starneste un mare interes, iar prin publicarea rezultatelor institusia respectiva se face mai bine cunoscut& publicului larg, ea poate reatiza sondajul pe cheltuiala proprie, fara comand. f. Rezultatele sondajelor sunt prezentate beneficiarulut sau publicului larg intr-o forma simpld, fir& a se recurge la mijloacé sofisticate de prelucrare gi interpretare a informatiei. g. Sondajele de opinie sunt, intr-o socieiate democraticd, nu doar o componenta a cunoasterii stiintifice a socialului, ci si parte inseparabild din viata societtii respec70 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE dive, un repapin evaluarea diverselor elemente ale ,.mecanismului” social si puncte de sprijin pentru ajustarea strategiilor gi tacticilor fortelor politice. Toate deciziile majore - sau unele chiar de mai mic anvergura ale organclor executive nationale sau locale sunt supuse judecdqii cetatenilor cu ajuiorul acestei forme simple, rapide si eficiente de recoltare a opiniilor. in nici o societate cu adevarat democratica nu este pus& la indoiala utilitatea sondajelor, iar fortele politice nu-si pot permite si ignore rezultatele acestora si, cu ataét mai putin, si agreseze institutiile care au lansat pe piata cifre statistice care nu Ie sunt favorabile. (Asupra acestor aspecte vom reveni in finalul lucrarii.) Mai pe scurt deci, sondajul este o forma ,populara” de anchetd, axat’ pe o problema- ticd ce stérneste un interes generat gi ale carei rezultate sunt aduse fa cunostinta publicului sub o form’ accesibild, utilizindu-se, de regula, reprezentiri grafice ale frecventelor exprimate procentual. Ancheta, in forma sa clasicd, adici pus in lucrn intr-un cadru stiintific temeinic elaborat, presupune mult mai multe premise teoretice si modalitati mult mai ample de analiza $i interpretare a datelor culese cu ajutorul unui chestionar decat se intémpla in situatia unui sondaj de opinie. Pare asadar plauzibila ideea cd nu atat tematica investi- gatiei, c&t mai cu seama forma ei de realizare si cea de valorificare a rezultatelor permite distinctia sondaj-ancheti, cici este evident ci orice problematic’ de sondaj poate fi supusd unci investigatii mai profunde si cu mult mai multe mijloace de pregatire si de interpretare a datelor culese decat se intampla in cazul obisnuitelor ,,sondaje de opinie”. Cu toate acestea, nu intotdeauna putem afirma despre o cercetare cd este ,doar” un sondaj si nu o anchet3 sociologica in sensul deplin at termenului. De aceca gi includem sondajul in clasa mai larg’ a anchetei si trat&im, in lucrarea de fata, cele doud forme de cunoastere a sociatului ~ mai ales pe latura metodalogicd ~ aproape indistinct, adic& fir a semnala intotdeauna diferenta dintre ele. 4, Cateva genuri de sondaje Chiar daca nu tematica aleasa este cea care confera unei cercetari caracterul de sondaj de opinie, exist, prin traditie, cdteva mari cémpuri problematice care fac obiectul sonda- jelor, ceea ce justifica incercarile de a clasifica sondajele in functie de domeniul abordat al vietii sociale. Astfei, de pilda, gasim o grupare a temelor de sondaj intr-o recenta carte a lui J. Antoine (2005), cel care a condus un prestigios institut de sondaj din Franta - SOFRES. El vorbeste de patru categorii de sondaje : politice, de marketing, de audiema a mijloacelor de comunicare de masi si cele de cercetare economica gi sociala. Interesant in aceasta clasificare este faptul cd autorul are in vedere mai cu seama formele institu- fionale care organizeaza activitatea de sondaj ; or, in Franta (dar nu numai), unitatile cel mai bine cunoscute pentru activitatea de sondaj sunt, in principal, institutele private de sondare a ,,opiniei publice”, a caror activitate este reflectata de primele trei categorii de sondaje mentionate, cirora li se adauga institutele statistice najionale (INSSE, in Franta, INS, Ja noi), acestea din urm4 desfasurand multe studii pe-baza de esantion, dintre care unele imbracad forma populara de sondaj de opinie (pe cele mai diverse teme de interes social). ANCHETA $I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN n Am prezentat aceasta clasificare pentru a ilustra cat de usor ne putem Lisa furati de lucruri care par evidente, ajungand s& formulim judecifi in mod clar eronate, chiar in condi(iile in care limbajul disciplinelor sociale las loc la multe posibilitZti de interpretare. Mai intai, desi recunoastem - si nici nu putem altfet ~ importanta institutelor de sondaj sau a celor statistice in productia nationala de sondaje, e clar c% ele nu epuizeazi sfera unitatilor capabile si realizeze sondaje de opinie cu reprezentativitate national, fara a mai pune la socoteala diversele investigadii cu sfera local’, efectuate de nenumirate tipuri de firme, institutii sau persoane private. Inclusiv acti je la scar nationala se fac si de cdtre alte unitag, cum ar fi colectivele de cercetare academice sau compar- timentele de cercetare ale unor unitag economice (in domeniut marketingului, mai ales) ori ale unor siructuri departamentale (de exemplu, ale ministerului de resort pe probleme de sAnatate). Apoi, daci ne marginim doar la activitatea institutelor de sondare a opiniei publice, ¢ iarasi limpede c& aceasta nu se reduce doar la efectuarea de sondaje de opinie. Pe de o parte, ele efectueaza gi un alt gen de sondaje, care, cu toat% buniivoinja, nu pot fi numite de opinie, iar pe de altd parte, respectivele institute folosesc si alte metode de cercetare decat ancheta/sondajul, cum ar fi, de pild’, interviul, individual sau de grup, ori analiza documentelor. intr-adevar, chiar din mentionarea celor tei activititi de bazi alc institutelor de sondaj (dintre care, im paranteza fie spus, anchetele pe teme politice asigur’ doar o mici parte din veniturile unui institut privat, ele fiind efectuate uneori chiar gratis, pur si sim- plu pentru ci oferd firmei o vizibilitate mediaticd deosebitd) se vede cA un tip important de activitati, cele legate de audientd, cu greu poate fi incadrat in clasa sondajelor de opinic. $i in cazul tn care 1as%im la o parte inregistrarea automata, prin mijloace tehnico- -ingineregti, a programelor diferitelor canale de televiziune sau a diferitelor posturi de radio si avem in vedere doar studiile de audienti in forma lor clasic%, de sondaj, € limpede ca aici se urmareste nu atat inregistrarea opiniilor oamenilor (cum ar fi, de pild’, pirerea despre o emisiune sau alta), ci a comportamentetor lor (de cxemplu, intervalul de timp petrecut, in cursul unei zile, in fata televizorului si distingerea programelor vizionate). O intreagd asemenea ancheti, ca de altfel multe altele ce privesc Teconstituirea ,,bugetului de timp” al subiectilor, se poate axa pe un chestionar ce contine numai intrebari de tip factual, fara nici o referire la parerile, intentiile, asteptirile etc. ale subiectilor, clemente care. cum se tie, formeaz& zona opinionalului. Or, ni se pare ca investigatiile de acest gen cu greu ar putea fi incluse in categoria sondajelor de opinic, oricat am incerca sii irgim sfera acestei notiuni Sicxemplul studiilor de marketing - probabil cea mai hucrativa activitate a institutelor de sondaj - este deosebit de relevant in discutia de fat. Faria intra in detalii, trimitem cititorul la o excelent lucrare introductivé in domeniv, publica recent de Petre Datculescu (2006), cel care a infiintat si condus primul institut de sondaj din Romania postdecembrista, IRSOP. Apare cu claritate, chiar si numai urmirind sumarul