SERGE BRUSSOLO ICEBERG WDE ea CMM LGPL ALL LOL chiar si ceea ce e mai rau... Mai ales ceea ce e mai rau!Editor: Calin Vlasie Redactor: Ciprian Jeler Tehnoredactor: Cristina Mihart Coperta colectiei: Andrei Manescu Prepress: Viorel Mihart Descrierea CIP a Bibliotecii Nagionale a Romaniei BRUSSOLO, SERGE Iceberg / Serge Brussolo ; trad. de Nicolae Constantinescu. - Pitesti : Paralela 45, 2006 ISBN (10) 973-697-942-3 ; ISBN (13) 978-973-697-942-2 I. Constantinescu, Nicolae (trad.) 821.135.1-31 Serge Brussolo Iceberg Ltd Copyright © GDV, 2000 Copyright © Editura Paralela 45, 2006, pentru prezenta traducere Serge Brussolo Iceberg Traducere de Nicolae Constantinescu PARALELA 45 | whNota pentru cititor Un aisberg ,floe” sau tabular” este un aisberg plat, care poate si fie de dimensiuni considerable, dar al cdrui aspect este mai apropiat de cel al unei cdmpii decat de cel al unui munte. Aceste denumiri vor fi deseori folosite in povestirea care va urma. Precizare Personajele descrise de autor sunt imagi- nare. Daca, din coincident& sau malitiozitate, numele unor persoane sau organisme reale apar in aceasta fictiune, aceasta nu s-ar putea datora decat unui joc al hazardului sau unei farse dezagreabile a vreunei entitati demonice. in consecint&, cititorul va fi rugat s nu-i acorde nicio atentie sau sa rosteasca celebra formula a fratilor iezuiti, ale c&ror ultime cuvinte — Ipse venena bibas — au drept scop intoarcerea descantecului impo- triva celui care |-a facut, ceea ce, in termenii demonologiei, se numeste pur si simplu »efect de bumerang”. S.B. Rolf stie ci a revenit cogmarul, dar nu i se poate opune. $i e mereu la fel: aude cum trosneste coca vasului. Simte presiunea gheturilor in coastele ambarcatiunii, de o parte si de alta a bastingajului. Treptat, strangerea ca intr-o menghina pe care banchiza sparta o exercité asupra navei se transferi asupra coastelor celui care doarme. Atunci, lui Rolf i se pare ca menghina i-a prins si cutia toracica, iar un calau invizibil strange, strange... pana cand oasele incep sa-i paraie. Rolf nu mai poate respira, se sufoca. Asteapta terorizat momentul in care coastele, curbate la maximum, se vor rupe cu zgomote de ramurele uscate $i ii vor perfora plaménii, inima. Sufera asemenea vasului, ajuns prizonier al gheturilor plutitoare. Nu va mai putea rezista mult timp. Se incoarda, ca si cum ar vrea sa trans- fere forta muschilor sai coastelor navei. Zadarnic insa, banchiza e mai puternicd si continua s4-si stranga metodic fragmentele laolalta. Acel puzzle al gheturilor in deriva se recompune, se sudeaza, iar vasul lui Rolf e prins in capcana, blocat in mijlocul labirintului, lipsit de posibili- tatea de a se mai deplasa inainte sau inapoi. Lenta miscare de comprimare il va strivi, il va face s4 se sparga ca 0 coaja de nuc& stransa intr-un cleste. Rolf realizeaza cat de justa este aceasta banala comparatie. Era imposibil sa fi gasit una mai bund pentru a explica ceea ce se va intampla6 Serge Brussolo dintr-o clipa in alta. Nu era nici primul, nici ultimul care pierea astfel. Se vor gisi intotdeauna navigatori destul de increzuti pentru a se crede in stare si dejoace capcanele mirii de gheata. Se trezeste trigand cu disperare aer in piept, ca un om pe punctul s& se inece. Se rostogoleste pe o parte, cauti cu mana inhalatorul si il duce la gura. Cu ultimele forte, inhaleaz4 medicamentul. »Crize psihosomatice de astm”, diagnosticase medi- cul, incurajandu-I si consulte un psihanalist. Rolf ridicase din umeri. Nu credea in acele remedii de sarlatan. $tia foarte bine ce trebuie si faci pentru a se vindeca. Dar inca nu avea curaj. Se ridic& fara si risuceasc& intrerupatorul. Vasul e ancorat la chei, aproape ci nu se migc3. Prin hublou, patrund luminile vagi ale portului, ale orasului. Straluciri electrice de neon, cu care Rolf nu mai e obisnuit. Trage cu urechea, asculté zgomotele navei, duduitul indepartat al grupului electrogen. Nu mai e nimeni la bord. Echipajul s-a gribit si coboare imediat ce vasul a fost tras la chei. Rolf presimte cA cei mai multi nu se vor mai intoarce. Le e team’. Cred c4-i deoache. Eschimosii sunt superstitiosi. Giseste din ce in ce mai greu marinari, toti fug de repu- tatia lui proasta. In barurile frecventate de mateloti, se spun tot felul de lucruri despre el. Acum e nevoit si se multumeasca si cu drojdia marinarilor de prin porturi, cu tipi pe care niciun c&pitan nu i-ar vrea la bordul navei lui: alcoolici, lenesi, nepriceputi, ticniti. Asta incepea sa creeze tot felul de probleme. Dar, din fericire, spaima surd& pe care o inspira echipajului ii asigura o oarecare autoritate. ICEBERG 2. Bajbaie dupa un tricou si isi sterge pieptul si gatul. E leoarca de transpiratie, desi in cabina nu e cald. Imaginile cosmarului continua sa-l obsedeze. I se pare ca ii aude pe Birgit si pe copil tipand ingroziti. Revede chipul sotiei sale in timonerie... expresia ei in momentul in care a inteles ca in clipele urmatoare coca avea sa se spargi sub presiunea aisbergurilor tabulare. fn ochii ei era mai multa furie dec4t spaima. Da, furie. Ba chiar si ura, dispret. In ultima secunda in care s-au mai putut privi in fata, Rolf a citit o condamnare in ochii lui Birgit, vrand parca sa spuna: ,,Imbecil increzut! Marele Rolf Amund- ssen, printul Arcticii! Gentlemanul Polului Nord... Da, un idiot infumurat! Cretin nenorocit! Nu intelegi ci ne omori?” L-a urat din toate puterile, din tot sufletul, in acel ultim minut dinaintea mortii. Inainte ca oceanul s-o inghita, ea nu mai era decat un ghem urias de furie, de dis- pret. Daca marea i-ar mai fi lasat timp, ar fi strigat: ,Ne-ai omoriat, pe mine si pe fiul tau, si asta doar pentru ci te crezi cel mai tare. Te urasc”. Dar nu a mai avut timp sa-si profereze blestemul, pentru cd podeaua s-a desfacut brusc sub picioarele ei. Coca cedase, vasul era pe punctul si se rup3 in dou’. Pun- tea superioara a explodat ca sub efectul unui cutremur de pamant. Birgit a cdzut in abisul lichid care umplea deja cala, in timp ce Rolf se agita disperat de timona. Retraise de o mie de ori in vis acest moment. Era ca un film care se relua la infinit. Revedea fiecare secunda cu incetinitorul, cu o insuportabila precizie a detaliilor. Nu exista nimic mai cumplit decat un naufragiu pe timp de noapte, cand marea si intunericul uneltesc si-ti ia viata. Totul devine doar o prapastie, un abis fara fund.8 Serge Brussolo Cerul si oceanul se unesc ca sa te ameteasca. Noaptea curge din nori si se amesteca, lichida, cu marea. Te ineci in gudron, in cerneala. Nu, nu e nimic mai cumplit decat aceasta inghitire oarba. Rolf nu stie prea bine ce s-a mai intimplat dupa aceea. A fost aruncat afara din timonerie si a zburat peste bord, rostogolindu-se pe banchiza. Asta l-a salvat. Socul I-a ametit si a ramas agatat de bucata de gheata, fara si se poata ridica. Crede chiar ca si-a pierdut cunostinta. Cand a deschis ochii din nou, vasul disparuse si culoarul se inchisese. R&miasese singur pe o bucata de aisberg in deriva. Totul se intamplase in urma cu zece ani. Atunci era tanar... si prostinac, $i arogant, asa cum poti si fii la treizeci de ani. Se credea regele mari de gheati, cercetasul indian, singurul in stare si se orienteze in labirintul de aisberguri. si asuma riscuri nesabuite si reusea intotdeauna. In cativa ani, devenise o adevarata legend vie. ,Marele Rolf”, vagabondul de la Polul Nord, omul care traversa Oceanul Arctic sarind de la un aisberg la altul asa cum pasesti de pe o piatra pe alta cand treci un parau. Se lasase amagit, ajunsese sa creada in sansa lui insolent&. Raspunsese la toate provocirile, din princi- piu... cu o nonsalanta amestecat& cu putin plictis, deoa- rece avea convingerea ci, mai devreme sau mai tarziu, avea sa iasa Invingator. Si apoi avusese de facut aceasta ultima curs’, cand se confruntase cu reticentele sotiei sale, Birgit... De la naste- rea lui Leif, fiul lor, ea nu mai voia sa rigte; marea o speria. —Timpul nebuniilor a trecut! bombanea Birgit atunci cand Rolf se arata mirat de lipsa ei de entuziasm. Acum nu mai suntem singuri, e si micutul, ar trebui s4-ti ICEBERG 9 dai seama de asta. Nu mai poti continua sa te comporti ca un adolescent iresponsabil. »Dumnezeule!” isi spusese el privind-o. ,,O sa devina si ea o pisaloaga, ca toate celelalte?” Fusese prevenit: odata cu maternitatea, femeile se transforma. Nu le mai recunosti. Devin niste necunoscute de azi pe maine; nu se mai preocupa decat de vlastarul lor. Birgit-cea-smintita, cu care isi facuse de cap, va suferi oare si ea aceasta penibila metamorfoza? N-o ascultase. Acceptase provocarea. Un transport pentru o echipa de cercetatori instalata pe un floe. Mate- rial pentru repararea aparaturii meteo distruse de fur- tuna... Rolf hotarase si urmeze drumul cel mai scurt, prin labirintul de gheturi plutitoare, strecurandu-si nava prin culoarele inguste dintre aisbergurile tabulare. Intotdeauna se dovedise cel mai tare in astfel de manevre. Se lasase ghidat pana atunci de un fel de instinct misterios. De fie- care data se dovedise in stare s4 estimeze la minut timpul cat canalul de circulatie ramanea deschis intre doua placi plutitoare. $i intra pe culoare stiind bine ca, in caz de eroare, falezele de gheata |-ar fi blocat, strivindu-| intre ele. Nu putini se ldsasera prinsi in acest joc. Dincolo de o anumita latitudine, nu mai puteai lupta cu aisbergurile tabulare. Motoarele navelor deveneau neputincioase in fata lor. Te pomeneai prins intre ciocan si nicovala, intr-o menghina care, din acel moment, nu mai inceta sa-si mireasca presiunea. Multi exploratori polari pierisera in acest fel, deoarece crezusera in mod prosteste ca era de-ajuns un spargator de gheata ca sa-ti deschizi drum in orice imprejurare. — Nu te duce, spusese Birgit. Am o presimtire rea.10 Serge Brussolo fn ziua aceea, chipul ei dragut de suedeza capatase o expresie agresiva si infricosata. »Nu voi putea s-o mai iau cu mine”, gandise Rolf. Ma va calca tot timpul pe nervi. Va trebui s-o las pe uscat. $-o instalez intr-o casi, impreuna cu ala mic.” Nu asta visase... nu asta visaserd! Inainte de a se naste pustiul, nutrisera sperante utopice: Leif va fi primul copil care nu va pune niciodata piciorul pe uscat. Nici- cand nu va fi nevoit si suporte poluarea oraselor, mirosul puturos al autostrazilor si fast-foodurile. Va fi fiul ocea- nelor. Va vorbi zece limbi, va sti si manevreze o nava jnainte de a implini opt ani. Da, deseori, dupa ce faceau dragoste, isi fiureau astfel de vise: singurul lui teritoriu vor fi cele sapte mari. Azi, aici, maine, in alta parte. Fara scoala, fara birou, fard casi... Si-l imaginaserd pe Leif initiat in toate religiile, in toate credintele, aprovizionan- du-se din marele bazar spiritual al Insulei Pastelui, hranit cu Atlantida si voodoo. De ce nu? Si acum... Aceasta batere in retragere, aceasta tre- zire. Ochii mijiti ai sotiei sale. Acea infrigurare... —Nu intra acolo, spusese ea. E prea instabil. Rolf se simtise ofensat. Drept cine il lua? Un caia- cist amarat, un amator, un mic navigator solitar ahtiat dup’ mediatizare? Nu avea nimic in comun cu navigatorii de pe micul ecran, cu amératii dia care piloteazd o barca mare, aerodinamica, din fibra de sticla, si arboreaza, fara rusine, pavilionul vreunui negustor de telefonie mobila. — Te-ai imburghezit, rAnjise el. in curand o sa vrei o casi frumoasa cu muscate la ferestre. Birgit pirdsise timoneria fara si rispunda. Nu mai vorbiser’ unul cu celilalt toati ziua, fiecare stand bosum- flat la cAte un capat al navei. ICEBERG ll % f Orele trec... Rolf s-a inchis si mai mult in propria lui incapaténare. Ca toti marinarii, e superstitios. Are grijd sa nu ia niciodata la bord iepuri, nici macar imagini ale lor, pentru ca, dintotdeauna, acest animal poartd nenorocire navigatorilor, e un lucru dovedit. Nu trebuie nici macar sa-i rostesti numele si e bine sa faci aluzie la el doar folosind perifraze de genul: ,animalul care se hréneste cu morcovi...” De altfel, lucrul acesta dusese la certuri aprinse cu Birgit, atunci cand copilul voise sa urce la bord cu o revista de benzi desenate cu Bugs Bunny. Rolf crede in destin, in steaua norocoasd, in toate aiurelile astea... Are convingerea ca teama atrage pericolul asa cum miro- sul de sénge atrage rechinii. Daca nu stii ce e teama, nu ti se intampla niciodatd nimic. Aceastd teorie a devenit deviza lui. Cu aceasté convingere a intrat cu vasul pe unul dintre culoarele cémpului de gheturi plutitoare. Astfel, taia obstacolul in diagonala in loc sa-l ocoleascé. Daci facea livrarea repede, avea promisiunea unei prime pe masura. Daca ar fi fost sd ocoleasca pe la nord, i-ar fi luat mai mult cu trei zile, si nici nu se gandea sd piardd atata timp. ceo ..-Rolf isi da brusc seama ca sta in picioare in cabina cufundata in intuneric de un timp greu de apreciat. I se intéampla din ce in ce mai des. Imaginile il coplegesc si se trezeste dintr-odati, fara si poatd sti cate minute fusese absent. fn plina mare, nu-i chiar atat de suparator; daca ar1Z Serge Brussolo fi fost camionagiu, ar fi fost mort de mult. {mbraci o pereche de blugi, un bluzon de piele matlasata si iese pe punte. Se loveste de frig aga cum te-ai izbi de o vitrina frigorific’. Minus 20 de grade Celsius. Simte sudoarea de pe piele transformandu-se in chiciura, dar asta fi face bine. {ntotdeauna fi plicuse iarna vesnicd de la Polul Nord. Tropicele ii provoacd o indispozitie, totul putrezeste acolo prea repede, si fructele, si oamenii... Sunt unii innebuniti dupa munte, altii dupa desert; Rolf e innebunit dupa Arctica. In Groenlanda nimic nu se altereaza nicio- dati. Nu sunt viermi, nici putreziciune; tot ce moare se pietrificd. Ideea asta fi-place, il linisteste. Frigul suspenda scurgerea timpului. De fiecare data cand este scos dintr-un aisberg cadavrul unui explorator disparut in urma cu 0 suta de ani, se constat c& s-a pastrat intact. Rolf Amundssen face cativa pasi pe punte. De cea- lalt& parte a docurilor, o prostituata izbucneste intr-un ras fortat. Rolf caut o tigara in buzunar si o aprinde cu o brichet& veche. Firisoare de tutun aprins cad in barba lui blonda, in care se inmultesc firele cirunte. Dar nu le bagi in seama. E un barbat inalt si puternic. Un gigant nordic cu ochii albastri. Viscolurile il imbatranisera inainte de vreme, conferind tenului siu un aspect de piele veche pling de crestituri de brici, dar ramasese frumos $i con- tinua sf atragi privirea femeilor. Coboara rareori pe uscat. Este cunoscut, cei care vor s incheie un contract cu el stiu unde sa-l gaseasca. Trage din tigari cu sete. Imaginile cosmarului il asalteaza iar. Vede nava strecuriandu-se pe culoar, intre zidurile de gheata. Le simte mirosul, un amestec de apa clocita si pamant umed. De fiecare parte, la babord, la tribord, faleza plutitoare se ridic’ pana in dreptul ICEBERG 13 catargului de incarcare. Nu-i o transee neinsemnata, din care poti iesi ambaland motoarele si fortand etrava, nu, e un canion, o vale... Daca se inchide, te inghite imediat. Totusi, nu se indoieste ci are dreptate. El este Rolf Amundssen, omul care rade de busole, de sextanti, cel care se ghideaza gustand apa fiordurilor sau adulmecand mireasma banchizelor. E navigatorul instinctiv din epoca primitiva, descendentul direct al vikingilor, ¢ ca acele pasari care stiu intotdeauna incotro e nordul si intretine cu elementele o complicitate