Arhim. IOANICHIE BALAN CONVORBIRI DUHOVNICESTI ~ 2 : oe 7 ODN uss) ad OP Se Apne 2 | Bh ee m \. ‘| Se : 4 | sy) Oe of Zz cet 4 @ MINS? IN BACCONVORBIRI DUHOVNICESTI I CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA SFINTITULUL EFTIMIE ISCOPUL ROMANULUL SI HUSILORPREFATA Cu o rivnd uimitoare, Prea Cuviosul parinte Toanichie Balan a ajuns la al treilea volum al publicagiilor Cuviosiei Sale, tnchinate viefii spirituale roménesti. Dupé .,Patcricul roménesc’” si .,Vetre de sihdstrie romdneasca”, a ajuns la yplumul ,,Convorbiri dukovnicesti, in care prezintd cuvinte de folos, invafaturi gi sfaturi pdrintesti ale unor monahi, duhowniei din mindstiri, preofi si teologi romani, care s-au remarcat prin viaja gi lucrarea lor, ca rdspuns la 0 seamd de intrebdri ce se pun credinciosilor zilelor noasire de problemele si imprejurdrile cdrora trebuie sé le facd fad. Cartea este, astfel, prin rdspunsurile la intrebdrile adeseori noi ce se adreseazd fn timpul nostru unor slujitori erescusi tn duhul tra- digies dreptei noastre credinge, pe de o parte, o méarturie a tradigiei de totdeauna a spiritualitdtii noastre, iar pe de alta, o talmdcire noud a acestei iradifii. Lucrarea cuprinde un texaur vechi, dar prezentat ca un isvor viu si now de injelepciune duhovniceascd pentru omul trditor in timpul nostru. . Parintele Toanichie a ales pentru prezentarea acestor sfaturi vechi, si totodata noi, forma dialogului sau a tnirebdriler si réspunsurilor. E forma cea mai vie prin care parinfii cu experientd indelungatd transmit ucenicilor tineri aceastd experienjd sau invéjdturd duhovniceascd de totdeauna a Bisericii lui Hristos, verificatd prin viaja lor, timpului de azi si de mfine. In general, tezaurul tradifiei spirituale s-a transmis de la o generafie la alia, nu prin simpla comunicare teoreticd, ci prin infafisarea ei de cdtre batrini tn forma vie, incorporaté in chipul de viajé la care au ajuns dupé lungi ani de trdire conform lui. Dialogul pdringilor, al bdtrinilor, cu cei iubitori de cunostingd duhovniceased, nu face —in tot trecutul — dectt sd tdlmdceased prin viu grai ceea ce cei din urmd vedeau concretizat in chipul duhovnicesc al vietuirii acelora, dupa o fndelungatd trdire a sfaturilor primite, la rindul lor, de la paringii lor duhounicegti de mai tnainte. Dar, pe masurd ce serisul a devenit un mijloc de comunicare tot mai des intrebuinfat si cu rdspindire tot mai largd, el a fost folosit si pentru aceasté comu- nicare de experienjd duhovniceascd de la cei mai batrini Ia cei mai tineri. Au inceput sd se formeze ucenici ai unor paringi duhovnicestiCONVORBIRI DUHOVNICESTI chiar cind nu era cu putinfd viejuire mai indelungatd a celor diniti fn preajma celer din urma. In felul acesta cei mai tineri puteau lua sfaturi nu numai de Ja un singur pdrinte duhovnicesc, ci de la mai mulji. Condifia ca modul lor de viata sd fie tnsusit de cei mai tineri, era ca sfaturile lor date in scris sd se resimid de caldura unei irdiri adevirate gi ca ele sd dovada cd sint tnvdpdturi capabile sd desd- 0 wiajé prin ecoul lsat in locurile in care au trdit gi lucrat Meee: Reapilindt toh. mmaric-anlinnend cel oe Tce as on Cee teats fn numele credinciogsilor zilelor noastre. De aceea nddajduim ca ele vor tnrturi pe cei ce le vor citi gi-i vor cdldusi sé fie ucenici ai lui Hristos si urmatori ai celor ce réspund fm aceste pagini cu mdrturia unei viefi care le-a verificat ca folositoare, spre sporirea credingei ortodoxe gi a viefii lor duhovnicesti. Preot Profesor DUMITRU STANILOAEINTRODUCERE Lucraren de fapa, intitulati ,,Convorbiri duhovnicesti", cupri peste gaizeci de dialoguri cu tot atitia pirinyi dintre cei mai virstnici i fmbundtititi — duhovnici, starcti, sihastri, cilugiri si cilugiirije de rind — triitori in mindstirile noastre astAzi, atit in yarii, cit gi peste hotare. Cartea este inspiratd de opera Sfintului Ioan Cassian, ciilugir daco-roman din Dacia Ponticd (c. 360—435), intitulatd ,,Collationes”, adicd ,,Con- vorbiri cu Parinyii", scrisd in 24 de volume, in urma calatoriilor sale pe la mindstirile gi marii sihagtri ai Egiptului, la sfirgitul secolului IV. Scopul acestei lucriiri este acelasi pe care lam urmérit gi in cirtile anterioare, ,,Pateric romanesc™ (1980) gi ,,Vetre de sihastrie roméneasci” (1982), Adic, dorinya de # face cunoscuta, de a popularize spiritualitatea monahali romaneasea cu specificul ei, din inceputuri pina in zilele noastre. Toate aceste trei ciirji formeazi o modest trilogie, un triptic al spiri- tualitijii monahale autohtone, atit cit s-a putut realiza dup& puterea noastrd, potrivit izvoarelor gi datelor pe care le posedim, cum si tradi- fiei monahale stribune din trecut si prezent. Sintem ortodocsi de tradifie apostolici, cu un monahism atestat documentar de peste gaisprezece secole, cu un mare numir de minastiri gi schituri firi egal in alte firi crestine, cu o viata bisericeasca si duhov- niceased intensé, de profunda influenjé monahala, si sintem datori si ne hrinim din acest tezaur, sii-l pistriim gi facem cunoscut si altora, mai ales urmagilor nostri. Avem spiritualitate destul de bogatd, avem traditie si experien}a de viatii duhovniceasca, avem sfinfi gi cuviosi romani renumifi fn trecutul ministirilor noastre. Avem piirin}i si povituitori duhovnicesti vrednici de amintit gi astdzi, unii cunoscufi si peste hotare, pe care avem datoria si-i cunoastem, sii-i intrebiim, si-i cinstim, si le cerem cuvinte de folos pentru mintuirea sufletului, atit pentru noi, cit gi pentru cei ce vor urma dupd noi. Avem gi credinciogi iubitori de Dum- nezeu care agteaptii si le spunem adevarul, si le raspundem la intrebii- rile sufletesti care ii friminté, si-i mingtiem, si-i inviyim cum si se roage gi sii iubeascd, si-i ciiliuzim spre Hristos, si le vorbim despre fru- musejea Ortodoxiei, de bucuriile nemuritoare ale Vieyii si si le amintim invisiturile plringilor nostri sufletesti. Or, cartea de fatd are tocmai aceasta misiune. SA riispund credin- ciogilor nogtri si cdlugirilor mai tineri cum trebuie sf tréiascd pe pimint8 CONVORBIRI DUHOVNICESTI pentru a mogteni viata ce gnicd, oferindu-le experienta si sfaturile vii ale piringilor bitrini, sprijinite pe temelia Sfintei Scripturi si invaya- turile Sfinyilor Paringi. $i aproape ca nu este intrebare siditoare de suflet care si preocupe constiinta credinciogilor nostri si sii nu afle un raspuns in aceasté carte. Convorbirile sint cu atit mai lucriitoare, mai convingi- toare, eu cit cei ce sfiituiese sint inci in viata, se roagi impreund cu noi, se luptii impreund cu noi ,lupta cea buna”, rabd& ispitele vietii aléturi de noi, si, prin exemplul viegii lor, ne inva} si pe noi si ne rugim, si iertiim, si fim ribditori in necazuri, tari in credin{it gi plini de nddejde in Hristos Domnul. De accea, pe drept cuvint, cartea de fafi, care pre- inti experienja, sfaturile si cuvintele-testament a peste 60 de piirinti, formeazi o adevarati ciliuzi duhovniceascd pentru fiecare dintre noi. Acest pateric in dialog, cum mai poate fi numit, se dovedeste pe cit de necesar, pe atit de agteptat. Pentru ci avem prin ministiri o geue- rajie de paringi batrini imbunatazigi, cu o bogati experienfé. duhovni- ceasci acumulati de-a lungul anilor, parinji care se duc fn curind la Hristos. Or, datoriti acestei Iucriri, pirinfii nostri duhovnicesti rimin cu noi gi dup& moarte, iar invizdturile lor sint ldsate mogtenire credin- ciogiior si fiilor lor sufletesti. Luerarea este grea, dificil, de mare rispundere, realizati cu mari eforturi in peste 12 ani de zile. La alegerea parintilor din aceasti carte am tint seam& de recomandirile ierarhilor, ale starefilor gi duhovnicilor respectivi, apelind Ia buniivoints gi constiinta fieciruia. Convorbirile sint libere, variate gi sincere. Ele nu obliga, nu moralizeaaii, ci invita la dialog, deschid perspective, indeamna Ja desivirgire, rispund la marile intrebari care frimintd astiizi pe credinciogi si pe calugari, deschid drumuri spre mintuire si intirese speranta mintuirii, fir a urmiri pe cititori elt pot realiza din inviitiiturile pAringilor. Si toecmai aceasta este calea tradi- tionalii de formare gi cregtere duhovniceasci in Ortodoxie: tntrebarea, sfituirea, dinlogul fntre duhovnic gi ucenic, tntre bitrin gi incep&tor intre cilugirul tmbundtitit si credincios. Mintuire prin intrebare, prin rugaciune gi smerenic, nu prin porunci gi lege care sx impun, care produc frick gi alungi dragostea inimii, care forjeazA vninfa gi libertatea omu- Ini. ,,Cei ce nu se sfiituiesc, cad ca frunzele”, spune Isus Sirah, iar Solo- mon zice: ,,Mintuirea sti tn multimea sfetnicilor” (Pilde, 11, 14), adica tm multi sfituire, Ingelepciunea batrinilor spune la fel: Cine vrea si se mintuiasci, cu intrebarea si cilitoreasci”. Apoi, in toate patericele vechi aflim acesstK intrebare, mereu repetatd: ,,Ce si fac, pirinte, si mii mintuiesc?”’, re De altfel, intreaga 0 a mintuirii noastre este unui perma- ment Glulagiibeamaitlson Deane realizat prin harul rugiciunii; cuINTRODUCERE. 9 duhovnicul, prin spovedanie si sfituire: cu aproapele, prin milostenie #1 iubire si cu propria noastra congtiingi, prin. pizitea poruncilor evan- ghelice. Aceasta este caracteristica, specificul spiritualitatii noastre orto- doxe. Din aceste dialoguri intre Pirinyi si ucenici S-au niiscut numeroase opere patristice, precum: Scara Sfintului Ioan Scirarul, Patericele, File: caliile, Lavsaiconul, Limonarul, Everghetinosul si altele. Deci, cura fica parin}i nu putem avea copii, nu putem avea minis! i, tot asa fir duhovnici si sfituitori ingelepti cu viaji duhovniceasca, nici urmagi, nici fii duhovnicesti, nici eregtini crescufi in frici de Dumnezeu. Si dacd asa ‘s-au mintuit parin{ii nostri, tot ‘5a se cuvine s& ne mintuim gi noi, intrebind pe inaintagi rispunzind Ja urmagi. Fira indoiali, asemenea intrebari si rispunsuri, care izvorise din creding& si smerenie, sint inspirate, poarti amprenta Duhului Sfint si dau nddejde. De accea ele hrinesc, alint, mingiic, calduzese spre Hristos i ajuti sufletul pe calea mintuirii. Toate acestea m-au indemnat s& imcep aceasti carte, si pornese pe drumul sfintelor noastre ministiri si schituri, si bat in ugile paringilor gi duhovnicilor bitrini, unii deja plecati la Domnul, si pun intrebiiri si si primesc rispunsuri. Unele stnt mai obignuite, altele mai deosebite, inst majoritatea sint pretioase si ziditoare de suflet. Unele convorbiri au con- finut dogmatic, precum ale pirintilor profesori Dumitru Stiniloae gi Constantin Galeriu gi in Parte ale Arhimandritului Cleopa Tlie. Altele au eontinut moral, de sporire duhovniceasca prin despitimire gi ilumi- nare, in fruntea cirora stau convorbirile de mare calitate realizate cu Parintele Cleopa, a ciirui experientd dubovnicoascd este unanim recu- noseuta. Convorbiri cu caracter moral-filocalic am realizat gi eu ali paringi duhovnici, precum: Arhimandrijii Gherontic Ghenoiu si Sofian Boghiu, Ieroschimonahii Paisie Olaru gi Toil Gheorghiu, Toremonahit Teofil Pirdian si Climent Cucu si multi alfii. Alte convorbiri au caracter liturgie, catehetic, patristic gi misionar-apologetic, in vederea catehizarii i vnicesti a credinciosilor nostri. Inttlnim fn carte si unele convorbiri de taind, adevirate confesiuni intime cu valoare de testament, pe care parintii le incredinjeazd ucenicilor prin mijlocirea cirtii de faya. Desigur, sint numerogi paringi bitrini care, iubind mai mult ticerea gi smerenia, au dorit si rimind necunoscufi gi uitati de oameni pentru dra- gostea hii Hristos. Convorbirile din aceasta lucrare stnt adresate deopotriva atit cilu- Birilor, cit si mirenilor, lisind libertate fieciruin ok aleagi si sk impli- neasc& dupi rivna si putere. Ele au un caracter inedit, sint vii, atractive, odihnitoare la citit, transmise liber, spontan, ndavizat, aga cum i-a indemnat Dubul si inima s& vorbeasci. La redactarea lor am respectat graiul biitri- nilor, limba fieciruia, ceea ce nu afecteazi cu nimic unitatea gi stilul cartii.10 CONVORBIRI DUHOVNICESTI Tot co mi-au comunicat pirinjii, tot ce am socotit folositor gi ziditor de suflot, am adiiugat in paginile acestei cirfi. La incéputul oricdrei con- vorbiri am prezentat cite un mic portret duhovnicese al piirintilor care, impreund cu fotografiile addugate, completeazii valoarea spirituala a cir}; Multumesc, cu adincd recunostinfd, Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Teoctist. al Moldovei gi Sucevei si Prea Sfingitului Eftimie, Episcopul Romanului gi Hugilor, care mi-au dat inalta aprobare de tipirire. Mulyu- mese Prea Cucernicului Pirinte Profesor Dumitru Stiniloae, care a pre- fafat cu aceeagi buniivointi cartea. Mulpumese tuturor bunilor nogtri p&ringi gi colaboratori care au contribuit cu experienta, cu injelegerea si euvintele lor pline de iubire la realizarea acestei cirti de spiritualitate ortodox& romfneased, ce tncheie aceasth trilogic intru slava Prea Sfintei Treimi. DUMINICA TUTUROR SFINTILOR Anul mintuirié Arhimandrit TOANICHIE BALAN SWINTA MINASTERE STHASTRIAI ZECE CONVORBIRI cu ARHIMANDRITUL CLEOPA ILIEARHIMANDRITUL CLEOPA ILIE Minastirea Sihdstria (n. 1912) Dauhovnicul este sufletul, inima care di viata unei ministiri., Auto- ritatea lui morala, experienja lui, blinde}ea gi megtegugul lui de a calaéuzi suflete pentru viaja vegnici sint calitdji de necontestat. Duhovnicul, precum o spune insugi numele, este un om al dubului, care poartd tn sine po Duhul Sfint si cu ajutorul lui se lupté cu duburile réutafii, pentru salvarea gi mintuirea fiilor sii sufletesti. Sub epitrahilul Ini se formeazii noii cilugiri, se crese suflete curate pentru Dumnezeu, se dezleaga piica- tele, se ciliuzese cei ce iau crucea lui Hrit In chilia duhovnicului, ca fntr-o cimari a Duhu! dau sfaturi de taind, se indrepteazd pagii oamenilor pe calea mintuirii, se deschid inimile tmpovarate, se timiduiesc rini ascunse, se mingtie sufletele tulburate gi se dezleagi marile intrebiiri ale vietii. La orice ori din zi sau din noapte duhovnicul sti de veghe, se roagi pentro fiii si sufletesti, igi deschide uga pentru fiecare; impaci, linigtegte, dezleaga, binecuvinteazd, se jertfeste si fsi pune sufletul siu garantie pentru fili sii duhovnicesti. De iscusinja si priceperea lui duhov- niceasci depinde tn cea mai mare parte mintuirea celor pe care fi poviituieste. Arhimandritul Cleopa Ilie este pirintele duhovnicesc al Ministrii Sihastria de peste 40 de ani, ajutat de alti doi duhovnici iscusifi: lero- achimonahul Paisie Olaru — pirintele siu sufletesc — si Protosinghelul Toil Gheorghiu. Dar in timp ce Ieroschimonahul Paisie este unduhovnic al iubirii gi linigtii, iar Protosinghelul Toil este un duhovnic al ascultarii gi smereniei, Arhimandritul Cleopa este un duhovnie al rugiciunii, al cunoasterii gi al cuvintului viu care trezeste constiinfa, care lumineazi mintea gi di via. Sfintia sa porneste de la minte spre inima. De aceca mai inti fnvafi, sfiituieste, explici, hrineste sufletul prin cuvint gi abia la urm& spovedeste, asculté glasul constiinyei gi al celor ce vin la el. Din acest motiv gi roadele sint mari gi de durata. Mai ales la cei invatati si iubitori de cunoastere. Parintele Cleopa'este considerat, pe drept cuvint, unul din cei mai iscusiti duhovnici, sfetnici si predicatori ai monahismului romAnese con-TY CONVORBIRI DUHOVNICESTI temporan. Via}a sa interioari exemplarii, de ascet si sihastru consacrat, experienja sa indelungatd in nevointa monahala, vastele sale cunostinje seripturistice gi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar intilnité, blindefea, dragostea sa de oameni, rivna pentru Dumnezeu gi cuvintul siu hotdrit, autoritar si precis, unit cu darul frumoasei vorbiri in grai dulce moldovenese, fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personali- tate fn spiritualitatea noastri ortodoxi. Credinciosii, numerosii sii fii duhovnicesti, c&lugiri si mireni, {1 socotesc o binecuvintare a lui Dum- nezeu pentru mindstirile si Biserica noastra. Astazi, pirintele Cleopa a trecut de 78 de ani. Degi se simte obosit de nevoinja gi osteneali, isi jertfeste ultimele puteri pentru folosul si mintuirea celor care vin la el. Cilugiri si mireni, tineri gi batrini, asteapta In usa chiliei sale. Cind coboard de la liniste, ti agaza pe iarba, le vorbeste cuvint de folos, ti asculta pe rind, ti mingtie, se roagi pentru ei, ti bine- cuvinteaza gi fi libereaz& cu pace. Sfintia Sa igi fmparte timpul fn trei parti. Prima parte, cea mai mare, o diiruieste rugiciunii, de obicei noaptea. A doua parte, de dimineajd pin dup& amiazA, o dedica linistei, scrisu- lui si citirii cirfilor sfinte la chilia din poiand. Tar a treia parte o daruieste spre folosul credineiogilor, tuturor celor care fl cautd. Seara tirziu, dup& ce se retrag tofi, pirintele Cleopa se fntiireste cu putind hrana, tsi potri- veste candela gi ineepe rugaciunile de noapte. Dorinta realizirii unor convorbiri duhovnicesti cu pirintcle Cleopa © port fn suflet de mai multi vreme. Ca fiu sufletesc al sfintiei sale m-am temut si nu dau raspuns tn fata lui Dumnezeu pentru atitea invajaturi ziditoare de suflet pe care le da credinciogilor fi care se with pentru ci rimin nescrise. Frica de rispundere gi dragostea ce i-o port in suflet m-au silit si scriu pe hirtie efteva din principalele invAfdturi ale Arhimandri- tului Cleopa Tlie, culese cu migali de-a lungul anilor. Unele au caracter dogmatic; altele, moral-liturgic; altele au confinut filocalic, catehetic~ misionar sau practic, tinind seama ci Prea Cuviogia Sa este un foarte bun cunoscator al Sfintilor Parinti, al Canoanelor Bisericii, al problemelor misionare, al vietii monahale de rugiciune gi al familiei. Ceea ce are intr-adeviir unic piirintele Cleopa, pe ling& bogata sa experienti duhowni- ceased, este autoritatea si siguranfa cu care da orice ri ins la proble- mele legate de mintuirea omului, fara nici o ezitare gi fndoiali, asu- mindu-si pe deplin intreaga riispundere a celor afirmate. Jat, tn continuare, aece convorbiri cu cele mai importante teme, realizate cu parintele Cleopa, pe care le dorim si fie spre zidire sufleteasca si folosul tuturor.CU PARINTELE CLEOPA ILIE: 1b CONVORBIREA INTII Despre creatie, ciderea omului, rai gi ind 1. —Périnte Cleopa, spunefi-mi citeva cuvinte despre creajia lumii vigute gi neviizute, dupa invititura Sfinjilor Parin{i: —Toati creajia este scoali a sufletelor celor cuvintitoare, spune Sfintul Vasile cel Mare in ,,Exaimeron”. Cici, privind la cele create de Dumnezeu, ne indlyam cu mintea la cele nevizute si ne intarim fn sfinta eredinfa. Cit sintem in trup, toate le vedem ,,ca prin oglindi”, adica prin creatii, care formeazi icoana, imaginea celor viitoare de dincolo de mormint. Creajia este oglinda,lui Dumnezeu in care se reflecti buniita- tea, mila, pronia gi iubirea Tatalui ceresc pentru noi enii. Sfinii Parinti numese pe toate cele vazute ,spatele lui Dumnezeu”, care inchi- puiesc, simbolizeazd pe cele viitoare. lar cind vom trece la cele vegni vom privi fayi cétre fayd slava Prea Sfint nevoie de ,oglinzile” cele de pe pamint, adica de creafii. Aici pe piimint nu sintem vrednici si privim pe Dumnezeu in fai. Iar dacd auzim pe Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan zicind: ,,.Pe Dumnezeu nimeni nici- odaté nu L-a vazut” (Ioan 1, 18), si intelegem ci nu L-a vazut dupi fiinja, dup& esenja, insa 11 vedem prin creatie. Ca dupé fiinya nici ingerii din cer nu-L pot vedea gi injelege pe Dumnezeu. 2. — Ce spun Sfinjii Parinfi gi mai ales Sfinta Scriptura despre ingeri si despre cdderea lui Adam? — La inceput ingerii nu gtiau cd Tisus Hristos este numit de Duhul Sfint ,,Ingerul sfatului celui mare”, cum fl numeste proorocul Isaia, cu care se sfituia permanent Tatal. ,,Ingerii nu-L stiau de Fiu al lui Dum- nezeu", spune Sfintul Vasile cel Mare in ,,Exaimeron”. Deci, cind a strigat Sfintul Arhanghel Mihail, zicind: ,,Inchinayi-va Ingerului sfatului celui mare", uni din ingeri n-au vrut si I se inchine Lui gi de aceea au cizut fn adincul iadului, cum spune Mintuitorul: ,,Vizut-am pe satana, edzind ca un fulger din cer” (Luca 10, 18). Deosebirea intre ciderea ingerilor ri si a omului este c& ingerii au cizut cu voia lor, deci din libertate, iar omul a cdzut din amigire, si din indemnul diavolului. Tar ,,picatul cu sfatuire, spune Sfintul Ioan Guri de Aur, jumiitate este al celui ce il face si jumiitate al celui ce |-a sfatuit” Dumnezeu a ingiduit omului in rai si fac’ picatul cel mai mic, adicd si minince din pomul cunogtinjei binelui si réului. Ca daci minca din pomul Vietii, cum spune Sfintul Ioan Guri de Aur, omul nu mai avea pociiin}a niciodati, se impietrea la inima ca diavolul, cddea ca diavolul, nu mai murea niciodata gi se chinuia in’ veci in iad, asemenea satanei,16 CONVORBIRI DUHOVNICESTI La ciiderea Ini Adam au contribuit dowd patimi rationale ale omu- lui — mindria gi pofta. Prin cidere: , omul Adam nu a pierdut total harul lui Dumnezeu, cici a cizut din ispita diavolului. Astfel, harul si arvuna mintuirii au rémas in om, pentru cii a gresit din nestiinti si pentru ci este purtitor de trup pAmintesc. Numai celui ce se leapida de Dum- nezeu i se ia harul Dubului Sint, dar gi acesta este primit prin pocdinya. Tar cel ce gregegte din negtiinyé pastreazi harul, insi acoperit de pAcate. Taté pentru care priciné femeia lui Adam s-a numit Eva, adicd Viaya, iar nu Moarte, pentru ci nu a cdzut total ca diavolul si apoi pentru cai prin a doua Eva, adici Maica Domnului, se,va izbiivi neamul omenesc. Dupa cuvintul Sfintului Ioan Guri de Aur, indoit a fost creat omul, cu trup gi suflet; indoit a fost si pomul cunostintei binelui si rdului; indoit& si urmarea greselii lui Adam; indoit este gi raiul — raiul pimin- tesc, sau sinul lui Avram, unde stau sufletele dreptilor pind la judecata viitoare, si raiul ceresc, adicd impariyia cerurilor unde yor intra drepy dupa a doua judecati. Iar mincarea din pomul cunostinjei binelui si riului inseamna ,,cit de bine era omului daci nu minca gi cit de riu este ci a mincat”, Despre ingeri trebuie si stim ci ei dit numai prin gindirea Ini Dumnezeu, dar nu erau neschimbiitori, ci i-a lisat ca ei singuri si clgtige prin lupti neschimbarea. Atit ingerii cit si primi oameni nu aveau imaginatie. Cum au cizut ingerii in imaginatie, indati au cdzut din cer in iad, ci doreau si fie ,,asemenea celui Preainalt”. [ar oamenii clizut in clipa cind s-au indoit in cuvintul Ini Dumnezeu. Indataé ce satana Je-a ripit frica de moarte, zicind: ,.Nu vefi muri, ci veti fi vii... .”, omul a cizut in imaginatie si apoi in picat. Cea mai mare pagubi este si uite omul de moarte. Cum i-a sters omului din minte frica mortii, indatd a murit prin peat, Sftntul Ioan Guri de Aur spune ci primul om a cizut prin trei lucruri: femeia, lemnul (pomul) gi neascultarea. $i tot prin trei luecruri va fi mintuit: ‘a Domnului, Crucea gi ascultarea. 