RADU TEODORESCU

DECENȚA CA MOD DE VIAȚĂ

Cugir, 2020
1
 CUPRINS

Introducere
1. Decența ca respect pentru bunele moravuri
2. Decența ca bună cuviință și bun simț
3. Decența ca modestie și lipsă de pretenții
4. Decența ca onestitate
5. Decența și pudoarea sau decența ca al simțul păcatului
6. De ce creștinismul ortodox este pentru o viață decentă?
Concluzii

2
 INTRODUCERE

Realitatea este că puțini dintre noi suntem preocupați și interesați de decență. De ce? Fiindcă sunt puțini ce
care știu ce este decența. Când vorbim de decență mai toți dintre noi ne gândim la un fel de stare de a fi decent și
de a trăi decent. A trăi decent poate să însemne mai multe lucruri:
- a duce o viață liniștită,
- a avea tot ceea ce îți trebuie,
- a nu duce lipsă de nimic din cele necesare etc.
Ei bine toate aceste lucruri adevărul este că intră în componența decenței dar ea este și ceva mult mai mult.
Prin urmare ce este decența? Decența este:
1. Respect al bunelor moravuri,
2. Bună-cuviință,
3. Pudoare,
4. Lipsă de pretenții,
5. Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei,
6. Onestitate exterioară,
7. Politețe,
8. Respect,
9. Reverență,
10. Sfială,
11. Pudoare etc.1
Avem aici care sunt principalele sensuri ale termenului de decență. Prin urmare ceea ce se poate constata
este că decența este un termen amplu cu multe implicații nu numai morale ci și spirituale. Cartea de față este fără
doar și poate o încercare de a medita mai mult la tema decenței. Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt din ce în
ce mai puțin cei care sunt interesați de ea. Se poate vedea că deși mai toată lumea face apel la decență ei bine în
realitate sunt puțini cei care o pun în practică sau mai bine spus ajung să o trăiască. Iată de ce trebuie să știm că o
meditație pe tema decenței trebuie să știm că este bine venită. Creștinii ortodocși sunt oameni ai decenței chiar
dacă mulți nu sunt conștienți de acest lucru. A fi un om decent este într-un anume sens similar cu a fi un creștin
ortodox autentic. Totuși ce înseamnă un om decent? Un om decent este un om:
- care este lipsit de pretenții,
- modest,
- care respectă bune cuviință,
- pudic,
- politicos,
- onorabil,
- acceptabil etc.2
Toate aceste lucruri sunt unele care după cum putem să ne dăm seama fac conturul a ceea ce noi vom
denumi ca fiind un om decent. Omul decent de azi sau creștinul ortodox autentic este adevărat că este într-o
stare de asediu. De ce? Fiindcă sunt din ce în ce mai mulți cei care nu cred în decență și nici nu vor să fie oameni
decenți. Iată că lucrurile sunt cât se poate de clare: dacă nu suntem oameni ai decenței suntem oameni:
- certați cu bunele moravuri,
- bădărani,
- grosieri,
- neciopliți,
- aroganți etc.3

1După Dicționarul explicativ.

2Idem.
3A fi decent după cum am spus este un fapt care ne spune că trebuie să fim modești. Ei bine sunt relativ puțini cei care au ajuns să
asimileze decența cu modestia. De ce este așa? Este așa fiindcă trebuie să știm că omul modest este un om care știe ce înseamnă să fi
modest. Sunt din ce în ce mai puțini oameni modești fiindcă am ajuns să fim unii care credem că:
- totul ni se cuvine,
- totul ne aparține,
- totul este al nostru.
3
 Este evident că trebuie să ajungem să trăim decența ca fiind partea din creștinismul ortodox. Iisus nu a
folosit niciodată în predicile Lui termenul de decență dar dacă este să facem o privire retrospectivă a ceea ce a
predicat El vom vedea că mai în toate cuvintele Lui se găsește îndemnul la decență. Este adevărat că evreii L-au
găsit pe Iisus indecent. De ce? Fiindcă El nu a venit să confirme așteptările lor de a fi un Mesia politic ci a fost
mai mult un Mesia religios. Ei bine cu această problemă ne confruntăm mai mulți dintre noi când ne referim la
decență. De ce? Fiindcă trebuie să știm că există un fel de decență:
- laică
- sau secularistă
a lumii din jur. Cum se manifestă această decență? Este evident că mai toată lumea ar găsii indecent dacă
crainicul de la știrile de la televizor ar începe să înjure și să blesteme în direct.4 Ei bine acesta este numai un
exemplu de ceea ce înseamnă decența în sens secularist sau laic. Totuși, ironia este că mai nici unul dintre noi nu
prea suntem deranjați că la mai multe buletine de știri de multe ori nu ne sunt prezentate decât mizeriile societății
umane:
- crime,
- violuri,
- asasinate,
- violență,
- ură,
- jafuri,
- spargeri,
- șantaj
care sunt numai câteva lucruri care evident că mai toți le urmărim pe micul ecran. Este evident că trebuie să fim
mult mai rezervați în ceea ce privește decența în mediul public. Aceasta fiindcă după cum am spus sunt din ce în
ce mai puțini care se manifestă decent în spațiul public. În Evul Mediu de exemplu era de neconceput ca femeile
să ajungă să poartă fuste mini (mini-jupuri) fiindcă era considerat un lucru indecent (pe care eventual numai
prostituatele îl făceau). Ei bine în zilele noastre este cât se poate de firesc ca mai ales femeile tinere să poarte
fuste cât mai scurte și cât mai provocatoare. Nu este nimic indecent în această modă. Iată cum vrem nu vrem
vom vedea că Evul Mediu a fost din mai multe puncte de vedere mult mai decent decât suntem noi cei din
modernitate. Se consideră că vremurile noastre sunt un fel de “culme” a tot ceea ce înseamnă viața umană. În
acest sens sunt unii care consideră că fiindcă suntem:
- avansați,
- emancipați,
- tehnologizați,
- științifici,
- inovatori
ei bine am ajuns să fim oameni care evident că știm ce este decența și nu numai atâta dar am ajuns să o și ducem
la maxim. Să fie lucrurile chiar așa? Este bine să știm că decența nu ține de progresul:
- științific
- și tehnic al lumii.
Decența este mai mult un lucru care ține de sufletul omului deci de:
- morala
- și de conștiința
omului.5

Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa. Dacă este să privim la lumea din jurul nostru vom vedea că ea este o lume care nu prea simpatizează
indecența. La mai toți mari lideri politici și sociali ai lumii li se cere să fie decenți. Totuși oamenii simplu nu își cer lor decența.
4Virgiliu Gheorghiu, Efectele televiziunii asupra minții umane (Institutul de cercetări psihosociale și bioetică, 2018).
5Este bine să știm că există o profundă legătură dintre conștiința morală și decență. Aceasta fiindcă după cum am putut vedea decența

implică cu sine și buna-cuviință. Suntem membrii unei societăți care mai cu toate ocaziile ajunge să ridicularizeze cuvioșenia. Aceasta
fiindcă sunt mulți care consideră că trebuie să existe cuvioșenie numai în biserică și eventual în mănăstiri. Ei bine lucrurile nu sunt chiar
așa. Dacă este să privim lucrurile mai bine vom vedea că cuvioșenia nu este un lucru ce trebuie să fie ținut numai în mediul:
- ecclesial,
- și monahal.
Aceasta fiindcă cuvioșenia la fel de bine poate să fie o manifestare a decenței. Sunt decenți oamenii care sunt cuvioși și oamenii
cuvioșeniei. Ei bine în zilele noastre acest mare adevăr creștin ortodox a ajuns să fie contestat de din ce în ce mai mulți oameni.
4
 Gânditoarea Betty Marcovici a fost o gânditoare care spunea că: “decența în comportament este adevărata
valoare a omului.” Din aceasta trebuie să înțelegem că decența este un lucru care ne face să fim oameni:
- responsabili,
- morali,
- integrii,
- capabili etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că valoarea omului nu constă în ceea ce posedă ci mai mult din
lucrurile care ajung să intre în facerea sufletului său. Trăim într-o lume care pune mare accent pe trup în
defavoarea sufletului. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care nu vor să fie decenți dar totuși știu că decența este
un lucru bun.6
Se spune că în vechime într-un sat trăia o familie boierească. Tatăl familiei boierul a murit și acum familia a
ajuns să își sărbătorească ziua de onomastică.
- Greu ne este fără tata.
- Așa este.
- El a fost creierul acestei familii.
- Nu știu cum de nu ne-a lăsat nouă banii pe care îi avea.
- Da a fost foarte bogat.
- Să fi fost așa de zgârcit?
- Poate.
Dintr-o dată s-au auzit bătăi în ușă.
- Cine să fie?
- Mergi și vezi.
Fata cea mare a familiei s-a dus la poartă.
- Cine este?
- Sunt eu deschideți.
- Cine?
- O fată din sat.
Fata boierului a deschis ușa.
- Bună seara doamnă.
- Bună seara.
- Doamnă vina aici de la tatăl meu.
- De ce?
- Tatăl meu este grav bolnav.
- Și ce să îi fac eu?
- Nu trebuie să îi faceți nimic.
- Atunci?
- Spune că trebuie să veniți de grabă până la el.
- De ce?
- Fiindcă are să vă comunice cea foarte important.
- Nu am vreme acum.
- Dar este foarte important doamnă.
- Nu acum.
- De ce doamnă.?
- Tu nu vezi că este seară?
- Dar tata spune că este important.
- Spune-i că voi venii mâine.
- Dar nu înțelegeți doamnă.
- Ce să înțeleg?
- Tata este grav bolnav și s-ar putea să moară până mâine.
- Eu cred că știu ce vrei tu.
- Ce să vreau doamnă?
- Vrei să mă influențezi să îmi fie milă de tine și să te ajut pe tine și pe tatăl tău cu bani.

6Elijah Anderson, Code of the Street: Decency, Violence, and the Moral Life of the Inner City (W. W. Norton & Company, 1999).
5
 - Nu doamnă nici vorbă.
- Deci spune-i tatălui tău că voi venii mâine.
- Doamnă vă rog...
- Nu, nu ies acum seara pentru nu știu ce fleacuri.
Fata boierului a închis ușa.
- Cine a fost? Au întrebat restul din familie.
- O fată din sat.
- Și ce vroia?
- Nimic, fleacuri.
- Bine, cum spui tu.
Ai bine așa s-a întâmplat că în acea noapte omul cu pricina a murit. S-a făcut dimineață și fata boierului s-a
trezit.
- Ei bine acum voi merge la fata din sat.
A mers și a ajuns la casa fetei. Înăuntru toți erau îmbrăcați de înmormântare.
- Ce este? Ce se întâmplă?
- A murit. Tatăl fetei a murit.
Fata boierului s-a dus la fata săteanului.
- Condoleanțe.
- Mulțumesc.
- Ei bine am venit.
- O doamnă dar este prea târziu.
- De ce să fie prea târziu?
- Fiindcă tata a murit.
- Asta am văzut și eu.
- Prea târziu.
- Dar despre ce voia să îmi spună?
- Aseară mi-a spus dar nu totul.
- Te ascult?
- A spus că este vorba de comoara tatălui dumneavoastră.
- Ce este cu ea?
- A spus că știe unde este ascunsă.
- Cum așa?
- Tatăl dumneavoastră și tatăl meu când încă trăiau au ascuns o mare comoară cu toate bogățiile tatălui
dumneavoastră.
- Și nu ți-a spus unde este comoara?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă a promis tatălui dumneavoastră că îi va spune numai unuia dintre membrii familiei.
- Proastă și de ce nu mi-ai spus aseară?
- Asta am încercat să vă spun aseară dar nu ai vrut să mă ascultați.
- Vai nu se poate. Comoara...
Așa se face că nimeni nu a mai știu unde este comoara fiindcă omul a dus cu sine secretul în mormânt.7
Avem aici o întâmplare care ne spune că delăsarea nu este bună. După cum spune proverbul nu lăsa pe mâine
ceea ce poți face azi. Dacă este să fim sinceri câți dintre noi nu am ajuns să delăsăm lucrurile și să fim unii care să nu
mai ținem cont de ceea ce trebuie să facem azi fiindcă spunem că putem să facem lucrurile și mâine? Mai ales în
ceea ce privește pocăința oamenii se comportă astfel. Nu se pocăiesc azi fiindcă se vor pocăii mâine.8Prin urmare
este bine să știm că și în ceea ce privește decența acest lucru se aplică deplin: decența trebuie să fie trăită
începând de azi și nu de mâine.9

7Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

8Ilarion Felea, Pocăința. Studiu de documentare psihologică și sociologică (Ala Iulia, 2018).
9Iată prin urmare că este bie să știm că decența este un lucru care trebuie să adusă din sfera:

- inconștientului
- în sfera conștientului.
6
 Premiza aceste cărți este că decența trebuie să fie un mod de viață. Ea nu este în nici un fel un lucru care
trebuie să fie un fel de subsidiar al preocupărilor omului contemporan. Aceasta fiindcă după cum am spus
trebuie să știm că vom ajunge să fim decenți în măsura în care vom ajungem să știm foarte bine ceea ce este
decența și modul în care se manifestă ea. După cum am spus decența are mai multe implicații:
- religioase,
- morale,
- spirituale,
- mistice
- sau ascetice.
Suntem chemați să cultivăm decența și să ajungem să fim conștienți de toate potențialitățile ei. Decența este
un fapt care ne face să fim oameni ai
- bunului simț
- și al bunei cuviințe.
Vom vedea că decența este o noțiune mult mai vastă decât am crede. Aceasta fiindcă ea este un lucru care
după cum putem să ne dăm seama ajunge să ne facă să fim oameni duhovnicești și morali.10

CAPITOLUL 1

DECENȚA CA RESPECT PENTRU BUNELE MORAVURI

Acest capitol nu este un capitol despre morala creștin ortodoxă. Este mai mult un capitol despre ceea ce am
putea denumii ca:
- simțul,
- intuiția,
- gustul,
- dispoziția
spre moral și spre morală. Aceasta fiindcă trebuie să știm că suntem oameni care trebuie să ajungem la un fel de
simț al moralei. Ei bine acest lucru este un fapt care ajunge să se manifeste în primare distincție dintre:
- bine
- și rău.
Cu toții știm ceea ce este bine și ceea este rău. Lucrurile sunt simple în teorie dar ele ajung să se complice în
practică. De ce? Fiindcă este bine să știm că mai toți oamenii răi ajung să își găsească:
- scuze,
- motivații,
- circumstanțe atenuante,
- camuflaje,
- ascunzișuri
prin care să demonstreze că răul pe care îl fac este de fapt un bine.
1. Naziștii germani au considerat că este un lucru bun să ajungă să extermine 6 milioane de evrei fiindcă
evreii erau o rasă inferioară și așa că ei făceau un bine umanității,
2. Inchiziția catolică a fost o instituție care spunea că face un bine prin faptul că ajunge să ardă ereticii pe rug
fiindcă ei pe rug se purificau de erezia lor.
3. Alquida a fost o rețea teroristă care a crezut că face un bine să distrugă World Trade Center din America
(Centrul Mondial Comercial) fiindcă în acest mod i-au trimis pe toți cei morți în rai.

Aceasta fiindcă nu are mare valoare decența ce nu este făcută conștient. Sunt mai mulți care consideră că de fapt decența este un lucru
care ține mai mult de instinct. Este instinctul cel care ne spune când să fim decenți și când nu. Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa.
Decența ca să fie o faptă bună, adică să aibă valoare mântuitoare trebuie să știm că trebuie să fie conștientă adică să fie făcută din
proprie inițiativă. Iată de am considerat că o carte expres despre decență este un lucru bine venit. Este un lucru binevenit fiindcă ea
poate să lămurească pe mai multă lume care este sensul decenței și de ce ea este o virtute importantă.
10Lambert Velthuysen; Malcolm Mowbray; Catherine Secretan, A Letter on the Principles of Justness and Decency, Containing a Defence of the

Treatise de Cive of the Learned Mr Hobbes (Brill, 2013).

7
 4. Hindușii indieni care au ucis mai mulți oameni în numele zeiței Kali susțineau că ei fac un bine fiindcă așa
ajungeau să îmblânzească mânia zeiței Kali.
Acestea sunt numai câteva exemple care ne spun că din cele mai vechi timpuri oamenii au fost unii care
și-au găsit scuze pentru răul pe care l-au comis. Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii sunt unii care pot să
fie vicleni. Ei bine este tocmai simțul decenței pe care nu îl au oamenii răi. Nici un om rău nu va spune despre
sine că este:
- rău,
- pervers,
- viclean,
- duplicitar,
- distrugător,
- criminal,
- violent etc.
Aceasta fiindcă oamenii răi sunt unii care evident că ajung să nu mai știe când trec linia de demarcație dintre
bine și rău. Dacă este să vorbim în termenii moralei este bine să știm că răul nu este un lucru decent. Nu are cum
să fie decent ceea ce este rău și o distrugere a moralității.11
Prin urmare este bine să știm că cu un anumit simț al decenței am fost cu toții înzestrați. Gânditorul Vasile
Ghica spunea cât se poate de inspirat: “natura știe să se dăruiască. Și tuturor cu decență.” Din aceasta trebuie să
înțelegem că fiecare dintre noi am fost înzestrați pentru a duce o viață decentă. Cine ne-a înzestrat? Evident că
Dumnezeu Tatăl. Se spune că spune că un prim aspect al decenței este viața în armonie cu toate cele ale lumii
din jur. Este decența cea care ne spune că a fi:
- mojici,
- mocani,
- bădărani,
- violenți,
- agresivi,
- și ostili
cu cei din jur este un lucru care nu este decent și nu are nimic cu decența. Prin urmare se poate spune că un prim
nivel al decenței este bunul simț. Avem în mod natural un simț al naturii. Gânditorul Vasile Ghica a denumit
natura ca fiind una care ne dă tot ceea ce este necesar pentru viață dar ceea ce a voit el să spună este că de fapt
este vorba de Dumnezeu. Omul care Îl are pe Dumnezeu nu se poate să nu fie un om al decenței. Aceasta
fiindcă după cum am spus decența este un lucru care Îl caracterizează pe Dumnezeu. Unii dintre teologii creștin
ortodocși vor găsii această afirmație mult prea antropomorfică. Adică cum să fie Dumnezeu Tatăl un Dumnezeu
al decenței? Aceasta fiindcă noi credem că decența este un lucru care îl:
- caracterizează,
- definește,
- se potrivește,
- i se cuvine
numai omului. Trebuie să fim cât se poate de siguri fiindcă în sens moral este bine să știm că decența este și un
lucru care se poate spune că îi este proprie lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă este Dumnezeu Tatăl cel care
este sursa decenței. Fiindcă Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu al moralei și al sfințeniei este bine să știm că El
este un Dumnezeu care nu este deloc străin de decență.12

11Hristos Yannaras, Libertatea moralei (București 2004).

12Dacă Dumnezeu Tatăl nu este străin de decență cum se face că noi ajungem să fim străini de ea? Ei bine cine întoarce spatele decenței
este bine să știm că de fapt întoarce spatele lui Dumnezeu Tatăl. Teologic și acest lucru este o posibilitate. Sunt mulți gânditori și
filosofi seculariști care sunt unii care au ajuns să susțină că de fapt decența nu este un lucru care vine de la Dumnezeu Tatăl. Decența
este mai mult un lucru care ajunge să fie un fel de simț natural a omului ce nu are nici un fel de legătură cu cerul. Aceasta este ceea ce se
poate spune ca decența:
- secularistă,
- ateistă
Fiindcă este bine să știm că există și o astfel de decență. Ei bine lucrurile trebuie să știm că sunt mult mai profunde decât a spune că
decența nu vine de la Dumnezeu Tatăl. Creștinismul ortodox ne spune că este bună și decența fără de credința în Dumnezeu Tatăl
numai că ea nu are o valoare mântuitoare. De ce? Fiindcă omul pentru a ajunge să se mântuiască are nevoie de credință în Dumnezeu
Tatăl și Domnul Iisus Hristos.
8
 Este evident că decența este un lucru care nu poate decât să ne aducă numai lucruri bune și morale. Aceasta
fiindcă după cum am spus trebuie să știm că este conștiința cea care ne face să fim unii care să avem o conștiință
morală. Este vorba de un simț moral pe care toți oamenii îl au. Acest simț moral trebuie să știm că este unul care
ajunge să fie cel care face distincție dintre:
- bine și rău,
- viciu și virtute,
- cuvios și necuviincios,
- corect și viclean,
- adevăr și minciună etc.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus este bine să știm că decența este un simț elementar al binelui
și al răului. Totuși ceea ce trebuie să știm că omul poate:
- avansa,
- decădea
de la simțul decenței. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să vedem lucrurile cât se poate
de bine și de potrivit. Decența trebuie să fie una care să fie accentuată sau mai bine spus să fie una în care să
ajungem să sondăm din ce în ce mai mult. De ce? Fiindcă trebuie să știm că decența ajunge să ne facă să fim unii
care să trăim cât se poate de:
- liniștiți,
- împăcați,
- mulțumiți,
- neprihăniți.
Toate aceste lucruri este bine să știm că vin odată cu punerea în practică a decenței.13
Decența prin urmare poate să devină un mod de viață dar este bine să știm că este un mod de viață numai în
măsura în care ajungem să o lăsăm să fie așa. Aceasta fiindcă este bine să știm că în nici un fel decența nu este:
- instinctuală
- și inconștientă.
Decența se trăiește conștient după cum la fel de bine se trăiește și conștiința. Simțul decenței este un simț
care ne vine din conștiință care este și ea o parte din sufletul nostru. După cum am spus și cu alte ocazii
conștiința este glasul lui Dumnezeu Tatăl din om. Este tocmai acest glas unul care oamenii îl aud și prin care pot
să simtă chemarea lui Dumnezeu Tatăl la omul. Este evident că trebuie să fim unii care să ajungem să fim
motivați de acest glas al conștiinței care:
- ne mustrăm cât facem bine
- și ne mustră când facem răul.
Aceste lucruri fiindcă este bine să știm că decența este un lucru care:
- ne motivează,
- ne impulsionează,
- ne propulsează,
- ne duce
înainte. Decența prin urmare este simțul nostru moral. Este un simt care ne spune că cei care caută să lupte
pentru drepturile căsătoriile dintre persoanele de aceiași sex este un lucru indecent. Nu este un lucru decent
fiindcă după cum am spus nu este ceva care este moral. Tot ceea ce nu este moral nu este decent. Se poate vedea
aici legătura profundă dintre decență și morală.14

13Anthony Stewart, George Orwell, Doubleness, and the Value of Decency (Studies in Majorliterary Authors, 32) (Routledge, 2003).
14A avea un simț moral și a fi decent sunt două lucruri cât se poate de înrudite. Aceasta fiindcă este bine să știm că cu toții avem nevoie
de acest simț al decenței. Aceasta fiindcă el ne guvernează și ne spune cum să facem o lume:
- mai bună,
- mai frumoasă,
- mai dreaptă,
- mai luminoasă în sens moral.
Toate aceste lucruri sunt posibile atunci când omul devine conștient de simțul decenței din sufletul lui și ajunge să fie unul care să
ajunge să fie profund inspirat de decență. Când vedem oameni ai decenței ei bine de cele mai multe ori ajungem să fim inspirați. De ce?
Fiindcă ei ne fac să fim unii care să vedem că decența nu este o veche teorie a religiei creștin ortodoxe ci mai mult un fel de practică ce
nu este un eșec ci o reușită. Aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că decența poate la fel de bine să ne inspire la moralitate.
9
 Poate pentru unii poate părea cât se poate de ciudat faptul că decența este un lucru care se manifestă
printr-un simț al ei, adică un simț al decenței. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care știu că au numai cinci
simțuri:
1. Văz,
2. Auz,
3. Miros,
4. Pipăit,
5. Gust.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că odată ce omul ajunge să pășească pe calea vieții duhovnicești în el
ajunge să se nască mai multe alte simțuri:
- simțul mistic,
- simțul ascetic,
- simțul spiritual,
- simțul moral.
Este adevărat că la un anumit nivel toate aceste simțuri sunt unele care intră în componența simțului religios
creștin ortodox. Este bine să știm că acest simț este unul care ne face să fim cât se poate de deschiși spre paza
simțurilor sufletului nostru.15
Pe vremea ascensiunii Imperiului Persan regele Kambyses se pregătea să atace Egiptul.
- Victoria este a noastră, a spus Kambyses generalilor lui.
- Așa este, au răspuns generalii.
- Egiptenii sunt pierduți.
- De ce?
- Se încăpățânează să creadă că ne vor înfrânge.
- Armata noastră este net superioară numeric.
- Da așa.
Războiul a început și egiptenii au fost înfrânți. Regele Egiptului de la acea vreme Psammetich III a fost luat
prizonier. El a fost adus în fața regelui persan Kambyses.
- Pleacă-te mie.
- De ce?
- Fiindcă așa poate îți voi cruța familia.
- Ori mă voi pleca sau nu ție tu tot ce vrei să faci vei face.
- Prostule, a spus Kambyses.
Regele Kamsbyses a strigat către gărzi:
- Gărzi să fie aduși copii lui Psammetich.
- Bine majestate.
Au fost aduși copii regelui.
- Îi vezi?
- Da, a răspuns Psammetich.
- Vor murii din cauza ta.
- De ce?
- Fiindcă nu ai voit să te predai fără de război nouă perșilor.
- Gărzi?
- Da majestate?
- Să fie decapitați toții copii.
Copii au fost decapitați dar regele Psammetich nu a spus nimic.
- Nu zici nimic? Ce fel de tată ești tu?
Din nou regele Kamsyses a strigat către gărzi?
- Gărzi?
- Da majestate?
- Să fie adusă soția lui Psammetich.
- Bine majestate.

15Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri (Galați, 2010).