magica, lipsindu-se de marele instrumentar tehnologic — GPS, sonar — cu care se incurca doar confratii lui. Totusi, astazi totul avea si meargi anapoda, norocul avea sa-] paraseasca. Peste o ord, falezele de gheata aveau s4 se apropie una de alta. Rana din banchiza avea si se inchida inexorabil. ‘ Nu credea ca se va intampla asa, era convins ca e mai rapid. Avea certitudinea cA va iesi din coridor mai inainte ca pericolul sa devina real. Vede ura de pe fata sotiei sale. Intuieste ci, daca ar fi supravietuit, Birgit l-ar fi parasit. Nu i-ar fi iertat teribi- lismul. fi e rusine. Niciodat% nu-si va mai gsi linistea, dupa ce-i vazuse ochii, acea expresie a fetei... : Probabil ca-si zisese ceva de genul: ,,Tampenie afurisité de macho!” In doua sau trei randuri, chiar ii spu- sese: ,Ar trebui s4 nu te mai parfumezi cu hormoni, acum esti tata de familie”. Dar el avea o reputatie de pastrat, e genul de lucru pe care o femeie nu-l poate intelege. Ce spera ea oare? Ca-si va vinde vasul si se va angaja intr-o fabric’ de conserve de peste? Vazuse eschimosi facind asta. AbandonaserA banchiza, renuntasera la van&toarea de ursi albi ca si se dedea conservelor si... alcoolismului.14 Serge Brussolo Stiuse dintotdeauna ca, pentru el, a ramane pe uscat ar fi fost totuna cu o sinucidere. ; ...Dar trosnitura inca fi mai rasuna in urechi. Tros- nitura puntii care se deschide ca s-o inghita pe Birgit. N-a vazut copilul cizind. Naufragiul nu durase mai mult de un minut. Pe el, socul il catapultase in aer. isi aminteste de contactul pielii cu vantul rece. Minus 35 de grade Celsius! Un vant plin parci de lame de brici. Nimeni nu poate supravietui mai mult de un minut intr-o apa att de rece. Daca nu s-ar fi rostogolit pe placa de gheata, ar fi murit de hipotermie. Avusese noroc. Un noroc pe care nu-l merita. in unele seri, isi zicea ci poate aceea fusese pedeapsa care-i fusese data: s& fie lsat in viata. : ae Da, nu s-ar fi putut gasi o tortura mat cumplita! ee nee Peggy Meetchum se uit prin fumul gros de tigara la fata marcata de timp a lui Tuna James »Casalotul”. Ar fi vrut sa lase ochii in jos, dar ceva o impiedicd, o fascinatie de care ii e rusine. Cagalotul are vreo saizeci de ani, parul alb zbarlit, pe care il las s4 creasc in speranta de a acoperi cele doua gauri pe care le are de o parte si de alta a capu- lui. Urechile i-au degerat si a trebuit si fie taiate ca si nu apara cangrena. A facut-o chiar el, cu un cutit de vana- toare si o oglinjoara folosita la barbierit. Polul Nord e plin de povesti de felul acesta. Barbare, sangeroase. Caga- lotul poarta o uniforma tipica de muncitor la Polul Nord: o haina impermeabila cu gluga din dotarea armatei ameri- cane, careia fi fusesera descusute gradele, si, pe dedesubt, cele sase-sapte randuri de haine reglementare, suficient de laxe pentru a permite suprapunerea straturilor de aer. [m- bracatul si dezbracatul e o problema aici, iti petreci viata tot punand pe tine haine si dandu-le jos. Peggy uraste tinutul acesta. {si di seama deodata ca-i pare rau dupa Florida, Key West, unde cerul vesnic albastru reusea, totusi, si-i provoace o stare de greata. Nu-i trecuse niciodata prin minte ca intr-o zi ii va fi atat de frig. La amiaza, temperatura este de minus 20 de grade Celsius pe strizile portului. Noaptea, poate si coboare pana la minus 25-30 de grade. Dar asta nu mir pe nimeni.16 Serge Brussolo Mai mult, tuturor pare si le plac’. Are impresia ca a ajuns in randurile unei secte: misticii frigului, halucinatit ban- chizei. Se impartasesc cu zapada. Se mandresc ca tries in afara lumii, intr-un infern alb, un congelator enorm in care cea mai mici somnolenti te poate preschimba in stana de piatra. — fl cunosc bine pe Rolf, spune Tuna James ,,Casa- lotul”, cu glasul lui ragusit. E un torpilor, un vanitor de prime. El si cu mine suntem ucigasi de aisberguri, de-asta suntem platiti. Singura diferenta intre noi este ca cu lucrez cu avionul meu, iar el cu vasul lui. Suntem angajafi sa aruncim in aer aisbergurile mari, cele care sunt cu ade- varat periculoase pentru navigatie. Megamuntii plutitori pe care niciun spargator de gheata nu-i poate despica. Spintec&torii de pacheboturi, daca intelegi ce vreau s4 spun... s Peggy da din cap. Sunt inghesuiti intr-un colt al unui bar zgomotos, murdar, care miroase a bere # ulei de foci. Muzica iti di impresia unui tir de artilerie in toata regula. aie »incep s imbatranesc, isi spune tanara femeie. Cand muzica devine prea tare, Jnseamni c3 ai trecut de un anu- mit prag.” te) Cildura i imbujoreaz4 obrajii. Aici, toaté lumea miroase a transpiratie din pricina multelor randuri de haine. Combinezoanele put; imediat ce-ti tragi in jos fer- moarul, o duhoare de jeg statut te izbeste in fata. — Decolez cu hidroavionul meu, continua Casalo- tul. (Face gesturi explicative cu miinile, ca un pusti care simuleazi o batalie aerian’.) $i incep sd-mi caut finta- Dupa ce am gisit-o, 0 bombardez cu napalm. Nimic mai bun ca s& provoci topirea porciriilor astea. Aisbergurile ICEBERG v7 sunt frumoase in fotografii, dar, in realitate, put a apa clocita, a privata veche, a mormant proaspat sapat. N-au nimic romantic. Rolf Amundssen a ales alta tehnica. Ia o salupa si vasleste pana la obiectiv. fl abordeaza, locali- zeaza liniile de falie, crapaturile si vara acolo cateva pachete zdravene de dinamita. Aprinde fitilul si o sterge repejor. Uneori, treaba nu merge din prima si e obligat sa repete figura. Scopul manevrei este dislocarea muntelui, transformarea lui intr-o puzderie de fragmente inofensive. Casalotul se uita fix la Peggy cu privirea lui febrila. E un fost pilot de vanatoare. A luptat in Vietnam. Nu suporta viata decat la manga unui avion. Tanara femeie a crezut la inceput ci o putea duce acolo unde trebuie sa mearga, dar el a refuzat-o, in ciuda sumei mari propuse. —E prea departe, a raspuns el. Vei urca spre regiuni unde temperatura ajunge la minus 45-50 de grade Celsius. Carburantul incepe sa inghete pe tevi, chiar daca ii adaugi cele 10 procente regulamentare de glicerina. Avionul meu nu va rezista. $i nici nu vom mai avea destula gazolina ca sa ne intoarcem. E prea departe. Pentru asta e mai bun un vas, un vas pilotat de un tip destul de tacdnit ca sa intre in labirintul gheturilor plutitoare. $i singurul care ar face asta e Rolf Amundssen. Rolf, suedezul. Asa a fost rostit pentru prima dati numele Capi- tanului Suicid. Capitanul Suicid... e porecla lui aici, la Sanashtawa Harbor, un mic port de vase de vanat foci din Alaska, cu vedere liberi spre Polul Nord. Aici faceau escalé pe vremuri toti vanatorii de balene. Pe aici tran- zitau mii de barili de grasime topita. Uleiul de casalot, cel mai bun lubrifiant din lume, cu un indice de viscozitate neegalat vreodata in istoria chimiei! Cotele, ecologia au pus capat marilor vanatori $i harpoanelor cu cap exploziv,18 Serge Brussolo tragand dup ele un kilometru de franghie de cdnepa. Se sfarsise marea aventuri a micelarilor mari care, pe la inceputul secolului, vanau in mod obisnuit opt balene albastre pe zi (1500 de tone de ulei!). A urmat o adevarata tristete, nimeni nu este aici destul de bogat ca sa-si permit si se smiorcaie pentru soarta mamiferelor marine. Portul nu mai e decit o escald tehnica, un soi de magazie de unde te aprovizionezi cu piese de schimb, alcool, pes- meti si prostituate. Cladirile sunt urate. O adunatura de maghernite din prefabricate, cuburi metalice asezate unele peste altele si legate intre ele cu pasarele. Pe stridute, zApada e neagra, murdara. Zadarnic ai c4uta aici, ca la Nantucket, amintirea unei epoci de aur care s-ar infatisa prin figura miticd a lui Moby Dick. La Sanashtawa, cla- dirile sunt legate intre ele prin niste ciudate culoare pneumatice, care seam&n& cu burdufurile acordeoanelor. Aceste tuneluri iti permit s& circuli fara sa fie nevoie sa te dezbraci de fiecare data cAnd intri intr-un loc incalzit, dar confer orasului un bizar aspect intestinal”, ca si cum fiecare casi ar fi legata de vecina ei printr-un cordon ombilical din plastic roz. —Numai Rolf te va lua la bord, a repetat Tuna James ,,Casalotul”. E scrantit, toata lumea stie cd vrea sd se sinucida de cand si-a pierdut nevasta si copilul intr-un naufragiu. N-are curaj s4-si tragi un glont in cap. Aga ca ispiteste diavolul, sperand ca Polul Nord sa-i facd pana la urma de petrecanie. Gaseste din ce in ce mai greu mari- nari, asta e problema. Vasul lui e acostat la cheiul 8, sepa- rat de celelalte. E plin de explozibili si autoritatilor portuare nu prea le e pe plac prezenta lui aici. De fiecare dati cand ridicd ancora, oamenii de la capitanie se roaga cerului si nu-l mai vada niciodata, dar Rolf se intoarce ICEBERG 19 intotdeauna. E de neatins. Asa se-ntampli mereu: e de-ajuns sa fii satul de viati pentru ca moartea si-ti intoarca spatele, prefacandu-se ca nu te vede! Peggy se foieste. E satula de romantismul de taverna al lui Tuna James. Drept cine 0 ia? Nu-i nici pe departe o turista. Polul o oripileaza, uraste gandul ci se afla aici. Daca ar fi avut de ales, ar fi urcat in primul avion spre Los Angeles. Toate basmele astea despre marii vagabonzi ai banchizelor o calcau pe nervi. — Naufragiul acela |-a distrus, continua Casalotul. Nu si-a mai revenit. I-am cunoscut bine pe Birgit si pe copilul ei, micutul Leif. O familie simpaticd. Erau de o frumusete incredibila, silbatica, brut’. Mi-i amintesc si acum, c&t se poate de clar. Totul s-a petrecut acum zece ani. — Ce varst are acest... Rolf? — Doar patruzeci. Un marinar cum n-ai s4 mai vezi in ziua de azi. Un tip dinaintea electronicii, computerelor, tot rahatul ala care transforma nava intr-un tonomat plutitor. Pot sA iau legatura cu suedez daca vrei, si te ajut si te intelegi cu el. fn orice caz, el e singura ta varianta. — OK, ofta Peggy suspinand. Stau la motelul ,,Smi- ling Bear”, la intrarea in oras. isi scrie numele si numirul de telefon pe o cutie de chibrituri. E obositi, o doare capul. fi e teama s& treacd de sasul care o va arunca in plin viscol. Se ridica fara si-si fi golit paharul. La vestiar, se strecoara in combinezonul enorm care o va impiedica s4 moar inghetat3 in minutele urmiatoare. Are impresia ca intra intr-o blana de urs. Acel costum ca de scafandru e matlasat si impermeabil, ca si impiedice pierderea de cildura, dar pute. L-a cumparat de ocazie de la magazinul general al contoarului indian.20 Serge Brussolo Nu mai are multi bani si trebuie sa aiba grija. Mirosul asta barbatesc de sudoare veche o indispune. Nu reuseste sa se obisnuiasc’ deloc cu el. isi trage gluga pe cap si iese. Niciun betiv n-o sa se ia de ea. Deghizata astfel, nimeni n-ar putea sa-si dea seama ca € femeie. Probabil ca din spate arati ca un urs iesit la plimbare. Un urs care pute a om. Merge pe strazile inguste. Cizmele framanta zapada neagra cu un zgomot dezgustator. fi e fric’a. Nu vrea sa urce la bordul vasului. De cind a sosit la Sanashtawa, viseaz3 doar naufragii si aisberguri care spinteca nave. Se vede inecindu-se in apele reci ca gheata. Pentru o inota- toare profesionista, polul e un teritoriu de nelocuit. A plonja in apa inseamni a muri. I s-a spus mereu asta. Se afla deci intr-un impas. Dupa cele intamplate cu Clubul Devoratilor Vii, a fost nevoiti si fuga din Florida, ducind cu ea o valijoara pling de teancuri de bancnote de o suta de dolari. Altfel ar fi fost arestati. A fugit cu disperare, ldsand totul in urma. A traversat Statele Unite ca si se instaleze la Los Angeles, deoarece nici nu concepea si traiasca departe de ocean. La Laguna Beach, a deschis un magazin de inchiriat ambarca- tiuni, dar afacerea n-a mers, nu stie exact de ce. Poate pentru c& mica societate de amatori de surf a boicotat-o pe aceasta straina necunoscatoare a obiceiurilor locale. Banii s-au topit prea repede, valijoara s-a golit. intr-o seara, o tanard a trecut pragul biroului ei pus- tiu. O japoneza purtand un taior negru, dupa toate apa- rentele foarte scump. Se apropia de treizeci de ani, era frumoasi, dar mandra si era obisnuit’ s4 i se dea ascultare. Pirea nervoasi $i obositi, istovita de prea multe insomnii. ICEBERG 21 —M& numese Yuki Saiko Onoshita, a spus ea. Pe tine te caut. Vin din partea lui Dexter Wong. Am nevoie de o scufundatoare. O scufundatoare experimentata. Da, asa a inceput totul. Peggy ajunge, in sfarsit, la intrarea motelului. In- cepe si transpire. Asta e foarte rau in conditii de ger cumplit. Sudoarea ingheati pe haine, intarind stofa pana cand ii confera consistenta pietrei. Oamenii de aici spun povesti ingrozitoare despre exploratori polari ale caror combinezoane, imbibate de transpiratie, s-ar fi preschim- bat in armuri cu articulatiile blocate, facand imposibila chiar si cea mai mic miscare. Sa fie oare adevarate toate astea? Peggy nu stie ce sd creada. Cand iti insira anecdo- tele astea cumplite, ochii le lucesc, entuziasmati i fuduli nevoie mare. fi simti mandri ca locuiesc in infern. Yuki Saiko Onoshita asteapta in camera. A refuzat s& iasd, nu vrea sa se amestece cu fauna contoarului, nici sa se injoseasc4 negociind. Habar nu are de lumea reala. A trait intotdeauna in circuitul foarte protejat format din yuppies’. Niciodata nu a avut de-a face cu saracii, nicio- dati nu a avut ocazia si se ocupe de lucruri materiale precum alimentele sau inchirierea unei masini. A avut angajati, avocati, maseuri, profesori de tenis, de arta flo- rala. Insi acum, paravanele care o izolau de realitate s-au prabusit unul dupa altul. Vulgaritatea se tine dupa ea ca o haita de caini turbati. E ca o papusa frumoasi gi rece, care rosteste cuvinte taioase si se uit in jur cu o privire Tineri locuitori ai marilor orase occidentale, care au slujbe bine pla- tite si un stil de viata opulent.22 Serge Brussolo condescendenti. Dar, de la sosirea la Sanashtawa, sigu- ranta ei se ficuse findari. Viata real o impresura, asal- tand-o in mod amenintator, céci acum realul are toate cartile cAstigatoare. Lui Yuki nu i-a mai ramas, drept unica arma, dec&t o servieta plina cu dolari noi. Din pacate, teancurile scad vazand cu ochii: chirii, sperturi, pla —Ce vrei de la mine? a intrebat-o Peggy in prima seara, cand Yuki a intrat in magazinul ei. Taiorul sic, negru, cu un decolteu patrat al asiaticei contrasta in chip ciudat cu placile de surf impestritate. —Vreau sa te angajez, a repetat ea cu acea voce, eleganti si ea, al carei accent indica o scoala inalta. Tre- buie sé-mi gisesc tatal. Avionul lui s-a prabusit. Organis- mele oficiale au abandonat cercetarile, dar eu vreau sa continui. Voi plati toate cheltuielile. Aici exagera putin. Nu mai era atat de bogata pe cat pretindea, Peggy avea si-si dea seama de asta foarte curand. Singura ei pusculita era servieta-diplomat. —Nu sunt o specialist’ in salvari, a raspuns Peg. Ai fost gresit informata. — Poate, dar il cunosti pe Dexter Wong. M-a asigu- rat c& esti de incredere. N-am s& te mint: sunt singura si-mi joc ultima carte. Nu trebuie sa-ti fie teama, iti vei primi banii. Auzind aceste cuvinte, Peggy isi spusese: ,,$i eu sunt singura si-mi joc ultima carte”. Yuki e frumoas&, dar nu tocmai simpatica. Faptul ci nu tie nimic despre lumea reali o face induiosatoare. Nepriceperea ei de a cumpara un bilet de autobuz, teama de a intra intr-un supermarket... E 0 martiana cazuta din ICEBERG 23 spatiu. ,,Printesa picata in randul proletarilor...”, isi spune Peggy. O ierti pana la