3.—Ce spun Sfingii Parinti despre cele gapte zile ale creatici? — Sfintul Vasile cel Mare, in cartea sa ,,Exaimeron” (Facerea lumii in cele sase zile), spune ci zidirea s-a flcut ,,ingrecati” ca o femeie insircinati in a noua lund, cu toate zidirile din ea, gata si le dea viata. Tar Duhul lui Dumnezeu incilzea adincul, ,,s¢ odihnea deasupra apelor”, ea si dea viata apelor si zidirilor. Deci pAmintul avea viata de cind Duhul Sfint incilzea adincul, dar nu avea gi suflare de viata. Sftnta Scripturd, In Facere (cap. 1, 1—2), spune ci ,,pdmintul era netocmit gi gol”, dar nimeni nu tie de cind era, cf cele cu ochi tncd nu se creaserii, nu primiserd suflare de viaté. Ziua(CU PARINTELE CLEOPA ILIE fmtfi a creafiei a fost Dumineca, céci atunci a zis Dumnezeu ,,sii fie lumina” (Facere 1, 3). De accea Ela inviat tot Dumineca, ciici prin inviere a fonoit lumina cea dintii. Lumina cea dintfi a fost creata, iar nu necreata. Ea nu izvora din energiile necreate ale Dubului Sfint. Era o lumina cereasc& a crei origine omul nu poate s-o gtic. De asemenea, nici despre primele trei zile ale creatiei nimeni nu gtie lungimea lor, ci tnck mu era soare care si risari gi sit apund. Soarele este numit de Sfintul Vasile cel Mare ,,ciiruya lumi spunind ci Dumnezeu a pus fn soare numai putin din lumina creatd in ziua cea dintii si a rinduit ca soarele si lumineze pAmintul ,,ca o lampa”, adicd muntii, codrii, cimpiile, riurile si marile, care implinese porunca cea dintii, mereu curg gi se aduni la un loc. Toate legile puse de Dumnezeu in uni- vers, dupa care se conduce intreaga creatie, se numesc de Sfintii Parinti »temeliile lumii” si cine cugetii la ele se intdreste in credin}d si laudd cu mai multa tirie pe Ziditerul a toate, tmplinind cuvintul proorocului David care zice: ,,cine va vorbi despre puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui™ (Ps. 105, 2). Legile universului nu se schimbi niciodata pentru c& sint ,,temelii” ale intregii zidiri. lar cind auzim pe Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan zicind: .,Tatal Meu lucreazi si Eu lucrez”, si tntelegem ci Tatil lucreazi prin legile creafiei si ale vietii; iar Fiul luereazii prin pronie, adici prin pizirea legilor universului, care formeazi temeliile lumii vazute. Frumusetea zidirilor create de Dumnezeu este asa de minunati, fincit gi ingerii din cer se uimese de armonia lor, dupa cum spune lov: »Cind s-au creat stclele, liudatu-m-au cu glas mare toti ingerii Mei” (Iov 38, 7). Armonia gi frumusetea zidirilor au uimit pe sfingi, pe filozofi, pe ingelepti, pe poeti, pe artisti, pe crestini si chiar pe pigini, inalyindu-i cu mintea la Creatorul a toate Dumnezeu. Prin cugetarea zidirilor multi au cunoseut pe Dumnezeu, au sporit in rugiciune, au indlyat imne de a Ziditorului,si au ajuns chiar la rugiiciunea cea mai inaltA a mintii inimii. De aceea, spun Sfinyii Parinyi, ne este de mare folos sA cugetim iB zidirile lui Dumnezeu, pentru a-L cunoagte gi iubi mai mult pe Dumnezeu. 4.—Ce ne mai putefi spune despre creafic si despre crearea omului? — Dumnezeu a facut pe om si intreaga lume din patru materi sau stihii. Doua stihii uyoare —aerul si focul — si dowd stihii grele, care eurg in jos — pimintul si apa, dupd mirturia Sfintului Vasile cel Mare. Aceste patru stihii lucreazi unite si neamestecate, dar si amestecate. Tar in vremea de apoi, stihia cea mai de sus, cea mai usoari, adic& focul, va arde pe celelalte trei stihii, dar numai cit va fi fiinta omeneasca, dupa cuvintul Domnului, care zice: ,,De minia Atotfiitorului se vor aprinde 2 Convert deteraicey18 CONVORBIRI DUHOVNICESTI ilo piimintului” (adic acrul, pamintul si apa). Dar zice Duhul Sfint gura lui David ci nu va distruge stihiile gi intreaga zidire, ci numai le va innoi: ,,Trimite-vei Duhul Tau gi se vor zidi gi vei innoi faja pimin- tului” (Ps. 103, 31). Dumnezeu a creat trei ceruri. Cerul iptii este viizdubul; al doilea este eterul — un fel de foc deasupra vizduhului; si al treilea cer este cerul ingerilor. Aici a fost ripit Sfintul Apostol Pavel gi ,,a auzit cuvinte donespus pe care nu se cuvine omului si le graiasci” (2 Cor. 12, 2—4), Aici este raiul. Omul a fost creat de Dumnezeu, dup chipul gi aseminarea Sa. El este singura fapturd pe care a zidit-o Dumnezeu ¢u miinile Sale, iar nu numai prin cuvint, ca pe teate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ch zice la Facere: ,S& facem om dupa chipul gi asemanarea Noastri”” (Fac. 1, 26). Trupul omului a fost creat din pamint, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevdzut. Omul este compus din dou parti —trup gi suflet — dihoto- mism, aga cum ne fnvajd Biserica noastri Ortodoxi; iar nu din trei parti —trup, suflet si duh — trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adici suflet animal ca toate vietiitile, din. care izvoriise puterile firesti, ea: puterea seminal, cea cresciitoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie si-l confundim cu, sufletul de origine divind creat de Dumnezeu tn om, care se uneste cu trupul in clipa amis- lirii si se duce la cele vegnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insi va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamint. Omul incepe de pe plmint s& guste gi si triiasci cele ale cerului, cici inci de pe pimint materia omului se indumnezeieste, e lumineaz’ la fayi, se dezbraci de cele pimintesti si se imbraci in cele ceresti, aga cum au fost sfinyii. Cici ,,zidirea toat& suspind, agteptind tnnoirea firii omului” (Rom. 8, 22—23), Dumnezeu a facut trei lumi: o lume de jos, adici iadul, unde este numai intuneric, vapaie de foc si tartar, in care se chinuiese diavolii gi sufletele celor picatogi. Iadul a fost creat in clipa ciderii ingerilor rai. A doua lume, numit& amestecati, adicd piminteasci, unde este amestecat binele cu riul, bucuria cu intristarea, fapta buni cu pacatul, plicerea cu durerea, viaja cu moartea. Aici pe pAmint se trudeste omul si scape de picato gi de iad gi si dobindeasci mintuirea prin fapte bune yi pocdinya. Aici, plicerea vie}ii si a nunfii se rispliteste cu durerea, cu nasterii gi cregterii de copii. Altfel, nu este mintuire. CA spune Sfintul Maxim Miarturisitorul: ,,Cine fuge de durerile veacului de acum, areCU PARINTELE CLEOPA ILIE 19 parte de durerea cea vesnica”. A treia lume este raiul gi imparitia ceru- rilor. Acolo este numai bucurie, cintare, lumina si via} vesnica. 5.—Ce altceva trebuie 54 mai stim despre om? — Omul este ,,regele creatiei” pentru cA este ficut cu statul Prea Sfintei Treimi, dup& chipul i aseminarea lui Dumnezeu; pentru cA are suflet viu gi poarta in el, prin botez, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Dub. Omul este singura fiinji care primegte darul de a spori in virtute, fn sfin- jenie gi in putere, ajungind pin la indumnezeire. Ins prin pacat, = a edzut din cinstea cea dintii fn starea cea de rob, de om pacat aici, se poate iarisi sui In cinstea cea dinti, de fiu al lui Dumnezeu, | a cu multe si mari jertfe si osteneli. Tata ce zice despre aceasta Sfintul Grigore de Nyssa: ,,Precum Dumnezeu |-a facut pe om alt dumnezeu, un dumnezeu al pamintului, tot aga prin picat Dumnezeu s-a suparat asa de mult pe om, incit intreaga zidire s-a rizvritit impotriva omului. Trupul fi este neputincios gi plin de suferinje, focul il arde, frigul tl omoara, sarpele il musca, lupul il ucide, marea fl ineacd, pamintul il inghite, foa- mea il chinuie, diavolul fl ispiteste pind la moarte...” Totusi Dumnezeu nu |-a pardsit pe om. I-a dat mijloace de indrep- tare, de pocainja gi de mfntuire. Mai intti i-a lisat harul mintuirii, desi inabusit de picate. Apoi iva dat legea constiinjei ca si-l invete gi si-l mustre pentru cele rele. I-a lisat in inima dorul raiului pierdut, adicd nostalgia paradisului, care fi di omului rivnd pentru rugiciune, lacrimi de pociin}a, simtire duhovniceasci spre cele bune. In ,,Hronograf” se spune cd dupa izgonirea lui Adam din rai, patruzeci de zile a plins stra- mogul Adam la porfile raiului, cerind iertare, insi heruvimii care stra- juiau portile raiului nu i-au mai deschis, cdci nu mai putea sa intre in hemurire omul muritor fari pocdinyd gi fara jertfa de riscumpiirare a lui Hristos. Atunci, intoreindu-se Adam fnapoi pe pimint, a inceput a-1 ara, a-l semana gi a lucra in sudoarea fruntii sale, ca sa-si dobindeasca piinea cea de toate zilele. Desi era departe de Dumnezeu, de aici de pe pamint omul fl putea vedea pe Dumnezeu, cum spune Sfintul Isaac Sirul, ins in chip tainic, prin cei doi ochi ai sufletului. Cu un ochi I vedea pe Dumnezeu din zidiri, adic& prin contemplarea duhovniceasci a creatiei, a tuturor celor facute aga de minunat de miinile lui Dumnezeu. Cu al doilea ochi Il vedea pe Dumnezeu prin implinirea poruncilor Lui gi prin simjirea duhovni- ceascd a inimii. Sfintul Vasile cel Mare spune in aceasta privinj& cA, cu eft sporeste omul fn cugetarea sau contemplarea naturali a zidirilor, in aceeagi misura sporegte fn credinja si in dragostea de Dumnezeu.20 CONVORBIRI DUHOVNICESTI 6.—Ce ne invafi Sfinfii Pirinti despre cele nou cete ingeresti? —Dumnezeu a creat mai intti lumea nevizuta, adici pe ingeri. Sfintul Apostol Pavel si mai tirziu ucenicul su, Sfintul Dionisie Areo- pagitul, in Iucrarea sa ,,Jerarhia cereasci si bisericeasch”, fmparte ingerii fm nouli cete ceregti, fiecare ceati de ingeri avind o anumité misiune dumnezeiasci (Rom. 8, 38; 1 Petru 3, 22). Astfel Serafimii cei cu ctte sase aripi, Heruvimii cei cu ochi multi gi Scaunele sau Tronurile, care odihnesc pe Dumnezeu ginditor”, formeazi prima ceati de Acestia Inconjoari tronul cel de vapaie gi lumind al Prea Sfintei Treimi (Iez. 1,4—28). Apoi urmeazi Puterile, Stdpiniile si Domniile, care for- meazi a doua ceath mijlocie de ingeri. Acegtia au misiunca sA stipincasci Intreg universul, planetele, stelele, vinturile, mirile gi puterile tntuneri- i. pe diavoli gi iadul. Urmeazd apoi Incepitoriile, Arhanghelii si Ingerii, care formeazii a treia ceat& de tngeri gi au ca misiune si fack cunoseuté oamenilor voia lui Dumnezeu. Deci, tngerii nostri pizitori sfnt numdrafi fn ceata a noua ca cei mai de pe urmA dintre Ingeri gi cei mai apropiati de neamul omenese. 7.—Co stim din Sfints Scriptura si de la Sfintii Parinji despre Rai? — Sfinta i dumnezeiasca Scripturi ne vorbeste despre rai, zictnd: «$i a aiidit Dumnezeu rai in Eden, citre risirit, si a pus acolo pe omul pe care |-a facut. $i a ficut Dumnezen si risari din pimint tot pomul frumos la vedere gi bun la mincare; gi pomul vietii in mijlocul raiului, recum gi pomul cunostinjei hinelui gi riului” (Facere 2, 8—9). Sfintul te loan Damaschin, despre rai, tice aga: ,,Pentru ci Dumnezeu a voit si fack pe om dintr-o fire vizut gi una nevdzuti, dupa ,,chipul gi asemi- narea Sa" (Facere 1, 26), ca pe un inger gi stiipin al intregului piimint qi al celor ce stint fntru el, i-a zidit omului tnainte un fel de palat tmpi- ritese in care triind, va avea viafd fericiti. Acesta este raiul dumnezeiesc, plantat in Eden cu mfinile lui Dumnezeu, cimard a tntregii bucurii gi veselii ; clici Eden tnseamn& desfiitare gi este situat in partea de risirit, maj sus decft tot pdmintul. Are o climi temperati gi este luminat de un er foarte fin si curat, acoperit cu plante vegnic inflorite, plin de miros de bund mireasmi, umplut de lumini, depisind nofiunea oriciirei fru- oe gi podoabe simgite; un finut cu adevirat dumnezeiese gi o locuinja vrednici de cel facut dup& chipul gi aseminarea lui Dumnezeu. In el au locuia nici o find rationald, ci numai omul, plismuirea miinilor dum- nezeiegti” (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 11, Despre paradis). ‘Sfintul Vasile cel Mare, ariitind din Sftnta Scriptura c4 raiul a fost xidit de Dumnezeu la riisiirit, zice: ,,Si a sidit Dumnezeu raiul in Eden, spre risirit, si a pus acolo pe omul pe care |-a plismuit. Si Injelegem,CU PARINTELE CLEOPA ILIE 21 deci, ascultitorilor, sidire vrednici lui Dumnezeu ¢i rai cuviincios iubirii de podoaba al unui Ziditor ca acesta atit de mare”. Apoi, aritind ci nu cu lemne de obgte a fost timpodobit raiul, zice acelasi Sfint Parinte: Dacii cu lemnele cele de obste ar fi fost plin rai fi cuprins eu adeviirat intru facerea cea dintii a sadurilor si nimic nu ar fi fost trebuinya de sidirea cea mai aleasé gi mai deosebita ... Dar acum, mult mai deose- bite gi-eti chipul gi cu gustul gi cu neamurile, sadurile cele din sine, care mai inainte rasirise din pimint, sint felurile copacilor siditi de Dum- nezeu in rai” (Exaimeron). 8.—Unde este locul Raiului gi al indului gi care este originea lor? — Cit priveste despre locul raiului, Sfintul Vasile cel Mare nu aratii locul geografic unde a fost anume. Ci zice doar atit: ,,Deci acolo a sddit Dumnezeu raiul unde nu era sila vinturilor, nu nepotrivire a celor patru stihii si patru vremi ale anului, nu grindind, nu trisnete care aprind, nu volburi, nici trisnete care lovesc, nici inghejare de iarnd, nici umezeali de primiivarii, nici infocare de vara, nici usciciune de toamnd... Acolo floarea nu pufind vreme straluceste... Buna mireasmé este fiiri de sa}, frumoasa vopsealA vegnic straluceste... Acolo sint neamuri de feluri de piisiiri, care prin floarea aripilor gi prin dulcea versuire a glasului, dul- ceati prea minunaté adaug& celor ce se vid, incit si se ospaiteze omul prin toate simtirile: pe unele vizindu-le, pe altele auzindu-le, pe altele pipdindu-le, pe altele mirosindu-le gi din altele gustind”... (Exaimeren, Cuvint pentru Rai). Despre rai, atit Sfinta Scriptura, cit si dumnezeiest P&rinyi ne araté ci locul lui este la Rasdrit. Raiul se mai numeste »Paradis", care, in limba persand inseamni gridinf plini de saduri flori. In limba ebraicd raiul se zice ,,Pardus”. Teofilact al Bulgarie Sfintul Nicodim Aghioritul spun si nu se confunde raiul cu cerul, pentru c& altul este cerul gi altul raiul, unde a fost primul o Asadar, iat aici putine cuvinte despre rai gi locul raiului. Iar despre iad stim din dumnezeiasca Scripturi ci iadul este loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33; Maren 9, Luca 16, 23, 28). Stim c& in iad suferé trupul gi sufletul celor piicitosi (Matei 5, 30; 18, 9), Stim ca in iad este pedeapsa vegnici (Daniil 12,2; Matei 25, 46). Iadul are foc vegnic (Matei 18, 8); flactri vegnicli; are riu de foc (Apoc. 20,10; 19, 20); are foc nestins (Isaia, 66, 24; Marcu 9,43); are foc mistuitor (Isaia 33, 14); are gheena focului (Matei 5, 22; 10, 28; 18, 9); are tartar (2 Petru 2,4; Apoc. 20, 1): acolo este ,,viermele, plingerca si scrignirea dinjilor” (Mt. 13, 42, 51, 50) cum spune Domnul nostru lisus Hristos. Dumnezeiescul Parinte Ioan Guri de Aur, ariitind cit folos aduce omului cugetarea la iad, zice: ,,.Daci la gheen totdeauna vom gindi,22 CONVORBIRI DUHOWVNICESTI nu vom cddea degrab in gheend”. $i iardsi: ,Nimeni din cei ce au inaintea ochilor gheena nu yor cadea fn gheena” (Impartire de griu, Cuvint despre judecata cea viitoare), Tar unde este locul iadului, dup Sfinta Scriptura, aceasta ne-o araté nowd dumnezeiescul apostol Pavel in epistola sa citre Efeseni, zicind: ar aceea ci S-a suit, ce inseamni decit ci S-a pogorit in partile cele mai de jos ale pamintului”. Apoi zice: ,,Cel ce S-a pogorit, Acela este care S-a gi suit mai presus decit toate cerurile, ca pe toate si le umple” (Efes. 4, 9—10). Deci, iatii mirturia Sfintei Scripturi despre locul iadului. Locul lui este in ,,parqile cele mai de jos ale pimintului”, adici. adincul cel nemasurat al vazduhului. De aceea gi dumnezeieseul parinte Ioan Damaschin, infelegind acest lucru din Sfinta Scriptura, zice aga in cintérile sale: ,,Pogorit-Tu-Te-ai intru cele mai de jos ale pimin- tului gi ai sfirimat incuietorile cele vegnice, care i pe cei legati, Hristoase, gi a treia zi, precum Tona din chit, ai inviat din mormint” (Slujba Invierii, pesna a VI In cartea ,,Usa_pocain' editati in limba romani la Brasov, in anul 1812, serie: ,,Drumul cerului se face prin pogorire, dup& cum gi drumul iadului se face prin suire; gi micar ci cerul este deasupra cregte- tului nostru, iar iadul este sub picioarele noastre, cu toate acestea, ca si ajungi in cer este trebuinjd si te smeregti gi si te pogori, pentru c& este scris in Sfinta Scripturi: ,,Tot cel ce se va indlja pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine s¢ va inilya” (Luca 14, 11). Cit priveste originea raiului, el a fost creat de Dumnezeu odatd eu crearea primului om, cdruia i-a fost incredinyat sA-I lucreze gi si-l stilpt- neascé. Iadul a fost creat de Dumnezeu pentru tngerii cizuti care s-aw preficcut in diavoli, inainte de crearea omului, adic in clipa cind Lucifer a cugetat ,,2i fie asemenea” cu Dumnezeu. Altceva este raiul gi altceva este Impérajia Cerurilor. Raiul a fost destinat pentru om fnainte de c&dere, in care stau gi suflctele somites pind la judecata de apoi, fiind numit sinul Iui Avraam”; iar [mpardtia Cerurilor este locul unde se afld scaunul gi slava Prea Sfintei Treimi gi unde vor intra sufletele drepjilor dup& judecata de apoi, find numiti gi ,,fericirea vegnici” (Matei 25, 46). 9. — Care este numirnl ingerilor cAxuti din cor, dup Sfinta Seripturd si Sfinpii Parinfi, in ce loc stan diavolii pind la judecata viitoare gi de ce au vole ei ispiteascd gi si piardd po oameni? —Dumnezeiasca Scripturi nu ne arati exact numiirul ingerilor cdzugi din cer, ci numai ne spune ed cei ce au ckizut din cer tmpreuni cu Lucifer ,,au fost a treia parte din stelele cerului”, adici de Ingeri (Apocalips 12, 4,9). Tar locuinga ingerilor clizuyi este in vazduh, adiciCU PARINTELE 3 tocul dintre cer si pimint (Efeseni 6, 12). In alt loc spun geri rai sint aruncati in intuneric, adic& departe de faya lui Dumnezeu, pini la judecata viitoare (Isaia 14, 12, 15; 2 Petru 2,4; Iuda 1, Luea 8, 31). Crestinii, toyi oamenii drepti ai lui Dumnezen, sint ispititi si supiirati de diavoli cu ingiduinta gi voia lui Dumnezeu, pentru a nu se mindri, pentru a li se incerea credinya gi pentru a-si pune toatdé nadejdea lor numai fn Dumnezeu (2 Cor. 12,7; 1 Petru 1, 6—7). De asemeni, crestinii ‘nt ispititi de diavol, pentru incercarea dragostei lor faya de Dumnezeu (Deut. 13, 3); pentru incercarea supunerii oamenilor faya de Dumnezeu (Deut. 8, 2) pentru a se alege cei buni de cei rai gi a se invrednici de mai multa platé. Ispitele diavolului, insi, nu intree niciodaté puterile noastre, »caei Dumnezeu nu ingiduie si fim ispititi mai presus de puterile noastre” (1 Cor. 10, 13; 2 Petru 2,9; Apoc. 3, 10). 10, — Din ce cauzi a cizut omul din rai? Din mindrie, din neascul- tare sau din amigirea diavolului? — A edzut din toate aceste pricini. $i din mindrie, cici a voit’ si fie asemenea Ziditorului siiu; si din licomie, pentru ci a mincat din pomul oprit; si din neascultare, gi din zavistia si amigirea diavolului (Sfintul Maxim Mirturisitorul, Filocalia, vol. III, p. 153; Facere 3, 1—7; 2 Cor. 11,3; 1 Cor. 7,5; Matei 4,1; 1 Tes. 3, 5). 11, — Ce s-ar fi intimplat cu Adam dacd nu minca din pomul cunogtin- fei binelui gi riului, ci minea‘din pomul vietii —Daea Adam ar fi mincat din pomul viefii, atunci si pedeapsa hui ar fi fost fara de sfirgit, adiedé nu ar mai fi murit, ca prin moarte sii i se ierte picatul, ci ar fi fost aruncat in adincul iadului, impreund cu dia- volul, fara nici o speranti de iertare gi riscumpirare. (Dogmatica Sfin- tului Ioan Damaschin, eap. 11). 12.—Cum s-ar fi inmultit neamul omenese gi ce soarti ar fi avut daci nu gregea Adam in rai? — Sfintul Maxim Miarturisitorul spune ci ,,scopul de mai inainte al lui Dumnezeu a fost si nu ne nastem prin legiitura nunfii, din stricd- ciune”. Dar calcarea poruncii a facut ca oamenii si se inmulfeasci prin nunta, intrucit Adam a nesocotit legea dati de Dumnezeu. Deci, tofi cei ce se nase din Adam ,,se zimislese intra firidelegi”, cizind sub osinda protopirintelui. Aceasta o spune proorocul David zieind: in pacate m-a niscut maica mea”. Deci, Eva, maica noastri a tuturor a nascut in p&cat, adica din plicere. De aceea gi noi ciizind sub osinda maicii noastre Eva, xicem ci ne nagtem in piicate (Filocalia, vol. II, p. 210). Unii Sfinti Parinyi afirmé ci, daci Adam nu fi gregit, neamul omenese s-ar fi inmultit prin cuvint. [In aceasti privinya spune Sfintulyt CONVORBIRI DUHOVNICESTI Vasile cel Mare: ,,Ce zici, omule? Este oare vreun lucru cu neputinyad la Dumnezeu? Oare, Dumnezeu care inmulyeste neamul multor feluri de pasari fara impreunare, nu putea face acest lucru gi cu neamul ome- nese?...” (Exaimeron, Cuv. 8). lar dacd intrebi ce soartd ar fi ayut Adam dac& nu gregea in rai, Ia aceasta zic ci ,,Dumnezeu I-a facut pe om pentru ca si se impirti- geasci de bucuria de a fi in preajma lui Dumnezeu gi de fericirea de a cunoaste, de a iubi gi de a-L slivi pe Dumnezeu”. El este incununarea intregii zidiri, este o lume mic&, cum zic Sfinjii Parinti. Prin trupul siu, omul face legituri cu lumea vizutd, iar prin suflet el face legitura cu Domnezeu. Omul a fost ficut si fie fipturi aleasi a slavei dumnezeiesti. Rostul siu in rai era si implineascd porunca lui Dumnezeu gi si lucreze prin harul Duhului Sfint la desivirgirea sa, ajungind prin participare si fie dupa chipul gi aseminarea lui Dumnezeu (Inviijiitura de Credinya Ortodoxi, p. 71—73). 