acestei cdrfi, cd sondajul este doar una dintre cdile de investigatie folosite — nu intotdeauna cea principala si care nu este obligatoriu prezenta in fiecare cercetare de marketing ~, diferitele forme de interviu fiind aici mult mai benefice, prin rezultatele de cunoastere, dar gi prin preful net inferior celui reclamat de un sondaj. O alt activitate, nementionatd de autorul francez pomenit mai sus, ce ocupa un loc important in viata institutelor de sondaj de la noi din (ara, in perioada actuala, o reprezinti cea de evaluare a diverselor programe, realizate la scard nationala sau local’, indeosebi a celor cu finanjare extern’ (prin Bancan ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE Mondiali, printagentii ale Uniunii Europene etv.). in cadrul acestor studii, anchetele, inclusiv cele care solicité opinii despre efectele/impactul programelor, ocupa un lec central. Totusi, aceste cercetiri nu pot fi pur si simplu asimilate sondajelor de opinie, de vreme ce, nu de putine ori, rezultatele nu sunt aduse nici mcar la cunostinta beneficia- rilor programelor sau programele insele nu sunt de mare anvergurd pentru a starni un interes public. Asadar, nu este nici pe de parte corect si punem semn de egalitate intre sondajul de opinie $i ceca ce fac institutele private de sondaj. E limpede cd activitatea acestora au se reduce la sondaje. in plus, preferam s% nu acordim statutul de ,sondaj de opinie (public3)” oricSrui sondaj, chiar dac% acesta satisface conditiile (b)-(g) de mai sus, conditia (a) fiind esentiala in definitic, respectiv faptul ca micar o parte dintre intrebarile chestionarului s4 vizeze aspecte opinionale. $i al doilea element, cel de la puncwul (b), adicd interesul manifestat de un public larg pentru problematica studiat, ni se pare un element practic obligatoriu pentru un sondaj de opinic (publica). Un sondaj ce surprinde parerea oamenilor despre calitatile unui detergent sau ale unei masini de spalat rufe este clar un sondaj de opinie, in sensul strict al termenului, dar nu in sensul pe care-l avem aici in vedere. Discutia aceasta ar putea continua, desigur, dar nu suntem convinsi cd se poate ajunge la o solufie univoca, acceptata de toatd lumea, in conturarea exact a continutului notiu- nii de ,sondaj de opinie (public)”. Credem totusi c& optiunea noastri este una rezona- bild, intemeiatd pe cdteva argumente solide si capabilé si inlature unele confuzii. De asemenea, ea are si consecinfe practice, cici ne permite s4 judectim cu realism ceea ce ofera sau ce ne putem astepta si ofere sondajele de opinie, Fireste ci o eventuala grupare tematic’ a sondajelor de opinie ar permite un progres si in privinta delimicdrii acestui gen de investigatie a socialului. Din pacate, dincolo de categoria mare a sondajelor politice este greu s& mai gisim un cAmp tematic omogen gi bine reflectat de cercerari selective de mare interes si cu impact social. Daci ne gandim, de pildi, la tematica economic’, vom constata ca multe dintre sondajele de acest gen n-au nici pe departe caracteristicile mentionate aici, fiind fie cercetiri pe probleme foarte speciale, fie vizand aspecte nonopinionale. Poate doar anumite tere mai la indemana publicului - cum ar fi, de exemplu, 0 anchet& printre managerii companiilor economice privind perspectivele cresterii economice, ale evolutiei somajutui sau a inflafiei - ar putea retine cu adevirat atentia presei si ar avea un impact public, Tot asa, este evident cd se gasesc usor teme de sondaj si chiar se efecrueaz’ cercetiri selective in domeniul culturii, al sporrului (anchete privind cel mai bun sportiv al anului), al invaimAntului etc., dar acestea prezinti rareori un interes public major, astfel cé nici un alt domeniu nu pare a concura politicul in privinga frecventei si interesului prezentat de sondajele de opinie. Este si motivul pentm care vom zabovi putin asupra acestui gen de sondaje. Chestiunile atinse in sondajele politice sunt foarte variate si o sistematizare dupa continutui acestora este destul de dificila. Ca vizibilitate socialé, se remarca, fair’ doar $i poate, sondajele electorale, adicd cele ce vizeazi chestiuni legate direct de alegerile care se realizeaza periodic la diferite niveluri. Multe probleme de natura politica abordate de sondaje pot fi fegate in mod indirect de tematica electorala, cum ar fi, de pilda, cele ce privesc popularitatea liderilor politici, increderea publicului in partide sau perso- naje politice ete. Alte anchete sunt mai depirtate de temele electorale : spre exemplu, cele ce contin fntrebari prin care se testeazd sprijinul de care se bucura autoritatile ANCHETA $I SONDAIUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN B inainte sau dupd luarea unor decizii politice majore (schimbari ale Constitutiei, aderarea Ja organizatii internationale, semnarea unor acorduri cu alte titi, reorganizarea adminis- trativ-teritorial a (irti, trimiterea de trupe in afara tari ctc.). Un caz interesant de sondaj politic nonelectoral este menjionat de J. Antoine (2005, pp. 103-104) si se refera la primul sondaj major de opinie apZrut in Franta gi realizat, in 1938, de nou-infiintatul FOP (Institutul Francez de Opinie Public), creatic a marclui sociolog Jean Stoetzel, dupa modedul institutelor americane similare. Tema de baz a sondajului au fost celebreie acorduri din septembrie 1938 de la Miinchen, cu consecintele bine cumoscute asupra desfigurarii ulterioare a evenimentelor pe pian mondial, iar intrebarea principala adresat& francezilor le-a cerut acestora sA spund daca aproba sau nu respectivele acorduri. Ca o curiozitate, si spunem ca ,,opinia publica francez4” s-a dovedit a fi una net favorabili actiunii primului-ministra Edouard Daladier, care gi-a pus semnitura pe documentele in cauza, dat fiind cd sondajul a gisit 57% dintre subiecti care ,aprob&” actul respectiv si doar 37% care-l considera ,,nefast”. Desi se pot invoca multe sondaje politice cu teme foarte interesante, este clar cd, aga cum sondajele politice tin prim-planul sondajelor de opinic, si sondajele etectorale reprezintd specia care se detaseaz in cadrul genului de sondaje politice. E bine de refinut ca se vorbeste de sondaje electorale indiferent de distanja in timp fati de momentul alegerilor, adica nu numai in situatia unor alegeri iminente sau imediat dupa ce acestea au avut Joc. fner-adevar, practic in toate statele democratice, chiar la c4teva luni de la alegeri se reiau cunoscutele anchete urmirind optiunile electorale, in situatia ipoteticd a unor alegeri iminente, si asta indiferent de contextul potitic sau de stabilitatea politic din tara, respectiv de consistenja majoritatii parlamentare in funcfie. Astfel de investigatii at putea fi incluse in categoria sondajelor preelectorale, ele avand ca functie testarea popularitatii/sustinerii partidelor (personalitatilor) politice, chiar daci o astfel de intre- prindere devine convingdtoare doar in preajma alegerilor, respectiv din momentul declan- gisii campaniei electorale, cand se cunoagte exact data alegerilor si structura forfelor politice aflate in competitic sau candidatii individuali. Sondajele postelectorale sunt mai putin numeroase si, cu o singura exceptie, mai putin popularizate de media comparativ cu precedentele. Ble se realizeazi intr-un interval scurt — chiar foarte scurt - dupa alegeri si rostul lor esential este acela de a analiza struc- tura votului in functie de o serie de caracteristici.individuale ale voranqilor, fntreband subiec{ii daci au votat si cu cine au votat la recentele alegeri, se pot face o serie de analize foarte complexe, care si includd comportamentul electoral in modele cu variabile numeroase si diferite ca natura (caracteristici sociodemografice, optiuni valorice, optiuni politice, situate economicd etc.