10
 - O vezi tu pe soția ta?
- Da
- Ei bine fiindcă nu ai voit să te predai și ea va fi ucisă.
Regele Kamsyses a strigat din nou:
- Să fie decapitată femeia.
Soția regelui Psammetich a fost decapitată. Psammetich nu a scos nici un cuvânt, nici o lacrimă.
- Nu spui nimic?
- Nu am nimic de spus.
- Ești om fără inimă?
- Nu.
- Atunci de ce nici măcar nu plângi?
- Fiindcă toți suntem datori cu o moarte.
- Gărzi! a strigat din nou regele Kambyses
- Da majestate?
- Să fie aduși prietenii lui Psemmetich.
- Bine majestate.
Au fost aduși prietenii lui Psemmetich. Erau în haine zdrențuite și într-o stare de plâns. Când i-a văzut
regele Psemmetich a căzut la pământ și a început să plângă cu amar:
- O nenorocitul de mine!
- Ce faci nebune? A întrebat uimit Kambysees.
- Plâng și mă tânguiesc.
- De ce?
- Fiindcă prietenii mei merg la moarte din cauza mea.
- Tu plângi pentru prietenii tăi și nu ai plâns pentru familia ta?
- Familia mea mă privea pe mine dar prietenii mei nu sunt vinovați de loc.
- Deși ești dușmanul meu de moarte trebuie să știi că te admir pentru cum te comporți, a spus învins regele
Kambyses.16
Întâmplarea de mai sus care a avut loc în antichitate este una care ne spune care este modul în care ajunge să
se comporte un om responsabil. Ei bine un om responsabil este un om care trebuie să știm că întotdeauna își
asumă deplin faptele pe care le face și ajunge să sufere când vede că din cauza lui sunt pedepsiți oameni
nevinovați. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să avem decența de a ne asuma:
- responsabilitatea,
- vine,
- datoria
faptelor pe care le facem. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să fim unii care să ne dăm seama că decența
ajunge să se manifeste și prin responsabilitate. Trebuie să fim responsabili de faptele pe care le facem. Aceasta
fiindcă trebuie să știm că aceste fapte sunt unele care evident că ne vor face să fim unii care să ajungem să fi
conștienți de tot ceea ce este sensul vieții noastre spirituale. Simțul decenței este unul care ne face să fim mult
mai sensibili față de:
- conștiință
- și de moralitate.
Aceste lucruri este bine să ajungem să le avem în noi fiindcă numai așa eventual vom ajunge să facem fapte
care să ne fie de folos spre mântuire.17

16Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

17Gânditoarea Betty Marcovici spunea cât se poate de frumos că: “decența este o haină elegantă care nu poate să fie purtată de oricine.”
Ce să înțelegem din aceasta? Că decența este elegantă? Mai mult decât atât. Trebuie să știm că decența este un lucru care ne:
- înnobilează,
- ne ridică,
- ne înalță,
- ne face superiori.
Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom ajungem să fim unii care să ne dăm seama că decența trebuie să fie
câștigată atunci când nu o posedăm. Cum ajunge să dobândim decența? Vom face acest lucru prin mai multe lucruri:
- a sta în jurul celor decenți,
- a citii mai mult despre decență,
11
 De multe ori trebuie să știm că viața ne poate scoate în față lucruri neprevăzute. Sunt lucruri care trebuie să
știm că ne i-au prin surprindere și acest lucru trebuie să știm că ajunge să fie un lucru care de multe ori aduce în
noi mai multe:
- dileme morale,
- probleme spirituale,
- incertitudini duhovnicești,
- nesiguranță morală.
Iată ce spunea în acest sens gânditorul Stanilsaw Jerzy Lec “între o iubire şi altă iubire, măcar din decenţă, ar
trebui introdusă o a treia: iubirea-carantină.”18 Ce să înțelegem din această afirmație? În primul rând trebuie să ne
spună că dacă am ajuns să ajungem într-o situație neprevăzută ei bine trebuie să știm că trebuie să fim unii care
să ajungem să fim cât se poate de atenți cu care va fi următorul pas pe care vom ajunge să îl facem. Este decența
care ne spune că în viața privată la fel ca în viața morală trebuie să fim unii care să fim precauți. În acest sens a fi
decent în situații riscante moral înseamnă să fie precaut. Sunt din ce în ce mai puțini oameni care sunt precauți în
viața lor:
- morală
- și spirituală.
De ce? Fiindcă oamenii sunt unii care sunt cât se poate de neatenți în viața lor de zi cu zi. Este bine să știm
că vom ajunge să avem mai multă atenți cu marile decizii din viața noastră. De ce? Fiindcă este decența care ne
cere să facem acest lucru. Este bine să știm că vom ajunge la decență dacă voim cu adevărat. Este adevărat că:
- unii ajung la mai multă decență,
- alții la mai puțină decență.
Decența nu trebuie să fie judecată după unele standarde abstracte ci mai mult să fie raportată la viața
concretă și la caracterul omului. Aceasta fiindcă nu toți oamenii sunt la fel.19
În zilele noastre se vorbește din ce în ce mai mult de emanciparea omului. Ni se spune că omul este
emancipat și pentru acest motiv el este unul care a făcut mari progrese în sens:
- științific,
- cultural,
- al civilizației,
- al tehnicii și tehnologiei.
Este adevărat că în nici un fel nu se poate contesta progresul pe care omul modern l-a făcut în materie de
știință. Aceasta fiindcă adevărul este că se pare că trăim într-una dintre cele mai evoluate epoci ale istoriei. Totuși
sunt multe lucruri care ne spun că acest om ajunge să considere că evoluția în sens științific este singura care este
necesară și valabilă. Lucrurile nu sunt tocmai așa. De ce? Fiindcă înseși decența ne-a spune că nu este așa.
Trebuie să fim conștienți că progresul duhovnicesc și moral nu este unul care măsoară în termeni științifici. Iată
de ce în acest sens este bine să știm că în zilele noastre trebuie să fim conștienți că decența continuă să fie un
lucru important. Continuă să fie un lucru importat fiindcă ea ne pune în:
- armonie,
- rezonanță,
- echilibru,
- înțelegere
- acord
cu bunele moravuri. Sunt din ce în ce mai puțini cei care sunt interesați de bunele moravuri. De ce? Fiindcă de
cei mai mulți ele sunt considerate:
- învechite,
- perimate,
- fără sens,
- neactuale.

- a vorbii cu duhovnicul nostru despre decență etc.

Toate aceste lucruri sunt unele care pot să aducă în noi decența.
18Stanislaw Jerzy Lec,Gânduri nepieptănate(București, 1971).
19Radu Teodorescu, Omul duhovnicesc sau antropologia virtuților (Cugir, 2015).

12
 Ei bine pentru noi creștinii ortodocși este bine să știm că bunele moravuri sunt mai actuale ca niciodată. De
ce? Fiindcă numai prin ele ajungem să ne câștigăm mântuirea.20
Ceea ce se poate vedea este că mai toate lumea de azi este una care susține că de fapt ea respectă și este
interesată de bunele moravuri. Bunele moravuri sunt de fapt toate faptele bune prin care ajungem să ne câștigăm
mântuirea. Este bine să știm că ajungem să ne câștigăm mântuirea prin faptul că vom devenii interesați de
moravuri. Ei bine sunt și foarte mulți oameni care sunt certați cu bunele moravuri. Cum se manifestă acești
oameni? Sunt oameni fără:
- scrupule,
- fără rușine,
- fără remușcări,
- fără un puternic simț moral.
Ceea ce trebuie să știm este că decența este un fel de simț al moralității. Cu toții avem un simț al moralității
prin naștere însă sunt mai mulți în care datorită răutății acest simț al moralității ajunge să dispară. Este cu
adevărat imposibil să îi spunem unui hoț să nu mai fure fiindcă nu este decent fiindcă evident că el nu mai are
nici un simț al decenței. Prin urmare nu putem să facem apel la decență acolo unde oamenii sunt certați cu legea.
Iată de ce trebuie să știm că avem datoria să cultivăm decența în noi înșine. Aceasta fiindcă acest lucru:
- ne ajută la mântuire,
- ne face niște oameni responsabili față de societatea în care trăim.
Decența prin urmare este cel mai elementar simț moral pe care cineva îl poate avea. Orice om este moral
prin fire dar prin lucrări și prin fapte el ajunge să se pervertească și să fie unul care să nu mai țină cont de bunele
moravuri.21
Dacă este să privim la societatea din zilele noastre vom vedea că ea este una în care bunele moravuri sunt:
- desconsiderate,
- trecute cu vederea,
- fără sens,
- fără noimă,
- fără rost etc.
De ce? fiindcă omul de azi este un om care este certat cu tot ceea ce este tradițional și cu tot ceea ce este
tradiție. Auzim uneori pe unii care vorbesc de “omul nou.” Este vorba de un om care este capabil să facă o nouă
ordine și ierarhie morală. Acest om nou nu mai are nevoie de:
- morală,
- bunele moravuri,
- simț spiritual,
- vechile tipare religioase ale lumii.
Pe acest fond al apariției omului nou evident că au apărut și mai multe religii care rezonează cu aspirațiile
acestui “om nou.” Cea mai cunoscută este New Age-ul. Ni se spune de mai mulți newageiști că fiindcă trăim
într-o Nouă Eră ei bine numai un om nou poate să fie vrednic de această nouă eră. Iată cum lucrurile trebuie să
știm că ajung să o apuce pe o cale:
- incertă,
- nesigură,
- a pierzaniei,
- a morții duhovnicești.
Este o iluzie să credem că odată cu apariția Omului Nou al religiei New Age ei bine bunele moravuri nu își
mai găsesc:
- sensul
- și locul

20Sfântul Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire (Galați, 2008).

21Imanuel Kant, Metafizica moravurilor (Editura Antet Revolutions, 2013).
13
în societatea noastră. Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem toate motivele să fim unii care să mergem după
ceea ce este tradițional. Trebuie să știm că este tradițional să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de
ancorați în decență.22
În sensul decenței este bine să știm că vremurile noastre nu diferă mult de vremurile din vechime. La fel de
mulți oameni care erau interesați de decență în vechime este bine să știm că există și în zilele noastre. De ce?
Fiindcă trebuie să știm că decența este un lucru care trebuie să fie actualizată în fiecare epocă sau mai bine spus
în fiecare timp al istoriei. Cine sunt cei care actualizează mesajul decenței în toate timpurile istoriei? Cel mai mult
sunt slujitorii Bisericii. Dar pe lângă ei mai sunt și alții:
- filosofii,
- ziariștii,
- psihologii,
- oamenii publicii,
- marii oameni de stat etc.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că cel puțin din politețe trebuie să fim unii care să ajungem să fim unii care să
avem politețea de a fi preocupați de problema decenței. Aceasta fiindcă cu cât suntem mai preocupați de decență
cu atât mai mult vom ajunge să fim mai politicoși. De ce? Fiindcă decența înseamnă și:
- politețe,
- bunele maniere,
- bunele moravuri,
- delicatețe morală etc.
Iată ce spunea în acest sens gânditorul român Petru Creția: “decenţa, ca respect al demnităţii umane, se
manifestă prin politeţe, adică prin tot ceea ce instituie o distanţă convenabilă în relaţiile dintre oameni şi evită
atât "punerea sufletului pe masă", cât şi familiaritatea lăbărţată.”23
Citatul de mai sus este unul care este explicit prin sine dar totuși trebuie să mai facem unele precizări.
Aceasta fiindcă este bine să știm că în zilele noastre oamenii sunt unii care au ajuns să folosească decența ca un
fel de “spălare a rudelor murdare ale familiei în public.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul
care ajunge să gândească decența cât se poate de:
- pragmatic,
- concret,
- realist,
- la subiect,
- deplin etc.
Toate aceste lucruri fiindcă acolo unde există decență ei bine oamenii nu sunt unii care se mulțumesc numai
cu atât. Ei vor să fie:
- lăudați,
- ridicați în slăvi,
- măriți,
- adulați
pentru decența lor. Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul care dacă vedere că
semenii lui prețuiesc decența ei bine el va ajunge să fie unul care practica decența. Este și aceasta un lucru bun
dar ceea ce este bine să știm este că nu trebuie să ajungem să practicăm decența pentru a fi lăudați ci mai mult

22Decența trebuie să fie un lucru care să fie mai de interes în zilele noastre. Cei mai mulți contemporani de ai noștri eventual nici nu
și-au ridicat problema decenței. De ce? Fiindcă ei pur și simplu consideră că decența este un fapt care vine de la sine. Se consideră de
mulți că decența este un lucru:
- natural,
- firesc,
- obișnuit,
- familiar.
Ei bine trebuie să știm că decența nu este chiar un fel de instinct în om. Ea este mai mult una care apare pe fondul conștiințe morale
din noi. Totuși noi trebuie să fim conștienți de ceea ce este decența fiindcă ea nu este în nici un fel o problemă de instinct. Nu are cum
să fie decența un instinct al nostru fiindcă dacă ar fi așa toți oamenii ar fi obligatoriu oameni ai decenței. Se poate vedea din realitate că
sunt destui de mulți cei care nu știu ce este decența.
23Petru Creția, Lumini și umbre ale sufletului (București, 2011).

14
pentru a ajungem să ne mântuim. Ei bine pentru mulți lauda celor din jur este mai importantă decât procesul de
a ne câștiga mântuirea.24
Decența în zilele noastre este un lucru care a ajuns să fie gândită în raport cu preocupările științifice ale
omului de azi. Iată ce spunea în acest sens gânditorul român Nicolae Victor Zamfir: “problema este că ştiinţele
exacte sunt alese ca viitoare carieră din ce în ce mai puţin pentru că mentalitatea multora în societate este că nu-ţi
asigură mijloacele pentru un trai decent. O mentalitate complet greşită. Acum, ca fizician, poţi să câştigi decent,
poţi să umbli prin lume la centre de cercetare.”
Prin urmare din această afirmație putem să vedem că cei mai mulți oameni sunt unii care ajung să gândească
decența ca fiind un lucru cât se poate de pragmatic. Aceasta fiindcă omul de azi nu ajunge să vadă ceea ce am
putea spune:
- sensul
- sau rostul
transcendent al decenței. Aceasta fiindcă el este unul care este foarte preocupat cu lucrurile materiale. Noi
creștinii ortodocși suntem unii care susținem că de fapt trebuie să fim mult mai interesați de decența faptului de
a fi interesați de propria mântuire. Aceasta fiindcă este bine să știm că în sens creștin ortodox este decent ca mai
presus de toate să fim preocupați de decență. Cu cât suntem preocupați de decență mai mult cu atât mai mult
vom devenii unii care să fim efectivi în lucrarea noastră de mântuire.25
Se spune că Phyrrus regele Epirului avea un prieten pe care îl considera cel mai bun prieten al său.
- Am să îți spun un lucru, a început regele Phyrrus.
- Ce anume majestate?
- Nici nu știi ce ești tu pentru mine.
- De ce?
- Fiindcă tu ești cel mai bun prieten al meu.
- Vai, mă bucur majestate.
- Foarte bine.
- Și eu vă consider cel mai bun prieten al meu majestate.
- Ei bine, foarte bine.
- Este plăcut să știi că ai un bun prieten.
- Singur că este majestate.
Timpul a trecut și într-o zi când regele Phyrrus era ocupat cu treburile regatului a venit la el un curtean.
- Majestate?
- Nu pot acum.
- Majestate nu mai un moment.
- Tu nu vezi că am treabă?
- Dar este urgent majestate.
- Ce este mau urgent decât treburile regatului?
- Am ceva care cred că va interesa.
- Este de bine sau de rău?
- De rău majestate.
- De rău?
- Da majestate.
- Bine spune.
- Cel mai bun prieten al majestății voastre a murit.
24Dacă este să vorbim în sensul decenței este bine să știm că este decent să ne interesăm de mântuire. Aceasta fiindcă sunt destui de mulți
ignoranți care nu prea știu ce este mântuirea. Ei bine este și acesta un început al lucrurilor să ajungem să fim unii care să lucrăm la
mântuirea noastră fiindcă acest lucru ne face să fim unii care să ne dăm seama că facem un lucru bun. Totuși, trebuie să știm că
mântuirea este mult mai
- importantă,
- semnificativă,
decât simplul fapt de a fi decent. Aceasta fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că mântuirea este un
lucru care este mai presus de decență. Decența este una care trebuie să ne facă să câștigăm mântuirea dar ceea ce este important să știm
este că trebuie să fim unii care să mergem mult mai departe cu lucrurile și să vedem decența ca un fapt care ajunge să fie parte din
mântuire. În acest sens trebuie să știm că decența în sine nu va ajunge să ne mântuiască. Nu va ajunge să ne mântuiască fiindcă ea este
insuficientă pentru mântuire.
25Radu Teodorescu, Mântuirea ca ortodoxie în religia comparată (Cugir, 2014).

15
 - A murit?
- Da, îmi pare rău majestate.
- Nu se poate.
- Îmi pare rău majestate.
- Ție de ce să îți pare rău?
- Păi fiindcă...
- A fost prietenul tău?
- Nu a fost.
- Atunci de ce îți pare rău?
- Îmi pare rău pentru majestatea voastră.
- De ce să îți pară rău de mine?
- Fiindcă știu că a fost cel mai bun prieten pe care l-ați avut.
- Asta așa este.
- Dacă pot să fac ceva sunt aici.
- Să faci ceva?
- Da majestate.
- Nu mai este nimic de făcut.
Regele Phyrrus la prima vedere nu a fost prea afectat de moartea celui mai bun prieten al său. Însă cu timpul
a devenit tot mai trist și mai deprimat. Într-o zi era cu un sfetnic de al său.
- Majestate vă rog să mă iertați.
- Ce este?
- Aș vrea să vorbesc cu majestatea voastră.
- Despre ce?
- Despre majestatea voastră.
- Ce este cu mine.
- De o vreme încoace suntem tot trist și deprimat.
- Se vede aceasta?
- Se vede.
- Cum așa?
- Fiindcă noi curtenii vă cunoaștem.
- Asta așa este.
- Dar de ce sunteți tot trist și deprimat majestate?
- Chiar vrei să știi?
- Dacă voiți să îmi spuneți.
- Este din cauza prietenului meu cel mai bun.
- Cel care a murit?
- Da el.
- Majestate sunteți mai trist din cauza lui mai mult decât dacă v-ați fi pierdut regatul.
- Așa este.
- Dar de ce?
- Fiindcă este un lucru care nu am ajuns să îl fac la timp.
- Ce anume?
- Vezi tu eu nu sunt atât de trist fiindcă a murit.
- Dar de ce?
- Sunt mai trist fiindcă nu am ajuns să îi apreciez și să îi prețuiesc cum se cuvine prietenia.26
Avem aici o întâmplare din istorie care ne spune că trebuie să fim unii care să apreciem cum se cuvine
prieteniile pe care le avem. Realitatea este că suntem mulți în zilele noastre care nu punem mare preț pe prietenie
deși cu toții voim să fim înconjurați de prieteni. Ei bine ceea ce trebuie să știm este că:
- ne place să fim înconjurați de prieteni,
- dar nu ne place să îi înconjurăm pe prieteni.

26Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

16
 Din afirmația de mai sus este bine să știm că trebuie să fim unii care să fim cât se poate de reciproci. Nu
trebuie numai să primim prietenie ci la fel de bine trebuie să știm că trebuie și să oferim prietenie.27
Un al doilea sens al întâmplării cu regele Phyrrus al Epirului este faptul că trebuie să ajungem să:
- prețuim,
- să apreciem,
- să trăim,
- să fim interesați,
- să fim preocupați
mult mai mult de decență. De ce? Fiindcă este bine să știm că vom ajunge să ne dăm seama că decența este un
lucru care ajunge să fie trăită în această viață și nu trebuie să considerăm că nu avem timp pentru a ajungem să o
punem în practică.28
Este evident că trebuie să fim oameni care să ne dăm seama că viața duhovnicească este un lucru care
implică cu sine decența. De ce? Fiindcă:
- respectul,
- aprecierea,
- prețuirea,
- luarea în considerare
a decenței sunt cu toate lucruri care evident că ajung să creeze în noi ceea ce se poate spune ca un sens sau un
simț al decenței. Aceasta fiindcă vom vedea că decența este un lucru care se poate cultiva în persoana umană.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența este un lucru care ajunge să ne facă să fim:
- mai buni,
- mai drepți,
- mai morali,
- mai integrii,
- mai duhovnicești.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că
atâta vreme cât există decență ei bine oamenii vor știi să aprecieze bunele moravuri.29

CAPITOLUL 2

DECENȚA CA BUNĂ CUVIINȚĂ ȘI BUN SIMȚ

Un alt sens destul de importat al termenului de decență este și de bună cuviință. Ce este buna cuviință
credem că poate să fie un lucru ce este dedus din înseși termenul de bună cuviință. Prin urmare buna cuviință
este un lucru care înseamnă:
- ceea ce se cuvine,
- ceea ce este cuviincios,
- ceea ce este în rezonanță cu cuvioșenia,
- ceea ce este drept,
- ceea ce este corect etc.

27Benedict Stanciu, Sfinţi, mari duhovnici şi scriitori despre adevărata prietenie ca cel mai misterios lucru din lume (Editura Elena, 2016).
28Când vine vorba de decență ca respect pentru bunele moravuri ei bine cei mai mulți dintre noi suntem unii care spunem că nu azi este
timpul în care se cuvine să trăim decența ci mâine. Sunt oameni care trebuie să știm că în ceea ce privește decența sunt unii care ajung să
trăiască într-un fel de stare de amânare continuă. Aceasta fiindcă ei sunt unii care deși nu sunt opuși teoretic decenței ei bine nu sunt
unii care să facă din ea o prioritate în viața lor. Cine are de pierdut? În nici un fel nu are de pierdut decența fiindcă trebuie să știm că ea
nu este un lucru care ajunge să piardă fiindcă nu este o persoană. Cei care avem de pierdut suntem noi. Ce avem de pierdut? Avem de
pierdut în sens:
- spiritual,
- moral,
- ascetic,
- și mistic.
29Andrei Andreicuț, Morala împărăție. Întemeiată pe Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți (Cluj Napoca, 2011).

17
 Toate aceste lucruri sunt sensuri ale bună cuviinței. Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama
de toate implicațiile bunei cuviinței mai ales într-o societate care de multe ori este prea:
- științifică,
- superficială,
- imorală,
- pragmatică,
- și materialistă.
Toate aceste lucruri evident că nu prea concordă cu buna cuviință. De ce? Fiindcă ele sunt lucruri care
trebuie să știm că sunt unele care nu prea au mult lucruri în comun cu buna cuviința. De mai multe ori când
vedem un creștin ortodox autentic oamenii din jur ajung să îl ridicularizeze cu mai multe apelative dintre care cel
mai cunoscut este: cuviosul. Se știe că termenul de cuvios este unul care se aplică mai mult la călugări.30
Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că decența și buna cuviință sunt lucruri care au
multe lucrurile în comun. Pentru cei mai mulți adevărul este că este extrem de greu de făcut o lume a bună
cuviinței. De ce? Fiindcă ni se spune că noi cei din lume nu suntem călugări. Ei bine într-o mănăstire se poate
vorbii foarte bine de o bună cuviință dar în nici un fel nu se poate vorbii de bună cuviință în lumea laică. Aceasta
fiindcă nu are cum să fie acest lucru posibil. Iată ce spunea în acest sens Maica Benedicta (fosta academiciană
Zoe Dumitrescu Bușuleanga): “de la Freud încoace s-a produs o mutaţie: s-a pus sexul în locul capului. Asta e
tristeţea cea mai mare. Vedeţi, la noi, la români, exista o cuviinţă. Anumite cuvinte nu se pronunţau - nu erau
nişte tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinţă", cuvântul acesta, a dispărut din dicţionar.” Afirmația
aecasta credem că este una care vorbește prin sine și nu are nevoie de explicații suplimentare. Ceea ce trebuie toți
să menționăm aici este că se poate vedea este că în lumea noastră:
- se punea accent,
- se exagerează,
- este obsedată.,
- este absorbită
de sex. În ziare, pe internet, la televizor și pe marele ecran ei bine se poate vedea că omul de azi este obsedat de
sex. La fel de bine de cele mai multe ori a vorbii de morală în spațiul public este considerat un lucru ce nu este
moral. Nu este moral fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul care nu mai știe care este sensul vieții sale.
Sensul vieții pentru mulți nu mai este Dumnezeu Tatăl ci această lume care este luată în sine ca o entitate de sine
stătătoare.31
Sunt mulți oameni care vorbesc de frumusețe și sunt conștienți că frumusețea nu este numai o noțiune:
- estetică,
- artistică,
- naturală,
- a culorilor,
- sau a muzicii
ci mai mult se poate vedea că se poate vorbii și de o frumusețe sufletească. Cum este posibil acest lucru? Ei bine este
posibil fiindcă trebuie să știm că binele este cel care definește frumusețea. Nu se poate să vorbim de frumusețe
fără să vorbim de bine. În acest sens este bine să știm că binele este o noțiune net superioară frumuseții. De ce
fiindcă mai întâi este:
- binele
și mai apoi este:
- frumosul.

30Bune cuviință este bine să știm că este decență în sens monahal. Aceasta fiindcă cuvioșenia este un fapt care ajunge să:
- caracterizeze,
- definească,
- contureze,
- susțină
decența în sens monahal. Prin urmare trebuie să știm că deși sunt mulți care nu vor să recunoască decența este un lucru ce este propriu
și monahilor. La fel de bine trebuie să știm că cuvioșenia este decența monahilor. Sunt oameni care consideră că de fapt monahismul
creștin ortodox nu are mai nimic de a face cu decența. De ce? Fiindcă ea este una care este tipică numai pentru lumea secularistă. Ei
bine lucrurile nu sunt chiar așa. Trebuie să știm că decența este proprie și călugărilor creștin ortodocși. Ea evident că are o categorie
aparte de manifestare.
31Ștefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale. Tendințele eticii postmoderne și morala creștină (Cluj Napoca, 2009).

18
 Lucrurile sunt cât se poate de ierarhice nu trebuie să ajungem să le confundăm. Iată ce spunea în acest sens
gânditoarea Betty Marcovici: “frumusețea sufletească se împletește cu buna cuviință.” Aceasta fiindcă trebuie să
știm că un suflet nu este frumos prin:
- forme,
- proporții,
- estetică,
- culoare,
- sau sunet
ci mai mult prin moralitatea și curățenia lui morală. Este evident că trebuie să știm că frumusețea este la fel de
bine și o valoare duhovnicească.32
Este posibil să fie mai mulți care să fie:
- îndoielnici,
- dubitativi,
- confuzi
cu privire la legătura dintre decență și bună cuviință. Pentru a le risipii toate îndoielile vom spune că este bine să
știm că termenul de decență și termenul de bună cuviință sunt termeni sinonimi. Prin urmare nu se poate să
vorbim de decență fără să nu ajungem să vorbim de buna cuviință. Iată ce spunea în acest sens gânditorul român
Constantin Anton: “pentru simplitate, respect şi bună cuviinţă, gândurile noastre trebuie să se dăruie până la
epuizare!”33
Prin urmare pentru ce trebuie să ne dăruim până la capăt? Pentru:
1. Simplitate,
2. Respect,
3. Bună cuviință.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem mai multe șanse să ajungem să ne împlinim pe noi înșine când
suntem oameni care ajungem să fim cât se poate de:
- insuflați,
- inspirați
de practica buna cuviinței. Cu ce ne ajută în mod practic buna cuviință? Cu mai multe lucruri. Aceasta fiindcă
trebuie să știm că buna cuviință este una care ne face să avem o:
- ierarhie a valorilor,
- un simț al valorii,
- un gust al valorii morale,
- o bună situare în universul moral,
- axiologie,
- o bună cunoaștere a sufletelor.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom fii unii care
vom ajunge să fim cât se poate de “cu picioarele pe pământ” dacă vom ajunge să:
- apreciem,
- să punem preț,
- să asimilăm
buna cuviință. Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ajungem să ne dăm seama de tot ceea
ce este buna cuviință. Gânditorul Bruce Hyland spunea cât se poate de frumos: “poartă-te cu cinste şi cu bună

32Este bine să știm că există un alt sens al bunei cuviințe. Care este acest sens? Este un sens care se leagă de limită. Sunt lucruri pe care
se cuvine să le facem și lucruri pe care nu se cuvine să le facem. Iată ce spunea în acest sens gânditorul Baltasar Garcian: “imită pe alții
numai cât îngăduie bune cuviință.” Dacă am reformula această frază vom putea vedea că ea este la fel de bine adevărată: imită pe alții
numai cât este decent. Prin urmare se poate vedea aici:
- legătura,
- conectarea,
- apropierea,
- intimitatea
dintre decență și buna cuviință. Aceasta fiindcă trebuie să știm că avem foarte multe lucruri de aflat în ceea ce privește sensul decenței.
Decența este un fapt care ajunge să fie un lucru ce ne duce spre tot ceea ce este frumos în sens spiritual. Un lucru frumos spiritual este
buna cuviință.
33Constantin Anton,Frânturi de Destin(Iași, 2017).

19
cuviinţă. Niciodată nu ştii ce acţiuni din trecut se poate întoarce împotriva ta în viitor.” Aceasta fiindcă este bine
să știm că de cele mai multe ori suntem unii care:
- așteptăm buna cuviință,
fără
- să oferim buna cuviință.
Ce voim să spunem cu aceste cuvine? Voim să fim oameni care să fim tratați cu bune cuviință fără să fim
unii care să oferim bună cuviință. Este evident că nu este moral corect să ajungem să oferim bună cuviință fără
să ajungem ca și noi să oferim bună cuviință. Sunt situații în viața noastră când noi credem că nu este deloc rău
să ne comportăm cu:
- indiferență,
- grosier,
- bădăran,
- fără scrupule,
- ipocrit.
Ei bine dacă facem toate aceste lucruri vom vedea că și noi la rândul nostru vom primii toate aceste în
schimb de la semenii noștri.34
Toate cele spune mai sus au fost unele care au fost spune pentru a ajunge să ne facă să fim unii care să ne
dăm seama că trebuie să fim unii care să ajungem la viața bunei cuviințe ce este una care stă în puterea noastră.
Cu alte cuvine ține de noi să ajungem să progresăm în viața bunei cuviințe. Aceasta fiindcă făcând așa de fapt nu
facem decât ceea ce este decent. Este cât se poate de decent să fim unii care să ajungem să ne dăm seama că
decența este un lucru care ne cere să fim unii care să ajungem să fim adepți ai bunei cuviințe. Nu se poate să fi
un creștin ortodox autentici fără de:
- decență
- și bună cuviință.
Iată ce spunea în acest sens poeta Veronica Bobu: “creştinismul este mai mult decât o teorie, trebuie să
demonstrăm devotamentul faţă de Hristos, hărnicia, buna cuviinţă şi sinceritatea prin modul practic în care trăim
şi lucrăm.”35
În Roma antică unul dintre cei mai nobili romani a fost Voluminus. El avea un prieten de apropiat pe
Lucullus.
- Lucullus?
- Ce este Voluminus?
- Cine este cel mai bun prieten al tău?
- Tu Voluminus.
- Așa te vreau.
- De ce?
- Ai dat răspunsul pe care îl așteptam.
- Mă bucur.
- Nici nu știi cât de mult te iubesc eu Lucullus.
- Și tu te iubesc Voluminus.
Ei bine timpul a trecut și răpus de o boală Lucullus a murit.
- Am o veste proastă pentru tine nobile Voluminus! A început un slujitor de-al lui Voluminus.
- Ce este?
- Nu știu cum să vă spun.