urma, chiar daca devine foarte usor scorpie. fn acest moment, sti intinsa pe patul motelului y»Smiling Bear” din Sanashtawa Harbor, invelita cu o cuvertura, cu botinele in picioare. Servieta e asezata pe perna. — Deci? o intreaba ea pe Peggy, imediat ce aceasta inchide usa sasului care izoleaza cabinele de frig. —Tuna James se va ocupa de deal’, raspunde Peggy. O sa meargi. Poti considera ca avem deja o nava. 2s i A he wate Trg, afacere, intelegere (in engleza in original).fn seara in care Yuki Saiko Onoshita a intrat in magazin, a spus: —Demersul meu nu are nimic oficial. Va trebui s4 actionim clandestin. Sunt in pericol. Toata lumea e acum {mpotriva mea. Nimeni nu are interes sa reugesc. Peggy a ezitat un moment. jn definitiv, de ce a acceptat? Pentru ca in curand aveau sA i se termine banii... sau pentru cf i se facuse brusc teama de vid, de plictiseala? A murmurat: — Povesteste-mi. Atunci Yuki i-a explicat ceva despre un tata geniu al informaticii, programator vizionar, realizator de sisteme. Criptolog, specialist in coduri si in dispozitive de antipi- ratare. Peggy a simtit cum 0 ia somnul. Povestile astea cu retele si spatiu cibernetic o plictisesc. Nu intelege cum poti sta inchis cu un computer, cind e de-ajuns sa tra- versezi plaja si si plonjezi in valurile inspumate ca sa te eliberezi de tot si de toate. Spatiul virtual ramane pentru ea sinonim cu nevroza schizoid. Japoneza si-a dat seama ca toate astea o agasau. — Tatil meu e foarte cunoscut Ia noi, a soptit ea. El a conceput arhitectura informatica a mai multor grupuri industriale. In Japonia, toti ne temem foarte tare de ICEBERG 25 piraterie. E gangsterismul de maine. Chiar si aici, in Sta- tele Unite, jafurile virtuale devin din ce in ce mai obis- nuite, dar consemnul e si nu se vorbeasca niciodata despre asta. Bancile sunt inspaimantate la gandul cA ar putea sa piarda increderea clientilor. Toti tac... Tatal meu este intr-un fel un expert in seifuri cibernetice. — Sia avut un accident, nu? intreba Peggy, vrand si intrerupa sirul acela de laude. Yuki deschise gura, socaté de grosolinia occiden- tala. —Da, baigui ea. Avionul lui cu reactie a disparut deasupra polului. Sunt convinsa cA e vorba de un sabotaj. Ciutirile au fost facute in pofida oricarui bun-simt, s-a dat rasol. Asupra salvatorilor s-au exercitat presiuni. — Din partea cui? — Yakuza. Asta mai lipsea”, isi spuse Peggy, simtind cum i se strange stomacul. Nu pastrase o amintire prea grozava despre ucigasii niponi care o asediaserA $i o terorizasera la Key West. — Stiu ci e inca in viata, continua Yuki cu o voce gafaita. O simt. E un ascet, practica zenul, yoga. E in stare si supravietuiasca in conditii extrem de grele. E animat de spiritul samuraiului, nu se va lisa doborat. Daca a putut si-si amenajeze un adapost din carcasa avionului, va vana, va pescui. Va supravietui mancAnd licheni, krill’... Se inflacdreaz&. Peggy nu vrea s-o contrazica. in materie de supravietuire, totul e posibil, chiar si iratio- nalul. Nu ein masura s& dea pronosticuri. —Se retrigea deseori pe muntele Fiji, continua Yuki. Facea acolo bai de zapada. L-am vazut multumin- * Plancton format din crustacee (n.t7.).26 Serge Brussolo du-se cu un pumn de orez pe zi si stand gol in apa rece ca gheata a unui torent... Si recit’ mai departe catehismul de iubire filiala cu © naivitate dezarmanta. De altfel, este singura data cand Peggy o vedea cu ,,fata descoperita”. isi va relua foarte repede masca nepasarii. — Multi au interesul ca tatal meu sa dispara, spune ea brusc, pe un ton dur. Exista probleme cu chei, cu coduri informatice. I s-a cerut si inchidi prin coduri accesul la unele secrete si se doreste s4 nu poaté comunica si altora codurile care ar permite accesarea acestor fisiere. Au dorit sa-] suprime ca sA asigure securitatea acestor banci de date confidentiale. »Pe vremuri, tsi spune Peggy, faraonii porunceau sa fie dat mortii arhitectul care concepuse capcanele ce aparau camera funerard a piramidei lor. Timpul trece, dar bunele obiceiuri raman!” — N-am sf te mint, spune Yuki. Sunt intr-o situatie dificila. _Imediat ce au aflat despre intentia mea de a finanta o misiune de ajutor privata, au inceput s4-mi tot puna bete in roate. S-au inmultit ilegalititile, falsurile, acuzatiile mincinoase. Toate conturile familiei noastre au fost blocate in scopul unei anchete absurde. Scandalul a fost pus la cale de Yakuza. Voiau sa ma tind locului. Se aprinde din nou, prinzand parca viata. — Tatil meu prevazuse ascunzatori pentru banii lui, sopteste ea. Le cunosc pe toate. — Ce vrei? insista Peggy. —S& organizezi expeditia, raspunde japoneza. Te vei ocupa de detaliile tehnice, de inchirierea echipamen- tului, de toate lucrurile care nu intra in sfera mea de com- petenti. Dexter Wong mi-a spus ca nu ti-e frica de nimic ICEBERG 27 si ci pot avea deplina incredere in tine. Daca reusim, vei primi o recompensa grasa... Vorbesc de ceva de genul un milion de dolari. Tatil meu e bogat. Pana atunci, pot sa-ti dau un avans simbolic de zece mii de dolari. — Care va fi prima escala? — Alaska, de acolo a decolat tatal meu. Am toate hartile, planurile de zbor, ultimele coordonate. Nu plec asa, orbeste. Peggy nu stie ce sa raspunda. Copila unui bogatan care se lanseazi in marea aventura. Ai spune ca e ince- putul unui roman pentru adolescenti. $i apoi Yuki este atat de... anglo-saxoni, indiferent ce-si inchipuie. Peggy cunostea foarte bine fetele astea din Japonia, care vin sa se refugieze in SUA ca sa scape de constrangerile societatii nipone. De altfel, de ce nu s-ar simti aici la ele acasa, din moment ce marile firme japoneze au cumparat pana si studiouri de la Hollywood! Peggy accepta dintr-un impuls. Chiar nu are deloc intentia si cAntareasca bine ce face. Instinctul fi spune ca Yuki nu i-a spus tot adevarul. Povestea ei e prea fru- moasa, prea exemplar4... Trebuie si mai fie si altceva la mijloc. Vreun schelet in dulap pe care va trebui s4-l scoata la iveali mai devreme sau mai tarziu! Isi face in graba bagajele. Nici macar nu trebuie s4 anunte pe cineva cd pleacd, nu cunoaste pe nimeni. Stabilirea sa in California fusese un adevarat fiasco. Nu reusise si se integreze in acel megalopolis unde totul i s-a p&rut artificial si de o stralucire falsi. li pare riu dup’ Key West, cu casele lui mici de lemn si acea senzatie ca te afli la capatul lumii. $i apoi mai era si Glades, marele smarc, mlastina, supa tropical unde crocodilii fierb in suc propriu, cu gurile deschise ca sa traga aer in piept.28 Serge Brussolo Din acea zi incoace, sunt tot pe drum, in masina, schimbandu-se la volan cand oboseala face sa li se im- paienjeneasca ochii. Yuki evita calitoriile cu avionul din cauza controalelor. Spune ci Yakuza are spioni peste tot. Vor trebui sa ajunga in Alaska cu masina, e singura solu- tie. Calatoria se dovedeste repede monotona. Japoneza nu-si desclesteaza dintii. Se uita in oglinda retrovizoare, obsedata de gandul cA ar putea sa fie urmarita. Peggy se hotaraste sd-i puni intrebari, dar raspunsurile pe care le primeste sunt reticente. Se vede ca Yuki Saiko Onoshita nu are obiceiul si stea la taifas cu servitorii. Prima data cand Peg i-a cerut s-o inlocuiasca la volan, a facut ochii mari, de parca nu i-ar fi venit si creada. Poate ca primea un ordin pentru prima data in viata ei! Cand catadicsea si deschida gura, vorbea doar despre geniul tatilui ei, maestrul codurilor si al cheilor. Vrajitorul ,lacatului” binar, cel din cauza caruia piratii informatici erau trimisi in somaj. Peggy o asculta distrata. De mult timp n-a mai deschis un computer. — Astizi, sopteste Yuki, secretele de stat nu mai sunt inchise in seiful unei banci, ci sunt codificate, criptate si inscriptionate pe un disc. Cand codul e bun, poti lisa acest CD pe oriunde, pentru ca nimeni nu va reusi sa-l citeasc. Tatil meu a inventat lacatul virtual perfect. Daca fncerci si-l fortezi, genereaz4 niste virusi extrem de nocivi, care {ti distrug computerul cat ai clipi. Acesti viru- si pot si creeze in sistem o pana care provoaca supra- tensiuni, supraincalziri de alimentare, astfel incat terminalul ia foc si instalatia electric’ a imobilului este scoasa din functiune. Peggy se fereste s-o intrebe ce arhive a criptat maes- trul codurilor. Oricum, este evident ca individul care a ICEBERG 29 comandat operatiunea voia sa fie singurul detinator al cheii , seifului”! Merg cu masina ziua, iar noaptea se opresc la mote- luri. Yuki nu vrea sa doarma singura. Cere o camera cu dou paturi. fi e frica. : »Din ce in ce mai bine, isi spune Peggy. Lumea va zice ca suntem lesbiene!” Yuki doarme prost. Se foieste, geme in somn. Cu parul desfacut pe perna, devine foarte frumoasa, de o frumusete feudali. Peg nu gaseste alt cuvant. Pare scoasd dintr-o stampa. Uneori, plange fard sa se trezeascd sau murmura cateva cuvinte in japoneza. Peg sta cu ochii deschisi in intuneric, fixand tavanul sau luminile masini- lor care trec pe drum. Se intreaba ce cauti acolo. [si repeta ca, de la asasinarea surorii sale, isi pierduse definitiv controlul asupra propriei vieti. Totul devenise lugubru in jurul ei. Daca ar fi fost superstitioasa, ar fi crezut cA s-a transformat intr-un fel de pol magnetic ce atrage toate fortele obscure. Nevroza, relatiile nesinatoase au creat 0 inlantuire de imprejurari negative de care nu putea s4 mai scape. Fuga nu foloseste la nimic, pentru ci e intotdeauna gasita. De unde gtiuse Yuki cd se ascundea la Laguna Beach? Ce informatori clandestini au instiintat-o? »Oare ma supravegheaza cineva in permanenta?” se intreab ea, infiorandu-se. ,,Dar cine? Yakuza?” Este adevarat ci in toaté povestea aceea cu Clubul Devoratilor Vii devenise mai mult sau mai putin com- plicea acestor mafioti, dar nu avusese de ales. , fl revedea in gind pe Dexter Wong, frumosul Wong... Care o fi rolul lui in toata aceasta poveste? E-ade- varat ci in Japonia coruptia e la ea acasd si ,,crima1 30 Serge Brussolo organizata” se infiltreaza in societatea cea mai inalta, chiar jn banci si ministere... Yuki geme in somn. Noaptea, igi pierde masca de semetie, renunta la machiajul ei de dispret si nu poti sa nu fii emotionat de acea frumusete fragild de orhidee crescuta in sera. $i floarea asta rar vrea s4 infrunte vifornitele de la pol? Peggy se strimb& neincrezitoare. Are impresia ca toata povestea se va sfarsi rau. Masina goneste. Se apropie treptat de Alaska. E 0 calitorie foarte obositoare gi incordata. Cand intalnesc un asiatic intr-un supermarket sau in sala unui restaurant de pe autostrada, Yuki se crispeaza. Uneori, dimineata, ii cere lui Peggy si examineze partea de dedesubt a masinil, ca si vada daca nu a fost pusi vreo bombi. Peg isi impune si fie calma, dar devine si ea irascibila. Teama japonezei e contagioasi. Yuki vorbeste foarte putin despre ea insasi. Franturi de confesiuni lasi si se intrezareasc’ o adoles- centi fericiti, un pension in Elvetia, vacante de iarna la Aspen, la Lake Tahoe. Cateva flirturi serioase cu vedete de la Hollywood. Ca si fac si ea ceva, scrie 0 teza despre arta aranjarii florilor — ikebana — regandita in terment de calcul fractal. ,Teoria haosului interpretata prin plante”, ranjeste Peg in sinea ei. as Totul e foarte neted, prea neted. Yuki nu lasa nimic si razbata in afar’. Peg sperase ca, dupa cateva zile, sa apara intre ele o anumiti complicitate, dar nici vorba de asa ceva. Cand Yuki devine nervoasa, se poarta cu ea de parci ar fi o servitoare, adresandu-i-se cu 0 voce suie- ritoare, exasperata. ICEBERG 31 — Nu dormi, ii ordona ea intr-o seara, cand si se urce in pat. Vreau sa stai la capataiul meu, ca sa ma veghezi. Altfel n-am si pot dormi. Asa facea la Tokyo batrana mea guvernanta. Era extraordinar de linistitor. — Nu sunt dadaca ta, i-o tiie Peggy. Nu suntem in Japonia si am stat opt ore la volan. Va trebui si inveti sa dormi fara sa te tind cineva de mana. Yuki o agaseaza si o tulbura, nu-i deloc o situatie confortabila. Desi ipostaza de ,biata fetiti bogata” o oripileaza, nu se poate dezbara de dorinta de-a 0 proteja, care capata uneori un dezagreabil aspect matern. Dar stie foarte bine de unde vine aceasta nevoie. E hr&nita de culpabilitatea pe care o simte fati de moartea surorii sale. Mai bine zis, asasinarea ei. {n adancul con- stiintei, o voce ii sopteste ca ar fi putut s-o impiedice daca ar fi fost acolo... daci nu s-ar fi izolat intr-o supirare stupida, in urma unor certuri copilaresti care degeneraseri de-a lungul anilor in afectiuni cronice. De atunci, se incdpataneaza s4-i protejeze pe ceilalti, indeosebi pe cei care se trezesc complet singuri intr-un impas. Asta o face si porneasca in cruciade imposibile si, deseori, pierdute dinainte, dar nu se poate abtine. Are tendinta sa stabileasca relatii doar cu perdantii, cu profe- sionistii nevrozei esecului. ,,Nu incerca sf faci pe sfanta”, a sfatuit-o psihologul ei, dar nu |-a ascultat, era ceva mai tare decat ea. Totusi, este destul de lucida ca si-si dea seama ci Yuki joaca rolul surorii, ba chiar al copilului. Din picate, faptul ca stie nu schimba cu nimic lucrurile. E ca si cum si-ar pune de bunavoie piciorul intr-o cursi pentru lupi.ae Serge Brussolo Uneori, se departeazi de drumul principal si mai fac cate un ocol. Asta pentru ca Yuki sa poata lua bani din misterioasele ascunzatori. Peggy are impresia cA se joaca de-a Insula comorii. Trebuie si sape mereu, sd deplaseze pietre. Pe fundul gropii era fntotdeauna cate un container metalic care astepta de ani de zile. —Nu reusesc si-mi dau seama daca tatal tau era paranoic sau doar prudent, murmura Peg. — Asta pentru ca judeci cu mintea unei femei albe, raspunde suierator Yuki. in Japonia, se stie ci totul se poate schimba de azi pe maine. Cutremurele, taifunurile ne reamintesc tot timpul lucrul asta. Poti si locuiesti fntr-un palat si, trei ore mai tarziu, sd te adapostesti sub o bucata de carton in mijlocul ruinelor. Suntem profesionisti ai catastrofei, specialisti in sfargitul lumii. Tot timpul trebuie si pornim din nou de la zero. Tatil meu era copil cand compatriofii tai au aruncat bomba la Hiroshima, dar a stiut s4 traga invtimintele care se impuneau. Nimic nu este obtinut o data pentru totdeauna, trebuie sa fii pre- gatit si pierzi totul dintr-un moment intr-altul gi si te organizezi in consecinta. Servieta se umple din nou cu bani. Cu fiecare zice trece, se apropie de frigul cel mare. Yuki a incercuit cu carioca un punct pe harta. Un fost stabiliment de comert al van3torilor de foci. Anticamera Polului Nord. De acolo va trebui si porneasca in aventura. SS Peggy deschide usa cabinei si iese. Si-a lipit un plasture contra raului de mare pentru ca incepuse sa aiba o sen- zatie de greata. Yuki sta intinsa pe cuseta, cu ochii inchisi, foarte palida la fata. Vasul se migc4 mult de cand a parasit portul. Peg nu prevazuse ca fi va fi rau atat de repede. $tie ca nu trebuie sd tratezi cu superficialitate raul de mare. Te deshidrateaza la fel de sigur precum dizenteria si poti muri din cauza acceselor de vom repetate. Mai demult, pe vremea corabiilor cu trei catarge, asta se intampla frec- vent. Pastilele transcutanate de scopolamina sunt eficace, dar nu inepuizabile. Peg isi spune ca ar fi trebuit sa cum- pere mai multe. {ntotdeauna esti inclinat sA crezi cA raul de mare va disparea dupa cateva zile, dar nu-i adevarat. Unii mateloti nu se pot obignui niciodata, chiar si dupa ani buni de