}. Este limpede ci acest gen de sondaje intereseazi mai curand comunitatea gtiintificd a potitologilor si, intr-o anumitd masura, pe cei care participa direct la competitia politica, si mai putin publicul larg, intrucat astfel de analize sunt complicate gi nu oferd date spectaculoase. Apare si o alt problemi, si anume faptul c& valoarea acestor analize este limitati de distorsiunile care se produc prin diferenta dintre declaratiile indivizilor si comportamenuul lor Ia alegeri. Jar aceste diferente cresc rapid, pe masura scurgerii timpului, adic’ a cresterit intervalului temporal intre alegeri sianchet&, Ele riman semnificative chiar gi la intervale scurte, fiind deci mai putin vorba de probleme de memorie si mai mult de alte chestiuni, induse de cunoasterea rezultatului votului. Unii oamenii au tendinfa de a nu declara cd au votat cu partide ori candidati perdanti. Este si asta o forma de manifestare a ,,spiralei ticerii”, concept teoretizat demm ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE Noelle-Neumann (2004) pentru sondajele preelectorale, sau a fenomenului descoperit Ja alegerile americane din 1940 de sociologul american P. Lazarsfeld si cunoscut sub denumirea de bandwagon effect — pe scurt, ¢ vorba de sentimentul mai confortabil de a te arata a fi de partea invingatorului sau de acela mai putin confortabil de a declara cd ai luat partea celui invins. Pentru a ilustra ¢imensiunea acestui efect in sondajele postelectorale, preluim c4teva cifre folosite de unul dintre autori intr-o lucrare anterioara (Rotariu, 2005). La o saptimana de Ia alegerile parlamentare si prisnul tur al prezidentialelor din 2004, INSOMAR $i Metro Media Transilvania, doud cunoscute institute de sondaj din Romania, au efectuat o ancheti la domiciliul persoanelor cu drept de vot. Iaté declaratiile lor privind votul Ja primul tur (cei care au declarat ci au fost la vot) si rezultatele cfective (in procente) : La Camera Deputatilor : Formatiunea PSD+PUR | _D.a. | PRM | UpmMR| Aleut | Fotal Declaratii la sondaj 42,5 35,7 8,9 7,0 5,9 100 Voturi efective la turul I 36,6 31,3 129 6,2 13,0 Loo Diferenta 45,9 +44 ~4,0 ~0,8 -31 La Pregedinsie Candidatut A, Nastase | T. Biseseu [C.¥, Tudor] B.Marko| Alea | Total Declaratii la sondaj 45,8 36,1 8,0 5,0 5,1 100 Voturi efective la rut 40,9 33.9 12.6 31 78 100 Diferentz, +49 42,2 6 -61 2,4 Se vede clar c4 primele dou’ formariuni parlamentare au fost creditate, impreund, de c&tre subiecti cu peste 10 puncte procentule fata de nivelul real atins, iar primii doi candidati, cu peste 7 puncte fag de cele inregisirate. Aceste diferente nu pot fi datorate hazardului, mai cu seam’ ca datele din egantionul anchelat au fost ponderate de asa natura incat si reproduc’, dupa cateva variabile de bazi, exact structura efectoratului prezent la vot in primul tur. Vorbeam de o exceptie in privinta perceptiei publice a sondajelor postelectorale: intr-o posturii deosebiti si privilegiatd se gisoste sondjul la iegirea de la urne (exit poll, in engleza), cel asteptat de toata lumea tn momentul inchiderii urnetor, adic& atunci cand pot fi facute publice primele estimari ale tezultatului votdrii. Tinand cont de popularitatea acestor sondaje, ¢ bine si facem cdteva precizari in legdturd cn natura gi rostul lor. in ceea ce priveste tehnica de realizare, forma clasicd este urmitoarea : se alege un esantion de sectii de votare si apoi, a nivelul fiec4reia, operatorii intampina, de la prima ora pana la inchiderea urnelor, persoanele care ies de la vot si, pe baza unui chestionar simplu, cerand cateva date demografice si, eventual, alte elemente, intreaba un esantion de subiecti cu cine au votat, Chestionarul poate fi completat de operator sau de respondent, in acest din urma caz formularul putdnd fi introdus intr-o urna speciald pentru a asigura anonimatul raspunsurilor. ANCHETA $1 SONDAJUL iN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN, 7s Mai intdi si observam ci, strict vorbind, aceste inregistrari nu sunt sondaje de opinie. fn fapt, informatia principala care se solicit se refer’ la un comportament tocmat efec- tat. Daca actul respectiv ar fi unul obisnuit, fard incdrcturd sociald, atunci ar exista toate condigiile ca o asemenca investigatic si nu ridice probleme de precizie ; nu se pune, de pilda, problema ca omul s4 uite cn cine a votat cu cAteva clipe mai inainte. Cum se poate binui, in realitate, lucrurile sunt desiul de complicate, si asta mai ales intr-o socie- tate ca a noastra, care a parcurs 0 perioada scurta - si nu cea mai propice — pentru insusirea exercitiului democratiei. Oamenii sunt reticenti in a declara cu cine au votat, operatorilor amintindu-li-se adeseori caracterul secret al votului. Totugi, si nu culpabilizim societatea romAncasci si cand nu ¢ cazul, de vreme ce ratele de nonraspuns, la sondajele exit poll, se ridicd in (arile occidentale la circa 50%, dupa cum méarturiseste un autor francez (Kessler, 2002, p. 70), in vreme ce din experienta noastra, la acelasi tip de sondaje, de la alegerile din 2000 si 2004, am constatat o rata de refuz in jur de 15%. Folosirea formularelor autocompletate si introduse intr-o urna, pentru a reduce neincrederea subiectilor gi a spori sinceritatea declaratiilor, a fost la noi practic imposi- bila, cel putin pand in momentul de fatd, data fiind lipsa de exercitiu a multor concetatent de ai nostri de a completa formulare, dar si pentru c& ar fi de neimaginat pentru mule lure s& mai apara pe langa sectiile de votare alte urne decat cele oficiale, De altfel, institutele noastre de sondaj care au avut curajul sii realizeze anchete gen exit poll — si acestea sunt doar cateva : [RSOP, IMAS, CURS, INSOMAR si Metro Media Transilvania - pot depune mirturie despre dificulatile intalnite in a-si plasa operatorii in sectiile de volare, in pozitii din care si poat& fi bine identificati cei care au votat. Nici nu ne-am putea imagina in Romania o activitate ce se practica, de pilda, in Franta, unde primele estimari ale rezultatelor voturilor transmise de posturile de televi- ziune nu se mai bazeaz’ pe aceasti formi clasic’ a sondajului la iegirea de la vot, ci pe numéararea unui egsantion de buletine de vot efectiv introduse in urne de c&tre cetatenii votanti, Lucrul devine posibit nu numai pentru c4 in Franga exist’ un alt nivel de incredere decat la noi, nefiind binuiti membrii echipelor de sondaj c4 sunt in slujba unui partid si se ocupa cu fraudarea alegerilor, dar si pentru ca acolo exist circumscriptii unde urnele se inchid la ora 18.00 sau 19.00, deci inainte de limita generala a orei 20.00. Asifel, printr-o alegere foarte judicioas a unor sectii de vot care se inchid mai repede, este posibil s4 se numere cateva zeci de mii de buletine, pe baza cdrora sc prezinta ,estimarea de Ja ora 20.00”. Este evident ca fn acest caz singura problema este de ordin tehnic, de alegere a egantionului. Jar experienta institutelor de sondare, precum si existenfa unei serii lungi de date asupra felului cum s-a votat in fiecare sectie fac posibilA producerea unor date anticipatoare extrem de fiabile. Una dintre cele mai precise estimiri - la care unul dintre autorii cArtii