34Cele spune mai sus sunt în concordanță cu dictonul: seceri ceea ce semeni. Nu avem cum să primim bună cuviință de la semenii noștri
dacă tot ceea ce am oferit noi a fost:
- bădărănia
- și un comportament grosier.
Lucrurile sunt logice dar cei mai mulți dintre noi suntem unii care ne facem că nu le vedem și evident că să le desconsiderăm. Este bine
să știm unii care să ajungem să ne dăm seama că viața noastră duhovnicească are numai de câștigat de pe urma bunei cuviințe. Buna
cuviință este una care trebuie să știm că ajunge:
- să ne transfigureze,
- să ne facă mai suavi,
- să ne înnobileze.
35Veronica Bobu, Aripi spre cer (album de poezii).

20
 - Spune ce este.
- Bunul tău prieten Lucullus a murit.
- Lucullus a murit?
- Da.
- Nu se poate.
- Îmi este teamă că da.
Voluminus a început să plângă în hohote.
- Lucullus cum ai putut să îmi faci una ca asta?
- Nu el a fost de vină.
- Taci.
- Dar stăpâne...
- Unde este trupul lui Lucullus?
- Este la el acasă.
Fără nici cuvânt Voluminus a plecat spre casa lui Lucullus.
- Vai Lucullus prietenul meu drag.
Voluminus ținea trupul lui Lucullus în brațe și plângea în hohote.
- Ei tu ce faci? A spus un apropiat al lui Lucullus.
Voluminus nu a răspuns nimic.
- Tu nu știi că după legea noastră romană nu se cuvine să te atingi de morți? L-a întrebat un om rău care era
de față.
- Din nou Voluminus nu a răspuns nimic.
- Cu tine vorbesc?
Voluminus nu a răspuns ci îl plângea pe prietenul lui Lucullus.
Cunoscutul lui Lucullus era un om mai rău.
- Ce ar fi să îi dau o lecție acestui Voluminus? S-a gândit el.
A doua zi s-a dus și la pârât la tribunal pe Voluminus că s-a atins de mort, ceea ce nu era permis de legile
romane.
- Bine, îl vom chema pe Voluminus la judecată, a spus judecătorul Antonius
Imediat s-a făcut proces. A fost chemat Voluminus.
- Inculpat Voluminus!
- Ce este?
- Știi de ce te afli aici?
- Nu.
- Cum așa?
- Am primit o citate să vin la proces. Atâta știu.
- Dar nu știi de ce?
- Nu.
- Ești aici fiindcă ai fost reclamat de un membru respectabil al comunității noastre că ai încălcat legea.
- Ce lege?
- Legea și zeii noștri ne interzic să ne atingem de trupul celor morți.
- Așa și?
- Este adevărat că tu te-ai atins de trupul mort al lui Lucullus?
- Așa este.
- Deci nu negi acest lucru?
- Nu în nici un caz. Lucullus este prietenul meu.
- Nu contează că a fost prietenul tău.
- Ba contează.
- De ce?
- Trebuia să ajungi să îl plângi fără să te atingi de corpul lui.
- Nu mă intresează legea, a spus Voluminus și a început să plângă în hohote.
- Degeaba mai plângi acum.
Voluminus nu a spus nimic.
- Fiindcă ai încălcat legea pedeapsa ta este moartea.
Când a auzit acest lucru Voluminus s-a uitat la judecătorul Antonius și i-a spus:
21
 - Înțeleg că sunt condamnat la moarte.
- Așa și?
- Mai înainte puteți să îmi mai îndepliniți o dorință?
- Care?
- Mai vreau să văd încă odată corpul lui Lucullus.
Judecătorul Antonius a stat puțin pe gânduri după care a spus:
- Bine, fie cum vrei.
Voluminus s-a spus și a sărutat încă odată pe mâni și pe față pe Lucullus.
- Acum puteți să mă duceți la moarte.
Voluminus a fost executat.36
Este evident că întâmplarea de mai sus este una care ne spune cât de profundă poate să fie prietenia dar la
fel de bine ea ne mai spune și despre cât de inumane erau legile păgâne din antichitate. Se poate vedea că la
Roma a te atinge de un mort te putea costa viața. Ei bine trebuie să știm că un alt sens al întâmplării este unul
care ne spune că există un fel de decență secularistă ce este proprie lumii din jurul nostru.37 Ceea ce trebuie să
știm este că lumea de azi este o lume care ajunge să crede că decența și buna cuviință sunt un fel de modă. Moda
este schimbătoare și prin urmare și bune cuviință (decența) este schimbătoare. Să fie lucrurile chiar așa? Adevărul
este că nu. În nici un fel nu putem să considerăm că decența și buna cuviință este o modă.38
Buna cuviință trebuie să știm că este un bun din care ies mai multe alte lucruri bune:
- cuvioșenia,
- bunul simț,
- un simț moral acut,
- un simț axiologic,
- o ierarhie de valori,
- o bună comportare,
- un reper în momente de confuzie,
- un simț la echității.
Toate aceste lucruri sunt manifestări ale decenței după cum ajunge ea să fie experimentată prin buna
cuviință. Este bine să știm că buna cuviință este o noțiune din ce în ce mai de criză în zilele noastre. Aceasta
fiindcă sunt din ce în ce mai puțini ce care sunt realmente interesați de buna cuviință. Aceasta fiindcă omul de azi
este interesat numai de ceea ce aduce bani. Este evident că buna cuviință este un lucru ce nu ne face să fim unii
care să ajungem să ne dăm seama ca este pentru binele nostru sufletesc. Aceasta fiindcă buna cuviință este una
care anticipează raiul. Nu se poate să nu vedem raiul ca fiind un loc la bunei cuviințe.39
Un alt fel de manifestare a decenței este bunul simț. Ce este bunul simț credem că știe mai toată lumea.
Bunul simț este o alcătuire din mai multe lucruri:
- politețe,
- corectitudine,
- respect,
- bună comportare,
- onestitate,
- cinste,
- omenire etc.

36Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

37Ioan Buliga, Deșertăciunile lumii (Galați, 2010).
38Au existat filosofi antici care spunea că în această lume totul este trecător. Prin aceasta se implica la fel de bine că și morala și

moravurile sunt schimbătoare. De ce? Fiindcă acesta este cursul firesc al vieții. Ei bine trebuie să știm că lucrurile nu aveau cum să fie
așa. Decența și buna cuviință nu sunt lucruri care se schimbă în funcție de modă. Ele sunt lucruri care vin de la Dumnezeu și eventual
numai Dumnezeu Tatăl le poate schimba. Așa se face să trebuie să fim unii care ajungem să îi învățăm pe copii:
- decența,
- bune cuviință
- și corectitudinea.
Aceasta fiindcă făcând așa vom ajunge să fim unii care să ne facem datoria noastră morală față de cei mici. Iată ce spunea în acest sens
gânditorul W. Forester: “Oare punctualitatea nu exercită şi întăreşte simţul de cuviinţă şi de credinţă în legămintele de încredere şi de
respectarea cuvântului?” W. Forester,Îndrumarea vieţii pentru băieţii şi fetele de la 18 ani(Editura Socec, 1924).
39Ioan de LA Varlaam, Raiul văzut din chilie (București, 2007).

22
 Toate aceste lucruri sunt unele care intră în compoziția bunului simț. A fi un om decent înseamnă mai
presus de orice a fi un om cu bun simț. Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența și bunul simț sunt într-un fel
sinonime. Trebuie să fim cât se poate de atenți cu sensul bunului simț fiindcă sunt mulți care abuzează de el.
Dacă oamenii ar vrea bun simț adevărul este că cele mai multe infracțiuni nu ar avea loc:
- furturi,
- jafuri,
- hoții,
- șantaj,
- mituire,
- corupție etc.
Toate aceste lucruri au loc fiindcă oamenii nu au bun simț. Toți oamenii știu că bunul simț este un lucru bun
și în acest sens nu vom găsii pe nimeni care să nege:
- importanța,
- și necesitatea
bunului simț. De ce? Fiindcă trebuie să știm că bunul simț este un lucru pe care teoretic îl afirmă și cei mai mari
infractori. Cum se poate ca în unii din semenii noștri să nu mai existe nici un pic de bun simț? Ei bine acest lucru
este posibil fiindcă oamenii se pot pervertii. Sunt mulți care sunt pervertiți și pentru care nu mai există nici o
urmă de bun simț în comportamentul lor.40
Sunt mulți care consideră că bunul simț nu este nimic mai mult decât politețe. Prin urmare ne spun ei că nu
trebuie în nici un fel să ajungem să fim unii care să supraapreciem bunul simț. Ei bine trebuie să știm că bunul
simț este mai mult decât o simplă politețe. El este un fel de simț intern al moralității. Este bunul simț care ne
spune în funcție de situație ceea ce este:
- moral
față de ceea ce este:
- imoral.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că nu trebuie să reducem lucrurile în mod simplist. Bunul simț este decență.
Tot ceea ce face bunul simț este dintr-un simț al decenței. Se poate spune că bunul simț este un simț al decenței.
Aceasta fiindcă nu se poate face o separație netă dintre bunul simț și decență. Gânditorul Marin Voiculescu
spunea foarte bine: “educaţia ţine şi de simţ, şi de bun simţ. Mult mai bine-ar fi, se înţelege, bunul simţ de-ar ţine
loc de lege. Tocmai de aceea bunul simţ n-o fi având plural.”41
Bunul simț este unul care ne spune ce este decent și ceea ce nu este decent. Aceasta fiindcă el este un:
- simț interior,
- o busolă a sufletului,
- o raportare la corectitudine,
- o formă de rafinament
- o formă de manifestare a bunelor moravuri.
Este evident că trebuie să ajungem să cultivăm bunul simț. Aceasta fiindcă făcând așa nu facem decât să
devenim oameni ai decenței. Sunt din ce în ce mai puțini cei care văd legătura dintre:
- bunul simț
- și decență.
Aceasta fiindcă de ce să nu spunem sunt mulți oameni care au inimile împietrite. Aceasta fiindcă ei nu vor să
vadă nici o legătură dintre bunul simț și decență. Ei bine am demonstrat în aceste rânduri că de fapt aceste două
noțiuni sunt strâns legate una de alta și nu pot să fie separate. La fel de bine ceea ce trebuie să știm este că bunul
simț nu este condiționat de o anumită vârstă. Iată ce spunea în acest sens gânditorul antic Publilius Syrus: “bunul
simţ, nu vârsta, descoperă înţelepciunea.” Din aceasta trebuie să înțelegem că întotdeauna bunul simț este o cale

40Bunul simț spunea Albert Einstein că este: o sumă de prejudecăți pe care omul le dobândește până la vârsta de 18 ani. Ei bine este
evident că Einstein a greșit în acest sens. A greșit fiindcă în nici un fel nu putem să credem că bunul simț este “o sumă de prejudecăți.”
Bunul simț este mult mai mult decât niște simple prejudecăți. El este un fel de situare a omului în realitate. Ce voim să spunem prin
aceasta? Voim să spunem că sunt oameni care își dau seama că sunt lucruri pe care trebuie să le respectăm și că sunt mai multe lucruri
de valoare în fața cărora trebuie să ne plecăm. De ce? Fiindcă bunul simț este un fapt care ne face conștienți de faptul de a fi politicoși
și de motivația de a fi politicoși. Toate aceste lucruri sunt unele care ne fac să fim cât se poate de atenți cu bunul simț și să ne dăm
seama de importanța lui pentru viața noastră morală.
41Main Voiculescu, Lumea în gândire (Editura Junimea, 1980).

23
spre înțelepciune. Iată de ce cei mai mulți filosofi sunt oameni ai bunul simț. Filosoful este un om al bunului simț
fiindcă el a ales să meargă pe o cale a decenței. De ce? Fiindcă:
- decența
- și înțelepciunea
sunt lucruri cât se poate de legate una de alta. În nici un fel nu se cuvine să:
- separăm,
- să divizăm,
- să luăm separat,
- să rupem
bunul simț de înțelepciune. Dacă există o formă concretă de manifestare a bunului simț trebuie să știm că ea este
înțelepciunea. Este cu adevărat greu să spunem că nu există nici un fel de legătură dintre înțelepciune și bunul
simț. Prin urmare este bine să știm că avem trei noțiuni:
1. Decență,
2. Bunul simț
3. Înțelepciune
care sunt cât se poate de legate una alta. De ce? Fiindcă aceste noțiuni sunt unele care stau cu toate în legătură și
evident că sunt complementare una alteia. Nu se poate să vorbim de una și în același timp să le ignorăm pe
celelalte. De ce? Fiindcă nu este posibil.42
Este evident că trebuie să fim oameni ai adevărului fiindcă în acest mod vom ajunge să fim unii care să ne
dăm seama de ceea ce înseamnă să fim unii care să prețuim integritatea. Integritatea este un lucru care ne spune
că nu putem să ne considerăm pe noi oameni ai:
- bunului simț,
- adevărului,
- și ai decenței
dacă nu ajungem să vedem legătura organică ce există între aceste trei noțiuni. Iată prin urmare că lucrurile au
mult sens și este bine să știm că ele sunt unele care funcționează cât se poate de bine. Aceasta fiindcă bunul simț
este un fel de simț al:
- decenței
- și al adevărului.
Pentru unii este bine să știm că de fapt adevărul este un lucru cât se poate de generic și de abstract. Aceasta
fiindcă oamenii sunt unii care adevărul este că nu prea vor teorii ci mai mult practică în ceea ce privește adevărul.
Ei bine bunul simț este unul care ne spune că nu este decent să mințim. Lumea cunoaște mari mincinoși.
Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care evident că pot să pășească pe căi străine de adevăr. De fapt gânditorul
Max Jacob spune cât se poate de bine că: “bunul simț este un instinct al adevărului.” Cum este posibil acest lucru?
Este posibil fiindcă în sine cu toții simțim că adevărul este decent să fie urmat.43
Bunul simț prin urmare se poate spune că este un simț dublu:
1. Al decenței,
2. Al adevărului.
Ceea ce trebuie să precizăm aici este că trebuie să vedem o legătură cât se poate de strânsă dintre adevăr și
decență. Aceasta fiindcă ele sunt noțiuni care se presupun reciproc. Ele se presupun reciproc fiindcă sunt două
lucruri care au multe lucruri în:
- comun,
- legate unul de altul,

42Gânditorul român Mihai Enachi spunea foarte frumos că: “avocatul adevărului este bunul simț.” Cum este posibil acest lucru? Este
posibil fiindcă trebuie să știm că adevărul este un lucru care se leagă și el de noțiunea de decență. Nu se poate spune că am ajuns la
decență dacă noi suntem oameni mincinoși. Are ceva în comun decența cu minciuna? Adevărul este că nu. În nici un fel nu se poate
vedea o legătură organică și firească dintre:
- minciună
- și decență.
De ce? Fiindcă după cum am spus decența este o manifestare a bunului simț. Trebuie să fim conștienți de aceasta și să avem aceste
lucruri în vedere. Suntem oameni decenți numai în măsura în care suntem oameni ai adevărului.
43Robert L. Turknett, Carolyn N. Turknett, Decent People, Decent Company: How to Lead With Character at Work and in Life(Nicholas Brealey

Boston, 2004).
24
 - conectate,
- deduse unul din altul,
- unite.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că bunul simț și decența sunt lucruri care slujesc adevărul. Nu
se poate spune că suntem oameni ai decenței dacă suntem:
- mincinoși,
- bârfitori,
- clevetitori,
- negativiști,
- înșelători,
- certați cu bunele moravuri,
- certați cu adevărul.
Sunt unii care evident că ar putea să vadă bunul simț și decența numai din punct de vedere filosofic. De ce?
Fiindcă adevărul este un lucru cât se poate de filosofic. Ei bine trebuie să știm că decența este un lucru care are
mai multe implicații filosofice dar ea este mult mai mult decât atât. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să
știm că decența este un lucru care ține mai mult de:
- morală
- și de bunele moravuri.44
Este evident că bunul simț este un lucru care ajunge să fie un fel de situare a omului în lumea din jur.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt lucruri care ajung să ne facă să fim unii care să ajungem să fim cât se
poate de bine orientați cu ceea ce are loc în jurul nostru. Este bine să știm că avem nevoie să fim bine situați
raportat la lumea din jurul nostru. De ce? Fiindcă numai așa vom ajunge să fim unii care ajungem la ceea ce este
esențial. Decența este o cale spre esențial. Aceasta fiindcă sunt din ce în ce mai mulți care fără să își dea seama
ajung să se piardă în hățișul de lucruri din jurul nostru. Este evident că bunul simț este cel care ne arată și ne
deschide calea spre decență. În acest sens filosoful francez Rene Descartes spunea cât se poate de inspirat:
“bunul simţ este însuşirea, puterea de a judeca bine şi de a distinge ce-i adevărat de ce este fals.” Aceasta
înseamnă că este bunul simț cel care ajunge să ne situeze în realitate.45
Se spune că doi pelerini creștin ortodocși au făcut un pelerinaj pe la mănăstirile din Bucovina în România.
- Frumos la mănăstirile noastre.
- Foarte frumos.
- Simt multă pace venind aici.
- Da este o pace a sufletului.
- De ce spun necredincioșii că mănăstirile nu sunt bune la nimic?
- Eh, sunt destul de utile.
- Chiar că sunt.
Pe cum admirau mănăstirea cei doi prieteni au fost atrași de o frescă.
- Ce o fi și fresca aceasta?
- Care?
- Cea de aici?
- A da, acea.
- Da.
- Ce este cu ea?
- Păi uită-te și tu.

44Gânditorul Henri Frederic Amiel spunea cât se poate de inspirat: “bunul simț este calcul aplicat la viață.” Ce vrea să ne spună acest
lucru? El ne spune că omul decenței este un om calculat. Ce vrea să spună expresia: un om calculat? Ei bine trebuie să știm că sunt
oameni care nu știu pe lume se află. Ei sunt oameni care nu sunt calculați. Ei fac mai multe:
- gafe,
- greșeli,
- erori,
- probleme
Fără să își dea seama că dacă ar fi stat mai mult și ar fi gândit lucrurile la rece evident că ar fi putut să își dea seama că aceste lucruri ar
fi putut să fie evitate. Trebuie să fim unii care să ajungem să evităm să fim necalculați fiindcă aceasta este ceea ce ne face să mergem
departe de decență și de bunul simț.
45Robert B. Reich,I'll Be Short: Essentials for a Decent Working Society (Beacon Press, 2003).

25
 - Bine.
În frescă erau pictate diferite persoane din diferite stări sociale și sub fiecare era scrisă chemarea stării lui
sociale.
- Ce este acolo?
- Este un episcop.
- Și ce scrie sub el?
- Eu vă învăț pe toți.
- Asta așa.
- Da. Menirea episcopilor este să învețe.
- Și acolo ce este?
- Este chipul domnitorului.
- Și ce scrie sub el?
- Eu domnesc asupra voastră a tuturora.
- Și cel de acolo cine este?
- Este chipul unui general.
- Și ce scrie sub el?
- Eu vă apăr pe toți.
- Frumos.
- Așa este.
- Armata și generali sunt cei care ne apără.
- Evident.
- Și acolo ce este?
- Este un agricultor.
- Și ce scrie sub el?
- Scrie așa: eu vă hrănesc pe toți.
- Evident. Ce s-ar face lumea fără agricultori?
- Ei sunt cei care ne hrănesc pe toți.
- Tu mai știi ce se mai spune despre agricultori?
- Ce anume?
- Că ei sunt talpa țării.
- Dar acolo pe frescă ce este?
- Unde acolo?
- Acolo unde se vede ca un balaur sau monstru?
- A acolo.
- Da.
- Este diavolul.
- Să nu spui că și sub el scrie ceva.
- Stai să mă uit.
- Bine.
- Scrie și aici ceva.
- Ce?
- Eu pe toți vă i-au cu mine dacă nu vă faceți datoria.
- Vai cât adevăr.
- Da este mult adevăr.
- Este adevăr fiindcă a nu îți face datoria este un păcat.46
Dialogul de mai sus cu privire la fresca pe care am descris-o este unul care ne spune multe. Cel mai mult ne
spune că mai toți oamenii suntem chemați să fim unii care să ajungem să ne facem datoria. Este greu să spunem
că suntem oameni ai decenței dacă nu ne facem datoria. Cu toții avem anumite înclinații și trebuie să fim unii
care să ne luăm în serios datoria sau mai bine spus munca noastră.47
Fresca de mai sus este un care ne spune că lenea este un păcat și dacă nu le luăm menirea și munca noastră
în serios este bine vom ajunge în iad. Unii cred că lucrurile sun mult prea exagerate și nu trebuie să credem că ele
46Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
47Jose Antonia Ocampoa, Towards full and decent employment (Națiunile Unite, 2008).
26
sunt chiar așa. Ei bine trebuie să știm că dacă nu ne facem datoria și nu muncim ei bine cu toții vom fi luați de
diavol. De ce? Fiindcă trebuie să știm că diavolul este unul care nu ține cont de:
- scuzele,
- apologiile noastre,
- apărarea noastră.
El vrea să câștige cât mai mulți oameni la iad. De ce? Fiindcă răutatea este cea care îl domină în întregime.
Este evident că trebuie să fim oameni care să fim responsabili. Suntem oameni responsabili dacă ajungem să fim
unii care să vedem lucrurile la rece și la fel de bine cu bun simț. Trebuie să avem mult bun simț și să ne dăm
seama că numai așa vom ajunge să ne facem datoria noastră în această lume.48
Realitatea este că trăim vremuri în care oamenii pun puțin preț pe:
- decență
- și pe bunul simț.
Pe ce pun preț oamenii din zilele noastre cel mai mult? Pe:
1. Bani,
2. Sex,
3. Plăceri,
4. Faimă,
5. Averi,
6. Trup,
7. Propria persoană etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că omul de azi nu este unul care crede foarte mult în
duhovnicie. Ea este un lucru care se consideră că numai:
- naivii,
- credulii,
- fraierii
sunt unii care cred în decență. Trebuie să știm că nimeni dintre cei care au ajuns să practice decența deși nu au
avut multe bunuri materiale de câștigat au ajuns să fie unii care să aibă o și mai mare satisfacție: pacea
conștiinței.49

CAPITOLUL 3

DECENȚA CA MODESTIE ȘI LIPSĂ DE PRETENȚII

La începutul acestei cărți am vorbit despre faptul că decența înseamnă printre multe alte lucruri și lipsa de
pretenții. Ce vrea să însemne acest lucru? Ei bine acest lucru înseamnă că decența mai poate să fie concepută și ca
modestie. De ce? Fiindcă trebuie să știm că omul decent este un om modest. Rar se poate vorbii de decență fără
de modestie și invers. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să știm că omul decent va fi întotdeauna una
om fără:
- mari pretenții,
- modest,
- smerit.

48Datoria este un lucru care se leagă foarte mult de bunul simț. Este bunul simț care ne spune că dacă avem:
- un talent,
- o calitate,
- o virtute,
- o capacitate
ei bine trebuie să fim siguri că vom ajunge să fim unii care să o punem în practică. Știm din pilda talanților că unul dintre muncitorii
care a primit un talant nu a făcut nimic cu el și a ajuns să îl îngroape în sol. Aceasta fiindcă este bine să știm că cu toții avem cel puțin o
calitate. Ei bine această calitate este asemenea unui diamant. Un diamant dacă nu este șlefuit este asemenea unui cristal. Dacă diamantul
este șlefuit el ajunge să strălucească. Ei bine datoria noastră este șlefuirea diamantului de care cu toții avem nevoie. Trebuie să fim
oameni care să ajungem să ne dăm seama că vom face lucruri bune nu numai pentru noi ci și pentru cei din jur dacă ajungem să ne
facem datoria. Iată că lucrurile se leagă.
49Proclu Nicău, Conștiință spune-mi tu (Mănăstirea Putna, 2016).

27
 Ei bine acest lucru este din ce în ce mai rar văzut în zilele noastre. De ce? Fiindcă sunt din ce în ce mai
puțini cei care iubesc modestia. Ne place:
- să ne lăudăm,
- să ne “umflăm în pene,”
- să ne dăm mari,
- să ne vedem mai buni decât restul,
- să ne vedem deasupra tuturor.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că trebuie să fim unii care să ajungem să fim unii care să ne
dăm seama că ajungem să fim modești fiindcă este în firea lucrurilor să fim modești.50
Modestia este un lucru care trebuie să știm că își are locul ei. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm
seama trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom ajunge să fim modești dacă voim acest lucru cu adevărat.
Scriitorul Ambrose Pierce spunea cât se poate de frumos în acest sens: “modestie. Arta distinsă de a-ţi spori
farmecul pretinzând că nu îţi dai seama de el.” Oamenii modești adevărul este că au mai mult farmec decât cei
orgolioși. De ce? Fiindcă este bine să știm că un om orgolios nu este în nici un fel un om:
- decent,
- cu picioarele pe pământ,
- frumos,
- cu bun simț,
- plăcut la vorbă și la faptă etc.
De ce? Fiindcă el este unul care trebuie să știm că ajunge să fie interesat numai de propria lui persoană.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că trebuie să fim mult mai atenți cu:
- semenii noștri,
- cei din jur,
- cei care au nevoie de noi,
- cei care sunt mai slabi,
- cei care sunt asupriți etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama facem mult
bine societății din jurul nostru dacă vom devenii modești. Modestia este fără doar și poate o putere tainică și un
farmec special pe care cu toții le putem dobândii dacă ajungem să fim unii care să pășim pe calea decenței.
Gânditorul francez La Bruyere spunea cât se poate de inspirat: “falsa modestie este ultimul rafinament al
vanității.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că este bine să fim unii care să ne dăm seama că sunt mulți care nu sunt
modești dar vor să fie considerați de cei din jur ca fiind oameni modești.51
Prin urmare este bine să știm că modestia este una care ne aduce mai multe beneficii. Dintre ele amintim:
- ne face decenți,
- ne face realiști,
- ne face să ne cunoaștem pe noi înșine,
- ne face să ne dăm seama de locul nostru în societate,
- ne face să fim noi înșine,
- ne face realiști etc.
Toate acestea sunt lucruri sunt fapte pe care trebuie să fim conștienți este bine să știm că trebuie să fim unii
care să ne dăm seama că numai așa vom ajunge să fim unii care să beneficiem de pe urma modestiei. Gânditorul
român Gabriel Petru Băețan spunea cât se poate de calm că: “modestie înseamnă să îţi ascunzi aura de ochii
celorlalţi, nu să îţi apleci capul!” Prin urmare este bine să știm că nu trebuie să confudăm modestia cu:
50După sfinții părinți ai creștinismului ortodox mândria este un păcat de natură satanică sau luciferică. Este diavolul care a căzut de la
Dumnezeu in cauza mândriei. Cum a fost făcut acest lucru? A fost făcut prin faptul că diavolul din un mare înger a voit totul: a voit să
fie el Dumnezeu. Ei bine lucrurile nu aveau cum să fie așa. Aceasta fiindcă nu poți să Îl schimbi pe Dumnezeu cel care ți-a dat viață.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care să vedem realitatea în starea ei profundă. Mândria este un lucru care ne face
asemenea diavolului care după cum am spus trebuie să știm că este mândru și orgolios. Trebuie prin urmare să fim unii care:
- să ne cunoaștem locul,
- să ne cunoaștem pe noi înșine,
- să ne știm de lungul nasului.
De ce? Fiindcă toate aceste lucruri ne vor face modești și fiind modești vom ajunge să fim decenți. Este cât se poate de clar că lucrurile
se leagă.
51Alexandru Lascarov Moldoveanu, Despre smerenie (Iași, 2015).

