LEXI B. NEWMAN KARAMEL Timigoara, 2019Capitolul 1 © pisese pe Katherine Kenda intr-una din casele de coreetie din Detroit, Directorul, un barbat de culoare care continu si rnjeascd la mine, imi indic& cu degetul fiecare linie punctaté deasupra cAreia trebuie si semnez pentru a 0 putea lua sub tutela mea pe creatura care a bagat in sperieti © inireaga sectie de politie si nu pot spune c& ma bucur s& fixe asta, Dupa spusele lui North, asta e singura modalitate prin care pot ajunge la ea, la spaima-idiotilor-cu-epoleti, nu are mai mult de saptesprezece ani si care cred ci € ‘am supraestimata. Dar, cu toate c& pe mine unul nu ma sperie o pustoaicd nebuna, imediat ce las stiloul jos, un presentiment ru cum cit am Picut o greseala colosala, incepe si-mi dea tarcoale. — Acum, ca fi-am semnat toate hartiile, pot si o vid? intreb in doi peri, indreptindu-mi spatele. — O siti fie livrata imediat ce angajatii mei o scot de la izolare. Ranjetul barbatului devine si mai larg si nu pot si nu observ grija cu care strange hartiile pe care tocmai le-am semnat i le agaz usor in sertarul biroului, comportindu-se cu ele de parcd ar fi un bilet céstigator la loterie, Tot com- portamentul sta al lui ma pune putin pe ganduri si am vaga impresie ci tipul abia astepta ziua asta. — Izolare? intreb mirat, arcuindu-mi sprancenele la el. De ce e la izolare? — Hmm, cum sa o spun s& sune mai frumos? A mugcat nalul, mi-o tranteste. Expresia lui rimane la fel de senin&, de parc s& musti personalul e ceva normal intr-o institufie ca asta. Poate c& c. Nu e ca si cand as sti prea multe lucruri despre casele de corectie. Din fericire pentru mine, am reugit cumva sA stau departe de ele. Prin vreo minune, banuiesc, cAci nu pot spune c& eu nu am fost un copil-problema. pe 1BLEXI B. NEWMAN _ Totusi, vestea ci a muscat personalul ma face sa cred din ce in ce mai mult ca am facut o greseala catastrofala. — Reaminteste-mi un lucru, ii cer, plescaind din buze de mai multe ori. Are saptesprezece ani, nu? — Corect. — $i nu suferdi de vreo boala psihica, nu? — Nu, domnule agent Day. E perfect sindtoasa, din punct de vedere medical. Domnigoara are doar o problema de comportament. — Toti adolescentii au 0 problema de comportament, altfel tu nu ai mai avea o slujba, i-o trantesc sec. Barbatul ofteaz’, apoi spune: — Cred ci asta ¢ adevarat. Casele de corectie nu ar mai exista daca toti adolescentii ar fi premianti la matematica si niste sfinfi pe pereti. Doar c& domnisoara Kenda... Ei bine, trebuie si marturisesc ci nu am mai avut de-a face pana acum cu un adolescent atat de problematic. il urmarese cu ochii mijiti, intrebandu-ma in sinea mea ce au tofi cu sirmana fat. North mi-a spus exact acelasi lucru despre ea, Sau poate ci adevarata problema nu e la ei, ci la mine. Eu ma incdpatanez si nu cred tot ce mi se spune despre ea. Katherine Kenda, 0 faipturi despre care nimeni nu vorbeste frumos. Taifunul blond care imi aterizeaza la picioare brusc i de nicaieri, nu doar c& imi intrerupe reveria, ci ma gi face sa tresar. Buimac, imi ridic privirea spre cei doi suprave- ghetori care ies deja pe usa, apoi mi-o cobor inapoi pe ea, urmirind-o cu ochii marti si stupefiat de-a binelea, cum se ridicd cu greu in picioare, sprijinindu-se de bocancii mei. i imediat ce se repune pe picioare gi igi ridied fata cat si o pot privi, ma simt de parc m-ar lovi ceva in moalele capului. Bruse si tare, zapicindu-ma complet. 