Terminologia gimnasticii Gimnastica, ca si celelalte ramuri sportive, are o terminologie proprie, care cuprinde ,, termeni folositi pentru redarea pozitiilor, miscdrilor, exercitiilor, aparatelor si materialelor ajutatoare utilizate pentru practicarea ei, cat si modul de descriere al exercitiilor” (Terminologia gimnasticii, 1974). Descrierea terminologicd a exercitiilor are o mare important in formarea imaginii corecte si clare despre miscare, in intelegerea continutului, precum si in procesul formarii deprinderilor motrice, usurand comunicarea dintre specialistii domeniului, dintre profesor si elevi, sporti si antrenori, concurenti si arbitri, asigurand circulatia informatiei, cat si intelegerea acesteia. Ca orice stiint care se afl intr-o dinamica permanenté, si terminologia gimnasticii a suportat transformari, perfectiondndu-se in raport cu evolutia disciplinei, purtand amprenta diferitelor sisteme si metode de gimnasticé, fiind influentat si lexicul terminologic. Astfel, tot ce a apdrut nou in stiinta, in tehnica, in activitatea practica, s-a reflectat si in limba, evolutia terminologiei de specialitate incadrandu-se organic in evolutia limbii. contributie majora la evolutia terminologiei gimnasticii a avut Gheorghe Moceanu, reputat profesor de gimnastica, folclor. in lucrarea Istoria gimnasticii in tara noastr8, Gh. Moceanu recunoaste apartenenta sa la sistemul de gimnasticd german al lui Jahn, termenii folositi redand pozitii si miscri din gimnastica la aparate. in aceasta carte, apare termenul de roata gigantica” , elementul cel mai greu de executat, dar spectaculos in acea vreme. Profesorul Dumitru lonescu a elaborat prima terminologie de specialitate in limba romané, intitulaté “Terminologia exercitiilor de ordine, libere, cu instrumente si la aparate”. Aici apar precizari privind pozitille sau tinerile fundamentale, cum sunt: atarnarea, rezemarea, sederea, starea in genunchi.Oficializarea gimnasticii suedeze in invatamant a facut ca terminologia si poarte amprenta acestui sistem. Aceasta terminologie a fost prelucrata si adaptata de profesorul Virgil Rosala, care i-a adus imbunatatiri in concordant cu procesul de innoire si perfectionare a limbii romane. Astfel apar termeni simplificati cum ar fi: pozitie in loc de pozitiune, rotare in loc de rotatiune, sprijin in loc de reazem, mers in loc de mergere, apare gerunziul stand in loc de stare, sezand in loc de sedere, dar aceste schimbari nu au fost suficiente, continutul, cat si ramurile gimnasticii evoluand in permanent’. Aparitia, nu intotdeauna controlata, a unor termeni noi, imprumutarea altora din literatura strdina, dupa traduceri incorecte, introducerea acestora in limba romana, fara o verificare atenta, au facut ca limbajul tehnic al domeniului sa aiba unele inexactitati, iar unii termeni sa circule cu sensuri limitate, locale sau contradictorii. ‘in anul 1974 apare lucrarea de referinta in domeniu ,, Terminologia gimnasticii, elaborata de A. Stroescu si R. Podlaha, care devine oficialé, impunandu-se ca un titlu de referinta in randul lucrarilor de specialitate. Este bine sistematizaté, a eliminat gerunziul din descrierea pozitiilor fundamentale, a adus precizari privind regulile de descriere a exercitiilor de gimnasticd, sistematizand exercitiile in grupe structurale. Terminologia gimnasticii ridicd cele mai multe probleme dintre toate disciplinele sportive, deoarece dispune de un vast cmp terminologic, sistemele si metodele practicate in diverse tari fiind diferite. Evolutia ramurilor gimnasticii, in mod deosebit a celei de performanta, este foarte dinamic’; in fiecare competitie major au aparut elemente si legari de elemente noi, de aceea, prin concizie in gimnastica de inalt& performanté, elementele noi poarta numele gimnastului care le-a executat pentru