28
 - prostia,
- degradarea umană,
- lipsa de respect,
- dezonorarea,
- auto-distrugerea etc.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că modestia este una care ne face să știm pe ce lume trăim.
Suntem oameni care adevărul este că suntem cât se poate de confuzi cu viața noastră. De ce? Fiindcă sunt mulți
care evident că sunt cât se poate de nesiguri de ei înșiși. Ei bine sunt mulți care profită de această nesiguranță a
unora și ajung să introducă tot mai multă nesiguranță în
- în inimile
- și în sufletele noastre.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii răului au existat în mai toate epocile istoriei. Trebuie să ajungem
să fim unii care ajungem să ne eliberăm de povara nesiguranței și vom ajunge cel mai bine să facem acest lucru
prin faptul că ajungem să fim unii care să ne dăm seama că vom devenii ceea ce suntem meniți să fim prin
modestie.52
Trăim într-o lume în care mai toată lumea știe că a nu fi modest nu este un lucru bun. Ei bine după cum
putem să ne dăm seama sunt mulți care au mari pretenții. Aceasta fiindcă ei sunt unii care își acoperă orgoliul cu
un fel de perdea sau de cortină și ajung să lase să se vadă numai ceea ce vor. Aceasta fiindcă trebuie să știm că
trebuie să fim unii care să ajungem să ne dăm seama că nu avem nimic de câștigat dacă ajungem să ne prefacem
să suntem modești în timp ce în realitate nu suntem. De ce? Fiindcă mai de vreme sau mai târziu oamenii vor
ajunge să își dea seama de cine suntem cu adevărat. Ei bine lucrurile trebuie să știm că sunt unele care ajung să
ne definească și să ne determine să fim noi înșine. Dacă ajungem să fim noi înșine și ne dăm seama că sinele
nostru este unul orgolios ei bine este momentul să ajungem să lucrăm la noi înșine. Cum putem să ajungem să ne
dăm seama de faptul că un semen de al nostru este orgolios dar se ascunde sau mai bine spus ajunge să își
mascheze orgoliul? Cel mai bine acest lucru ajunge să fie făcut prin faptul că orgoliosul ascuns este unul care are
mari pretenții. În acest sens el:
- nu vorbește cu oricine,
- nu își face de lucru cu oamenii mici,
- se vede pe sine mai bun decât restul,
- se vede numai pe sine,
- se interesează numai de propriul interes,
- ține numai la propriile lui opinii etc.
Toate aceste lucruri sunt unele care evident că sunt pretenții pe care cel orgolios ajunge să le aibă fiindcă se
vede pe sine superior față de restul și mai bun decât ei. Prin urmare am spus că trebuie să știm că oamenii sunt
unii care sunt cât se poate de ascunși în ceea ce privește modestia lor.53
Este bine să știm că modestia este un lucru care ajunge să se manifeste în mai multe câmpuri de acțiune:
- cultural,
- științific,
- politic,
- economic,
- al civilizației,
- și nu în cele din urmă artistic.

52Modestia este un lucru care ajunge să ne facă să fim din ce în ce mai ancorați în realitate. De ce? Fiindcă tendința la mulți dintre noi
este să fim cu capul în nori. Ei bine vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama că prin modestie vom ajunge să fim cât se poate de
deplini și de profunzi. Aceasta fiindcă trebuie să fim conștienți că modestie este:
- existențială,
- profundă,
- reală,
- deplină,
- totală,
- experiență unică.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că fiind modești ajungem să ne realizăm pe noi înșine.
53Radu Teodorescu, Smerenia și modestia ca paradigme creștin ortodoxe (Cugir, 2015).

29
 Un artist desăvârșit este și el un o persoană fără pretenții exagerate deși o persoană modestă. Iată ce spunea
în acest sens marele compozitor român George Enescu: “tinerei generaţii îi recomand muncă, cinste şi altruism
şi aş mai adăuga şi modestie, cât mai multă modestie şi îngăduinţă pentru cei din jurul tău care vor să se
manifeste... Valorile adevărate nu pot fi împiedicate de a ieşi la iveală.” Este evident că trebuie să fim unii care să
ne dăm seama că vom ajungem să fim unii care să ne dăm seama de tot ceea ce implică modestia și la nivel
artistic. Ceea ce se poate vedea este că mai toți marii artiști au avut începuturi modeste. Ei bine odată ce ei au
ajuns la:
- faimă,
- celebritate,
- renume,
- bani
- și bogății
ei bine adevărul este că cei mai mulți dintre ei uită de unde au plecat. Nu trebuie să uităm niciodată de unde am
plecat. De ce? Fiindcă numai așa vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama de:
- cine am fost,
- cine suntem,
- și cine vom ajunge să fim.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că modestia este un fapt de viață deci unul concret și nu numai o
simplă teorie.54
Este bine să știm că modestia este gândită de mulți ca fiind un lucru ce este propriu numai creștinismului
ortodox dar ceea ce este bine să știm este că sunt mult mai multe alte religii care la fel de bine vorbesc de
modestie. Una dintre ele este taoismul chinez. Iată ce spunea despre modestie cel mai mare filosof și ideolog
taoist Confucius: “modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor.” Modestia este un lucru care trebuie să fie
fundamental pentru noi pentru toți și mai ales pentru noi creștinii ortodocși. De ce? Fiindcă trebuie să fim unii
care să ne dăm seama de faptul că modestia este un lucru pe care decența îl cere. Trăim într-o lume în care dacă
cu toții am fi interesați numai de propriu orgoliul am fi într-o stare de război continuu.55
Se spune că scriitorul român Mihail Savoveanu a făcut o vizită în Olanda. După ce a venit discuta despre
Olanda cu un prieten de al său.
- Ei și cum a a fost în Olanda?
- Frumos, frumos.
- Mă bucur că ți-a plăcut.
- Păi cum să nu îmi placă?
- Asta tu știi.
- Să știi că olandezii sunt mai onești decât noi românii.
- Cum așa?
- Așa cum îți spun eu.
- Cum de ți-ai dat seama?
- Din mai multe lucruri.
- Cum ar fi?
- Să ți le spun?
- Da, cum să nu.
- Păi uite un lucru care l-am văzut în Olanda și care nu există în România.

54Este bine să știm că trebuie să fim persoane care să ne dăm seama de modestie și de valoarea ei până nu este prea târziu. Se spune de
sfinții părinți că nu ai cum să intri în rai dacă nu ești modest. De ce? Fiindcă în rai există numai modestie și smerenie. Scriitorul român
Liviu Rebreanu spunea cât se poate de inspirat că: “modestia nu este dezinteres, ci o atitudine.” Sunt mulți care obiectează în fața
modestiei și a lipsei de pretenții că de fapt ei nu au cum să fie modești (adică nu au cum să fie decenți). De ce? Fiindcă ei sunt unii care
trebuie să știm că zic ei că dacă ajung să fie modești ajung să se:
- degradeze,
- înjosească,
- piardă pe ei înșiși,
- deprecieze.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că o astfel de opinie nu este în nici un fel adevărată. Modestia este una care e înnobilează și nu ceva
care ne degradează.
55Serafim Alexeiev, Despre smerenie și mândrie (București, 2001).

30
 - Care este el?
- În fiecare dimineață furnizorii de produse olandezi vin și își pun produsele lor în vase sau în coșuri la
porțile clienților.
- Și nu le fură nimeni?
- Nu.
- Păi cum așa?
- Cum am spus olandezii sunt mult mai onești decât noi românii.
- Sunt impresionat.
- Și eu am fost.
- Și ce altceva ai mai văzut în Olanda?
- Lăptarii sunt unii care lasă laptele lor la răscruce de drumuri și canaluri.
- De ce?
- Pentru ca cei pentru care sunt să vină să le ia.
- Și nu sunt luate de ații?
- Nu.
- De ce
- Fiindcă olandezii sunt onești după cum am spus.
- Da foarte onești.
- Ceea ce îmi spui tu despre Olanda este cu adevărat foarte frumos.
- Am o părere foarte bună despre Olanda.
- Și altceva ce ai mai văzut în Olanda.
- Ceea este tipic la olandezi este că ei sunt unii care foarte rar nu reușesc să își recupereze obiectele pierdute.
- Cum așa?
- Păi tu știi că oamenii mai pierd umbrele, o geantă, o haină, un portofel.
- Așa și?
- 99% din obiectele pierdute ajung într-un fel sau altul la cel păgubit.
- Cum așa?
- Fiindcă olandezii sunt unii care sunt cât se poate de corecți.
- De asta mi-am dat seama.
- Da și țin mult unii la alții ca fiind un popor extrem de unit.
- Sunt mai diferiți de noi românii.
- Sunt în multe feluri.
- Și mai este un lucru despre olandezi.
- Ce anume?
- Sunt foarte disciplinați.
- Cum așa?
- Ei sunt conștienți că pentru ca societatea să funcționeze trebuie să existe un fel de mecanică socială.
- Hmmm....frumos.
- Da este.
- Uite la ce mă gândeam.
- La ce?
- Tu ești scriitor nu?
- Așa este.
- Ce ar fi să scrii un articol despre vizita ta în Olanda?
- Un articol?
- Da. Un articol.
- De ce?
- Ca să fie mai mulți care să își dea seama de cum sunt olandezii.
- Să știi că dacă mă gândesc mai bine nu este o idee rea.
- Singur că nu este.
La câteva zile după acest dialog se spune că scriitorul Mihail Sadoveanu a scris un articol care se intitula
simplu Olanda. Printre multe alte lucruri iată ce spunea el: “olandezul merge în disciplina obştei sale, într-un fel
de mecanică socială. El lucrează. Dupăce lucrează ziua, searaîşi înseamnă socotelile în registre şi închide banii
31
îracasa de fier. Caută în carnet, să vadă cum stau operaţiile lui cu băncile. Înainte de a se culca în patul
cuaşternuturi ca zăpada, — deschide Biblia familiei, legată în piele de viţel. Citeşte şi ...apoi adoarme”56
Avem aici o poveste adevărată despre olandezi care ne spune că cu adevărat sunt și popoare neortodoxe
care au un comportament profund ortodox. Acest lucru nu înseamnă că noi ortodocșii nu mai trebuie să
practicăm ortodoxia noastră ci mai mult să ajungem să voim:
- să perfecționăm,
- să desăvârșim,
- să împlinim,
- să ducem la deplinătate
creștinismul ortodox pe care îl avem.57
Este evident că trebuie să fim oameni care să ajungem să punem mai mult preț pe modestie. Aceasta fiindcă
este decent să fie așa. Lucrurile sunt cât se poate de simple în sens creștin ortodox:
- a fi modest este decent,
- a nu fi modest este indecent.
De ce? Fiindcă trebuie să știm că lucrurile legate de modestie sunt unele care se leagă de decență la fel de
bine.58
Deși unii dintre marii întemeietori de religie au ajuns să acorde o anumită atenție modestiei și smereniei ei
bine trebuie să știm că modestia pe care o practică ei nu este una mântuitoare. Nu este una mântuitoare fiindcă
trebuie să știm că modestia trebuie să fie unită cu smerenia lui Hristos pentru ca să aibă un fel de capacitatea de
mântuire. Iată că lucrurile sunt cât se poate de clare și de evidente. Trebuie să fim unii care să ajungem la
modestie și la smerenie fiindcă voim să ne mântuim. Am citat mai sus pe taoistul Confucius care și el în unele
locuri a fost preocupat de smerenie. Ei bine dacă cei din alte religii ar fi modești cu adevărat ei bine ei a trece la
creștinismul ortodox dar adevărul este că nu o fac. Nu a fac și acest fapt este unul care ne face să ne dăm seama
că ei nu se vor mântui. Iisus a fost cât se poate de clar când a spus că El este: calea, adevărul și viața. Prin urmare
în afară de Hristos nu există mântuire. Sunt mulți care evident că contestă acest lucru dar el nu poate în nici un
fel să fie trecut cu vederea și la fel de bine nesocotit. Aceasta fiindcă modestia creștin ortodoxă este una:
- autentică,
- mântuitoare,
- duhovnicească,
- morală,
- profundă etc.59
Din cele spuse mai sus reiese faptul că există o profundă legătură dintre modestie și decență. Cum este
posibil acest lucru? Este posibil fiindcă este decența care ne cere să fim modești. Realitatea este că trăim într-o
societate care ajunge să îi considere pe cei modești ca fiind:
- proști,
- fraieri,
- naivi,

56Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

57Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii Răsăritene (Iași, 2020).
58Scriitorul Victor Martin spunea că: “modestia este o decorație interioară.” Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt lucruri care ajung să

ne fie un fel de decorații:

- interne,
- altele ne sunt:
- decorații externe.
Ei bine modestia este o decorație internă care ajunge să ne facă să fim unii care să fim cât se poate de frumoși în exterior. Aceasta
fiindcă trebuie să ținem cont că cei din jur sunt unii care ajung să ne vadă să vadă cine suntem cu adevărat. Aceasta fiindcă este bine să
știm că modestia este un lucru care ne face cinste. Este decent să ajungem să fim preocupați de problematica modestiei. Aceasta fiindcă
trebuie să știm că modestia este un lucru din ce în ce mai rar întâlnit în zilele noastre. Oamenii de azi sunt:
- prea plini de sine.
- înfumurați,
- plină de sine,
- egoiști,
- individualiști etc.
În acest peisaj deprimant în sens creștin ortodox ici și colo mai vedem câte o floare a modestiei la unii creștini ortodocși autentici.
59Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea: însușirile trăirii ortodoxe (București, 2002).

32
 - creduli,
- idealiști etc.
De ce? Fiindcă societatea din jurul nostru este una care a ajuns să fie dominată și contaminată de viciul
mândriei. Se crede în zilele noastre că pentru a ajunge să te impui în plan social trebuie să fi:
- nesimțit,
- îngâmfat,
- orgolios,
- mândru,
- plin de sine,
- egoist etc.
De ce? Fiindcă numai așa cei din jurul tău vor ajunge să te recunoască și să te respecte. Se poate vedea că
mai ales în țările asiatice există un mod de viață profund violent și bazat pe ego. Adepții artelor marțiale sunt unii
care de multe ori se luptă demonstrativ pentru a își demonstra puterea și tăria fizică. Ei bine noi creștinii
ortodocși nu acceptăm aceste practici. De ce? Din modestie. Nu trebuie să ajungem să credem că ne vom
impune în societate prin violență sau arte marțiale cum cred mai mulți asiatici. Aceasta fiindcă societatea din jurul
nostru trebuie să fie una:
- civilizată,
- educată,
- a bunului simț,
- rezonabilă etc.
Iată cum modestia este un lucru ce este din ce în ce mai trecut cu vederea și neluat în seamă în zilele noastre.
Gânditorul antic Pitagora și el era conștient de importanța și frumusețea modestiei. Iată ce spunea el despre
modestie: “fii modest: modestia e un veşmânt uşor, de culoare blândă, plăcută vederii şi uşor de purtat.”60
Modestia este o putere imensă fiind ea este bazată pe autocontrol. Sunt mulți care nu se pot autocontrola și
pentru acest lucru ei bine ei ajung să fie unii care să nu mai știe de ceea ce este modestia și modul în care se
manifestă ea. Instinctul omului este un lucru care nu se bazează pe modestie. De ce? Fiindcă instinctul nu are:
- conștiință,
- gândire de sine,
- control propriu,
- deplinătate,
- este mai mult animalic,
- nu este întotdeauna rațional.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că nu trebuie să credem că modestia este o problemă de instinct
fiindcă nu este. Modestia la fel ca decența este un lucru conștient care are loc în sufletul și mintea omului. Este
evident că trebuie să fim mai atenți cu raportul dintre conștiință și modestie. De ce? Fiindcă sunt mai multe
momente în care:
- instinctul,
- pornirea animalică,
- propriile patimi
ajung să ne-o ia înainte. Iată de ce am spus că numai prin decență ajungem la o conștiință de sine a modestiei.
Un proverb românesc spune așa: bogăția cea mai mare a oamenilor este modestia. Cum este posibil acest lucru?
Este posibil fiindcă după cum am spus modestia este:
- autocontrol,
- stăpânire de sine,
- conștiință,
- determinare,
- profesionalism etc.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus trebuie să știm că modestia este aparent o negație a propriei
noastre personalități. Trebuie să știm că sunt mai mulți care simt un fel de impuls de a se autoafirma. Este acest
impuls care ne spune că la noi totul este bine și totul este la superlativ. Să fie lucrurile chiar așa? Vom vedea că
nu.61

60Pitagora,Legile morale şi politice(Editura Antet Revolutions, 2003).

61Wendy Shalit, A return to modesty. Discovering the lost virtue (Free Press, 2016).
33
 Realitatea este că cei mai mulți dintre noi ne cunoaștem pe noi înșine ca persoane. Ei bine aici apare de cele
mai multe ori o mare problemă. Deși ne cunoaștem pe noi cu toate:
- fobiile,
- păcatele,
- patimile,
- neajunsurile
dar și calitățile pe care le avem, ei bine cei mai mulți dintre noi voim să avem o imagine imaculată pentru cei din
jur. Se poate una ca asta? Adică una să fim în realitate și alta să ajungă cei din jurul nostru să creadă despre noi?
Trebuie să fim conștienți că nu este decent ca lucrurile să fie așa. De ce? Fiindcă trebuie să fim oameni ai
adevărului. Nu trebuie să ne fie rușine să recunoaștem în public că avem:
- defecte,
- scăpări,
- neputințe,
- probleme.
De ce? Fiindcă realitatea este că toată lumea le are. De ce am fi noi diferiți de restul? Este cu adevărat
dureros să vedem că imaginea pe care am proiectat-o noi în exterior ajunge să fie depășită fiindcă oamenii au
aflat cine suntem noi cu adevărat.62
Nu greșim dacă spunem că în zilele noastre modestia a ajunge să fie cenușăreasa virtuților. De ce? Fiindcă
este bine să știm că este:
- greu,
- dificil,
- problematic,
- necesită efort
să ajungi să fie modest într-o lume în care cei mai mulți sunt plini de sine. Acest lucru se poate vedea și la nivel
de popoare. Sunt din ce în ce mai multe popoare care sunt pline de sine. Ni se vorbește în zilele noastre din ce în
ce mai des de:
- mândrie națională,
- orgoliu național,
- invincibilitate națională,
- impecabilitate națională.
Toate aceste lucruri fiindcă sunt mai mule națiuni care ajung să fie stăpânite de mândrie. De multe ori
trebuie să știm că este mândria cea care ajunge să creeze crimă și război. Fiindcă unii se consideră atât de buni și
atât de capabili ei bine ei ajung să îi distrugă pe cei din jurul lor. Este aceasta o dovadă de decență? Este aceasta o
dovadă de modestie? Cu siguranță că nu. Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama modestia este un
lucru care ajunge să fie una care:
- ne aduce cu picioarele pe pământ,
- de face să fim realiști,
- ne învață să luăm seama la realitate,
- ne învață să nu ne supra-evaluăm
cum o facem de obicei cei mai mulți dintre noi.63
Într-un fel sau altul ceea ce am voit să spunem în rândurile de mai sus este faptul că modestia la fel ca
decența este un mod de a fi sau mai bine spus un mod de viață. Aceasta fiindcă trebuie să știm că modestia și
decența sunt lucruri cât se poate de legate unul de altul. Trebuie să fim modești fiindcă făcând așa ajungem să

62Nu trebuie să proiectăm despre noi o imagine:

- imaculată,
- și impecabilă.
De ce? Fiindcă după cum am spus este decența care ne spune că trebuie să slujim mai mult adevărul decât minciuna. Este dureros
pentru unii să se prezinte pe ei înșiși celorlalți așa cum sunt ei. Totuși ceea ce trebuie să știm este că numai făcând așa ajungem să ne
vindecăm și să ne refacem imaginea pierdută. Iată prin urmare că lucrurile sunt cât se poate de clare și de evidente. Trebuie să ne facem
curaj să ajungem să “defilăm” așa cum suntem noi și să nu fim unii care să punem pe noi mai multe calități decât avem. La fel de bine
în acest sens este bine să știm că modestia este o măsură de precauție. Ea ne spune că trebuie să fim unii care să vedem cu cine avem de
a face și să nu ajungem să ne deschidem imediat și automat oricui și oriunde.
63András Sajó, Human Rights with Modesty: The Problem of Universalism (Springer Netherlands, 2004).

34
fim oameni ancorați în realitate. Ceea ce se poate vedea de la cei care suferă de orgoliu este că ei sunt unii care
nu au nici un fel de contact cu realitatea. Omul orgolios este un om care:
- se supra-apreciază,
- se vede cel mai bun,
- se vede cel mai capabil,
- se vede extraordinar,
- are toate calitățile la superlativ.
Ei bine realitatea este cu totul alta. Cei mai mulți dintre noi avem mai multe calități dar aceasta nu înseamnă
că trebuie să vedem numai calitățile pe care le avem ci la fel de bine trebuie să ajungem să vedem și defectele
noastre. Modestia și decența este un lucru care ajunge să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem și cum ne
situăm în prezent. Vom vedea că dacă suntem realiști nu avem nici un motiv să ajungem să ne vedem pe noi
înșine mai presus de cât semenii noștri. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mândria este una care de obicei îl face
pe om să uite de cine este el cu adevărat. Mândria este cea care ajunge să fabrice un ego fals în care totul este la
superlativ. Aceasta fiindcă este evident că trebuie să fim unii care să fim imparțiali. Este evident că sunt din ce în
ce mai mulți cei care ajung să găsească:
- inconvenient,
- nepotrivit,
- imposibil,
- ieșit din comun
să fie modești. Aceasta fiindcă ei sunt unii care sunt stăpâniți de dorința de a fi văzuți ca fiind cei mai buni dintre
cei mai buni. Nu este nimic greșit cu a ajunge să ai anumite aspirații. Totuși ceea ce trebuie să știm este că aceste
aspirații trebuie să fie ținute sub control.64
Ceea ce este bine să știm este că este decența cea care ne cere să fim unii care să fim modești. Aceasta
fiindcă modestia este firea lucrurilor. Este în firea a lucrurilor să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de
profunzi prin intermediul modestiei. De ce? Fiindcă modestia este fără doar și poate o apreciere realistă a
lucrurilor. Este bine să știm că vom ajunge la modestie dacă voim cu adevărat. Aceasta fiindcă trebuie să știm că
modestia este una care ține de voința noastră. Nu trebuie să ajungem să avem o falsă modestie dacă nu putem să
o avem o modestie adevărată. Aceasta fiindcă este bine să știm că modestia este un lucru care ajunge să ne facă
să fim unii care să vedem lucrurile la rece și:
- nici să le supra-apreciem,
- nici să le subestimăm.65
Pe la anul 1629 în Japonia erau peste 400000 de creștini. Creștinismul se poate spune că era în floare într-o
țară care sute de ani nu a voit să audă de Hristos. Un mare demnitar a venit la reprezentatul europenilor din
Japonia.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Am venit la dumneavoastră cu o mare rugăminte.
- Ce anume?
- Am vrea mai mulți misionari.
- De ce?
- Poporul vrea să audă de Hristos și numărul de misionari din Europa nu este suficient.
- O, înțeleg.
- Ne puteți ajuta?

64Sfințiipărinți sunt cei care vorbesc de un demon al mândriei. Acest demon este unul care este extrem de subtil. Este subtil fiindcă se
face cunoscut mai ales prin:
- gânduri,
- sugestii,
- idei,
- intenții,
- porniri etc.
Toate aceste lucruri sunt mai mult un fel de momeli pe care diavolul mândriei ajunge să le arunce în sufletul nostru. Trebuie să fim
vigilenți și să nu ajungem să fim stăpâniți de acest diavol. Lupta poate să fie mai grea însă nu este imposibilă. Demonul mândriei poate
să fie înfrânt și biruit.
65Kate Wilkinson, Women and modesty in late antiquity (Cambridge, 2015).

35
 - Cum să nu.
- Vai, nici nu știți cât de mult ne bucurăm.
- Nici o problemă.
Un nou transport de misionari a venit în Japonia. Olandezii din Japonia au văzut acest lucru și au putut să
constate că din Olanda nu a venit nici un misionar.
- Nu se poate! a început un creștin olandez din Japonia.
- Ce anume?
- Nu vedeți că din Olanda nu a fost adus mai nici un misionar.
- Asta așa este.
- Ce este de făcut?
- Ce ar fi să le dăm o lecție la acești misionari.
- Cum?
- Faceți doar ce vă spun eu.
- Bine facem doar ce spui tu.
Creștinii olandezi s-au dus și au cerut o audiență la împăratul japonez de atunci Macadou-Iui.
- Majestate vă mulțumesc că ne-ați primit.
- Plăcerea este a mea.
- Cum mai sunteți majestate?
- Sunt bine.
- Ne bucurăm.
- Dar de ce ați venit aici la mine?
- Majestate am venit aici fiindcă voim să vă prevenim.
- De ce anume?
- De un mare pericol.
- Ce pericol.
- Nu știu cum să vă spun...
- Spune așa cum sunt lucrurile.
- Nu voim să facem probleme.
- Nu îmi faceți nici o problemă.
- Este mai mult un pericol legat de viitorul Japoniei.
- Vă ascult cu mare interes.
- Ați auzit că în Japonia au fost aduși mai mulți misionari creștini din Europa.
- Așa este.
- Nu este ce pare.
- Adică cum?
- Acești misionari au gânduri și intenții ascunse.
- Cum așa? Nu sunt oamenii lui Dumnezeu?
- Nu majestate, din nefericire nu.
- Păi ce intenționează să facă?
- Nu știu cum să vă spun...
- Spune direct.
- Misionarii au venit aici să creștineze cât mai multă lume și mai apoi să treacă poporul japonez sub
stăpânire spaniolă și portugheză...
- Ce spui tu acolo?
- Ce ați auzit majestate.
- Nu se poate.
- Îmi este teamă că se poate.
- Iată că suspiciunile mele sunt confirmate.
- Ce anume?
- Că creștinii sunt mincinoși.
- Nu toți creștinii.
- Cum să nu.
- Majestate și noi suntem creștini.
36
 - Ce contează?
- Ar conta.
- Misiunea mea este să apăr Japonia.
- Așa este majestate.
- Voi da o lecție acestor misionari.
Ce a făcut împăratul Japoniei? A dat poruncă să fie luați 9 preoți misionari.
- Și ce să facem cu ei majestate?
- Îi veți răstignii.
- De ce?
- Ca să fie un exemplu pentru tot restul misionarilor creștini.
- Și unde îi vom răstignii?
- La răspântiile drumurilor.
- De ce?
- Pentru ca toată lumea să vadă.
- Bine majestate.
Soldații japonezi au făcut ceea ce le-a poruncit împăratul. 9 preoți misionari creștini au fost răstigniți la
răscruce de drumuri. După 40 de ani de la acest incident în Japonia nu mai era decât un singur creștin.66
Avem aici o întâmplare care se leagă mai mult de:
- clevetire67
- și răutate.
Aceasta fiindcă se poate vedea că unul dintre motivele pentru care creștinismul nu ajunge și în țările
necreștine este faptul că creștinii sunt divizați. Este bine să știm că la un anumit nivel se poate vedea o legătură
dintre clevetire și modestie. Dacă omul ar fi modest ei bine el nu am clevetii. Totuși fiindcă omul este stăpânit de
mândrie ei bine el ajunge să bârfească și să spună lucruri rele despre semenii lui.68
Gânditorul american Banjemin Franklin spunea că: “modestia acoperă întotdeauna meritul, fără însă a-l
ascunde.” Ce vrea să spună această afirmație? Ea vrea să spună că de cele mai multe ori trebuie să îi lăsăm pe cei
din jurul nostru să ajungă să ne vadă adevăratele noastre calități. Este pentru unii cumva cât se poate de
nepotrivit să ajungem să fim oameni care să ne ascundem calitățile. Este adevărat că avem calități unii dintre noi
și sunt unii care sunt oameni ai virtuții. Totuși, nu trebuie să le spunem celorlalți din jurul nostru despre calitățile
noastre. Acesta fiindcă ei trebuie să ajungă să își dea seama de cine suntem noi. Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu.
Ceea ce se poate vedea din Noul Testament este că foarte rar a ajuns să spună acest lucru. La fel de bine și atunci
când l-a spus a făcut-o de puține ori și le-a celor care le-a spus le-a cerut să păstreze taina. Aceasta fiindcă Iisus
nu a fost smerit numai la nivel:
- teoretic,
- de cuvinte,
- de doctrină,
- ipotetic
ci a fost cât se poate de concret smerit. Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că smerenia lui Iisus a fost
una efectivă și deplină. Ei bine acestui exemplu de smerenie și noi creștinii trebuie să îi urmăm. De ce? Fiindcă
în acest mod ajungem să ne împlinim vocația noastră de creștin ortodocși. Ne-o spune bunul simț și decența.69

CAPITOLUL 4

DECENȚA CA ONESTITATE

După cum am putut vedea din definiția pe care am dat-o decenței la începutul cărții noastre am spus că
decența este la fel de bine și onestitate. Ce este onestitatea credem că știe mai toată lumea. Onestitatea înseamnă:
1. Cinste,

66Grigorie Comșa, 1000 de pilde creștin ortodoxe (Arad, 1929).

67Dragoș Buta, Bârfa (clevetirea) și urmările ei (Suceava, 2009).
68Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți (București, 2008).
69Șerban Tică, Cum poți fi smerit (Editura De suflet, 2011).