13.— Cum se cuvine si triim noi pe pAmint pentru a riscumpira deoarece Sfintul Botez deschide impiriitia cerurilor, dupi cuvintul Sfintei Evanghelii care rice: ,,De nu se va nagte cineva din apa gi din Duh, nu poate si intre in impArdtia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Dupi botez, avem datoria si ne pizim de picate si si ne luptim impotriva lor, find ajutati de Harul lui Dumnezeu cel primit la Sfintul Botez. ,,Prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desfiintind pacatul prin cruce si ne-a dat porun- cile libertayii; dar a urma sau nu poruncilor, a lisat la voia noastri libera. Deci, chiar de la Sfintul Botez, dup& Harul lui Hristos, ni s-a daruit harul desiivirsit al lui Dumnezeu, spre implinirea tuturor poruncilor. Dar pe urmi, tot cel ce l-a primit in chip tainic, dar nu impli- neste poruncile, pe misura neimplinirii este luat in stipinire de picat, care nu este al lui Adam, ci al aceluia ce a nesocotit poruncile, intrucit Inind puterea lucririi, nu a siivirgit lucrul” (Filocalia, vol. I, Sf. Marcu ‘Aseetul, p. 278). ,,Cici fm misura in care crezind, lucrim poruncile, in aceeasi misuri lucreazi si Duhul Sfint in noi roadele Sale...” (Ibi- dem, p. 290). 14,— Care este cea dintii lege dath omului in rai? — Dupa cuvintul Sfintului Isaac Sirul, cea dintii lege data de Dum- nezeu omului in rai este legea cea fireascd, adicd vederea si inyelegerea zidirilor lui Dumnezeu (Filocalia vol. X, Cuv. 5). 15. —Spunefi-ne citeva cuvinte despre patriarhul Avraam gi urmagii Ini. Cum a ajuns el ,,pirinte a multor neamuri” ?CU PARINTELE CLEOPA ILIE 26 — Avraam a fost al unsprezecelea patriarh de la Sem, fiul lui Noe, El « avat trei femei, prin pronia lui Dumnezeu, ca prin ele si uneascd toate cele trei grupe de popoare care se trag din semintia lui Noe, Astfel, prin Sarra, care era din neamul lui Sem, se trage semintia evrei adica semitii. Prin Heturia, care era din neamul lui Iafet, al doilea fiu al lui Noe, se trag popoarele Asici gi Europei, adica iafetiyii. Iar prin a treia femeie, Agar slujnica, care era din neamul lui Ham, al treilea fiu al lui Noe, se trage semintia agarenilor sau arabilor, numiti si hamiti, Deci, prin cele trei femei, Ayraam a devenit parinte al tuturor semintiilor pamintului, adic& .al semitilor (evreilor), al iafetitilor, adied al cregtinilor (indo-euro- penilor) si al hamitilor, adic& al arabilor. Cind toate aceste trei seminyii vor crede in Hristos, atunci se vor uni toate popoarele si ,,va fi o turma gi un pastor”. Noi, crestinii, sintem fii lui Avraam prin credinga Ini simboliza jertfa lui Hristos,si prin femeia sa Heturia. Semiii sint Avraam prin Sarra, iar hamijii (arabii) sint fii lui Avraam, prin Agar slujnica. Dar noi crestinii sintem fiii lui Dumnezeu prin credinja in Tisus Hristos, care este mult mai de pre} decit a fi fiul lui Avraam prin singe. cum sint evreii si arabii. 16. — Spuneti-ne ceva gi despre Noe gi urmagii lui. —Noe este al doilea Adam al omenirii, pentru ca el singur cu inci sapte suflete au fost scipati de. Dumnezeu cu viati in vremea potopului. El a avut trei fii: Sem, Ham gi Iafet. Pe Sem l-a binecuvintat tatil siiu Noe, zicind: ,,Binecuvintat si fie Domnul Dumnezeul lui Sem, iar Canaan (ful lui Ham) si-i fie rob”. Pe Iafet, de asemenea, I-a binecuvintat, zicind: +54 inmulfeasci Dumnezeu pe Iafet...” Tar pe Ham la blestemat, pentru cA i-a viizut goliciunea tat&lui sdu, zicind: ,,Blestemat A fie Canaan! Robul robilor si fie la frafii sii” (Facere 9, 25—27). Datoriti picatelor lui Sem, pimintul Palestinei a fost mai tirziu ocupat de popoarele cananeice, care se trag din Ham. De accea a fost chemat Avraam din fara Ur in Canaan ca s& mosteneas tul stra mogului siu Sem. Pentru aceea gi Moise a intors poporul ales din Egipt in pimintul figaduinyei, adied fn yara Canaanului, care era dat lor de Dumnezeu dupa potop. Dar, dupé cum stim din Vechiul Testament, evreii au biruit aproape toate popoarele cananeice din Palestina, de cinci cetiti” pe care Dumnezeu nu le-a dat in miinile evreilor, pe ca prin aceste popoare pigine s4-i smereaseii pe evrei lui Dumnezeu. Deci, ori de cite ori evreii supirau pe Dumnezeu, El lisa s& cad& in miinile celor cinci popoare pigine, printre care au fost ¢i filistenii. ad vor gregi ina26 CONVORBIRI DUHOVNICESTI Sfingii Parinti spun ci Dumnezeu face tot asa si ou cregtinii gi chiar cu barbatii sfin ‘iuni si patimi firesti nebiruite de i, somnul, foamea, lenevirea, gindurile, imaginatia, ispi tele trupesti, cu seopul si-i smereasca, ca sé nu cada in pacatul mindrici, La sfirsitul vietii, insi, Dumnezen le ridied aceste patimi gi prin mila Lui Dumnezeu se mintuiesc. Cici firi mila Lui, nici sfi mintui, dupa euvintul care zice: .In dar sinteti_ mintuiti”. CONVORBIREA A DOUA Despre credinji, nidejde, dragoste gi har 17. —Credinta in Dummezeu este inniscuté in om san este un dar al lui Dumnezeu? —Credinja este un dar al lui Dumnezen (Rom. 12,3; Efes. 2, 8; Filip. 1, 29; 2 Petru 1, 1). Credinga este un Iucru al lui Dumnezeu (Fap. Ap. 11, 21; 1 Gor. 2,5; Efes. 1, 19; Col. 2,12; 2 Tes. 1,11; 1 Tim. 1, 14), Credinga este un dar al Sfintului Duh (1 Cor. 12,9; Gal. 5, 22), Credinja in Dumnezen apartine si voinjei omului (Matei 8,13; 9, 22; Marcu 5, 34; 10, 52; Luca 7, 50; 17, 19; 18, 42). Credinga cregte gi s¢ dezvolta prin voia omului, ,,prin colaborarea si conlucrarea noastra cu Dumnezeu” (Teologia Morali, vol. III, Buc. 1981, pag. 95). 18. —Necredinja in Dumnezen se datoreazi lipsei harului Sfintului ‘Duh sau lipsei sentimentului religios din inima omului? Adicd necredinta declarati este un act liber al vointei omului, sau se datoreazi incapacititii sale de a erede gi lipsei do educatie religions? — Neeredinya ii vine omului mai mult din voia lui liberd de a se lega pe sine de Iucrurile cele degarte gi trecdtoare ale veacului de acum (SE Efrem Sirul, Cuvint pentru ca si fie omul desdvirgit, tomul III, pag. 243, Ministirea Neamt, 1823). Tarisi, necredinga fi vine omului din ima necuvioasii (Evr. 3, 12); din inimi impietriti (Maren 16, 14); din a abaterii de Ia adevarul revelat (Ioan 8, 44—46); din orbirea tri- misi de la Dumnezen (Ioan 12, 39—40); din orbirea trimisa asupra Ini de la diavolul (2 Cor. 4,4), care fur cuvintul (Luca 8, 12); precum gi din ciiutarea slavei omenesti (Ioan, 5, 14). Necredinga este un act liber al omului prin care el nu voieste si creadi in Dumnezeu (Luca 16, 23; Joan 19,9—10); in figdduinjele lui si in minunile lui (Ioan 12, 37; gi Ps. 77,36; Numeri 14, 11). 19. — Care sint mijloncele duhovnicesti cele mai bune pentru a convinge gi piistra credinja ih Dumnezen? Catehizarea, citirea Sfintei Seripturi, rugiiciunea, minunile, milostenia, predica sau oxemplul personal?CU PARINTELE CLEOPA ILIE a7 —Primul mijloc de a convinge pe cineva si creada in Dumnezeu este predica, deoarece credinja vine prin auz, iar auzul vine prin vestirea cuvintului lui Dumnezeu (Rom. 10, 17). Cici, cum vor erede de nu vor auzi (Ioan 1,7; 17,20: Fap. Ap. 8,12, 14,27; Rom. 1,5; 10,8: 16, 26; Efes, 1, 13; 2 Tes. 1, 10)? Al doilea mijloc este citirea Sfintelor Scrip- turi dupi mirturia care zice: ar acestea s-au seris ca sii credeti ci lisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu si crezind sa aveyi viata intru numele Lui (Ioan 20, 31; 2 Tim. 3, 15; 1 Toan 4, 13). Al treilea mijloe de a convinge la credinta in Hristos sint minunile lui Dumnezeu (Ioan 6, 30; 7, 31; 11, 23—25; 20, 30—3)1). Al patrulea mijloc de a,convinge pe cineva la dreapta credinya in Dumnezeu este privirea zidirilor lui Dumnezeu cu intelegere, dupa cea serisa: ,,.Cele nevazute ale lui Dumnezeu se vid de la facerea lumii, inte- legindu-se din fapturi adicd vesnica Lui putere si dumnezeire, aga ca 8A fie ei fara de cuvint de aparare” (Rom. 1, 20). De aceea gi Sfintul Dio- Areopagitul numegte adeviirata teologic, privirea duhovnicestilor cuvinte celor din zidire, prin care, din acestea de jos ne suim ciitre cele de sus, adicd, din cele pricinuite, ne suim citre pricinuitorul. $i asa, prin zidire, ca printr-o oglinda, privim pe Ziditorul si fl liudam pe El si numim ca este Dumnezeu, dupi purtatorul de Dumnezeu Maxim Mar- turisitorul. Si toate se zie gi sint cu dumnezeiasca voinfi, ca Cel ce este pricinuitor a toate, dupa tcologia adeveritoare, pozitivi, gi mimic din toate nu este mai presus de Fitnya, dupa teologia tigaduitoare-negativa. Zice, inca, cu impreuna-glasuire si dumnezeiescul Dionisie, cA: ,,Dum- nezeu si din toate cele ce sint se laud’, dupa asemanarea tuturor, ale cirora este pricinuitor. $i este, iarisi, prea dummnezeiascd cunostinyé a lui Dumnezen, ceea ce prin necunostinja se cunoaste, dupa unirea cea mai presus de minte™. Si iarisi: ,.Dumnezeu intru toate este si intra nimenca, nimic. Si dintra toate, tuturor se cunoaste, iar din nimic nima- nui”, Vezi pe larg despre aceste lucruri la Sfintul Nicodim Aghioritul, in .,Paza celor cinci simfiri”, Minastirea Neamy 1826, Cap. IV, paginile 345—376. $i Marele Vasile zice ed: ,.Toata zidirea lui Dumnezeu este scoala sufletelor celor cuvintdtoare si loc de invajadtura a cunostintei lui Dumnezen, prin cele vazute gi simyite dind povifuire minfi} citre ptivirea celor nevizute” (Exaimeron, Voroava I, fila IT], Buc. 1826). Al cincilea mijloc de a convinge pe cineva la credinya in Dumnezeu este predica prin pilda viejii, prin exemplul personal, adici prin triirea dup& veia Ini Dumnezeu si dovedirea prin lucru a celor ce invayi cineva. De aceea, a zis unul din Sfintii Parinti: ,,Taci tu si lasd si vorbeasci lucrurile tale”. $i iarigi: ,,Mustri prin puterea faptelor celor bune ale tale, pe cei ce impreuni iji dogmatisesc yic, iar nu prin pliicerea gritirii28 CONVORBIRI DUHOVNICESTI cu cuvintele tale” (Filocalia, vol. X, Cuvintul 23). De aceea gi marele Apostol Pavel indeamna pe ucenicul sdu, Timotei, ca ,intru toate sai se taci pilda credinciosilor cu cuvintul, cu purtarea, cu cu dragostea, cu dubul, cu credinga gi cu curitia” (1 Tim. 4, 12). La,fel si pe Efeseni ii invayi si se poarte ,,ca fii ai luminii” (Etes. 5, 8—10). fae Colosenilor, le scrie aga: ,,Umblati cu inyelepciune faa de cei ce sint afari (din Bise- rici) si riscumpirati vremea. Vorbirea voastri si fie totdeauna plicuti, dreasi cu sare, ca si stiti cum trebuie #4 rispundefi fiecdruia”. (Colos. 4, 5—6). 20.—Cum se cuvine a se purta crestinii fej de necregtini gi de necredinciogi? Au voie si locuiasca la un loc sau sii se cisdtoreased intre ei? — Fafa de necrestini trebuie si ne purtim cu dragoste gi cu blindeye, cdei prin aceste douii mari virtufi pe multi fi aducem citre Hristos, dupa méarturia Sfintului Efrem Sirul care zice: ,,Chipul de a aduce pe toti In Hristos, este numai al dragostei gi al blindetei” (Cuvint pentru dra- goste, Tom. IIT, pag. 31—37). $i Sfintul Macarie cel Mare numai cu citeva cuvinte vorbite cu dragoste gi blindeye a intors la credinga in Hristos pe un slujitor idolesc, pe care apoi, si cilugir, gi ucenic al siu La ficut (Pateric, Cuv. 37, pag. 146). Cit priveste pe eretici avem mirturia dumnezeiescului Apostol Pavel care ne spune: ,,De omul eretic dupii prima gi a doua sfatuire, depir- teazii-te” (Tit 3, 10). Ereticii sint vrijmasi ai adevarului gi ai lui Dum- nezeu (Ps. 36, 20). Ereticii sint fii ai celui viclean (Matei 13, 38), cirora nu ne putem increde (foan 2, 24). Ereticii, fiind vrijmagi ai lui Dum- nezeu (Pg. 36, 20 i 91,9), nu avem voio si-i iubim cn pe crestini, ci ei sint ,fii ai diavolului”, ,,pui de viperd” (Matei 3,7; 12, 34; 23, 33; Lace 3,'7). Ca eretici aici na evem vole sf ne rugim (can. 10 gi 64 Ap.) P&catul lor este impotriva Dubului Sfint, care ,nu are iertare nici in veacul de acum, nici in cel viitor” (Matei 12,31—32; Marcu 3, 29; Luca 12, 10). Pe eretici nici in casi nu avem voie si-i primim, nici ,,buni xiua” #4 le zicem (2 Toan 1, 10Q—11; Sf. Efrem Sirul, Tom. IIT, pag. 156). Cit priveste ciisitoria unui crestin ortodox cu femeia ereticd sau invers, nu se poate, deoarece nu se poate impreuna lupul cu oaia, spre nagterea de fii (Pravila Bisericeascd, Nicodim Sachelarie, p. 91, manu- seria). Tar dack doi soyi inainte de a se face cregtini s-au c&sAtorit legal, apoi daci unul din ei s-ar converti la adeviirata credinyA ortodoxi, iar eelilalt va rimine in necredinji, dar ar voi si tréiasch mai departe cu soul drept credincios, unvl ca acela, dupi zisa Apostolului, sA nu se desparta, fiinded birbatul necredincios se sfinjeste prin femeia credin-CU PARINTELE CLEOPA ILIE 20 cioasi gi femeia necredincioasi se sfinteste prin birbatul credincios (7 Cor. 7, 12-14; VI Ecumenic, Can. 72). 21.—Cum se cuvine a se purta cregtinii ortedocsi fati de cregtinii de alté confesiune? — Cu cei de alta religie, daed nu ne provoaci la discutii despre cre- dinta néastri cea dreapta, trebuie si ne purtim fati de ei cu dragoste gi mil gi sii ajutim la nevoile lor, dupa pilda data noua de Mintuitorul nostru Tisus Hristos cu samarineanul cel milostiv (Luca 10, 37; Matei 7, 12). Tar daci voiese a ne ataca credinta noastraé cea sfinti, sau Sfinta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci ,,trebuie s& o apiirim cu toatd puterea pink la moarte” (Razhoiul nevazut, cap. XIX, de Sfintul Nico- dim Aghioritul). Fiinded se cade pe aproapele a-l jubi cu hotar, ca pe noi ingine, iar pe Dumnezeu firi de margine. Nu cumva socotind noi c& iubim pe aproapele, si ne lisiim cAleati de cei straini de dreapta eredinga in Hristos, care voiese a ne depirta pe noi de la ortodoxie gi a ne impune credinga lor cea strimba gi creticeasci. Se cade, asadar, orickrui preot ortodox si oricirui crestin al Bisericii noastre dreptmiiritoare, s4 fie un bun ostag al Ini Hristos cu toati eviavia gi cu minie biirbiteasc& si tare s4 apere prin cuvint gi prin scris adevarul dreptei noastre credinje. Nu se cade a fi blind acolo unde nu trebuie a te purta cu blindefe. Ci auzi ce zice proorocul: ,,Acolo cel blind sii fie rizboinie” (Ioil, 3, 10). Acelagi lucru ne invaya gi Sfintul Pimen cel Mare, zicind: ,,Se cade noud a ribda toate, macar de ne-ar scoate cineva gi ochii sau ne-ar thia mina noastri cea dreaptd, iar daci cineva voieste a ne departa gi a ne desparti pe noi de Dumnezeu, atunci si ne miniem” (Pateric, Cuv. 118, pag. 190). $i iaragi zice: Inttia oard fugi, a doua oard fugi, a treia oard fi-te sabie cu cel ce vrea si te desparti pe tine de dreapta credintai”. 22,—Care este pozitin evanghelich a Bisericii Ortodoxe faji de oameni in general ? — Biserica noastré Ortodoxd, avind in vedere inviatitura marelui Apostol Pavel, care zice: ,,Vai indemn, inainte de toate, si facefi cereri, rugiciuni, mijlociri si muljumiri pentru toyi oamenii” (7 Tim. 2, 1—2), face rugiciuni pentru cei mai sus pomeniti, pentru conducatori, pentru necregtini, pentru necredinciogi si cei de alte religii, dar numai in chip sobornicesc, nepomenindu-i pe nume, deoarece unii ca acestia nu au impiirtigire cu noi. De exemplu, cind auzim la Sfinta Liturghie pe preot zicind: ,,5a le descopere lor Evanghelia dreptatii, si-i invete pe dingii cuvintul ade-m0 CONVORBIRE DUHOVNICESTI virului, si-i uneascd pe dinsii cu Stinta sa Soborniceasch i Apostoleascdi Biserici..."; sau cind zicem: ,,Pentra pacea a toatd lumea...” gi celelalte, atunci Biscrica noastrd dreptmiritoare se roagé in chip sobor- nicese cum am zis, pentru tofi oamenii, dar nu nominal, ci numai in general. A ne ruga impreund cu ei ne opresc dumnezeicstile canoane (Ap. 9, 10, 45, 64; Laod. 6,7, 33; Vezi gi la Sfintul Simion Tesaloni- ceanul, intreb. 47, pag. 490). Biserica Ortodoxa, faya de toate confesiunile crestine, raya de Ppopoa- rele pigine, precum gi tapi de necredinciogi, pistreazd invapitura Min- tuiterului de a soceti pe toti oamenii aproapele mostru (Matci 22, 39) gia urma cele zise: ,,Ce voiti si vi faci voul oamenii, taceti si voi lor asemenea"” (Matei 7, 12). Cit priveste credinga lor, nu putem avea impar- tagire cu ei nici fm rugiciune, nici tn celelalte Taine ale Bisericii Tai Hristos, pind nu vin la dreapta credinyii (Can. 10—11 Ap.) Tar eft priveste picatele lor, nu avem voie a-i urf pe ei, ci pe diavolul prin care au cizut, dupi cum zice Sfintul Isaac Sirul: ,,[ubegte pe cei picdtogi, dar urigte faptele lor gi nu-i dispretui pentra aceste fapte” (Filocalia, vol. X, Cuv. 5, pag. $7). Cu alte cuvinte, a uri boala, iar nu pe bolnav. Cit despre secte gi orice fel de erezii, nu avem voie nici a ne ruga impreund, nici a minca cu ei, nici fn casi a-i primi, ca nu cumva de lucrurile cele rele ale lor, i de eresiile lor sd ne fmpirtagim (2 Toan 1, 10—11; Sf. Efrem Sirul, tom. III, pag. 156; IT Ecumenic, canon 5; TI Ecumenie, canon 7; VI Ecumenic, canon 1 gi 2 ete). 23.—Din punet de vedere al credinfei in Dummezen, in cite feluri se impart oamenii pe pimint? — Din punct de vedere al credinjei in Dumnezeu, oamenii de pe pimint se impart in trei mari grupe: crestini, care cred in, Hristos, necrestini (pagini), care nu cred in Evanghelia lui Hristos, ci in anumi eameni zeificaji, precum Brahma, Buda, Confucius, Mahomed ctc., §i a treia grupi, afei, care nu cred in nici o divinitate. Necrestinii se impert sii in trei mari grupe: monoteisti — evrei gi mahomedani; dualigti, care cred in douii principii, al binelui gi al réului, si politeisti, care cred in mai multi idoli sau zei mincinogi. Cregtinii se impart la rindul Jor in trei mari confesiuni gi Biserici: catolici gi protestanyi. Din protestanti s-au tormat mai multe ramuri ca: protestanti de Confesiune Angustand (luterani), reformafi, anglicani, metodisti, prezbiterieni gi grupirile neoprotestante. 24.— Care dintre aceste categorii de cregtini au haral mintuirii? — Biserica noastré Ortodoxd invajd ci harul este dat tuturor oame- nilor (Tit 2, 11), deoarece: ,,Dumnezeu veieste ca tofi oamenii si se min-CU PARINTELE CLEOPA ILIE a1 tuiased si la cunostinya adevarului si vind (1 Tim. 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea si-l primeasca si si conlucreze cu el, san si-l respinga, Cei dintli se mintuiese, cei din urma nu (Inv. de Cred. Ort., Cap. 244, pag. 145). Biserica Ortodoxa,intrucit pastreaza credinta neschimbata, are integral harul mintuirii. 25. — Cum se vor mintui crestinii care nu au credin{a cea adewarata? — Numai erestinii care slujese lui Dumnezeu intru adevar aceia se vor mintui, dupA cum spune Duhul Sfint: ,,Aproape este Domnul de tofi cei ce-L cheama pe El intru adevir” (Ps. 144, 18). Despre oamenii eare nu au primit credinya in Dumnezeu nu putem zice cA se mintuiesc, deoarece apostolul ne fnvata:,Un Domn, o credin}a si un botez™ (Efes. 4, 5: 1 Cor. 12, 12). Si iardgi: .,Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul (dreapta credinji) acesta” (Gal. 6,16) si in alt loc: .,Cine nu se lupta dupa lege nu se ineununeazi” (2 Tim. 2, 5). 26, —Care este cea mai scurti definitie 2 credinjei? Dar a nidejdii? —Cea mai scurta definitie a credintei este cuvintul ,,Cred”. Cind zici cuvintul ,cred”, inseamné c& primesti si mirturisesti ceea ce invaja Biserica despre Dumnezeu (Invapitura de Credinyai Ortodoxi pag. 51). Tar cea mai scurta definitie a nidejdii este: ,,Agteptarea cu ineredere a bundtatilor fagaduite de Dumnezeu (Idem, p. 222). 27. —Ce fapte bune sporese credinja noastra in Dumnezeu? Indoiala in credingé este picat? Cum poate fi alungaté indoiala din inima omului? — Credinja creste, sporeste gi se intiireste prin ispite, prin necaruri si scirbe (1 Petru 1,6—7; Tacob 1, 3). Credinya sc inmulfeste, sporeste si se int&reste prin vugaciune (Marcu 9,24; Luca 17, 15). Indoiala in credinta este pacat si ea fi vine omului din imputinarea credinjei (Matei 8, 26; 14,31; Luca 8, 24—25; Tacob 1.6). Indoiala se alungi din inima omului prin credinta, rugaciune gi Lisarea in voia lui Dumnezeu (Matei 26, 38—41). Indoiala si imputinarea de suflet se fac uneori prin slobozenis lui Dumnezeu (Filocalia, vol. X, Cuvintul 46, pag. 240), pentru unele picate si mai ales pentru a ne smeri fi a cere mai mult ajutoral Lui, 28. —Nadejdea crestina se nngte din credinji sau din toate faptele bune? _. Nadejdea cregtin se naste din credinya (Gal. 5,5; Evrei 10, 23; Inv. Cred. Ort., pag. 223—224). Nadejdea se nagte gi dir ribdare (Rom. 5, 4). 29, —Cum putem si sporim in inima noastri nidejdea mintuirii? — Putem spori in inima noastré nddejdea mintuirii prin credinya cea lucritoare, adic& prin credinya ceea ce se lucreazi prin dragoste (Gal. 5,32 CONVORBIRI DUHOVNICESTI 5—6; I Tesaloniceni 1—3; 1 Tim. 1, 14; 2 Tim. 1,13; 1 Ioan 3, 23; Tit 3, 15; Filim. 1, 5). Aceasta credin{a lucritoare prin dragoste © are cel ce se sileste a lucra in toati vremea faptele cele bune, Cine nidij- duieste mintuirea fiiré a face fapte bune dupi a sa putere, unul ca acela are o niidejde nebuna (Filocalia, vol X, Cuv. 22, pag. 117—121). $i in alt loc zice: ,,Fa bincle si nidijduieste in Dumnezeu” (Ps. 36, 3). 30. — Cum trebuie sii infelegem euvintul din Stinta Scriptura, care zice: ,,Blestemat este cel ce-gi pune niidejdea in om’’? (Ierem. 