AURELIA CATANA MIHAELA SACUIU OCTAVIAN STANASILA. METODICA PREDARII ANALIZEI MATEMATICE @ EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA BUCURESTIReferenji: Prof. univ. dr. doc. Solomon Mareus Prof, Maree! Chirija Prof, Emilian Stiteseu Redactor ‘Prof. VALENTIN Tiadu ‘Tennoredactor: Hinea Prosan Coperta: N. StrbuPREFATA ' Cresterea calitafii tnvd{dmtntului matematic poate fi asigurata prin cresterea calilafii muncii profesorului si volumului muncii indepen- dente a elevilor in procesul invafarii. Matematica nu este o colectie nesfirsild de rezullate expuse in suc cesiunea: definifie, teoremd, demonstratie, definifie, teorema ele. ct este mai degrabé un arsenal de metode, oferind totodaté un limbaj riguros si tn acelasi timp flexibil nentru descrierea rezultatelor cu- noasteri Melodica este un cuvint vechi de provenienta greceascdt (,melod* = drum). Melodica predarii matematicii este o trecere tn revista a celor mai bune drumuri de comunicare a ci, o punte de legdturd tntre ma- fematica propriv-zisd si pedagogie si nu in ullimul rind, un studiu sistematic al legitafilor tnvd{arii matematicii. Se slie ett nu este usor de gisit linia justd tntre matemalica scolard si stiinja matematica, iar practicarea meseriei de profesor are multe puncle de tangenja cu logica, psihologia si arta. I cudrut metodicii se pot da unele rits- Punsuri, oricum parfiale, la intrebari de tipul: ce“, ,ctl* si mai ales ,cum* sa fie predale diversele capitole: Exist multe intrebdri legate de asigurarea pregitlirii politehnice, de invdfamtntul diferentiat, de ulilizarea calculatorului ta clasd si multe altele la care nu existe Solufii unice, universale. Lucrarea de fafa este o tncercare de a sprijini predarea analizet matematice in liceu ; ea reflectt o parte din experienfa autorilor si tn acelasi limp 0 mediere a diverselor tendinfe exprimate tn literatura pedagogicd de matematicd. Nu pretindem ca profesorii cu experien{d indelungald, cu bune rezullate Ia fiecare ord de clasd, st tmparta- seascd tn intregime opiniile si orienlirile noastre si sintem convingt cd mulfi dintre acestia ar fi putut sa fie ei insisi autori ai unei astfel de lucrari. Ne adresim cu precddere tinerilor profesori care pot gist aici o bara de discufie, un prilej de confluen{a a diverselor experienje pedagogice. Avem convingerea cit o parcurgere sistematicd si atentd @ manualelor existente asigurit pregalirea necesard a lecfiilor si trans- milerea fondului corespunzdtor de cunostinge. In acelasi timp tertul 3aceslei lucrari nu este strict dependent de manualele in vigoare pers tru a sublinia locmai independen{a relativat a metodicié de alte instru- mente ale predd In capilolul I este discutal rotul si locul discipline’ de analizt’ ma~ tematied in pregilirea elevilor si stnt indicate principalele ,metode de predare, cu exemplifictri sistemalice. Capitolul II este dedicat metodicii predarii conceptelor de limita si continuitate, In capitolele urmétoare sint retevate aspecte metodice legate de prezentarea tn licew a derivalelor si integralelor. Un capitol separat este consacrat rezol~ vdrii problemelor, ca obiectiv esenjial al invajamintului matematic. Lucrarea se incheie cu patru anexe care se referd la cercurile de elevi, la exemple si contraezemple, greseli frecvente, utilizarea mij~ loacelor didactice si rezumarea evolufici istorice a notiunilor de analiza matematica. Asa cum am mai spus, este dificil de redactal o lucrare de metodict salisfacind toale exigenfele, gusturile si sinlelizind experienja alttor profesori de valoare cit numard liceut roménesc.¥Am fi bucurosé daca pari ale acestei Iucrdri vor trezi interes in rindul profesoritor, vor fi ulilizate la clasd si daca vor aparea si alle tucrdri similare, alt? de necesare pentru tntérirea spiritului mefodic tn transmiterea mate- maticii care cei mulli. 10 nolembrie 1982 AUTORIDCapitolul | LOCUL ANALIZEI MATEMATICE IN LICEU redarii analizei matemati §1. Obiectivel de analizé matematicd Primele lec! Nofiunile principal studiate in matematica predat& la clasele 1—X au fost : numerele, seturile de numere (perechi, triplete de numere, polinoame etc.), functiile, configuratiile geometrice, transformirile geometrice ete. Progresul extraordinar al ideilor si metodelor matematice, manifestat atit pe linia dezvoltirii teoriilor clasice cit si prin aparitia unor demenii noi de interes nemijlocit pentru cunoasterc, a determinat pe cercettori si profesori si caute drumuri noi pentru a-i indruma pe elevi spre comorile gindirii matematice. Notiunile de functie continua, derivats, integrali, frobabilitate, vector multidimensional, matrice, graf etc. au depasit cadrul de interes exclusiv al matematicieniler. Toate aceste notiuni pot fi prezentate, in mod unitar, folosind limbajul mullimilcr si al aplicatiilor intre multimi ; aceasta cale a fost adoptat in clasele anterioare. Nu discutim aici exageririle care au avut loc sau ar fi putut avea loc, dar este cert ci matematica trebuie prezentata la standardele de rigoare si suplete ale epocii actuale, permifind expuncrea unor idei profunde, modelatoare cle realitatii fizice, comunicabile elevilor in condilii de accesibilitate. S-a crezut grcsit la un moment dat cA aparitia caleulatoarelor va res- tringe sfera utilizirii matematicii prin extinderea tiparelor si retetelor. In realitate calculatoarele au ficut s4 creasci nevoia de matematici, o data cu eccentul gus pe conceptele furdamentale, pe ideile directoare, pe teh- nicile cele mai importante, pe dezvoltarea gindirii algoritmice-operationale a elevului. Rostul defini{iilor este acela de a descrie anumite notiuni in termeni de entitati deja asimilate, iar al tecremelor (intitulate dupa gust propozitii, leme sau corolare) de a fixa anumite concentrari utile de in- formatie. Nu mai verbim ce importnta demcrstratiiler, exemplelor si contraexemplelor, a ciror inlelegere creatoare de citre elevi le di senzatia nea stiu ceva". Obiectul de studiu al analizei matematice il constituie in principal nume- rele reale si funcfiile reale. Dar spre deosebire de utilizarea acestora in algebra, se intilnese aici tipuri noi de raticrament, tipuri noi de calcul, -bazate prin excelent pe notiunes de limild. Dezlifel in clasele anterioare elevii au avut, ocazia sa intilneace’ multe frokleme, uncle avind o sursa practic’ — find oferite de fizicd, cecrcmie, tchnologie — a eiror rezolvare nu era posibili in cadrul algebrei sau gecmetriei elcmentere. Sugerim ca prima leclie de avalizi matematicd 4 cuprinda toemai formu- larea cttorva asifel de probleme, al circr continut si fie pe intelesul elevilor 5 5pentru care nevoia gasirii solutie rAspunsului, si fie subinteleass. Tata WZ citeva enunturi de acest tip: YZ 1) 0 bila de lemn cu raza R are densitatea de volum d. Dacd bila este aruncatd in apd, cit din diametrul ei Vy se afla sub apd? (Se omit unitatile Yo be misura ; fig. Ll.) Fig. 11 Folosind principiul lui Arhimede si notind cu x lungimea cerut, rezulta Zor —2)-1,$ 4k? 3 deci x? —3Rz* +4R'd =0. Agadar, trebuie deverminata solutia acestei ecuatii de gradul trei, anume cea situaté in intervalul (0, 2R). 2) Dinlr-o foaie de tabla cu aria dala A trebuie, fard pierderi, confectionata 0 culie paralelipipedica de volum mazim, fard capac, avind fundul un patrat (tig. 1.2). Notind cu 2 latura pitratului de la baz si cu y iniltimea cutiei, rezult’ c& volumul cutiei‘este,V = x*y!; darjz‘]-+ 4zy = A deci y —4—2 sica atare trebuie determinat& valoarea maxim a functiei V. Tua —2*), definita pentru > 0. 3) Sse delermine tnire ce limite variazd expresia asin x + beos x(a, b= constante) daca x parcurge un interval I = [2,, 2%] pe dreapla reald. Aceasta revine la a considera functia f: J — Rt, f(z) =a sinz + b cos x, a determina multimea {f(x) |x © I} si apoi a afla cel mai mic si cel mai mare element ale acestei multimi. 4) Si consideram o bard metalicd asimilata cu un interval (0, a] si s& presu- punem ca pentru orice punet x © [0, al al barei temperatura barei in punctul x este {(x) = ax* — 2x. In ce punct temperatura este maxima ? 5) Presupunem ca intr-o migcare rectilinie un mobil se afla la fiecare mo- ment t in punctul de abscisd A sin(wl + 9); A, @,9 constante. Care esle viteza mobilului la momentul t? 6) Fie A un punet fizal pe un cerc si M un punct mobil pe cere ; ce se poate spune despre raportul dintre lungimile segmentului | AM| si arcului de cere AM tn ipoteca cd M ,se apropie din ce in ce mai mult" de A? Exemple de acest tip sint numeroase si de aceea nu insistim mai mult. Din analiza succint& a lor se desprind dou’ aspecte esentiale : 1. Cadrul numeric al rezolvarii acestor probleme il constituie mulfimea R a numerelor reale ; IL, Funefiile reale f: D +R (D CR) apar in mod firese in descrierea de- pendentei_unor merimi fizice de alle mdrimi fizice gi ele constiluie modelul matematic “al evolufiet mullor_procese. Nu intimplator trebuie subliniaté importanta care trebuie acordata infelegerii de fond, princi- piale, a metodelor de studiu ale problemelor amintite, pentru a depasi stadiul descriptiv, con- templativ. Analiza matematicd ofera astfel de metode. 6Pentru a incepe in bune conditii primele lectii de analizi matematicd se impun — recapitularea si fixarea unor definifii (funelie, grafic ete.) ; indicarea proprietitilor de caleu) in multimea R, prezentate in mod unitar. Este necesara sublinierea faptului ci in multimea R coexist cel putin trei structuri: structura algebricd, structura de ordine si structura de convergenja (topologica). © Struetura algebried este dati prin operatiile de adunare, inmultire in R (scderea, impirtirea cu clemente nenule etc. fiind operatii derivate) si este legatA de elaborarea calculului algebric, asa cum s-a facut sistematic in ola- sele anterigare. Structura de ordine este legat& de caleulul cu inegalit%ti, iar structura topologica modcleaz ideea de limita, angajind elaborarea unor notiuni noi, specifice (vecinitate a unui punet, punct de acumulare al unei multimi, dinamica utilizirii cuantificatorilor , logici, notiunea de canver- gent ete.). Obicetivele studiului analizel matematice Extinzind discufia anterioara, tinind cont ci ne adresim profesorilor de matematica si ca atare putem adopta o privire global, de ansamblu, formu- lim fr 0 ierarhie stricta citeva obiective instructiv-educative sau operatio- nale care trebuie atinse in cadrul predarii analizei matematice in liceu, ja- lonind etapele necesare in pregitirea elevilor. 