37
 2. Corectitudine,
3. Integritate,
4. Incoruptibilitate,
5. Curățenie.
Acestea sunt principalele sensuri ale termenului de onestitate. Este evident că ajungem să fim onești fiindcă
este onest să fie așa. Dacă este să privim la faptele din jurul nostru vom vedea că sunt din ce în ce mai puțini cei
care pun preț pe onestitate. Nu trebuie să ne amăgim fiindcă realitatea este că trăim într-o lume a:
- minciunii,
- sperjurului,
- șantajului,
- sabotajului,
- înșelăciunii.
Oamenii onești sunt unii care sunt considerați demodați și unii care nu au nici un fel de sens în lumea
noastră. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul de azi este unul care a ajuns să nu mai știe de care este sensul
onestității. Gânditorul Edgar A Guest spunea foarte frumos că: “trebuie să fii onest de dragul celor care îşi
închipuie că eşti onest.” Oamenii din toate timpurile sunt unii care evident că ajung să presupună că suntem
onești. Ce să facem?
1. Să le confirmăm așteptările?
2. Să ne le călcăm în picioare așteptările?
Realitatea este că nu trebuie să fim nepăsători față de ceea ce voiesc semenii noștri.70
Gânditorul român Barbu Ștefănescu Delavrancea spunea foarte inspirat: “nu este onest acela care nu
înşeală de frica legilor, ci acela care nu înşeală de respectul lor.” Ce vrea să însemne această afirmație? Ea
înseamnă că este onestitatea cea care ne face să vedem lucrurile:
- cum sunt ele,
- să nu le distorsionăm,
- să nu le pocim,
- să le vedem în sensul lor inițial.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că este bine să fim unii care să vedem tot ceea ce este așa cum
este. Onestitatea este un simț spiritual. Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul onest este un om care își dă
seama că în lumea trebuie să existe:
- ordine,
- ierarhie,
- valoare,
- claritate,
- lipsă de confuzie,
- corectitudine.
Sunt oameni care evident că nu prea stau să se gândească la modul cum trebuie să fie lucrurile din jurul lor.
De ce? Fiindcă ei spun că aceasta este treaba filosofilor. Ei bine trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ne
dăm seama că ordinea și disciplina sunt lucruri cât se poate de oneste. Sunt mulți oameni care sunt schimbători.
Aceasta fiindcă ei sunt unii care ajung să se modifice în funcție de situație. Iată ce spunea în acest sens gânditorul
chinez Lao Tze: “fii onest cu cei oneşti şi în acelaşi timp fii onest cu cei care nu sunt oneşti. În acest mod este

70Sentimentul de rușine este unul care evident că poate să fie extrem de folositor. Aceasta fiindcă este bine să știm că ajungem să fim
unii care să facem lucruri care evident că vor fi bune fiindcă nu voim să fim considerați răi de semenii noștri. Rușinea prin urmare
poate să fie un lucru care să ajungă să ne motiveze. Ne motivează fiindcă ea este un fapt care după cum am spus trebuie să știm că este
ceea ce ne definește. Ne definește fiindcă ea poate să ne propulseze spre bine. Este evident că de multe ori ajungem să facem bine
fiindcă ne este rușine de ceea ce vor spune cei din jurul nostru:
- părinți,
- familie,
- prieteni,
- colegi,
- vecini,
- comunitatea.
Toate aceste lucruri sunt unele care evident că ajung să facă din rușine un lucru pozitiv.
38
implinită onestitatea.” Acest lucru ne spune că trebuie să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de onești în
toate situațiile. Dacă suntem onești numai cu cei care sunt onești ei bine adevărul este că vom da dovadă de:
- duplicitate,
- minciună,
- că suntem oameni cu două fețe,
- înșelăciune.
Se cuvine să fim onești cu toată lumea și să știm că nu trebuie să ne fie frică de consecințele necesității
noastre. De ce? Fiindcă onestitatea este un lucru care este propriu omului de caracter. Este evident că trebuie să
fim unii care să ajungem să fim cât se poate de deschiși cu semenii noștri. Aceasta fiindcă onestitatea este cea
care face ca lumea să funcționeze normal.71
Ceea ce se poate vedea mai ales în zilele noastre de modernitate (după unii de postmodernitate) este că cu
toții avem nevoie de onestitate. Avem nevoie de onestitate fiindcă ea este una care ne face să fim cât se poate de
atenți cu modul în care ajungem să acționăm și să ne comportăm cu semeni noștri. Un exemplu de revenire la
normal și la onestitate îl avem din cazul lui Zaheu vameșul. Știm că Zaheu era vameș evreu în cadrul imperiului
roman. Ei bine trebuie să știm că vameșii erau unii care de multe ori luau mai mult decât cerea statul de la
cetățeni. Aceasta fiindcă ei erau unii care se îmbogățeau în acest fel. Zaheu era și el bogat și evident că această
bogăție nu a ajuns să o dețină prin corectitudine. Ei bine când Zaheu se întâlnește cu Hristos se schimbă. El
spune că din acel moment: dacă a nedreptățit pe cineva cu ceva va ajunge să îi răsplătească împătrit. Aceasta
fiindcă trebuie să știm că el știa ce este onestitatea dar s-a făcut că uită de ea.72
Cei mai mulți dintre semenii noștri sunt unii care susțin că onestitatea este o teorie:
- frumoasă,
- interesantă,
- atractivă,
- etică,
- morală
dar care nu li se aplică loc. Sunt țări multe în care mai ales oamenii politici sunt unii care sunt cât se poate de
mârșavi. Ei ajung:
- să manipuleze,
- să înșele,
- să tragă sforile,
- să fenteze,
- să fie șmecheri
pentru a își realiza scopurile lor nemernice. Ei bine noi creștinii ortodocși trebuie să știm că este decența cea care
ne spune că trebuie să fim onești. Numai așa vom ajunge să facem o lume mai bună și o lume mai corectă. Este
nevoie de corectitudine în lumea noastră. Aceasta fiindcă trebuie să știm că suntem corecți și acest lucru ajunge
să ne facă să fim unii care să contribuim efectiv la binele lumii noastre.73
Este evident că trebuie să fim unii care să ajungem să punem onestitatea mult mai în perspectivă decât o
facem. Vedem că sunt țări care vorbesc numai teoretic de onestitate fiindcă în realitate nimeni nu ține cont de ea.
Sunt țări în care marii oameni de stat se ocupă sau s-au ocupat cu lucruri:
- reprobabile,
- rușinoase,
- deplorabile,

71Brad Blanton, Practicing radical honesty (Sparrowhawk Publishing, 2000).

72Dacă ne vom cerceta mai mult conștiința vom vedea că sunt mai mulți cei care au ajuns să nu mai țină cont de corectitudine, adică de
onestitate. De ce? Fiindcă ei sunt persoane care evident că au ajuns să fie dominați de scopuri:
- mârșave,
- necurate,
- înșelătorie,
- camătă,
- dorință exagerată de a se îmbogății.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că este bine să știm unii care să ne dăm seama de care este rostul și sensul corectitudinii.
Pentru a funcționa normal ei bine societatea noastră trebuie să fie una care să se bazeze pe corectitudine. Aceasta fiindcă numai așa
vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama de importanța onestității.
73Larry Johnson, Bob Phillips, Absolute Honesty: Building a Corporate Culture That Values Straight Talk and Rewards Integrity (Amacom, 2003).

39
 - problematice,
- pervertire etc.
Oamenii se fac că nu este nici o problemă dar mai apoi ceea ce vor vedea este că aceste lucruri sunt unele
care le fac mult rău. Le fac mult rău fiindcă dacă alegi un om care este corupt ei bine este cât se poate de evident
că el va ajunge să îți fure banii care se cuveneau ție. Lucrurile sunt cât se poate de evidente și nu trebuie să
oferim explicați suplimentare. După cum am putut vedea unul dintre sensurile onestității este și acela de a nu fi
coruptibili. Cum se face că cele mai sărace țări din lume sunt unele care sunt corupte? Ei bine lucrurile sunt așa
fiindcă corupția nu are cum să ne îmbogățească ci ea este una care ne sărăcește. Este bine să știm că sărăcia este
o mare problemă a zilelor noastre. Aceasta fiindcă sunt oameni corupți care ne mint și care spun că ei de fapt
sunt unii care ajung să lucreze pentru.
- binele nostru,
- prosperitatea noastră,
- propășirea noastră,
- bunăstarea noastră.
Ei bine de fapt ei nu fac decât să fure din banii noștri. Aceasta fiindcă ei sunt oameni care după cum putem
să ne dăm seama sunt corupți. Corupția este o problemă universală a lumii noastre, doar că în unele țări ea este
mai mare în timp ce în alte țări ea este mai mică.74
Filosoful antic Cicero spunea că: “nimic nu e mare dacă nu este onest.” Din acest lucru trebuie să înțelegem
că onestitatea este un lucru mare. Sunt cu adevărat oameni mari cei care sunt onești. Aceasta fiindcă ei sunt unii
care după cum am spus sunt cât se poate de inconștienți de diferența sau mai bine spus de separația ontologică
dintre:
- virtute
- și viciu.
Trebuie să știm că onestitatea este o virtute. Sunt oameni onești care toată viața lor au muncit corect și
cinstit și pe care evident că societatea din jurul nostru nu îi i-a în seamă. Aceasta fiindcă oamenii de azi sunt unii
care trebuie să știm că sunt de multe ori seduși de:
- efemer,
- perisabil,
- trecător,
- de deșertăciune.
Ajungem să fim seduși de marii proprietari de cazinouri care se îmbogățesc exploatând naivitatea celor care
sunt dependenți de jocurile de noroc. Ajungem să fim seduși și de multe alte lucruri reprobabile fiindcă trebuie
să știm că nu suntem unii care ajungem să fim serioși și oameni ai seriozității.75
Se spune că doi creștini stăteau și vorbeau.
- Și cum mai ești?
- Sunt bine.
- Mie îmi pari că ești trist.
- Trist?
- Da.
- Vrei să știi adevărul?
- Cum să nu.
- Adevărul este că sunt trist.
- Dar de ce?
- Eh, lasă.
74Corupția ucide. Cum ucide? Ea ucide populația mai ales. Într-un stat trebuie să fie oameni care să ajungă să chivernisească banii
publici. Ei bine sunt unii care ajung să se creadă că sunt cumva deasupra poporului pe care îl conduc și așa se poate spune că ajung să
nu mai țină cont de el. Ei își bagă mâinile în banii publici și așa se face că:
- populația sărăcește,
- nivelul de trai scade.
Aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că lucrurile sunt cât se poate de certe: corupția acolo unde există nu face decât să aducă sărăcia.
Este adevărat că doar câțiva sunt bogați în statele corupte și acest fapt ne spune că trebuie să ajungem să ne protejăm împotriva
corupției. Corupția este o boală națională de care suferă mai multe popoare. Aceste toate popoare au toate motivele să se deștepte la
realitate și să ia măsuri anticorupție.
75Radu Teodorescu, Seriozitatea în sens laic, moral și ecclesial (Cugir, 2018).

40
 - Ba nu spune-mi.
- Chiar vrei?
- Nu sunt eu prietenul tău cei mai bun?
- Ba da.
- Ei și atunci?
- Să știi că îți voi spune.
- Te ascult.
- Sunt trist fiindcă am putut să văd cât de multă bârfă există în jurul meu.
- Hahaha.
- De ce râzi?
- Păi numai acum îți dai seama?
- Să fiu sincer da.
- Bârfa este un păcat greu.
- Dar noi creștinii nu ar trebuii să bârfim.
- Și totuși o facem.
- Suntem oameni slabi.
- Chiar crezi?
- Da, chiar cred.
- Acum nu trebuie să crezi că chiar toată lumea vorbește de rău și bârfește.
- Păi cum?
- Sunt și creștini care trebuie să știi că nu bârfesc.
- Așa vrea și eu să îi cunosc.
- Păi atunci va trebuie să îi cauți.
- Să îi caut?
- Da.
- De ce?
- Fiindcă ei sunt mai rari.
- Să știi că chiar sunt interesat de ei.
- Atunci fă și tu un legământ.
- Ce legământ?
- Nu știu, ceva care îți vine ție în minte.
Creștinul s-a căutat în buzunar și a găsit un ban de aur. L-a scos afară.
- Vezi tu acest ban de aur?
- Da îl văd.
- Uite care este legământul meu: voi da acest ban de aur unui sărac atunci când voi găsii o societate de
creștini în care nu se bârfește și nici nu se vorbește de rău.
- Bun legământ.
- Mă bucur că ești de acord.
Timpul a trecut. La câțiva ani cei doi creștini s-au întâlnit din nou.
- Bună.
- Bună.
- Nici nu știi ce mă bucur să te văd.
- Și eu.
- Și ce mai faci?
- Bine. Tu?
- Și eu.
- Să știi că încă nu am dat banul de aur.
- Ce ban de aur?
- Nu îți mai aduci aminte?
- Nu.
- Am spus că voi da un ban de aur săracilor când voi găsii o societate de creștini în care nu se bârfește și nici
nu se vorbește de rău.
- A îmi aduc aminte.
41
 - Păi vezi.
- Tu chiar ai luat în serios legământul?
- Da, în serios.
- Dar au trecut câțiva ani de atunci.
- Așa este.
- Și nu ai găsit nici o societate de creștini în care nu se bârfește?
- Nu.
- Foarte trist.
Au trecut 13 ani de la momentul legământului. Cei doi creștini s-au întâlni din nou.
- Bună dragul meu.
- Bună.
- Ce mai faci?
- Sunt bine.
- Să știi că am dat banul de aur.
- Ce ban de aur?
- Nu îți mai aduci aminte?
- Nu.
- Am făcut un legământ acum 13 ani că voi da un ban de aur săracilor când voi găsii o societate de creștini
în care nu se bârfește.
- A da, îmi aduc aminte. Au trecut 13 ani de atunci?
- Da, 13 ani.76
- Și ți-a luat 13 ani să dai banul?
- Da, 13 ani.
Avem aici o întâmplare care ne spune cât de greu este să găsești în zilele noastre oameni care să nu
clevetească și nici să vorbească de rău. Aceasta fiindcă oamenii din zilele noastre sunt unii care au uitat de sensul
și semnificația de a fi onest. Onestitatea este și ea o formă de manifestare de binelui.77 Trebuie să acordăm mai
multă atenție onestității. Aceasta fiindcă numai așa vom ajunge să fim unii care să ajungem să fim oameni ai
binelui. Onestitatea trebuie să fie una care să ajungă să ne domine.78
Este evident ă trebuie să fim persoane care să ne dăm seama că vom ajunge să fim unii care să practică
onestitatea din propria convingere. Avem toate motivele să fim onești. Aceasta fiindcă trebuie să știm că
onestitatea este firescul lucrurilor. Este firesc să fim onești și este nefiresc să fim necinstiți și corupți. După cum
se poate vedea în zilele noastre oamenii deși știu că nu este bine să fi necinstit sunt unii care închid ochii din ce
în ce mai mult în ceea ce privește propria lor lipsă de onestitate. De ce? Fiindcă suntem mult prea:
- îngăduitori,
- iertători,
- iubitori de sine,
- indulgenți
cu noi înșine. Aceasta fiindcă după cum se poate vedea este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm
seama că vom ajunge să fim cât se poate de eficienți cu onestitatea dacă vom ajunge să stăm mai mult în jurul
oamenilor onești. De multe ori ne simțim slabi în ceea ce privește onestitatea și pentru acest lucru este bine să
știm că trebuie să fim mult mai atenți cu ceea ce este onestitatea și modul în care ajunge să se manifeste ea.
Trebuie să știm că sfinții creștin ortodocși au fost cu toții exemple de:
- cinste,
- corectitudine,
- dreptate,
- onestitatea în cele din urmă.
Rugăciunea către sfinți ne poate și ea întării să ajungem să fim unii care să credem și să pășim cu siguranță
pe drumul onestității. Onestitatea trebuie să devină un mod de viață pentru noi după cum decența este un mod
de viață. Este evident că numai aș vom ajunge să facem o lume mai bună.79

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

76Grigorie
77RaduTeodorescu, Binele în religia comparată (Cugir, 2014).
78M. Guy Thompson, The ethic of honesty: the fundamental rule of psychoanalysis (Rodopi, 2003).
79Kenneth Copeland, Honor : walking in honesty, truth & integrity (Harrison House, 1992).

42
 Ceea ce am voit să evidențiem în aceste rânduri este că în nici un fel nu se poate concepe:
- decența fără onestitate,
- și onestitatea fără decență.
Ele sunt două lucruri care sunt unite și se presupun reciproc. Realitatea este că trăim într-o lume în care
oamenii onești nu sunt prea apreciați fiindcă ei sunt găsiți:
- neinteresanți,
- plictisitori,
- fără semnificație,
- fără sens,
- fără rost.
Lumea de azi are cu totul alte preferințe decât oamenii onești. De mai multe ori marile modele sociale ale
societății noastre sunt oameni reprobabili:
- obsedați sexual,
- șmecheri,
- mari manipulatori,
- oameni fără morală,
- persoane reprobabile.
Ei bine în acest mediu confuz în sens moral și duhovnicesc ortodoxia vine și afirmă că trebuie să susținem
onestitatea. De ce? Fiindcă ea este un lucru care este pe placul lui Dumnezeu Tatăl. Din mai toate îndemnurile
biblice de a ne guverna viața se poate vedea că onestitatea este un lucru:
- dorit,
- așteptat,
- încurajat.80
Sunt puțini cei care știu că există o puternică legătură dintre decență și onestitate. Aceasta fiindcă oamenii de
azi după cum am spus nu sunt interesați de decență. Dacă nu suntem interesați la nivel serios de decență trebuie
să știm că nu vom ajunge să progresăm în ceea ce o privește. Nu ai cum să pui în practică un lucru de care nu
ești interesat și pe care nici nu îl ai în vedere. Iată că lucrurile sunt cât se poate de logice: cu cât vom fi mai
interesați de problema onestității cu atât mai mult vom ajunge să fim mai decenți. Lucrurile se leagă și credem că
sunt cât se poate de logice. Avem nevoie de decență fiindcă ea este cea care trebuie:
- să ne caracterizeze,
- să ne definească,
- să ne identifice ca persoane morale,
- să ne de interes,
- să ne unească.
Toate aceste lucruri sunt foarte importante și ele ne spun că avem toate motivele să fim unii care să mergem
pe calea decenței. Calea decenței este cale care ne duce spre onestitate și ne învață să fim onești. Că avem nevoie
de onestitate în lumea noastră ne-o spun toți marii filosofi. Iată de ce trebuie să avem încedere în acești filosofi și
să nu ajungem să fim furați de alte opinii eronate din jurul nostru. Scriitorul român Mircea Cărtărescu spunea
foarte bine: “pentru cine scrieţi?" - mă tot întreabă peste tot, până şi la fierul de călcat. Pentru cine scriu,
Dumnezeule mare? Pentru cei care admiră şi critică decent, adică pentru cei ce comit actul decent de a înţelege.
Sau nici măcar pentru ei.”81
Din afirmație de mai sus înțelegem că este foarte ușor să critici dar este mai greu să fi tu în poziția celui
criticat. Trăim într-o lume în care se critică mult. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care au o părere bună despre
ei și cred că ei sunt net superiori față de cei care sunt criticați. Este bine să știm că lumea de azi critică:

80Este greu să fi un om onest într-un mediu în care:

- furtul
- și necinstea
sunt lucruri obișnuite. Aceasta fiindcă oamenii de azi după cum am spus nu sunt prea interesați de onestitate. Ei susțin că onestitatea se
subînțelege de la sine și că nu trebuie să facem mari eforturi pentru a fi onești. Ei bine realitatea este că totul alta. Trebuie să fim onești
fiindcă numai așa vom ajunge să slujim cinstea și omenia în societățile noastre. Iată de ce este bine să știm că onestitatea este un lucru
ce merită să primească mai multă atenție din partea noastră. Aceasta fiindcă ea este un lucru care ajunge să ne definească pe noi ca
persoane. Cu toții la un anumit moment în viață vom ajunge să facem alegerea de a fi oameni onești sau nu.
81Mircea Cărtărescu,Zen. Jurnal 2004-2010(București, 2011).

43
 - oameni de stat,
- profesori și învățători,
- lideri locali,
- ziariști,
- persoane publice,
- șefii de la locul de muncă etc.
Oamenii critică dar sunt puțini cei care se întreabă cum ar fi ei dacă ei ar fi în locul celor criticați? Ei bine
lucrurile sunt cât se poate de simple: nu trebuie să criticăm pe nimeni dacă mai înainte nu am ajuns să ne punem
pe noi în locul celui criticat. La fel de bine trebuie să știm că critica este de două feluri:
- obiectivă,
- și subiectivă.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii de azi sunt unii care sunt subiectivi în critica lor. Ei tind să vadă
numai ceea ce îi avantajează pe ei personal. Ei bine pentru a face o critică care să fie corectă și cinstită (sau de ce
nu onestă) trebuie să fim unii care să vedem lucrurile cât se poate de obiectiv. De multe ori pentru a critica
eficient trebuie să ne uităm pe noi înșine și să vedem lucrurile în perspectivă. Numai așa se poate spune că critica
noastră este validă. În nici un fel nu trebuie să uităm că critica noastră trebuie să fie:
- obiectivă,
- pertinentă,
- cu bun simț,
- pozitivă,
- constructivă.
Toate aceste lucruri sunt parte din critica unui om onest care vrea numai binele. Trebuie să vrem numai
binele fiindcă așa vom ajunge să fim unii care să fim utili societății din care facem parte.82
Sunt mai multe opinii în zilele noastre care ne spune că onestitatea este o noțiune:
- învechită,
- perimată,
- neactuală,
- fără de noimă,
- fără de un sens bine definit,
- fără de interes pentru omul modern etc.
Toate aceste opinii sunt unele care ne fac să nu mai credem în:
- puterea onestității
- și legătura ei cu decența.
Ei bine noi creștinii ortodocși prin modul nostru de viață trebuie să fim unii care să dăm dovadă de
onestitate. Oamenii din jurul nostru vor vedea onestitatea noastră și își vor da seama că se merită ca ea să fie
pusă în practică. Iată cum se va ajunge ca onestitatea să fie juna care să convingă. Trebuie să știm că onestitatea
cel mai mult convinge prin propriul exemplu. Am ajuns să trăim într-o lume care este din ce în ce mai
nestatornică și care pune foarte puțin accent pe cinste. Ei bine trebuie să știm că cinstea este un lucru care ne
este de mare folos și ne ajută să ne împlinim chemarea noastră de creștini ortodocși. Sunt mulți care evident că
nu prea știu cum să ajungă să fie decenți. Gânditorul Dorel Schor spunea destul de bine în acest sens: “vrei să
mimezi inteligența? Taci decent.” Din aceasta trebuie să înțelegem că de multe ori eventual nu avem mari calități
intelctuale. Ei bine totuși trebuie să știm că tăcerea în situații care ne depășesc este un lucru decent de făcut.83
Se știe mai de toată lumea că omul este în general o ființă care mai mult vorbește decât ascultă. Aceasta
fiindcă trebuie să știm că omul este unul care este plin de sine. Este mai ușor:
82În ceea ce privește viața de societate este bine să știm că oamenii de împart în două categorii:
- oameni care fac bine societății,
- și omeni necinstiți care nu sunt un bine pentru societate.
Ei bine nici un om necinstit nu va spune că face un rău pentru societate. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care deși știu ce este
onestitatea ei bine aleg să nu meargă pe calea ei. Așa se face că ei ajung să fie unii care să își camufleze propriile lor răutăți sau mai bine
spus propria lor răutate. Aceasta fiindcă ei sunt unii care după cum putem să ne dăm seama au ajuns să nu mai țină cont de ceea ce este:
- moral
- și bun.
Trebuie să fim oameni ai moralității fiindcă în acest mod vom putea să vedem onestitatea în toată lumina ei.
83Avishai Margalit, Naomi Goldblum,The Decent Society (Harvard, 1998).

44
 - să judeci,
- să critici,
- să dai indicații prețioase,
- să pretinzi să fie ascultat,
- să dai ordine
decât să taci. Ei bine trebuie să știm că sunt multe situații în care a tăcea este un lucru cât se poate de decent.
Trebuie să fim unii care să ajungem să fim mai tăcuți. Aceasta fiindcă trebuie să luăm seama mult mai mult la
ceea ce vorbim și la ceea ce scoatem pe gură. De ce? Fiindcă este:
- cinstit,
- echitabil,
- firesc,
- normal
să fie așa. Toate aceste lucruri sunt unele care după cum putem să ne dăm seama ajung să ne facă imaginea
tăcerii ca fiind una a decenței. Este decent să tăcem într-o lume în care mai toți vorbesc și nu ascultă nimeni. Ei
bine dacă vom ajungem să tăcem vom ajunge să fim un exemplu pentru cei din jur. Vom vedea că este decent să
știi să taci într-o lume în care toată lumea vorbește. În acest sens tot gânditorul Dorel Schor spunea că: “adevărul
gol-goluţ nu are ce căuta în public, nu e decent.” Acest lucru ne spune că lumea de azi pune mult mai mult preț
pe:
- neadevăr,
- minciună,
- înșelăciune,
- viclenie,
- manipulare
decât pune pe onestitate și decență. Oamenii onești în zilele noastre ajung să fie prigoniți. Aceasta fiindcă se
consideră că: decența este mult prea:
- grea,
- și dificilă.84
Ceea ce trebuie să știm este că onestitatea este un lucru cât se poate de concret. Ea se manifestă prin mai
multe lucruri:
- nu am nedreptățit,
- nu am furat,
- nu am mințit,
- nu am lezat drepturile altora,
- nu am călcat peste cadavre pentru a ne realiza scopurile noastre etc.
Toate aceste lucruri sunt unele care ne spune că este bine să fim oameni care să ne dăm seama de ceea ce
este onestitatea și pentru ce motive ajungem să o practicăm.85
Se spune că era o familie cu patru copii mici care era foarte săracă. Se zbăteau să scape de sărăcie dar nu
reușeau. Într-o zi soțul a venit acasă.
- Bună draga mea.
- Bună.
- Am o veste bună.
- Ce veste?

84Este evident că trebuie să știm că omul onest este un om care atrage cu sine mai multe persecuții. Din toate vremurile onestitatea a
ajuns să fie persecutată într-o societate care pune mult mai mult accent pe lucruri negative. Nu trebuie niciodată să subestimăm puterea
negativă a necinstei și indecenței. Sunt mulți care sunt seduși de ea și se leagă în mrejele ei. Onestitatea prin urmare trebuie să știm că
nu este imposibil de practicat în lumea și zilele noastre dar este cu mare greutate că ea ajunge să se impună. Aceasta fiindcă din toate
timpurile oamenii au venit cu alternative la onestitate. Nu este creștinismul ortodox o religie a onestității? Ei bine au fost destui de
mulți eretici care au găsit acest lucru ca fiind neadevărat și au venit cu propria lor versiune a onestității. În acest sens trebuie să știm că
toți:
- infractorii
- hoții
- și criminalii
Se consideră pe ei ca fiind oameni onești. Să fie ei onești cu adevărat? Evident că nu.
85Peter Townsend,Building Decent Societies: Rethinking the Role of Social Security in Development (Palgrave Macmillan, 2009).