de fatA a avut sansa sd asiste, ca telespectator - a realizat-o SOFRES, in 1974, cu ocazia turului doi al alegerilor prezi- dentiale, cand s-a dat o lupté foarte strans4 intre Valéry Giscard d’Estaing si Francois Mitterrand, batalie cdstigat& finalmente de primul cu 50,71% din voturi; estimarea, la inchiderea urnelor, a fost efectuat& de institutul amintit folosind doar 317 sectii de vot si aprevazut: 50.8% pentru Giscard d’Estaing si 49,2 % pentru Mitterrand (vezi si Kessler, 2002, p. 40). Oricum. s-ar realiza, sondajele despre care vorbim aici trebuie si aibé o calitate deosebitd ; ele au explicit un caracter de anticipatie si rezultatul Jor este supus verificarii intr-un timp foarte scurt, m&surat in ore sau zile, aga incat orice greseala majora este6 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE imediat percepwai si afecteaz’ puternic credibilitatea institutului in cauza. Cu toate eforturile imense presupuse de organizarca unui sondaj la iesirea de la urne, dacd informatia este obtinuti prin declaragiile votantilor, asemenea greseli nu sunt rare. Asa cum amintegte autorul citat mai sus, de exemplu, in 1996, israelienii ,,s-au culcat cu un prim-ministru numit Shimon Peres si s-au trezit cu Benjamin Netanyahu” (Kessler, 2002, p. 44). Chiar si in Franja, aflim din aceeasi sursi, in cazul alegerilor deputatilor europeni, cand toate urnele se inchid la ora 20.00 gi nu se mai poate recurge la folosirea esantionului de buletine de vot, fiind nevoie si se efectueze clasicul sondaj de tip exit poll, s-au inregistrat diferenje flagrante intre scorurile anunfate gi cele reale. Pe de alld parte, nu putem s&4 nu observdm ci rolul exit poll-urilor nu se reduce doar la anuntarea mai devreme cu cAteva ore sau zile a rezultatului alegerilor. Cel putin doud alte functii mai pot fi invocate, Cea mai important’ este cea deja pomenit mai sus, fiind comuni tuturor sondajelor postelectorale. E vorba de cunoasterea aprofundata a modului in care se voteazi, prin faptul ci se poate lega votul de o serie de caracteristici ale persoanelor votante. Distorsiunile sunt aici cele mai reduse comparativ cu alte sondaje postelectorale, chiar si numai pentru fapuul cd, i momentul sondajului, nu se cunoaste rezultatul votului. Din picate, 1a noi este practic ignorata aceasta functie gi exit poll-urile udiesc o viagi de efemerid’. Intr-adevar, institutele de sondaj primesc relativ putini bani pentru o cercetare foarte costisitoare ca aceasta gi atunci, pentru se incadra in costuri, reduc drastic lungimea chestionarului de ancheti (cer puine informatii votantilor). Prin contrast, cine are curiozitatea si consulte Internetul dupa o rund& de alegeri in SUA poate afla o serie de detalii de pe urma difuzarii rezultatelor de exit poll: cum au votat oamenii nu numai in functic de ras& sau educatie, ci dup cele mai neasteptate caracte- ristici : orientarea sexual, credinya in valorile religioase, opinia despre pedeapsa cu moar- tea etc. in Romania, chiar si putinele elemente culese sunt insuficient sau deloc exploatate © alt functie a sondajelor la iesirea de la urne este aceea de a contribui la increderea in corectitudinea procesului de votare si numarare a vouurilor, acolo unde pot apirea suspiciuni in acest sens. Se tie ci peste tot in lume - si cu atét mai mule in societigile cu 0 democratie in curs de consolidare -, c4nd o formatiune politica sau un candidat pierde alegerile, apare tentatia de a pune egecul, partial sau in intregime, pe seama unor factori externi ostili, care implicd aproape automat ideea fraudei electorale, Lucrurile se petrec astfel mai ales atunci cAnd scorul este strans si nu apare in mod clar un invingator. Or, o bund coincident’ a rezultatelor oficiale cu cele obtinute prin sondajul la iesirea de la urne, realizat de o institutie care nu © perceputa ca fiind implicati politic, cstc o garangie - nu absolut, dar totugi una consistent ~ cA nu s-an putut produce fraude care sd schimbe sensibil rezultatut real al votului. Fireste, pentru a se manifesta o asemenea funefie mai este nevoie de o cultura siatistica (in fapt, stiintificd), pe care, din pacate, multi intelectuali gi jurnalisti de la noi nu o au, culturi necesaré pentru a intelege cd a aproxima in mod satisficior un fenomen simplu, cum este rezultatul unui vot popular, care se exprima sub forma unei distribujii de frecvente, reprezentind numéarul celor care au ales o anumit’ formatiune ori un anumit candidat, este suficient si se analizeze un egantion format din cateva mii de indivizi. . ANCHETA $I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN n 5. Tehnici de ancheta Dupa cum s-a vazut, ancheta, ca metoda specifica stiinjelor socioumane, presupune un schimb de informatii, mai exact, o comunicare intre cercetator si anumite ,clemente” (indivizii umani) ale ,,realit&tii sociale” investigate, primul fiind cel care, prin intermediul chestionarului, provoacti un comportament verbal din partea celor din urma, Transmiterea informatiei de la persoanele chestionate spre cercetiitor se poate realiza, in principiu, prin doud modalit&ti fundamental diferite, adic& diferite atat prin acnul de comportament pe care-I presupun, cat 9i prin inducerea unor probleme metodologice specifice, a cAror cunoagtere este esentiald pentru ca rezultatele anchetei s& nu fie afectate. Este vorba de calea orali de comunicare gi de cea prin scris. in primul caz vom avea de a face cu ancheta orald sau directd (in sensul c¥ mesajul este transmis direct receptorului) ; in al doilea caz vom vorbi de anchetd in scris (indirectit) sau de ancheta prin autocompletarea (autoadministrarea} chestionarului. Cum se intelege, ancheta orala Presupune ca subiec- tilor sa Je fie citite, pe rand. intrebirile din chestionar, la care acestia dau rispunsuri orale, raspunsuri ce sunt inregistrate de persoanele care efectueazi ancheta pe teren, aga-numifii eperatori de ancheté, In ancheta in scris, comunicarea este indirect’, in sensul ci subicctul citeste ¢] insusi intrebarile din chestionar si raspunde la ele Pird a se angaja un proces direct de comunicare cu persoana care-i inmaneazi instrumentul de cercetare. Este limpede ci o relatie implicati de ancheta direct faciliteaz3 comunicarea, dar, in acelagi timp, creeaz4 un element nou, suplimentar al mediului social in care omul se gaseste si reactioneaza. Reactiile individului uman la acelasi stimul (intrebare) pot fi foarte diferite, dupa cum el se gliseste fat in fata cu un operator care-i pune intrebarea, se afl la capatul unei linii telefonice sau se giseste singur cu o foaie de hartie in fata. De aceea, webuie cumpanit’ bine alegerea tehnicii adecvate, in functie de seopul cercetarii. Mai mult, intregul design al anchetei va depinde de tehnica aleas’. Dat& fiind importanta acestei deosebiri, in cele ce urmeaz’ vom trata separat cele doud forme principale de anchet2, urmand a preciza problemele specifice gi a prezenta tehnicile concrete de realizare, in fiecare caz in parte. 