1, Elevii trebuie st dobindeascd un sistem de cunostinfe sliinfifice relativ la siruri, convergen{, limita unei funcfii, continuitate, derivabilitate, reprezentarea graficelor unor funcii elementare, primitive, integrale definite si aplicafitle acestora. Pentru realizarea acestui inalt obiectiv pedagogic considerim cA elevii trebuie : a) sa cunoased proprietajile algebrice si proprietafile de ordine ale mulfimii R. Intr-o prima acceptiune, este suficient ca acestea sd fie aplicate corect, dar exist 5i probleme care necesita 0 inteleaere de fond a acestor proprietiti. b) sd slie sd determine domeniul maim de definifie al unei furicfii reale dala explicit. Aici este cazul si atragem atentia asupra unei situalii sau mai bine spus unei confuzii existente, pe care nu toate manualele de analizi matematicd au eliminat-o. Conform cu conventiile actuale, o functie reali se consider’ data daca se indied de la inceput domeniul ei de definitic, domeniul unde ia valori si legea de corespondent’. Ca atare, notiunea de ,domeniu maxim de definitie’ este inutild. Totusi ea este inrddicinati in practica predarii analizei si in aceast& etapa este incd necesar’. Un enunt de tipul: ,S& se determine domeniul maxim de definiie D al functiei reale f: D > R, f(z) =a sis& se studieze monotonia lui f* este z intilnit in manuale si este in fond ambiguu. Desigur, D este multimea tuturor acelor z © R pentru care f(z) are sens $i este un numar real ; ca atare, D = =R\{1} @, 1) U (1, ©). Mai corect era ca de la inceput si se consi- dere functia ete. {BX} - BR, f@= 0 alta remarea important : in probleme cu conjinut practic, apare notiu- nea de ,,domeniu de studiu, care tine seama de mulfimea de valori admisi- z-1 7bile fizie pe care le poate [ua argumental. De exemplu, daca f(z) = 2r — 2* gi daca x este o lungim? atunsi in mod necesar x > 0, restrictie care altminteri na se punza. ¢) si traseze graficele unor functii reale simple (modul, sga, functii liniare saul pAtratics p2 portiani) ; d2 asemenea, olevii trebuie si cunoasc’ notiunile de functie b inversi, compuner, folosind si ilustrari cu ajutorul gra- ficelor, acolo wade este cazul. In general in pradarea analizei natematice se recomandd recurgerea la desen, la interpretarea geometric in pofida unor opinii care acuza lipsa de rigoare stiiatifick a rationamentului de tip voila“ 1. Avantajul didactic al utilizacii desentlui (ca limaj si ca mijloe concentrator ds informatie) este net superior dezavantajalai creirii unor false intuitii sau al abaterii de la rationamentele prezentate in mod formalizat, Predarea analizsi matematice fara desen oste pAguboasi. d) sd cunsasci si sd distingd intre ele ctteva clase de funcfii reale — margi- nite, monoton2, pare, impare, poriodice, continue etc., avind la indemind exemple si contraexemple. e) Sa slie sd caleuleze limite de siruri si limite de func{ii, in mod special cazu- rile exceptate (efectuind transformirile necesare pentru funcfiile de sub limit, cu respectarea strict a proprietifilor limitelor, pentru a putea calcula in final limita). Este inutil d2 spus ¢& nu trebaie cerut elevului si rezolve de la inceput toate tipurile d> exercifii cu limite, inclusiv unele subtile, care fi creeazd reactii inhibitorii pentru c& el nu ved? nscesitatea atitor caleule aride. Paragraful relativ la asimptote este plasat in unele anuale mai devreme tocmai pentru a da elevului o motivatie geometriea pentru calculul limitelor. {) s@ poald studia conlinuilalea, sd infeleagd nofiunea de derivatd si derivabi. fitalea unor funcfii date, folosind faptul cd functiile elementare stat indefinit derivabile pe orice interval deschis continut tn dom2niul maxim de definitie. ‘Tratarea functiilor elemantare se reia in clasa a XI-a atit pentra importanta lor in aplicatii, eit si pentra a s2 putea d2monstra rezultatul amintit anterior. g) sd traseze corect graficul unor funcfii reale, prin studiu prealabil, etapizat, al Vaviatie! Funotiei. Acosta rdming ca 2 obicai un obisetiv suprem pentru pregitirea absolven- tului de clasa a X! h) sd caleulece primitivele unor clase de fuaztii, folosind tabloul de primi- tive-standard, sau matodele specifice de integrare. i) si cunoased definifia si sensul intuilio al conceplelor de derivata si de inte- grala definila. j) sd slie st calculeze integrale definite, ca si aplicafiile lor geometrice si fizice date in clasa a XILa. 2. Dezwollarea gindirii clevilor, a capacitafit lor de analizd si sintezd, a intui- fici si conducerii rajionamentelor si calculelor. Considerim c& acest obiectiv este atins dacd la sfirsitul studierii elemente- lor d2 analizi matematic& din liceu : a) elevii au asim‘lat notiunile de baz ‘ale ‘analizei si au 0 privire de an- samlu asupra corelarii logice in inlantuirea acestova ; b) elevii pot conduze caleule ,exacte de analizd dar si caloule ,aproxima- tive’, in spiritul utilizirii caleulatoarelor. ©) elevii pot opzra cu notiuaile de baz’, pot si incadreze diversele probleme in clasa corespunzitoare, avind o atitudins activa : infeleg problema, intoc- mese planul d2 rezolvare, realizeazi acest plan, au o privire retrospectiva 8asupra sclutiei ob{inute, inclusiv o verificare a verosimilitatii rezultatului ‘$i o interpretare a acestuia, gisirea uncr solu{ii mai simple, mai clare, even- tual o reconsiderare a medului de redactere a rezolvarii. 3. Formarea unor trisiteri cle perscnalitafit el Intelegerea analizei mziematice, incluzind istoria evolutiei ideilor ei prin- cipale, ca si nevoia de a folosi mctcde de araliz’ matematica, creeazi la elev perseverent’, tenzcitate, voinla, rikdare, pulere de sintez, intuitie superi- oari si spirit de inventivitate. Ca si alte discipline, analiza matematica con- tribuie mult Ja aspectul fcrmativ, stimulind subiectul s& participe la : obser- valie, comparare, clasificare, expcrien{%, inductie, deductie, analogic, simt al realitatii, capacitate de modelare, de simularc, cbisnuinla de a nu gindi doar prin fragmente si intelegerea faptului cA orice fragment este o parte dintr-un tot. de baza §2. Predarea primelor nojivi Asa cum am spus, pietrele furdcmentale ale analizei matcmatice le con- stituie numarul real si functia real, formate pregresiv in ccnstiinfa elevilor ined din primi ani de secala. Reluarea pe un plan'supericr a acestcr no{iuni constituie atit un prilej de recapitulare a unei parti din algebri, cit si o intreducere mai neted& In con- {inutul analizei. La clasa trebuie insistat pe fixarea diverselor clase de functii reale — monotone, Fericdice, elementare ete. care mu sint corcepte noi Fentru elevi. Formarea notitinilor de Eazi din analiza matcmaticd constituie esenla procesului invari dirijate si consticnte a cecstei discipline atit de impor- tante. La nivelul Keeului pasul cel mai impertant si totedat cel mai difieil il constituie predarea roliunii de limita a urei functii, intelegerea de cdtre elevi a utilita{ii studiului acestei notiuni. Gindirea elevilor va putea fi con dus atunci la analiza varialiei functiilcr, la {closirea acesteia in studiul unor functii concrete, asigurind un salt in cercetarea diverselor precese fizice stu- diate calitativ si cantitaliv la alte disciy line predate in liceu. Este deci inutil s& mai pledim pentru fixarea in celemai Lune conditii Ja elevi a conceptului de limit’, ca instrument opcra{ional esential, fregitird minulios asimilarea acestui concept, asa cum vem discuta mai re larg in continuare. Nici un efort metcdic nu va fi pren mire. Mai tirziu notiunile de derivatd si inte- grali, cu tot carccterul ler ccmplex, Ver deveni firesti ¢i ver edpata aspce!ul de inlin{uire cauzala. Formarea ficedrei noliuni de analiza matcmatic’ parcurge etapele bine- eunoscute : — etapa de elaborare, de motivalie (din intericrul sau din afaro mate- maticii) ; — fermarea preprit-zisi a notiunii ; wm etapa de consolidere prin cperare cu nctiunea respectiva. ‘© notiune poate fi considerata esimilaté daci ea devine si instrument de dobindire a unor roi cunostinte si daci elevii pot epera cu aceasta noliune in situalii noi. (De excmplu, table! de variatie pcate fi utilizat pentru a determina marginile urcr functii.) In acest sens, este foarte important ca in mintea eleviler 8 cxiste 0 crécrzie a rolivnilcr, o cerelzre f:rccsc’ a lor © motivatie, pentru ci numai peste cunostin{e bine asimilate se pot asterne 9in mod serios cunostinte noi. Elevul trebuie limurit cX ordinea in care sint predate notiunile nu este intimplitoare si cd el trebuie si faci un efort de asimilare, care va fi risplitit. Pentru a ilustra cele spuse, considerim un exemplu. Pentru intelegerea sirurilor infinite si limitelor de siruri cunostintele pot fi ierarhizate in mintea elevului in ordinea urmStoare (nu neaparat unic8) : —functii reale si exemple din fizicd, tehnic’, economie care conduc la functii reale ; — grafice ale unor functii simple“ (liniara, patraticd, treapta unitate, modul, sema) ; —unele clase de functii reale ; — notiunea de sir infinit de elemente dintr-o multime ; — exemple de siruri (a,)s>1, insotite de reprezentari geometrice atit pe axa reali cit si prin grafice {(n, aq) | n >k}. [scne: oe (2). | siruri monotone, marginite, periodice ; notiunea de vecintate a unui punct si notiunea de punct de acumulare ; — exemple de siruri de numere pozitive care converg catre zero. 1 [Exempte: &),. (E . (Ja Viaan ( a) ool definitia limitel unui ‘sit cu veeinitai si ewe? = teorema de unicitate a limitei ; = siruri convergente (cu limita finita) ; = teorema de caracterizare a limitelor de siruri; — condifii necesare de convergent (orice sir convergent este mirginit) si conditii suficiente (teorema Weierstrass de convergent a sirurilor mono- tone si marginite gi altele). Exemple : a, = “++; a, -+.3 ae a> of. — siruri-tip (de exemple, (a")epo care este convergent pentru q © (—1, 1} sirurile (P(n)).