17, 5). — In vederea mintuirii, a dobindirii viefii vegnice, nidejdea noastris trebuie s-o punem numai in Dumnezeu (Ps. 2, 12; 5, 11; 117, 8-9). Nadejdea nu trebuie pusé in om (Ps. 145, 3; Isaia 2, 22), Nadejdea celui credincios nu trebuie pusa in trup (Filipeni 3, 4); nici in noi ingine (2 Cor. 1, 9). Nu trebuie si niddajduim in dreptatea noastri (Luca 18, 19). Omul se aseamind cu iarba (Ps. 102, 15), cu floarea cimpului, cu umbra, cu trestia cea frinti de vint, cu pinza paianjenului (Is. 36, 6; Tov 18, \- Deci, este blestemat omul care ndddjduieste in om, cici Unul ca acela nidajduieste in zidirea lui Dumnezeu cea prea mied si slaba gi nuin Dum- nezeul puterilor. Cine nidijduiegte in Dumnezeu este iubit de Dumnezeu (Ps. 146, 11), iar cine niidajduicste in om, nddajduieste in desertaciune. deoarece omul ,.deserticiunii s-a aseminat gi zilele lui ca umbra trec™ (Ps. 101, 12; 143, 4; Ecclesiast 6, 12; 8, 13). Blestemat este omui care las& pe Ziditorul situ si niidijduieste in cele degarte si stricicio: om, care este rob al picatelor (Ioan 8, 34; Romani 1, 24; 3, 9; 7. 23; Efes, 2, 3). 31. —Ce este demnadejdea gi care sint urmiirile ei in vinta omului? este a unsprezecea treapti a picatului, dupa invapitura Sfintului dim Aghioritul. Urmirile deznidejdii duc pe om la a douiisprez treapta a piicatului, care este sinuciderea, asemenea lui Tuda. 32, —De co igi pierd unii din oameni nidejdea mintuirii si ajung ln sinucidere? = Omul ajunge la sinucidere mai ales din cauza necredinjei, a min- drici, a deznidejdii, a fricii, a rizbunirii si a lipsei unui duhovnie bun. 33. —Cum trebuie combatute picatul dezniidejdii gi al sinuciderii Ce ne invatd Sfintii Parinti in aceasti ae Pot fi pomeniti la sfintele slujhe agemenca oameni? — Picatul deznddejdii gi gindul simnidexttise ialook prin rugiciunea cea stiruitoare (Iacob 5,13; Tuda 20), Orice rugiciune stiruitoare esteCU PARINTELE CLEOPA ILIE 33 ylecuirea deznidej (Stintul Ioan Scararul, Cuvintul 28). Iardsi, omul se intareste impotriva deznidejdii prin spovedanie si impirtasirea cu Sfintele si dummezeiestile Taine: cei sinucisi nu pot fi pomeniti la nici un fel de rugiiciune, nici acasa, nici la Sfinta Biserica, afari de cazul ci au fost dementi, bolnavi grav de nervi (Pravila Biseri- ceascé de Protos. Nicodim Sachelarie, pag. 291—292). 34, —Ce este dragostea crestini, in cite pirti se imparte si cum ae nagte 6a in inima credinciosului? — Dragostea, in inyeles mai larg, este nfizuinta omului spre tot ce este bun gi frumos, spre totvce este vrednic de dorit. Dragostea crestind este puterea dummezeiasci revirsaté in inima credinciosului prin Taina Sfintului Botez, prin care acesta are nadzuin}aé adincd si curatd citre Dumnezeu, bunul siu cel mai de pre},si doreste din toate puterile sufle- tului unirea cu El gi implinirea vointei Lui, jertfind in caz de nevoic orice bun pimintese (Invatitura de Credinja Ortodoxi, p. 314). Dra- gostea dumnezeiascii se imparte in doud trepte si anume: O dragoste care se cistig’ prin toate faptele bune, mai ales prin rugiciunea curata a inimii, iar a doua este dragostea ca energie divind necreata, ca dar de sus (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Morali, vol. III, p. 254). 35. — Ce fapte bune sporesc dragostea crestin’ gi co picate o impufi- neazi. mai mult? . —Toate faptele bune ajutd pe om si sporeascd tn dumnezciasca dragoste, dar mai mult decit toate rugiciunea cea curata. Cici prin aceasta igind omul cdtre Dumnezeu, iese afarii din toate cele ce sint” (Sfintul Maxim Mé&rturisitorul, Filocalia, vol. II, p. 39; Sfintul Isaac Sirul, Cuvin- tul 35 etc.). Cel mai mare picat care impufineazd si izgoneste de la noi dragostea cea dumnezeiascd este ura ,,care este egald cu uciderea de om” (Facere 27, 41; 1 Toan 3, 15; 4, 20). Apoi iubirea de sine, mindria i agircenia. 36. — Care sint fiicele dragostei crestine? — Fiicele dragostei cregtine sint toate faptele bune, incepind cu sfinta rugiiciune. Rugiiciunea este gi mami, gi fied a iubirii. 37. —Prin ce se dovedeste dragostea crestind ? — Dragostea crestini, atit dragostea de Dumnezeu cit si cea cdtre aproapele, se dovedeste prin fapte bune, precum: milostenia, ajutorarea celor din nevoi, primirea de striini, mingiierea si cercetarea celor sufe- rinzi, sustinerea celor slabi, ascunderea defectelor altora, iertarea celor ce ne-au supirat, rugiciunea pentru binele altora, jertfirea de sine pentruary ‘CONVORBIRI DUHOVNICESTI alii ete. (2 Corinteni 8, 22; 1 Tes. 2, 8; 2 Tim. 2, 10; 1 Toan 3,6; Luca 17, 4; Efes. 4, 32; 2 Cor. 9, 14). 38. — Ce este ura, din ce pricin& se nagte ca in inima omului gi cum poate fi combituti ? — Ura, ea gi celelalte patimi, se nagte din iubirea de sine, egoismul, care este maica si riidacina tuturor picatelor, dupi sfinjii Ioan Damas- chin si Efrem Sirul. lar iubirea de sine este ,,iubirea nerationala fati de trup” dup& Sfintul Maxim Marturisitorul (Filocalia, vol. II, p. 67). Ura este ucidere de om (1 Ioan 3, 15). Ura este permisi numai impotriva diavolului gi a pacatului (Ps. 96, 11; Prov. 8,13; Amos 5, 15). Ura este permisi asupra nedreptitilor, dup% cuvintul psalmistului ,,nedreptate am vizut si m-am sefrbit” (Ps. 118, 163; Rom. 12, 19; Pilde 13, 5; 17, 13). Cregtinii trebuie si- urasci minciuna (Ps. 118, 163); trebuie si urasci ciile nedrepte (Ps. 118, 104), precum gi ,,adunarea pacatosilor” (Ps. 25, 5). Trebuie si urased sfatul celor ce urisc pe Dumnezeu (Ps. 138, 21—22). Ura se biruieste prin dragostea de Dumnezeu si de aproapele, iar dra- gostea de Dumnezeu o cistigim prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugiciunea cea curati. 39, —Care este deorebirea intre uri, minie, invidie, zavistie, certare si pisma gi care sint urmarile lor? — Ura este riiddcina patimilor aritate mai sus, iar ‘acestea sint ramu- rile ci, cum vorbeste Sfintul Efrem Sirul in cuvintul siu pentru deose- birea patimilor. Urmarea urii gi a fiicelor ei este moartea sufletului. 40. —Ce inviitituri gi sfaturi duhovnicesti dati credinciogilor pentru a-i intiri in cele trei virtuti teologice — credinja, nidejdea gi dragostea — care stau la temelia mintuirii noastre? 1 — Eu sint om simplu si neciirturar gi nu mA pricep a da invajAturi aparte la cele trei virtuti teologice. Acestea le las pe seama teologilor eare le pot intelege si tileui celor care-i asculta. Aici trebuie si cunogti © teologie a celor multi gi necarturari, care inci nu gstiu Crezul si Tatal nostru, ba nici rugiciunile incepatoare. Dupi a mea slaba putere gi pri- cepere, in cele spre folosul mintuirii, eu mai intii le adue aminte cre- dinciosilor de frica de Dumnezeu care inva}i pe tot omul si se abatd de la ri (Pilde 1,7; 9, 10). Stim, de la Sfinfii Parinyi, c& intelepciunea are dou capete. Cel de jos este frica de Dumnezeu, iar cel de sus este dragostea de Dumnezeu, care este ,legitura desidvirsirii”. De la frica de Dumnezeu incepind, eu fi indemn pe credingiogi la frica de moarte si de judecatd. Apoi le adue aminte de muneile iadului, de slava raiului, de milostenie, de cregtereaCU PARINTELE CLEOPA TLIE _ 30 “opiilor in frica gi certarea Domnului, de spovedanie sinceri si deasi, de parisirea pacatelor, care este adevirata pockinga. Pe cei casatoriti fi indemn Ia curati in familie, sfituindu-i si pirdseascd pacatul eel greu al uciderii de copii, si orice incercare impotriva zimislirii de copii. li indemn si pardseascd certurile, judecdjile, minia, betia, ura si fi indemn si se tmpace unii cu alfii mai inainte de asfintitul soarelui. i indemn pe credinciosi s4 nu se dued Ia cei care deseinti, la vraji sau la ,,deschiderea pravilei” care este vrajitorie cu lucruri sfinte, numitd de Sfinyii Parinji ,,ghitia”. Ti indemn pe credinciosi s& mearga regulat la Sfinta Bisericd, 54 asculte redicile preotilor gi si nu se adune prin Size sau In adunirile sectare. li mai indemn si se pizeascd de betii, de desfrindri, de adulter si de celelalte urgii ale acestor grele picate, [i indemn s4 posteascd cu sfinjenie cele patru pesturi, precum si miercurea {i vinerea, afara de cazuri de boali sau alte imprejuriri binecuvintate, Ti sfatuiese pe credinciosi si m citeascd cdrti eretice gi sectare, nici si discute despre credinjd cu sectarii; ci sii citeasci Sfinta Scriptura cit mai des, precum gi invatiiturile Sfintilor inti. Ti sfituiese pe credin- Ciosii nostri s& aiba in casi Ceaslovul, Psaltirea, Biblia, vieti_ de. sfinti si alte cdrji de rugaciuni si de invatturi folositoare de suflet. Ti indemn si asculte de preoti si conducitori, stiind ci sint rinduiti de Dumnezeu, li indemn, de asemenea, si se Foage seara gi dimineafa gi si. inceapii orice lucru cu rugaciunea si cu semhul Sfintei Cruci. Ti indemn sa traiascd in pace cu cei din casd, cu vecinii, cu toti oamenii; si aibi mill de cei nea. jatorati, striini si bolnavi; si nu fure nimic de la altii, nici din averea cea de obste. Ti mai indemn si se roage pentru toatd lumea, si rabde cu barbiyie necazurile; si dea celui cu cinstea, te; celui cu frica, fried; celui cu dajdia, dajdie; si niminui cu nimic si nu rimind datos ep ny Be invaté Sfintul Apostol Pavel in Epistola cdtre Romani, capi- tolul 13, 58), Acestea gi altele de acest fel invdy pe crestini, pe fiii Bisericii noastre Ortodoxe care ajung pind la mine. Tar a face mare teologie cu acesti nevinovafi crestini, nici mu ma pricep gi nici mu socotesc a le fi de mare folos, citi vreme au ined dinyi de lapte la cele mai inalte si subjiri inva- faturi duhovnicesti. 41. — Pentru ce a creat Dumnezeu lumea cea yazutai sicea nevizuti? — Dumnezeu a creat intreaga lume vaauta si nevizuti numai din Tieraita Sa dragoste si unitate (Ps. 32,5; 64, 9; 135, 1; 103, 14—29; 146, 89). $i iardgi, Dumnezeu a creat lumea coa Viguti si cea nevagutd spre slava Sa (Ps. 18, 1—2: 96,6; Rom. 1, 20; Sfintul Nicodim Aghio- ritul, Paza eelor cinci simsiri, cap. 11).36 CONVORBIRE DUHOVNICESTI —Ce injelegem prin dreptatea lui Dumnezeu gi cum o putem indeplini? — Dreptatea lui Dumnezeu este una din desiivirgirile Lui (Exod 34, 7; Deut. 32, 4; Ps. 7, 9; 88, 14; Isaia 45, 21—24). dar pentru a implini dreptatea lui Dumnezeu, pe cit este cu putinyd omului, crestinul trebuie a se sili si fad toate faptele cele bune gi toate poruncile date lui de Domnul, iar dup& implinirea tuturor si se socoteasci pe sine ,slugi netrebnici”, dupi cum a zis Hristos (Luca 17, 10), ingelegind c& toatd fapta buna se faptuieste de Dumnezeu prin credinciogi (Filipeni 2, 13-15; 2 Cor. 3,5; 9,8; 2 Tes. 2,17; Evr. 13, 21). Dumnezeu este drept i figiduieste binecuvintarea Sa celor ce piizese poruncile Lui gi fac dreptate (Ps. 14, 1—2; 23, 3; Prov. 21, 21; Isaia 33, 15; Matei, 5, 8). 43. —Cit poate omul s4 inteleagi din tainele gi lucrurile lui Dum- nezeu? —La aceasta intrebare va raspund cu cuvintul Sfintei Scripturi, ca cele mai multe din lucrurile lui Dumnezeu sint ascunse (Is, Sirah, 16, 22). Pina la urma, ins, din bunitatea cea fari de margini a lui Dum- nezeu ,,toate vor fi facute cunoscute omului” (Isaia 54, 13; 55, 5). Numai ceea ce trebuie stiut despre Dumnezeu s-a descoperit oamenilor (Rom. 1, 19). Dumnezeu este necuprins. Luerurile Lui sint necuprinse (Iov 5, 9; 9, 10; 37,5, 14; Ecles. 3, 11; 11,8). Judecayile Lui sint nepatrunse cu mintea (Ps. 35, 6; Luca 13, 4; Romani 9, 33). Omul, dupa misura curayiei mintii gi inimii sale, poate infelege tainele zidirilor lui Dumnezeu: ciici dup marturia marelui Vasile ,,lumea aceasta este scoala sufletelor celor cuvintitéare si loc de invdyituri a cunostinjei de Dumnezeu, dind povii- fuire minyii prin cele vizute si simfite, cdtre privirea celor nevazute” (Exaimeron, Cuvintul I). Din privirea cea cu infelepciune duhovniceasca asupra lumii, a creatiei, omul cunoaste pe Creator (Romani 1, 20; Isaia 40, 22; Ps. 18,1). Cerul gi pimintul spun slava Lui (Ps. 18, 1—4; 144, 10). Buniitatea gi dirnicia lui Dumnezeu se vad in toate Incrurile Lui. Puterea Lui se vede iarigi in creatia Lui (Ps. 18,1; Ps. 110, 6; Isaia 48, 13; Rom. 1, 20). Intelepciunea gi slava Sa se cunose in lucrurile Sale cele minunate (Iov 37, 16; 38,4; Ps. 8, 1; 85, 19). Dreptatea Sa se cunoaste in lucrurile Sale. Sfinjenia Sa se cunoaste in legea Sa (Deut. 4, 8; Rom. 7, 12). In vremea de apoi, ne spune dumnezeiasca Scriptura, ,,pimintul va fi plin de cunogtinja Domnului, ca marea de ape” (Isaia 11, 9; Ava- cum 2, 14; Eccles. 8, 17). 44. —Ce injelegem prin pronia Ini Dumnezeu prin care conduce sidirea SatCU PARINTELE 37 lui Dumnezeu este ingrijirea neintrerupta a Lui fafa de fapturile le (Ps. 32,13; 14, 15; 103, 10—30; 135, 25; Isaia 46, 4; Luea 12, 22; 1 Petru 5,7). Sfintul Maxim Marturis'terul spune ci ,,de pronie si de mai inainte intelegere avem trebuint&é ca si se faci toate”. Jar Stintul Chiril al Terusalimului zice ..c& a privit Domnul toate, mai inainte de facerea lor, fird de vreme injelegindu-se fiecare dupa int -le- gerea cea firi de vreme voitoare a Sa” (Pentru Treime, cap. 11). 45. — Spun unii din Sfingii Parinti ci Dumnezeu conduce lumea eu doui miini, adici cu dreptatea gi cu mila. Cum trebuie intelese aceste enuvinte? : — Cele doud miini ale Tatalui cu care a ficut lumea vazuta si neviizuta gi cu care le conduce pe toate nu sint dreptatea si mila Lui. Cele dowd miini ale Parintelui Cerese sint Fiul gi Duhul Sfint, dupa ‘ turia Sfintei Scripturi care zice: cu cuvintul Domnului cerurile s- fAcut si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor” (Ps. 32, 6). lar dacd unii Sfingi Parinyi au numit undeva ,,miinile lui Dumnezeu” pe cele doua insusiri gi desdvirgiri ale Lui, adic dreptatea gi mila, ei au aratat cai prin acestea Dummezeu lucreazi cu scumpiitate si cu iconomie mintuirea si indreptarea sufletelor omenesti si conduce intreaga lume spre slava Sa si dupa v Sa cea sfinté gi dreapta. Stinta Scriptura, avind in vedere aceste douii desivirgiri ale lui Dum: nezeu, ne invaja pe noi cd mai tare trebuie sA ne temem de mila Lui, decit de dreptatea Lui. Ca de vom supiira dreptatea lui Dumnezeu, noi alergim la mila Lu daci vom gresi prea mult cu increderea prea mare in mila Lui, apoi unde vom mai alerga si impicim dreptatea Lu De aceea Sfinta Scripturi ne face atenji, zicind: ,,Sa nu ziei ci mila Lui este mare gi va curiti multimea pacatelor mele, ca mila si minia de la El este si peste cei pAc&togi o va odihni” (Is. Sirah 5, 6—7) 46. —Dac& Dumnezeu conduce numai prin pronie, ce vind are omul cel ce gregeste {ari voie sau din nestiinti? — Dumnezeu Ia facut pe om a lasat in mina sfatului siu” (Injelepciunea Iui Solomon 2, 23; Is, Sirah 15, 14). Dumnezeu nu este spiirgitor de ugi. El nu forteazi usa sufletului nostru. Auzi ce zice: [a stau la ugi gi bat. De va auzi cineva glasul Meu gsi va deschidh el, gi voi cina cu el siel cu Mine” (Apoc. 3, 20). In alt loc, aritind stipinirea de sine a omului, zice: Doamne, cici cu arma bunivointei ne-ai incununat pe noi". Deci, omul este liber si nu este silit si faci binele; ins& este fnvajat si faci binele gi si pizeasci toate peruncile lui Hristos (Matei 28; 20). Iar de va gresi cineva din nestiinya, tot se va bate, dar mai putin (Luca 12, 48; Romani 2, 12). $i de a gresit omuliaseii, si prin pocdinta cea de voie, pe cele fari de voie (Matei 11, 20; Luca 17, 3—4; 2 Cor. 7, 10). 47, —Ce este mintuirea gi care sint conditiile mintuirii, dupa Sfintii Parinti? —Mintuirea este izbavirea de piicate (Ps. 129, 8). Mintuirea vine de la Dumnezeu (Matei 1,21; Ps. 38, 36, 39; 67,20; Isaia 25,9; 45, 17; 43, 11). Mintuire s-a facut neamului omenese prin singele lui Hristos (Matei 20, 28: Marcu 10, 45; Fapte 20, 28; Efeseni 1, 7; Evrei 11, 12—15). Mintuirea s-a sivirsit prin lisus Hristos (Isaia 63,9; Luca 1, 69). Hristos poate mintui totdeauna gi nu este mintuire prin altul (Evrei 7, 25; Fapte 4, 12). lar com mintuirii sint: haral Sfintului Duh, eredinya dreapta in Dumnezeu, eu teate faptele cele bune si mirturisirea numelui lui Tisus Hristos (Romani 10, 9—10); cdci cine va rabda pind in sfirgit acela se va mintui (Matei 10, 22—24; Marcu 13, 13). 48. —Ce infelegem prin har si cind prime;te omul harul Dubu- lui Stimt ? — Harul este semoul riscumpiririi (Efeseni 1, 13—14; 4, 30). Omul primeste harul Prea Stintului Duh mai inti la Botez prin ungerea cu Sfintul Mir (2 Cor. 1, 21—22; 1 Toan 2,27; Fapte 8, 15). Dupa Sfintul Botez, harul Sfintului Duh se primeste pe calea rugiciunii (Luca 11, 13). Apei primim harul Sfintului Duh prin mijloacele cele sfintitoare ale Bisericii lui Hristos, care sint cele sapte Taine, precum gi prin ierurgii, sfintiri ete. Harul Sfintului Duh se da celui ce crede in Tisus Hristos gi s¢ pociticste (Faptc, 2,38; 10, 43—44; Galateni 3, 14; Ioan 7, 39). 49, — Tofi oamenii au harul Sfintului Duh? Necrestinii, necredin- ciogii, ereticii, sectarii si crestinii cizuti in picate de moarte poartd in ei harul Sfintului Duh? — In Vechiul si Noul Testament, harul Sfintului Duh a fost fagiduit tuturor cclor ce vor erede fn Tisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Tezechil 36, 27; Fapte 2, 17—18). Dar harul Prea Sfintului Duh s-a dat eu deose- bire Sfntilor Apostoli (Ioan 20, 22; Fapte 1,8; 2,4; 4, 31; 6,3; 13, 2). Piginii, necredinciogii gi apostatii nu au harul Prea Sfintului Duh (Iuda 19—20; 1 Cor. 2,14). In vremea de apoi ,,multi ingelitori si hristogi mincinogi® se vor ariita cu viclenie ci au harul Sfintului Duh gi vor face semne mari gi minuni false cu puterea satanei, spre a ingela pe mulfi precum a zis Domnul (Matei 24,24; Marcu 13,22; 2 Tes. 2,9; Apoc. 13, 13—14). Acesti ingeldtori vor face minuni false cu puterea satanei spre a ingela pe cei alegi si a-i indeparta de la dreapta eredinjA (Deut. 13, 1,8; Apoc. 19, 20). Vrijitorii, proorocii mincinogi, ereticii, ingelitorii si si le vindCU PARINTELE CLEO! ILE 39 facitorii de minuni false sint uriciune inaintea lui Dumnezeu (Le 27; Deut. 18, 10—12). Dumnezeu nu asculta pe (Lev. 11,31: 20,6; Deut. 13, 3). Crestinii eare cad in picate grele ,intristeazi pe Duhul Sfint” (Ete- seni 4, 30), Totusi nu pierd haral mintuirii. Daca se vor intoarce din toata inima la spovedanie gi la lucrarea faptelor bune, iarasi debindesc harul Prea Sfintului Duh (Fapte 2, 38). Ere sectarii nu au harul Prea Sfintului Duh, fiinded primul picat impotriva Sfintului Duh, savirsit de ei, este ,.rautatea neincrederii adevarului dovedit gi aritat, al dreptei credinje in Hristos” (Invayatura de Credinya Ortodoxa, ed. 1953, pag. 439—44]). 20, fac minuni false CONVORBIREA A TREIA Despre rugiciune si Sfinta Liturghie 50. —Piarinte Cleopa, ce injelegem prin fapta buni si eum putem sti ci faptele noastre sint bune sau rele inaintea lui Dumnezeu? — Fapta cea buna este ,,roada dreptajii" (Filip. 1, 11; Matei 5, 16; Iacob 3,18). Fapta buna se mai zice gi ,roadi vrednica de pocainya” (Matei 3, 8; Luca 3,8; Fapte 26, 20). Tisus Hristes a fost intru toate pilda de adeviraté fapté buna (Ioan 10,32; Fapte 10,38). Faptele numai atunei se socotese bune:cind vor fi unite cu dreapta credin{a $i se vor face spre slava lui Dumnezeu (Matei 6,1—4; Efeseni 5, 9—1 Colos. 1,10; 2, 23). Nimeni nu re poate mintui numai cu faptele sale cele bune, dact nu va completa mila lui Dumnezeu,neajungerile si datoriile sale cele sufletesti (Efeseni 2,8—9; 2Tim. 1,9; Tit 3,4—5). Fiecare din noi trebuie si stie ci toate faptele bune se infaptuiesc de Dumnezeu in cei credinciosi, deoarece ,,Dumnezeu este cel ce lucreazi” intru noi, atit ca si voim, precum sa gi sAvirgim faptele cele bune dupa a Lui bumd- voinja (Filip. 2,13—15; 2 Cor., 3, 5; 9, 8: Evrei, 13, 20—21). 51. — Care este cea dintii virtute, considerati cea mai mare inaintea lui Dumrezeu? — Cea dintii si cea mai mare virtute este dragostea de Dumnezcu (Matei 22, 37—38; Marcu 12, 30—31), Accast prea mare virtute se formeazi in inima omului prin lucrarea harului Prea Sfintului Duh (Rom. 5,5; Gal. 5,22; 2 Tes. 3,5). A doua virtute, asemenea celei dintii, este a imbi pe aproapele nostru ca pe noi ingine (Matei 22, 39). 52. —Se poate mintui omul numai prin unele fapte bune, pentru ci nimeni nu poate implini toate faptele bune?40 CONVORBIRI DUHOVNICESTI — Mintuitorul nostru lisus Hristos a poruncit ,,5i pizim toate peruncile Lui” (Matei 28, 20). Sfintul Apostol Iacob araté cA de vom clea o singuri porunci, ne-am facut caledtori ale tuturor poruncilor lui Dumnezeu” (Iacob 2,10). Asadar, din aceste mérturii ale Sfintei Seripturi, injelegem clar ci sintem datori a pizi toate poruncile pentru a ne mintui. Dar, pentru ci Mintuitorul nu a venit si cheme pe cei drepyi ci pe cei pdcdtosi la pocdinjé (Matei 9,13; Mareu 2,17; Luca 5, 32), «cine face fapte vrednice de pociinji” (Matei 3, 8; Luca 3,8; Fapte 26, 20), unul ca acela completeazi prin pocdin{a lipsa faptelor bune care trebuie si le faci i prin adevirata pocainya se mintuiegte. Acest lucru il arata Sfintul Isaac Sirul, zicind: A te mihni*in minte si a te cai covirgeste pe toat& osteneala trupului” (Filocalia, vol. X, Cuvintul 34). Iar cum ci ajunge si un singur suspin din adincul inimii spre mintuire arati dumnezeiasea Seripturi, zicind: ,,Cind te vei intoarce gi vei suspina, atunci te vei mintui” (Isaia 61, 3; 2 Cor. 7, 10). Alt& mare si cuprinzdtoare fapti buna spre mintuire este smerenia. Acest lueru il spune mai intii proorocul David, zicind: ,,Smeritu-m-am f° (Ps. 114, 6). fl spune gi Mintuitorul in fericirea cea dintii: ,,Fericifi cei sraci cu duhul, ci acelora este impdratia cerurilor” (Mt. 5,3). Iar Sfintul Toan Scirarul, in Cuvintul 25 ,,Pentru smerita eugetare”, zice: ,,N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culeat pe Jos, i m-am smerit si degrab& si in scurt Domnul m-a mintuit pe mine” (Filocalia, vol. IX). Tot acolo arata el cd ,,smerenia este poarta impari- jiei cerurilor”. $i Sfintul Isaac Sirul spune acelasi lucru: ,,Smerenia firi fapte bune poate multe picate si ierte, iar faptele cele bune fara de smerenie sint ca niste nefolositoare” (Scolia 39 din Scara, la Cuvin- tul 25, Pentru smerita cugetare). La fel, in psalmul 50 zilnic citim ca «Inima frinti si smeriti Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 17—18; Isaia 57, 15; 66, 2). Tar dumnezeiescul parinte Efrem Sirul adauga gi el: ,,Daci vei suspina, cela ce ai picituit, impreuni cu suspinul gi greu- tatea balaurului a iesit gi, usurindu-fi-se mintea, pe norul nesgtiinjei il izgoneste si se face intuu alinare ochiul sufletului tiu gi tndaté pacea intr gi il povatuieste pe el spre mintuire” (Tomul III, Cuvint pentru peciin}4). Dupi a noastri slabi putere sa ne silim, deci, a ne impartigi noi din toate faptele bune, completind cu smerenia gi cu mila Domnului toate lipsurile noastre. 