5.1. Ancheta oral& sau direct Este tehnica de ancheté cel mai des folosit# sau, mai exact, cel mai des folosit3 in anchetele cu mare audienti la public (anchete electorale, sondaje ad-hoc pe probleme sociale de interes general etc.), adic& cele ale c4ror rezultate sunt prezeniate i comentate de mijloacele de informare de mas’. Dar mu numai. Efectiv, anchetele orale au o serie de avantaje, legate si de modalititile lor practice de punere in aplicare, atuuri pe care le vom mentiona imediat mai jos, odat& cu succinta trecere in revisti a acestor modalititi. Avantajele, dar si dezavantajele anchetei directe provin din situatia de interac{iune dintre persoana care chestioneaza si cea chestionatd. ‘Tehnica anchetei orale imbraci dou’ variante principale de realizare : * ancheta fafa in fatd si * ancheta prin telefon,8 ANCHETA SOCIOLOGICA $1 SONDAJUL DE OPINTE Prima form se realizeazi fie Ja domiciliu, fie la locul de muncd (pentru persoanele ocupate) sau in scoli, facultagi (pentru elevi si studenti), pe stradd sau la iesirea de la manifesidri colective: spectacole, concerte, meciuri etc. Alegerea uneia sau alteia dintre posibilititile enumerate mai sus depinde de: populatia vizaté de cereetare, de procedura de esantionare, de tematica supusi cercetirii, de mijloacele materiale si umane avute Ia dispozitie de cercetétor. Leg&turile acestea sunt prea simple gi evideme spre a mai zibovi asupra lor. Sa specificéim doar c&, exceptind anchetele a caror tematicd impune in mod obligatoriu alegerea unor categorii restranse de persoane, definite in general prin participarea lor la anumite activitati (elevi sau stu- denti, muncitori sau alfi salariafi ai unor intreprinderi si institutii, spectatorii unei mani- festdri culturale etc.), in cea mai mare parte a cazurilor se utilizeazd ancheta prin vizita operatorilor la domiciliul persoanei anchetate, aceasta forma avand o serie de avantaje detoc neglijabile. Mai intdi, s& subliniem ca ancheta la domiciliu se impune foarte adesea din motive ce (in de procedura de egantionare, care porneste, pentru a ajunge la indivizii umani ce vor fi anchetati, de la locuinja (gospodaria) ‘acestora. Dupi cum se va vedea in capitolul destinat egantionarii, pentru alegerea egantioanclor crora li se pot aplica legitatile statistico-probabilistice este nevoie ca fiecare unitate a .populatiei statistice” sA poata fi identificara (s& aiba o probabilitate calculabild de a intra in egantion). Or, deficientele in inregistrarea curenti a situatiei fiecirui individ uman fac mult mai ugoard identificarea locuintelor, de pe un anumit areal, in care traiesc grupurile familiale, si abia apoi, prin discugia cu un membru al familiei sau gospodariei, se poate trece la alegerea individutui potrivit, in conformitate cu regulile de selectie adoptate. E clar cd acest procedeu ne obliga, aproape intotdeauna, s4 sundm 1a usa locuintelor in care sperim s% giisim indi- vizii cu care vom sta de vorba. Revenind la avantaje, si spunem ci ancheta orald la domiciliu este preferabild atunci cand chestionarul de aplicat este relativ lung. inu-adevar, se subinjelege ca pe strada sau Ja iegirea de la un spectacol 0 persoand mu poate fi abordata pentru o discutie ce ar putea dura mai mult de 3-5 minute, dat fiind ci oamenii sunt grabiti si nu au, in astfel de circumstanje, disponibilitatea de a raspunde la un set lung de intrebari. De altfel. ni operatorul nu poate manevra in asemenea condiqti chestionare prea Inngi si cu modalit mai sofisticate de inregistrare a raspunsurilor, Nici la locul de muncé gi in timpul muncii situatia nu este mai bund, din punctul de vedere al timpului avut la dispozitie. Dimpotriva, cei cupringi in anumite activitati nu pot fi deloc sustrasi de 1a acestea. Chestionarea la finele programului de Jucru nu este nici ea binevenit’, atét din punctul de vedere al timpului pe care omul este dispus si-i acorde operatorului de anchet&, cat si datoritt faptului c& starea fizicd si psihicd a subiectului, la terminarea zilei de munc4, nu este deloc potrivita unei discutii cit de cat serioase, cei in cauzd find obositi, flimanzi ete. La domiciliu, in schimb, chiar dacd ¢ necesari o reprogramare a vizitei, operatorii nu intampina dificuleiti serioase in realizarea unor intrevederi cu o durati de pana la 30-40 de minute sau chiar mai lungi. in al doilea rind, calitatea rezultatelor este, probabil, cea mai bund in aceasth variant tehnicS a anchetei. fntr-adevar, discutind cu omul in casa lui, dupa ce acesta a avut amabilitatea s4 te pofteasca induntru si sd accepte dialogul, aflandu-se deci in mediul siu obisnuit de viagi si simpindu-se oarecum ,,stipan pe situatic”, subiectul este mai putin stresat decat in alte imprejurari. fn mule cazuri, in sufrageria sau in bucdciria ANCHETA §! SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 9 celui anchetat se creeazi o situatic comunicationala bun, se instaureazii un sentiment de ineredere intre cci doi interfocutori. fn comparatie cu ancheta prin telefon, avem aici avantajul de a ne gisi fata in fata cu cel cu care discutiim, fiindu-ne deci mai usor si-i observam si si-i controlim reactiile, si ne dim seama dacd ascunde ceva sau chiar dacd este cel care sustine c& este. Ancheta aceasta poate fi coroborata cu observatia directd, ceea ce constituie un mare avantaj atunci cAnd tema cercetirii impune culegerea unor informatit marunte, dar foarte numeroase, cum ar fi cele ce privesc modul de trait al persoanei chestionate. Astfel, intrand in casa cuiva, multe din intrebirile dezagrabile de genul ,,avefi televizor (radio, aragaz etc.) ?” devin inutile sau pot fi puse intr-o manierd mult mai putin brutala deca¢ in alte situatii. De pilda, aflandu-ne in sufragerie si obser- yand c& persoana are televizor, acest fapt ne permite nu doar si s4rim peste intrebarea Tespectiva, dar, deschizand o discufie aparent generati de prezenta respectivului aparat in camera, putem afla, foarte usor si in modul cel mai natural, de cat timp il are, ce Posturi receplioneaz4, la ce programe se uit’ etc. La fel stau lucrurile si cu alte obiecte casnice. Dar nu numai la acest gen de intrebari (pe care le mumim factuale) calitatea raspunsurilor este mai bund, Si atunci cnd ne imtereseaz’ opiniile, atitudinile, scoputile, motivatiile sau alte elemente ce jin de triirile subiectului, de universul siu interior, 0 discutie fata in fata realizata la locuinta celui chestionat ne conduce la rezultate superioare celor obtinute in alte situatii. in al teiea rand, in majoritatea tucrarilor metodologice s@ apreciazi ci ancheta directa, fat in fata, deci inclusiv cea la domiciliu, este cel mat puyin afectatdé de feno- menul de nonrdspuns. Asupra problemei nonraspunsului in anchete ne vor. opri pe larg in alte capitole ale cartii. Deocamdatd si precizim doar ci nonrispuns inscamnd si refuzul de a fi primit in cas pentru realizarea chestionarii $i evitarea raspunsurilor 1a anumite intrebari din chestionar si imposibilitatea gasirii unei persoane alese in egantion intr-un timp dat si cu eformri rezonabile etc. Ancheta oral’ la domiciliu inldtur’ practic nonréspunsurile partiale (refuzul de a rispunde la unele intrebari sau la parti din ches- tionar), indeosebi datoritd presiunii psihice pe care o exercita prezenta operatorului sau capacitatit acestuia de a crea o retatie de incredere cu subiectul, In general, in anchetele orale ponderea nonrispunsurilor este mai redus3 decat in cele in scris Una dintre cele mai uimitoare si mai comentate constat&ri din perioada de expansiune a studiilor pe baza de sondaj a fost si aceea a ugurinfei cu care operatorii sunt primii in casele oamenilor, chiar dack acasi se gaseste doar o femeie singura sav o persoand in varsté, deci oameni mai vulnerabili la posibile acte de agresiune. Madeleine Grawitz (1986) consider& 4, in general, succesul anchetci — din punctul de vedere al proportiei mari a persoanclor care accept’ si raspunda - ar putea fi explicat pe