45
 - Vom scăpa de sărăcie.
- Cum așa?
- Am primit o ofertă ce nu am putut să o refuz.
- Ce ofertă?
- De a pleca în America.
- America?
- Da, America.
- Vai foarte frumos.
- Zilele sărăciei noastre se vor termina în curând.
- Nici nu știi cât mă bucur.
A venit și ziua stabilită și familia s-a suit pe un vapor pentru America. Soarta avea cu totul alta planuri
pentru această familie. Aceasta fiindcă pe vapor tatăl familiei a murit.
- Doamne ce mă voi face acum? Se întreba cu durere mama celor 4 copii.
Au ajuns în America în care mama și copii au căzut în într-o și mai mare mizerie decât cea pe care o aveau
în Europa. Multă lume o compătimea.
- Vai de tine.
- Așa este.
- Cum ai putut să ajungi în această stare?
- Am crezut în soțul meu.
- De ce?
- El m-a adus aici în America.
- Păi el nu știa că va murii?
- Nu, era sănătos.
- Deci nu știi de ce a murit?
- Nu. A fost ceva total neașteptat.
- Trebuie să îți fie greu să ajungi să crești 4 copii.
- Nu îmi este greu ci îmi este foarte greu.
- Așa este.
- Nu știu la cine să cer ajutor.
- Este mai greu aici în America să primești ajutor.
- De ce?
- Fiindcă nu cunoști pe nimeni.
- Dacă aș fi știut ce o să se întâmple.
- Vai de tine.
- Acasă în Europa trăiam mai bine decât aici în America.
- Chiar așa?
- Da.
- Rezistă și poate ai să scapi de mizerie.
Astfel de vorbe consolatoare mama cu cei 4 copii au auzit de mai multe ori. Într-o zi mai mulți oameni
stăteau și se uitau la mizeria acestei mame. Toți o compătimeau doar un domn bine îmbrăcat se uita la ei și părea
că este indiferent.
- Cum poți să fi așa domnule? Îi spuse cineva dintre cei care o compătimeau.
- Adică cum?
- Pare că nu vă este milă deloc de această mamă și cei patru copii ai ei.
- De ce?
- Fiindcă stați ca o stană de piatră.
- Eu stană de piatră?
- Da.
- În nici un caz.
- Cum așa?
- Am să ți-o și demonstrez.
- Cum?
- Am să dau acestei familii 100 de dolari.
46
 Omul a scos din buzunar 100 de dolari și le-a dat-o mamei și celor patru copii.
- Ei voi toți! A început bărbatul.
- Ce este? Au răspuns oamenii.
- Cu toții îi compătimiți pe mama și copii lor. Dar nu faceți nimic să o ajutați.
- Ce să facem?
- Să faceți ce am făcut eu.
- Bine așa vom face.
Oamenii au pus mână de la mână și au adunat o sumă frumoasă pentru mama și cei 4 copii ai ei.
- Ei vedeți că se poate? A spus bărbatul.
- Ce să se poată?
- Să fi-ți și voi creștini adevărați.
- Bine dacă zici tu.
Se spune că cu banii primiți mama și cei 4 copii au putut să iese din sărăcie și să ducă o viață decentă.86
Întâmplarea de mai sus nu este una care se potrivește numai emigranților din toată lumea ci la fel de bine ea
este una care ne spune că sunt mulți oameni onești care au nevoie de ajutorul nostru. Nu știm ce ne rezervă
viitorul și este posibil ca de multe ori el să aducă peste noi lucruri rele. Iată de ce este bine să știm că trebuie să
fim nu numai unii care să îi compătimim:
- verbal,
- nominal,
- cu gura
pe cei care trec prin dificultăți ci la fel de bine trebuie să fim unii care să ajungem să facem și fapte care să îi ajute
pe semenii noștri. Este adevărat că și vorbele de mângâiere au importanța lor dar la fel de bine ceea ce mai
trebuie să știm este că faptele noastre pot să facă mult mai mult. Am putut vedea că bărbatul de mai sus părea că
este indiferent la necazul femeii cu patru copii dar mai apoi el a fost primul care a ajutat-o financiar. Este bine să
știm că fapta valorează mai mult decât vorba.87
Este bine să știm că decența este una care întotdeauna se manifestă în societate prin decență. Aceasta fiindcă
este bine să știm că onestitatea este un lucru ce ajunge să fie un fel de formă de expresie a decenței. Iată ce
spunea în acest sens scriitorul român Camil Petrescu: “un farmacist chel nu poate recomanda decent loţiuni
pentru creşterea părului...”88
Prin urmare este bine să știm că sunt mulți care sunt cât se poate de concludenți în a fi teoretic oameni ai
decenței și ai onestității. Acest lucru însă nu înseamnă că ei sunt practic oameni ai onestității și decenței. De ce?
Fiindcă este bine să știm că orice infractor atunci când încalcă legea știe că face un lucru rău. Totuși ei ajung să
fie unii care să nu mai țină cont de:
- morală,
- bun simț,
- decență,
- onestitate,
- bine,
- dreptate

86Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

87În acest sens trebuie să știm că decența este una care se manifestă întotdeauna concret. Aceasta fiindcă este bine să știm că omul
decent este un om care ajunge să își manifeste decența mai ales prin:
- onestitate,
- cinste,
- corectitudine,
- politețe.
Este evident că nu trebuie să credem că decența este numai o frumoasă teorie științifică ce a fost predicată chiar și de Iisus ci mai mult
ea este un lucru care se trăiește concret și exact. Aceasta fiindcă este bine să știm că a fi decent este un lucru cât se poate de realist și de
evident prin sine. Trebuie să credem că onestitatea este forma cea mai concretă de manifestare a decenței. Aceasta fiindcă onestitatea
este un lucru care ajunge să ne definească în raport cu semenii noștri.
88Camil Petrescu,Prof. dr. Omu vindecă de dragoste(București, 1958).

47
și ajung să comită infracțiuni. Trebuie să fim cât se poate de atenți cu astfel de oameni fiindcă ei pot să fie
periculoși. Iată de ce nu trebuie să avem mare încredere în cineva care spune că este un om onest. Pentru a
ajunge să credem că ele este onest cu adevărat trebuie să vedem faptele onestității și decenței pe care le face.89

CAPITOLUL 5

DECENȚA SAU PUDOAREA SAU DECENȚA CA SIMȚ AL PĂCATULUI

Un alt sens al termenului de decență este pudoarea. Ce este prin urmare pudoarea? Pudoarea este un
sentiment de:
- sfială,
- jenă,
- de decență
pe care îl manifestă cineva. La fel de bine pudoarea mai poate să însemne:
- curățenie morală,
- castitate,
- feciorie,
- rușine de a face răul,
- evitarea de a face fapte care nu sunt cuviincioase etc.90
Pudoarea este considerată în zilele noastre mai mult un sentiment al celor:
- naivi
- și fraieri.
De ce? Fiindcă se consideră că omul trebuie să fie unul dezinhibat. Ultima dezinhibiție pe care trebuie să o
treacă omul este dezinhibiția sexuală.91
Este bine să știm că această dezinhibiție sexuală de care se vorbește din ce în ce mai mult începând cu
secolul al XX-lea mai ales este una care ne face să fim cât se poate de conștienți că nu are nimic de a face cu:
- pudoarea,
- bunul simț,
- decența,
- bunele moravuri etc.
De ce? Fiindcă revoluția sexuală ce a apărut în anii ‘50 și ‘60 ai secolului al XX-lea în America este un lucru
ce a ajuns să fie dominată de dorința de a nu mai avea nici un fel de restricție morală în ceea ce privește sexul.
Cum este posibil un asemenea lucru? Este posibil fiindcă trebuie să știm că omul modern este un om care a
ajuns să nu mai înțeleagă sensul restricțiilor sexuale de natură morală pe care le propovăduiește creștinismul și
Biserica Ortodoxă. Iată că lucrurile sunt cât se poate de clare și evidente prin sine. Trebuie să știm că în sens
creștin ortodox este impropriu să ajungem să vorbim de o revoluție sexuală. De ce? Fiindcă nu se poate în nici
un fel să afirmăm că omul s-a eliberat de ceva prin această revoluție. În America revoluția sexuală a venit pe
fondul faptului că au fost mai mulți care au avut de suferit mai ales de pe urma puritanilor. Au fost puritanii cei
care au avut o înțelegere eronată a vieții sexuale umane. În acest sens ei fiind cumva encratiți (urâtori ai trupului
uman) au ajuns să suprime mai toate instinctele sexuale din om. Aceasta fiindcă ei credeau că de fapt instinctul
sexual este un lucru rușinos care îl face pe om să se asemene cu animalele. Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa.
Dumnezeu Tatăl a lăsat acest instinct sexual în om pentru perpetuarea speciei umane. Este evident că într-o
societate puritană pudoarea era nu era numai un sentiment ci o adevărată obsesie. Este bine să știm că pudoarea
este o virtute în sens creștin ortodox. Dar există două pericole în ceea ce o privește:
- a o hiperboliza și a o face mai mult decât este,
- a o subestima și a desconsidera.
Pudoarea a fost lăsată de mai toți marii gânditori și scriitori ai lumii. Iată ce spunea despre ea scriitorul
francez Gustave Flaubert: “pudoare - cea mai frumoasă podoabă a femeii.”92

89Shari Arison, Activează-ți bunătatea. Cum să transformi lumea prin fapte bune (Editura Lifestyle, 2015).
90După Dicționarul explicativ.
91David Allyn, Make Love, Not War: The Sexual Revolution: An Unfettered History (Routledge, 2001).
92
Gustave Flaubert,Dicţionar de idei primite de-a gata (Editura Art, 2918).
48
 Este evident că pudoarea este un sentiment din ce în ce mai nepopular printre tinerele din zilele noastre.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că femeile de azi sunt unele care sunt cât se poate de impudice. Este cu adevărat
greu să fi o femeie pudică când ești frumoasă. Sunt femei care sunt frumoase și ajung să se folosească de acest
lucru în mai multe sensuri:
- profesional,
- în carieră,
- o viața de zi cu zi,
- în viața socială,
- în avansarea pe scara societății.
Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că femeile de azi sunt unele care de fapt sunt:
- materialiste,
- avide de plăceri,
- gata să facă avort când au o sarcină nedorită,
- gata la compromisuri de natură sexuală etc.
Este adevărat că sunt și bărbați care ajung să trateze femeile la nivel primitiv. Cum este posibil acest lucru?
Ei bine dacă este să ne uităm la poligamia din orientul mijlociu este clar că avem imaginea acestui primitivism.
Sunt mulți care când vine vorba de sexualitate sunt unii care evident că sunt cât se poate de primitivi. De ce?
Fiindcă ei nu se lasă conduși în sexualitate de:
- rațiune,
ci de:
- instinct.
A fi condus în sexualitate de instinct este un lucru care naște primitivismul. Așa se face că trebuie să vedem
în poligamia orientală un sentiment al primitivismului. Trebuie să fim oameni care să ne dăm seama că lucrurile
nu pot să fie lăsate în acest stadiu. Așa se face că răspunsul la problema poligamiei este morala creștin ortodoxă.
Este bine să fim cât se poate de morali și să ne dăm seama că există un demon al desfrâului și al adulterului.
Acesta este și motivul din Noul Testament când evreii au găsit o femeie care a căzut în adulter și au voit să o
ucidă cu pietre i-a fost cerută și opinia lui Iisus care în acest sens și El a dat celebrul răspuns: cine dintre voi este
fără de păcat să arunce primul cu piatra. Iisus evident că există un diavol al desfrânatului și eventual această
femeie se găsea sub stăpânirea acestui diavol.93
Pudoarea este un lucru din ce în ce mai desconsiderat în zilele noastre. Femeile pudice sunt considerate
unele:
- naive,
- fraiere,
- fără personalitate,
- care nu se știu impune în fața bărbaților,
- care nu au un elementar simț al esteticului sexual etc.
Ei bine noi creștinii ortodocși vedem pudoarea ca o manifestare a decenței. Sunt lucruri în societatea
noastră care se fac și unele care nu se fac. Sunt multe femei care pentru bani ajung să danseze prin cluburi de
noapte lasciv și provocator. Cei mai mulți dintre bărbați sunt seduși de astfel de dansuri la fel cum regele Irod a
fost sedus de dansul Salomeei și pentru acest dans a dat ordin să fie tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Ei
bine se poate vedea că lipsa de pudoare poate să ducă eventual chiar la crimă. Episodul biblic de mai sus este
unul care ne spune că acest lucru este posibil. Că pudoarea poate crea în om sentimente cât se poate de
contradictorii ne-o spunea încă din antichitate filosoful grec Aristotel: “pudoarea este un ornament al tinereţii şi
un reproş al bătrâneţii.” Ce vrea să însemne faptul că pudoarea este “un ornament al tinereții”? Acest lucru

93În nici un fel nu trebuie să credem că această obsesie a lumii moderne pentru sex nu este un lucru care nu are nimic de a face cu
sexualitatea. De ce? Fiindcă este bine să știm că sexualitatea poate la fel de bine să ne influențeze mult. Unii cred că numele diavolului
desfrâului este Asmodeu. Opiniile aici sunt separate. Ceea ce trebuie să știm este că cu acest diavol al sexualității mulți sfinți creștin
ortodocși au dus lupte grele și înverșunate. De ce? Fiindcă este greu să combați un demon care are ca scop a te face să fi fără de nici un
fel de:
- pudoare,
- rușine,
- decență,
- grijă de propria sexualitate.
Toate aceste lucruri fiindcă acest demon al sexualității vrea să ne compromitem moral și să ajungem în iad.
49
înseamnă că la tinerețe este cu adevărat foarte greu să fi pudic fiindcă trupul este tânăr și este greu să îl ții în frâu
mai ales în cea ce privește sexualitatea. Fiindcă mulți au ales să nu fie cu pudoare la tinerețe este bine să știm că
ei uneori vor avea mustrări de conștiință la bătrânețe. Aceasta fiindcă suntem oameni și uneori ajungem și noi să
avem remușcări. Sunt:
- remușcări bune
- și remușcări rele.
Aceasta în funcție de modul în care am ajuns să ne comportăm.94
Poetul român Tudor Arghezi spunea cât se poate de frumos că: “politeţea e o pudoare şi o necesitate de
distanţă.” Aceste cuvinte sunt unele care ne spun că de fapt ține de politețe să ajungem să fim unii care să fim cât
se poate de plini de pudoare. Nu trebuie să avem nici un complex:
- moral,
- psihologic,
- interior,
- psihic
fiindcă am ales să pășim pe calea pudorii. De ce? Fiindcă pudoarea este un lucru cât se poate de firesc și de
natural. Ei bine trebuie să știm că la un anumit nivel protopărinții noștri Adam și Eva au dat dovadă de pudoare
în rai. De ce? Fiindcă atunci când au căzut în păcat Biblia ne spune că li s-au deschis ochii și au văzut că sunt goi.
Se poate interpreta acest lucru și prin faptul că protopărinții noștri au ajuns la pudoare. Ei bine pe cum omul a
avansat în istorie se poate vedea că el a ajuns să fie din ce în ce mai lipsit de pudoare. În zilele noastre sunt mai
multe practici care ne spun că pudoarea este în continuă scădere în zilele noastre:
- prostituție feminină și masculină,
- dansuri lascive,
- erotism,
- pornografie,
- sexualitate dezlănțuită,
- promiscuitate etc
sunt cu toate lucruri cât se poate de obișnuite în zilele noastre. Dacă este să ne uităm la comportamentul generic
al lumii de azi se poate vedea că omul de azi este un om care este cât se poate de lipsit de pudoare. Toate aceste
forme de manifestare a lipsei de pudoare trebuie să știm că nu sunt în nici un fel o dovadă de decență. Aceasta
fiindcă este bine să știm că decența este una care este compatibilă cu pudoarea.95
Pudoarea este prin urmare:
- un lucru bun,
- moral,
- firesc,
- naturală,
- pozitivă,
- care ține sexualitatea în frâu,
- care ajunge să ne facă să fim decenți,
- care trebuie să ne definească.
Ajungem să fim oameni ai pudorii când nu numai că vorbim despre ea teoretic ci o punem în practică și
practic. Iată de ce este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că pudoarea este un lucru care
ajunge să fie cât se poate de folositoare. Acest lucru fiindcă ne este cerut de politețe. A fi politicos înseamnă și a
fi un om al pudorii. Sunt mulți care se poate vedea că:
- au un mic coeficient de pudoare
- sau unii nu îl au deloc.

94Kyle Harper,From Shame to Sin: The Christian Transformation of Sexual Morality in Late Antiquity (Harvard, 2013).
95Trăim într-un mediu social în care sunt din ce în ce mai mulți adepți care susțin că de fapt a crește copii într-un simț al pudorii este un
lucru ce nu trebuie în nici un fel să fie permis. Sunt din ce în ce mai multe voci în lumea noastră care susțin că în școli trebuie să fie
introdusă educația sexuală. Aceasta sunt pretextul că darămite copii nu sunt educați sexual. Să fie nevoie de o educație sexuală? Decența
și bunul simț ne spune că nu. În nici un fel nu este nevoie de educație sexuală. Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să fim unii care
să ne dăm seama că copilul ajunge să știe din familia despre reproducerea umană. Este evident că lucrurile sunt unele care trebuie să
știm că sunt cât se poate de clare însă cei care sunt stăpâniți de patima desfrâului susțin că trebuie să fie distrusă și puritatea și pudoarea
copiilor de pe băncile școlii.
50
 Sunt și mulți care evident că nu sunt pudici și ajung să aibă o falsă pudoare. Iată ce spunea gânditoarea
Carmen Sylva: “falsa pudoare este o mireasmă care ascunde o atmosferă viciată.”96
Se spune că era un om sărac care nu mai știa ce să facă.
- Nu mai știu ce să mă fac, se plângea el la un prieten.
- Din cauza sărăciei?
- Da.
- Îți este foame?
- Foarte tare.
- Păi de ce nu ceri și tu milostenie?
- De la cine să cer?
- De la bogați.
- Îmi este rușine.
- Uite cum este: tu vrei să mori de foame?
- Nu, nu vreau.
- Atunci trebuie să mergi și să ceri milostenie.
- Chiar crezi?
- Da, nu ai altă soluție.
- Și unde să mă duc?
- Este un bogat aici după colț.
- Crezi că mă va ajuta?
- Nu știu dar merită să încerci.
- Bine așa voi face.
Săracul s-a dus la bogat. A bătut în ușă.
- Cine este? A strigat bogatul.
- Sunt eu un om sărman.
- Un moment să deschid ușa.
- Bogatul a deschis ușa.
- Bună ziua domnule, a început săracul.
- Bună ziua.
- Vă rog să mă iertați că vă deranjează.
- Ce este?
- Vedeți sunt un om sărman.
- Și ce este cu asta?
- Nu mai am ce mânca?
- Și ce pot face eu?
- Nu ați putea să mă ajutați cu ceva de mâncare?
- Nu.
- Dar domnule nu cer mult.
- Pleacă de aici.
- Vă rog domnule.
- Auzi ca tine sunt mulți. Ce se va întâmpla dacă îi voi ajuta pe toți?
- O să faceți mai multe fapte bune.
- Nu netotule.
- Da ce?
- Voi ajunge și eu sărac.
- Dar domnule nu cer mult.
- Pleacă de aici.
- Vă rog domnule.
Văzând că săracul nu pleacă bogatul a luat o piatră și a aruncat-o după el.
Săracul a luat-o la fugă.
- Ce om domnule. Am cerut o farfurie de ciorbă și nici pe acea nu mi-a dat-o.

96Carmen Sylva,Cugetări şi impresii(Editura Seculum, 2015).

51
 Săracul a văzut piatra aruncată de bogat. A luat-o în mână și și-a zis:
- Am să o țin până când voi avea ocazia să i-o arunc în cap.
Timpul a trecut. Într-o zi săracul vorbea din nou cu prietenul lui.
- Și ce mai este nou?
- Mai nimic.
- Cum așa?
- Păi uite așa.
- Ai auzit ce s-a întâmplat cu bogatul care nu a voit să te ajute?
- Nu.
- Ei lucrurile au loc și tu să nu știi nimic?
- Ce să știu?
- Bogatul și-a pierdut toată averea.
- Păi cum așa?
- S-a demonstrat că era un mare hoț și nemernic.
- Și ce este cu el acum?
- Este închis la închisoare.
- Nu se poate.
- El bogatul acum stă în celulă.
- Da?
- Da, chiar așa
- Mulțumesc că mi-ai spus.
Săracul a luat piatra pe care a aruncat-o bogatul către el și s-a dus la închisoare.
- Acum este momentul să i-o arunc în cap după cum el a aruncat-o după mine.
L-a găsit pe bogat așa cum îi spusese prietenul lui. Era în haine de deținut. Era slăbit și bolnav. Când l-a
văzut săracului nu i-a venit să creadă.
- Măi da ce a ajuns acest bogat.
A strigat către bogat:
- Hei tu?!
- Ce este? a răspuns bogatul cu o voce vlăguită.
- Mă mai ții minte?
- Nu.
- Eu sunt săracul care a venit și a cerut milostenie de la tine.
- Așa și?
- Vezi că te-a pedepsit Dumnezeu.
Bogatul nu a mai răspuns nimic. Îi era rușine.
- Piatra asta pe care o țin în mână am voit să ți-o arunc în cap dar îmi dau seama că nici atât nu meriți.
Săracul a aruncat piatra și a plecat mai departe minunându-se de cum lucrează Dumnezeu.97
Avem aici o întâmplare care ne spune că bogații foarte rar fac milostenie dar la fel de bine sunt unii care și
mai rar ajung să se îmbogățească în mod corect. Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența nu este un lucru pe
care bogații îl au în mare.98 Este evident că decența ne spune că dacă suntem bogați trebuie totuși să fim
milostivi. Aceasta fiindcă dacă suntem decenți evident că vom ajunge să îi ajutăm pe cei mai săraci.99
Este evident că noțiunea de decență este una care se aplică la mai multe situații. Una dintre ele este și
prostituția. În lumea noastră se poate vedea că prostituția este mai mult practicată de femei. Aceasta fiindcă
pentru bani ele ajung să se vândă sau mai bine spus să își vândă trupul. Ei bine este clar că acest lucru nu este
decent. Nu ai cum să îți vinzi trupul unui bărbat pe care nu îl iubești ci numai pentru că este bogat. Sunt mai
multe femei tinere care urmăresc să se căsătorească cu bărbați bogați. Nu fiindcă i-ar iubii ci mai mult fiindcă
râvnesc la bogăție. Se cunosc în acest sens cazuri de femei care sunt cu mult mai tinere decât bărbații lor și care
au ajuns să se căsătorească cu bărbați bătrâni numai fiindcă aceștia aveau mulți bani. Se mai poate vorbii aici de

97GrigorieComșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

98Radu Teodorescu, Sărăcia: ce ne facem cu ea? (Cugir, 2020).
99Constantin Cătană, Mohaul Ioan cel ferecat în propria sărăcie (Editura Blassco, 2018).

52
pudoare? Fără doar și poate că nu. Pudoarea este un fel de busolă care ne spune că trebuie să ne căsătorim din
dragoste și nu din interes. Iată că lucrurile sunt cât se poate de clare și trebuie să le vedem așa cum sunt ele și nu:
- distorsionat,
- neclar,
- confuz,
- tulbure,
- nedrept.
Numai așa vom ajunge să fim unii care să ne dăm seama de care este adevărata valoare a pudorii în lumea
noastră.100
Prin urmare după cum am spus decența ajunge să se manifeste de multe ori prin pudoare. La fel de bine
trebuie să știm că am ajuns să trăim într-o lume care este din ce în ce mai obsedată de sex. În loc ca voința și
dorința omului să fie preocupată de alte lucruri folositoare ei bine omul de azi este un om care a devenit obsedat
de sex. Ce alte lucruri mari mai pot să fie în raza de interes a omului de azi?
1. Descoperirile științifice,
2. Cercetarea științifică,
3. Viața creștin ortodoxă,
4. Progresul în materie de tehnică și tehnologie,
5. Viața socială,
6. Avansarea în materie de economie etc.
Ei bine toate aceste lucruri sunt mult mai importante decât preocupările sexuale ale omului de azi. Cum este
posibil acest lucru? Este posibil fiindcă trebuie să știm că omul de azi este unul care la drept vorbind nu prea știe
să își facă priorități. Este evident că pentru un asemenea om pudoarea nu este un lucru care este în aria lui de
interes. De ce? Fiindcă să crede că pudoarea este un lucru care ține de instinct și evident că instinctul trebuie să
fie dominat de rațiune. Așa se face că pudoarea este pe punctul de a dispare din manifestările generice ale lumii
de azi. Sunt mulți care trebuie să știm că:
- imită
- sau mimează
pudoarea. Totuși acest lucru nu îi face oameni mai pudici. Nu îi face mai pudici fiindcă ei sunt unii care uită ce
este decența. Nu ai cum să fi un om decent și în același timp să fi și unul care ești lipsit de scrupule. În acest sens
gânditorul Channing Pollock spunea cât se poate de concludent: “nu subestima puterea de seducţie a unui
vocabular decent şi a unei gramatici impecabile!” Afrimația de mai sus este una care ne spune că oamenii pot să
fie cât se poate de vicleni și pot să își ascundă adevăratele intenții. Aceasta fiindcă ei sunt unii care evident că
ajung să ne facă să credem că ei sunt oameni ai decenței și prin urmare sunt pudici.101
Sunt mai multe categorii de oameni în lumea noastră după cum știm. Ei bine toate aceste categorii de
oameni sunt unele care trebuie să știm că trebuie să fie unele care să ne definească și pe noi. Totuși sunt unii
oameni care sunt mai sensibili și care au o moralitate mai mare decât alții. Acest lucru nu fiindcă ei s-au născut
așa ci mai mult fiindcă ei au fost unii care au făcut efortul de a se înduhovnicii. Este o mare diferență dintre un:
- om înduhovnicit,
- și un om lumesc.
Aceasta fiindcă deși acești doi oameni trăiesc în aceiași lume ei sunt unii care trebuie să știm că sunt extrem
de diferiți și au cu totul alte criterii de a se raporta la realitate. Omul duhovnicesc spre deosebire de omul lumesc
este un om care are un dezvoltat simț al păcatului. Pe acest om duhovnicesc îl putem vedea că:
- postește în fiecare miercuri și vineri,
- merge în duminici și sărbători la biserică,

100Christian Klesee, The spectre of promiscuity (Routledge, 2016).

101Decența prin urmare este un lucru cu care te naști într-o foarte mică măsură. Ea este una care trebuie să fie dezvoltată pe parcursul
vieții. Aceasta fiindcă este în firea lucrurilor să fie așa. Trebuie să fim unii care să ne dăm seama că dacă suntem decenți eventual nu
vom fi pe placul la mai mulți semeni de ai noștri dar vom fi pe placul lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare ce trebuie să facă omul:
- să fie pe placul oamenilor
- sau să fie pe placul lui Dumnezeu Tatăl?
Este evident că trebuie să fie pe placul lui Dumnezeu Tatăl. Trebuie să fim mult mai atenți și să ne dăm seama că numai așa vom
ajunge să fim unii care să trăim firesc și normal. De ce spunem acest lucru? Fiindcă decența este una firească, este una normală și de ea
trebuie să ținem cont în viața noastră.
53
 - se roagă,
- se spovedește,
- se împărtășește,
- face pelerinaje pe la mănăstiri etc.
Toate aceste lucruri pe care le face omul religios sunt unele care aduc în el un pronunțat simț al păcatului.
Este bine să știm că omul lumesc nu este unul care este preocupat de păcat.102
Cum se manifestă în schimb omul lumesc?
1. Este fără noțiunea de păcat,
2. Înjură și vorbește vulgar,
3. Crede de multe ori că patimile sunt adevărate virtuți,
4. Urmărește să se îmbogățească și să aibă cât mai mulți bani prin orice mijloace,
5. Este atras de faimă și celebritate,
6. Nu frecventează biserica mai de loc etc.
Ei bine toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că există mari diferența de viață în lumea noastră. În
timp ce unii aleg viața duhovnicească este bine să știm că alții sunt unii care sunt cât se poate de indiferenți față
de ea. Ei cred că viața duhovnicească este mai mult o amăgire. De aici avem mai multe expresii care i-au în
derâdere pe oamenii duhovnicești. Fie că este:
- o mironosiță
- sau un sfânt
ei bine se poate vedea că oamenii duhovnicești sunt unii care ajung de multe ori să fie ridicularizați de semenii
lor. Acest lucru fiindcă trebuie să știm că omul lumesc este un om care nu are un simț al păcatului. Ei totuși are
am putea spune un simț moral fiindcă știe diferența dintre ceea ce este:
- moral
- și ceea ce este imoral.
Prin urmare este bine să știm că trebuie să ajungem să ne sensibilizăm simțurile noastre cu privire la ceea ce
este păcat și la ceea ce nu este păcat. Iată de ce trebuie să fim unii care să ne dăm seama că vom ajunge să fim
unii care să avem numai de câștigat de pe urma vieții duhovnicești. Vom avea cel mai mult de câștigat în sens:
- moral,
- duhovnicesc,
- mistic,
- ascetic
- și eventual filosofic.103
Simțul păcatului este un lucru pe care decența îl cere. Îl cere fiindcă este bine să știm că numai prin acest
sens devenim mai:
- sensibili,
- atenți cu lumea din jur,
- vigilenți,
- realiști,
- profunzi,
- fermi,
- spirituali etc.
Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că simțul păcatului este unul care ne face conștienți mai mult de
marea diferență dintre sacru și profan. În secolul al XX-lea istoricul român al religiilor Mircea Eliade a scris o

102Părintele Hristofor, Duhul lumesc, duh antihristic (Editura Panaghia, 2004).