>0 Gal ou P, Q functii polinomiale); O(7 Ino — siruri date prin relatii de recurenta ; — siruri legate de numarul e; — alte tipuride siruri: produse de factori reali. [Exemplu : a, =II a re, a at pe a>1. Deoarece =F ap premta a aT deci ay + a5 sie 1 +1) kei ruri pent Jeare se * dplca trecerea ta limita tn inegalitayi [Exempla : ay —= aici folosim jfaptul (cA n cos = > > cos > aac cperrs = any ae vos 5 =ncos cos —"— sirezulti imediat ca => ari ai 2a 08 an Saar ani x : = * aoe boost 7 [Exomple: a, Dia a > OL 10 deci a, + a1: siruri suma de fracfii | ete.Revenim acum la unele aspecte metodice legate de predarea numerelor reale la clasa a XI-a. Denumirea de numér real nu este intimplitoare. Cu ani in urma se spunea sugestiv (dar imprecis !) ci prin numar real se infelege ,mAsura unei ma- rimi din realitatea inconjuratoare". Aceasta nu poate fi acum acceptati ca definitic. Si nu doar prin lipsa unui rispuns convenabil la intrebari de tipul : ce este 0 marime ? ce inseamna realitate inconjurdtoare ? Chiar daca am con- sidera acestea ca notiuni primare, ,definitia anterioari nu ne permite s& deducem proprietati de operare cu numere reale. Considerim totusi cA este util de facut acest comentariu elevilor pentru ca el contribuie la o circumscriere a conceptului de numér real si are un merit incontestabil, anume justifica terminologia atit de inspiratt. De altfel, in matematica superioara se stabi- leste legitura intre mullimea numerelor reale (definiti axiomatic) si misu- rarca mirimilor (intelegind prin mirimi elemente ale unui grup arhimedian complet). Elevul de clasa a XJ-a_cunoaste bine (ne situdm in aceast ipotezi favora- bil !) proprietafile de calcul cu numere reale si acum ise oferi o privire de ansambln asupra multimii R. Pentru numere reale el are deja doua repre- zentiri — cea zecimald (ca fractii zecimale infinite) si cea geomelricd (ca puncte pe o ax). Pe plan logic trebuie desigur evitate cereurile vicioase si de aceea este util si plasim pe clev in situatia urmitoare : si-si imagineze ¢& el cunoaste doar numerele naturale (multimea N), numerele intregi (Z) si numerele rationale (Q). Aceste mullimi se afld in incluziune NC ZC si pe ele sint definite operatii de adunare (++), inmultire (-) si relatii de or- din (<), eu proprieti{ile binecunoscute. Ni se pare necesara o intreagi lectie asupra conceptelor de relajie binaré si operafie algebricd binard, care sint importante si pentru alte scopuri (de exemplu in geometrie), cu exemplificari pe mulfimea Z (sau Q). Daca M este © multime oarecare, se noteazk cu M* produsul eartezian M x M. Luind M =Z se pot pune in evidenta citeva entitati: de exemplu : a) 0 submul- time SCZ4, S = {(x, y)| x este cel mult egal cu y; se serie xSy in loc de (x, y) © S adic& x < y $i astfel, S apare ca strins legata de relatia de ine- galitate. (De astfel, S se numeste relatia de ordine in Z) ; b) o functie f :Z* — Z, , y) I> x +-y (numita functia sum’) 5i de asemenea funcia produs g : Z? + Z, (x, y) + zy. De exemplu 2 +3 inseamna f(2, 3), iar 5-(—2) = 9(5, —2). Daci M este o muljime oarecare, atunci orice submultime SC M? se numeste relafie binard pe M (binar pentru ci se refer la perechi de clemente din M) ; daci x, y © M se scrie zSy in loc de (x, y) © S si se citeste : z este in relatia S cu y. Orice functie f: M? + M se numeste operafie algebricé (binar’) pe M. O relatie binari S pe M se numeste relafie de ordine dac ca este reflexiva (xSx, Vx © M), tramzitiva (Vx, y,z © M, 2Sy, ySz = 2Sz) si antisimetricd (V2, y © M, xSy, ySx > x =y). O mulfime se numeste ordonatd daci pe ea este definiti o relatie de ordine. De exemple Z si Q sint multimi ordonate (relativ la § = ,,<“). Fie MCN doua multimi aflate in incluziune si S o relatie binar’ pe Me Se spune eH o relatie S, pe N prelungeste S daca V2, y © M avem xSy «=25,y (adici S = S, FM). In mod similar, dacd f:M? — M, f,:N?—N sint. operatii algebrice pe M si respectiv pe N atunci f, prelungeste f dack Vz, y € e@ M. avem f(z, y) © M si ff, 9) =f,(z, 9). [Exemplu, Fie Z CQ, S =<“ pe Z 51 Sy —y<" pe Qs f= yt" peZ si f, =» +" Fe O; evident, S, prelungeste S si f, prelungeste f]. 1Definifia data in manuale pentru un sistem (sau corp) de numere reale R este prin excelent4 una axiomatici, pentru ci nu indic&i natura concreté a numerelor reale ci numai relatiile i operatiile intre elementele lui R. Ele apar ca entitti matematice abstracte, avind reprezentiri ca puncte pe 0 axd sau ca fractii zecimale infinite. Anume, R contine @ (QC R) si in plus pe mullimea R sint definite atit dou’ opcratii algebrice — adunarea si inmultirea cit si o relatie de ordine (S =<“) care prelungese operatiile si relatia corespunziitoare de pe Q. Proprietatile structurii algebrice a lui R (adie proprietatile adunarii si inmul- {iri in R), ca si proprietatile de ordine (adic& proprictitile relatiei de or- dine ,,<“ pe R) sint cuprinse in axiomele sistemului de numere reale. Ele stau la baza tuturor proprietitilor de calcul cu numere reale studiate de clevi in clasele anterioare (identitati algebrice, ecuafii, inecuatii, studiul trinomului de gradul doi, studiul semnului unor functii elementare cte.). Un loc special il are azioma marginii superioare (proprietatea lui Cantor), asupra edreia trebuie insistat in functie d2 nivelul clasei. Este desigur dificil de explicat clevului de ce ea st la baza tuluror rezu!tatelor de fond ale ana- lizei matematice si care o disting pe aceasta de algebra. Mai tirziu, elevului trebuie si-i amintim c& teorema lui Weierstrass, faptul c& orice functie con- tinud pe un interval compact este mirginit& si isi ating> marginile, proprie- tatea lui Darboux ete. au fost demonstrate folosind tocinai proprietatea marginii superioare. O mullime R cu propriet&tile amintite (adicd un corp comutativ total ordonat care contine Q ca un subcorp ordonat si pentru care are loc proprie- tatea marginii superioare) se numeste corp de numere reale. Se pot pune trei intrebari : — existi o multime R cu proprietitile anterioare? ; — este multimea R necontradictorie (adici din axioméele admise nu se obtin cumva pe cale logic’, atit o anumit& proprietate p cit si negatia ei non p) 2; — ce se intimplé dac& existi doud multimi R,, R, cu proprietatile ante- rioare ? La nici una din aceste tntrebiri nu se poate da raspuns complet in liceu. La prima intrebare trebuie construiti efectiv o multime R si se cunose con- structia zecimal4, constructia lui Cantor, constructia lui Dedekind. In privinta unicitatii sistemului de numere reale, se poate demonstra ci acesta este unic pind la un izomorfism de corpuri ordonate. Asadar, fixind un corp de numere reale R orice alt corp de numere reale este izomorf cu R. Toate constructiile care urmeazi se vor referi la acesta, iar elementele acestei multimi (notat& aldine sau cu dublarea liniei verticale a literei _R) se vor numi numere reale. Am reluat aceasti discutie pentru c ni se pare un punct esential in d2z- voltrea analizei matematice pe baze logice, in continuarea materiei predate in clasele anterioare. Sugeram profesorilor s& reia la clasi unele identitati remarcabile [relativ la (c+ y)% (ce + y)% (2? + y*), 2 —y*, (x +y)" cte.}, ca niste consecinte ale axiomelor maltimii R, rezolvarile ecuatiilor algebrice de grad I, IT, ecuatii cu modul. Poate fi instructiv de asemenea de aratat cum se poate deduce proprietatea lui Arhimede si prezentim acest lucru pe scurt : ” Fie ce R; avem de ardtal cd exist si este unic n © Z astfel tnetl n << 0 (daci x <0, atunci —r>0 deci INE Zn 21, eezulti nn +1¢ A adici n+1> 2. Ca atare n1 tari pe (—oo, 1) si pe (1, ©), pentru ca restrictiile ei la aceste intervale vor fi cia +1 gi respectiv x12? (polinomiale). Functia f:[0, 0) +R, zi-+./z este elementaré doar pe (0, «); alt- minteri, ar rezultacifunctia f:R +R, ci+ Jz =|x| este elementard. Studiul unor astfel de functii ,,cu acoladi nu este nicidecum o complicatie gratuita, un joc matematic. Ele apar in mod firesc d2 exemplu in descrierea tegimurilor de funetionare a unor sistem? fizice, care suleri modificari in anumite momente de comutars, sau pentra anumite valori ale parametrilor tizici. Exemplu. Dac’, pind la un anumit moment +, forfa electromotoare la bornele unui circuit este E,(f) si inzepind ca momentul + devine E.({), atunci este firese si considerim functia Exemplu. Functia reali f: R— R, f(z) = este elemen- u(t) dack <7 E,() dack t > + (fig. 1:3) Inainte de a incheia aceasta discutie asupra predirii primelor notiuni de bazi, considerim util si amintim c& de indati ce este fixat conceptul de nu- mér real, apar posibilitati extraordinare de extindere a aparatului mate- matic. Astfel, se definese : — functiile reale f: DR (DCR); in particular sirurile infinite de aumere reale f: Ny — R, (f(7))n>x- — polinoamele cu covficienti re- ali ca siruri s = (a,)n>0 de numere reale in care toate elementele sint nule de Ja un rang N incolo s = (dy Gy, .-.5 dy 0.0, ...). Multi- mea acestora se noteazi R[X]; —sistemele finite ordonate (@i..+4, %) de cite m numere reale (n> 1 natural fixat); un astfel de sistem poate fi definit ca o funelie {1,....m}—> RB. Multimea acestora se noteazi RA, E:R=R, 20 -{ 5 13— matricele [a,,], 1 R, (bf) > ay; in parti- cular, vectori-coloand, vectori-linie etc. Toate aceste nofiuni nu sint construite pentru un joc matematic nesfirsit ci isi au locul lor precis in descrierea fundamental a realitatii fizice. Se ob- serv aici ci numérul real este ingredientul esential si ci metodele de analiz& matematic3 se extind mult peste cadrul muljimii R. (De exemplu, fn analiza superioarA se studiazi functii de n variabile (n > 1) ca functii f:D +B definite pe submultimi DC R*. Invafarea analizei matematice este un pro~ ces didactic complex in care un rol esential revine constientizarii subiectului, implicZrii elevului ca factor activ, caruia trebuie s&-i fie acordat mult& fncredere in sine, sprijin autentic in pasii recurenti spre afirmare si com- petenta. Calculul diferential si integral, asa cum este predat In liceul nostru, con~ stituie o ocazie exceptional de a-] invita pe elev nofiuni interesante si utile si a oferi elevului deschidere interdisciplinar’ si exemple de modelare mate~ matica. §3. Metode de predare a analizei matematice Pentru ca drumul, destul de dificil, pe care fl au de pareurs elevii pentru aprofundarea notiunilor de analizi matematici si fie mai usor, mai eficient, trebuie respectate citeva cerinte in prezentarea continutului acestora. Pen— tru realizarea obiectivelor instructiv-formative ale predirii analizei mate~ matice se impun: — respectarea logicii stiinjei, find necesar ca selectarea si prezentarea