baza a (rei factori principali, dintre care ultimul joac3 un rol efectiv in favoarea celei directc si, In speta, a celei fat in fagi Ja domiciliu a. Reflexul de politeje. Este greu s& refuzi si-i vorbesti cuiva care (i se adreseazi politicos, te roaga s4-1 ajuti in realizarea muncii pe care o are de indeplinit, care a batut drumul pani la usa ta etc. b. Dorinta de influergare. Cu cat subiectului i se sadeste o convingere mai puternicd asupra faptului cd prin raspunsurile sale va putea contribui la schimbarea unor situagii, la ameliorarea unor st&ri de lucturi care-t privesc direct, el va fi dispus intr-o misura mai mare s& se angajeze in discutie gi si te invite in casa.30 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE = c. Nevoia de a vorbi. Nevoia de comunicare, de a te face inteles de catre celalalt este una dintre nevoile de baz ale omului, dar realizarea ei, in anumite privinte, a fost drastic limitata de socictatea modern, prin izolarea individului gi scoaterea de sub influenta grupului comunitar cdruia ii apartine. La factorii de mai sus, specialistit in domeniu adaug’ gi altii, ca de pila faptul c4, datoriti ridicarii nivelului de scolaritate, tot mai multi cetiteni rispund la chestionare gi manati de dorinja de a coniribui la imbogiijirea cunostinfelor publice si stiintifice (Bradburn et a/., 2004). Fireste c4 amploarea fenomenelor infractionale, in mediul urban, mai ales, a constituit totdeauna un factor cu influenté semmificativa asupra succesului anchetei la domiciliu, teama ca deschizand usa unui necunoscut ai putea suferi o agresiune din partea acestuia fiind un sentiment normal gi freevent. Totusi, posibilitatea de a comunica direct cu persoana din cas’, de a te face vazut gi auzit, a topit in bund misurdi aceste bariere. in ultima vreme fnsd, din cauza raspandirii largi a unor mijloace de blocare a accesului strdinilor in locuinjé - sine gandim in primul rand la inchiderea ugilor marilor cladiri sau ale blocurilor de locuinte prin dispozitive bazate pe utilizarea unor coduri - impiedica tealizarea acelui prim contact (partial posibil chiar si prin interfon) atae de necesar operatorutui pentru a se face acceptat. Consecinta este cd operatorii se ciocnesc pe zi ce trece cu tot mai multe dificultigi de a ajunge in casa subiectilor, reducdndu-se astfel in mod sistematic avantajul anchetei orale la domiciliu, avantaj ce tine gi de proportia mai Tedusd a nonrdspunsurilor. Este, probabil, si unul dintre motivele revenirii in fort a anchetelor prin telefon. intr-adevir, tehnica in cauz4 este astizi in mare vogd in (rite apusene gi se vorbeste chiar de o inlocuire completa a anchetei fai in fag cu una ,la distangi”. Ancheta prin telefon a cunoscut momentele sale de glorie prin anii °30-’40 in America, insi unele egecuri in predictia castigitorilor scrutinurilor electorale, datorate esentialmente faptului c& populatia cu telefon apartinea altor categorii sociale decat cea fara telefon, avand deci * si alte optiuni politice, a condus dacd nu la abandonarea ei, cel putin la restrangerea drasticd a aplicdrii sale. Revigorarea de care vorbeam se explic’ prin generalizarea, practic, a posesici telefonului. Asifel, dupi cum arati Frankfort-Nachmias si Nachmias (1992, p. 232), 98% dintre familiile americane aveau, la sfarsitul anilor '80, un telefon in casi. Aceasta inseamnd cA cei exclusi sunt in proportie foarte restransd, neexistand deci pericolul unor distorsiuni insemnate. Pe de alt’ parte, se stie cA gi in celelalte genuri de anchete, orale sau in scris, sunt omise in mod sistematic 0 scrie de persoane care nu au domiciliv bine stabilit sau nu au nici un domiciliu ori locuiesc in zone unde nu prea indrazneste s\ se aventureze cineva cu un chestionar in m4n4, ceea ce vrea sa insemne ci si aici se reg&seste intotdeauna un procent similar de exclusi in mod a priori. in ciuda progreselor telefoniei mobile din ultimii ani, fa noi in tard accesul la acest mod de comunicare e inci departe de cotele existente acum in SUA sau in alte (ari occidentale, aga cA nu ne yom opri asupra detaliilor anchetei prin telefon, tehnic’ a clrei utilizare este deocamdata riscantd si limitata in Romania. Totusi, cateva lucruri, de principiu, trebuie spuse. Mai intai sa mentionam perfectionarile relativ- recente ale ichnicii, datorate, cur ugor se poate binui, utilizirii computerului. E vorba de progrese in alegerea esantionului si in culegerea si prelucrarea réspunsurilor. Astfel, pentra selectia indivizilor anchetati este nevoie de un asa-numit .cadru de egantionare”, constituil, in cazul de fata, de o carte de telefon, editat& recent gi care sA ANCHETA $I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 81 acopere intreaga arie vizati de investigatie, Cum bine se stie, oricét de bund ar fio astfel de lista cu numere de telefon, ca nu este niciodata completé. Prin computer se pot insd genera aleatoriu numere de telefon, caracteristice unei arii geografice, deci care si inceapi cu un anumit grup de cifre, numere la care se va apeta, eliminandu-se pe parcurs cele care nu au in corespondenta o locuinté. Procedura e cunoscuta sub denumirea de random-digit dialing (RDD). Ea se aplica foarte bine in cazul retelelor de telefonie fixa, singurele care permit stratificarea zonal a egantionului, pe baza prefixului; in cazul telefoanctor mobile nu se poate preciza pozitia spatiala a abonatului inainte de a-] apela, Pentru anchetele pe bazi de chestionar ce cuprind numai intrebari inchise exist un procedeu de lucru cu computerul numit Computer Assisted Telephone Interviewing (CAT/), care functioneaza, in linii mari, in felul urmator : dupa stabilirea legdturii telefo- nice cu persoana ce trebuie chestionaté si acceptul acesteia, pe ecranul calculatorului apare prima intrebare din chestionat. Se adreseazd intrebarea, se receptioneazi raspunsul gi se marcheaza, pe ecran, varianta potriviti. Apoi apare automat urmitoarea intrebare s.a.m.d. La finele unui chestionar, raspunsurile se gisesc deja in memoria calculatorului, iar la terminarea tuturor chestionarelor, informatia este practic gi prelucratd, in cdteva minute putdndu-se tipiri tabele cu freevente, grafice, indici sau alte clemente prevazute in programul de prelucrare dinainte ales. O serie de alie procedee electronice s-au dezvoltat in ultimul timp, cum ar fi CADE (Computer Assisted Data Entry), CAPI (Computer Assisted Personal Interviewing), DBM (Disk By Mail) 3i alte variante de schimb de date electronice (vezi Biemer si Lyberg, 2003). Chiar si in lipsa unor astfel de dotari tehnice, ancheta prin telefon isi pastreaza o serie de avantaje, sintetizate foarte bine, dup’ plirerea noastra, de A. Lajouanie (1983, p. 123) Acestea sunt legate, in principal, de urmatoarele aspecte : * rapiditate * aria de actiune * cost © fiabilitate © realizarea studiului-pilot in conditii reale © controlul constant al terenukui © receptarea imediat&é a chestionarului. Pentru ilustrarea repiditéfii, calitate pentru care ancheta prin telefon este imbatabila, autorul citat apreciaza ca o echipa de 30 de anchetatori poate realiza 4-500 de chestionare in mai putin de 20 de ore, performanti practic imposibil de atins prin alte mijloace. Legat de aria de actiune, subliniem faptul cd aceasta relazic facili cu o persoana din orice colt al (arii (fireste, in conditiile generalizarii telefonului) permite ameliorarea reprezen- tativititii esantionului, in condifii egale. intr-adevar, anchetele la scar mare