navigatie. {si aprinde o tigard si e cat pe-aci sa-si ard& nasul, din cauza miscirilor puntii de sub picioarele ei. Vasul e un colos de fier vechi. Peggy are impresia ca e mai degraba 0 uzini plutitoare decat o nava. Totul e ruginit, vopseaua cenusie se cojeste ca epiderma unui ele- fant raios. Cand a urcat la bord ca sa incheie afacerea cu Rolf Amundssen, primul ei impuls a fost si faca imediat cale intoarsi si si caute alt capitan. Din pacate, Tuna James ,,Casalotul” fusese categoric: nimeni nu ar accepta34 Serge Brussolo si le transporte acolo unde doresc si mearga; e prea departe, prea periculos. Asa cd au fost nevoite sa accepte calatoria cu epava Capitanului Suicid. Altfel ar fi ramas pe chei. Peggy se prinde cu miinile de balustradd. Numele vasului stitea scris pe etrava: Iceberg Ltd. Era un nume in acelasi timp infricogator si romantic si pirea chiar logic, dar numai parea. Cargobotul pare bun de dat la fer vechi, cu acea coca patata de oxidare. in ce-l priveste, Tuna James spune cA nu trebuie si te increzi in aparente. —Nici nu stii cate epave plutitoare trec pe-aici, a ranjit el cand Peg si-a exprimat ingrijorarea. Vite, de exemply, vasele de croaziera! {ntotdeauna sunt spilcuite, sclipitoare, incat ai zice ci sunt niste jucarii abia scoase din cutie..., dar sub vopsea e putregai si alte alea, astfel jncat nici Olandezul Zburator n-ar vrea si urce la bordul lor. S& nu te iei niciodata dup’ vopsea, domnita, e aiureala pentru prosti, abureala! OK, OK, a spus Peggy, dar nelinistea nu i se risi- pise. Nava lui Rolf Amundssen ii pare o cutie de conserve leganati de valuri. Te intrebi daca o conduce cineva sau merge dupa cum o poarta curentii. Gindul acesta nu-i deloc linistitor. Au trecut trei zile de cand au parasit portul, cu un echipaj cat se poate de redus. Majoritatea eschimosi, rupand cAteva cuvinte in engleza. Rolf le-a sfatuit de la inceput pe cele doua femei sa evite pe cat posibil con- tactele cu matelotii. — Dac puteti ramane in cabine, ar fi foarte bine, a conchis el, cu nasul in hartile marine jntinse pe masa din careu. ICEBERG 35 Peggy a strans din dinti ca sa nu-i dea un raspuns rastit. E un barbat frumos, inalt. Un fel de viking care tocmai a trecut de partea gresiti a varstei de patruzeci de ani. Firele de par alb din barba blonda il prind, dar asta nu indreptateste atitudinea primitiva de mascul. Ochii lui sunt de un albastru spalicit, ochi de caine de tractiune, de husky. Cand se uita fix la tine, ai zice cA nu te vede. O privire de orb care te stanjeneste. Mutra, in schimb, e superba. O fati maturizati atat cat e nevoie, holly- woodiana in draci, presirati cu riduri exact acolo unde trebuie, dar omul e de gheata. Mai rau: absent. Nu e placiditate, ci somnambulism sau lipsa de ratiune. ,,Merge pe pilot automat”, si-a spus de indata Peg. Un semnal de alarm rasunase in capul ei: De evitat cu orice pret. Totusi, stie cd nu va tine cont de el. Nu-i naiva. O nava e ca un ascensor in pana, fantasmele incep foarte repede sa clocoteasca inabusit. Trandavia, claustrarea favorizeaza tensiunile. $i nu e deloc bine, deoarece, ca in toate locurile inchise, tensiunile intre membrii grupului pot sa devina infernale... chiar mortale. Peggy, care a tinut cursuri de scufundare la Key West, cunoaste problema. De cum piriseste adapostul suprastructurilor, van- tul o izbeste drept in piept. Are impresia ca-i va smulge hainele de pe ea. Deocamdati nu sufera de frig, pentru ca poarta un combinezon incilzit electric, alimentat de o baterie prinsa la centur’. E ca si cum si-ar fi croit un cos- tum de scafandru dintr-o cuvertur4 prevazuta cu dispo- zitiv electric de incalzire. O chestie costisitoare care l-a facut pe Rolf sa ranjeasca. O baterie asigura cinci ore de Incalzire, daca nu e solicitata la maxim.36 Serge Brussolo —O porcirie frumoasa, mormai Amundssen. O smecherie pentru turisti. O s@ incepeti si transpirati ime- diat ce-o si va miscati ca lumea. Combinezonul se va transforma atunci intr-o sauna ambulanti, iar cand bateria se va descarca, sudoarea va ingheta pe haine. La naiba!” a replicat in gand Peggy. Intuieste ca barbatul are dreptate, dar 0 agaseaza. Nu i se poate reproga ca incearca sa faci pe sedu- catorul, dimpotriva. Mananca singur gi nu paraseste niciodata timoneria, unde sta inchis toat& ziua, cu mainile inclestate pe carmi, fixind cu privirea linia orizontului. De la inceputul calitorici, Peggy nu a putut sa discute decat cu Ignuk, bucatarul de la bord. Un eschimos burtos si chior, care-si_ pierduse ochiul stang intr-un accident de vanatoare. Are o rezistenta extraordinara la frig si se plimb’ pe punte imbracat doar cu un pulover irlandez ingrozitor de jegos. — Esti prea slaba, glumeste el, intinzind un deget spre coastele ei. Femeile albe intotdeauna scheletice, asta nu-i bine pentru pol. Trebuie si ai slinina ca sa supra- vietuiesti. fn prima zi, a scos din buzunar o bucata de grasime de foci din care a muscat cu pofti. Peggy a simfit un spasm in stomac din cauza mirosului ranced. —Uite, minanca! De asta ai nevoie! i-a strigat Ignuk. Cu grisimea de foc& te hranesti, te incalzesti, iti faci lumina, iti freci pielea. E buna pentru orice. Nevoie de nimic altceva. Intotdeauna grisime de foca in traista, da, da! E murdar si degaji o duhoare de mamut batran. Parul lui pare dat cu ulei de vidanja. {nghesuit in cam- buzi, curata cartofi flecarind si isi subliniaza cuvintele cu ICEBERG 37 rasete scurte, asa cum fac asiaticii. Pentru Peggy, el ¢ sin- gurul individ simpatic de la bordul acelui vas-fantomi. {I viziteazi de cAteva ori pe zi, chiar daca mirosul incins de untura care pluteste deasupra masinilor de gatit ii provoca greata. — Cpitanul, murmur Ignuk, cind se lasa seara, e un vanator trist. Se razboieste cu banchiza, cu aisbergu- rile... Nu poate si cAstige. Polul e mai tare ca el. E un om cu fantome in suflet. Nu bine, nu bine deloc. Nu trebuie gandit prea mult la morti, altfel ii aduci inapoi. Daca nu-i lasi in pace, se infurie. Ignuk il cunoscuse pe Rolf Amundssen cu mult timp inainte, si pe Birgit, si pe copil, pe micul Leif. —Frumoasi familie, spune el. Femeie atat de frumoasa pe cat poate fi o alba. Asta e un mare compliment venind din partea lui, pentru ca nu le considera pe albe prea digerabile, cu pielea lor de culoarea pestelui fiert. Mai tarziu, dupa ce a turnat rom in ceaiul fierbinte, isi exprima temerile si adauga: — Nimeni nu stie incotro merge vasul asta. Daca ne scufundam, nimeni nu ne va veni in ajutor. Nu bine. De ce se mai imbarcase? ]-a intrebat atunci Peggy. Ignuk da din umeri cu fatalism. Nu e un bun bucatar, nimeni nu-l vrea. Vorbeste prea mult si inclinatia lui spre superstitii baga echipajele in sperieti. Peg da din cap. Tuna James ,Casalotul” ii soptise la ureche c4 bucatarul mai avea la activ si un caz urat de otravire. —Nu s-a putut dovedi nimic, mormiise aviatorul, dar gloaba asta bitrana de eschimos i-ar fi facut de petre- canie capitanului stu dandu-i si haleasca niste conserve stricate. E putin cam sarit de pe fix. [si inchipuie tot felul de lucruri, vede fantome. Spiritele vifornitei fi murmura la38 Serge Brussolo ureche tot felul de chestii. Si-a trait copilaria intr-o atmosfera de samanism, si asta lasé urme. Ai grija sa nu-l superi in vreun fel. $i sa te atingi cat mai rar de mancarea lui. Se spune ca ar cara dupa el cutii de conserve din 1945, vechi ratii ale unor soldati americani. $i le-ar servi celor pe care nu poate si-i sufere. Botulismul nu iarta, mai ales pe mare. O sup la pliculer poate sa te ucida la fel de bine ca o lingurita de cianura. Peggy nu stie cata crezare si dea acestor barfe. inspaimantarea_,turistilor” era sportul preferat al celor care frecventau des contoarul, pentru ca nu prea existau distractii intre doua furtuni de zapada. Acestea fiind zise, o privire rapidi asupra echipa- mentului navei i-a permis si vada cd Rolf Amundssen nu se incurca cu modernismul. Totul e vetust, carpit. Firele receptoarului aparatului de emisie-receptie sunt pline de matisiri improvizate cu plasturi. Ultimul strat de vopsea probabil ci data de la capitularea Japoniei, iar cuverturile sunt atat de uzate, incat poti vedea prin ele dac& faci greseala s le tii in fata hubloului. Peggy face cAtiva pasi in directia puntii de la prova. Trebuie si aiba griji si n-o ude valurile involburate. Tre- sare. Nu este inci obisnuiti cu socul bucatilor de gheata care se lovesc de coca. De fiecare data are impresia cd apa va intra in cali. Senzatia nu e tocmai placuta. fn urmi cu trei zile, cand Yuki a desfacut pe masa careului harta pe care era marcat locul presupus al prabu- sirii avionului, Amundssen a schitat un z4mbet. —Esti siguri de coordonate? a intrebat el. Nu exista dec&t doua moduri de a ajunge acolo: primul, cel pe care l-ar alege orice capitan avand macar un dram de ICEBERG 39 judecata, consti in a ocoli campul de gheturi plutitoare. Dar, in acest caz, calatoria ar putea si dureze trei sapta- mani, poate chiar mai mult. Al doilea ar fi acela dea scurta drumul printre aisberguri, de a intra in concasor. in aceasta perioada a anului, culoarele sunt inguste si insta- bile, se pot inchide brusc. Daca nu vom fi striviti pe drum, intreaga calatorie nu dureaza, in acest mod, decat sase sau sapte zile, sa spunem zece in caz ca intalnim ceva dificultati. — Vreau si ajung cat mai repede posibil, a replicat Yuki. Tatil meu e acolo de prea mult timp. Nu va supra- vietui la infinit in epava avionului. — Te previn cd e periculos, a spus Rolf. Nu pot sa garantez ci vom ajunge la capatul calatoriei. Concasorul e ca un labirint ale cdrui culoare isi modifica. permanent topografia. Daca incepe sa bata vantul, poate sa impinga aisbergurile drept peste noi, cam ca un vas care face mane- vre pentru a aborda un altul. — Nu-mi pasi, i-a taiat vorba Yuki, pe tonul ei de fata rizgaiaté care nu permite personalului sa-i dicteze propria conduita. —OK, a ranjit Rolf. Dar 0 s& coste mult. in mod cu totul ciudat, Peggy nu are impresia ca banii constituie principala lui motivatie. Cand se preface c& vrea si creasca pretul, joaca de fapt un rol. E ceva care sare in ochi. »Ai zice ci astepta sa i se dea un pretext ca sa mearga acolo, nimic mai mult, isi spune ea. Suntem pentru el un fel de mani a destinului pe care o astepta de ceva vreme.” I-a spus-o si lui Yuki, dar japoneza a dat nepasatoare din umeri. Nu-i sta in obicei si-si puna intrebari despre stirile sufletesti ale servitorilor. in plus, occidentalii i se par40 Serge Brussolo de neinteles, lipsiti de logica si grosolani. Renuntase de mult la ideea de a comunica cu ei. —Nu locuim pe aceeasi planeta, a spus ea. Suntem condamnati si ramanem precum cAinele si pisica. Peggy localizeazi tambuchiul care duce la cala prin- cipala. Vrea s& fac inventarul materialului adunat cu mare greutate la Sanashtawa si, mai ales, s4 verifice cA e bine arimat. Are imediat impresia c4 patrunde in strifundurile unei uzine prost luminate. Aici e cald si umezeala. Vacar- mul masinilor constituie o adevarata agresiune fizica. Nu se simtise niciodata in largul ei la bordul cargoboturilor... pe ambarcatiunile cu panze nici att. Pe cat de mult ii place si inoate, si se deplaseze in mijlocul curentilor marini intr-un fel de infruntare corp la corp lichida, pe atat de mult detesta si auda clipocitul valurilor dincolo de metalul unei coci in stare proasta. I se pare ca, brusc, sudurile vor pocni si apa va tagni cu puterea unei tulumbe de incendiu. Se orienteaza atat cat poate de bine. Marinarii de serviciu la bunc&r ii arunca priviri viclene si spun glume pe care ea prefera si nu le auda. Vasul a parasit portul in urma cu doar trei zile si deja atmosfera este apasatoare. in sfargit, giseste ceea ce cauta si se las in genunchi ca sa examineze echipamentul de scufundare. Se uita in special la costumul conceput special pentru imersiunea in apa rece ca gheata. Circuitul de incalzire interna alimentat cu baterii ii permite scufundatorului sa reziste la frig timp de gaizeci de minute. E un aparat costisitor, care poate sa te ucida daca se defecteaza cand te afli la o adéncime de ICEBERG 41 nouazeci de metri si esti obligat sa respecti un palier de decompresie. Intr-o apa atat de rece, mori de hipotermie in mai putin de saizeci de secunde, e un lucru pe care n-ai voie sa-l uiti niciun moment. Toate functiile vitale sunt paralizate. Dac trebuie sa fac scufundarea, Peggy va trebui sa fie atenta s4 nu ramana in pana de caldura arti- ficiala. Citeste datele despre performantele costumului. Acestea descresc pe masura ce creste adancimea. Fabri- cantul recomanda utilizatorilor si nu se scufunde fara si ia o baterie de rezerva bine incarcata. TAnara inchide lada. Nu avusese timp sa incerce cos- tumul fnainte de a ridica ancora, nici macar nu stie dacd costumul functioneaza cum trebuie. O blestema pe Yuki care a grabit plecarea ca si cum Yakuza ar fi venit sa-i taie gatul la motelul ,,Ursul zambitor”. Peggy se ridica. Parasind cala, zareste o us4 zavorata cu un lant si un lacat mare. Probabil o alta cala. Dar de ce atatea masuri de precautie? »Poate ca e magazia de explozibili”, isi spune ea. Scutura usor capul. Capitanul e un tip ciudat, dar asta nu inseamna cA trebuie sd vezi peste tot mistere!