cunostintelor si urmeze ordinea lor fireasc — respectarea logicii didactice, prezentarea continutului ficindu-se in si numai in functie de capacitatile reale de asimilare ale elevilor ; — introducerea sistematici si selectivé a noilor achizitii ale cercetirii mate~ matice sau cercetirii metodico-pedagogice ; — considerarea analizei matematice nu numai ca un domeniu al matematicii, dar si ca fapt de cultura. La ora actuali cind exist’ numeroase c&r{i de analizi matematic’ la di~ verse nivele stiintifice si de accesibilitate apar tot atitea dificultati in selec tarea materialului de predat. Programa analiticl tn vigoare vizeazi in aceast’& privin{A un grad corespunzitor de Incireare a elevilor, iar in manuale se fine seama de cerinta suprema a accesibilitatii fara de care dezideratul scien~ tist rimine neimplinit. Trecem acum la o analizé mai profunda a specificului metodelor de pre~ dare a analizei matematice, esen{iala pentru realizarea obiectivelor studiulut acesteia. Selectarea metodelor si precedeelor celor mai adecvate poate con~ tribui decisiv la accentuarea caracterului formativ, activ si constient al do~ bindirii cunostintelor. Un punct central in aplicarea orieirei metode didactice este urmirirex unui grad cit mai inalt de participare activa a elevilor. Far a ierarhiza metodele si procedecle existente, ci doar din ratiuni de sistematizare, trecem la prezentarea lor fn urmétoarea ordine : — conversatia ; — expuncrea sistematicd a cunostintelor ; — problematizarea ; portant, 4— invijarea prin descoperire ; — fixarea eunostinfelor insusite, recapitularea. a) Conversafia Conversatia este una din metodele de baz in dialogul necesar dintre pro- fesor si elev. Elevul este activat daca este antrenat la un schimb de informatii. In functie de tipul lectiei se pot folosi conversatia euristic& si cea de consoli- dare, de sistematizare si verificare a cunostinjelor de analizi matematica. Conversatia euristicd ca o activitate comuni de gindire, cdutare, cercetare si aflare a adevirului poate conduce cu succes la evitarea ,,transmiterii* de noi cunostinje intr-un singur sens, spre elev. Valoarea formativa a conversa- tiei, eficienta ei sint conditionate de structura intrebirilor. Intrebarile profe- sorului trebuie si fie cit mai variate i si fie enuntate astfel incit dificultatile 8 fie esalonate gradat, dozind timpul intre intrebare si raspuns, fri descu- rajiri pentru elev. Chiar daci 0 metod& de rezolvare a unei probleme propus& de un elev este mai anevoioasi, ea nu trebuie reprimata ci substituita prin alta cireia fi subliniem prin comparatie avantajele. Profesorul va acorda importanta cuvenit’ rispunsurilor elevilor, coree tudinii formularii lor, claritatii in exprimare. D&m acum un exemplu de aplicare a mstodsi conversatiei in predarea no- fiunii de sir. Desigur, deoarece capitolul de siruri cuprinde mai multe lectii, unele se pot desfasura folosind metoda conversatiei, iar altele folosind expu- aerea sistematic’ a cunostintelor sau problematizarea ca modalitate meto- dologicd. Asadar, si derulim prima lectie despre siruri folosind metoda con- versatiei cu clasa : — »Sa scriem fractii avind numitorul cu o unitate mai mare decit numa- ritoral niga 2'3°4'5 S& observim cA primul termen are numiritoral 1, al doilea numfrito- Tul 2 ete.“ — »Ce corespondenta se poate stabili intre maltim2a N, = {l, 2, 3, ...} si mulfimea fractiilor d2 mai sus“? Raspuns : f:N, +R, ai ati — ,Cum am numit o astfel d2 functie“ ? Raspuns : Sir infinit. — Care este definitia uaui sir infinit de numere reale“ ? Ruspuns : O func- fie definité pe o submultime N, ={n ©N|n > k} a lui N cu valori reale. Tot cu ajutorul elevilor (care 1 trebuie redusi la simpli executanti) rea- mintim c& valorile functiei se numose fermenii sirului. — »Ce exemple de siruri infinite ati intilnit pind acum“? Raspuns. Pro- gresii aritmetice, progresii gometrice etc. — »In ca moduri se poate defini un sir? Este posibil si nu obtinem ris- puns, pentru ca elevii nu au aprofundat ined aceste lucruri. Atunei raspundem tot noi : un sir poate fi definit descriind explicit modul de obtinere a termenilor [Exemplu : 2. 22, 222 ...|, printr-o formula care leagi termenii de rangul lor [Bxemple HJ — Daze (2) al sau prin recurenta [Exemple: a,=1 +08 Pentru n > 1 yi dy = 2ib,— by. +A dys pentru n>2gi byl, 5,=3] 15Este util de adus in disculie si un exereitiu mai dificil. De exemplu, si se a, seyeeD exprime a, in funetie numai de n pentru sirul, definit prin 24,1 sia Asadar, n+i nas n+ 2) Trebuie atras atenlia ce inseamni siruri egale si ci trebuie distins intre un sir si mullimea termenilor sai (sirurile 1, 2, 1, 2, 1,2, ...51,1, 22,1, 1, 2, 2, sint distincte desi au aceeasi mul{ime de termeni anume, {1, 2}. Poate fi cerut elevilor s& figureze graficul unor siruri ete. Fiecare Icetie trebuie s& aibi o sarcini precisi, urmariti in tot cursul lec~ fiei (in cazul anterior, aceasta a constat in formarea la elev a unor deprinderi legate de insusirea conceptului de sir). Este absolut necesara crearea unuia sau mai multor mcmente de munca independent a clevilor, precizate in planul lectiei. b) Expunerea sistemalicd a cunoslin{elor Datoriti specifieului analizei matematice, mai ales prin dificultalile ridi~ cate de predarea unor notiuni, metoda expunerii sistematice ramine o metoda de bazi, cu numeroase valente instructiv-educative. Expunerea trebuie s& suscite imaginatia tinerilor, ¢% fic clara, accesibila, expresiva, vie, plastic’. Nu in ultimul rind, ea trebuie si fie insofita de frumuse(ea si plasticitatea, cuvintului, elegan{a dictici, expresia emotional. Profesorul insusi trebuie s& par interesat, si manifeste curiozitate in timpul propriei sale expuneri. Putine forme de activitate didactic& oferd profesorului atitea posibilitati de etalare a miiestriei sale ca expunerea. Exist ins& gi pericole binecunoscute = verbalismul, transmiterea unor cunostin{e care par definitive, in afara ori c&rei asimilari critice (,totul de-a gata”). Dar si in cursul expuncrii profesoru poate si trebuie si realizeze o comunicare vie cu elevii, solicitindu-le permanent atenfia, anuntind de fiecare dati ce se urmareste, care este scopul local ak lectici. In predarea analizei matematice o variantA a expunerii este explicatia,, argumentarea stiintificl rationali a faptelor prezentate. Desigur explicatia solicité mai mult operatiile gindirii si ajut elevii in intelegerea notelor defi~ nitorii ale conceptelor de analizd. Este subinteles c& in cursul expunerii tre~ buie tinut seama de adevaratele cunostinte ale elevilor pe care ne putem in~ tr-adevir baza in fiecare moment. Dam acum un exemplu de modul in care poate fi desfasurat8 explicatia la prima lectie asupra limitelor de funetii. Tipul lectiei : lectie de transmitere de noi cunostinie ; Tema lecfiei : limite de functil Sarcina lecfiei : insusirea de catre elevi a noliunii de limita, necesari pen~ tru cunoasterea comportirii functiilor reale in vecin&tatea unor puncte fixate. Meloda de predare : explicatia (ca variant a expunerii sistematiec). Planul lecfici si desfdsurarea ei : 1) punerea problemei ; 2) definifia limitei unei funcjii intr-un punct ; 16f 69) 0 165)-~-3 Fig. 14 Fig. 15 3) cchivalenfa definitiilor cu vecina s& mu aibé limiti intr-un punct ; 4) exemple gi definitia © — 8 a limitei. 1) Punerea problemei In studiul functiilor reale este utild analiza comportarii acestora in vecini- tatea uncr puncte fixate ; fie « un astfel de punct. Vom considera valori apro- piate de a si vom calcula valorile corespunzatoare ale functiei. Exemple: a) Fie f:R —R, f(z) =1 —3z si punctul a =1. Se observa c& dacd x este apropiat de 1, atunci f(z) = 1 — 3xeste apropiat de1 — 3-1 = i gi cu siruri ; criteriul ca o functie = —2. Mai precis, si considerim sirul z, =1 + (n > 1) care converge 7m c&tre 1. Atunci f(z_) cStre —2. Asadar, prin siruri convergente se elimina ambiguilatea din expri- marea ,este apropiat de“ (fig. 1.4). —3t, =1 (1 +2) = —2—2 va converge 7 2 b) Fie f: R>R 0 Gach eS? ei a= 2. Si considerim valori ) Fic f RR, f2)=4. 5 gagg a 9 81 ¢= 2 Si considerdim valori apro- piate de 2, de exemplu termenii siruluiz, — 2 ——-. Atunci f(x,)=0, Vnpl. Dac& Iudm sirul 2, = 2 4+ +5 atunci avem f(2,) =2 +2 =5 -344 7m si aceste valori converg etre —3. Asadar, daci x este apropiat de 2. nu re- zultd in mod necesar ¢& f(z) se apropie“ de un anumit numir. Se reco- manda aici explicarea fenomenului pe graficul lui f (fig. I. ©) Si considerém functia [:R\{—3} + It, f(z) = —+— i tabelul de ° ere valori in jurul punctului a — —3 z |. 4 Bt -3001 ... | 3... 2999 -29 -2... LLL wot 1081 Luind girul 2, = —3 —+, respectiv sirul x, = —3 +, rezulta c& 7m 5 f(a) + +0 Si (a5) + +0. 2 — Metodica prediri! analizel matematice — ed. 192. 17d) Fie f:R +R, f(z) =2x; dack x, + 0, atunci f(t,) = 2t, > «. De asemenea, daci V —(c, 0] este o vecinatate a lui oo, atunci luind U = -(} = se obtine o vecinitate a lui « si ¥ x © U, f(t) =2r < V. In toate aceste exemple am considerat o functie f: DR (DCR) si un punct a din R care poate s4 nu apartin’ lui D (ca in exemplul c) dar in mod necesar s& fie punct de acumulare pentru D. Daca a nu ar fi punct de acumulare pentru D, nu se pune problema comportarii lui f in puncte ,apro- piate* de a. 2) Definifia limiter unei funcfii intr-un punct Cu aceste pregitiri se poate da acum urmatoarea definitie = Fie f: D + R (D CR) o functie, « € R un punct de acumulare pentru_D silun punct din R. Se spune c& f are limifa tn punclul a, egald cul, dacd pentru orice Vecinitate V a lui / exist o vecinatate U a punctului a astfel incit pentru orice x © D(\ U, x # a Sa rezulte f(x) € V. 3) Se demonstreazi teorema de echivalenfi a definifiilor cu vecinatati si cu giruri (datd in manual). Dupé ce se prezinti demonstratia trebuie revenit la exemplele anterioare. Pentru exemplul a) avem lim f(z) = -2 deoarece pentru orice sir 4 ~ 1, 2, #1 avein 1 —3e, + —2 $i'se aplicd teorema anterioar’. D> asemenea, pentru orice interval V=(—2—e, —2-f.), ¢>0 existé o vecinitate U =(1 —8 1 +8) a punctului @ =1 astfel incit V x © U, x % 1, si re- zulte f(z) © V. Pentru a arta existenta vecinitatii U observim cf relatia f@) © V inseamni 1 —3r < V adicd —2—e <1 —3n << —2+e deci 1-- <2<1+-Ssi putem lua U =(1 -+, 144). Funetia din exemplul b) nu are limit’ in punctul t = 2 deoarece alegind sirurile z, =2— +, 26 =244(n > 1), ambele convergente citre 2 si 2 7 eu termenii distincti de 2, avem f(x,) +0, f(z) —3. Functia din exemplul c) anterior are limita +c deoarece pentru orice vecinatate Va punctului +o alegom b j 0, (b, «] C V si considzram veei- nitatea U -(- 3 -fz -34/4}a eae « = —3. Atunci pen- i tru ‘orice xe U, 2% —3 avem (x +3) < f(x) > b deci f(z) < V ete: 4) Negatia logica a ,critermului cu giruri* di un criteriu util ca o functie f s& nu aibi limita / intr-un punct a; anums, si existe un $it ta —* « t,@ D\ {a} astfel incit sirul /(z,) sa nu aibi limita [in exemplul b) am folosit toomai acest criteriu). D2 asemenea pentru a arta cX o functie f nu are limita intr-un punot «, este suficient si construim dou siruri x, + a, 2%, a de puncte din D\ {a} astfel incit cel putin unul din sicurile f(zq), f(z) si nu aiba limita sau dacd ambele au limita. limitels respective s& fie distincte. (In acest mod se demoastreaza ci lim sin 2, tim cos 2, lim sin nu existi.) Be Bee 240 Remarcim: in fine e& dacd ¢ R, Ie R, atunci criteriul cu veei (deci si cel cu sicuri) este echivalznt cu faptul ed pentru orice > 0 exist& 3> 0 depinzind de c astfal incit din faptul cd = D\ {a} si] z—al<3 sa rezulte | f(z) —!