53. — Ce este rugiciunea gi care sint treptele rugiciunii, dupa Sfintii Parinti? — ,,Rugdciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. Rugiciunea este vlistarul blindefii si al lipsei de minie. Rugipiunea este rodul bucurieiCU PARINTELE CLEOPA ILIE, 41 si al mullumirii, Rugaciunea este alungarea intristarii si a descurajari spune Evagrie Ponticul (Filocalia, vol. I, p. 74—77). Si iarisi, ,,.Rugi- ciunea este unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, este intarirea lumii, impacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor gi fied a lor” (Filocalia, vol. IX, Cuvintul 28 ,,Despre fericita rugiiciune, sfinjiteare maic& a tuturor virtutilor...”). ,,Rugiiciunea este cheia imparafiei cerurilor”, zice Hie Ecdicul (Filocalia, vol. IV), iar Sfintul Teofan Zaworitul (sec. XIX) spune cA ,rugiciunea este suirea mingii gi a gindurilor la Dumnezeu”. Rugaciunea are trei trepte: Treapta intlia este rugiciunea orala, citita, adicd rugiciunca trupului; treapta a doua este rugiciunea cugetari adici a mintii; iar treapta a treia este rugaciunea simtirii, adiea a 54. — In cite feluri se imparte rugiciunea dupa luerare? — Dupa luerare, rugiciunea se imparte in trei feluri si anume: ruga ciunea de lauda, adicd de preamarire; rugiciunea de multumire si rugii- eiunea de cerere. 55. —(Cind cunoaste cineva ci s-n rugat cu adeviirat lui Dumnezeu? mtirea lui Dumnezeu in noi este rugiciune, chiar daci cineva nu resteste nimic prin cuvinte. De aceea, cind cineva va duce cuvintele sale pina la simfirea inimii, unul ca accla va cunoaste cu ineredin}are cd sa rugat lui Dumnezen. 5, —Cunoaste credinciosul, cind trece de la o treapti a rugiciunii la alta, sau nu? Trecerea rugatorului de la rugaciunea de cantitate la cea de cali- tate, ea si cresterea lui in cea duhovniceascd, adicd urcarea lui pe cele trei trepte ale ureusului duhoynicese, dupa mai mulfi Sfinti Parinji nu este cunoscuti de cel ce se roagi. Cregterea, adicd sporirea in rugiciune, se aseaméini cu o plant ce creste fira si gtie si fird si inteleaga clipa, sau momentul eregterii sale. Este asemenea unui copil ce creste, treeind de la © virstii la alta, fairi si stie timpul exact cind a sporit cresterea sa. Aceasta crestere si sporire a crestinului in rug’ cresterea lui in cele duhovnicesti, nu este un red numai al ostenelilor lui, ci mai mult al darului si al milei lui Dumnezeu. Adesea este ascunsa aceasta crestere si sporire a sa, fie in rugiciune, fie in cele trei trepte ale urcusului duhov- i cu iconomie dumnezeiased, ea si nu cad’ omul in parerea si inchi- Valaam). é€ un mare puirea de sine. (A se vedea Sbornicul, vol. 1, ed. Minasti tre desdvirsire este necunoscuté de rivniter’’, rugitor. Totusi, dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul aratai unele se prin care treapta a poate si priceapa in ce masurd se afld, adied in car42 CONVORBIRI DUHOVNICESTI sta. lata ce ice el: ,,Omul, cit se afl in lenevire, se infricoseazd de ceasul jar cind se va apropia de Dumnezeu, se teme de intimpinarea judecatii, Tar cind cu totul va veni fnainte intru dragoste, acestea doua fe inghit, adici se mistuiesc de dumnezeiasca dragoste™ (Filocalia, vol. X, Cuv. 38). 57. — In general, credinciogii nostri se roagé putin, dar cu multi smerenie. Pot avea ei madejde de mintuire cu rugiciune putind? Dar cei bolnavi si care mu pot citi, cum trebuie sii se reage? — Mintuitorul nostru Tisus Hristos a zis: ,,Cind vi rugati, nu spuneti multe ca piginii, cirora li se pare ca in multa lor-vorbire vor fi aseultati, Deci, nu va aseminati lor, ca stic Tatal vostra de ce aveti trebuinti, mai tnainte de a cere voi de la El" (Matei 6, 7—8). Deci, i-a invajat sa se roage cu rugiciunea Tatal nostru. Agadar, insusi Mintuitorul nostra lisus Hristos ne-a invdqat pe noi rugiciunea scurta. Oricine va zice rugi- ciuni scurte, dar cu smerenie, cu umilin}a si simyirea inimii, se va mintui. Sa ne aducem aminte de acel sfint batrin care, timp de patruzeci de ani, zicea aceasta seurtaé rugiciune: ,,Doamne cu ca un om am i ‘Tu ca un Dumnezeu mi iarté” (Pateric, ed. 1930). La fel si fact navii. Sa se roage lui Dumnezeu cu rugaciuni seurte si si muljumeascd pentru boalii. 58. —Care este cel mai sfint loc si timp de, rugiciune? — Orice loc gi orice timp este potrivit pentru rugiciune, dup miar- turia care zice: ,,Bine voi cuvinta pe Domnul in toati vremea, pururea lauda Lui in gura mea” (Ps. 33, 1). $i iarigi: ,,in tot locul stapinirii Lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnui” (Ps, 102, 22). Dar, de caugi cel mai sfint loc de rugiciune, gindeste-te la inima omului, cici inima omului este altarul cel intelegator al lui Dumnezeu, de pe care trebuie ase aduce jertfa cea de rugaciune (Sfintul Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, Cuv. 32). lar timpul de rugaciune, cum am zis mai sus, este cel de totdeauna. 59. —Care rugiciune este mai puternicd? Cea orali, psalmul, aca- tistul, Tatal nostru sau rugiiciunea Ini Tisus? — Rugiiciunea cea mai puternicé este Tugiiciunea seurti, care se face din adincul inimii, cu suspine si lacrimi, dupi marturia Sfintei Serip- turi care zice: ,,Dintru adincuri am strigat cdtre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu” (Ps. 129, 1). Cu aceasti rugiciune smeriti sau rugat tilharul pe cruce (Luca 23, 42); femeia eananeanci (Matei 15, 22); apos- tolii, in vremea furtynii pe marea Galileii (Matei 8, 25); orbii din Terihon (Matei 20, 30—33); leprosul (Marcu 1, 40—41) ete. Deci cea mai puterniciCU PARINTELE CLEOPA ILIE 43 rugiiciune este rugiciunea scurta cu suspinul inimii, dupa marturia ce zice: ,,.Racnit-am din suspinarea inimii mele...” (Ps. 37, 8). Este buna si rugiciunea cea lunga, citirea Psaltirii, Ceaslovului etc., dar aceasta se potriveste mai ales celor sporiti in cele duhovnicesti, iar nu celor incepatori. 60. —Ce fel de rugiciune recomandati credinciogilor? Dar calugii- rilor si preotilor? — Credinciosilor mireni, de obicei, le dau sfaturi si nu le riimina rugiciunile de diminea}a, de seard gi din timpul mesei, iar in timpul zi si la Iucru Je dau si zied in tain rugaciunea lui Tisus gi alte rugaciuni scurte. Apoi, le recomand mergerea cit mai des la Sfinta Bisericd, rugi- ciunea Tatil nostru, Creaul, Psalmul 50, pe care sint datori si le stie pe de rost. Apoi, citirea Sfintei Scripturi gi a altor edrti sfinte. Celor mai rivnitori le dau 84 citeasci Psaltirea, acatiste gi alte rugiciuni din Ceaslov. Calugarilor din mindstiri, care au ascultari grele, le recomand mai ales paza mintii gi rugdciunea lui Tisus, cici acestea au legiturd intre ele ca trupul cu sufletul. Apoi, le recomand mergerea regulata la biserica, mai ales la Utrenie si Sfinta Liturghie. Celor ce nu pot veni la bisericad din cauza ascultarilor, le rinduiese si faci ascultare cu dragoste gi sii citeasca cele gapte laude. Tar de nu pot si le citeasci, si aibi cit mai des pomenirea lui Tisus in mintea lor, si faci toate cu bucurie gi fara impotrivire, si mu le rimind rugiciunile de dimineaja gi de seari, si citeasci la Psaltire dupa putere, si citeascd din invayaturile Sfintilor Parinti, i mai ales ,,Regulile mari ale vieqii monahale” de Sfintul Vasile cel Mare, precum gi ,,Cuvintele” Sfintului Teodor Studitul. Acesti Sfinti Parinyi ne invafai ca cine face ascultare cu dragoste si fara cirtire in ministire, liturghie si mucenicie sivirgeste si intoemai ca mucenicii se va incununa” (Sf. Teodor Studitul, Cuv. 8). 61, — Rugiiciunea cu lacrimi a siracului sau a vdduvei, fieuti din inima, poate fi considerata rugiciune puternicd, ca si rugiciunea Ini lisus? — Atit rugaiciunea sdracului si a vaduvei, cit si a monahului, daci se face cu umilingé, cu lacrimi gi cu statornicie este puternicd gi rodi- toare de pocdinja adevaratd. Plinsul ,,este bold de aur al sufletului™, spune Sfintul Toan Scérarul (Cuv. 7), gi cela ce se roagi cu lacrimi de cing pentru piicatele sale si cu durere in inima cA a intristat pe Dum- nezeu, unul ca acela se curijeste de toati intindciunea cea simfitd gi cea gindita, prin aceasti rugiciune, de va fi statornicd (Scara, Cuv. 7). Tar cei ce nu au darul lacrimilor de la Dumnezeu, dar se roagi cu intrista- rea minfii si a inimii, cu osindire de sine, cu mihnire si parere de rau pentru picatele siivirsite in viaji, ajung la aceeagi mAsuri de curatie, de luminare gi de fericire duhovniceasea (Ibidem).44 CONVORBIRI DUHOVNICESTI 62. — Ce importanja au lacrimile in rugiciune si cum putem dobindi darul Jacrimilor? — Dupa invayitura Sfingilor Parinti, lacrimile de dupa Sfintul Botez au mai mare putere decit Botezul. Caci Botezul curaya picatele cele facute de noi mai inainte, iar izvorul lacrimilor curdya gi pacatele de dupa Botez (Scara, Cuv. 7, Pentru plins). La fel gi Sfintul Isaac Sirul zice: jLacrimile intru rugiciune sint semn al milei lui Dumnezeu de care s-a invredincit sufletul intru pocdinya sa” (Cuv. 33, Filocalia, vol. X). Incii trebuie si stim ca lacrimile cele bune, unele se nase din frica de Dum- nezeu, altele se nase din dragostea de Dumnezeu, altele din pomenirea mortii, altele din frica muncilor judeeayii de apoi (Thidem). Mai «int gi altfel de lacrimi mi adica firesti, gi altele numite rele $i pitimase, anume cele din patimi, din uri, din minie, din riz- bunare ete. 63. —De cite feluri este plinsul dupa Sfintii Parinti si care este plinsul cel mai folositor? — Dup4 invajatura Sfintilor Parinyi, plinsul este de doua feluri. Tntii, plinsul cu lacrimi de pocainja, care este si cel mai bun. Al doilea plins este intristarea minfii dup’ Dumnezeu, cu mihnire gi suspine de cinta pentru cele gregite de om inaintea lui Dumnezeu (Seara, Cuv. 7). 64. —Care este deosebirea intre plins gi intristarea imimii gi ajunge omul la céinja si mustrarea de sine? — Deosebirea intre ele numai atita este cA plinsul cel dintii este cu iar cel de-al doilea, adicd intristarea inimii, este fara lacrimi. Pentru a ajunge omul la cinta si la mustrarea de sine, mai inti trebuie cu mare cercare a constiintei si ajungi a-si cunoaste neputinta, si greutatea pacatelor sale si, mai ales, robia patimilor sufle- testi care-I stiipinese, cum ar fi: iubirea de sine, nesimfirea, trufia, ura, riutatea, tinerea minte de rau, faydrnicia si altele de acest fel care sint greu de cunoscut de om din cauza subjirdtajii lor. Daci omul va ajunge Ja adevarata cunostingi de sine, a ajuns la adevirata fericire, dupit mir- turia care zice: ,,Fericit este omul care-si cunoaste neputinga sa, ei cunos- tina aceasta i se face lui temelie gi riddciné gi incepituri de toata bundtatea” (Filocalia, vol. X, Cuv. 25). 65. — Cum poate cineva «i sporeasca in rugiiciunea cea duhovniceasci ¢ — La aceasta rispundem cA fiecare crestin si monah poate sa ajungi pe cele mai inalte trepte ale rugiiciunii daca se va sili in toati vremea a se ruga, cici dasegjlul cel mai mare care invatii si ajutd pe om si spo- reasci in rugiiciune este insisi ostencala rugiciunii. Acest adevar ill arataCU PARINTELE CLEOPA ILIE 45 Sfintul Macarie cel Mare care zice: ,,Vre dobindesti rugaciunea? Osteneste-te in rugiciune, ci Dumnezeu, vazind cu cité osteneald o cauti, iti va darui-o tie” (Sbornicul, vol. 1). 66. —Ce este rugiciunea minfii si ce este rugdciunea inimii? —Rugiciunea mintii este rugiciunea eugetirii, cind mintea s-a deprins sa se reculeaga in ceasul rugiciunii, pe care o rosteste in intregimea ei fara risipire. In vremea acestei rugiciuni, mintea se topeste, se uneste laolalta cu cuvintele scrise gi le rosteste ca m le-ar fi cugetat ea Rugiciunea inimii este rugiciunea simgirii, cind prin luarea aminte inima se incdlzeste $i, ceea ce in rugiciunea minyii era gind, acum de la gind ajunge la simtire. Tnsi simfirea este ca nevoie si cerinya duhov- niceased. Cine a ajuns la simfire, acela se roaga fara cuvinte, pentru ci Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii, De aceea, abia de aici incepe hotarul sporirii in rugiiciune. Pe aceasta treapta citirea poate si inceteze, precum si stdruinja gindului, dar si se pistreze petrecerea in aceasta simfire cu semnele proprii ale rugiciunii, Asadar, din cele spuse pind aici, trebuie s& tinem minte ca ,injelegerea si simfirea sint puterile ruga- ciunii” dupa Sfintul Teofan Zavoritul. 67. —Prin ce se deosebese aceste dowd rugiciuni una de alta si care este semnul ci a dobindit cineva rugiciunea cea curata a inimii? — Deosebirea rugaciunii minjii de a inimii const& in aceasta, ci cel ce se roagé cu migtea petrece in cap, iar cel ce se roagi cu inima petrece in inima, adie se pogoari cu mintea in inimi. Caci numai atunci cind mintea se va uni cu inima ne putem astepta la o sporire in aducerea aminte de Dumnezeu gi la simtirea lui Dumnezeu, dup acelasi Sfint Teofan Zavoritul. 68. —In ce consta unirea minfii cu a inimii? — Unirea mintii cu a inimii consti in unirea gindurilor celor duhov- nicesti ale mintii cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Ibidem). ‘69. — Care sint readele rugiciunii lui Tisus? —Primul rod al rugaciunii lui Tisus este instrainarea gindurilor mingii de la luerurile cele frumoase ale lumii, dupa Sfintul Diadoh care nice: ,,Cela ce intré de-a pururi in inima sa, se instrdineazd de toate cele frumoase ale vieyii” (Filocalia, vol. I, p. 361). Al doilea rod al rugiciunii lui Tisus este ,,vederea groziiviei celei ticdloase a sufletului cu care s-a intinat prin simsiri si prin ginduri rele”. Prin aceastd vedere cigtigh omul smerenic, plins, lacrimi, dupi méirturia Sfintului Grigorie Palama. Al treilea rod al rugiciunii celei gindite a inimii este ci prin intoar- cerea minjii in inima, atit mintea cit gi inima omului se fac ca o oglinda46 CONVORBIRI DUMOWNICESTI curata in care neveitorul isi cunoaste migcarile cele viclene ale gindurilor sale, si asa cheama pe lisus spre ajutor (Filocalia. vol. IX, Cuvintul 28). Al patrulea rod al rugaciunii celei ginditoare a inimii este curatirea fi precum si lucrarea pentru curajirea firii, dati mai presus de fire de dum- nezeiescul dar al Prea Sfintul ahi. Al cincilea rod al rug: mit este cA, intrind mintea in inimi ca sa vorbeased acolo cu Cuvintul cel induntru agezat, nu rimine fara de mare bueurie si veselie duhovniceasc’, dupa cum despre aceasta araté Tosif Wrienie si Nichita Monahul cel din singurdtate. Al sasclea rod al rugiciunii celei duhovnicesti este cd prin_aceasti rugiiciune se afla darul lui Dumnezeu cel ascuns in inima, Al saptelea rod al rugi lui lisus este ed prin pomenirea cea necurmata a numelui lui Tisus, se nagte in suflet dragostea cea citre Hristos (A se vedea ,,Paza celor cinci simfiri”, de Sfintul Nicodim Aghioritul). Alte roade ale rugaciunii celei gindite sint gi acestea: adunarea euge- telor, evlavia, smerenia, luarea aminte de sine, umilinja, frica de Dum- pormenirea mortii, linistea inimii despre ginduri, concentrarea inima si caldura cea duhovniceased (A se vedea pe larg in Shornicul vol. 1), 70. — Care este deosebirea intre rugdciunea mintii si lucrarea mini? — Rugiciunea minjii se face atunci cind cineva, intarindu-se cu atentia in inimi, inalji de acolo rugiciune citre Dumnezeu, Lar lucrarea min{ii este atunci cind, cineva stind cu luare aminte gi cu pomenirea lui Dumnezeu in inima, taie orice alt gind care incearcd si pitrunda in inima (Ibidem). 71. —Este gi o alti rugiciune ciitre Dumnezeu care se indeplineste prin Iucrarea faptelor bune? — Da, este. Acest lucru ni-l arati Sfintul Pavel cind zice: ,,Orice sivirsiti cu cuvintul sau cu lucrul, pe toate intru numele Domnului Tisus Hristos «i le faceti” (Coloseni 3, 17). Deci, cine face orice lucra bun spre slava lui Dumnezen, sau vorbeste cele spre folosul altora pentru Dum- nezeu gi spre slava Lui, unul ca accla are rugiciune prin fapte. De aceea gi Sfintul Teodor Studitul, sfatuind pe ucenicii sii, le spunea ci ,,cel ce face fapte bune gi ascultare cu smerenie si fara de cirtire, liturghie 51 preofie sdvirseste” (Cuvintul 4, Despre dragostea in Hristos si despre sirguinja la cintarile si slujbele isericesti, ed. 1940, p, 59—65). 72. — Dar rugiciunea care se face cu gura, are vreun temei in Sfinta Seriptura ? — Atit rugiciunea pe care o facem cu buzele si cu limba, cit gi aceea care o zicem cu glas tare, au destule miirturii in Sfinta Scriptura. AstfelCU PARINTELE CLEOPA TLIE 4 Sfintul Apostol Pavel zice: ,,Aduceti Domnului roada buzelor voastre” (Efeseni 6, 18). David proorocul, iaragi spune: ,.Doamne, buzcle mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta” (Ps. 50, 16). In alt loc tot el spune: ,,$i L-am indlyat pe El cu limba mea™ (Ps. 65, 16). Sau ,,Auzi Dumnezeule rugiciunea mea gi strigarea mea la Tine si vina” (Ps. 101, 1). Tn alt loc, iarasi zice: ,,cu glasul Meu citre Domnul am strigat, cu glasul meu citre Domnul m-am rugat” (Ps. 141, 1). In toate acestea, despre rugiciunea gurii si a glasului se vorbeste. 73. —Ce putere duhovniceasci are rugiciunea vorbitd, orald, pe care 0 fac, in general, credinciosii ? — Nu mare putere are rugiciunea fdcuti numai cu limba si cu glasul, deoarece Dumnezeu cere omului in vremea rugiciunii mai mult inima sa decit cuvintele gurii gi ale limbii, Ca, auzi ce zic mi, fiule, inima ta” (Prov, 23, 26). Dumnezeu cere de la noi nu numai glasul si rugaciu- nea ficutd eu gura, tare sau incet, ci mai ales suspinul si graiurile inimii noastre le cere Dumnezeu. Auzi ce zice: ,,Jie a grait inima mea” (Ps. 26, 13). $i iarigi: ,,Ricnit-am din suspinarca inimii mele” (Ps. 37, 8). Tar marele prooroc Isaia, avind in vedere ci poporul lui Israel se ruga lui Dumnezen numai cu gura, iar nu $i cu inima, zicea: ,,Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8). Sfintul Grigorie de Nyssa zice ,ci rugiciunes gurii si a limbii este granija cea mai departata a rugiciunii” (Comentariu la viata lui Moise), Alpi Sfinyi Parinji numesc rugiciunca gurii treapta cea mai de jos din seara rugiciunii celei dahovnicesti. Acestea avindu-le in vedere noi, si ne rugim Prea Bunului Dumnezeu sa ne ajute a ne ridica mai sus de treapta rugiciunii verbale ca si-L laudim gi ,,s4 cintim in inimile noastre Domnului”. 74. —Cum pot cregtinii de astizi si implineased porunca Sfintului Apostol Pavel care zice: ,,Neineetat ad vi rugai”? (1 Tes. 5, 17). — Poate oricine a se ruga neincetat daci va umbla pururea inaintea lui Dumnezeu cu mintea si cu inima sa. Cu miinile poate si lucreze, iar cu mintea si cu inima sa si fie gindindu-se la Dumnezeu, Atit doar mai adaug, ci rugiciunea duhovniceasei cea mai de cipetenie aceasta este: si fim noi nedesparjiji cu mintea gi cu inima de Dumnezeu, ori in ce yreme gi ori in ce loc vom fi. Principalul in aceasta este s& avem noi intot- deauna simfirea, adic prezenta lui Dummezeu. ,,Acest lueru inlocuieste toate rinduiclile de rugaciune gi se socoteste o rugiciune neincetata”, cum «pune Sfintul Teofan Zivoritul (Sbornicul, vol. I, ms.). Aceast simfire gi privire duhovniceasci eu mintea la Dumnezeu o avea fericitul prooroe David cind a zis: ,,Pururea vedeam pe Dumnezeu inaintea mea4 CONVORBIRI DUHOVNICESTI ca si nu ma clatin...” (Ps. 15,8). Agadar, trebuie sa inqelegem ca viata omului credincios este o rugiciune neintrerupti, daca este el nein- cetat cu mintea la Dumnezeu. 75. —Mai este vreo treaptii a rugiciunii, dupi rugiciunea inimii? — Este rugiciunea cea duhovniceasci, contemplativa, in extaz, care se zice si vedere duhovniceascii si care se face mai presus de hotarul rugi- ciunii, Cel ce a ajuns la aceasta treapté nu se roagi cu rugaciunea, ci cu simtirea; sufletul lui simte Iucrurile cele duhovnicesti. De aceasti vedere si rugiciune duhovniceascd de-abia unul din neam in neam se invredniceste, cu darul lui Dumnezeu (Filocaliay vol. X, Sfintul Isaac Sirul, Cuvintul 85). 76.—Numai rugiciunea propriu-zisi se poate socoti rugiiciune sau gi alte lucrari duhovnicesti ale mintii? — Am ariitat mai sus ci via}a crestinului poate fi o rugiiciune necon- tenitd, prin lucrarea faptelor bune. lar dac& intrebi de lucririle cele duhov- nicesti ale minfii, care intri in hotarele sfintei rugiciuni si care se pot zice rugiciune, la aceasta voi raspunde nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintului Isaac Sirul care zice: ,,Orice vorbire duhovniceasci ce se face in ascuns in mintea sau inima omului, toat& grija minfii cea buna dupi Dumnezeu gi toati cugetarea celor duhovnicesti, rugieiune se hotiriiste. Ori felurimea citirilor, ori cuvinte ale gurii spre lauda lui Dumnezeu, ori grija cea cu mihnire intra Domnul, ori inchindri ale tru- pului, ori cintarea de psalmi prin rostire de stihuri, rugiciune este gi Tugiiciune se socoteste” (Ibidem, Cuvintul 35). 