prima dat, deoarece descrierea amanuntitd a elementului este complicata ( Danilova, Stalder, Endo, Comaneci, Tsukahara, Diamidov, Dragulescu, Popa, Silivas, Khorkina, Susunova, Ginger, Homma, Dragulescu).Cerintele terminologiei gimnasticii Pentru a-si indeplini functia de comunicare, terminologia gimnasticii trebuie sd respecte anumite cerinte de baz’: a) s8 respecte particularitatile de limba privind termenii utilizati folosind cuvintele din fondul lexicului principal si s& respecte particularitatile gramaticale ale limbii; b) s fie stiintific’, dar accesibila. Clasificarea exercitiilor pe criterii morfologic, functional, biomecanic nu trebuie sa constituie o greutate in ‘intelegerea corecta a efectului produs de un exercitiu; c) sd fie unitar’. O notiune daca exprima acelasi continut, s8 aiba acelasi inteles, indiferent daca este vorba de gimnastica de baz sau gimnastica de performanta; d) sa fie precisa, pentru a elimina interpretarile; e) sd fie clara, sd creeze imaginea reala a elementului respectiv; #) s8 fie concis’, scurtd, s4 nu contind elemente suplimentare. intre precizie, claritate si concizie trebuie sa existe un echilibru. Pentru a evita lipsa de claritate sau precizie si pentru a respecta cerinta conciziei, se pot folosi si termeni conventionali: podul, sfoara, sarituri ca mingea, roata, dar numai atunci cand aceste denumiri sugereaza structura miscari; g) sd serveasc drept mijloc de comunicare international’. Aceast cerinta se refer’ la gimnastica de performanta. Limba oficial a Internationale de Gimnastica (FIG) este franceza, iar toate elementele se regasesc in codul de punctaj. In relatiile internationale, este absolut necesar’ cunoasterea corespondentelor termenilor romanesti, in concordant cu limba oficial& folosita de FIG, pentru a intelege descrierea exercitiilor si continutul codului de punctaj, care se schimba din 4 in 4 anisi, uneori, din 2 in 2 ani, reconsiderandu-se valoarea anumitor elemente in functie de evolutia lor pe plan mondial.Notiuni de baz’ Pentru intelegerea unitard a continutului gimnasticii, este necesara prezentarea unor notiuni legate de elementele care definesc exercitiul, de caracteristicile miscarii, de planurile si axele de miscare ale corpului, de tehnica pozitiilor etc. Elementele care definesc exercitiul © Exercitiul fizic reprezinta o actiune motrica cu valoare instrumentala, conceput si programat in vederea realizarii obiectivelor proprii diferitelor activitati motrice (A. Dragnea si A. Bota, 1999). Termenul de exercitiu in gimnastica are doua acceptiuni: — Act motric, care constituie elementul de bazé al oricarei miscari, efectuat cu scopul adaptarii imediate sau al construirii de actiuni motrice; — Inlantuirea mai multor elemente structurate intr-un tot unitar, efectuate individual sau in grup, liber, la aparate sau cu obiecte portative (Terminologia gimnasticii, 1974); * Exercitiu liber - exercitiu bazat pe miscari analitice si globale, executat fara aparate sau obiecte portative; * Exercitiu liber ales — combinare de elemente conceputa de antrenor, coregraf sau sportiv, in vederea participarii in concursuri pe baza unor cerinte stipulate in regulamente; * Exercitiu impus — combinare de elemente conceputa de cel care organizeaz concursul, gimnastul fiind obligat sa-| execute, dar s-a renuntat la acesta din cauza monotoniei si duratei mari a concursurilor; * Elementul tehnic ~ miscare cu structurd unitard distinct sau componenta a unui exercitiu care porneste dintr-o pozitie initiala si se termin’ intr-o pozitie final’;* Procedeu tehnic — modalitatea concreta de efectuare a elementului tehnic; * Legare — executarea neintrerupta a dou sau mai multe elemente in care pozitia final a elementului precedent constituie pozitie initialé a elementului urmator. Exemplu: rostogolire