folosesc proceduri de alegere a esantionului care includ, ca un pas aproape obligatoriu, ceea ce din punct de vedere tehnic se numeste esantionare muttistadiald, care inseamnd alegerea mai intai a unui set de gruputi de indivizi (ocalitii, strAzi, sectii de votare etc.) si apoi, numai dintre acestea, a persoanclor investigate. Cum vom arata in sectiunea destinati esantionarii, acest procedeu, la care se recurge din motive de cost, timp 5i personal, reduce reprezentativitatea esantionului Oricum am privi lucrurile, costu/ unei convorbiri telefonice este mai redus decat cel reclamat de deplasarea unui operator pe teren, chiar si atunci cand subiectii sunt grupati.a2 ANCHETA SOCIOLOGICA $I SONDAJUL DE OPINIE Dupa aprecierii#autorilor consultati de noi, cheltuielile reclamate de o anchet& prin telefon sunt cu 30% pan la 60% mai mici decat cele orale la domiciliu. Plusul de fiabilitate adus de acest procedeu se datoreaz& in principal proportiei mai reduse a refuzurilor de a rispunde la telefon, comparativ cu refuzurile de a primi operatorii in casi. Lajouanie apreciazi la 17% prima proportie, faté de 30% a doua, adic& pentru vizitele ia domiciliu intre orele 17-20, pronosticand si el tendinta de a creste in timp acest din urma procent. Aceste cifre - si, prin urmare, ins’gi calitatea invocatd aici -— trebuic privite totugi cu prudengd; alte estimari, in alte contexte culturale si la alte momente de timp, avanseaz4, cum se va vedea mai jos, rate de nonraspuns mult mai mari pentru sondajul telefonic. in general, ancheta prin telefon se realizeaz& de o echipa concentrata intr-un singur loc, ceea ce permite schimbul permanent de informatii intre operatori si conducdtorul cercetarii. De aceea, testarea instrumentului si eventualele lui modificiri, testarea si verificarea operatorilor, adici operatiile ce constituic asa-numitul studiu-pilot, se pot realiza odatd cu inceperea cercetirii. in anchetele care presupun deplasarea operatorilor pe teren, practic se pierde controlul activitifii acestora, munca lor putiind fi evaluatd numai in final, nemaiputéndu-se opera prea multe amelioriri ale caliti{ii datelor culese cu deficiente constatate ulterior. in fine, prezenya permanenté a operatorului la sediut institugiei respective permite, chiar gi atunci cnd raspunsurile nu sunt inregistrate direct pe computer, ca preluarea informatiei din chestionar si se facd foarte operativ. Jean-Marc Lech, un cunoscut personaj din sfera sondajelor de opinie din Franja (a lucrat mult timp la IFOP si apoi in calitate de co-director al foarte activului IPSOS), subliniaz3 foarte bine in cartea sa, publicati in 2001, felul in care sondajul telefonic a revenit in fort, de Ja finele anilor ’80, in practica institutelor din Franta, enumerand toate avantajele mentionate i de noi mai sus. FI insist indeosebi pe dispersia teritoriala a egantionului telefonic, evitandu-se astfel concentririle de indivizi in zone foarte restranse $i cu caracteristici specifice, ceea ce poate duce la esec in situatia previziunilor electorale. De asemenea, crede ci la telefon oamenii sunt dispusi si réispunda la intrebirile sensibile din chestionar mai sincer si mai frecvent dec4t sunt dispusi s-o facd intr-o ancheta fata in fata. 5.2. Ancheta indirecta in scris sau prin autoadministrarea chestionarului) Eaist& si aici mai multe variante de realizare a acestei tehnici, insé manualele de specia- litate insist4 asupra uneia singure : ancheta prin postd (sau ,chestionarul postal”, expresie utilizati de cei care vor si evite termenul ,,ancheti”). Motivele pentni care se eviden- tiaz4 mai ales acest procedeu tin nu doar de frecventa cu care ea se utilizeaza sau de gradul mare de diversitate a problemelor ce pot fi abordate (comparativ cu altele), dar, probabil, si de faptul c% este o tehnicd ce presupune o comunicare la cea mai mare »distan{a”, in sensul cd aici cercetatorul si cel anchetat nu vin deloc in contact direct, fiind deci forma cea mai indepdriaié de ancheta oral * intr-adevar, dacd incercim si urmarim care sunt modalititile practice de realizare a anchetei indirecte, vom observa imediat cA deoscbirea fati de ancheta oral’ nu este intotdeauna foarte rigid’, asa cum cred cei care fac din ele doud metode deosebite. ANCHETA $I SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 83 Oricine a aplicat un chestionar in viaga lut tie cA, ajungand in casa omului, operatorul evalueaza nivelul de inteligenta si cultura al celui cu care discuta si, dacd are de a face cu © persoand cu un nivel intelectual mediu sau ridicat, nu se va mai obosi si-i citeasc’. toate intrebarile gi, mai ales, listele Jungi de variante de rispuns, lisandu-] pe om si se uite pe chestionar gi sf aleagi variantele potrivite (fireste, atunci cand procedura prescrisa de aplicare a chestionarului ii permite acest lucru). De aici pani la a-i inmana subiectului de la inceput chestionarul distanta me prea lunga. Rezumand deci, 0 prima forma de aplicare in scris a chestionarului este similara anchetei la domiciliu, persoana solicita\ putand completa chestionarul pe Joc, in prezenta operatorului, sau operatorul putand reveni dup& o zi sau mai multe pentru a recupera chestionarul completat. O alta variantd tehnicd utilizaté cu destul de mare frecvent’ este cca a aplicarii simultane de chestionare unui numar mai mare de indivizi serangi intr-o sal4: persoane cu acelasi loc de munca, elevi, studenti, oameni afiati la o reuniune etc. A weia variant principald este cea amintitii deja: ancheta prin posti. In fine, o a patra variant, dar care are o mult prea redus4 aplicabilitate in studiile cu caracter stiimtific pentru a o Ina in considerare, este ancheta realizati prin chestionar publicat in ziare si reviste 1. Comparativ cu ancheta orali, cea prin autoadministrare are avantajul costului mult mai redus. Chiar si in prima varianti, cand chestionarul se las’ la domiciliu, cheltuielile sunt mai mici, cdci durata vizitei operatorului este foarte scurti gi nici nu € nevoie si gisescd acasi persoana ciutati, Astfel, un operator poate imprastia intr-o zi zeci de chestionare, pe care la va recupera in alti zi. Costurile sead si mai mult in cazul variantei a doua, cand mai multi indivizi pot fi grupati, si, de asemenea, la ancheta prin posta. 2. Un al doilea argument in favoarea anchetei in scris este de natura continutului informatie si se referi la faptul c4 prin procedeul respectiv se inidturd influenta perturbatoare a operatorului, diminuandu-se pana la disparitie acel efect de interac- §iune care crecazd o componenti a trdirilor individului determinaté de prezenta celuilalt, adicd de cercetare. Altfet spus. persoauele care raspund singure la chestionar nu sunt influentate, in raspunsurile lor, de prezenja, atitudinile gi actiunile operatorului si, de asemenea, din acest punct de vedere, ele receptioneaza toate, in mod identic, un acclasi mesaj (uniformizarea .,stimulului”), adick rispund efectiv la aceleasi intebari. Desigur, un alt lucru este c4 respectivele intrebari pot avea o rezonanti semantico-conceptuala diferita in subiectivitatea indivizilor (vezi si sectiunea ,,Erori datorate respondentilor”). : 3. Al weilea argument, de aceeasi natura, se leaga de inregistrarea raspunsurilor. La intrebarile libere, fari variante de rispuns, in ancheta oral, cel care transcrie (de reguli, rezumand, concentrand, stilizand etc.) rispunsurile subiectului este operato- tul, care, din neatenjie sau dintr-o neintelegere a sensului acordat de subiect intrebarii, poate deforma continutul rispunsului. in scris, omul se va stradui si-gi rezume cat mai fidel ceea ce crede ci e necesar si rispunda. Prin urmare, se inddturd greselile de inregistrare si interpretare datorate eperatorutul, adic’ se inlitura o verigd perturbatoare in procesul de comunicare. 