14 Karamel — Doamne, ce trinti am luat! chicoteste, vocea sundndu-1 mai melodios decat ma asteptam. Ca o balerina degirata! Hohoteste pentru céteva clipe, apoi adauga pe un ton nervos ~ Nenorocitii aia... Ochii ei se fixeaza pe chipul meu si se opreste. Cu mana blocata in par, cu gura larg cAscat& si cu bretonul in ochi, ftiptura din fafa mea e cu adevarat socanta si nu doar dato- rita apariiei spectaculoase. Cred cd e fata cu e¢le mai lungi picioare pe care le-am vazut vreodaté, Sunt de-a dreptul kilometrice! iinfa asta... n-are cum si aiba doar saptesprezece ani! Sub ochii mei inci mariti de soc, pupilele ei se dilata bruse si att de tare incat, din hazel, irisurile ei se fac \proape negre. lar parul... 0 adevarati jungla amazoniand de culoarea caramelului, care ii st& in toate directiile, intr-o ciufuleala sexy. Heil striga. Mi auzi? isi pocneste degetele in fata mea, smulgindu-ma din- lr-o alta reverie — una in care picioarele ei lungi sunt vedeta serii ~ si ma holbez la ea naucit, —Ce? — Te-am intrebat cine dracu’ esti! pufneste zgomotos, misurdindu-ma critic din cap pnd in picioare. Esti surd sau doar retardat? Ma studiazA cu o incruntatura de toati frumusetea, continudind si mA misoare din cap pani in picioare si s& redeleasca pe toate partile, in timp ce eu abia reusesc sii-mi revin din surprindere si s& intreb stupefiat: — Cine dracu’ sunt?! Poate vrei ca de azi inainte s& dormi intr-un pod! — Oh, deci esti idiotul care trebuie si ma scoati de aici, constat& amuzat. Supraveghetorii mi-au spus ceva 15, ma.LEXI B. NEW. IN despre asta, dar cine naiba fi crede? Sunt niste mincinosi, niste coate-goale si niste ticalosi perversi! Se uit aroganti spre directorul casei, trantindu-i si un ranjet pe misura atitudinii sale, inainte s& revind la mine gi si replice senina: — Hal Se putea si mai rau. Serios? Ne cunoastem de un minut i deja da cu bata in balt& atat de tare, incat ne stropeste pe tofi. — Te asteptai la Brad Pitt? intreb in doi peri. Ochii mei vor s4 coboare de pe chipul ei, pe picioare, ‘ins refuz sd-i las sa facd asta. Incere pe cat de mult pot sa nu ma zgaiesc la ea ca prostul, c&ci da, asta imi vine si fac. Sa ma holbez la ea ore in sir si si ma intreb cine a reusit si faci o asemenea creatur’. E... perfect. —Nz-ar fi fost rau, mormiie, inca studiindu-ma. Totusi, trebuie si recunose ca nu ma dezamigesti deloc. Poti face o pirueta? Cred cd isi bate joc de mine! — Nu, dar pot sa-ti dau cdteva palme, dacd vrei, ii propun. Mucoaso! Acum, daca ai incetat si pui intrebari idioate, cred ci ar fi cazul si mergem. Mi-am pierdut deja destul timp asteptindu-te! MA aplec dupa bagajul ei de mana, aruncat neglijent la podea, apoi ii dau un branci pustoaicei cu picioare lungi, impingand-o spre us’. $i deja regret decizia pe care am luat-o, desi nu cred c& au trecut mai mult de cinci minute de cnd o cunosc. in mod clar nu e deloc asa cum mi asteptam si fie, fizic vorbind, dar ¢ aproximativ la fel de guraliv’ cum m-au atentionat atat North, cdt gi restul sectiei. Dup& parerea autoritéilor din Detroit, fAptura care acum merge in fata mea, e ca o bomba atomicii ce, intr-o buna zi, o si-mi explodeze fix in fata. 16 De indata ce iesim din cladirea in care pluteste un miros ciudat de prajituri, o prind de cot si o trag dupa mine spre SUV-ul negru din parcare. — Stii, nue cazul si tragi de mine, bombine nemultu- iti, Vreau la fel de mult ca tine sa plec din locul asta. Am stat sase Luni aici. — MB intreb de ce, o iau peste picior. Se vede clar ca esti o bomboan’ de fata. ‘Tonul meu ironic o face sA-si mijeascd ochii care abia se vad de sub bretonul mult prea lung. Dar cui fi pasa c& ii displace tonul pe care ii vorbesc? N-am de gand si ma imprietenese cu ea, O eliberez de indat& ce ajungem langa masind si