——_{5}—— Peggy ¢ irascibila, nelinistita. A avut 0 noapte rea. Cineva s-a plimbat ore in gir pe coridoare. Mai bine zis, a ritdcit, pentru ca mersul acela ezitant parea a nu avea nicio pate: intinsd pe cuseti, tanara femeie a stat cu ochii deschisi in intuneric, trigdnd cu urechea la pasii necunoscutului prin labirintul culoarelor. Pasii se apropiasera in doua randuri de usa cabinei sale, se oprisera un moment, apoi se depar- taser’. fn pofida temperaturii foarte joase, Peggy a simtit sudoarea curgandu-i pe spate sia cAutat instinctiv o arma pe noptier’. A gisit doar o Biblie mare, rupta la colfuri. Cine se plimba astfel in puterea noptii? Ce insomniac? Ce somnambul? Daca o mand ar fi apucat clanta usii, nu s-ar fi putut abtine si nu tipe. Usile cabinelor au un zavor simbolic, asemaniator cu cele de la toaletele publice, pe care il poti manevra usor din afara cu o simpla surubelnita cu cap patrat. Un cargobot nu-i un hotel, doar cabina coman- dantului are o broasca adevarata. La un moment dat, necunoscutul statuse ceva vreme nemiscat in fata usii ei. Ca si cum n-ar fi stiut ce sa faca. Apoi plecase mai departe, cu acelasi pas inegal. : »Un pas de somnambul”, si-a repetat tanira femeie. Primul ei reflex a fost si-l suspecteze pe vreunul dintre mateloti. ,,A venit si-si incerce sansa, dar a renuntat in ICEBERG 43 ultimul moment, igi spune ea. Sau se juca doar, voia si ma sperie”. Incearca s se linisteasc, repetandu-si ca asta se intamplase si nimic altceva, cd nu era nimic. O gluma stupida de marinar infierbantat de prezenta unei femei la bord. Totusi, trebuie si admita fata de ea insasi ca nu crede deloc in aceasta explicatie. Imaginea unui somnam- bul ratacind pe culoare, cu ochii tulburi, continua si o obsedeze. A doua zi dimineata, i-a povestit totul lui Yuki. Japoneza n-a inteles nimic. Medicamentele pe care le ia contra raului de mare au asupra ei acelasi efect ca niste somnifere. A dormit bustean, in sacul ei de noapte incalzit cu ajutorul unei baterii ce se reincarci de la circuitul electric al vasului. Peggy nu insist. Nu vrea sa-si alar- meze insotitoarea, dar s-a hotarat s4-i raporteze inciden- tul lui Rolf Amundssen. La urma urmelor, el ¢ capitanul, trebuie si impuna disciplina pe nava lui. E nervoasa, tulburata de evenimentele din timpul noptii. E constienta ci acordi o prea mare importanti unei anecdote, in fond, minore. Asta se intampli din cauza calatoriei pe mare, nu se simte in largul ei pe nava. Totul e prea nebulos. Cand ii pune intrebari lui Yuki, japoneza fi da raspunsuri vagi. Iar Rolf parca are lacat la gura. 4 4 e Abia iesita din cabina, Peggy se trage inapoi, orbiti de lumina. Era cat pe ce si-si uite ochelarii negri. Nici nu poate fi vorba s se lipseasci de ei dacd vrea si scape de oftalmia zapezii. La acea latitudine, corneea ti-e ars in cateva secunde. Leziunea nu e dureroasi, dar dupa cincia4 Serge Brussolo minute ai impresia ci te deplasezi printr-o ceata laptoasa si abia dac& reusesti s4-ti mai distingi mainile. E usor sa orbesti daci nu esti atent. Chiar si prin lentilele filtrante, scanteierile soarelui pe luciul gheturilor plutitoare au ceva dureros. De fiecare data cAnd le priveste, Peg simte un spin de lumin strapungandu-i retina. Se prinde cu mainile de balustrada si urca pe puntea de comanda. Cu ct urci mai sus, cu atat efectul tangajului e mai perceptibil. Tanara femeie se felicita c& gi-a lipit alt plasture cu scopolamina pe piele. Vantul i se opune ca un zid elastic. Vrea s-o imping’ peste bord, ¢ evident. Tre- buie sa-si incoarde muschii ca si-i reziste si sa Inainteze spre timonerie. Bate la usa ca sai se deschida, dar nu se intampl|i nimic. Bate din nou, apoi striga: — Amundssen? Esti acolo? Ce intrebare stupid’! Pentru ca nu primeste niciun raspuns, se hovaraste si dea un ocol si si arunce o privire prin geamurile postului de comanda. Aude scragnitul ster- gatoarelor de geam exterioare $i interioare, primele matu- rand stropii de apa adusi de vant, celelalte stergand aburul care se asazi pe geam din cauza fncalzirii. Amundssen e acolo, in timonerie, cu miinile inclestate pe carma, cu torsul gol si privirea fixt. Sudoarea fi curge pe frunte, pe piept. Probabil c& in postul de comand e o caldura infer- nal. Peggy bate in parbriz, cu latul miAinii, ca s-i atraga atentia, dar suedezul nu are nicio reactie. S-ar zice cA nu e constient de prezenta ei. Pare drogat... absent. Are pupi- ele dilatate si priveste drept in fata fara sa vada nimic. Tanara femeie nu se di batuti. Dar mana ei cu manusa produce un sunet infundat, derizoriu cAnd loveste geamul din policarbonat de mare rezistenta. ICEBERG 45 {njura printre dinti. Are impresia ca Rolf Amund- ssen e in pielea goala, cufundat intr-o transi halucinatorie. in momentul in care se pregateste sa loveasca in us cu piciorul, Ignuk o trage inapoi. , hae Degeaba, sopteste el. In capul lui nu mai e nimeni. Doar corpul lui e aici, spiritul a plecat in cdutarea sotiei sia copilului. Nu te aude, e doar un invelis de carne. Trebuie sa astepti si se intoarca sufletul. Peggy e pe punctul sa-i traga o injuratura si bucata- rului, dar, brusc, isi da seama ci nu minte. ‘ — Tu ai facut asta, spune ea. Tu i-ai dat ceva, nu-i asa? Un drog... Eschimosul grisan lasi capul in jos, cu o tristete prefacuta. ‘ —Nu putut face altfel, mormiie el. Are nevoie. Altfel ar deveni om rau. Periculos chiar. Preferi si cioc- neasca vasul de un aisberg ca sa-si puni capit zilelor? FI La naiba! izbucneste, revoltati, tanara femeie. Pai, tocmai asta s-ar putea intampla acum. Nu vezi ci doarme cu ochii deschisi? Nu stie incotro merge! Nava se deplaseaza drept inainte. Dacd un munte de gheati ne taie calea, vom intra drept in el. , Spumegi de furie. Ignuk o forteaza si coboare. ee La dracu'! exclama ea. Sunt sigur ci nu are niciun sistem de detectare automata a aisbergurilor. Am drep- tate? — Da, recunoaste buc&tarul-saman. Nimic perfec- tionat la bord. Pilotaj in stil vechi, cu ochii si cu binoclul. Atata tot. ; — Vrei si spui cA pilotul automat nu va putea si schimbe directia daci apare un obstacol? baiguie Peg.46 Serge Brussolo —Nu, confirma Ignuk. Aici totul ¢ vechi, dar Rolf bun cApitan, instinctul sau se va manifesta la momentul | potrivit, da, da. Trebuie si-l lasim si si nu-l trezim. E foarte primejdios s4 trezesti din somn un om al carui spirit e in calatorie astrali. Rupi firul si atunci sufletul nu mai giseste drumul spre corp. Devine o fantoma. Peggy isi retrage mana. Gogosile oculte ale bucata- rului o exaspereazi. Ea vede un singur lucru: cargobotul jnainteazi orbeste prin campul de gheturi plutitoare. Scoasa din sarite, intra in cabina japonezei. Yuki e palida la fata, a vomitat iar. in incdpere stéruie un miros acru. Peg ii explica situatia. — Pe toti dracii! suspina ea. E ca si cum un sofer de camion ar goni pe autostrad cu ochii inchisi. Yuki se infioara si se apropie de hublou. Are cear- cane adanci sub ochii ei oblici. Pare epuizata. In patru zile, s-a tras la fata in mod ingrijorator. Peggy e convinsa c& japoneza a slabit doua-trei kilograme. — Mi simt atat de bolnava, incat restul mi-e indife- rent, murmuri Yuki. N-ag fi crezut niciodata cA poate sa-ti fie atat de rau. Peg o ajutd sa se intinda iar pe cuseta. fi deschide combinezonul, ridicd manecile japonezei si ii lipeste doi plasturi la indoitura cotului. Yuki ii zambeste palid. — Ce vom face cand nu vom mai avea? sopteste ea. Peggy nu stie ce sa raspunda. — Ai baut apa cu zahar? intreaba ea. — Nu suport nimic, geme asiatica. Capul fi cade pe pern’. Pare o fetita ratacita, lipsita de orice trufie. Peggy ar vrea sa-i mangiie obrazul, dar n-o face. Fira familiaritati; la urma urmelor, e vorba de patroana ei. Totusi, daci simptomele persista, va trebui sa-i pun o perfuzie cu glucoza. | ICEBERG a7 — incearca si dormi, 0 sfatuieste ea. Ma duc sa vad ce pot sa fac cu Amundssen. isi inchide combinezonul si iese pe culoar. fsi da seama cd nu va obtine ajutorul nimanui, cu atat mai putin al lui Ignuk. Ce i-o fi dat suedezului tacanitul asta bitran? Licheni halucinogeni? Venin de peste intr-o dozi minus- cula? $tia cA lucrul acesta se practic la unele triburi de la Polul Nord. Se infioara la gandul ci Amundssen e acolo, baricadat in timonerie, orb ca si cum i-ar fi cusut cineva pleoapele. De fiecare data cand etrava izbeste o bucata de banchiza, Peggy tresare, pregatindu-se pentru ce e mai rau. Lama spargatorului de gheata poate sa-si croiasca un drum printre aisbergurile tabulare nu prea mari, dar nu si daca in cale fi va aparea un zid de gheati. Cand o navi loveste in plin un aisberg, se intampli ca varful acestuia si se desprinda si s{ cada pe punte, strivind tot ce se afli acolo. Coliziunea este insotiti atunci de o avalans’. Pun- tea poate sa cedeze sub greutatea bucatilor mari de gheata, catargele pot fi doborate, iar puntea comandantului te poate prabusi in burta navei... Ignuk o trezeste din visare. Iese din sala masinilor, unde le dusese ceai fierbinte oamenilor. Se leagind de me un picior pe altul, cu un termos mare intr-o mani si pahare de metal in cealalta. \ —Nu intra in panica, ii sopti el, cu ochii redusi la doua linii de penel. Diseara, corpul capitanului ee va primi din nou sufletul. ; ii intinde tinerei un pahar cu o bauturi fierbinte. Ea nu indrazneste sa refuze. fsi da seama ci fi e putin frici de el. : — OK, spuse ea capituland si straduindu-se si z4m- beasca. Daca spui tu!48 Serge Brussolo — C§pitan plecat inainte sa semneze un armistitiu cu mortii, explica buc&tarul-saman. E important sal obtina, altfel mortii se vor inversuna impotriva vasului. " __ Dar de ce? intreaba Peggy aproape fara sa vrea. — Pentru ci nu mormint, ii dezvaluie Ignuk. Cada- vre foarte nefericite pe fundul mari. Nu place asta. Voit dormit ca albii, culcat in pamantul negru cu viermu. > RAnjeste intr-un mod dezagreabil. Pret de o secunda, © scinteiere riuticioasa i se aprinde in ochi i Peggy are impresia ca intrezareste 0 alta fateti a personalitatii lui. Peg s-a intors in cabina japonezei dupa ce a trecut prin buctarie. Primise de la Ignuk un vas izoterm plin s supa si un urcior cu ceai verde. {si umpluse buzunarel e combinezonului cu painici. Spera ca Yuki va fi in stare si tind in stomac aceasta hrana, pentru c& nu va mai putea si se lipseasca de mancare mult timp. Asezate pe cuseta, mananca amandoua in tacere. — Nu mi lisa singura, o implora Yuki. Nu in noap- tea asta. Nu ma simt in siguranta. Barbatii aceia... mate- loti... ma inspaimanta. ; Trage spre ea un rucsac de piele de unde scoate un pumnal fin. - re — Eun kaiken, explic3 ea. Sotiile de samurai il folo- seau ca si-si taie gatul cand li se cerea si-gi facd seppuku. jl asaza in mana lui Peg. — Til dau tie, spune ea. Nu am alta arma. ; Se privesc in ochi, fara si mai spund nimic, solidare. Teama le apropie. Asta nu va dura prea mult » isi zice Peggy, fara si se lase ingelata de atmosfera din acel mo- ment. ICEBERG 49 Yuki adoarme curand. Pastilele de care face abuz ii reduc timpul de luciditate. Peggy se uita la cutit. E frumos, de o elegant stili- zata, ca tot ce produce arta japoneza. Il asaz pe coapsi si asteapta. Un semnal electronic dinspre centur4 o anunta ca bateria care alimenteaza costumul se descarcase. Tre- buie sa se racordeze la reteaua electrica a navei dacd vrea s beneficieze de cildura difuzata de filamentele dispuse in captuseala hainei. Se hotaraste sa n-o fac’, pentru a se putea misca liber. O libertate foarte relativa, de altfel, deoarece greutatea costumului ii impiedica in mod serios gesturile. Yuki a adormit, cu gluga sacului tras pe cap, ca si cum ar fi dormit in mijlocul stepei. Lumina isi reduce brusc intensitatea. Se innoreazi, are si ninga. Peggy se infioara la gandul ca vizibilitatea va scidea si mai mult, iar nava va trebui sa-si croiasca drum prin aceasta furtuna pufoasa. Bo Ziua s-a scurs intr-o atmosferi de plictiseala, asa cum se intampla deseori la bordul unui vas cand nu ai de facut niciun fel de manevra. Peggy detesta aceasta atmos- fera de descompunere, in care timpul se scurge parand incremenit. A atipit, dar s-a trezit din cauza frigului. Scopolamina plasturilor antigreata ii face mintea greoaie, gandeste cu incetinitorul. De cand se afla la bord, se simte lenta, ineficace; nu mai functioneaza la randament maxim. Are impresia ca o escrocheaza pe Yuki, ci nu meriti prima de angajare. Intunericul ii trezeste din nou teama. Trage cu urechea la zgomotul de pasi. Se pregiteste si-l auda venind dinspre pantecele vasului. Se teme dee Brussolo 50 Serg momentul in care se va opri la usa ei, asteptand nu se stie ce... a isi crispeaza degetele pe minerul pumnalului si scoate lama din teaca. Metalul, admirabil lustruit, luceste. Si deodata pasul acela gchiopatat se aude din nou, defor- mat de ecoul metalic al cocai, Fantoma isi reluase rondul de noapte. Rataceste, se opreste, pleacd mai departe... > ‘Doar n-o si ne terorizeze in fiecare seara!” se revolt Bessy in sinea ei. Curajul fi revine de nicaieri. Se ridica brusc, cu cutitul in mand. De data aceasta este foarte hotaratd si deschida usa si si infrunte dusmanul fara chip. Daci este vorba de un matelot, fi va pune lama la gat ca sa-l invete minte. ay Se lipeste de tocul usii, cu pumnalul ridicat in dreptul sanilor. Este neplicut impresionata de caracterul raticitor al pasilor. ,Somnambulism, isi spune ea. E linis- titor lucrul Asta sau nu?” ad ‘Ar vrea ca totul s& se sfarseasca. Deodata, isi da seama cd s-a saturat si astepte. Deschide usa ca s& iasa in jntampinarea amenintarii. Dar care amenintare? Nu trebuie si exagereze, totusi! Imediat ce apare 0 problema fntr-un spatiu inchis, esti mereu tentat si o exacerbezi, si-i dai o mai mare importanti decat ar fi cazul. Pret de un sfert de ord, tanara femeie urmareste cu incrancenare un ecou care se indeparteaz4, care pare ca fuge. Apoi se face iar tacere. Fantoma a disparut. Peggy e deceptionaté. Ar fi vrut s4 termine in seara asta odata pentru totdeauna, sa sparga buboiul. Ratase. amt Urmirirea a purtat-o pana aproape de cabina capi- tanului. Usa lui Rolf e chiar acolo. Peg ezita, ceva 0 ICEBERG 51 indeamna si nu dea inapoi. Baga pumnalul in teaca si pune mana pe clanta. Usa e intredeschisa. Se aude o risu- flare greoaie de om in agonie, aproape un horciit. Intra. Mirosul transpiratiei de barbat o loveste brusc in fata. E Rolf. E acolo, prabusit pe cuset’, gol. Transpira si se sufoca, victima a ceea ce pare o criza de astm dintre cele mai severe. Peggy se apleaca asupra lui. E inconstient, are ochii inchisi. Cu gura larg deschisa, incearca si aspire aerul pe care plaménii blocati de secretii il cer cu dispe- rare. Zg4rie cu mainile salteaua. Seamana putin cu o mare statuie doborata. Un aspect masiv si razboinic, care con- trasteaza cu starea lui de slabiciune. ,,Un cavaler ratacit pe Pamantul Sfant, devenit victima a malariei”, isi spune in mod stupid Peggy. fi e ciuda pe ea pentru acest exces de romantism. Desi nu vrea, nu se poate abtine sa nu examineze anato- mia lui Amundssen. E un barbat frumos, solid. Torsul si abdomenul fi sunt foarte albe, spre deosebire de fata bronzata. Un alb aproape lunar, care rimane apanajul popoarelor nordice. Peggy isi pune varful degetelor pe pieptul cpitanului. Nu-si poate retine un fior. Intot- deauna e excitant s{ mangii o bruti in momentul ei de cea mai mare slabiciune, cand e ,,dezamorsata”. jn acea clipa, simte o violenta dorint’ pentru acel corp culcat. Un spasm ii umple pantecele. Nu a mai facut dragoste de luni de zile. Pana acum, nu suferise de aceasta lipsa, dar atingerea aceea usoara o scosese la iveala, acolo, in intimitatea cabinei, unde lumina lunii se strecoara prin- tr-un hublou murdar de sare si de spumi. fsi sprijina palmele pe pielea umedi a suedezului. Simte cum vibreaza intreaga masinarie ascunsa sub pielea alba. fi e rusine, dar nu reuseste si se dezmeticeasca. E ceva mai puternic decat52 Serge Brussolo ea. isi lasa degetele sa alunece pe abdomenul barbatului, ii atinge sexul. Descopera cat de mult ii lipsea, cum refulase orice nevoie sexuala de la plecarea din Florida. Putin ar mai lipsi s nu-si puna buzele pe penisul acelui barbat inconstient. Exact in acel moment, Rolf geme si Peg se trezeste la realitate. fn pofida crizei de sufocare, nu reuseste si se trezeascd din somn, probabil din cauza drogurilor date de bucatarul-saman. Aplecan- du-se, Peggy descopera hematoame pe 0 parte si pe cea- lalt3 a corpului. Se lovise oare cu pumnii? Coastele fi sunt proeminente, cutia toracica pare blocaté in pozitia de inspiratie, ca si cum Amundssen s-ar fi aparat contra stransorii unui sarpe boa. Daca va continua astfel, se va sufoca. Echimozele sunt enorme, se intind de la solduri pana la subsuori. Sa fie din cauza unei flagelari... sau sunt stigmate? Deodati, Peggy incremeneste. Are convingerea ca cineva a intrat in cabin si sti in spatele ei, in intuneric. Mana ji aluneca spre kaiken, dar atunci se aude vocea suieratoare a lui Ignuk: —fl chinuiesc demonii, spuse el. Corpul lui e ca o nava prinsa intre gheturi, nu e bine. Asta fnseamni ,,fan- tome supirate”. Intr-o zi, il vor sufoca... sau oasele fi vor pocni. Cutia toracic& nu rezista vesnic. — E doar o crizi de astm, fi taie vorba tanara femeie, agasata de aceste baliverne. Trebuie si aiba pe undeva vreun medicament pentru asta. — Medicament al albilor fara efect asupra fantome- lor, ranjeste bucatarul. Peggy se uita pe noptiera. Descopera un inhalator din plastic cenusiu. Vazuse multe altele la fel in miainile batranilor de la Key West. Strecoaré mustiucul intre ol ICEBERG 53 buzele lui Rolf si apasi pe declansator. Cartugul vapori- zeaza solutia dilatatoare in gura suedezului. : —N-o sa meargi, repeta samanul. Doar micd ame- liorare. + — Cine piloteazi nava in acest moment? intreaba tanara. 