103Am spus în sens filosofic fiindcă filosofia este una care evident că ajunge să ne facă să fim mult mai deschiși spre viața
duhovnicească. Sunt mari filosofi care și-au dat seama că încununarea filosofiei nu poate să fie decât viața duhovnicească. Aceasta dacă
filosoful este unul autentic. Că sunt mai mulți filosofi numai cu numele nu este nici o îndoială. Filosofia adevărată trebuie să știm că
este viața:
- în Hristos,
- cu Hristos,
- pentru Hristos.
Aceasta fiindcă este această viață care ne face să cunoaștem adevărata înțelepciune. Prin urmare trebuie să știm că filosofia poate să fie
una care să ne ducă la Hristos. Aceasta dacă suntem autentici în căutarea noastră și ajungem să fim unii care să fin sinceri cu noi înșine.
54
carte ce a avut mare impact în epocă: Sacrul și profanul.104 În această carte Eliade ne făcea conștienți că există o
mare diferență dintre omul sacru și omul profan. Aceasta fiindcă în timp ce unii urmăresc calea sfințeniei (a
sacrului) ei bine este de la sine înțeles că alții merg pe calea păcatului (a profanului). Iată de ce este bine să știm
că cu cât devenim oameni mai decenți cu atât mai mult ajungem să fim mai sensibili la noțiunea păcatului.
Păcatul este unul care ne profanează adică ne face să fim profani și să nu mai pășim pe calea sfințeniei. Omul
profanat este un om care nu mai știe ce este sfințenia fiindcă adevărul este că nu mai este:
- interesat,
- preocupat,
- și atras
de sfințenie. El este unul care după cum putem să ne dăm seama a ajuns să pășească pe o cale străină de
Dumnezeu Tatăl și de existența lui.
Același gânditor Channing Pollock spunea inspirat: “încrederea calmă de sine este la fel de departe de
îngâmfare ca şi dorinţa de a avea un venit decent din lăcomie.” Sunt mulți oameni mult prea lumești care trebuie
să știm că au lucrurile cât se poate de confuze. Aceasta fiindcă ei sunt unii care trebuie să știm că sunt extrem de
confuzi cu care este diferența dintre:
- duhovnicesc
- și păcat.
Sunt mulți care fiindcă nu au un fel de simț al păcatului au ajuns să nu mai știe deloc că sunt mai multe
lucruri care sunt păcat. Așa se face că pentru unii oameni lăcomia este un mare păcat. Lăcomie de cel fel de
referim aici?
1. Lăcomia după bani,
2. Lăcomia după averi,
3. Lăcomia după bunuri materiale cât mai multe,
4. Lăcomia la mâncare,
5. Lăcomia după funcții și titulaturi înalte etc.
Toate aceste lucruri este bine să știm că sunt unele care ajung să stăpânească și să definească pe mulți din
zilele noastre. Pentru unii adevărul este că lăcomia face parte din decența lumii de azi. Este pentru mulți:
- decent
- și natural
să fi lacom. Aceasta fiindcă sunt mulți care văd o anumită putere a lăcomiei în lumea din jurul lor. Este această
putere a lăcomiei care de fapt este numai o iluzie fiindcă ea ajunge să nu meargă după voia lui Dumnezeu
Tatăl.105
În sensul simțului păcatului este bine să știm că omul de azi este un om care nu are:
- sensibilitate,
- percepție,
- atenție,
- și deschidere
față de ceea ce înseamnă un simț al păcatului. Suntem oameni care trebuie să știm că am ajuns să fim unii care să
nu mai avem nici un fel de rușine atunci când păcătuim. Pentru uni păcatul a ajuns să primească și o dimensiune
publică. Nu este destul să păcătuiești pe cont propriu ci trebuie să te vadă și cei din jur. Iată că lucrurile sunt cât
se poate de clare și trebuie să nu le complicăm. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să fim unii care să fim
mult mai:

104Mircea Eliade, Sacrul și profanul (București, 2013 reeditare).

105Gânditorul român Victor Rechițian spunea foarte inspirat: “un trai decent se obţine prin gestionarea eficientă a resurselor, având ca
unic scop nişte rezultate strict necesare.” Este bine să știm că sunt mai multe aspecte ale vieții pe care trebuie să le raportăm la decență.
Aceasta fiindcă decența este una care ajunge să ne elibereze de povara la multe lucruri rele:
- lăcomia,
- iuțimea,
- mânia,
- slava deșartă.
Toate aceste lucruri sunt unele care trebuie să știm că pot să îl facă pe om să mai uite de nevoile lui primare de a duce o viață decentă.
Voim din ce în ce mai mulți și fiindcă suntem stăpâniți de setea de a avea ei bine ajungem să nu mai ținem cont de nimic din ceea ce ne
stă în față. Ajungem să fim unii care să călcăm în picioare tot ceea ce ni se opune scopurilor noastre lacome.
55
 - sensibili
- și mai atenți
cu păcatul.106
Se spune că doi prieteni discutau într-o zi.
- Și ce mai faci?
- Eu? Bine.
- Mă bucur.
- Și tu cum ești?
- Sunt foarte bine și eu.
- Excelent.
- Și ce ai mai făcut zilele acestea?
- Am făcut o drumeție în munți.
- Și cum a fost?
- În mare a fost bine cu excepția la un singur lucru.
- I-a povestește-mi.
- Chiar vrei?
- Da.
- După cum am spus am făcut o drumeție în munți.
- Frumos.
- Așa a fost.
- Și unde ai stat?
- La o cabană.
- Sună bine.
- Dar să vezi ce mi s-a întâmplat.
- Ce anume?
- Într-o seară am ieșit să fac o plimbare.
- Singur?
- Da. Singur.
- Și cum a fost?
- Fără să îmi dau seama am ajuns pe un drum necunoscut.
- Vai nu se poate.
- Ba se poate.
- Te-ai rătăcit?
- Nu aș putea spune.
- De ce?
- Fiindcă nu eram departe de cabană.
- Așa și?
- Dintr-o dată a început să se înnoreze. A început o furtună cum numai la mumte poți vedea.
- Vai și ce ai făcut?
- Am început să fug înapoi spre cabană.
- Nu vroiai să te ude ploaia?
- Evident.
- Și ai ajuns la cabană?
- Am ajuns doar că la un moment dat pe cum fugeam m-am împiedicat și am căzut.
- De ce te-ai împiedicat?
- De o piatră care căzute din munte.
- Mare piatra?
- Destul de mare?
- Te-ai lovit?
- Nu prea dar era cât pe aici să cad într-o prăpastie.
- Vai nu se poate!
- Ba da.

106Ioanis Romanides, Păcatul strămoșesc (București, 2017).

56
 - Și ce a urmat?
- M-am ridicat și am dat să continui drumul.
- Deja ploua?
- Da torențial.
- Și ce a urmat?
- Dintr-o dată nu am mai putut să continui mă merg.
- De ce?
- Îmi tot apărea în față o imagine în care vedea un călător că vine și se împiedică și el de piatră.
- Era așa ca o vedenie?
- Da. Un fel de vedenie.
- Și ce s-a întâmplat?
- Conștiința a început să mă mustre.
- Mi se pare firesc.
- Nu mi s-a părut și mie.
- De ce?
- Fiindcă eu vroiam să ajung mai repede la cabană.
- Și te-ai întors până la urmă să dai piatra din drum?
- Nu am avut de ales.
- De ce?
- Fiindcă conștiința îmi spunea în continuu: nepăsarea ta, poate pricinui moartea unui alt om. Ce-ţi pasă
dacă omul acela e un necunoscut pentru tine? Toţi omenii sunt fraţi.
- Eu cred că bine ai făcut că ai ascultat de conștiință.
- De ce?
- Fiindcă conștiința este glasul lui Dumnezeu în om.
- Da. Așa că m-am întors și am dat piatra la o parte din drum.
- Și ce ai simțit?
- Am simțit o pace și dintr-o dată conștiința nu m-a mai mustrat.
- Îți spune eu că a fost Dumnezeu Tatăl cel care a vorbit prin conștiința ta.
- Chiar crezi?
- Cum să nu.
- Cum așa?
- Fiindcă așa spun toți sfinții creștin ortodocși.
- Bine cred că ai dreptate.107
Avem mai sus o întâmplare care la prima vedere este banală. Este vorba de un turist care rătăcind pe
drumuri de munte a ajuns la un moment dat să se împiedice de o piatră căzută un drum. Turistul dă să plece
lăsând piatra la loc dar conștiința108 îl mustră așa de tare că se întoarce și dă piatra la o parte. De ce? Fiindcă a
început să îi fie teamă ca altcineva care trecea pe acolo să ajungă să meargă și să cadă în prăpastia de lângă piatră.
Ei bine lucrurile adevărul este că nu sunt deloc banale. Aceasta fiindcă este bine să știm că nimic din viața
noastră nu este:
- banal
- și întâmplător.
Cei mai mulți când conștiința ne mustră cu privire la un anumit lucru credem că de fapt sunt pur și simplu
gânduri inofensive. Ei bine aceste gânduri nu apar chiar din nimic. Ele de multe ori sunt produsul voinței lui
Dumnezeu Tatăl.109
Gânditorul român David Boia spunea că: “nu-i suficient să fi eficient trebuie să fi și decent.” Ce înseamnă
acest lucru? Înseamnă că sunt mulți care sunt cât se poate de dominați de utilitarism. Tot ceea ce este util în

107Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

108Nathaniel Neacșu, Conștiința dogmatică și viața duhovnicească în gândirea părintelui Sofronie Saharov (Iași, 2015).
109Conștiința trebuie să știm că la fel de bine ajunge să se lege de decență. Aceasta fiindcă este bine să știm că vom ajunge să fim unii

care să ne dăm seama de voia Lui prin conștiința noastră. Acest lucru se leagă de faptul că Dumnezeu Tatăl nu este numai în exteriorul
nostru ci la fel de bine El este și în interiorul nostru. Este în interiorul nostru prin conștiința noastră care este una care ne spune ce este
bine și ce este rău. Cu alte cuvinte dacă ascultăm de conștiința noastră ascultăm de Dumnezeu Tatăl.
57
mintea lor este prin urmare și bun. Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa. Trebuie să știm că binele este un fapte
care trebuie să fie:
- eficient,
- dar și decent.
Aceasta fiindcă este bine să știm că binele este un lucru care ajunge să ne facă să fim unii care să ajungem să
vedem lucrurile cât se poate de clar și de evident. Utilitarismul nu este rău atâta vreme cât nu sunt depășite
limitele bunului simț. Trebuie să fim oameni care să ne dăm seama că vom ajunge să fim unii care să vedem
sensul real și exemplar al decenței. Decența este o chemare pe care de mai multe ori o simțim ca fiind glasul
conștiinței din sufletul nostru. Este Dumnezeu Tatăl cel care ajunge să ne cheme la decență. Trebuie să
răspundem acestei chemări și să nu o lăsăm fără de nici o noimă.110

CAPITOLUL 6

DE CE CREȘTINISMUL ORTODOX ESTE PENTRU O VIAȚĂ DECENTĂ?

Sunt mulți oameni care sunt adepții faptului că viața omului trebuie să fie una decentă. Ei bine sunt mulți
care sunt pentru o viață decentă. Ce înseamnă această viață decentă?
1. Un loc de muncă stabil,
2. Un venit rezonabil,
3. Condiții de trai bune,
4. Un nume bun în societate,
5. Educație corespunzătoare,
6. Drepturi ale omului,
7. Lipsa grijii zilei de mâine etc.
Toate acest lucruri sunt unele pe care orice om simplu și le dorește. Ei bine este bine să știm că nu toți se
mulțumesc numai cu aceste lucruri. De ce? Fiindcă sunt mulți care se poate spune că măresc ștacheta decenței. Ei
sunt unii care ajung să susțină că de fapt decența înseamnă:
1. Vile,
2. Mașini de lux,
3. Piscine și jacuzzi,
4. Concedii în țări exotice,
5. Averi imense,
6. Plăceri nelimitate etc.
Este adevărat că se poate vedea adică că avem un fel de conflict al decenței. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii
care au concepții diferite despre decență. Decența este bine să știm că nu este un lucru care se poate negocia. Nu
se poate negocia fiindcă ea este un lucru care vine de la Dumnezeu Tatăl.111Iată ce spunea despre decență
scriitorul englez George Bernard Shaw: “adevarul este ca viața de familie nu va fi niciodată decentăși cu atât mai
puțin înnobilatoare până când se va elibera de această oroare principală a dependenței femeilor de bărbați.”
Este bine să știm că sunt mai mulți care consideră că este decent ca bărbații să aibă mai multe:
- drepturi,
- privilegii,
- libertăți
- și șanse

110Teofan Mădă, Conștiință și compromis (Alba Iulia, 2006).

111Ceea ce trebuie să știm este că în nici un fel nu noi suntem unii care ajungem să stabilim ceea ce este decența. Dumnezeu Tatăl este
Cel care trebuie să știm că este Cel care stabilește parametrii decenței omului. Unii ar putea să obiecteze și să spună că de fapt ceea ce
trebuie să știm este că dacă Dumnezeu Tatăl este Cel care stabilește parametrii vieții omului ei bine trebuie să știm că omul nu mai are
nici un fel de libertate. Ei bine deși Dumnezeu este autor al decenței omul are libertatea de:
- a fi decent,
- sau a nu fi decent.
Aceasta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl nu încalcă dreptul fundamental la libertate a omului. Omul trebuie să fie unul care
să ajungă să știe că dacă alege decența ei bine se va ajunge la voia lui Dumnezeu Tatăl care este mult mai importată decât voia omului.
58
decât femeia. Aceasta fiindcă sunt mulți care sunt adepții unei societăți greșit numite patriarhale. Societatea
patriarhală după unii este o societate în care bărbații fac legea și femeile sunt considerare:
- cantități neglijabile,
- fără importanță,
- fără mare rol,
- fără semnificație.
Ei bine lucrurile adevărul este că nu sunt chiar așa. Societatea patriarhală este una care trebuie să știm că nu
este eronată în sine ci numai modul în care ajunge să pună în practică diferențele de rol dintre bărbați și femei. În
sensul creației este bine să știm că Dumnezeu Tatăl l-a creat pe om pentru a fi egal cu femeia însă pentru a exista
armonie între cei doi bărbatul este cel care este menită să conducă. Sunt în acest sens două feluri de curente de
gândire în ceea ce privește societatea umană:
- o societate patriarhală,
- și o societate matriarhală.
Se înțelege că societatea matriarhală este o societate în care femeile ajung să conducă.112
Ceea ce este bine să știm este că oamenii sunt diferiți. Sunt unii pe care evident că vârsta ajunge să îi
schimbe. Schimbarea poate să fie:
- în bine
- sau în rău,
- sau fără de sens.
Aceasta fiindcă oamenii nu reacționează la fel când vine vorba de schimbare. Iată de ce este bine să știm că
trebuie să fim unii care să ne dăm seama mai bine de vulnerabilitatea noastră proprie. Este bine să știm că sunt
mulți care evident că vor fii schimbat de vârstă. Iată ce spunea gânditoarea Virginia Wolf: “pe măsură ce
înaintăm în vârstă, ne place tot mai mult indecența.” Indecența trebuie să știm că este tot ceea ce este opus
decenței:
- lipsa de respect pentru bunele moravuri,
- lipsa de bun simț,
- lipsa de onestitate,
- lipsa de pudoare etc.
Sunt oameni care vârsta în loc să îi:
- maturizeze,
- fortifice,
- și înțelepțească
din contră are un efect negativ. Este un efect negativ ce este bine să știm că poate să fie unul care să ajungă să îi
influențeze și pe cei din jur. Când un tânăr este indecent oamenii nu prea tind să îi dea importanță fiindcă ei știu
că este tânăr și necopt la minte. Ei bine când un bătrân este indecent trebuie să știm că lucrurile sunt mult mai
grave. Sunt mai grave fiindcă timpul a trecut fără rost în cazul unei astfel de persoane. Este bine să știm că
trebuie să fim unii care să vedem lucrurile la rece și să ne dăm seama de tot ceea ce implică ele cu sine.113
Ceea ce trebuie să evidențiem aici este că în nici un fel nu trebuie să credem că creștinismul ortodox este
împotriva unei vieți decente. O viață decentă de fapt vrea să facă orice guvern și orice stat civilizat. În acest sens
decența de multe ori depinde de gradul de civilizație la care am ajuns. Sunt multe lucruri care trebuie să știm că
pot să contribuie la a ne face o viață mai decentă vom enumera numai câteva:
- televiziunea,
- radioul,
- economia,
- știința,

112Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii (București, 2015).

113Sunt mulți care cred că decența este asemenea unei rețete culinare. Tot ceea ce trebuie să faci este să amesteci niște ingrediente și vei
avea rezultatul pe care l-ai scontat. Ei bine lucrurile se pare că nu sunt chiar așa în sens creștin ortodox. Aceasta fiindcă este bine să
știm că nu se poate vorbii de o rețetă a decenței în sens creștin ortodox. Fiecare trebuie să ajungă să deprindă decența pe cont propriu
și prin efort și nevoință proprie. Iată ce spunea în acest sens gânditoarea Kathy Kane Hansen: “am învățat că diplomele de pe perete nu
te fac o ființă umană decentă.” Din aceasta trebuie să înțelegem că este bine să știm că decența nu este atât un lucru care se măsoară în
gradul academic de cunoștințe la care au ajuns. Aceasta fiindcă este bine să știm că academia și decența sunt două lucruri care pot să
meargă pe căi separate. Ține de noi și de viața noastră religioasă să ajungem să fim decenți.
59
 - cultura,
- internetul,
- civilizația în sine,
- bunele maniere,
- viața publică etc.
Orice om de bine este un om care vrea o viață decentă. Ei bine sunt țări în care simțul decenței naționale
este mult mai dezvoltat. Este mult mai dezvoltat fiindcă este bine să știm că sunt popoare în care sentimentul de
fraternitate este mult mai dezvoltat. Este mult mai dezvoltat și el ajunge să fie unul care să viața să fie mai
decentă. Creștinismul ortodox susține că indiferent de viața pe care o ducem avem datoria să facem o viață mai
decentă:
- nu numai pentru noi,
- ci și pentru semenii noștri.
Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama de sensul și de rostul decenței într-o lume în care
limita dintre decent și indecent este din ce în ce mai neclară. Nu trebuie să confundăm lucrurile ci trebuie să le
lăsăm să fie cât se poate de clare și de evidente.114
Prin urmare este bine să știm că Biserica Creștin Ortodoxă este o Biserică ce militează pentru o viață
decentă a oamenilor. Aceasta indiferent de religia și de credința lor. Cum este posibil acest lucru? Este posibil
fiindcă trebuie să știm că sunt mai multe lucruri pe care le cere decența și bunul simț. Orice om are dreptul la o
viață decentă fiindcă este în firea lucrurilor să fie așa. Domnul Iisus Hristos a venit și a spus cât se poate de
frumos: “Eu am venit ca oile viață să aibă și să o aibă din belșug” (Ioan 10, 10). Este evident că Hristos vrea ca
noi să avem viață și să avem viață din belșug. Aceasta fiindcă este bine să știm că viața este un lucru care trebuie
să nu fie separată de decență.
Decența prin urmare poate să însemne:
- condiții bune de viață,
- libertate,
- dreptate,
- fraternitate,
- egalitate,
- iubire,
- adevăr,
- frumos,
- bunăstare.
Toate aceste lucruri sunt unele care trebuie să știm că sunt unele care ajung să ne facă să înțelegem rosul
orizontal al decenței. Acest rost orizontal al decenței este unul care ne spune că trebuie să fim unii care să
ajungem la mai multă:
- înțelegere,
- toleranță,
- armonie socială,
- lipsă de ură,
- lisă de pretenții nejustificate etc.
Toate aceste lucruri sunt unele pe care numai o singură persoană nu le poate face. Iată de ce am ales să
vorbim de un aspect comunitar al decenței.115
Ceea ce se poate vedea este că lumea noastră nu este una unitară sau mai bine spus omogenă. Sunt țări în
care viața umană este una decentă. Ei bine mai apoi avem țările din lumea a treia (în special Africa) în care se
poate vedea că lucrurile sunt cât se poate de indecente. Oamenii din lumea a treia sunt departe unii de a duce o
viață decentă. Aceasta fiindcă lumea a treia este o lume în care există:
- sărăcie,
- foamete,
- boală,
- epidemii,

114Miahi Himcinschi, Biserica în societate. Aspecte misionare ale Bisericii în societatea actuală (Alba Iulia, 2006).
115Dumitru Măcăilă, Iisus Hristos viața noastră (Editura Universiataria, 2013).
60
 - suferință,
- și nepăsare.
Ei bine trebuie să știm că este bine să vedem lucrurile așa cum sunt ele: lumea a treia a apărut în special din
două motive:
- din refuzul primitivilor de a accepta civilizația,
- din multă corupție.
Se poate vedea că în lumea a treia nu există o viață decentă fiindcă corupția și mita este o monedă curentă a
vieții. Este bine să fim unii care să ajungem să ne dăm seama că din multe puncte de vedere cei din lumea a treia
își merită viața și situația în care se află. Iată de ce este bine să fim unii care să ajungem să fim mult mai precauți
cu lumea a treia. Mai toate ajutoarele umanitare care au ajuns în lumea a treia au fost detunate și furate pe drum.
Totuși sunt și unii din lumea a treia care sunt sinceri și vor să ajungă să ducă o viață decentă. Ei bine ei trebuie să
fie găsiți și sprijiniți.116
În scrierile sale scriitorul Macrobius ne spune o întâmplare care merită atenția noastră.
Se spune că împăratul Romei Augustus avea un fruntaș la care ținea mult.
- Eu ține la tine mult, i-a spus împăratul fruntașului.
- Și eu la majestatea voastră.
- Și cum o mai duci?
- Destul de bine.
- Mă bucur.
- După cum știți majestate am multe datorii.
- Păi cum?
- Nu știu.
- Poate că cheltui mai mult decât câștigi?
- Asta este sigur majestate.
Timpul a trecut și într-o zi la împăratul Augustus a venit un slujitor.
- Majestate am o veste rea.
- Ce veste?
- Nu știu cum să vă spun...
- Ei nu mă menaja.
- Bine dacă spuneți..
- Spune ce ai de spus.
- Prietenul majestății voastre fruntașul Romei a murit.
- Vai nu se poate.
- Îmi pare rău.
- Nu îmi vine să cred.
- Ce pot face majestate?
- Tu?
- Da eu.
- Nu ai nimic de făcut poți să pleci.
Slujitorul împăratului Augustus a plecat.
- Ce vestea proastă este aceasta, se gândea împăratul.
Au trecut câteva ceasuri și a venit un al slujitor.
- Majestate vă rog să mă iertați că vă deranjez.
- Ce este?
- Curtenii vor să știe dacă veți merge la înmormântarea fruntașului Romei?
- Merg, cum să nu merg.
- Bine voi anunța.
- Stai un moment.
- Da majestate.
- Mai este un lucru pe care ți-l cer.
- Ce anume majestate.

116Sfântul Ioan Gură de Aur, Milostenia: inima virtuții (Galați, 2013).

61
 - Vreau să mergi până la casa celui mort.
- De ce majestate?
- Vreau să mergi și să le spui că eu împăratul Augustus am dat următorul ordin.
- Ce ordin?
- Ca în sicriu să fie pus cu capul pe perina pe care dormise.
- De ce?
- Nu trebuie să știi tu.
- Bine majestate.
Slujitorul s-a dus să îndeplinească porunca imperială. Între timp fiindcă a avut multe datorii mai toate
bunurile fruntașului Romei au fost vândute și date la datornici. Așa s-a ajuns să fie plătite datoriile.
- Majestate să mergem la înmormântare, a spus un slujitor.
- Da, să mergem.
La înmormântare fruntașul Romei a fost pus cu capul pe perină în sicriu.
- Ce o fi asta? Se întrebau oamenii.
- Da. De ce să cu capul pe perină?
- Se zice că așa a poruncit împăratul.
- Chiar așa?
- Da. Așa am auzit.
Și dintre sfetnicii împăratului au fost mai mulți care au văzut ciudata întâmplare. După înmormântare
împăratul era cu sfetnicii și curtenii lui.
- Majestate, sper că nu vă deranjez, a început un sfetnic.
- Ce este?
- Cu toții am văzut un lucru ciudat aceste zile.
- Care?
- Am văzut că fruntașul Romei a fost înmormântat cu capul pe perina lui.
- Da eu am dat ordin.
- Dacă nu vă deranjează: de ce?
- Chiar vreți să știți?
- Da.
- Eu cred că acea perină avea puteri speciale.
- Puteri speciale?
- Da.
- Cum așa?
- Nu știu cum răposatul dormea bine pe ea plin de datorii, iar eu împăratul nu pot dormii de grijile
împărăției.117
Avem aici o întâmplare care ne spune că de multe ori sunt oameni care nu sunt decenți dar care nu au nici o
mustrare de conștiință. Cum este posibil acest lucru? Este posibil fiindcă trebuie să știm că există mulți oameni:
- nesimțiți,
- mitocani,
- fără scrupule,
- fără remușcări.
Ei bine noi creștinii ortodocși trebuie să fim unii care să ajungem să urmăm ortodoxiei și să ne ținem de
ea.118
Ceea ce este bine să știm este că sunt mai mulți oameni care sunt mai sensibili la problema decenței. Se
poate vedea acest lucru din:
- faptele lor,
- atitudinea lor,
- și comportamentul lor.
Alții din contră se poate vedea că sunt imuni la problema decenței.119 Oamenii sunt diferiți dar acest lucru
nu înseamnă că unii pot să facă răul în timp ce alții nu fără ca primii să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu

117GrigorieComșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

118PaulEvdokimov, Ortodoxia (București, 1996).
119Daniel de la Rarău, Orbirea și surzenia sufletească (Editura Panaghia, 2018).

62
Tatăl. Ceea ce se poate vedea este că vrem sau nu vrea condițiile de viață ajung să ne afecteze pe toți. Iată de ce
este bine să știm că în sens creștin ortodox este cât se poate de decent să ajungem să luptăm pentru condiții de
viață mai bune. Ajungem să facem acest lucru pentru:
- copii noștri,
- familiile noastre,
- pentru cei care vor venii după noi,
- pentru umanitate în cele din urmă.
Sunt mulți care susțin că de fapt creștinismul ortodox în nici un fel nu este unul care este pentru o viață
decentă. De ce? Nu are cum să fie o viață decentă una care se bazează pe:
- post,
- asceză,
- rugăciune,
- nevoință,
- renunțare la cele lumești.
Răspunsul pe care ni-l dau părinții duhovnicești la această problemă este că trebuie să știm că în sine
nevoința este una lucru care nu trebuie să fie făcută dincolo de puterile noastre. Fiecare trebuie să facă nevoință
atât cât poate. Acest lucru nu încalcă cu nimic legea modernă a unei vieți decente. Trebuie să știm că creștinismul
ortodox este calea unei vieți decente.120
Este evident că am ajuns să trăim într-o lume a conflictului. Sunt din ce în ce mai multe conflicte de natură:
- militară,
- socială,
- economică,
- psihologică,
- etnică
- și națională.
Oamenii ajung în zilele noastre la conflict destul de ușor. Aceasta fiindcă ei sunt unii care nu prea stau să se
gândească dacă este bine să fie războinici sau nu. Așa se face că sunt extrem de mulți cei care ajung să divorțeze.
Oameni care la un moment dat s-au iubit ajung să se urască uneori de moarte. Ei își motivează această ură ca
fiind de fapt un fel de “nepotrivire de caracter.” Să fie lucrurile chiar așa? Ei bine realitatea este că nu sunt chiar
așa. Iată ce spunea în acest sens gânditoarea Doina Ioneț: “nu există "nepotrivire de caracter", decât în cazuri cu
totul speciale, de ordin fizic, genetic, şi acestea sunt excepţii pe care oamenii le rezolvă cu decentă şi demnitate.”
Prin urmare este apropape imposibil să nu ajungem la conflict în lumea noastră. Totuși trebuie să știm că cei
care au decență vor ajunge să soluționeze aceste conflicte.121
În sine trebuie să știm că mai toți oamenii își doresc o viață decentă dar sunt unii care nu se mulțumesc
numai cu o viață decentă ci vor mult mai mult. Este bine să știm că mai toți dintre noi considerăm că bogăția
este una care ane face fericiți. Ei bine s-a demonstrat că de multe ori bogăția nu ne face fericiți ci ajunge să ne
împingă pe căi nepermise. Omul bogat este un om care tinde să uite de Dumnezeu Tatăl și să considere că
numai viața de aici de pe pământ este una care contează. Așa este face că sunt rare cazurile de oameni bogați care
sunt:
- credincioși,
- evlavioși,
- religioși în adevăratul sens al cuvântului,
- bisericoși etc.

120Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos (București, 2014).