deschid portiera din spate ca si-i arune bagajul cu pufine lueruri pe bancheta, inainte s4 0 aud comentand: — Ai grij cum vorbesti cu mine, Pocahontas! De acum, inainte 0 si-mi fii ca o mama, Nu cred ca vrei si-ti fac prea multe probleme. Ma uit urat la ea, iritat ca un urs grizzly, si tot ce ma mai opreste si nu o dau cu capul de portieré e insigna mea. Cinci minute. De atta timp ne cunoastem gi deja a reusit s& ma enerveze. Asta trebuie si fie un record! Deschid portiera din dreapta si astept s& urce, scrasnind din dingi in secret. Nu-mi pot da seama de ce naiba a ales North s& 0 scoati si si mi-o dea mie! Cred ca stitea bine acolo unde era, Ure i eu pe scaunul soferului si o privese scurt. — Centura! ii ordon. — Daca nu, ce? Si normal cd trebuia si ma sfideze! — O s& parcurgi tot drumul indesata in portbagaj. $i. crede-mi, nu ar fi deloc confortabil pentru tine cu perechea aia de picioare. 7LEXI WMAN Arat cu degetul spre picioarele ei, pe care incere s& nu le privese prea mult, — Abia stii cum ma cheami si deja te dai la mine? ma intreaba uimita, cu sprancenele arcuite. Sa ma dau la ea? Dumnezeule Mare, mai bine m-a spnzura de un copac! inca iritat, infig cheia in contact si pornesc motorul, degi nu are rost si ma gribesc. Nu e ca gi cand ag face doar pe taxiul. Nemernica asta o si-mi stea pe cap cine stie cat timp si, la cum arati, nu cred cd vrea s& fie imblanzita prea devreme. — Tine-fi gura, pramatie! bomban in barbie. Virez bruse, intrand putin cam forfat in trafic. Ochii mi se intore singuri spre ea cand, pe neasteptate, impinge scaunul in spate pentru mai mult loc de miscare si isi tran- teste picioarele lungi pe bordul masini mele, fficdndu-se comoda. Grozay. Maina mea se transforma cat ai bate din palme in nava de croazier’. — Ce-ar fi si-fi iei picioarele si si fi le infisori in jurul gatului pe post de fular, dacd n-ai ce face cu ele? intreb retoric si ironic totodata. Nu-mi murdari masina. — Calmeazi-te, Batman, mormaie, migcdndu-gi talpile in ritmul melodiei de la radio. O si-fi pocneascd vreo'veni importanta. Ei, dracie. Deja o cauti cu lumanarea. — Jos cracii, Rapunzel! ma ristesc. Nu ma face sa te dau jos din masina. Privindu-ma sfidatoare cu coada ochiului, spune: — Stii, nu-mi dau seama de ce voi, copoii, sunteti aga constipafi tot timpul. Va sare fandara din orice. Nu ati aflat cA stresul face rau sdndtatii? Doar nu vrem sa cazi in vreo depresie. isi tuguie buzele spre mine, ficdnd-o pe inocenta, 18 Karamel — De unde stii ci sunt copoi? $i nu cred ca esti in imisurd s& deschizi gura si si comentezi, mucoaso! Ar \vebui s& taci gi sa te bucuri c’ eu sunt cel care te-a scos de acolo, Daca ar fi fost dup mine, te-as fi incuiat in cea mai rlicoroasa gi intunecata celula din cate exist. — Ai fi vrut tu, nu-i asa? ranjeste. Doar c& nu e dupa line. Nici dupa prietenii t&i constipati. Poate a venit timpul sil recunoastefi c& nu puteti sii ma inchideti. Din pacate, cam are dreptate. Nu putem. Altfel, North chiar ar fi aruncat-o intr-o celula intunecat si rece, asta dupa ce i-ar fi tras o biitaie sora cu moartea. —Nuo si ai saptispe” la nesfargit, ti reamintese eu. —Nu, dar nici rabdarea ta nu e infiniti, mi-o intoarce. 