| sion atare ee +3) 18Este instructiv de demonstrat pe aceastii cale de exemplu ci lim 243 La sfirgitul acestei lectii sugerim s& fie dati elevilor urmétoarea tema pentru acasa : I. Folosind criteriul cu vecinitaji si se arate ci: i 3 lim 248 3 lim 244 rl t+2 Sr 4t+3 a0 oT IJ. Folosind criteriul cu siruri si se cerceteze existenta limitei functiilor urmatoare in punctele indicate 2 PRB = 8 fa) 9: PA {0} = R gfe) = hi RR, fh) = @-i+i' IIL. Folosind criteriul e — 3 s& se arate ci lim= ++ 7 z1z+2 3 Din experienta noastra am constatat ci adeseori elevii nu pot efectua exercilii asemAntoare cu cele rezolvate in clasi deoarece ei nu-si Insusesc in mod constient definifiile. Nu intimplator tema anterioara propusa acasi elevilor este o adincire a continutului lectiei. Se intflnese cazuri in care elevii nu stiu s§ demonstreze c& o functie nu are limita intr-un punct fixat fie pentru cA nu stiu si nege corect definitia, fie mai ales pentru c& nu au inteles activ definitia respectiva. Avind in vedere cele spuse anterior, propunem profesorilor ca, dupi o astfel de lectic cum este cea discutatd, si urmeze o lectie de fixare a cunostinfelor si numai dupé aceea si se treacd la studiul limitelor laterale. Anainte de a incheia acest punct consideram util ca profesorul si sublinieze elevilor faptul c& studiul limitelor de functii se reduce la studiul limitelor de siruri, care la rindul lor sint functii particulare definite pe o multime (de tipul N,) avind un singur punct de acumulare (+ ©). ©) Problematizarea Ca modalitate metodologics, problematizarea conduce pe elevi la rezolva- rea unor ,situatii-problema", la depasirea unor stiri conflictuale care apar intre nevoia gisirii de c&tre elev a solutiei unei probleme si experienta redus& sau priceperea nesatisficst’ are a elevului. Astfel de st&ri sint favorabile invatarii active, stimularii gindirii elevului. O intrebare devine de fapt pro- blema daca trezeste in mintea elevilor o tensiune, 0 emotie pozitiva care si le stfrneasc& interesul, ambitia si s4-i determine si ia o atitudine activa pink la gisirea solutiei, Literatura pedagogied insist asupri necesitatii du a face deosebire intre problematizarea ca expresie a efortului de gindire consacrat descoperirii unor noi fapte si rezolvarea de probleme care er doar aplicarea unor informatii dobindite anterior de elevi. Misiunea profesorului este aici dificilfi pentru ch el trebuie si descopere, si inventeze, s& genereze ,situatii-problema* care s& solicite gindirea elevilor. Totodatt el trebuie s& clarifice datele, si regru- 19peze cunostintele deschizind caile de rezolvare a situatiilor date. Pentru ca problematizarea s& fie eficient& este necesar ca profesorul si respecte unele conditii in formularea situafiilor-problema : — si asigare elevilor un bagaj minim de informatii cerute de problema s — s& organizeze informatiile astfel incit intrebarea-problem’ si fie inso- {iti de directionarea spre rezolvare a gindirii elevilor ; — si se raporteze la cunostinfele dobindite anterior de elevi Ne referim pe seurt la folosirea acestei metode la orele de analizd matema- ticd si lum din nou un exemplu coneret : lecfia asupra cazurilor exceptate la limite de funcfii. Tipul lecfiei : lectie pe baz de exercitii; Sarcina lecfiei : descoperirea si insusirea de cAtre elevi a transformarilor care se pot aplica functiei de sub limita in cazul exceptat al ,,operatiilor* de tipul 2; Meloda de predare : problematizarea ; Planul si desfasurarea lec{iei : 1) Probleme de urmarit : — cazul exceptat (voperatia’) © pentru cituri de polinoame, radicali ete. 3 — ,operatia £ pentru fractii continind functii trigonometrice ; — woperafia“ > pentru frac}ii confinind functii exponentiale sau loga- ritmice. 2) Cunostinfe anterioare necesare : = dack P, Q sint polinoame avind o rédicin& reali comund «, atunci frac~ tin2® poate fi simplificata cu 2 —a; a) — limitele remarcabile lim “82 =1, tim 2@+2 ~1, tim® Ina 240 © 0 00 (a> 0) si lim @4+27=1_, (yp eR). a0 3) Probleme puse spre rezolvare :* I lim —2=4_, lim B= 949 ; za2 GE 46) 2g at 102 +0 TI, lim 2482 — 8102, jj $082 40 20 TTL im =", tim = _ . 0 we) tine singe * PD La exercitiul de tipnl I clevii se aflé adeseori in dilemi :-s& simplifice sau nucu t—a(daciz +a). Apar astfel greseli frecvente datorate neinsusirii temeinice a definitiei limitei unei functii intr-un punct « (unde conditia x & a este esentiala). Asadin, tim ZHME+D jig Pt? iy ra (222-9) rape ad 20Metoda simplificarii cu 2 —a este valabilé nu numai pentru frac! nale. De exemplu, .—— _—___ qi Vv. lim (ee snivers ietVoeee eet 2eod rot In cazul unor limite de functii trigonometrice, exponentiale, logaritmice, elevii trebuie si aibi ia minte care este limita-tip pe care trebuie si o folo- seasci. La lectia de problematizare este dificil ca profesorul sd aiba deja pregitite intrebarile deoarece apar situatii complexe care depind de clasd, de profesor, de moment. Este esential si nu-i oferim elevului prin tntrebari maai mult decit are nevoie propria lui gindire pentru a gisi solutia. 4) Fizarea cunostinfelor : Dupa ce am vazut e& in cazul 2 limita se poate calcula in mod diterit, dup tipul functiei de sub limita, trebuie antrenati toatd clasa la rezolvarea unor exercitii de tipul anterior. fiecare exercitiu prezentind ins& ,ceve nou“. im Ee HL intregi Tim = UGTA) 2 (nn > 1 intregi); G@= nee HD a eo cost cos: A ig LG = sat yd — 2 20 = = 1 jj S028 = 2 int) 2 240 2 aint (2 atesine 3) tim 2=ceme aresins) _ yjpq, 1—cos(n aresin =) _ icy 2 a0 Ind +24) 240 2 40 = sins =(punind y = aresin x) = lim — poo sint'y 5) Tema pentru acasit: Propunem urmftoarele exercitii, gcadate dupa dificultate si dup& modelul anterior : i slim 2=4, gal YeoT sn tede" an sing” sok 4 m WG bets) $n she) 21Ar fi util de dat indieatii de rezolvare a acestor exercitii, in functie de nivelul clasei si de atingerea scopului lectiei desfisurate. Numarul de exer- citii nu este fix, el trebuind si cuprind& categoriile studiate, si nu fie format doar din exercitii simple si exercitii complicate, care nu stimuleazi munca independent a elevului. Bineinfeles, dup& aceasti lectie, urmeaz& lectia referitoare la cazurile exceptate = co — o, 1” etc., care poate fi prezentata tot dup’ schema su- erat anterior. 4) Invéfarea prin descoperire, activitatea diferenjiald, tnvd{dmtntul programat. Invatarea prin descoperire este o metodai de inva{amint prin care elevii sint indemnati sa-si apropie virtuti ale muncii de cercetare, reconstituind in c&utarea adevarului drumul elaborarii cunostintelor, printr-o activitate pro- prie. In cadrul invatarii prin descoperire, elevului nu i se prezinti doar pro- dusul cunoasterii ci mai ales caile prin care se ajunge la acest produs, mij- loacele de investigare, ceea ce sporeste mult eficienta invatarii. Aplicarea la clas a acestei metode nu este simpli, trebuie s& tink seama de nivelul de dezvoltare intelectuala a elevilor, de complexitatea problemelor, de posibilititile conducerii unor activiti{i diferentiate cu elevii din clasi Rezultatele obtinute de elevi in mod individual sau pe grupe mici trebuie s& fie analizate si sistematizate cu intreaga clasa. Exempla. Cerem elevilor s4 demonstreze inegalitatea sin x < x pentru > 0. Indicm elevilor sé studieze monotonia unei anumite functii convenabid alese. Unii dintre elevi vor propune f(z) = sin z, altii f(z) =x dar vor exista si elevi care vor avea ideea considerarii lui g:R +R, g(x) =< —sin2, observind ci g'(z)=1—cosz>0, V2eER $i deci g(x) > 9(0) adicd x —sinz > 0, Vz > 0. Desigur rezultatele ob{inute vor fi urmarite pas cu pas si profesorul va trage o con-luzie generalizatoare, utili si pentru alte probleme de acelasi tip. Metoda conversatiei se poate alterna cu cea a inva- {Gri prin descoperire ; de exemplu, in cazul stabilirii regulilor de derivare, al aledtuirii tabloului de primitive etc. In acelasi timp, invitarea prin desco- perire nu poate fi aplicati chiar la toate lectiile ; de exemplu la stabilirea pro- prietatilor de marginire a functiilor continue, proprietatea Darboux, teorema lui Rolle ete. unde pot fi aplicate expunerea sistematica si cel mult conversa{ia. ©) Fixarea cunostinjelor tnsusite, recapitularea In procesul propriu-zis de invatare se pot distinge, printre altele, urma- toarele activitati : inarmarea elevilor cu cunostin{e, cu priceperi si deprinderi, fixarea cunostintelor obtinute, controlu) si aprecierea rezultatelor. ‘Am enumerat mai sus principalele metede de invi{imint folosite in inar- marea elevilor cu cuncstinte $i priceperi de folosire a lor in practic. Se pune problema dac& aceste metode se folosese si in faza fixarii controlului rezul- tatelor dobindite sau daci sint necesare alte metode si mijloace. In realitate nu pot fi indicate alte metode, ci recomandim profesorului si foloseasca combinatii ale celor anterioare. Recapitularea nu presupune reluarea tuturor cunostintelor predate ci este mai degrab’ o sintezi cu caracter creator pe plan pedagogic. Profesorul trebuie si vegheze asupra folosirii manualului ca material de baz, cu mare atenfie