77. —Cum trebuie #4 stea credinciogii la sfintele slujbe gi ce datorii au cei care merg la biserici ? — Crestinii trebuie si stea la sfintele slujbe ale Bisericii cu credinya, cu fried de Dumnezeu gi cu luare aminte. Ei sint datori, dupa putere, a se ruga fri rispindirea minfii si cu simfirea inimii. Datoriile cresti- nilor celor ce merg la Sfinta Bisericd sint acestea: — Si meargi la biserici regulat. Cine lipseste mai mult este oprit de la Sfintele Taine, afari de cel bolnav; — Si fie impiicayi cu tofi oamenii gi si ceard iertare de la toyi; —Sii jini curiiyenie trupeascd cel putin doud zile mai inainte de a merge la bisericd gi o zi cel putin, dup’ ce vin de la biseric& ; — Si meargi la slujbi mai de dimineaya,spre a avea timp si se inchine in liniste si si asculte slujba Utreniei; — Fiecare cregtin s& duci dupii a sa putere un dar cit de mic Dom- nului, ca jertfa din osteneala miinilor sule;CU PARINTELE CLEOPA ILIE 49 din timp si sd ceari preotului si i se seoata ai fami dea pc particele pentru ce Tn biser stinii sa stea cu bund-euviinga, barbatii in partea dreapti, iar femeile in partea stinga: —C ogii s4 fie imbracayi curat gi cit mai cuviineios, iar femeile ul acoperit si chipul smerit: ~ In timpul slujbei este pacat a se vorbi in Sfinta Biserica, afara de mare nevoie; — Dupa ce s-a dat binecuvintare de Sfinta Liturghie credinciogii sint datori s& stea fiecare la locul sau gi si nu se mai inchine pe lasfin- tele icoane; — Sa asculte Sfinta Liturghie cu mare evlavie, silindu-se fiecare a urmiri rugiciunile gi cintarile de la strana. — Si asculte cu luare-aminte citirea Apostolului, a Sfintei Evanghelii, precum gi cuvintul de invajaturd redic — Sa nu iask din Sfinta Biserici mai inainte de terminarea Sfintei Liturghii, afara de mare nevoie; — Credinciosii spovedii si pregititi pentru Sfinta Impirtiganie si citeased din timp rugiciunile necesare qi sii-si ceard iertare de la toi cind se apropie de cele sfinte; — Dupa Sfinta Impartisanie, credinciogii sint datori si asculte sau si citeasci rugiciunile de multumire, petrecind in acea zi cu bucuric duhovniceascé si plizindu-se de orice ispita; — Parinjii sint datori si-si duced si copii la Sfinta Bisericd gi sd-i impiirtisease cu Trupul si Singele lui Hristos; — Dupa terminarea sfintelor slujbe, crestinii si se intoarci cu evlavie la casele lor, petrecind restul zilei in cugetarea gi citirea celor sfinte gi in cercetarea bolnavilor ; — Credinciogii sint datori si spuna gi celorlalti de acasi ce au auzit si au invajat la sfinta bisericé din cintdrile, din citirile gi predica rostiti. Acestea sint cele mai importante datorii ale credinciogilor care merg in duminici si sirbatori la sfinta biserica. 78. — Care este intelesul tainic, mistic gi dogmatic al Sfintei Liturghii? ~ Sfinta si Dumnezeiasea Liturghie, in ingelesul ei mistic ne pune noui fnainte ,,intreaga comoari dogmatici si morali a Bisericii Orto- doxe”. Primul gi cel mai insemnat caracter al Sfintei Liturghii este acela cd jertfa liturgica este cu totul identici eu jertfa de pe Golgota, cu singura deosebire ci jertfa lui Hristos a fost singeroasi, iar jertfa liturgici este nesingeroasi. Apoi, jertfa de pe Golgota s-a sivirgit o singuri data si a avut destuld putere sii ispligeascd toate pacatele lumii, in timp ce jertfa50 CONVORBIRI DUHOVNICESTI liturgied se sivirgegte necontenit pind la sfirgitul veacurilor, scopul ei principal fiind de a da fiecdrui crestin in parte mintuirea intreagd cigti- ati de Domnul nostru lisus Hristos prin jertfa Sa singeroasi. Sfinta Liturghie are caracter de jertfa si de cina. In cadrul Sfintei Liturghii, plinea si vinul se prefac prin harul Duhului Sfint in Trupul i Singele Domnului, care apoi se impart in dar celor vrednici. De aceea Sfinta Impartisanie se mai numeste Euharistie, Cina Domoului, Paharul Binecuvintarii, ospatul Dragostei, Sfinta Cuminecdtura etc. (A se vedea pe larg ,,Explicarea Sfintei Liturghii” de N. Cabasila ,,Invayitura de Credingi Ortodoxa, ed. 1952; Marturisirea Ortodoxi ete.). 79. — Sfinta Liturghie se aduce numai pentru iertar-a celor pomeniti, vii si mori, sau gi pentru iertarea gi mintuirea tuturor oamenilor? — Sfinta Liturghie se aduce ca jertfa numai pentru cei drept cre- dinciosi. In prima parte a Sfintei Liturghii pot si stea la bisericd si nebotezati, adied catehumenii. In cadrul Sfintei Liturghii se fac rugiciuni de obste pentru mintuirea tuturor oamenilor, cum ne invaja Sfintul Apostol Pavel. Nominal insi, la Sfinta Liturghie se pomenesc numai cei dreptcredinciogi si cei cdrora le ingiduie Sfintele Canoane, care nu au oprire canonicd de a li se scoate miride (Inviqiitura de Credinyé Orto- dox, ed. 1952, cap. 278; Pravila Bisericeascd a lui Nicodim Sachelarie). 80.—Co ne invata Sfintii Pirinti despre efectele gi importanta Sfintei Liturghii? — Nu este ceva mai de folos nowd gi mai iubit de Dumnezeu ea jertfa Sfintei Liturghii, pentru ci ea este lucrarea Mintuitorului gi invierea oame- nilor si partigia Lui cu noi. Sfinta Liturghie este mai presus decit toata rugiiciunea gi lauda gi se cade a ne griji de lucrarea aceasta, dumnezeiasea, cici pentru ea este toati rugiciunea ce se face in Biserici gi aceasta este slujba care se face de cele mai multe ori in zilele vietii noastre. (Dupa Sfintul Simeon al Tesalonicului). Sfinta Liturghie ,,este miezul, incoronarea si desiivirgirea celorlalte slujbe prin care aducem lauda si muljumire lui Dumnezen. Ea este totodata gi singura slujbd crestina intemeiata si sivirgiti de insusi Mintuitoral”, numita si cununa celor gapte laude ale Bisericii. In timpul Sfintei Litur- ghii, se pretac sfintele daruri in Trupul si Singele lui Hristos. Prin jert(a Sfintei Liturghii ne facem piirtasi de dumnezeiestile Taine, pe care le primim ori de cite ori sintem vrednici. De jertfa aceasta se fac piirtagi 51 cei rposati in dreapta credin}a .care se mpiirtijese in chip nevazut™ de Hristos, prin pomenirea la Sfintul Altar, spre iertarea pacatelor. Multe si mari sint foloasele Sfintei Liturghii, pentru cei care participa ou eredintaCU PARINTELE CLEOPA ILIE 51 la biserica. Impreuna cu noi, insugi Hristos cu sfinyii ingeri gi toyi sfingii sint de fata. 81.—Cine poate fi pomenit la Sfinta Liturghie gi cine nu poate fi pomenit dintre vii si morti? —La Sfinta Liturghie pot fi pomeniti tofi binecredinciogii crestini care nu au anumite piedici canonice. Dintre cei vii nu se pot pomeni la Sfinta Liturghie piiginii, necredinciosii, apostayii, ereticii, cei ncbotezati, cei ce au picate impotriva Dubului Sfint, adicd hulitorii de Dumnezeu si cei care se impotrivese Adevirului cu stiin}a si voinya. Nu pot fi pomeniti la Sfinta Liturghie cei ce nu sint cununati. Dintre cei morti nu pot fi pomeniti la Bisericd ce au'murit in necredin}a, in eres, in secta, sinu- cigasii si copii morti inaintea botezului ca gi cei avortati (A se vedea Pi lionul si Pravila Bisericeascé de Arhim. Nicodim Sachelarie, ed. 1940). 82. — Ce fapte bune ajuti sfinta rugéciune gi ce fapte bune se nase din sfinta rugiciune? — Pe rugiciune o ajutd mult milostenia, deoarece ,,milostenia este aripi a rugiciunii” (Seara, Cuvintul 28). Iardsi, pe rugiciune o ajutéi linistea gi infrinarea, dup’ cuvintul ce zice: ,,Din saminta sudorii postului creste spicul intregii injelepciuni gi linistea este virf al desivirsirii celor ce se roaga”. Si iardgi: ,,cela ce de frumusejea rugaciunii s-a atins, va fugi de multime ca un asin salbatic” (Ibidem). Pe rugiciune o ajuté smerenia, deoarece, dupi Sfintii Parinyi, ,,cela ce nu se socoteste pe sine ci este picitos, rugiciunea lui nu este primita la Dumnezeu”, zice Sfintul Isaac Sirul. $i iarisi pe rugiciune o ajuta umilinya dup& acelasi sfint parinte c& ,,Jacrimile intru rugdciune sint semn al milei lui Dumnezeu” (Filocalia, vol. X, Cuv. 33). Sint ined multe alte fapte bune care ajuti sfinta rugiciune, dar acestea sint cele mai importante. lar faptele bune care se nase gi sporese prin rugiciune sint, de asemeni, multe, precum: credinta, nadejdea, mila, ribdarea, infrinarea etc. Cea mai mare virtute care odrasleste din sfinta rugiiciune este insi dumnezeiasca dragoste, dupa cum spun cei mai multi Sfinyi Paringi. 83. — Ce este postul gi de cite feluri este? — Postul este infrinarea totala sau parfiali a gindurilor rele si simyurilor trupului de pliceri si de hrand buna gi fmbelsugati gi mai ales de hrana cea de provenienjé animali. Postul este o jertfi trupeascd ce se cere a fi unitd cu milostenia si cu darurile ce se aduc la Sfintul Altar. Postul impreund cu milostenia, cu darurile aduse la Biserici, cu inchinarile si metaniile facute de credincios, toate laolalta alcituiese ‘inchinarea dato- rati de trup, ca jertfa Domnului. Postul este rinduit ,,pentru a smeribz CONVORBIRI DUHOVNICESTI sufletul”, Postul este infrinare de toate mincirurile sau la caz de bi numai de unele; infrinarea de bauturi, de toate desfatirile lumegti toate pottele cele rele, trupesti. Postul este numit de Sfinyii Paringi ,,aripa rugiciunii”, care impreun cu milostenia ridicd pe om pind la tronul lui Dumnezeu, Postul ajuti pe erestin #4 fac& rugiciunea mai cu uguringi, impacé pe om cu Dumnezeu jut mult la despitimirea sufletului, omorind poftele trupesti si mijlocind dobindirea haralui Duhului Sfint. Dupa asprimea lui, postal poate fi de mai multe feluri: post desavirgit (total, negru), post de o zi, post de mincaruri de dulce, si post ,,imparatesc”, adick mineare zilnici cu infrinare, o data pe zi, nu pin la siturare. 84. — Cei care postese de nevoie au vreo plati? Dar cei care nu pot posti din cauza bolii, a muncilor grele sau a lipsei, co trebuic wit faci ? — Cei care postese de nevoie, daci vor muljumi lui Dumnezeu pentru aceasta si nu vor cirti inaintea Lui, vor avea plata pentru rabdarea lo: tntrucit este scris: ,,In lupta aceasta grea aveyi nevoie de multi ribdare” (1 Tim., 6, 11). Si iardsi: ,,intra ribdarea voastri veti dobindi sufletele voastre” si ,.cine va ribda pind la sfirsit, acela se va mintui” (Matei 10, 22; 24,13; Marcu 13, 13). Cei care nu pot posti din cauza boli sint dez- legati de Sfintele Canoane s& minince unele minc&ruri de dulce de care au nevoie. (Canoanele 8 si 10 ale Sftntului Timotei al Alexandriei; canonul 69 Apostolic etc.). Pentru cei care nu pot posti din cauza muneilor grele, nu am gisit in Canoane dezlegarea postului pentru ci; doar de vor fi ostagi sau depinuti. Acestia, prin cdinya gi alte fapte bune vor completa datoria postului trupesc. Despre aceasti dezlegare, cel mai bine se cuvine a intreba pe episcopul locului si pe preotul respectiv, care, de la caz la caz, pot rindui alte faptc bune in locul postului. 85.—Care este cel mai mare gi mai plicut post inaintea tui Dum- nezeu? —Nu orice post este post religios si plicut lui Dumnezeu, Numai acela este post plicut si bineprimit care se face intra numele Domaului si dupa legea lui Dumnezcu, asa cum a primit-o Adam, cum au inviijat-o proorocii si cum au practicat-o toti sfintii (Facere 2,16—17; 3, 26; Levitie 19, 29—31; Isaia 48, 1—6; Toil 2, 12—15; Exod 14, 18; Matei 4,2 etc,). Sfintul Ioan Botezitorul a postit toati viaja; Mintuitorul a aritat luminat ca si postim si cum trebuie si postim (Matei 6, 16—18; Luca 21, 24); Apostolii au postit gi sau rugat (Fapte 13, 3; 14, 23; 1 Cor. 7,3; 2 Cor. H, 27). ‘Asadar, cel mai mare si mai plicut post este acela care se face dupi invajitura Sfintei Scripturi, adici si fie insotit de smerenie, de milostenie, de curajenie, de pocdinja, si unit eu postul cel duhovnicesc, infrinareaCU PARINTELE CLEOPA ILIE 5a simjurilor si a gindurilor. Asa ne invafa gi Sfinpii Parinti. ,,Postul cel adevarat, zice Sfintul Teodor Studitul, si bineprimit lui Dumnezeu este infrinarea de rautiiti..." CONVORBIREA A PATRA Despre pieat, Spovedanie, Sfinta Impirtiganie 86. — Ce este piicatul gi de co atrage dupa sine minia lui Dumnezeu in veacul de acum gi in cel viitor? — Dupa invatitura Sfintei Scripturi, picatul este cdlearea eu bun stiinga si de bunavoie a voii lui Dumnezeu. El se mai numeste gi farddelege (Invajatura de Credinya Ortodoxa, pag. 426; Rom. 5,13; Iacob, 2,9; Isaia 49, 12—13). Ridicina pacatului este pofta care ispiteste pe om (Iacob 1, 13—15). Pacatul atrage minia lui Dumnezeu asupra omului fiindea ,,pacatul este uriciune inaintea lui Dummnezeu™ (Deut. 17, 25; Ps. 5,5; Prov. 3, $2). Pacatul atrage minia lui Dumnezeu asupra omului, deoarece ,;pAc&togii sint vrijmagi ai lui Dumnezeu” (Iov 21, 17; Teremia 21, 14; Ps. 20, 8—10; 78, 6; Isaia 10, 6). 87. — In cite feluri se impart pacatele si care sint piicatele mai gren de vindecat ? — Sfintul Ioan evanghelistul imparte picatele in dowd: pédcate de moarte gi pdcate care nu sint de moarte (1 loan 5, 16—17). Tot el imparte picatele de moarte fn trei mari grupe: pofta trupului, pofta ochiului gi trufia vietii (1 Ioan 2, 16). Sfinyii Parinti impart pacatele de moarte in trei mari grupe: a. pdcate capitale, in numir de gapte; b. pdcate strigdtoare Ja cer, care sint mult mai grave, precum: uciderea, pruncuciderea, asupri- rea saracilor, ripirea avutului altora, uciderea cinstei aproapelui etc. ; c. pdcate impotriva Duhului Sfirs, Acestea sint cele mai grele pacate facute de oameni pe pimint pentru ca hulese pe Dumnezeu gi alunga harul Dubului Sfint de la om. Dintre acestea amintim: necredinja in Dumnezeu, aposta- zia (lepidarea de credin}a), eresul, secta, deznidejdea, sinuciderea, ura de om pind la moarte, prea marea ineredere in Dumnezeu, injuriturile, etc. Cele dintii se numesc ,,picate capitale”, pentru ci sint cele mai nume- roase gi stipinesc pe cei mai multi oameni. Cele de-al doilea se numese ~Strigitoare la cer”, pentru ci strigi gi cer de la Dumnezeu pedeapsd omului ined din viaja. Pacatele cele mai mari gi mai greu de vindecat sint pacatele impotriva Duhului Sfint gi picatele de moarte care stipinese pe om de mai multi vreme, adicd patimile. 88.—Care este col mai urit picat inaintea lui Dumnezeu?CONVORBIRI DUHOVNICESTI — Cel mai urit pacat inaintea lui Dumnezeu este picatul mindriei, cdci acesta a fieut pe ingeri diavoli, dupa cum gi smerenia ,poate face din diavoli ingeri’* (Seara, Cuv. 25). 89, — Care sint imprejurdrile picatului gi cite sint acestea? — Imprejurarile picatelor sint in numar de sapte gi anume: cine a facut pacatul ? Ce fel de picat a ficut? Din ce motiv gi pentru ce |-a fieut? Prin ce mijloc Ia facut? In ce vreme La fiicut (in tinerefe, la batrinete, ziua, noaptea ete.)? In ce loc l-a facut? De cite ori la facut? (A se vede pe larg .,fnvayatura citre duhovnie” de Sf. Nicodim Aghioritul, pag. 26—27, ed. 1928). = 90. — Care gi cite sint treptele pacatului? —Treptele picatului sint in numir de doudsprezece, dup’ Sfintul Nicodim Aghioritul, si anume: Prima treaptd, cind face cineva fapta bund cu scop rau pentru bani, pentru lauda, pentru cinste, adiea, cind amesteca binele cu raul. A doua treapté este implinirea faptei bune pe jumatate, necomplets, A ireia treaptd este ispita, momeala, adic& ispitirea ce vine asupra omului de la diavol, de la lume gi de la trup gi-l ispiteste pe om prin cele cinci simfuri numite de Sfintii Parinti ,.ferestrele sufletului”. 4 patra freapid este unirea, adic amestecarea minfii cu ispita. A cincea freapté a pacatului este lupta minyii adici a sufletului cu ispita. Pind aici nu este pacatul zimislit. De aici insi incepe a zimisli picatul care aduce osinda asupra omului. A sasea treaptd a pdcatului este invoirea minjii cu picatal, adicd indulcirea mintii de ispita, de pofta. Din clipa aceasta se ziimisleste picatul in mintea si inima omului gi-] face pe om vrednic de osind’, preeum spune Sfintul Apostol Iacob: ,,Pofta zAmislind, nate pAcatul, iar picatul sivirsindu-se, nagte moarte” (Iacob 1,13—15). A saptea treapté a pd- catului este picatul facut cu mintea prin imaginayie. Ca dupi ce omul se Invoieste si faci picatul, el se sileste, din indemnul diavolului, si intipfreasei acel pacat in mintea sa ca si cum lar fi facut eu lucrul, Prin imaginajie picatul creste si se inridicineaz’i in inima omului. A opta treaptd a picatului este hotarirea voinjei de a face picavul si insigi sivirgirea lui cu fapta. A noua treaptd este obicciul para- tului, adic siivirgirea lui de mai multe ori. A secea treaptd a pdcatului este patima, deprinderea, adicd sivirsirea lui permanent cu voia si fara voia omului. A unsprezecea treaptd a pdcatului este deznidejdea, cind omul igi pierde nidejdea iertirii prin pocainya, prin harul si mila lui Dumnezeu. A doudspresecea treaptd a pdcatului este sinuciderea, adicd uciderea omului deznidajduit din cauza picatelor sale cu voia sa liberi. ‘Aceasta este cea maj grea treapti a piicatului, de care si ne fereased Dumnezeu pe topi. Cel care se sinucide nu mai are iertare in veei, iarCU PARINTELE CLEOPA ILTE iy Biserica nu are voie si se roage pentru el. (Dupa Invayatura cdtre du- hovnie, p. 15). Sfintii Parini ne invaya si ne luptam cu pacatul cit este mie, in clipa ziimislirii, iar nu cind se face mare gi se inrddicineaza prin patimé in inima noastra. Sd-l ucidem, cind este furnica, iar nu leu, ciici altfel ,,furnicoleul” ne ucide el pe noi. La fel gi psalmistul David, insuflat de Duhul Sfint, zice: Fericit este cel ce va lua gi va lovi pruncii tdi de piatra” (Ps. 136, 9), adici, fericit este acel crestin care isi va zdrobi picatele sale de piatra — Hristos, cit sint incd mici ca nigte prunci, ci de vor creste mari ne vor robi in Babilonul patimilor gi ne vor ucide ele pe noi. 91. — Care este baia duljovniceased ce spali, dezleaga si scoato din ridicin& picatele omului? — Intii este baia sfintului si dumnezeiescului Botez, care spali pacatul striimogese gi toate picatele facute pind la Botez (Fapte 2, 38; Toan 3, 3—5). A doua baie, deopotriva cu Botezul, este Taina Sfintei care spala si curaja piicatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfintul Isaac Sirul: .,Dar dupa dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor dup’ Botez, Taina Pocdintei, ci pociinja este numita a doua nastere” (Filo- calia, vol. X, Cuvintul 72). Iar dumnezeiescul Parinte loan Sedrarul a indragnit si zich: Mai mare decit Botezul, dupi Botez, este izvorul lacrimilor” (Cuvintul al 7-lea, Pentru plins, Filocalia, vol. TX). 92. — Gind rimin picatele nedezlegate la Stinta Spovedanie? - Cind eregtinul nu-si mirturiseste toate picatele, asemenea lui Tuda, gi eind duhovnicul mu le dezleagi. El nu are voie si le dezlege pind ce crestinul nu primeste canonul rinduit. Dacd duhovnicul dezleagi pe cineva mai inainte de a face acela canonul, sau mai inainte de a mirturisi (de a se figidui) cA il va face, unul ca acela se face vinovat de toate pacatele celui pe care la dezlegat%A se vedea Caffea folositoare de suflet si Inva- {Atura cdtre duhovnie, de Sf. Nicodim Aghioritul). laragi, pacatele omului rimin nedezlegate daci nu face fapte de pociinya, ,,ciei fird de indrep- tare nu poate si existe iertare”. Insi, adevarata pocdinya este pirdsirea pacatului si céinta inimii, 93.— Care sint picatele impotriva Duhului Sfint (hulele) de care zice Domnul ,,ci nu se iarté nici in veacul de acum, nici in cel vitor”? Daca sint méarturisite gi se face canon pentru ele, sint iertate? — Pacatele impotriva Duhului Sfint sint acestea: necredinta gi impotrivirea adevirului dovedit al credintei crestine; increderea neso- cotta in bundtatea lui Dumnezeu; deznddejdea faja de indurarea lui Dum- nezeu, pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a dat, pentru sporirea lui56 CONVORBIRI DUHOVNICESTI in fapte bune, precum gi neindrumarea celor gresifi pe calea mintuirii; ura de moarte, nepociinta pind la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; lepadarea de credinja, eresul, secta, sinuciderea ete. Pricina pentru care aceste picate nu se iarti dg Dumnezeu nici in veacul de acum nici fn cel viitor este ,,indiritnicia omului de a nu se pocdi de aceste pacate in toati viaja si impictrirea inimii lui”. Cel ce savirgeste astfel de pAcate nu primeste iertare de la Dumnezeu, pentru ci nu voieste si fie iertat si s& asculte poruncile lui Dumnezeu. Daca un astfel de vinovat se ciieste din adincul sufletului, se miirturiseste si se hotarigte si nu mai pacituiascd si cere indurarea lui Dumnezeu cu stiiruinja gi cu lacrimi, atunci prin Taina Pocdingei el va putea primi iertare, cici nu este picat, oricit de greu ar fi el, care si covirseasci bunitatea gi de oameni a lui Dumnezeu” (Invayatura de Credinya Ortodoxa, ed. 1953). 