1 doar o chestiune de timp pana si-ti dai seama c& nici tu, nici altcineva, nu puteti si-mi faceti fata imi intore fata spre ea gi o surprind uitandu-se la mine cu ochii mijiti gi intunecafi, ca si cand ar ascunde cele mai jle secrete, Habar nu am cine e fata asta, ins am de wand sa aflu cat mai curand, dupa ce ii rasfoiesc tot dosarul. Si ce mai dosar! Nici criminalii in serie nu au un dosar asa stufos si pun pariu de pe-acum ca o si ma minunez de ceca ce 088 gsesc in el. Acum, c& am intalnit-o, pot afirma faptul ci Katherine Kenda pare genul de fata care ii poate face un car de pro- bleme. — Ai doar o sans, Kitty-Kat. Nu uita c&, daci 0 dai in bara, te asteapta o groaz de ani de petrecut dupa gratii imeciat ce implinesti frumoasa varsti de optsprezece ani M& uit din nou la ea, scurt, si o gasesc zAmbind enig- matic. — Nu exist judecitor care si mi poati inchide, imi ne convinsa. Se vede ca nu stii nimic despre mine. Are dreptate, nu stiu, ins’ acum sunt mai curios decat nicicdata, sf aflu cine e si cu cine am de-a face. Pana acum 19nu-mi place nimic la ea... in afara de picioare. Da, picioarele imi plac cam prea mult. Imi si imaginez cdt de capabile sunt si se infsoare pe mijlocul. Stop, James! Propriile-mi gnduri ma stupefiaz. E minora, la naiba! Are cu zece ani mai putin decat mine, cea ce mi face si ma stramb dezgustat de directia in care mi-a luat-o mintea. Picioarele ei sunt doar niste... picioare. Cele mai bestiale picioare, dar tot picioare. inca ma zgdiesc la ele cand imi trag o palma mentala. Ajunge! imi indrept privirea inapoi spre drum, — Asta e doar parerea ta, driiguf’, mormai ca rispuns la comentariul ei increzut. Nu esti nici pe departe o exceptie de la legi. © vad cu coada ochiului cum igi intoarce capul spre mine, iar privirea ei imi parjoleste obrazul. Nu trebuie si mi uit la ea, ca si-mi dau seama cu ce rautate ma fixeaza. — Care ¢ numele tau? ma intreabi cu 0 voce senina. imi place si vocea ei, ceea ce clar ¢ 0 problema. Nu-i rispund. — Se presupune ca trebuie si stim sub acelasi acope- ris, aga cd am nevoie de un nume ca s& te pot pomeni atunci cnd te injur. — Nu mai bine nu ma injuri deloc? — Greu de facut. imi place sa injur. Des. Sincera sd fiu, inc de cand te-am cunoscut, te injur freevent in gand. Simt cum ma pufneste rasul, iar asta e 0 a treia pro- blemi. Ar trebui si mi enervez, nu s& rad. Tipa tocmai a recunoscut ci ma injura freevent; cu siguranta ar trebui s& ma enervez. — Si iti face plicere s& ma injuri? o intreb ined amuzat. — Mai mult decat ai crede. Chicotese. — James Day, ii raspund intr-un final. 20 Karamel — Frumos! exclama bruse si tare, ludindu-ma pe nepre- tite Ma uit la ea pentru o clipa si o vad zambind. — Stiam eu ca trebuie si ai un nume pe masura fefei tule ma simt jignit? intreb confuz. — Nu-mi dau seama de ce. Era un compliment. Minunat. E si schimbatoare, ca un cameleon, — Te dai la mine? pufnese. — Ca si ma dau la tine, nu ar trebui si mi aplee gi s& te ling pe lobul urechii, soptindu-ti cuvinte dulci? Din gregeald trag de volan bruse, masina intrind forjat pe banda cealalti, Cand imi dau seama ca sunt pe contrasens si cd vine o masina din fata, redresez masina cu o manevri strdnsd, eviténd a mustat& o coliziune frontal’. lar eu, in loc sa-mi fac griji cd era cat pe ce si facem un accident, ma gAndesc la picioarele ei, cocofate in continuare pe bordul masini mele. Drace! — Nu te juca cu focul, papus’, 0 sfituiesc eu. S-ar te trezesti direct in mijlocul unui incendiu. in plus, coruperea de minori nu face parte din hobby-urile mele. —Hm. inghitind in sec, arunc o privire in oglinda retrovizoare, cijutind s& o fin cat mai departe de ea. — Nu esti primul care a spus asta gi s-a ales cu altceva, zimbeste ea. Asta nu sund bine. Nu suna bine deloc. ins& nu-mi fac griji. Are saptesprezece ani, pentru numele lui Dumnezeu! Nici picioarele ei bestiale nu o fac mai... major’. in plus, insigna mea e si asa in pericol, fra si mii mai complic cu aventuri de genul asta. — Ai un