acordata selectarii problemelor din ma- nual (ca si din culegerile de probleme) in functie de sareina fiecérei lectii. D&m acum un exemplu de leetie de recapitulare : funcfiile continue. Tipul lecfiei : lectie de fixare a cunostin{elor ; 22Sarcina lecfiei : fixarea notiunii de continuitate, formarea priceperii de a aplica proprietatile functiilor continue pe intervale si rezolvarea unor in- ecuatii. Ne propunem folosirea mor metode combinate. — Se reamintesc : definitia continuitatii unei funcfii intr-un punct (defi- nifia cu veeinititi) si definitiile echivalente (eu siruri si cu e — 8) ; continui- tatea lateral, operatiile uzuale cu functii continue, proprietatea valorilor intermediare si proprietatile de marginire. Toate afirmatiile matematice ne- cesare se objin prin conversatie antrenind clasa, corectind cu ajutorul elevilor eventualele greseli sau insuficiente. Un loc aparte revine proprietatii ci orice functie elementara este continua pe orice interval deschis continut in dome- niul maxim de definitie. — Studiul semnului unei functii continue trebuie prezentat sintetic de citre profesor in cadrul unei scurte expuneri. — ati o lista de exercitii si probleme care pot fi rezolvate in clasd, ereind momente de ,,suspans“ si problematizare : 1) Siise dea exemplu de doud functi f, f +9 si fg sit fie continue pe [0, 1}. Se cere elevilor si precizeze ce inseamna o functie discontinua pe [0, 1] (anume o functie avind cel putin un punct de discontinuitate) ; apoi se reco- manda ca fiecare elev si dea un exemplu de functie discontinua (definita explicit sau prin desen) si abia dup’ aceea se apeleazi Ia clas in obtinerea solutiei finale. Aceasta trebuie deci pregatité si nu trebuie acceptata direct de la elevii care o stiu dinainte sau au descoperit-o imediat dup’ primirea enunjului. Tati un exemplu de functii care dau raspunsul : (0, 1] + R discontinue, astfel tncit Beet act 2 2 {@) = 1? g(z) = 1 ig. 1.6) 1 t>> We> > Se poate cere clevilor si dea si alte exemple, pe alte intervale, sau si for- muleze enunturi de probleme similare. 2) Sse studieze continuitalea functiilor compuse gof si fog unde f, g:R + R, f(2) = sgn, g(t) = 2° —4z. Aici se repeta definitia compunerii a doud functii, ca si faptul ci aceasta operatic nu este comutativi. De asemenea se recapituleaz etapele studieiii continuit&tii unor functii cu acolada*. y 9 o as fa 2 Fig. &6 233) Fie [: RR o functie cu proprielatea cd | f(z) —a*| < 2x, V2 eR. Si se arate ct (0) =0 si ed f esle continud in origine. Prin acest exercitiu se realizeazi un salt, pentru ca el este de un tip spe~ cial. Desigur, pentru z =0 se obtine | f(0)| < 0 deci f(0) =0. Apoi pentru orice sir iq — 0 avem | f(z.) —a3| < 224. adie 23 — 2, < f(a.) < 23 + 225 si aplicind lema clestelui rezult& f(x,) —+ 0 si ca atare, f este continu’ in ori- gine. Ne putem astepta s4 existe elevi care vad imediat aceasti solutie $3 nu trebuie reprimata intentia lor de a o prezenta. Exercitiul oferi un pre~ text pentru a reaminti lema clestelui. De asemenea, se pot cere elevilor ge- neraliziri (de exemplu daca f, RR, | f(z) — g(x) | < h(a) gi dack functiile g, h sint continue si nulc in crigine, atunei f are acecasi proprietate). In general exercitiile nu int un scop in sire si rezolvarea Jor nu incheie dis- culia pe care au generat-o, 4) Sa se studieze semnul funejiilor f:(—@, 0) +B, f(a) =(@ +1)-In(—2), 9: B\(0} = B, g2) —=E*2, Profesorul incepe prin a intreba re elevi ce inseemna a studia scmntil_uned functii (a indica multimile de puncte din demeniul de definitic unde funclia itivA sau negativa), ccrind apoi intr gii clase sa caute solutia. La astlet trebuie evitata prezen{a unui elev la tabla, iar restul clesei si copieze mai mult sau mai putin pasiv ce serie pe tabla. Daca timpul o permite, lectia se poate incheia si cu un exercitiu mai 50- cant ; de exemplu, s@ se arale ca pentru orice functie {:R + R conlinud st marginitd, ecuatia f(x) —x =0 are solufii reale. [Fie M> 0_astfe) incit If@)| e si fie continua pe R. IL. S& se rezolve inecuatiile (x —1)(e—2) Int>0, ¢ sinz>0, @ 1 —4) <0. III. S& se studieze continuitatea functiei FRR fe) lim IV. S& se dea exemplu de o functie continud f:R — R astfel incit limita lim £2) sa existe si si fie egal cu 1 (respectiv pentru care lim uey 20 = a0 5 V. SA se arate of dack ':[0, w) —R este o funclie continua si dacé lim f(z) =0, atunci f este marginita. nu exist), 24Este inutil de spus c& exercitiile din manual trebuie rezolvate in intregime in clas sau date ca tema pentru acasa ; profesorul are datoria sé le ordoneze cu gcija, sa le completeze cu noi exercitii intermediare construite sau uate din alte surse, in functie de nivelul clasei, de sarcina lectiei, de asigurarea reusitei acesteia. In acest capitol ne-am ocupat de precizarea obiectivelor urméarite prin predarea disciplinei de analizi matematica si de o trecere in revista a princi- palelor metode de predare, cu exemplificri in special din capitolele de limite de functii si continuitate. De asemenea, am insistat putin asupra demararii primelor lectii de analizi matematica, pe care le consideram decisive pentru avi ctstiga pe elevi ca parteneri activi la procesul de invatare. Subliniem inc& © data ca elevii au o sans& extraordinara in clasa a XJ-a ca, invatind lucruri noi, in primul rind matematica dinamicd a marimilor variabile, ei si aib& scazia de a face o recapitulare de un tip superior a tuturor cunostintelor in- valate in clasele anterioare. Trebuie si li se vorbeascd de aceasta! Sintem convinsi c& in clasa a XJ-a nu este tirziu s& int&rim sau sa retrezim Ja multi elevi gustul pentru matematicd, pentru autodepasire si pentru performan|a. Intilnirea cu analiza matematic’ este o ultima sansi pe care scoala, profesorii Ye-o pot oferi. In capitolele urmatoare ne vom ocupa sistematic de metodica predari diverselor capitole, insistind asupra punctelor nevralgice pe care le stim din experienta noastrd fn comunicarea catre elevi a cunostinfelor de analiza matematicd. Ulterior ne vom concentra asupra unor subiecte mai speciale : rezolvarea problemelor, greseli frecvente, cercul de elevi, interdisciplinari- tate etc. §4. Predarea analizei matematice la clasele serale Dorim s& atragem atentia pe scurt asupra specificului predirii analizei matematice la invatimintul seral. In general elevii cirora ne adresim au un plus de maturitate dar si timp ceva mai restrins de lucru; lectiile trebuie pregatite in consecint&, timpul efectiv la clas& trebuie folosit cu maxim atenfie, pentru ci in pregatirea elevilor rezolvarea temelor pentru acas& joacd aici un rol mai ingust. Se impun rezolvari de exercitii si probleme tipice, duse pind la capat, folosirea a cit mai multor exemple din tebnica, fizicd. In ceea ce priveste continutul lectiilor de analiza matematica, trebuie trecut peste partile teoretice mai aride (de la limite de func}ii, continuitate, demonstratiile proprietatilor functiilor deri- vabile, existenta sau neexistenta primitivelor), ca si peste tipurile de pro- bleme subtile legate de artificii ad-hoc si nu de aplicarea unor metode cu caracter general. Trebuie folosit cit mai mult desenul, 4rd a exagera in mod absolut (pentru 4 sint situatii cind desenul ingreuneaz& intelegerea ; de exemplu : ce desen se poate face la predarea nofiunii de primitiva 2). In predarea analizei ma- ‘tematice problema principala ramine cea a asimilarii de catre elevi a notiu- ailor de baz (limite fundamental de siruri si de functii, derivatele, reprezen- tarile grafice de functii, aplicatiile fizice si geometrice ale integralelor de aite) si cea a obtinerii unor abilitati care s& le permita si inteleaga si si aplice in vitor ei insisi conceptele invajate. Nu putem omite c& la invétamintul 25seral, politehnizarea se pune mai accentuat, astfel incit nici o notiune nova s& nu poati fi predata in afara motivatiilor si deci a pregitirii psihologice a elevilor pentru studiul acelei notiuni. Se poate renunta la unele demonstratit in favoarea folosirii elementelor intuitive, fard a da totusi elevilor senzalia de nesiguranta pe care o imprimi lipsa de pregitire teoretic ‘Asa cum spuneam, la lectiile de analizi matematici este utili rezolvarea unor probleme concrete, Iuate din viata (legate de reprezentiri grafice, pro- bleme de extrem etc.). Acestea cer mult timp de pregitire, experien{a din partea profesorului si un plus de atentie la modul de prezentare, astfel incit si fie eficionte. Este important si subliniem momentul cind o notiune (de exemplu derivata), dup’ ce a fost obiect de studiu matematic, devine un instrument pentru studiul altor situa{ii, inclusiv al unor legitati fizice. Predarea analizei matematiee cuprinde multe momente de dificultate, pentru c& ea promoveaz& noi tipuri de rationamente. Profesorul trebuie si stie cum s& depaseasc’ dificultatile obiective legate de infelegerea utilizaris corecte a cuantificatorilor, a limbajului ¢ sau a dificultatilor de naturi logica legate de sensul uni al unor implicaii (de exemplu, o functie derivabili este continua, nu si reciproc). Lectiile de analizi matematicd pot fi folosite cu succes, mai ales cind sint adresate unor oameni maturi, pentru sublinierea unor aspecte filozofice materialist-dialectice : unitatea contrariilor (de exemplu derivata-integral8), dialectica local-global (in analiza sint studiate atit proprietitile locale cit si propriet&ti globale ale functiilor), dialectica coneret-abstract, modu! cum nojiunile importante izvorise din practic& si se intore la ea pe plan supe- rior etc. Pentru invatimintul seral se recomand4 mai putine funetii ,cu modul sau cu ,partea intreagi iar la lectiile recapitulative trebuie revizuite lu- crurile cu adevirat utile in viitor. Temele pentru acasi au un specific aparte la invatimintul seral ; ele tre- buie si aiba volum mai restrins si chiar daci ne repetam, este necesar ca ele si fie extrem de bine alese. Recurgerea la utilizarea materialelor didactice (diafilme, diapozitive, planse etc.) este si la seral un element important in sprijinul unei invatars active si eficiente a analizei matematice.Capitolul Il METODICA PREDARII LIMITELOR DE SIRURI $I LIMITELOR DE FUNCTII §1. Motivatia studiului sirurilor infinite Elevii au intilnit siruri de numere reale ined din clasele anterioare. Stu- diul convergentei sirurilor constituie un prim moment de separare intre analiza si algebra si el face obiectul unuia dintre capitolele importante ale analizei matematice, necesar pentru fundamentarea notiunilor de limita a nei functii, derivati, integrala ; adicd pentru fundamentarea unor concepte de baz pentru intreaga cunoastere stiintifici. In acelasi timp studiul sirurilor infinite permite raspunsul corect la 0 multitudine de probleme de algebra si geometrie ; de exemplu, progresiile geometrice, calculul cu fractii zecimale infinite, lungimea cercului, aria cercului, volumul cilindrului etc. Trebuie spus totodata c& in predarea analizei matematice in licen sirurile nu sint considerate un scop in sine ei sint un instrument de lucru. De obicei sirurile infinite de numere reale sint definite ca functii f: N* + R. Punind a, = f(n), n > 1, 0 astfel de functie se mai noteazi (d,)a>1 si se spune c& este indexaté dupa toate numerele naturale n > 1. Exist ins multe exemple care justified introducerea unui concept ceva mai general, anume al sirurilor (a,),5» indexate dupa numere naturale incepind cu un rangfixat k. De exemplu, dac& se noteaz& cu p, perimetrul unui poligon regulat cu n laturi inscris intr-un cere de razi R (deci Ps =2Rn sin), atunci este necesara conditia n > 3. Pentru studiul general ne putem fixa Ia cazul k =0 (sau k = 1) Asadar, un sir de numere reale (a,)s>¢ este un exemplu particular de fune- tie real f definita pe multimea N; —{k, k +1, ...