4. Alpatrulea argument este ce! a/ anonimatului. Indeosebi forma de aplicare in colectiv asiguraé un anonimat total. Lucrul acesta este deosebit de apreciat de catre subiecti care, in general, nu doresc si-si asume nici un risc.84 ANCHETA SOCIOLOGICA SI SONDAJUL DE OPINEE 5, Apoi, vom olleerva cd acest gen de culegere a informatiei las4 omului timp de gandire pentru formularea raspunsurilor. Accasta constituie un evident avantaj atunci cand genul de informatie solicitatd presupune rememorarea unor evenimente, consultarea unor documente personale, coroborarea propriilor cunostinte cu cele ale altor membri ai familiei, colegi de munca etc. 6. Unele forme ale tehnicii discutate aici, in speti cea prin posta, permit, analog anchetei telefonice, o dispersie teritoriald mai mare a subiectilor alesi, ceea ce inseamna nu doar avantaje de cost, ci si de reprezentativitate a esanticanelor alese inifial, datorit’ faptului c& nu mai e nevoie s& se facd apel fa procedura egantionarii multistadiale sau de grup, care afecteaz4 negativ calitatea csantioanclor. Dincolo de aceste note pozitive, la care probabil se pot adauga gi altele, ancheta in scris are si o seric de neajunsuri, care trebuie bine cunoscute pentru a nu uza de un proceden tehnic acolo unde rezultatele sate sunt indgielnice sau chiar fra nici o yaloare, Tat& cateva observatii in acest sens. a. inprimul rand. prin anumite forme ale anchetei in scris nu aver nici 0 certitudine cd persoana aleasé de noi este cea care réspunde la chestionar. Doar atunct cand chestionarul se autoadministreaz’i sub supravegherea operatorului (acas& sau in grup) exist ganse ca rispunsurile si fie individualizate. Altfel, s-ar putea s& réspunda alta persoan&, care are mai mult timp liber sau un grad de instructie mai ridicat, ori s-ar putea chiar ca rispunsurile si capete o claborare in colectiv (in familie). Aspectul este esential cénd dorim (si, de reguli, in anchet dorim acest lucru) si generalizzim rispunsurile objinute pe egantion la intreaga populatie si s4 facem analize ale rAspunsurilor dupa caracteristicile personale (sex, varst%, ocupatic etc.) ale subiectilor. b. Posibilitatea elaborarii pe indelete a raspunsurilor si aceea de a vedea dinainte toate intrebirile chestionarului devin, in cazul multor probleme supuse cercetirii, obsta- cole de netrecut, care fac improprie utilizarea anchetei in scris. Se pierde sponta- neitatea rdéspunsurilor, esentiald pentru multe intrebari de opinie, se ,, confectioneazd” rispunsuri in conformitate cu ceea ce subiectul crede cd se asteapta de Ia el si se pierde posibilitatea ca, printr-o aranjare adecvata a fntrebarilor in chestionar, sa se elimine efectele de contaminare a raspunsurilor ia diferite intrebari. Chiar, mai mult, © intrebare sensibil&, dificil”, care in ancheta orala se adreseaza spre finalul discu- fiei, poate provoca aici o reactie de refuz, ratandu-se fntregul chestionar. c. in general, aceasté tehnicd de ancheté genereazd o proporjie mai mare de nonras- punsuri, comparativ cu cea orald. Lucrul este perfect valabil dacd ne referim la nonrispunsurile partiale, adic3 la ,golurile” de raspunsuri in chestionare completate, dar si la nonrispunsuri totale: refuzuri de a primi spre completare chestionare gi, mai ales, greutatea cu care se completea7’ si se returneazi chestionarele primite. Acest din urmit aspect este deosebit de serios in cazul anchetei prin posta. d. Prin autoadministrarea chestionarului se pierde o mare cantitate de informatie, indeoscbi la intrebarile deschise, deoarece oamenii au mult mai scazute abilititi de a rispunde in scris decdt sub forma orala. fn general, foarte multi lume — gi nu doar populatia cu scolaritate rectusa, cum s-ar putea crede - priveste scrisul ca pe 0 corvoada, iar cei care au aplicat chestionare de aceasta natura stiu cd nu se pot astepta la texte prea consistente in spatiile afectate raspunsurilor libere. ANCHETA SI SONDAJUL IN CONTEXTUL METODOLOGIC SOCIOUMAN 85 e. Mai exista si teama de rdspunsuri in scris. , Verba volant, dar scrisul ramane si nu se stie niciodata cine va citi ceea ce am scris eu...” igi zic, probabil, unii atunci cand au de a face cu intrebari mai incomode. f. Ancheta in scris trebuie s& se bazeze pe un chestionar foarte bine construit, cu intrebart vizand probleme simple gi formulate in cuvinte simple. Aceasta inseamn’ ci nu orice problemd poate fi abordaté pe o asemenea cate si c&, in restul conditiilor egale, ancheta in scris produce mai multe erori generate de chestionar decat cea orald. g. Laancheta in scris nu avem nici o sansd sd elimindm ambiguitatea, imprecizia, iacon- sistenja sau caracterul lacunar al unor rdspunsuri. Altfel spus, cercetitorul este in intregime la mana subiectului si nu mai poate interveni, ca in cazul discutiei prin viu grai, pentru a completa gi clarifica rispunsurile primite. in sintez4, in tabelul de ta Pp. 86 redim o schema (apud De Vaus, 1996) — realizala prin contributia mai multor autori si modificati de noi — care evidentiaza, in termeni de »bund”, .satisfacdtoare”, .slab’”, calitatea celor rei tehnici principale de anchetd - orali-fafa in fata, orali-prin telefon gi in scris-prin posta - in functie de diferiti parametri relevanti pentru evaluarea unor ascmenea proceduri, cu mentiunea c4 asupra unor aspecte surprinse in tabel vom reveni in capitolete urmatoare. Vom preciza doar ci, dupa experienta noastra gi a multor altor autori consultati, rata rispunsurilor la intrebarile trimise prin posta este net inferioara celor adresate oral. ceea ce ne-a Picut si modificam calificativul ,,bund” pe care De Vaus 1-a pus in primele doua cdsute ale ultimei coloane a tabelului in ,slaba” gi ,satisficdtoare”. 6. Interviul in cercetarile sociale 6.1. Generalitati. Interviul individual Interviul, adica incercarea de a obtine informatii de la alte persoane prin intrebari si raspunsuri in cadrul unei convorbiri, se practicd in foarte multe domenii ale vietii sociale. Exist interviuri pentrn ocuparea unei slujbe sau castigarea unui concurs. Raspandite. sunt, apoi, interviurile repottericesti si publicistice si altele. Un gen aparte de interviuri il constituie cele clinice, intensive gi de mare profunzime, utilizate in psihoterapie si psihodiagnostic, care pretind, din partea realizatorului, un inalt nivel de pregitire teore- tico-metodologica gi o experienta bogatt in domeniu. Spre deosebire de acestea, interviul din stiinfele socioumane - in particular, din sociologie -, chiar daca nu se aplica la un numdr semnificativ mai mare de persoane gi chiar dacd, uneori, este tot atat de liber si de profunzime, se caracterizeaza prin aceea ci. urmiregte aflarea unor informatii ce au un oarecare grad de generalitate gi privesc socialul (fie el si numai in versiunea constructivist-interpretativist’, la care ne-am referit in primul capitol). Ceea ce se numeste de cateva decenii ,istorie oral4” (oral history), termen asupra c4ruia vom reveni, este un astfel de exemplu. incercirile de clasificare a interviurilor — dintre care, evident, uncle nu se deosebesc de ancheta, distinctie pe care noi am adoptat-o — introduc mai multe criterii in deosebirea