fetis cu bairbajii mai mari decat tine? — Bu? intreaba mirati, Ei au un fetis cu mine, putea 21LEXI B. NEWMAN ‘Nu ma indoiese. Ma uit din nou la picioarele ei si inghit iar in sec. O sa-si fluture cracii aia prin faja mea numai de-al naibii, sunt sigur! Asadar, nu ma indoiesc nici macar ‘0 nanosecunda ci ei au un fetis pentru ea. Daca nu as fi stiut sigur ca are doar saptesprezece ani... Ei bine, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Totusi, un lucru mi se pare suspect in toata treaba asta. Excluzind intrarea ei spectaculoasa in cadru, cat si gura sloboda, fetita asta e orice altceva, numai salbaticé nu, Ba chiar, in clipa asta in care tace, mi se pare a fi mai mult decat inocenti. S-a inselat North in privinfa ei? E ceva mai personal la mijloc, care il face si o deteste? Privirea ei hazel se intoarce spre mine gi imi zimbeste dulce Da, North sigur s-a inselat in privinfa ei. Faptura asta nu are cum si fie silbatica. Sper. Dupa o jumatate de or’, in care nici unul dintre noi nu mai spune nimic, opresc masina in fata blocului in care locuiesc provizoriu, cu chirie. Dupa ce recuperez bagajul ei de pe bancheta din spate, o prind de incheietura si o trag dupa mine spre intrarea in bloc, apoi spre lift. Eibine, dacd am crezut pand acum ci drumul cu masina a fost o tortura, imediat ce intram in cabina liftului gi usile se inchid cu un clinchet, imi dau seama ci m-am ingelat amarnic. Cabina se umple instantaneu cu un miros dulce, de caramel, iar prezenta fapturii de linga mine devine imposi- bil de ignorat. imi cobor privirea asupra ei, urmarind-o cu coada ochiului cum se fastaceste plictisita, pufaind printre buzele-i cAmoase ce au o forma de-a dreptul delicioasa. O studiez prelung din varful capului pana in varful tenisilor ei vechi si uzati, fara rugine. Trupul ei zvelt e imbracat cu haine banale 22 Karamel acoperindu-i toate formele care mai mult ca sigur se \wetind pe acolo pe undeva. lar liftul se migc& mult prea repede. Usile se deschid |u clajul meu inainte sa termin cu inspectia si sunt nevoit \l-mni trag alte doua palme mentale, ca si-mi revin in fire si ‘ies din cabina cu mintea limpede. Ajunsi in fata usii apartamentului meu, pufiesc cand 0 vuid pe cea de vizavi deschizandu-se. Babornita cu ochelari de seafandru igi scoate feasta vopsita intr-un rosu pAcditos si he priveste curioasa. De fapt, o priveste pe lungani curioasa, — James! strig’ cu vocea ei pitigdiatii, care ma face de liccare data s& ma stramb. Cine e fata? O alta cucerire? Drace! — Doamna Jones, nu se intimpla nimic aici. Intrati in \partament, ii rispund pe un ton obraznic. — Nu te rusina, baiete, continua ea si turuie, aranjan- «lu-si mai bine ochelarii pe nas. E mai draguta decat cealalta. Kitty-Kat chicoteste ling’ mine, distraté probabil de prezenta spectaculoasi a babei care locuieste vizavi de nine si cAreia ti place la nebunie si-si bage nasul unde nu-i fierbe oala, — Cealalti avea sdnii prea mari, adaugi babornita, (uruind cao moara stricat. Ma mir cum de nu te-a sufocat! — Dumnezeule! urlu, scos din sirite. Doamn’ Jones, in apartament! Ma intore spre usa mea si ma gribese si o descui, de preferabil inainte si mai spun vreo prostie. Mereu face asta gi inc nu pot spune ci m-am obignuit cu ea. De fiecare dati cind ma intore la apartamentul meu, insotit de vreo domnigoara, doamna Jones e prezentd la datorie. — Numai sa ai grija si nu te strangulezi cu picioarele fetei, intr-o pozitie intortocheata din Kama Sutra, ma sf%i- luieste ea, uitandu-se cu ochii cat cepele la creatura care se pripideste de ras Kinga mine. La ce picioare are. 23