}. A da un gir infinit inseamna deci a indica o leg: prin care fiecdrui numar natural n (n > k, & fiind ales dupa context) sa ise asocieze un numir real bine determinat a, (termenul de rang 1; acesta este de fapt al (n —k + 1)-lea in succesiunea is kya + Fixarea notiunii de sir infinit trebuie facutd prin exemple convenabil aleso (Exemplw:; sirurile a, n> 1 sint legate de divizarea sue- cesiva a intervalului (a, 5] in subintervale de lungime egali.) Imaginea geo- metricd poate fi folosit’ in dou’ moduri: fiind dat un sir (aan pe de o parte se pot considera pe o axa punctele de abscisd ay, dyy1, -+- (primii ter- 27meni ai sirului), observind eventual comportarea intregului sir, iar pe de alt’ parte se poate considera graficul sirului, anume mullimea punctelor {(n, a,)/n > k} dintr-un plan rapcrtat la un sistem ortogonal de axe 2Oy. Suge- rim ca fiind instructive pentru elevi ambele moduri de reprezentare pentru sirurile (—1)*, 7 MS = sin = (n> 1). Trebuie atrasa atentia elevilor asupra deosebirii dintre un sir $i multimea termenilor acetui sir. Reamintim c& dous siruri (a,)a> (t)a>x (Cu acelagi k) se considera egale daca Vn > k, a, = b,. Astiel, siturile dg = (—1)*, , = cos nx (n > 1) sint egale ; in schimb sirurile a, =1 + (1) by =1-+(—1)™" (n> 1) Sint distincte desi au aceeasi multime de termeni, anume {0,1}. De altfel deosebirea sus-mentio- nat& este o consecinta a deosebirii dintre o functic si mul{imea valorilor ei. Un sir infinit (a,)y>2 are o infinitate de termeni, chiar daca el este un sir constant, deoarece termenii sint lua{i o dat&é cu numirul lor de ordine ; atunci cind se considera termenul a,, nu conteazi numai num&rul real respectiv ci si faptul cd el are rangul n in sirul respecti De asemenea trebuie aratat elevilor ca existé mai multe modalitili de a defini siruri. Astfel, un sir poate fi dat : a) prin termenul lui general ; de exemplu ‘inte 1)" pet ered) + a, =sin +n), Van>1. Dry b) prin indicarea unui procedcu de determinare a termenilor succesivi ai sirului; de exemplu, dy = cea de a nea zecimala a lui /3, n> 1; a, =: al n-lea numar prim (din sirul crescator al numerelor prime). In acest caz mu se cunoaste o formuli unitaré pentru a exprima dependenta lui ay de n. c) Un fapt remarcabil, care fine seama de proprietatea multimii N_expri- mati prin existen{a funcliei succesor s: NN, n -+ n -+-1, este posibilitatea de a defini siruri prin relatii de recurenta. Asupra acestui mod de dcfinitie va trebui insistat dup’ ce elevii tsi insusese proprietajile de bari si studiazd citeva clase de siruri. Trebuie adiugat cA alituri de siruri de numere reale, se Intinese siruri de elemente dintr-o multime oarecare M (ca functii definite pe N sau Ny cu va lori in M). Astfel, se pot considera siruri de functii, siruri de matrice, siruri de pozitii ale unei configuratii geometrice, siruri de diviziuni ale unui inter- val ete. In analiza de clasa a XI-a se studiazi numai sivuri de numere reale (uind deci M = R). In cele ce urmeaz&, vom indica sistematic seturi de exercilii prepuse, care pot fi date elevilor pentru a-i ajuta la asimilarea conceptelor de bazi. Tipuri de exereitii propuse 1) Se considera sirul (ay)¢51 devinit prin a, = 22+4 . Sse figureze pri- mii 5 termeni ai sirului atit pe o axA (ca puncte dy, Gz, Ga, dy a5), cit si prin punctele (n, a,), 1 0) crcl an 282) SA se caleuleze a,,, — a, Pentru sirurile (a,),>0 definite prin a, nti’ a, = 2", a= at n 8) Sse arate ci pentru sirul a, = —"—, n > Oare loc inegalitatea ay. > dy pentru orice n > 0, iar pentru siruld, ="** avem 0,,, < by pentru orice noi. 4) S& se arate cA tofi termenii sirului a, = ori a , n> 0 sint cuprinsi in- trun interval marginit ; idem pentru a,——. Esie adeviirat acelasi neru Pt n>0? 1 pentru sirul ay § 2. Predarea sirurilor marginite si a sirurilor monotone Pentru un sir dat de numere reale este util de stiut daci el este sau nu m: ginit, daca este sau nu monoton, convergent etc. Pentru studiul mérginirii sau monotoniei unui sir (d,)a>0 este utild reprezentarea pe o axa (sau grafic) a citorva termeni ai sirului, adie o ,analizi experimentali a comportarii sirului. Dacd Vn, ay,; se afl pe ax la dreapta Ini ag, atunei sirul este mo- noton cresc&tor ; in acest caz, pe graficul sirwlui, punctul (n +1, ay,,:) se afli,in dreapta sus* fal de punctul (n, a,). Ceva similar are loc pentru siruri monoton descrescitoare. Desigur repre- zent&rile pe ax sau graficele nu se substituie demonstratiei. Pentru a arta cd un sir (a,)ap0 este mirginit, trebuic gasite doud constante reale A, B astfel incit A 0; A, B nu sint unic determinati. Dacia, > 0 pentru orice n > 0, atunci se poate lua A = 0. Apoi, daci exista M> 0 astfel incit | a,| 0, atunci se pot lua A = —M, B = M. Dacé sirul (4y)sp0 este marginit, atunci intervalul ,op- timal“ In care sint cuprinse toate elementele a, este [A, BJ, unde A B = sup a. 30 Pentru a arata ca un sir este nemarginit, este suficient de aratat cd el este nemérginit superior sau inferior. De exemplu daca a, > n (sau dacd a, < —n) incepind de la un anumit rang, atunci sirul (dj)apo este nemarginit. Pentru a demonstra monotonia unui sir (d,)apo Se recomanda calculul diferentei A, = dy41 — ¢, Si stabilirea semnului acestei diferente. Daci sem- nul este constant, atunci sirul este monoton; mai precis, daci Vn > 0, A, > 0 (respectiv A, < 0), atunci sirul este morioton crescitor (respectiv descrescator). Daci A, > 0 pentru orice n > N, cu N fixat, atunci sirul poate fi considerat monoton crescator, deoarece in comportarea esentiala a unui sir nu conteazi un numir finit de termeni; similar pentru cazul A, < 0. Daci N este fixat si A, nu are semn constant pentru n > N, atunei sirul res- pectiv nu este monoton. Uneori (pentr a, > 0) se recomanda considerarea 4, citului si compararea lu cu 1. ay 29Daca un $ir (dpa este Monoton crescator, atunci el este evident marginit inferior si este usor de indicat un minorant al multimii termenilor si. Pentru studiul mirginirii sirului este suficient de studiat atunci existenta unui ma- jorant. O discutie similara are loc pentru sirurile monoton descrescitoare. Tipuri de cxercitii propuse 1) Sa se studieze monotonia si marginirea sicurilor 2n +1 3 2 : o5aq,=2, 13 a= (—1)"- pean Pie a > LG oom ed »n>o; now, n> 15 ay 2. n>0. a, =n sin ;n>0; a, 3 2) SA se arate ca: a) sirul a, = nt, n > 0 este monoton cresc&tor si nemarginit ; d) sirul a, =sinn, n > 0 este marginit dar nu este monoton ; ©) sirul a, =(—2)*, n> 0 nu este nici monoton, nici marginit, 3) Si se dea exemple de siruri de numere reale care sint monotone si mar- ginite. Studiul monotoniei si marginirii sirurilor de numere reale este util elevilor, atit pentru a-si asimila doud nofiuni importante ale analizei, cit si pentru cA ei au ocazia de a face primii pasi in rafionamente specifice analizei. Pro- prietatile de monotonie si mérginire sint intuitiv evidente pentru elevi si cei mai multi dintre ei nu manifesta o necesitate psihologica in a formaliza matematic fapte evidente, ca: ,,descresterea volumului de cheltuieli‘, ,,cres- terea productiei*, ,limitele intre care pot varia valorile unei marimi fizice” ete. Considerim ci este un moment decisiv pentru infelegerea analizei matema- tice, acela de a demonstra, de a putea justifica logic, ceea ce ne sugereazi in- tuitia in cazul marginirii si monotoniei sirurilor. O astfel de trecere de la intuitie la rationament, de la experiment matematic la demonstratie, are o importanta exceptionala in realizarea unui salt calitativ in pregatirea elevilor pentru cunoasterea stiinjific. Demonstratiile monotoniei sau marginirii unor siruri de numere reale revin, asa.cum am spus, la stabilirea unor inegalitati de tip dinamic (prin utilizarea cuantificatorilor logici). §3. Convergentii, limita Infelegerea nofiunii de limita este o piatri de incercare pentru elev si mod obiectiv el fntimpin& mari dificultati. Geneza acestei notiuni se afl in studiul dinamicii obiectelor care ocupi diverse pozitii in timp. Dar un model pur nu poate cuprinde utilizarea termenilor ,obiect“, ,,timp“ etc. Au fost necesare eforturi mari pentru gisirea limbajului necesar pentru elaborarea modelului matematic al limitei sirurilor. Oricum ar fi prezentarea nu se poate evita abordarea infinitului matematic prin utilizarea unor inegalitifi care sint indeplinite pentru valori ale unor numere naturale incepind de la un rang, care la rindul lui nu este fixat. Dacd se incearci descompunerea pre- zentarii conceptului de limit a sirurilor in pasi intermediari se constata c& in predare sint necesare multe pregitiri prealabile. Propunem profesorilor ca la prima lectie despre limita unui sir, inainte de a da definitia acesteia (cu vecinatiti), si puna elevilor intrebarea: ce in- seamni cf in cursul unui proces volumul » al unei bile sferice are limita zero 30(sau tinde c&tre zero)" ? De exemplu, bila cu raza, n >1, avind deci volu- 7m 4nd jl ; ; Ae - Z -<, pentru valori ale lui n din ce ince mai mari. Rispunsurile vor fi variate si conversalia cu clasa trebuie orientat& spre a-i pune pe clevi in situatia s& descopere singuri o definitie matematica dematerializanta. Este clar cA volumul bilei nu ramine constant si ei are loc un anumit proces de evolutie. Dacé se consider’ un cub cu latura 1 (de exemplu 1 cin), atunci in mod necesar vom avea v <1 dar nu chiar de Ja inceputul procesului ci de la un ,moment“ dat fri a preciza ce se intclege prin acest moment. Daca mul v, se consider un cub cu latura = atunci » <(ze) incepind de la un alt »moment". Putem cere acum elevilor si incerce si faci saltul spre definitia Convergentei cAtre zero : pentru orice vecinatate W a originii ayem » ¢ W de la un moment” dat (depinzind de W) ; sau echivalent, pentru orice «> 0 avem v 0 avem | a, —a| N). Tat& c& definitia convergentei unui sir de numere reale (citre un numir real fixat) poate fi pregatita. astfel incit elevii si nu mai fie dominali de in- Vintuirea de cuantificatori logici : un sir (aq) converge cdlre a= R dact Ve>O 3 N(c) astfel inctt Vn > N(c), | dy —a| N(e). Se defineste in mod corespunziitor faptul ci a, — +c (Sau dy ~ — ©). Definitia cu vecinatati permite o prezentare-unitard. In clash pot fi ulilizate Vecinitatile simetrice : dac’ a © R, V =(a —e, a +.) este vecinitate si- metricé a lui a pentru orice « > 0; in mod similar, vecinatilile simetrice pentru +. si respectiv —co sint (c, «], [—0, —e), unde e> 0. 