inainte din ghemuit in ghemuit, rostogolire inainte din ghemuit in departat, rostogolire inainte din departat in departat, rostogolire inainte din departat in ghemuit; * Combinatie —imbinarea mai multor elemente tehnice intro ordine anume; * Compozitie - combinarea creatoare, echilibrata, a diferitelor elemente tehnice, componente ale unui exercitiu. cile exercitiului Exercitiul se caracterizeaz& prin continut si forma. Continutul exercitiului — este dat de totalitatea elementelor si caracteristicile specifice care il determing influentele asupra organismului. compun si Eleste astfel structurat incat s conduca la realizarea scopului final al activit8tii si cuprinde: * miscrile corpului sau segmentelor (rotare, rasucire, balansare); * efortul fizic solicitat apreciat prin volum, intensitate, complexitate; * efortul psihic, respectiv gradul de solicitare a proceselor psihice. Forma exercitiului reprezinta succesiunea miscarilor componente, precum sirelatiile dintre ele, fiind legat& de aspectul exterior, vizibil, finisat care d& atributul calitativ al miscarii, exprimand plastica misc&rii, ritmul, forta de redare, semnificatia sa.Caracteristicile miscarii Miscarea constituie actiunea de deplasare a corpului sau segmentelor sale in spatiu fat de un punct de referinta si este sinonima cu actul motric, element (tehnic), exercitiu (fizic), flind un act reflex ce apare ca réspuns la semnalele ce vin pe caile senzitive si prezint’: * Caracteristici spatiale, reprezentate de: = traiectoria miscarii —drumul parcurs de corp sau segmentele sale intre pozitia initiald si cea finala; —amplitudinea — mirimea deplasarii corpului sau segmentelor sale intre doud repere, exprimate in grade si unitati de masurd lineare; — forma traiectoriei —care poate fi rectilinie sau curbilini - directia ~sensul de deplasare a corpului sau a segmentelor sale in timpul miscarii; avem directii principale (inainte, sus, lateral, jos, inapoi) si directii intermediare, care se refer’ la brate (inainte-jos, inainte-sus, inapot-jos, lateral-jos, lateral-sus, oblic-inainte— jos, oblic-inainte-sus, diagonal) * Caracteristici temporale, reprezentate de: — ritm — const in alternarea partilor sau fazelor misc&rii; —tempou — indica numarul sau cantitatea de miscari realizate in unitatea de timp. Planurile si axele de miscare ale corpului Planurile in care se executa migcarile segmentelor corpului corespund planurilor anatomice si sunt urmatoarele (fig.1):* frontal (A) — dispus vertical, paralel cu fruntea, imparte corpul intr-o parte anterioar si una posterioar. Planul frontal care imparte corpul intr-o jumatate posterioar’ si una anterioara se numeste medio-frontal; * sagital (B) — dispus tot vertical, perpendicular pe planul frontal, imparte corpul in doud jumatati —st&nga si dreapta. Planul sagital care imparte corpul intr- © jumatate dreaptd si una tng’ se numeste medio-sagital; * transversal (C) - este perpendicular pe cele doua planuri (frontal si sagital) si ‘imparte corpul intr-o parte superioara si alta inferioara. Planul transversal care imparte corpul intr-o jumatate superioara si una inferioara se numeste medi transversal. Toate planurile medii ale corpului sunt planuri principale. Toate miscarile se produc in articulatii si se efectueaza in jurul unor axe. Axa de miscare reprezinta linia situat8 intr-un anumit plan, in jurul c&ruia unul dintre segmentele osoase se deplaseaza fat de cel8lalt segment. Ea nu este fix, ci se poate deplasa odat’ cu segmentul. Acestea sunt: * axul vertical — la intersectia planului frontal cu cel sagital si este linia imaginard ce traverseaz corpul din crestet in interiorul poligonului de sustinere si permite executarea miscarilor in plan orizontal; + axul sagital (anteroposterioar) la intersectia planului sagital cu cel