7 Pilot automat sistem D, carma legata cu sfoara, mormiie Ignuk, dand nepasator din umeri. Viteza redusa. Nu exista secund care sa-l schimbe. Capitan Suicid face intotdeauna asa. »La dracu'!”, izbucneste Peggy in sinea ei. Incearcd sA nu se gandeasc4 prea mult la ce insemna asta. Nu € deloc placut s& fii pasagera unui vas-fantoma care inain- teaza orbeste. Se ridica si trage asternutul peste corpul lui Amundssen. {si regreti imediat gestul, care provocase un zambet ironic al samanului. il impinge afari, grabiti si iasi din cabin’. Stie totusi ca imaginea acelui corp de barbat o va urmari si in somn. »Cine mergea pe culoare? Rolf, Ignuk... altcineva?”——§{6}—— igi petrece restul noptii asezata pe cusetd, in asteptarea unei eventuale coliziuni. fn minte fi vin franturi de lecturi. isi aminteste tot ce citise despre naufragiile petrecute la aceasta latitudine. Un vas poate sa se scufunde in doua minute. Apa rece ca gheata o inspaimanta. Nu e obignuita cu frigul. Yuki s-a trezit in zori. Se simtea mai bine. Peg i-a povestit patania ei nocturna. Criza de sufocare pe care o avusese Rolf. — E ceva psihosomatic, a diagnosticat japoneza. As putea sa ma ocup de el, cunosc bine acupunctura, ar putea si-i ugureze suferinta. »Nu te apropia de el”, fi interzice in gand Peggy. Aceasta rabufnire absurda de gelozie o stupefiaza. Ce i se intampla? {si pierde capul? : Ca sa-si ascunda tulburarea, ii propune japonezei si-i aduci o cana de ceai si pesmeti. Dar, ca si cum hazar- dul hotirase si-i dea cu tifla, se loveste de Rolf Amundssen in momentul in care ajunge pe puntea comandantului. El o salut’ si Peg simte cA roseste. Pare si-si fi revenit $i res- piri normal. Peggy baiguie ci tocmai cobora la bucitarie, dar el o prinde de brat si ii cere sa-l insoteascd pana la timonerie. Nu e in stare sa-si tragi mana. Nu-i place deloc ca exercité asupra ei aceasta dominatie animalica. ICEBERG 55 Postul de comanda duhneste a sudoare, tutun si piele veche. —Am vrut sa-ti multumesc pentru noaptea tre- cuta..., spune el fara s-o priveasca. Ignuk mi-a explicat totul. Crizele ma apuca imediat ce ma apropii de locul in care s-a inecat familia mea. Presupun cA ti-a povestit, nu? — Putin, murmur4 tanara femeie. Nu vreau si fiu indiscreta. Rolf da din umeri. Combinezonul captusit cu blana il face s semene cu un urs. —Nu esti indiscreta, raspunde el oftand. Toata lumea stie, nu-i un secret. Nu e nimic de facut, sufocirile vor deveni din ce in ce mai puternice pe masura ce inain- tam. Ignuk imi va pregati un leac de-al lui. El nu vede asta ca pe o boala, ci ca pe un blestem. Dupa spusele lui, n-am sa ma eliberez de aceasta povard decat dupa ce le voi asigura un mormant decent membrilor familiei mele. Ce zici de asta? A pus mainile pe carma si a corectat directia, cu ochii tint la linia orizontului. Ochelarii negri ii ascund privirea. Peggy vrea sa faca un pas spre iesire, dar el o cheama inapoi, rastindu-se scurt: —Nu, ramfi. Simt nevoia si vorbesc cu cineva. Sunt singur de prea mult timp. fmi cer scuze, nu sunt obisnuit s ma adresez unor oameni normali. La Sanash- tawa nu se prea practicd discutiile de salon... Iti spui probabil ca sunt nebun, nu-i asa? Acolo toti sunt convinsi de asta. Dar n-am nicio putere, am impresia ci-i aud strigandu-mia... Sotia si fiul meu. Nu ai cum sf intelegi. Le aud vocile in vuietul vantului. Imi fac reprosuri. E greu sa traiesti cu astfel de cuvinte in cap. Cuvinte pline de amaraciune.56 Serge Brussolo Inghite in sec. Strange carma cu atata putere, incat falangele ii devin albe. —Ne-am despartit certati, murmura Rolf. Asta e cel mai greu de suportat. Ultimele ei cuvinte... Le aud si acum. $i privirea ei. M-a urat, in acele ultime momente chiar m-a urat, N-a plecat cu sufletul impacat. O stiu. Am citit-o in ochii ei. M-a blestemat. Si-a spus ci eu sunt de vind pentru toate. Vorbeste cu jumiatate de glas, recitand un monolog interior repetat de mii de ori. Nici macar nu e atent la prezenta tinerei. Povesteste naufragiul. In mijlocul men- ghinei ghetarilor care preseaza nava, el nu vede dect pri- virea sotiei sale, Birgit, plina de manie, o privire care il readuce la stadiul de adolescent retardat, permanent in cXutarea unor teribilisme inutile. f] insult printre dinti si vorbele ei fac mai mult zgomot decat banchiza care striveste coca vasului. fi tranteste in fata injurii taioase, vulgare. Ce ciudata pare acea scena de menaj la capatul lumii, in acea secund de cataclism absolut! Ai vrea-o mai nobili, istoric’... dar nu, ea scragneste strident ca dintii unei furculite pe fundul unei farfurii. Intr-un minut, abi- surile Polului Nord aveau s-o inghit’, insi femeia rosteste doar cuvinte cumplit de obignuite. O cearta dintr-un colt de bucatirie, unde vacarmul farfuriilor sparte este jnlocuit cu cel al aisbergurilor pornite si se lipeasc& unul de cela- lalt. Rolf ar vrea s-i spun sotiei sale ca nu trebuie, cd nu pot si se paraseascd astfel, dar ea clocoteste de ura, se gindeste doar la copil, la Leif. Si-ar impinge sotul in ocean fara ezitare, daca asta ar putea sa-i salveze biiatul. Amundssen citeste totul pe fata ei. Jn acea clip, el nu mai are nicio greutate, nicio valoare. Ea ar vrea sa poata ras- cumpara viata micutului cu moartea lui Rolf. Sa-i fie ICEBERG 57 prezentat contractul pentru ca vrea sa-l semneze imediat; isi rupe venele mainii cu dintii ca sd-si inmoaie pana in singe. Repede! fl renegase in acea clipa definitiva. Plecase strigan- du-i cA era doar un imbecil, un copil mare preocupat déar de provocari, de triumfuri desarte, de glorii de mucava. Amundssen spune totul la gramada, aga cum a mai facut-o probabil de sute de ori in cursul unor betii ‘cu Tuna James ,,Casalotul”. Dar asta nu-i usureaza suferinta, nu face sa crape abcesul. A vorbi, a te spovedi nu foloseste la mare lucru. Peggy o aflase dupa moartea surorii sale. Repeti intruna aceleasi lucruri fara speranta. Nimic nu te linisteste, niciodata. Lamentarea lui are ceva derizoriu si incredibil de meschin. Peg isi zice ci se astepta la mai mult. Dar, in acelasi timp, trebuie s4 recunoasca fat de ea insasi cA € miscata, emotionata. Acum ii vorbeste despre sufocari. Vocea lui a deve- nit mai indbusit’, abia dacd o mai aude. — E ca si cum mi-as tine respiratia ca s4 nu ma inec, continua el. Ca si cum as fi sub apa... in apnee. Da, cred ca asta e. Ma scufund... Mi scufund ca sa-i gasesc, jos de tot, ca s& ajung la ei. Si-mi tin rasuflarea. Cat mai mult timp posibil. $tiu ci, daca deschid gura, mi voi ineca $i eu. Asa ca trebuie sf rezist... Se vede coborand in adancuri si explic’. Inoata in apa tulbure plina de particule de gheat& si de krill. Are impresia ci inoata in lapte. Totul e tulbure, nu vede nimic, aga cA acum coboara si mai jos, tot mai jos. Presiunea creste, fi striveste coastele, plamanii fi sunt ca niste saci din hartie care sunt mototoliti. Nu i-a mai ramas niciun strop de aer in branhii. fl cuprinde asfixia. Se sufoca...58 Serge Brussolo totusi, stie cd trebuie sa continue sa inoate. Trebuie sa-i gaseasca. — In vis, marturiseste Rolf, stiu ca la un moment dat ii voi vedea aparand si ca imi vor intinde mana. in timp ce il asculta, Peggy simte un fel de apasare. Se sufoca si ea. Se surprinde deschizand gura ca sa inspire mai mult aer. Uriste povestea asta cu apneea. Crede c& Rolf ar putea foarte bine sa moara din cauza ei. — Am fost la un psihiatru, mormai suedezul, care, pentru prima data de la inceputul confesiunii, pare stan- jenit. Un tip chel cu ochelari, la dispensarul contoarului. Bietul de el, parea la fel de stingherit ca un caine chihua- hua pe banchiza. Pretinde ca aceste crize de astm nu sunt decat un substitut de inec, un surogat pentru adevaratul inec spre care tind. Ele tradeaza sentimentul meu de cul- pabilitate si dorinta mea inconstienta de a fi mort gi eu. Dupa el, incerc s4 ma inec in fiecare noapte... in pat, pe uscat. Poti si crezi o chestie ca asta? Chiar si trucurile de magie ale acestui batran tacanit de Ignuk mi se par mai credibile. Peggy nu raspunde. fsi zice c& nici ea nu reusise si se impace cu sora ei mai inainte ca aceasta s fie asasinata. A cunoscut aceasta tortura. {si repetase mult timp: ,Nu stiam cd era pentru ultima data...” isi imagina cu ugurinti ce simtea Rolf. Urmeaza un moment de tacere jenant. Tanara femeie intelege ci Amundssen regreta deja ca isi deschisese sufle- tul in fata ei. fi e ciud’. De ce crede cA ea n-ar fi la inal- time? isi potriveste gluga, ochelarii de soare, baiguie o scuza vaga si paraseste timoneria. Y ——_{7}—— Zapada impresoara cargobotul. Vizibilitatea e zero. Uneori, cand se starneste vantul, fulgii de zipada se transforma in buciti de gheari si le auzi cum zornaie pe punte ca niste cioburi de sticli. Daca vrei si circuli pe-afara, e bine sa porti o masci de protectie, altfel rigti s& fii ranit la fata de rafalele incarcate de ace de gheata. Yuki se simte mult mai bine. L-a vizitat pe Rolf ca si discute cu el despre drumul ce trebuie urmat. A pro- fitat oare de ocazie ca si-i propuna sa beneficieze de cunostintele ei in ale acupuncturii? Peg ar fi gata sa puna prinsoare ci da. Banuieste cd japoneza ghicise atractia pe care Rolf 0 exercita asupra ei. »Wa incerca sa mi-] fure, isi spune ea. Nu pentru ca-l vrea, ci pentru ci probabil face parte dintre acele fete care nu se pot abtine s{ nu sufle iubitul celei mai bune prietene. Doar asa, ca sa-gi dovedeasca faptul ci nimeni nu le poate rezista. Ei, capitanul, mie, matelotii... Cu siguranta cd asa vede lucrurile.” Peggy e tare furioasa. Claustrarea 0 scoate din minti. Nava inainteazi cu o lentoare infiniti, pentru ci Amund- ssen se teme sa nu dea nas in nas cu un aisberg. Aproape peste tot s-au format stalactite, impodobind suprastruc- turile vasului. Nu trebuie sa atingi nimic cu mana goala, nici gheata, nici otelul, ca si nu te lipesti.60 Serge Brussolo — De aceea se fabric pusti acoperite cu plastic, i-a explicat Ignuk. Altfel, cand vanatorul ia prada la ochi, fata ise lipeste de metal. Deloc amuzant. Turistii fac chiar gre- seala cu camera de luat vederi sau cu aparatul foto. Leica ramane lipita de nasul exploratorilor amatori... Eschi- mosii rd foarte tare. Peggy se intreaba dacd nu cumva accentul bucata- rului-saman nu e in mare parte fals. Intuieste ci e un mare manipulator. Exprimarea confuza fi provoaca probabil o placere rautacioasa. intr-o sear’, spune cu un artag abia retinut: —Prietena ta, japoneza, incearcd sa-] trateze pe capitan cu ace mici, se crede mai buna ca mine. N-ar trebui s-o lasi s4-ti ia locul in patul suedezului. Daca vrei, pot sa fac o licoare de iubire si s-o torn in ceaiul lui Amundssen. Ce zici? Peggy refuza dupa o ezitare imperceptibila, care nu-i scapa ins4 samanului si il face si surada. Matelotii arunca sare pe punte in incercarea de a o degaja. Echipajul nu era suficient de numeros ca sa asi- gure intretinerea obisnuita a unui cargobot si totul mer- gea anapoda. Yuki nu povesteste nimic despre intalnirile ei cu Rolf. Nu face confidente servitorilor. Ca si-si omoare timpul, lucreaza la tratatul ei de interpretare fractala a ikebanei. E evident c& are o placere r&utacioasa sa lase peste tot foi pline de ecuatii, ca si cum ar spune: ,,Ce poti tu s& intelegi, tu care vindeai planse de surf la Laguna Beach?” »Scorpia!” ICEBERG 61 Peggy se straduieste sa ramana calma. Izolarea nu-i face deloc bine. Unii exploratori polari au innebunit traind mult timp izolati in spatii foarte inguste, compar- timentate. fn porturi, se intampla si se vorbeasca pe sop- tite despre misiuni celebre, ai c’ror membri au ajuns sa se omoare intre ei, incapabili sa se mai suporte. —%In mod oficial, i-a spus intr-o seara Tuna James »Casalotul”, de aceste acte sunt acuzati lupii sau ursii, dar animalele constituie doar un bun pretext! De cele mai multe ori, chiar oamenii se devoreaza intre ei. Povestea Polului Nord e plina de cazuri celebre de antropofagie. Banchiza iti ia mintile, se stie. Oamenii nu sunt facuti sa infrunte desertul alb. Cand Yuki pleaca fara s4 spuna o vorba, cu o cutie plina cu ace in mana, Peggy strange din dinti. Gelozia o loveste in stomac $i ii taie rasuflarea. Stie ce o motiveaza pe japoneza: sportul, provocarea... Este adevarat ci. e ceva excitant in a reda pofta de viata unui barbat pustiit de suferinta. ,Un baiat trist e sexi”, ii spusese intr-o zi o prietena de liceu. Atunci nu intelesese; acum isi dadea seama cat era de adevarat. Ar fi vrut ca ea sa alunge fan- tomele lui Rolf Amundssen, sa-l imblanzeasca si sa-l facd s4-si indrepte privirea spre viitor. fn alte momente, se scuturi, igi redobandeste luci- ditatea gi isi spune ca e victima unor fantasme provocate de lipsa de ocupatie si de claustrare. Nimic mai mult. Nu e indragostita de suedez, e doar o momeala din care a ales sA muste mintea ei torturatd de plictis. Din pacate, aceste momente de acalmie nu dureaza niciodata prea mult si62 Serge Brussolo atunci isi gaseste refugiul langi Ignuk. Nici el nu o prea sufera pe Yuki. —Prietena ta, bombine el, nu va aranja deloc lucrurile in felul asta. Mortilor nu le e teama de micile ei ace. Poate sa le infig’ pana nu mai poate in piele capitan. Spectrele nu vor inceta sd inoate in urma vasului. Le-am vazut. Birgit si Leif, nevasta si copilul. fnoata cu mem- brele lor tare palide. Se tin dupa noi. Poate ca pana la urmi vor urca la bord dup’ Amundssen. S-ar putea, da, da. Peggy isi retine infiorarea. Altundeva, in alt timp, in alt loc, povestea asta ar fi facut-o s4 dea din umeri nepa- sitoare, dar aici, in cochilia asta de fier ratacita in mijlocul vifornitei, i se pare inspaimAntator de credibila. A inceput deja sa si-i imagineze pe cei doi fnecagi cdarandu-se pe punte si scotocind culoar dupa culoar. Femeia, cu parul ud plin de stalactite lungi de gheata; copilul, buimacit, cu pielea mai alb3 decat cea a unui peste fiert... Dumnezeule! Ce imbecilitate! Clisee de film de groaza. — O sa vind, continua Ignuk, multumit ca obtinuse efectul urmarit. Se vor lua de pasageri. fi vor arunca peste bord, unul dupa altul, pana cand vor ramane singuri cu Amundssen, ca sa-si incheie socotelile intre ei. Da, da, stiu asta. »Povesti de adormit copii, isi repeta Paggy, asa cum soptesc adolescentii la focul de tabara, in noptile de vara.” Fira si vrea, parasind bucataria, merge spre pupa ca si scruteze marea din spatele cargobotului. Ninsoarea ¢ prea deasa, nu distinge suprafata apei. isi spune ca e idi- oat, dar nu se poate abtine s4 nu se gandeasca la acei pasi schiopatati din timpul noptii, al caror ecou rasuna pe culoare. ,Si daci sunt cumva deja la bord?” ICEBERG 63 incepe, poate, si-si piardi mintile, isi spune. Psi- hologii au obiceiul si numeasca aceasta afectiune cabin fever. Unele personalitati, cred ei, sunt mai expuse decat altele la aceasta boala si pot sa piarda foarte repede con- tactul cu realitatea. ‘Tanara femeie se intoarce in cabina ei. Ar vrea sa se intample ceva, orice, sa ia odata sfarsit asteptarea asta.