94. —Care sint conditiile canonice ale Sfintei Spovedanii? — Spovedania, pocdinta-sau marturisirea picatelor este una din cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii prin care Dumnezeu iarté gi dezleag’ pAcatele tuturor celor ce se pockiese cu sinceritate gi hotiirisc si duci o viatii curata, dupa voia lui Dumnezeu. Ea incepe de la virsta de 6—7 ani gi se slivirgeste cit mai des, dupa nevoile sufletesti ale fieciraia. Calugirii din miniistiri, dup& traditie, se marturisese o data pe siptamind, iar mirenii cel mai des o data pe lund si cel mai rar de patru ori pe an, in cele patru posturi (Constituziile Apostolilor, 11—13; Marturisirea Ortodoxa ete.). Condiziile canonice si obligatorii ale adevaratei spovedanii sint aceste: Mai fntti, alegerea unui duhovnic bun gi iscusit. Apoi, spovedania sii fie intreaga, sincera, de bund voie, iar nu siliti, cu umilinya si sa fie neprihd- niteare (Invayatura citre duhovnic, p. 141—149). Dumnezou osindeste paeatul dup& constiinja si tnjelepciunea fieciruia, pe unii de la virsta de 10 ani, iar pe aljii de la o virstii mai mare. Dacii tsi va spovedi omul pacatele, cu tot sufletul, cu cdinga gi de bun&voie, atunci dubovnicul poate ugura vindecarea rinilor sale sufletesti, iar canonul cu care trebuie si-l canoniseasc’ pe credincios s4-1 impart in trei, O parte si o punii pe seama milostivirii lui Dumnezeu, ca nimeni nu este fara de pAcat afar de unul sin- gur Dumnezeu Care ne-a riiscump&rat cu Sfint Singele Siu din miinile diavolului, A doua parte din canon so ia duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu si dezlege gi si lege p&catele oamenilor, dupA cum spune nemincinoasa guré a Domnului nostra Tisus Hristos ( tarea Legii, 1652, cap. 322). Iar a treia parte din canon af o dea aceluia care a sivirgit picatele. Duhovnicul si aibi un loc sfint unde si spovedeascA pe oameni. De obicei, spovedania se face in Sfinta Risericd, in faya icoanei Mintui-CU PARINTELE CLEOPA ILIE 7 torului nostru lisus Hristos. Preotul este dator ca pe fiecare sa-l primeasea la spovedanie cu fata veseld, cu blindeye si eu evlavie, iar nu cu mihnire gi cu faja posomorita” (Ibidem, 327). Iar de va fi vreun om bolnav de moarte, gi va chema preotul si-l spovedeasea, iar acesta nu va merge, micar de nu ar fi duhovnic, atunci pacatele celui ce a murit nespovedit rimin asupra preotului, ,,gi preotul trebuie si se pocdiasci trei ani si me- tani 100 pe zi" (Pravila bisericeased de la Govora, 1648, p. 47). Credinciogii sint datori si spuni toate picatele gi si nu-gi schimbe duhovnicul, decit eu binecuvintare si din motive intemeiate ,,Oricare om sau femeie de-si va lisa duhovnicul su fara oarecare vini si se va duce si se spovedeascd la altul, si se despartii de Bisericd, impreund cu acela ce il primeste pe el” (Ibidem, 117). Cel ce s-a spovedit gi a primit canonisirea si dezlegarea trebuitoare fara a mai repeta picatele ficute, wunul ca acesta nu este obligat s& le repete la alta marturisire’ (Sfintul Simion al Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. IX., 24). Unii sint de parere, in chip exceptional, ,cind cineva din mireni asista la moartea nepreviizutd a cuiva, daed acela nu are atunci cui si se miirtu- riseasea, se poate spovedi celui ce asista, adici mireanului, ca apoi acesta si miirturiseased pacatele celui mort la duhovnic, Iuind dezlegare pentru amindoi” (Pravila bisericeased, mss., de Arhim. Nicodim Sachelarie) Sa se gtie ci ,,este gi o spovedanie piicitoasa sau falsi” si anume, cind cineva cauti un duhovnic lesne iertitor, care dezleagi, nu dupa legea lui Dumnezen, ci a $a, ‘Sau are aceleasi picate. Acestia se afundd amindoi in osinda, mai rau decit dac& nu s-ar fi spovedit. Cind cel ce se miirturiseste nu spune toate piicatele sale, sau le spune pe jumitate, sau le justified cu minciuni, ducind in eroare pe duhovnic, cind se vor spovedi in colectiv mai multi oameni la duhovnic, spunind picatele in gind, fara a le auzi preotul gi a le aprecia pe toate in lumina Sfintelor Canoane si a legilor morale, in toate aceste trei cazuri, Taina Spovedaniei nu este Sivirgiti canonic gi picatele rimin nedezlegate (Ibidem), ciici spovedania se face numai individual Alte conditii canonice ale Sfintei Spovedanii sint si acestea: spove- dania se face numai individual si niciodata in grup, in public, cum este obiceiul in uncle paryi. Credinciogii sint datori s&-gi cerceteze congtiinta din copiliirie si si noteze pe hirtie toate picatele facute, pentru a nu uita nici unul. Marturisirea se face intotdeauna eu post si rugdciune, inainte de a minca, atit preotul eft si credinciosul. Ea se face tn orice ai gi ori de cite ori ne mustrd constiin}a, indiferent de vrednicia preotului, ciici harul Duhului Sfint siivirgeste tain: dania se face la nevoie gi fari post, chiar dacd nu este cineva vrednic de Sfinta Impirtaganie, ciici numai prin spovedanie se spali gi se dezleag picatele.58 CONVORBIRI DUROVNICESTI 95.—Care este cheia Sfintei Spovedanii si care sint efectele ci? — Dupi inviyatura Sfintului Nicodim Aghioritul, Taina Pocdinjei se imparte in patru pirfi si anume: ‘a. Durerea inimii gi parerea de riiu a celui ce a facut pacatul. b. Spo- vedania prin viu grai gi individual la duhovnie. c. Tmplinirea canonului dat de duhovnic. d. Dezlegarea, sau cheia Sfintei Spovedanii, care se face pe capul celui ce s-a spovedit prin punerea miinilor si semnul sfintei cruci. Eel mai mare efect al Spovedaniei este deslegarea gi icrtarea picatelor celui ce a marturisit, dup cuvintul Domnului, care zice: ,,Cirora vefi ierta pacatele se vor ierta lor si cérora le veti fine, tinute vor fi (Matei 16, 19; Toan 20, 23). . 96. — Pe cine nu are yoie dubovnicul si dezloge In spovedanic? — Nu are voie si dealege pe cel ce nu se hotiriste a parisi pacatul si a face canonul. De asemenea, nu are voie si dezlege pe acei cirora cl amin& canonisirea pind ce preotul duhovnic va cerceta canoanele gi pra- vilele bisericesti, spre a se orienta asupra canonisirii lor (Sf, Vasile, can. 84, Cartagina, 43; Canonul 102 al Sinodului VI Ec., Pravila Bis. de Arhim. Nicodim Sachelarie, Sf. Simeon Tesaloniceanul). 97.—Care este cel mai important si mai folositor canon ce trebuie dat la Stinta Spovedanic? — In vremile vechi, cind crestinii aveau mare, rivni gi evlavie si se impiirtigeasch mai des cu Sfintele Taine, cel mai grew canon pentru cres de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfinta ¢i Dumnezeiasea Impirtaganie. De aceea si Canoanele Paringilor vechi, ca Sfintul Vasile cel Mare, Sfintul Grigorie de Nyssa ete. opreau pe cei picitosi pentru piicate grele de la Sfinta Impartaganie, uncori pind la 10, 15 sau chiar 20 de ani, gi le aplicau la spovedanie cele patru trepte de canonisire: plingerea la usa bisericii, ascultarea, ingenuncherea in prid- vorul bisericii si starea impreund cu credineiogii in bisericil. Abia la urma fi primeau la Sfinta Impiirtisanie (vezi Sf. Grigorie «! Neocezareei, can. 11). ‘Acum, insi, cind credinga a slibit si crestinii cei mai multi zac in adincnl nesimfirii gi a lipsei de evlavie faja de Sfinta Impartasanie eu ‘Trupul gi Singele Ini Hristos, cred ei cel mai mare canon pentru indrep- tarea sufletelor lor este pardsirea picatelor spovedite gi lupta cu ele pind Ia moarte, ar postul, rugiciunea, milostenia, metaniile si alte nevointe 44 li se dea dupa putere, dupa starea lor de sindtate gi dupa greutatea pacatelor ficute, potrivit cu scumpitatea gi iconomia Sfintelor Canoane. Deci, cel mai mare si mai de folos canon la spovedanie este piirisirea 51 ura fat de piicatele facute, precum si plingerea lor pind la moarte, CA de fi vom opri pe credinciogi numai de la Sfinta si Dumnezeiasca Imparta-CU PARINTELE CLEOPA.ILIE 59 ganie, atifia sau atitia ani, si nu le vom da canon simjit gi eu oarecare osteneala, potrivit cu gravitatea piicatelor lor, ei, nemaiavind evlavia gi rivna celor dintii crestini pentru cele sfinte, primese ugor depirtarea de Sfinta Impirtisanie si rimmin in nesimfire faya de pacatele lor. De aceea, trebuie a-i sfitui gi a-i indemna pe credinciogi si facd canonul cuvenit. Dar mai mult decit toate, si piriiseascd picatele, ci parisirea pacatelor, dupi Sfinyii Paringi, este adevdrate pociin}i. Sfintul Toan Gura de Aur zice ci ,,Cel mai cumplit lucru al paicatului este a petrece in picat gi cel mai rau lucru al cdderii este a nu se scula din piicat” (Cuvint la Proorocul Iona, la Daniil, la cei trei coconi si pentru pocdinya, in Pugul Sfintului Ioan Gurd de Aur; Buziu, 1833). Asadar, daci cel mai cumplit lucru este a petrece in piicat, apoi cel mai folositor lucru este canonul parasirii picatului, Dac& cel mai tiu Iucru al ciderii este a zace in cadere, apoi cel mai mare si mai folositor canon este a ne ridica noi din cidere! 98. — Astiizi se pot aplica intocmai Caneanele stabilite de Biserici? — Sfintele Canoane, atit cele apostolice, cit si ale Sinoadclor ecume- nice, locale gi ale Sfinyilor Parinti, intotdeauna au fost, sint si vor fi drep- ‘tare de mintuire gi cilduzitoare ale sufletelor, iar noud tuturor ni se cuvine a ne supune gi a pizi dumnezeiestile Canoane cu nestrimutare, ,,cd cei ce nu le piizesc se supun sub infricogate certiiri gi canonisiri” (Pidalion, M-rea Neam}, ed. 1844, fila 8). In cazuri exceptionale si urmeze porunca ierar- hului locului si a duhovnicului, 99,-—Nu cumva prin acesten crestinii se indepirteazi de Bisericd gi de Prea Curatele Taine? —Nu Sfintele Canoane sint pricina departirii crestinilor de Biserica lui Hristos, ci nepizirea scumpatatii si a iconomiei celor rinduite de Canoane fi indepiirteazi pe preoti si pe popor de Biserica lui Hristos. Sfintele Canoane, dintotdeauna, sint spre folosul gi mintuirea sufletelor, chiar gi acelea care au numai valoare istorici si nu se mai pun tn aplicare azi. Canoanele istorice ne araté cum au fost puse pe atunci in aplicare de Sfinyii Paringi gi de conducitorii Bisericii crestine, cind Biserica era atacata de erezii si prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor ce pils- ‘torese azi Biserica lui Hristos, atit in Riisiirit cit gi in Apus. Canoanele care contin in ele dogme gi legi morale: cu nimie nu gi-au pierdut valoarea. Ele sint ca nigte faruri de lumini ale Bisericii, spre indreptarea cordbiei celei vii care este Biserica lui Hristos, ce pluteste in valurile veacurilor spre limanul mintuirii. Deci nimeni nu are voie si invinuiased Sfintele gi dumnezcigtile ‘Canoane pentru riutatea ce stipineste azi pe cei ce mu au frica de Dum-60 CONVPRBIRI DUHOVNICESTI nezeu. Un lucru ins& trebuie finut minte. Preot torii sd cunoascd bine scumpatatea gi iconomia Sfintelor Canoane si si le puna in practica dupa vreme gi de la caz la caz cu fiecare suflet rinit de piicate. Studentii teologi ar trebui si cunoascd cit mai bine cum sa aplice scumpiitatea gi ico- nomia Canoanelor care s-au pus de Dubul Sfint in Biserica lui Hristos. Mare primejdie este atit pentru preofi cit gi pentru pastoritii lor, daci nu cunose cit de putin Sfintele Canoane, precum si felul cum trebuie si. le aplice. CAci zice Sfintul Ioan Gurd de Aur ,,cd mare primejdie este pentru preot a nu cunoaste Canoanele si mare pripastie este acolo unde Canoanele nu stpinesc. De aceea gi fiecare episcop, cind se hirotoneste, mirturiseste ci va pizi Canoanele Bisericii” (Canonul 2 al Sinodului VIT Ecumenic). 100.—Ce ne puteti spune despre spovedania in comun, ce #¢ practic’. in unele Jocuri? — Asemenea spovedanie este necanonici, nu are valoare de Tainii, iar pAcatele rimin nedezlegate. Asemenea practici trebuie cu totul parasite, pentru a nu se desfiinja Taina Sfintei Spovedanii si a arunce in osinda atit pe preot, cft si pe credincios. 101. — Daca cineva rimine in acclengi picate dupi mirturisire gi nu se pociiegte, este vinovat credinciosul sau duhovnicul? In acest caz ‘cum este mai hine si se procedeze? Si-I primeasci in continuare pentru a nu se deznddajdui sau si-| trimita Ja alt duhovnic? — Daci cineva, dup miirturisire, stiiruie mereu in aceleasi picate sau gi in altele mai grele gi daci preotul gi-a facut datoria gi l-a sfatuit indeajuns #4 piiriseascA picatul iar el nu a ascultat, atunci preotul nu este vinovat. Iar daci preotul nu I-a sfatuit indeajuns gi nu I-a canonisit dup& legea lui Dumnezeu ¢i din nepisarea lui acela cade in acelagi sau in alte pdcate mai grele, atunci gi preotul are piicat gi se osindeste ca unul ce nu a pus doctoriile necesare pe ranele picatelor. Iar dac& preotul gi-a dat toati silinta si-l ajute sufleteste pe cel ce petrece in nepasare gi nepocdin}i, ins. firi de folos, atunci este bine a-l trimite la alt doctor mai_iscusit, poate prin acela fi va da Dumnezeu credinciosului indreptare. Insi nu degrabi si-l wad pane pe el, ci #& procedeze cu blindete gi indelunga rib- dare, ca si nu-l arunce in deznddejde. 102. —Co datorii are duhovnicul fafi de fiii sai duhovnicesti gi ce datorii au fili duhovnicesti fapi de duhovnic? —Duhovnicul are mare datorie fata de fili sAi duhovnicesti, de a-i supraveghea, de a-i invita pururea gi de“a sq ruga lui Dumnezeu pentru: CLEOPA ILI 61 cu PAREN mintuirea lor. Iar fii duhovnicesti au gi ei datoria de a asculta invajaturile duhovnicului lor, de a-i cere intotdeauna sfat si binecuvintare pentru toate, de a-si face canonul rinduit, de ji spre indreptarea lor si de a se ruga pentru pirintele lor duhovni 103. — Cum trebuie inteleasi duhovnicia in viata Bisericii Ortodoxe ? —Duhovnicia ,,este judecittoric interna a sufletului crestin care are imparatia lui Dumnezeu iniuntral su, avind ca judecitor constiinja sa, adicd stiinja de sine, in raport cu legile Domnului, cu ajutorul cirora preotul poate face deosebire intre bine si rau. Intrucit crestinul nu se poate cunoaste exact pe sine, nici Legea lui Dumnezeu nu o stie pe deplin si nici aplicarea la faptele sale nu o poate face fara pirtinire, pentru a-gi completa aceasté judecatd interna, apeleaz’ la un judecdtor extern, ase- menea lui, dar superior lui prin harul Duhului Sfint, pe care il consulta gi de la care cere ceea ce-i lipsegte — iertare, lumini si adevar". Acesta este duhovnicul, a cirui misiune este si examineze, si indrume, si judece in numele lui Hristos, si dea sentinga dezlegirii sau nedezlegirii picatelor, neconditionat sau conditionat, toate implinindu-le in cadrul legilor lui Dumnezeu date lui de Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie, in afara ecdrora nu poate si fie legare sau dezlegare de picate, lumina gi adeviir bisericese (Ioan 14, 15—30; 15, 1—14; Pravila Bisericeasci de arhim. Nicodim Sachelarie). 104. —Cind are yoio crediinciosul si-gi schimbe duhovnicul ? —Taté ce spun Canoancle in legituri cu aceasta: ,,Oricare om isi va lisa duhovnicul siu fara anumiti vind gi se va spovedi la altul, si se desparta de Bisericd impreuni cu acela ce il primeste pe el (Pravila Bisericeasci de la Govora, cap. 118). In caxz ci duhovnicul, dupa multa ribdare gi sfiituire, nu observa nici o indreptare la eredincios, un asttel de penitent trebuie trimis la alt duhovnic, sub motiv cd nu se pricepe a-i vindeca ranele sale sufletesti. Daci cineva a tost afurisit (exclus din Biserica) de episcopul siu, nu are voie si fie primit de alt episcop mai inainte de a fi iertat de episcopul su. Insa el poate si apeleze la sinod ca si se apere gi sinodul poate da o alta hotarire (Antiohia, 6). Sfintul Simeon al Tesalonicului spune cd »preotul trebuie sé afuriseasca (sii opreasca) de la cele sfinte pe cel vinovat tind este rinduit de Canoane, ca si nu se incarce de picate striine. CA nu este aceea ribdare, ci pricini de pierzare. Ci nu se cuvine a fi noi mai milostivi decit Sfinjii Paringi, Arhiercul sau duhovnicul, fiind stipinit de aceleagi piicate ca gi cel ce se spovedeste, sii nu socoteasci ci i se vor ierta lui acele plicate, dacd va fi ingiduitor gi-i va usura pe piciitosi, calcind legile Domnului. Ci pentru ale sale pacate si ceara iertare iar62 CONVORBIRI DUHOVNICESTI legea Ini Dumnezeu s& o aplice cu dreptate. Poate fi ingiduitor numai atunci cind piiciitosul se va hotiiri a se indrepta de La rau gi @ se smeri intru pockinpi” (Tratat asupra tuturor dogmelor cap. 9,30). 105. — Cum trebuie si se procedeze cu acei credinciogi care au sivirgit piicato grele gi totugi cor cu stiruintit Sfinta * — Cu aceia care au picate grele gi totugi cer stiruitor Sfinta Impirti- ganie, iatd cum trebuie procedat. Daci se vor spovedi curat, cu mare durere de iniméi, cu lacrimi gi cu ciinya, duhovnicul care i-a oprit un timp de la cele sfinte, potrivit Sfintelor Canoane, poate si le faci acest pogo- riimint, Adic& si impart canonul dat gi numirul anilor de pociingi in trei pirfi, dupa cum am spus mai inainte, 0 parte si o pund spre milostivirea gi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca nimeni din oameni nu este uri de piicat; a doua parte a canonului si riimin asupra celui ce a sdvirgit picatele; iar a treia parte de canon si o ia duhovnicul asupra sa, ca cel ce are putere de la arhiereu si lege gi sii dealege, dup cum ice nemin- cinoasa guri a Domnului nostra lisus Hristos (Indreptarea legii, Tirgo- vigte, 1652). Duhovnicul, pentra a se orienta mai bine in legituri cu scum- pitatea si pogorimintul pe are il race de la caz la cax ou cei ce se spove- flese gi se poctiesc, este bine wi citeasck cu injelegere Sfintele Canoane si mai ales canonul 102 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, iar nicidecum si se bazeze pe priceperea sa, cici ,,duhovnicul are putere a lega gi a dezlega numai in conformitate cu legea Domaului”. + ‘Asadar, canonisirea trebuie facuta numai potrivit cu invipitura Sfintei Seripturi, potrivit cu Sfintele Canoane gi invéyAturile Sfinyilor Parinti, cici altrel spovedania gi pocdinja nu ar aduce nici un folos credin- ciosului gi nici duhovnicului. 106.— Cum trebuie procedat cu acei credinciogi care nu primese canon la spovedanie? Dar cu cei care sint bolnavi i tu pot face canenul ? —Cei ce nu vor s& primeasci un canon la Sfinta Spovedanie, dupi multi sfituire, de vor rimine in indaratnicia lor, nu li se poate face dea- legarea de picate, cum spune Sfintul Nicodim Aghioritul in Invapitura ciittre duhovnic. Celor bolnavi, insi, li se peate face ugurare de canoanele eare cer ostencald trupeasci, precum: post, metanie, ptiveghere, milos- tenie, daci nu au de unde da ete.; insi pentru osteneala dubulai nu sint scutifi, adici de sfinta rugiciune, cea dintotdeauna, ¢i de multumire ciltre Dumnezeu pentru suferinja pe care o au, Dupi cum am zis, canonul celor bolnavi se poate schimba nu insi gi obligayia de a ierta, a se ruga gi a muljumi neincetat Iai Dumnezeu pentru toate, cAci prin aceasta # vor mintui.CU PARINTELE CLEOPA ILIE. 63 107.— De cite ori pe an trebuie si se spovedease’ mirenii? — Spovedania nu este legati de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de cite ori simjim nevoia si ne usurim sufletul de povara pacatelor gi si primim mingtierea Harului gi nidejdea iertarii. Cu eit ne spovedim mai des cu atita este mai bine. De ebicei insii, spovedania este legati de cele patru posturi. Porunca a patra a Bisericii invati si ne mérturisim picatele de patru ori pe an, in cele patru posturi. Cei mai sporiti in evlavie si se spovedeasci in fiecare lund, iar ceilalti ,,micar o data pe an” gi anume in Postul Pastilor (Marturi- sirea Ort., partea I, intrebarea 90). 108.—De cite ori pe an trebuio si ne impartigim dupa rinduiala Biserieii? Sfinta Impiirtisanic, fiind strins legati de Spovedanie, se poate da, cu dezlegarea duhovnicului, in cele patru posturi, sau cel mai des o dati pe luna pentru cei mai evlaviogi si cel mai rar la Sfintele Pasti. Ins numai dupa savirsirea canonului dat. Sfintul Toan Gura de Aur recomarnda: credinciosiler ca se pot impartisi cel mai des de doudsprezece ori pe an, la cele doudsprezece praanice imp&ritesti, cu dezlegarea duhovnicului lor, sins cu fried si cu cutremur, ca 84 nu lum osindi in loc de hrani gi moarte in loc de viaji” (Impirtire de griu, Cuv. 53 si 54). 109, —Care sint condifiile principale pentru a primi cineva eu vred- nicie Trupul si Singele Domnului? —Pregatirea pentru Stinta Impartisanie este de dowd feluri: tru- peasci si sufleteascd. In general ea consta din urmitoarele piri: mirturisirea picatelor, fiir de care nimeni nu s¢ poate pina la gapte ani sint soutiti a, Spovedani impartisi, nici chiar clericul. Numai co de spovedanie. b. Impécarea eu tofi oamenii. Nimeni nu se poate tmpiirtasi certat cu cineva si neimpacat, sau avind riutate, ura si gind de rizbunare asupra cuiva. Dumnezeu, fiind dragoste, primegte la cele sfinte numai pe cei care jart& si tritiese in dragoste. ¢. Infrinarea de la mincare de dulce si de la orice pofta si necuriitie trupeasc’, Sopii sint datori si find cel putin sapte zile de curiifenic inainte de Sfinta Impirtiganic gi inca trei zile dup’ Sfinta Impartiganie. Credin- ciogii sint datori si find curiyenie gi si posteasck miercurea, vimerea fi in cele patru posturi cind se imy sc. In caz de boali grea, preotul le rinduieste un post mai scurt, dupa caz. Cei care se impirtigese intre posturi sint datori si posteasca cel putin trei pind la gapte zile, inainte de Sfinta Impartisanie. Crestinii sint datori si se infrineze inainte de pri-64 CONVORBIRE DUHOVNICESTI mirea celor sfinte, de biuturi, de tutun, distractii, glume, zavistie, cle- vetire ete. ea canonului dat de duhovnic, Credinciosii nu se pot nvoirea duhovnicului lor si fiir implinirea canonului rinduit de el la spovedanie, afard de caz de boalA sau alte imprejuriri grave, cind pot a cele sfinte in orice situagie s-ar giisi cei in cauzi. e. Rugdciunea. Credinciogii sint datori sii se roage mai inainte de pri- mirea Sfintei Impartdsanii in mod deosebit. Si citeasci din ajun rugiciuni din Ceaslov, din Pealtire gi Acatistier; s4 faci dup& putere metanii, inchi- niciuni, milostenic la sdraci gi alte fapte bune. In mod deosebit sint datori 8& citeased, seara, Acatistul Mintuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pociinyi, Canonul Ingerului pazitor si Canonul Sfintei Impar- tiganii, iar dimineayé cele doudsprezece rugiciuni. Dupi primirea celor sfinte, credinciogii trebuie 54 citeascd rugaciunile de mulfumire. 110. — In ce imprejuriri se pot impiirtdsi credinciogii cu pogorimint, adic in mod exceptional? — Dupa cum am spus, cei ce sint oprifi un timp de Sfinta Tmpirta- tanic se pot impartasi cu pogoramint numai in caz de primejdie de moarte, adic& de accidente, de operatic, internare in spital pentru mai mult timp ete. De asemenea, femeile insircinate se pot impirtasi in luna a noua, orice oprire canonici ar avea, cu condifia ca dup& nagtere sii find in con- tinuare canonul dat de duhovniec. 111, —Care dintre crostini nu se pot impirtiisi nici chiar inainte de moarte? — Nu pot fi impéartisiti nici chiar pe patul de moparte, crestinii orto- docgi care refuzi cele sfinte ; cei care s-au lepadat de credinja; cei care au pirisit Biserica si sau dus la secte; cei dementi, adicd céi care nu pot judeca cu mintea gi nu se pot spovedi; cei in agonie care nu au apucat si fie mai inainte spovediti si impartagiti; cei indraciti (demonizayi); cei care hulese pe Dumnezeu gi fl injurd, chiar si pe patul de moarte; cei care au sivirgit pacate impotriva Sfintului Duh pind fn ceasul mortii nu s-au pociit; cei deznidajduiti care vor sa-gi puna capat zilelor; cei cu totul robiti pind la moarte de beyie, de grele pacate trupesti, furii de cele sfinte gi cei care nu vor sA jerte nici la moarte pe aproapele lor. 112, — Ce alte sfaturi ne mai puteti da in legdturd cu duhovnicul gi ?