transversal si traverseaz’ imaginar corpul din inainteinapoi si permite executarea miscdrilor in plan frontal (lateral); * axul transversal (frontal) — la intersectia planului frontal cu cel transversal si striate imaginar corpul de la stdnga la dreapta si permite executarea migcérilor in plan sagital. Tehnica pozitiilor Partea mecanicii care se ocupa cu studiul pozitiei corpurilor in spatiu si al interactiunii fortelor in mentinerea conditiilor de echilibru este statica. in asigurarea pozitiilor corpului actioneaza atat fortele interne, cat si fortele externe, care se echilibreaza reciproc si se concentreaza intr-un punct numit centru general de greutatePozitia C.G.G. este necesar’ in studiul conditiilor de echilibru al corpului si segmentelor sale. Corpul se afld in spatiu in trei situatii (pozitii) de echilibru: * pozitia de echilibru stabil — C.G.G. se gaseste sub punctul de sprijin si amandou’ se gasesc pe aceeasi vertical (atarnat), proiectia C.G.G. réméne in interiorul bazei de sustinere; * pozitia de echilibru nestabil - C.G.G. este situat deasupra punctului de sprijin si amandoua se gasesc pe aceeasi verticala (pozitia stand si derivate din ea). La cea mai mica abatere fata de pozitia de echilibru, greutatea corpului nu mai trece prin punctul de sprijin, el se dezechilibreaz’ si cade; Laom, * pozitia de echilibru indiferent— C.G.G. coincide cu punctul de spriji aceasta pozitie nu se intalneste. Corpurile se afla in echilibru atunci cand verticala centrului de greutate cade, obligatoriu, in perimetrul bazei de sustinere, iar gradul de stabilitate este cu atat mai mare, cu cat suprafata de sustinere este mai mare $i C.G.G. se afl mai aproape de ea. Cu cat stabilitatea corpului este mai mica, cu atat efortul muscular depus va fi mai mare pentru mentinerea pozitiei. Gradul de stabilitate este dat de inaltimea C.G.G., situat deasupra bazei de sustinere, marimea bazei si unghiul de stabilitate, care este format de verticala C.G.G. cu dreapta ce uneste C.G.G. cu marginea bazei de sustinere. Cu cat acest unghi este mai mare, cu atat creste gradul de stabilitate (fandare) (fig. 2). Notiuni legate de ,, pozitie” Pozitia reprezinta situatia static’ a corpului sau a segmentelor acestuia in desfasurarea miscarii si este o stare de moment. Pozitia corpului fata de sol poate fi: e) verticala (ortostatica); ) orizontala (clinostatica); g) inclinata. in gimnastica, precizarea pozitiilor are o importanta tehnico-metodicd deosebita, deoarece acestea pot determina chiar gradul de dificultate a unui element ethnic. Pozitiile se impart in:* pozitie initiala — pozitia din care incepe orice miscare; * pozitie final — pozitia corpului la terminarea miscarii. * pozitie fundamentalé -o pozitie a corpului stabilit’ in mod conventional, dupa natura reazemului fata de sol sau aparate: stand, pe genunchi, asezat, culeat, sprijinit, atarnat; * pozitia derivata se obtine din pozitiile fundamental prin modificarea segmentelor corpului unele fata de altele; * pozitie compusd cumuleazi mai multe pozitii ale segmentelor corpului situate in planuri sau directii diferite; * pozitie specific’ — pozitie cu structura complexa, cu caracter de forta, echilibru sau mobilitate cu un anumit grad de dificultate in executie, fiind considerata element tehnic (stnd pe maini, cumpin, pod, sfoara). Rolul pozitiei initiale (de plecare, de start) depinde de scopul, structura si continutul exercitiului si trebuie : + s8 asigure conditii optime de executie (stabil8 si comoda) ; « sd ugureze miscarea ; * s& ingreuneze miscarea ; * s8 asigure executia corecté a migcérii si continuarea miscarilor urmatoare. Prescurtari terminologice Pentru a descrie rapid exercitiile la aparate, cat si exercitiile de dezvoltare fizicd, se utilizeaz’ prescurtarile de termeni, care se fac dupa