121Este evident că într-un fel de cele mai multe ori divorțurile nu sunt justificate. Nu sunt justificate fiindcă trebuie să știm că dacă vom
ajunge să analizăm mai mult vom vedea că noi suntem principalii vinovați de divorț. Am ajuns să ne legăm viața pentru totdeauna de o
persoană de care nu suntem siguri. Este evident că lucrurile sunt cât se poate de reprobabile. Sunt reprobabile fiindcă noi ca persoane
suntem reprobabili. Decența ne spune că în cazul unui divorț trebuie să ajungem să ne eliberăm de starea de conflict și să ajungem să
vedem lucrurile:
- obiectiv,
- detașați,
- în perspectivă,
- cu luare aminte.
63
 Aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că omul bogat este un om care crede numai în averi și în bunurile pe
care le posedă. Se mai poate vorbii în asemenea situație de un mod de viață decent? Adevărul este că nu. Nu ai
cum să duci un mod de viață decent dacă nu crezi în Dumnezeu Tatăl. Decența este una care trebuie să știm că
este una care ne învață:
- echilibrul,
- cumpătarea,
- lipsa de extreme etc.
Toate acestea fiindcă trebuie să știm că modul de viață decent este un lucru pe care bunul simț în cere.122
Este evident că este foarte ușor să cerem celor din jur să ducă un mod de viață decent fără ca noi să
ajungem să fim unii care să fim decenți. Prin urmare ceea ce trebuie să știm este că în nici un fel nu avem dreptul
să cerem celor din jur să fie decenți dacă noi nu suntem decenți. Decența este un lucru care în primul rând
trebuie să fie:
- practicată,
- pusă în aplicare,
- exemplificată,
- asumată
de noi în primul rând. A pretinde altora decență fără ca mai întâi să dai tu dovadă de decență este cu adevărat un
lucru ipocrit. Trebuie să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de atenți cu decența nu numai la noi ci a fel
de bine și la familia noastră. Aceasta fiindcă este bine să știm că decența este un lucru care nu ne privește numai
pe noi exclusiv ca persoane ci la fel de bine și se semenii noștri. Cum este posibil acest lucru? Este posibil fiindcă
este bine să știm că decența este:
- o valoare morală,
- un lucru pozitiv,
- un bun demn de urmat,
- o realitate actuală.
Trebuie să fim unii care să ne dăm seama că a fi decenți este un fapt care ajunge să ne definească și să ne
confere posibilitatea de a înfrunta viitorul cu decență. Se poate vorbii în acest sens de o decență creștin ortodoxă.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența este un fapt care ne motivează. Martirii creștin ortodocși au fost unii
care au ajuns să își dea viața în numele decenței. Ei nu au cerut condiții speciale ci mai mult:
- o viață decentă,
- o existență decentă,
- o morală a decenței,
- dreptul la decență.123
Pentru mulți a fi decent este un lucru imposibil. Nu ai cum să fi decent într-o lume:
- conflictuală,
- problematică,
- deprimantă,
- haotică de multe ori,
- cu tendințe imorale,
- fără bun simț,
- fără simțul limitei etc.
Aceste lucruri fiindcă este bine să știm că omul de azi este unul care trebuie să știm că nu prea este ancorat
în viața decenței așa cum este predicată de Biserică. Trebuie să știm că ortodoxia din cele mai vechi timpuri a
predicat decența și aceasta fiindcă omul trebuie să știm că este prin natura sa lăsat de la Dumnezeu înclinat spre
decență. Sunt multe lucruri reprobabile în lumea noastră însă ceea ce nu trebuie să uităm este că această lume așa
cum este ea ne-a dat viață prin părinții noștri. Iată de ce avem obligația morală să creăm o lume mai decență și

122Radu Teodorescu, Bunul simț: trăsătură de caracter a a creștinului ortodox (Cugir, 2018).
123Este bine să știm că cu toții avem dreptul să ducem o viață decentă. Aceasta fiindcă este bine să știm că decența este un lucru care
ajunge să fie o realitate care ne definește. Cu cât suntem mai decenți cu atât mai mult ne apropiem de creștinismul ortodox. Aceasta
fiindcă este bine să știm că decența este o realitate care trebuie să ne motiveze și să ne facă să fim unii care să vedem lucrurile așa cum
le vede Hristos. Am spus că de și Hristos nu a pronunțat niciodată cuvântul decență ei bine el a predicat o evanghelie a decenței. Acesta
este motivul pentru care și ni trebuie să fim decenți. Avem în Hristos un model de decență și este bine să ajungem să îi urmăm și să fim
cât se poate ancorați în această decență.
64
mai morală. Cu cât facem acest lucru mai mult cu atât mai bine. De ce? Fiindcă deși au fost mai multe epoci
istorice
(- Antichitatea,
- Evul Mediu,
- Modernitatea)
ei bine ceea ce se poate vedea este că omul a fost întotdeauna unul care a avut numai de beneficiat de pe urma
decenței. Decența este cea care aduce în noi o noțiune criză în zilele noastre: respectul. Am uitat să mai avem
respect față de cei mai mari ca noi fiindcă suntem într-o criză profundă de decență.124
Oamenii din totdeauna au fost schimbători. Acest lucru se vede mai ales din modă. Ei bine sunt și unii care
consideră că de fapt ei nu sunt împotriva decenței atâta vreme cât ea este o simplă modă. Să fie decența:
- o modă,
- un curent trecător,
- un moft al vremurilor,
- o pasiune efemeră?
Realitatea este că decența este mult mai mult decât atât. Ea este un lucru care ne spune că trebuie să fim cât
se poate de atenți cu tot ceea ce este legat de decență. Gânditoarea Jo Couder spunea că: “este pripit să recunoşti
că cineva este o fiinţă decentă şi bună, dar este indispensabil să te vezi ca acceptabil.” Din aceasta trebuie să știm
că sunt mulți:
- naivi,
- creduli,
- și impresioniști
care ajung să vadă decența în toți și în toate. Am ales să scriem o carte despre decență pentru a îi face pe cât mai
mulți conștienți de modul în care se manifestă decența în mai toate timpurile istorice. Nu se poate vorbii de un
fel de decență care este proprie numai unei anumite etape istorice fără să îi fie proprie și atei etape istorice.
Aceasta fiindcă decența nu este istorie. Este adevărat că decența a ajuns să se adapteze istoriei și etapelor pe care
istoria le-a trăit. Acest lucru nu înseamnă că decența este una care nu poate să treacă dincolo de istorie. Decența
este mai presus de istorie. Este mai presus de istorie fiindcă este una care ajunge să ne facă să fim cât se poate
de:
- morali,
- buni,
- motivați sufletește,
- pozitivi,
- împliniți.125
Este bine să știm că decența este un lucru care ajunge să ne definească însă noi nu trebuie să facem din ea o
obsesie socială. Aceasta fiindcă trebuie să știm că a fi decent este mai mult un lucru care ține de viața sufletească.
A duce un mod de viață decent este un lucru care se leagă mai mult de viața trupească. Este evident că trebuie să
fim cât se poate de realiști și să nu ajungem să avem pretenții imposibile. Sunt mulți care după cum am spus
așteaptă un mod de viață decent fără ca ei să ajungă să fie unii care sunt decenți. Este evident că trebuie să fim
unii care să ne dăm seama că decența este un fapt care ne face să fim uniți pentru un scop comun:
- a face o viață decentă,
- a oferii a cât mai multă lume posibilitatea de a fi decenți,
- a ne motiva la decență unii pe alții.
Toate aceste lucruri fiindcă după cum am spus decența este un fapt care trebuie să fie gândită:
- public

124Alexandru Paleologu, Bunul simț ca paradox (Iași, 2005).

125Gânditoarea Marguerite Yourcenar spunea cât se poate de bine: “moravurile sunt o problemă de interes privat; decența este o
problemă de interes public.” Ce să înțelegem prin aceasta? Înțelegem că nimeni nu ne poate obliga să fim oameni morali dar când vine
vorba de a ne manifesta în public trebuie să știm că există anumite reguli pe care cu toții trebuie să le respectăm. Iată prin urmare că
decența nu este o problemă privată cum crede mai toată lumea. Acesta este și motivul pentru care dreptul la o viață decentă este un
lucru public. Oamenii săraci vor și ei să ducă o viață care dacă nu este bogată cel puțin să fie decentă. Acest proces de a crea o viață
decentă trebuie să știm că este unul care ne privește pe toți. Cu toții, ca societate, trebuie să fim unii care să fim pentru un trai și o viață
decentă.
65
 - sau mai bine spus social.126
Se spune că doi prieteni discutau despre istorie.
- Ce știi tu despre Revoluția Franceză?
- A avut loc în 1789.
- Numai atât?
- A dat jos monarhia din Franța.
- Bine știi tu.
- Evident.
- Ce crezi că aflat zilele acestea?
- Ce anume?
- Am aflat că la Revoluția Franceză a existat un anumit Malouet.
- Cine era el?
- Era un deputat.
- Și prin ce s-a remarcat?
- O să fi surprins.
- Spune.
- Malouet a ajuns să fie simpatizant al revoluției.
- Păi el nu era cu monarhia?
- Era dar numai teoretic.
- Cine erau revoluționarii?
- Revoluționarii erau cei care au format așa numite Constinuantă.
- Așa, interesant.
- Da este.
- Nu știam despre aceste Malouet.
- Nici eu.
- Cum ai aflat despre el?
- Dintr-o carte de istorie.
- Revoluția din Franța a fost cu adevărat un lucru bun.
- Da. Monarhia nu mai funcționa de ani buni.
- Și poporul era înfometat.
- Da, adevărat.
- Eu cred că orice popor are dreptul la o viață decentă.
- Cum să nu.
- A fost decența pe lista de priorități a revoluției franceze?
- Într-un anume fel.
- Știam eu.
- De fapt nu numai revoluția franceză a luptat pentru o viață decentă.
- Asta așa este.
- Toate revoluțiile sunt făcute pentru că oamenii vor să ducă o viață decentă.
- Se poate spune că dreptul la o viață decentă este un drept inalienabil al tuturor popoarelor.
- Totuși mulți au ajuns să moară pentru acest ideal.
- Evident.
- Dar de ce?
- Fiindcă sunt mulți oameni răi și tiranici.
- Bine. Să revenim la Malouet.
- Să revenim.
- Prin urmare el a fost favorabil revoluționarilor.
- Mare curaj.
- Așa se face că a fost adus să de-a seamă de cuvintele lui.
- De obicei așa se întâmplă.
- Și acolo ce să vezi?

126Ioan Ică jr., și Germano Marani, Gândirea socială a Bisericii (Sibiu, 2002).
66
 - Ce anume?
- Restul deputaților au început să strige către el cu cuvinte jignitoare.
- Și cum a reacționat Malouet?
- Foarte bine. Nu a răspuns mai nimic.
- A rezistat?
- Da.
- Mă bucur.
- Pe cum acuzatorii lui strigau el s-a ridicat în picioare și a spus:
- Insultele voastre nu mă pot atinge, strigătele voastre nu mă turbură nici decât, căci — cu toate murmurele
voastre, nu am teamă decât de conştiinţa mea.
- Foarte frumos.
- Da. Citeam și mă gândeam și eu la acest Malouet.
- Un om de stat adevărat.
- Sunt puțini ca el.
- De ce?
- Fiindcă oamenii când sunt prinși de presiunea populară ajung să se schimbe.
- Asta așa.
- Totuși Malouet nu s-a schimbat.
- Și bine a făcut.
- Da fiindcă istoria i-a dat dreptate.
- Cum?
- La scurt timp revoluționarii au răsturnat monarhia.
- Da îmi aduc aminte.127
Întâmplarea de mai sus este una care ne spune că trebuie să ne ascultăm conștiința chiar dacă uneori
împrejurările sunt vitrege. Ajungem de multe ori să vedem că mase mari de oameni ajung să ovaționeze:
- non-valoarea,
- vulgaritatea,
- promiscuitatea,
- obscenitatea,
- indecența.
Cum mai putem să fim noi fermi în asemenea situații? Ei bine trebuie să știm că dacă ne vom asculta
conștiința vom găsii mai multe motive să ajungem să fim unii care să facem binele și să ne opunem răului din
jurul nostru.128
Este evident că trebuie să fim persoane care să ajungem să fim cât se poate de ancorate în glasul conștiinței
noastre. Este conștiința noastră cea care ne spune că este bine să luptăm pentru o viață decentă. După cum am
spus decența este o problemă publică și nu ne privește numai pe noi. Este bine să fim unii care să fim deschiși la
ceea ce este decent și la modalitățile de a duce un mod de viață decent.129
Gânditorul Christopher Hitcens spunea că de fapt trebuie să știm că decența nu este una care iasă din religie
ci mai mult decența este o stare care este anterioară vieții religioase. De ce? Fiindcă prin conștiință omul ajunge
să ducă un mode de viață decent. Este evident că trebuie să știm că decența este un lucru care ajunge să ne facă
să fim cât se poate de atenți cu viața noastră religioasă. De ce? Fiindcă este decent sau mai bine spus este parte
din decență să ducem un mod de viață religios, adică să fim interesați de viața duhovnicească. Iată care au fost
cuvintele lui Christopher Hitchens: “decența umană nu este derivată din religie. Există înaintea ei.” Este evident
că trebuie să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de conștiinței că până și necreștinii au o conștiință a
127Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
128Alexander Schmemann, Biserică, lume, misiune (Alba Iulia, 2006).
129A duce un mod de viață decent trebuie să știm că nu însemnă numai a fi bine din punct de vedere material ci la fel de bine și a ne

interesa de viața sufletului nostru. Prin urmare modelul de viață este unul care ne spune că trebuie să fim unii care să ajungem la o stare
de echilibru dintre:
- suflet
- și trup.
Trebuie să ducem o viață decentă cu trupul și să practicăm decența cu sufletul. Aceasta este adevărata ortodoxia. Prin urmare este bine
să știm că decența pentru noi creștinii ortodocși nu este numai o teorie ci un mod de viață concret. Iată că lucrurile sunt cât se poate de
evidente și de grăitoare.
67
decenței. Aceasta fiindcă ei știu ce este decența și modul în care se manifestă ea. Decența prin urmare este un
lucru universal pe care toții oamenii îl au și de care trebuie să ținem cont. Ajungem să fim decenți și prin faptul
că susținem un mod de viață decent. Aceasta fiindcă este bine să știm că decența ne face să fim unii care să
vedem lucrurile cât se poate de bine și de eficient. Din cele mai vechi timpuri creștinismul ortodox a susținut
dreptul la o viață decentă a omului. Aceasta fiindcă este și firesc să fie așa.130

CONCLUZII

Am ajuns la finalul meditației și incursiunii noastre cu privire la tema decenței. Așa se face că am voit să
punem la îndemâna cititorului creștin ortodox o resursă utilă despre tema și problematica decenței. Aceasta
fiindcă este bine să știm că pe tema decenței s-a scris puțin. Este adevărat că unii preoți creștin ortodocși au
predicat ocazional despre decență dar dacă este să studiem mai bine decența și problematica pe care o ridică ea
vom vedea că sunt puține resursele scrise creștin ortodoxe. Prin urmare am arătat aici în această carte că decența
este:
- actuală,
- de interes,
- de viitor,
- cu profunde implicații,
- legată de bunele moravuri,
- amplă,
- demn de studiat.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că a fi un om decent într-o lume a indecenței este cu adevărat destul de greu.
Acesta a fost și motivul pentru care creștinii ortodocși au fost de mai multe ori:
- persecutați,
- prigoniți,
- exterminați,
- uciși
în istorie. Dacă vom citii Viețile sfinților131 creștin ortodocși vom vedea că cu toții au militat pentru decență.
Ceea ce am voit să evidențiem în aceste rânduri este că decența este un lucru mult mai important decât o credem
noi. Aceasta fiindcă ea este una care ne învață că trebuie să fim unii care să milităm pentru o viață decentă. Sunt
mulți care trebuie să știm că ajung să militeze pentru o viață decentă fiindcă ai mers pe mentalitatea: după faptă
și răsplată. Sunt mulți care gândesc așa: dacă sunt un am al decenței ei bine adevărul este că merită o viață
decentă. Prin aceasta se poate înțelege viață care nu este lipsită de nimic din bunurile acestui pământ.132
Decența trebuie să știm că trebuie să fie deprinsă destul de repede în viață. În acest sens sunt trei categorii
de viață care trebuie să știm că trebuie să fie cât se poate de receptive la problema decenței:
1. Copilăria,
2. Adolescența,
3. Tinerețea.
Ei bine se poate vedea că în zilele noastre sunt puțini tineri care sunt interesați de decență. Sunt mulți care
nu au auzit în viața lor de decență. Aceasta fiindcă este bine să știm că ei sunt unii care sunt cât se poate de
nepăsători față de viața:

130Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândii (Rohia, 2006).

131Simeon Metafrastul, Viețile sfinților 12 volume (Roman, 1991-1998).
132Creștinismul ortodox vine și face aici o precizare: decența nu este una care merge după principiul: după faptă și răsplată. Aceasta

fiindcă trebuie să știm că a fi decent este un lucru care mai mult este firesc naturii noastre. Iată de ce trebuie să fim cât se poate de
precauți cu modul cum ajungem să înțelegem decența. Decența este un lucru care ne face să fim mult mai atenți și mai precauți cu
lumea moravurilor. Sunt unii care de fapt n sunt mai deloc interesați de moravuri. Nu sunt interesați de moravuri fiindcă ei sunt unii
care trăiesc cum se spune dintr-un fel de inerție morală. Această inerție morală ne face să fim cât se poate de:
- nepăsători,
- indiferenți,
- fără luare aminte,
- fără atenți
la problema decenței.
68
 - religioasă,
- sufletească,
- duhovnicească.
De ce? Fiindcă duhul vremurilor noastre tinde să fie un duh:
- materialist
- și hedonist.
Iată de ce este bine să știm că nu avem nimic de pierdut cu privire la faptul de a fi interesați de problema
decenței. Putem să ajungem să facem exerciții de decență dacă credem că acest lucru este unul care ne motivează
și ne face mai buni. Aceasta fiindcă după cum am spus decența poate să fie:
- deprinsă,
- învățată,
- urmată,
- ucenicit etc.
Toate aceste lucruri sunt necesare pentru tinerii din zilele noastre și de fapt pentru tinerii din toate
timpurile.133
Gânditorul Thomas Sowell spunea cât se poate de inspirat: “de ce să ne fie frică să stăm pentru decență și să
lăsăm barbari să umble liberi prin campusurile universitare?” Prin urmare este bine să știm că trebuie să fim unii
care să ajungem să fim cât se poate de atenți cu decența și modul în care ea este implementată tinerilor. Tinerii
de azi au nevoie de:
- modele,
- repere,
- paradigme,
- arhetipuri
ale decenței. De cele mai multe ori le găsesc dacă ascultă de părinții și de profesorii lor de religie. Aceasta fiindcă
trebuie să știm că decența este un lucru care ajunge să ne definească și să ne facă să fim unii care să ne dăm
seama că vom ajunge să fim persoane care să îi ducem pe tineri pe calea pierzaniei. Am spus că în ceea ce
privește decența lucrurile sunt simple la fel ca în problema binelui și a răului:
- dacă nu ești un om binelui,
- este evident că ești un om al răului.134
Raportat la umanitate este bine să știm că decența este un lucru care ajunge să fie gândită în doi termeni
contradictorii:
1. Prima extremă este de a subestima capacitatea umanității de a da dovadă de decență,
2. A doua extremă este de a supraaprecia umanitatea în ceea ce privește capacitatea de a da dovadă de
decență.
Iată ce spunea în acest sens gânditorul H. L. Mencken: “să nu supraapreciezi capacitatea de decență a naturii
umane.” Este evident că oamenii sunt unii care sunt cât se poate de sceptici în ceea ce privește natura umană.
Totuși trebuie să știm că sunt și mulți:
- naivi
- și creduli
care sunt unii care supraapreciază natura umană. În istorie însă trebuie să știm că natura umană a fost una care a
ajuns să se manifeste în extreme:

133Duhovnici români în dialog cu tinerii (București, 2014).

134Prin urmare este bine să știm că:
- binele este decența,
- și răul este indecența.
Aceasta fiindcă este bine să știm că decența este un lucru care ajunge să fie una care este inclusă în moralitate. Trăim vremuri în care
sunt din ce în ce mai mulți care urmând nihiliștilor cred că poate să existe un fel de viață dincolo de bine și de rău. Este viața nimicului
după cum spun ei. Să fie lucrurile chiar așa? Ei bine trebuie să știm că lucrurile nu sunt chiar așa. Nimicul nu este dincolo de bine și de
rău fiindcă raportat la:
- ființă,
- existență
- și viață
este bine să știm că el este un rău. Acest lucru fiindcă trebuie să știm că este bine să vedem lucrurile în perspectivă. Binele și răul sunt
două lucruri care ajung să definească viața noastră în întregimea ei.
69
 - a creat sfinți,
- dar a creat și lagăre de exterminare.
Ei bine se poate vedea că în sine creștinismul ortodox este unul care militează pentru o viață decentă fiindcă
în acest fel sunt evitate extremele negative. Trebuie să ajungem să vedem că un mod de viață decent va ajunge să
elimine din viața și din lumea noastră mai multe lucruri negative:
- exterminarea,
- ura,
- rebeliunea,
- crima,
- războiul,
- ateismul etc.
Toate aceste lucruri ajung să fie eliminate dacă vom duce un mod de viață decent.135
Prin urmare este bine să știm că decența nu cere numai:
- efort,
- nevoință,
- asceză,
- și înfrânare
ci la fel de bine ea este una care trebuie să știm că ajunge să fie un lucru care ne face să fim cât se poate de
folosiți și în viața de zi cu zi.136
Am vorbit în această carte despre decență rând pe rând despre mai multe aspecte ale decenței:
- moral,
- mistic,
- ascetic,
- duhovnicesc
- și religios.
Sunt aceste aspecte care sunt unele care ajung să ne facă să fim unii care să ajungem să fim din ce în ce mai
convinși că avem numai de câștigat de pe urma decenței. Decența este fără doar și poate o faptă bună care poate
să își aducă un aport semnificativ la mântuirea noastră. Cum este posibil acest lucru? Este posibil fiindcă după
cum am spus este decența cea care ne pune în gardă în ceea ce privește binele și facerea lui. Este decent să facem
binele și este indecent să facem răul. Aceasta fiindcă trebuie să știm că decența este una care:
- învață,
- regulează,
- normalizează,
- slujește,
- împlinește
facerea binelui. Fără de decență se poate spune că ajungem să fim oameni care să nu mai avem un simț al
binelui.137
Este bine să avem în vedere după cum am arătat în aceste rânduri că decența este o problemă care nu
privește numai o anumită persoană umană ci mai mult toată societatea noastră. Aceasta fiindcă după cum am
spus decența este o problemă publică. Cei care se gândesc să ajungă în funcții publice trebuie să știe foarte bine
ce este decența și cum se manifestă ea. Iată ce spunea în acest sens gânditorul H. L. Mencken: “nu este adevărat
când se spune că urăsc totul. Sunt puternic în favoarea bunului simț, al onestității și al decenței. Acest lucru mă

135Sfântul Porfirie Kavsokalyivitul, Hristos este plinătatea vieții (Editura Meteor Press, 2016).
136Radu Teodorescu, Trezvia duhovnicească în viața de zi cu zi (Cugir, 2017).
137Simțul binelui este unul care este conferit de decență. Aceasta fiindcă este decența cea care ne învață să facem și să ducem la

îndeplinire binele. Binele este un lucru care după cum am spus ajunge să ne facă să fim unii care să vedem că ajungem să ne ridicăm la
un plan superior al existenței. Sunt mai multe planuri ale existenței:
- biologic,
- sufletesc,
- moral,
- mistic,
- spiritual.
Ei bine decența apare numai după ce binele este făcut în mod sistematic.
70
face potrivit și eligibil pentru funcții publice.” Este evident că dacă voim funcții publice după cum face mulți
trebuie să știm că decența este obligatorie.138
Se spune că mai de mult doi prieteni discutau.
- Ce dată este azi?
- 17 august 1928.
- Și ai citit ziarul Universul de azi?
- Nu. De ce?
- Păcat.
- De ce?
- Ai fi aflat lucruri interesante.
- Ce anume?
- Am citit un articol despre o întâmplare din Syndey Australia.
- Despre ce.
- Despre niște hamali.
- Ce hamali?
- Din portul Sydney evident.
- Păi de ce nu mi-o spui și mie?
- Te interesează?
- Da.
- Bine îți voi spune întâmplarea.
- Te ascult.
- Se zice că hamalii din Sydney aveau de descărcat mai multă marfă.
- Mă gândesc fiindcă Sydney este un port mare.
- Așa este.
- Și ce s-a întâmplat?
- La un moment dat trebuiau să descarce o ladă cu ceasuri deșteptătoare.
- Mare lada?
- Mare.
- Așa, și?
- Lada era avariată așa că mai marele hamalilor a spus:
- Această ladă o punem departe să fie reparată.
- Bine gândit.
- Evident. Ei bine ce și-au spus hamalii?
- Ce?
- Dacă lada tot este avariată ce ar fi să ne luăm fiecare câte un ceas?
- Adică să fure?
- Da.
- Și au furat?
- Da. Toți hamalii au luat câte un ceas.
- Măi, măi!
- Ei bine un funcționar al societății de navigație i-a văzut.
- Și ce a făcut?
- S-a gândit să le dea o lecție.
- Cum?
- Foarte ingenios.
- M-ai făcut curios.
- Funcționarul s-a dus și a pus toate ceasurile furate să sune la ora 12.
- De ce?
- Fiindcă ora 12 era ora în care hamalii plecau de la muncă.
- De ce?
- Ai răbdare.
- Bine cum zici tu.

138Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească (București, 2003).

71
 - Ei bine când funcționarul a fixat ceasurile hamalii erau în altă parte a portului.
- De acea nu l-au văzut?
- Nu, nu l-au au văzut.
- Se apropia ora 12.
- Și ce au făcut hamalii?
- Au venit să își i-a lucrurile.
- Unde erau ascunse ceasurile.
- Evident.
- Așa și?
- La ușa portului stătea un polițist care era de pază peste port.
- Când hamalii au dat să iese pe ușa portului s-a făcut exact ora 12.
- Și ceasurile au început să sune nu?
- Da.
- Polițistul le-a auzit?
- Cum să nu?
- Și ce a făcut.
- I-a întrebat pe hamali?
- Măi de unde aveți voi ceasurile?
- Domnule polițist să vedeți....noi...
- Măi voi ați furat.
- Nu. Nu am furat.
- Cum de aveți ceasuri că azi a trecut prin port o ladă cu mai multe ceasuri?
- Să vedeți că noi...
- Știți ce?
- Ce?
- Sunteți arestați.
- Vai ce poveste.
- Da. Am citit-o în ziarul de azi.
- Îmi mulțumesc că mi-ai spus-o.139
Întâmplarea de mai sus este un care ne spune un lucru cât se poate de clar: deși noi nu o ascultăm conștiința
este una care sună în noi. Sună fiindcă este mâna lui Dumnezeu să fie așa. Că noi nu prea voim să ascultăm de
conștiință nu este nici o îndoială. Suntem unii care ajungem să ne folosim libertatea în mod greșit și așa se face
că ajungem să nu mai fim unii care să ne dăm seama de ceea ce este sensul glasului lui Dumnezeu în noi.140
Gânditorul roman Cicero spunea cât se poate de clar că: “dreptatea constă în a nu face rău oamenilor.
Decența constă în a nu îi ofensa.” Se poate vedea din această afirmație că există un fel de gradație a moralei și la
fel de bine a decenței. Nu înseamnă că există un fel de grad de intensitate a decenței. Nu se poate vorbii de o:
- decență mai puternică,
- și o decență mai slabă.
Aceasta fiindcă acolo unde există decență trebuie să știm că ea este una și aceiași. Aceasta fiindcă este
decența cea care ajunge să fie una care ne face să fim oameni:
- drepți,
- morali,
- buni,
- religioși,
- și duhovnicești.
Sunt situații în care se poate spune că decența este un paradox. Iată ce spunea în acest sens gânditorul
francez Francois de la Rouchefocauld: “decența este cea mai mică dintre legi; dar este cea mai dusă le
îndeplinire.” Ce vrea să ne spună acest lucru? Ne spune că oamenii teoretic nu pun preț pe decență. Totuși când
ajung să găsească de vină cuiva este bine să știm că ei vor cere acelei persoană decența. Dacă ea nu este oamenii
îl vor vorbii de rău și vor ajunge să îl judecare aspru pe cel care nu a fost decent. Am voit în această carte să

139Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

140Georgios Mantzaridis, Morală creștină (București, 2006).
72
evidențiem că sunt mulți care nu sunt decenți ei ca persoane dar au pretenția de la cei din jurul lor că ei trebuie să
fie decenți. În sens creștin ortodox este bine să știm că:
- nu putem cere decență,
- dacă nu oferim noi decență.
Cu alte cuvinte după cum spune proverbul: ceea ce ție nu îți place altuia nu îi face. Ca să ajungem să dăm
lecții altora de decență trebuie să în primul rând ca noi să fim decenți. Nu am voit ca prin această carte să
ajungem să rezolvăm total și deplin problema decenței ci mai mult să ajungem să actualizăm problema decenței
pentru vremurile noastre. Trăim vremuri în care evident că un plus de decență nu ne este fără de folos.141

141Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan (București, 2003).
73