——_{g+—— Seara, Yuki scoate din bagaje un magnetofon minuscul si introduce in el un disc stralucitor. Cand apasa pe PLAY, o voce indepirtat’ se aude in difuzor. O voce de barbat care se exprima in japoneza in mijlocul unui intreg con- cert de paraziti. —E tatal meu, murmur’ tanara femeie. E ultimul lui mesaj, asa cum a fost captat de satelitul de telecomu- nicatii. — Ce spune? intreaba Peggy. — Spune ci avionul a fost sabotat si di coordona- tele la care se afla, sopteste Yuki. Anunta ca va incerca sa aterizeze pe banchiza. Ascult& inregistrarea inci o data, si inci o data. Timbrul barbatului e viril si nu pare deloc speriat. Fara sa stie prea bine de ce, Peggy se astepta la o voce tremura- toare de batran. Oare de unde o mai scosese si pe-asta? Avea s& rim&ni oare prizoniera vesnicelor clisee ale sa- vantului cu barbutd albi? La urma urmelor, tatal japo- nezei nu are mai mult de cincizeci de ani. E un om in puterea varstei, probabil seduc&tor, daci e si ne luam dup trasaturile fiicei sale. Yuki se intinde pe cuseta, asazi magnetofonul pe burt’, inchide ochii... si reasculta ultimele cuvinte ale dis- parutului. Aceasta litanie devine repede insuportabila. ICEBERG 65 Peggy se ridica si pleaca, incapabila sA mai asculte inca o data inregistrarea. in timpul noptii, alimentarea electrica a cabinelor se intrerupe in mod inexplicabil. Sacii de dormit electrici inceteaza si mai functioneze; iar incalzirea se opreste pur si simplu. La o astfel de latitudine, nici nu e nevoie de alt- ceva ca sa asasinezi pe cineva in somn. Peggy, care, din fericire, nu dormea, examineaza termometrul. fn cabina sunt minus 20 de grade Celsius. Branseazi pe bajbaite una dintre baterii. Telefonul interior nu functioneaza nici el. Loveste cu pumnul in perete ca s-o trezeasca pe Yuki. Daca japoneza a luat somnifere, ar putea foarte bine si moara de frig fara si-si dea macar seama. Peg clintine din dinti. fsi imbraci repede combi- nezonul, tremur4nd. ,,Cineva a incercat sa ne omoare”, isi zice ea inspaimantata. E foarte usor, a fost de ajuns sd tragd de o maneta, s scoata o siguranta... Tese pe culoar si bate la usa asiaticei. Yuki nu ras- punde. Alarmata, Peggy isi scoate briceagul si il foloseste ca sa descuie usa. Cuseta e goala. »La dracu'! suiera ea printre dinti. Taratura...” Intelesese c& japoneza era la Rolf. fn patul lui Rolf. Probabil c4 sedinta de acupunctura s-a transformat in masaj erotic. Se simte umilita. Din reflex, Peggy rasuceste intrerupatorul. Se face lumina. Aici incalzirea functio- neaza. Sabotajul o viza deci doar pe ea. Dar cine ar fi avut interes ca ea si moara de frig in somn? Si fi vrut cineva sa-i dea o lectie? Sa se distreze terorizand-o? Prin minte ii66 Serge Brussolo trec fetele matelotilor, fata lui Ignuk... dar se gandeste si la Yuki. Si-o imagineazi foarte bine pe frumoasa asiatica gn stare si se amuze inspaimAntindu-si servitoarele. Strabate culoarul si localizeazi imediat tabloul de siguranta. Rebransarea sigurantelor nu-i ia mai mult deo secunda. ; »Daca ag fi luat somnifere, isi spuse ea, hipotermia m-ar fi ucis fara si-mi dau seama.” Deseori trec oamenii in felul acesta de la viata la moarte la Polul Nord. Peg se intoarce in cabina, clanya- nind din dinti. Intra in sacul de dormit fara si se dezbrace. I se pare ca nu va reugi sa se mai incalzeasca niciodara. Isi spune c& probabil pute. Nu mai facuse dus de cand ridicasera ancora. Nu reuseste si mai adoarmi. O asalteaza tot felul de imagini: Yuki aplecata peste corpul gol si alb al lui Rolf Amundssen. Yuki si sanii ei mici si tari de femeie foarte tanara... isi spuse cd e 0 idioata, 0 liceana in calduri. ‘ O aude pe Yuki intorcandu-se foarte tarziu. Abia atunci inchide ochii si adoarme. al \j <0) Nu mai ninge. Matelotii curat{ puntea, spargand cu barosul placile de gheata formate pe tambuchiuri. Nu par bine dispusi $i susotesc intre ei. Ignuk le aduce cani cu ceai fierbinte. Unii dizolva in el grasime ranceda de foci. Aici e important s4 m&nanci gras, doar aporturile lipidice protejeazi contra temperaturilor joase. In plus, e bine si eviti consumul unor alimente reci, caci organismul se epuizeaza incalzindu-le. Mancatul alimentelor reci te obo- seste. Peggy stia acum pe de rost aceast4 teoremi. Amundssen a oprit nava. A luat hotararea si se ducd sa dinamiteze un aisberg care le stitea in cale la doua ancabluri de cargobot. Yuki a protestat, vor pierde timp cu asta, dar Rolf a ridicat nepasitor din umeri. fl doare exact in cot de capriciile japonezei. Ingrimadeste dina- mit intr-o barc3. fn culmea furiei, Yuki il injurd in limba ei natala, Peggy recunoaste cuvantul baka, care nu in- seamna nimic frumos! — Asta e meseria lui, pledeaza Ignuk. Trebuie sparti muntii plutitori, asa se topesc mai repede. Peg se uita dupa Rolf, care se indeparteazi vaslind, singur, cu cordonul Bickford infasurat pe umar. Daca matelotii ar vrea sd se revolte, le-ar fi usor s-o facd acum, in timp ce capitanul este departe de nava. Un cargobot68 Serge Brussolo poate fi vandut fara mare greutate unui recuperator de nave, care i-ar da o spoiala si l-ar repune apoi in circuit. Peg ar vrea si-i strige lui Amundssen sa se intoarca. Nu se simte in siguranta in mijlocul privirilor furise ale oameni- lor din echipaj. O nav si doua femei ar constitui o prada frumoasi, nu incape nicio indoialad. Pret de un minut, simte c& ideea pluteste in aer. Tensiunea zumzaie ca 0 viespe inchis4 intr-un pahar intors cu gura in jos. fi vede pe marinari privindu-se intrebatori. Da?” ,,Nu?” Ce-i retine? Personalitatea lui Rolf, fara indoiala. Le e teama de el. Si de Ignuk, samanul deghizat in bucitar, si de vraji- toriile lui. Se misc pe loc, bombane, la un pas de prapas- tie. O auziser’ oare pe Yuki strigand de plicere in cabina c&pitanului? Acest detaliu le-a intetit furia. Echipajului nu-i place si descopere ci au un comandant care isi face de cap in vreme ce ei sunt obligati la cea mai stricta absti- nenta. Pret de o clip’, Peggy fi vede pe punctul de a trece la actiune. Ar fi de ajuns un lucru cu totul neinsemnat: ca unul dintre ei si ia initiativa, tragindu-i si pe ceilalti dupa el. Dar nimeni nu se decide. Explozia fi face pe toti si tresara. Aisbergul se des- pic in dou’, starnind un gheizer urias de praf alb. Mun- tele plutitor se niruieste. Rolf igi leaga deja barca de scara de bord. Peggy rasufli ugurati. fsi da seama cf e leoarcd de transpiratie. Si Peggy petrece uneori zile intregi intr-o stare de naucire suspecta, ajungand chiar sa se intrebe daca nu cumva Ignuk se distreaza presarand in mancare produse halu- cinogene. Pierde atunci notiunea timpului, orele par ca se contracta in clipe, iar secundele se intind la infinit. La Sanashtawa, imbarcarea s-a facut cu atata graba, incat nici una dintre cele doua femei nu s-a gindit sa ia ceva de citit cu ele, Sunt obligate acum sa se confrunte cu plictiseala cumplita a calatoriilor in cabin’. Dupa ce a sco- tocit zadarnic in jur, Peg a pus mana pe un teanc de reviste pornografice decolorate, o Biblie furatd dintr-un hotel si un manual de mecanica in chinez’. Nimic inte- resant. Yuki a fost repudiata... cel putin asa ii place sa creadi lui Peg. In realitate, nici micar nu e sigura ca s-a petrecut ceva intre capitan si frumoasa japoneza. Dar stra- dania de a crea aparente false se potriveste cu stilul asia- ticei. Cum sa afle? Fata asta nu face confidente. Vorbeste foarte putin si, cand catadicseste si deschida gura, lauda meritele tatalui ei. Un tata pe care, la urma urmelor, |-a avut prea putin alaturi in timpul copilariei petrecute in Europa. Oricum, Yuki nu mai pleacd noaptea, iar trusa cu ace de acupunctura nu mai e scoasa din valiza. Peg isi da seama ca e inclinata sa-si diabolizeze tovarasa de70 Serge Brussolo calatorie, dar nu se poate abtine. Japoneza o agaseaza cu tacerea ei, cu privirea semeata, cu acele calcule schigate cu un scris necitet. Si apoi mai e si ritualul casetei... ultimele cuvinte ale disparutului, fornaind in difuzorul magnetofonului. ince- puse si semene cu un ciudat laitmotiv copiliresc care risuna de cealalté parte a peretelui despartitor. Yuki le asculta de zece, de cincisprezece ori la rand. Dar cum sa-i porti picd? Daca Peg ar avea inregistrari cu vocea surorii ei asasinate, le-ar asculta la fel de des. te oe Sub un pretext fari importanti, Rolf i-a cerut sa urce la timonerie. Nu-i cere parerea, vrea pur si simplu ca ea s stea intr-un colt al postului de comandi gi si-| asculte. Are nevoie de un ascultitor docil, in stare s4-i suporte monologul fara a-si slabi atentia. Cand isi deapana amin- tirile, le infrumuseteaza in mod natang, ca intr-un roman sentimental. De dou4-trei ori, Peggy a fost gata sa-i spund c&, probabil, situatia nu era chiar atat de simpla. incepe sa-si facd o idee cat de cat clara despre Birgit. O plim- bareata foarte descurcareata care, in loc s& se indrepte spre California, a preferat Alaska si realitatile dure ale Polului Nord. Mintea i-a venit la cap abia dup nasterea copilului, ca majoritatii mamelor, si, dintr-odata, a inceput sa pri- veasci altfel lucrurile. A vazut altfel viata ei cu Rolf. Aventura a devenit sinonima cu instabilitatea. Temeritatea a inceput sa insemne lips’ de maturitate. N-o mai incdnta si riste totul de la 0 zila alta. Acum avea un scop in viata, iar Rolf nu a inteles asta. Rolf, varat pana-n gat in pro- vocirile lui falocratice de vegnic adolescent. ICEBERG pa »Daca n-ar fi murit, te-ar fi parasit, amice, isi spune cu rautate Peggy. Nu mai mergeati cu aceeasi viteza. Nu mai aveati aceleasi prioritati.” Se uita cu atentie la profilul lui Amundssen. Banu- ieste macar? Da, probabil, dar catastrofa a venit la tanc $i i-a permis sa-si protejeze in extremis frumosul lui roman de dragoste. Daca mai traia inca doua zile, Birgit si-ar fi facut valiza. Banchiza o inghitise la momentul potrivit. De zece ani, pritoceste aceeasi poveste de adormit copiii si poate cA nici el nu crede in ea! Tinerei femei fi e putin mila de el. — Prietena ta, spune deodata Rolf, trezind-o la rea- litate, e un copil rasfatat, nu vrea sa inteleaga ce i se spune. — Despre ce vorbesti? baiguie Peg. —I-am explicat de zece ori, continua suedezul, ca acele coordonate ale locului unde s-a prabusit avionul nu sunt ale unei banchize. Daca le transpui pe o harti, vei vedea ca punctul determinat se situeazd in plin ocean. Asta inseamna ca avionul a aterizat pe un aisberg tabular. O bucata de gheata plata, enorm’, aflata in deriva. Astazi poate sa fie oriunde. intelegi? —Cred ca da, murmura Peggy. E ca o pluta. O pluta enorma purtata de curenti. — Exact, confirma Amundssen. Cu toate astea, Yuki se incapataneaza si-mi ceari s{ mergem in acel loc. Nu pot s-o fac sa inteleaga ca locul s-a schimbat. Ba mai mult, c se schimbé la fiecare ora. Cand incerci si-i explici acest fenomen, se indarjeste si mai rau. E o persoana care nu-i obisnuita sd fie contrazisa, nu-i asa? —Nu stiu, raspunde tanara femeie. N-o cunosc. Sunt doar angajata ei, ca si tine. Ne plateste pentru un anumit serviciu, atata tot.72 Serge Brussolo in timp ce vorbeste, prin minte fi trece un gand perfid. Se intreaba daci nu cumva Rolf, dupa ce a avut-o pe Yuki, nu incearcd acum s-o aibé si pe ea. $i daca toate lamentarile suedezului nu erau in reali- tate dec4t o parada de seductie, un simulacru cu care sa atraga femeile? Se indigneaza. Nu vrea sa-i urmeze japo- nezei. Servitoarea dupa patroana, nu, nici vorba! — Incearc s-o faci sa inteleaga, insist’ Amundssen. Explici-i ci obiectul cdutarilor noastre se deplaseaza per- manent. Nu-i un punct fix. Acest aisberg tabular e ca sapunul pe care vrei s- prinzi cu mainile ude, sub dus. — Crezi ci tatal ei ar mai putea fi in viata la ora asta? intreaba tanara femeie. Rolf da din umeri. — Daca n-a fost rinit in cidere si are notiuni de supravietuire, de ce nu? mormiie el. A putut sa-si facd un iglu. E foarte usor si inc&lzesti un ighu daca e bine con- struit. Poti si arzi induntru ulei intr-o cutie de conserve. Daca avionul n-a luat foc dupa impact, tipul a putut sa recupereze carburant din rezervoare sau sa goleasca uleiul din diferitele circuite. Dispune, asadar, de o rezerva de combustibil impresionant’, destul ca s4 incalzesti un intreg trib de eschimosi vreme de un an! — Side mancat? — Dacd nu e chiar nepriceput, poate si pescuiascd sau si adune krill, facandu-si o plasa. Poate sa mestereascd si o capcani pentru foci. Mai putin elegant, dar mai eficace, poate si-i mannce pe pasagerii care calatoreau cu el. Peggy se stramba scarbita. —WNu face pe mironosita, bombane Amundssen. De obicei, lucrul sta e trecut sub tacere, dar se intampla frecvent in caz de naufragiu. Evident, dupa, nimeni nu se ICEBERG 73 lauda cu asta. Avantajul frigului e ca pastreaza in stare foarte buna cadavrele. E de ajuns si le faci bucati si sa le lasi afari. Capata imediat consistenta pietrei. Nu deconge- lezi decat ceea ce vrei si consumi. Tipul asta, geniul infor- maticii, avea un pilot si un copilot. E mai mult decat destul. Cu astfel de provizii, poate s4 se hraneasca luni de zile. Sa stii cd in Alaska, cand lasi o bucata de carne afara in cursul iernii, trebuie s-o tai cu drujba daca vrei sa gatesti o parte din ea. Nimic nu se strica. — Asadar, conchide tanara femeie, tatal japonezei s-ar putea foarte bine sa fi supravietuit. Nu ti se pare neverosimil. —Nu, confirma suedezul. Depinde daca s-a ranit sau nu la ciderea avionului. E rational sa speri. Adevarata problema este cum depistim unde se afla in acest moment si ct timp va mai ramfne intreg aisbergul tabular. Daca insula de gheaté se fragmenteaza, se faramiteazi brusc, s-a zis cu el. Uneori e de ajuns un val mare, o coliziune, si placa se despici pe la mijloc. E ca un puzzle care ar exploda in toate directiile. * * * Peggy incearci si abordeze subiectul cu Yuki, dar tanira femeie devine imediat reticent, se agata de convin- gerile ei intime. Dupa spusele sale, e aproape in contact telepatic permanent cu tatil ei. Delireaza si foloseste argu- mente din marea babilonie irationala a parapsihologiei ca si se autolinisteasc’. Ramasa far’ argumente, scoate totusi o cutiuta neagr pe care palpaie o lumina rosie. —E un detector de baliza, explicd ea. Tatal meu poarta un emititor in jurul gatului. Cand vom ajunge la74 Serge Brussolo mai putin de cincizeci de kilometri de el, beculetul va clipi din ce in ce mai des. Dup& cum vezi, nu mergem la intam- plare. Nu asculta ce spune Amundssen, e un ratat si un defetist. Mai adineauri, cand lui Peggy i-a venit sa urce in timonerie, a dat peste Ignuk la carma. — Unde e cipitanul? a intrebat ea. — S-a retras, a bombnit eschimosul. Nu poti merge, deranjat la el. —Ce tot spui? a suierat tanara femeie. Ce retra- gere? Despre ce vorbesti? Samanul a schitat un zambet suspect. — Rolf nevoie si mediteze, a raspuns, prefacandu-se c& fi e greu sa se exprime. Peggy fi cunostea smecheria. Cand il aduceai pe un teren fierbinte, bucitarul incepea sa vorbeasca stricat. Insistand, a inteles pana la urma ci Amundssen sufera de crize subite care fl fac si se izoleze. Atunci isi lasa balta responsabilitatile si se ascunde in adancul calei, intr-un loc numai al lui. Aceste accese ciclotimice sunt imprevizi- bile. Un moment scurt de exaltare poate fi urmat de o lunga perioada de deznadejde. —E cao febra, a conchis Ignuk. Trebuie asteptat si scada. Aga ci am trecut la carma. Nu trebuie avut fricd, Ignuk stie s{ conducd marea barca din fier a albilor. Si mai pune de la el tot felul de basme ca sa-si rada de ea. Tinerei femei ii vine sa-i tragi o