anumite reguli. Pozitiile fundamentale, partile corpului, denumirea miscarii si aparatele din gimnastica se scriu cu litere mari; directia miscari si alti termeni se scriu prescurtat, cu liter’ mic’. Dupa fiecare prescurtare, se pune punct. Pozitiile fundamentale Stand =St., Pe genunchi = Pe G.,Asezat = Asez. Culcat = Cul., Atarnat =At, Sprijin =S Partile corpului Abdomen = Abd. Gat =Gt.Glezna = Gl Antebrat = Ab. Brat =B. Mana =M.Cap =C. Palma = Pl. Calcai_ = Ce. Picior = P. Ceafé Piept = Pt. Coapsi = Cps. Pumn =Pm.Corp = Cp. Spate = Sp. Cot . Sezuti = Sz. Crestet Sold = §.Deget = Dg. Talpi. =TpFati =F. Trunchi =T. Frunte = Fr. Umar =U. Gamba = Gb. Varf =V. Genunchi=G. Denumirea misc&rii Alergare = Alerg. Arcuire = Arc. Aplecare = Aplec. Apropiere= Aprop. Aruncare = Arunc. Balans = Bal. Cadere = Cad. Catarare = Cat. Coborare =Cob. ep. Deplasare = Deplas. Ducere = Duc. Departare = Aparate de gimnastica 1. Capr& = Cpr. Inele Banca = Bnc. Bara = Br. Barna = Brn. Cadru = Cdr. Cal = =In. Lada =Ld.Paralele = Pri. Paralele inegale = Pri.in|. Scard fixa = Sc.f. Trambulina = Tramb Directia miscérii inainte = inai. Lateral =lat.inapoi_— = inap. Oblic = obl. Diagonal = diag. Orizontal = oriz. Dreapta = drp. Stanga = stg. Jos = jos Sus = susAlti termeni Alternativ = alt. Alternativ = alt. Aplecat = apl. Sprijinit =spr.Apropiat = apr. Departat = dep. Apucat = ap. Rasturnat = rast. Reguli privind descrierea exercitiilor in gimnastica Pentru descrierea exercitiilor in gimnastica, trebuie respectata urmatoarea ordine: 1 Pozitia initiala (plecare, start) este pozitia din care incepe miscarea si poate fi fundamentala sau derivata, iar la aparate se specifica si pozitia fata de aparat. Exemplu: stand departat, cu méinile pe crestet— St.Dep.cu M.pe Crt. 2. Timpul de executie 3. Denumirea migcarii ce urmeazi a fi executata. Exemplu: rasucire (Rasuc.), indoire (Indoi.), ridicare (Ridic.), aplecare (Aplec.), ducere (Duc.). 4, Segmentul care execut miscarea. Exemplu: brat (B), trunchi (T), picior (P) 5. Directia pe care segmentul executa miscarea. Exemplu: inainte (inai.), lateral (lat.), inainte sus (inai-sus). 6. Pozitia finald poate fi una dintre pozitiile fundamentale sau derivate. in legari, pozitia initiala se descrie doar la inceput, deoarece pozitia finala a migcarii anterioare poate fi identicd cu pozitia initiala a migcarii urmatoare. Dupa pozitia initial, se pun doud puncte ,, : ,,, iar in cazul migcSrilor compuse, intre elementele componente, se foloseste ,,cu”,, si” sau, ,,, (virgula).Exemplu: stand departat cu bratele lateral: Maini pe solduri, cu aplecarea trunchiului inainte si rasucirea trunchiului dreapta (M. Pe $. cu Aplec. T. inai. si Rasuc. T. drp.). jin descrierea exercitiilor, timpii sunt pusi inaintea miscarilor, iar cand o miscare dureaz’ mai multi timp, sunt legati cu linioars (-). Exemplu: 1-2. Toate exercitiile sunt impartite totdeauna in timpi pari ( 2, 4, 8, 16 timpi etc.), deoarece, cand se lucreaz pe muzica, numaratoarea trebuie s8 corespundi frazei muzicale. Exemple: P.|. — Stand departat cu mainile pe solduri: 1. indoirea trunchiului spre dreapta 2. Revenire 3. Indoirea trunchiului spre stanga 4, Revenire 5. Aplecarea trunchiului inainte 6. Revenire 7. Extensia trunchiului 8. Revenire in pozitia initial. Prescurtat: P.I. St.dep.M.pe $. 1. indoi.T.spre drp. 2. Rev. 3. indoi.T.spre stg. 4. Rev. 5. Aplec.T.inai. 6. Rev. 7. Exten.T. 8. Rev. in gimnastica de performants toate elementele tehnice specifice fiecdrui aparat de concurs sunt impartite dupa gradul de dificultate in Tabele de Dificultati si se regasesc in Codul de punctaj elaborat de F.1.G astfel: 1. DificultateA 0,10 P. 2. Dificultate B 0,20 P. 3. DificultateC 0,30 P 4. DificultateD 0.40 P. 5. DificultateE 0.50 P.6. Dificultate F 0,60 P. 7. Dificultate G. 0,70 P.