You might also like

• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (821)
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (122)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4610)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1840)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Tóibín

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1946)
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1104)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (897)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2520)
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4203)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (537)
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (345)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2104)
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (589)
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1016)
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1898)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (842)
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (440)
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (599)
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (806)
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (401)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1715)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5806)
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brene Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1091)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)
• Manual de Utilizare Masina de Facut Paine Star-Light MPD-800W

  

  Document15 pages

  Manual de Utilizare Masina de Facut Paine Star-Light MPD-800W

  catapetru

  100% (3)
• Raport REVEAL - de Ce Lovim Copiii PDF

  

  Document34 pages

  Raport REVEAL - de Ce Lovim Copiii PDF

  catapetru

  No ratings yet
• Molitfelnic Vechi

  

  Document623 pages

  Molitfelnic Vechi

  serbantica

  92% (12)
• Cartea Pollyanna

  

  Document139 pages

  Cartea Pollyanna

  Laura Lupu

  75% (12)
• Cartea Pollyanna

  

  Document139 pages

  Cartea Pollyanna

  Laura Lupu

  75% (12)
• 2014 07 20 Nu Trebuie Sa Va Placa Duhovnicul

  

  Document2 pages

  2014 07 20 Nu Trebuie Sa Va Placa Duhovnicul

  catapetru

  No ratings yet
• Maica Siluana - Sa Ne Vindecam Iertand

  

  Document41 pages

  Maica Siluana - Sa Ne Vindecam Iertand

  Stoica Ciprian- Ionut

  No ratings yet
• Articole Din Ziarul de IASI Mai 2006

  

  Document6 pages

  Articole Din Ziarul de IASI Mai 2006

  catapetru

  No ratings yet
• Ioan Maximovici - Cuvant de Sfintele Pasti

  

  Document2 pages

  Ioan Maximovici - Cuvant de Sfintele Pasti

  ionelcretan

  No ratings yet
• 30-01-2007 Proces Verbal HCL Non Stop Complex

  

  Document38 pages

  30-01-2007 Proces Verbal HCL Non Stop Complex

  catapetru

  No ratings yet
• Studiu Despre Martiri Crestini

  

  Document40 pages

  Studiu Despre Martiri Crestini

  catapetru

  No ratings yet
• Manual Irigatie Orbit

  

  Document39 pages

  Manual Irigatie Orbit

  catapetru

  No ratings yet