palma. Paraseste puntea comandantului. ICEBERG 75 —Nu! ricneste deodati samanul, incetand sa mai joace rolul bunului silbatic. Nu te duce acolo. E peri- culos. Nu trebuie si te apropii de el cand e in starea asta. Peggy hotaraste s4 nu tind seama de spusele lui. Crede ca stie unde se ascunde Amundssen. isi aminteste de cala inchisa cu lacat nu departe de cea unde si-a depo- zitat materialul de scufundare. Nu va sta cu bratele incrucisate asteptindu-l pe cApitanul tacanit si iasa din camasa de forta, nu... Vrea sa vada cu ochii ei. Se orienteazi pe culoare si coboara in pantecele navei. Unele sectoare sunt cufundate intr-un intuneric complet, iluminatul fiind defect in acele locuri. Aga ca trebuie si inaintezi ca orbii, cu mainile intinse in fata. Vacarmul masinilor face si vibreze tabla si din unele conducte scapa abur sub presiune. Peggy incetineste pasul si ia seama si se tin departe de zonele intunecoase. Vede imediat lacatul pe jos $i lantul care atarna. Accesul la cala interzisi fusese deschis. Chiar trebuie si mearga mai departe? Ce se asteapta sa gaseascd? »Un loc unde se fumeaza opiu, isi spune ea, 0 saltea fntinsa pe jos, pipe... si Rolf care trage din pipa de bam- bus pAna cand cade in nauceala.” Contrar celorlalte droguri, opiul te face sa aluneci intr-un put de anestezie blanda, un fel de non-existenta extrem de placuti. Tanara femeie e convinsa ci Amund- ssen se izoleazi ca si fumeze pe ascuns. Adulmeca aerul. Insista degeaba, nu reuseste sa detecteze mirosul dulceag si résinos al macului. O chinuieste curiozitatea. Nu mai e in stare si facd acum cale intoarsa. Se strecoara incetisor spre usa metalicd, intrebandu-se daca va fi in stare sa o intredeschidd fari si atragi atentia capitanului. Se convinge ci balamalele sunt bine unse si pune mana pe76 Serge Brussolo maneta de blocare a usii. Ridicd usor zavorul de fier si impinge in usa. Cala interzisi e puternic luminata. in mijlocul spa- tiului mare, rezervat candva marfurilor, se afla acum o gradina si o casuta. Se Peggy ramane locului, lovita de stupoare. Nu-i vine sa creada. Podeaua calei e acoperita cu o mocheti din plastic verde, care imit’ iarba. Pe pereti era pictat un cer albastru, naiv, presirat cu nori mari si pufosi. O bariera alba incon- joara aceasta grAdina artificiala. Cutia de scrisori din tabla, cu steguletul ridicat, asteapta trecerea unui postas impro- babil. Tanara femeie isi tine rasuflarea. Casa e din prefa- bricate. Probabil ci e vorba de cea in care locuia pe uscat familia Amundssen... sau, mai curand, cea la care visa Birgit, situla de preumblarile oceanice ale sotului ei. Cla- direa — ziduri albe, obloane albastre — ar fi putut si pro- vind dintr-un desen animat de Walt Disney. Este modelul tip familie fericiti” numai bun de comandat din catalo- gul fericirii prin corespondenta. Probabil ca Rolf a cerut si-i fie livrat in mare taina si l-a asamblat el insusi, cu mari dificultiti. Cala are dimensiunile unui teren de volei, iar casa are destul loc. De jur-imprejur, gradina e plina de jucdrii ldsate la intamplare: o tricicleta de un rosu aprins, © minge, animale din plastic gonflabile, o trompeta... Peg observa prezenta unui balansoar. Are impresia ca se afla in culisele unui teatru gi se uitd la decorul unei scene. Totul i se pare atat de ciudat, incdt naivitatea aranjarii capit’ un aspect nelinistitor. Cerul pictat, peluza falsa,78 Serge Brussolo cutia de scrisori... E ca si cum ar fi patruns pe de-a-ntre- gul induntrul desenului unui copil. in acelasi timp, e hip- notizata si nu poate sa reziste nevoii de a se apropia de casuta. Amundssen nu se vede nicaieri. Tanara femeie zareste un fotoliu-balansoar pe veranda si o trusa de fumator pe o masuti din lemn alb: pipa, punga de tutun. ,,Instrumen- tele seninatatii regasite?” Are impresia ca e 0 spargatoare, pregatindu-se sa intre prin efractie in casuta celor sapte pitici sau a familiei ursilor. Cine e ea cu adevarat? Alba-ca-Zapada sau Fata- cu-Parul-de-Aur, cu speraclul in mana? Gazonul fals ii scartaie sub picioare. Sub efectul ruliului, tricicleta se deplaseaza inainte si inapoi, ca si cum ar fi condusa de o fantoma. Peggy se stramba. E nervoasa. Cand si treaca peste bariera, se aude 0 voce de femeie care o face sa tresara: — Rolf, s nu uiti si aduci lapte si suc de fructe. Un tanc incepe si urle. — Leif, taci din gura, striga femeia, vorbesc cu tati. — Tati, tati..., repeta mecanic micutul. — Rolf, fir-ar si fie! izbucneste vocea de femeie, pe un ton mai jos. Unde esti? Sti c4 nu-mi place sa-i vorbese blestematului asta de aparat. Un declic indici faptul ci a inchis. Peggy ofteaza usurat&. fntelege ci a auzit inregistrarea unui mesaj lasat pe robotul telefonului. Pret de o secunda, chiar crezuse ca Birgit se ascundea in casa $i i se zbarlise parul in cap. Acum se auzea un alt mesaj, ,casnic”, ca si primul. »La naiba! isi spune Peg. Asculta vechile casete de pe robotul telefonului ca s4 auda vocile sofiei $i fiului sau. Probabil c& le-a tras pe o banda speciala si apoi pe un CD.” ICEBERG 79 Se opreste locului, rasufland din greu, emotionata si inspaimantata totodata. Inima ii bate cu putere. Reprodu- cerea vocilor e perfect si, pret de o secunda, si-a imaginat c& Birgit va iesi in prag sau ci... {n realitate, nu prea stie exact la ce s-a gndit in acea clipa, dar a fost scuturata de un fior de spaima. »Numai idiotul de Ignuk e de vind, isi spune ea. El si povestile lui cu fantome.” Nu se simte in apele ei, e stanjenita de impresia ca violeaza un sanctuar, un mormAnt. {si spune ca ar fi mai bine sa facd pe loc cale intoarsa, cA nu are dreptul sa se afle acolo. Casuta aceea din maruntaiele cargobotului este gridina secreta a lui Rolf Amundssen, singurul medica- ment care fi permite sa-si ostoiascd durerea. N-are dreptul sa se amestece. Obloanele sunt deschise; se lipeste de fatada si arunca o privire induntru. Casuta e mobilata intr-un stil destul de convenabil. ,,Foarte conventional”, considera Peggy. Cu sigurant ci nu e mobila unui aventurier al Polului Nord, ar trebui, mai degraba, s4 vezi in ea vointa avuta de Birgit de a-si reface viata, de a intoarce pagina! Salonul este copia perfecta a milioane de saloane pe care le poti comanda din catalog, standardizate, curatele, lipsite de cea mai mic& fantezie. Ai cduta zadarnic vreo urma de decor rocambolesc, gen peste-sabie impaiat, har- pon, maxilar de casalot, blana de lup si intreaga taraba cu care poti umple barlogul unui aventurier profesionist. Aici, in aceasta insulit’ a nebuniei, ascuns4 in cala unei nave care plutea in deriva in mijlocul gheturilor, vezi peste tot doar servetele scrobite, flori din plastic, canapele roz si picturi cu Elvis pe catifea fosforescenta. Un interior american printre atatea altele. Rolf e acolo, prabusit pe o80 Serge Brussolo sofa. Poart& un tricou alb, caci in cali e foarte cald. Ai crede cA intreaga incalzire a cargobotului e concentrata acolo, in detrimentul restului navei. Peggy transpira abundent in combinezon. Se simte murdara, stangace, infofolita. fl invidiazi pe suedez pentru tinuta lui lejera, pentru picioarele goale. Doarme... Cel putin, nu pare constient. O fi luat ceva? Vreun medicament hipnotic? Vreun halucinogen preparat de Ignuk? Vocea defunctei Birgit se aude din combina stereo, difuzati in intreaga casa de un set de difuzoare. Copilul ii urmeazi, baiguie ceva de neinteles, canta primele cuvinte dintr-o melodie la moda. ,Spune-i pa lui tati... Spune-i lui tati.s& nu intarzie”, adauga Birgit ca un fond sonor. Peggy isi ia inima in dinti. Intra pe una dintre usile cu geam. Amundssen transpira. Viseaza. Murmura cu- vinte in suedez3. Tanara femeie strabate salonul si intra pe un culoar. Acolo gaseste dormitorul conjugal, cu un sifo- nier plin de rochii cat se poate de cuminti. Mai este si o camera de copil decorata cu personaje din desenele ani- mate. Totul este corect aranjat si bine sters de praf. fn bucitirie, trei tacamuri sunt asezate pe masa, cu servetele puse in cercuri din lemn pe care sunt gravate cuvintele: Tati, mami, Lei Casa 0 fi fost macar o zi locuita sau e doar un decor construit mai tarziu, dup’ dram3? Dupa ce familia lui s-a inecat, si se fi decis in sfarsit Amundssen s& construiasca in secret locuinta de vis pe care i-o refuzase intotdeauna lui Birgit cat aceasta fusese in viat4? Posibil. Hainele i se par prea noi. E de ajuns sa le pipai ca sa constati ci nu au fost niciodata spalate. ,,Mici ofrande pentru linistirea mortilor...”, isi spune ea, in timp ce pe brate i se face pielea ca de gaina. ICEBERG 81 Ce cauta acolo? Nu are habar. E ca si cum ar vizita creierul unui nebun, fiecare culoar constituind meandrele unei circumvolutiuni cerebrale. Iat ce are in cap Rolf Amundssen: visul pierdut al defunctei sale sotii. in camera copilului, Peggy deschide sertarele si des- copera ca sunt pline de creioane colorate, de cutii cu acuarele incepute. Desenele stau in gramezi, sifonate. Mazgilituri de copil, dar infricosator de sumbre. Peggy, care se pregatea deja sa plece, se incrunta brusc. Nu e nevoie si fii psiholog ca sa ghicesti cA baietelul care facuse acele desene avea o suferinta. Frunzareste paginile intarite de prea multa culoare. O nava neagra pluteste pe o mare de un cenusiu-inchis. Pe puntea navei, o creatura cu fata schimonosita pare ca sta de paza. Pe cap poarta o sapca (de capitan?). fl reprezinta oare pe Rolf Amundssen? Desenele se dovedesc a fi nelinistitoare, ca si cum copilului i-ar fi fost teama de mare, de cargobot. »Probabil ca mama lui i-a transmis dezgustul fata de viata pe mare, isi dadu cu parerea Peggy in gnd. Iar el a ajuns sa fie stapanit de o team teribila fata de tot ceea ce era legat de asta.” Pe ultima foaie, cApitanul cu fata schimonosita sta la prora navei, mama (?) si copilul (?) la pupa. N-ai putea, desigur, s-o afirmi in mod categoric, dar interpretarea e tentanta. Leif stia cA situatia se degrada intre p&rintii lui. Pentru el, cargobotul simboliza locul de infruntare fami- lial, inchisoarea unde tatil lui voia sa-i tina inchisi. Peg inchide usurel sertarul. Rolf vine oare aici, isi indoaie corpul inalt ca s4 se aseze in fata micului pupitru si igi citeste condamnarea in desenele fiului stu? Trebuie ca nu e usor de suportat.82 Serge Brussolo Undeva, in dormitor, exista poate un jurnal intim al lui Birgit, care, la fel, fi pune in cArca intreaga vina. Il invata pe de rost ca sa se autoflageleze, ca si bea pana la fund cupa amarului? Peggy iese din casa, trecand pe langa cutia de scri- sori burdusita. Din ea cad facturi, ziare si o revista. Toate sunt vechi de vreo zece ani. »Toate astea il asteptau cand a coborat pe uscat, dupa naufragiu”, isi spune ea. Dar ¢ prea mult. Bate in retragere. Moare de caldura si se teme si nu lesine. Probabil ca in cali sunt 30 de grade Celsius si ea e imbricata ca s4 suporte o temperatura de 40 de grade sub zero. O ia la fuga. Rolf nu s-a trezit. fn momentul in care iese din cala, se loveste de bucatarul-eschimos. De data aceasta, eschimosul nu mai zambeste. — Sper ci nu te-a vazut, spune el gafait, prinzand-o de brat cu duritate. N-aveai dreptul. Acolo aduce ofrande mortilor lui. —E drogat, replica Peggy. Jar i-ai dat si bea una dintre licorile inventate de tine. Am dreptate? Ignuk se face ci nu aude intrebarea. Continua s4 palavrageasca: — Vine aici sa ia contact cu fantomele lui. Sa obtina un moment de pace. Casa e cadou pentru morti, linistire pentru ei. Tanara femeie isi trage bratul. — Tu l-ai sfatuit s-o facd? intreaba ea. —Da, raspunde samanul cu mandrie. Mortii fara mormint foarte primejdiosi pentru cA mereu furiosi. Vor locuint’, mormfnt, casi unde sa se odihneasca. Birgit si copilul nu suporta si fie pe fundul marii. Tu nu intelegi. ICEBERG 83 Daca Rolf nu reuseste si semneze o intelegere cu ei, ne vor distruge. fi simt foarte aproape. Sunt la capitul rabda- rilor. Daca nu-i linistim, nimeni nu se va mai intoarce viu din aceasta calatorie. Peggy ar fi vrut sA ranjeasca ironic, dar nu reuseste. intelege dintr-odata ci bucatarul-saman exercita o domi- natie puternica asupra mintii chinuite a lui Rolf Amun- dssen. »ll face si joace cum vrea el”, igi spune ea cu 0 stran- gere de inima. Aproape ca fuge de acolo. Zgomotul pasilor ei star- neste ecouri metalice care acoperi duduitul masinilor. Simte nevoia si vorbeasca imediat cu cineva. Intra in cabina lui Yuki si fi povesteste aventura ei. — Voui, albilor, spune asiatica pe un ton acuzator, va este nespus de greu sa intretineti relatii sandtoase cu mortii vostri. La noi, defunctii sunt niste prieteni, sfatu- itori. Intervin din Lumea de Dincolo ca s4-si ajute mem- brii familiei. Sunt niste ajutoare invizibile..., consilieri de dincolo de mormint, coaches*. Albilor le e frici de mortii lor. fi detesta, fi banuiesc cA vor sa se rizbune. Fug de ei. Comportarea lui Rolf nu ma socheaza. Incearci 0 me- diere, un deal cu cei din cealalti lume. Peggy nu insisté. Oare Yuki isi bate joc de ea? Se indoieste, dar se retrage putin ofensata. fn cabina ei, incearcd si se spele fari si-si scoata hainele, cu o manusa de toaleta imbibata in colonie. Are lenjeria jilava. Asta o dezgusta, dar nu e indeajuns de cald ca sa rigte si faci un dus. Nu-si poate permite s4 se imbol- naveasca. * Antrenori (in engleza in original).84 Serge Brussolo Cargobotul e pe pilot automat. Ignuk inca nu s-a intors din cala interzis’. Ce tot face acolo? Cu cat trece timpul, cu atat mai de cosmar devine cal&toria asta. Peggy se gandeste permanent la gradina secreti ascunsi in coca vasului, la acea oaza de caldura inchistati in mijlocul gheturilor. Nu cumva erau si pal- mieri artificiali in apropierea bungaloului? Unde dorea Birgit si locuiasca? In Florida? in California? intr-o dimineata, Rolf catadicseste sa revina la supra- fata din strifundurile fantasmei sale. La capatul rabdarilor, Peggy vrea sa-l intrebe cum s-a desfasurat intrevederea diplomatic’ avut4 cu mortii, daca a reusit s4 semneze o intelegere. Chiar in aceeasi seara, in timp ce doarme, sacul de dormit al tinerei femei ia foc. Iese din el printr-un miracol si stinge micul incendiul cu o cuvertura. Pana la ziua, o singura intrebare se va invarti prin mintea ei: ,Defect teh- nic sau sabotaj?” ee Un lucru devine evident: Ignuk isi intareste dominatia asupra mintii lui Rolf. Eschimosul isi paraseste din ce in ce mai des bucataria ca si se inchida in timonerie, im- preuna ca suedezul. $i acolo ii tot vorbeste. Peggy o stie pentru c4 i-a urméarit miscarea buzelor cu binoclul. Ce-i tot spune? Ce aiureli obscurantiste? Samanul a gasit in Amundssen un recrut pe cinste, docil, gata si accepte orice ca si-si cAstige pacea sufletului. Te poti astepta la orice din partea unei astfel de asocieri. Pe masura ce trece timpul, bucatarul renunt din ce in ce mai mult la aerul lui blajin. Acum nu mai face pe grasanul simpatic si nu-si mai di osteneala sa zambeasca. Fata lui s-a preschimbat intr-o masci de piele enigmatic’. fl auzi psalmodiind in cam- buzi, iar matelotii incep si dea semne de panica. —Nu stiu ce crezi tu, spune Peggy, incerc4nd s4 capteze atentia japonezei, dar cred ca nu mai controlim deloc situatia. Yuki da din umeri. — Din moment ce continua sa ne duca in directia cea buni..., murmur’ ea, fara si-si ridice nasul din cal- cule. Climatul irational care s-a instalat pe nava nu pare a © ingrijora peste masur3. Dar cum si stii ce gandeste cu adevarat?