31Se adopt urmatoarea definitie generalé : un sir (a,)>0 de numere reale are limitd dack existi q ¢ R astfel incit pentru orice vecinatate V a lui a, s& existe’ un rang N natural eu proprietatea ci Vn > N, avem a, & V. Un sir se numeste convergent daci el are limita si aceasta este finita. Siru rile care nu sint convergente ca si cele care au limita -+co sau —oo, se nus mese divergenie. Retinem asadar urmdatoarea clasificare a sirurilor : a) siruri avind limita in R, care Ja rindul lor se impart in: a,) siruri cu limita finita ; a.) siruri cu limita +0 sau —o; b) siruri care nu au limita. Sirurile din clasa a,) stint exact sirurile convergente, iar cele din clasele a,) 5 L, .int divergente. In lectia urmatoare trebuie fieute exercitii de verificare a defi a convergentei unor siruri particulare, in care limita este indicatd. Apoi se poate trece la exercifii simple in care elevii trebuie si ,,ghiceasca limita si s& demonstreze cf au obtinut intr-adevar limita corecta. Tipuri de exereifii propuse 1) S& se arate ci lim 221 : , determinind un rang N(e) convenabil nem Ont3 pentruc=2, c=, e-= +. si pentru e>0 arbitrar. Idem, lim 2° +* =3, 10” 500 70 new mt 2) Sit se arate c& Jim +1 _1, pentru orice a real fixat. non 3 $a + sta lim 221 3) Sa se arate cA limita lim z Fa mw este egal cu 2. 4 fe : -1 4) SA se determine lim 2°=2 si lim 2% nae n+l ne wed 5) Se considera un unghi 20y avind misura 2 = 60°. Se alege un punct Mp pe Iatura Ox astfel incit || OM, || =a. Fie MoM, | Oy, apoi M,M, | Oz, M.M, J. Oy etc. (Mx © Ox, Miny = Oy pentru orice n > 0). S& se caleu- leze lim S, unde S, este suma lungimilor segmentelor MyMy M\My «+» sees MaciMy. 6) Fie (a,)s50 (bn)a>0 doud siruri inR astfel incit lim(a,b,) = 00. SA se arate ci daci a,> 0, b,> 0, Vn > 0, atunei lim(a, + b,) = 0, Dar re- ciproc ? Teorema privind convergen{a sirurilor prin utilizarea unor giruri-tip care converg catre zero sau -+ co, — oo $i corolariile ei sint fundamentale si trebuie ilustrate pe exemple. Intr-o prima luare de contact a elevilor cu fenomenul de convergent, aceste rezultate, ca si teorema asupra convergentei sirurilor monotone si marginite, pot fi la inceput Iuate {ard demonstratie, urmind ca ele si fic demonstrate ulterior, dupa o familiarizare a elevilor cu analiza sirurilor. Desigur din definitia limitei unui sir nu rezulti unicitatea acesteia desi intuitiv ea este evidentd ; de asemenea nu rezulta direct conditiile sufi- ciente care asiguré existenta limitelor si care constituie obiectul multor teo- reme. Nu este lipsit de interes ca elevilor si li se prezinte mai inti demon- stratii intuitive, ,pe poz si apoi, in functie de nivelul clasei, prin rationa- ment matematic ; acelasi lucru este valabil pentru fixarea diverselor definitii. 32Teoremele ainintite anterior pot! fi’ prezentate “in bune 0 existenta unui rang avind o anumit& pro- prietate ; aceasta arata cA analiza matematic& are notiuni si rationamente specifice, desi multe din rezultatele ei (inslusiv cele legate de convergenta) se conjugi in mod puternic cu tehnica moderna de calcul. In incheierea acestui paragraf, spunem citeva cuvinte despre prezentarea notiunii de serie. Discufia trebuie limitata la notiunile de serie convergent& si sun a unei astfel de seri, cu exemplificare pe cazul progresiilor geometrice si pe cazul unor serii de tipul & (a,,1 —4,)- In motivarea studiului seriilor Es se pot formula unele probleme geometrice simple (de exemplu, caleulul lun gimii ‘anumitor linii poligonale), problema transformarii unor fractii zeci- male infinite periodice in fractii ordinare, calculul, dobinzilor compuse ete. Ca un exemplu de utilizare a limitelor de siruri, se poate indica modul cum Athimede a calculat, folosind lema clestelui, aria A a mulfimii plane mér- t ginite de parabola y = 2* si de dreptele y = 0, x =0, = 1 (de fapt f z* dz). a Alegem diviziunea 0, +, 2, ...,.2=+,1 a intervalutai [0, 1]; se formeaza n ma 7 trapeze curbilinii marginite de y = ,enA,icken 7 a (tig, 11.1). Avia fiecSrui astfel de trapez este cuprinsi intre ariile a dou’ drept- seaatare LS) Le eat Asadar, + De-ycac a Dye deci im Sy == unghiuri eu baza delungime *si inaltimi () * n a 1 BERGA ¢ ag GENE faeind n+ «, rezulth A=, on Ne oprim aici cu studiul sirurilor, desi exista si alte teme de ieflexie meto- die (iruri date prin’ recurenta, aproximatii suecésive ete.). Fig. 11 3 — Metodica prediri anallzel matematice — od, 192, 33§ 4. Motivatia studiul Asa cum am mai spus, sirurile mu constituie un scop in sine si principalul lor rost este acela de a oferi un instrument util in practic inlesnind intelege- rea conceptului fundamental de limita a unei funcfii. Predarea trebuie facut& cu accent pe exemple, pe rezolvarea de exercitii simple, insotite de inter- pretiri geometrice si imagini grafice, care si familiarizeze pe elev cu esenta notiunii de limita, Tratarea asimptotclor functiilor reale poate fi fAcut& fie la studiul repre- zentarii grafice a functiilor, fie mai devreme. Ideea de baza in cea de a doua optiune este aceea de a da o aplicatie geometric sugestiva a limitelor de func- tii, eare oricum par aride incep&torului in studiul analizei. Desigur, studiul asimptotelor trebuie reluat ulterior, mai ales c4 in aceasta situatie, asimpto- tele pot fi determinate numai pentru clase restrinse de functii. Se intelege ca elevii nu pot invala noi si noi concepte fara a avea unele motiva{ii de a o mai ales fara convingerea ferma a utilitatii acestora. Nu este sui nt s& le spunem si astepte, si invefe atitea lueruri abstracte in speran{a ca vor fi risplatili. Ei trebuic si inteleag& rostul limitelor de functii, actualitatea lor, posibiliti{ile lor de aplicare nu numai dupa elaborarea conceptelor de derivata si integrala. Se stie cd pentru predarea in bune conditiuni a notiunii de limita este necesari folosirea multor mijloace didactice si implicit aplicarea la clas’ a unor metode combinate. Studiul local al functiilor trebuie inceput prin pre- zentarea citorva exemple simple, care pregatese introducerea notiunii de li- miti. Recomandam utilizarea tabelelor de valori ,,indesate* in jurul punc- telor studiate, ca si folosirea graficelor unor functii simple, inclusiv ale unor functii cu acolada Trebuie bine precizate (extrase ca atare din exemplele pregititoare) condi- fille in care este definita notiunea de limita; anume, se fixeazi o functie real de o variabila reali f : D + R, un punct de acumulare al multimii D CR, notat x =a (situat in R) si un element { © R [9], (20). Se prezinta apoi definitia (cu vecinatati) si se explica sensul relatiei lim f(x) = =I (sau al sintagmei z+ a = f(z) = 0). Asadar, se poate fntimpla ca s4 nu apartind Jui D adicd f(a) sa nu Lie definit (asa se intimpla de exemplu in cazul introducerii notiunii de deri- vata ca limita). Ca atare, existenta si calculul limitei unei functii fntr-un punct nu sint legate de definirea functiei in acel punct si uneori pentru a sublinia acest Iucru se mai serie lim f(z) in loc de lim f(2). red aye ae © atentie deosebits se va acorda limitelor Jaterale. ‘Trebuie insistat pe criteriile ca o limita s& nu existe (prin constructia unuia sau a doud siruri convenabile sau prin necorelarea limitelor laterale), ilustrate pe exemple si contraexemple. Atragem atenlia asupra trecerii Ia limita in inegalitati, asupra lemei cles telui* $i indeosebi asupra faptului ei daci 0 < f Oexisti o vecinitate Va lui a astfel incit V2 © V, (@,> e3 lim f(z) = —w <> Ve>0 38> 0 astfel incit Va < —8, [(z) < —A ates 49]. Tipuri de exereifii propuse *) Fie funetia PRK} oR, fle daci <3 es — 5 dack x'> 3 S% se completeze tabelul de valori efo125 ® M5 8 My 5 2 10 100 * 40 10 1@) Sa se arate ci functia f nu are limitd in punctul x =, folosind definitia 2) Se considera functia 1:0, «) +R, f(z) =sin-L. S& se arate cA limita lim f(x) nu existd, iar limita lim af(z) exista si este Bo Ee nula. 3) Presupunem ci D =(— a), a> 0 sifie f: D +R 0 tunctie. Fie D, =(a ©) simetricul lui D fata de origine si g: D, > R, g(x) = f(—2). ‘SA se arate cA limitele lim f(z), lim g(x) existé simultan si sint egale, (Pe scurt, lim f(z) #2=2lim f(—2)). Ca aplicatie, si sc calculeze 2241 jig VBET zee BH lim (2 +./27+1), lim™ aim, @ + sm Yood 4) Fre f:[0, 00) +R o functie si g =f |y, restrictia lui f la multimea N. Pentru orice m © N se noteaza a, = g(n) =1(n). Fixim apoi | © R si consi- derdm urmitoarele afirmati a) Limita lim f(z) exista si este egala cu 1; b) Limita lim g(x) exist si este egal cu J: ©) Sirul (a,),>0 are limita L. 35Si se arate ci a = 0, b = c, c => b. Sa se arate apoi printr-un contraexemplu c& b yea. [Jata unul posibil : fie +. dackz=n, neN Ia) = [nei zt dacize@N deci lim g(x) = Jim 5 = 0. Limita lim f(z) nu exist’ (deoarece luind sam noe h F0 7 aaty ty =R, avem a, > 0, a4 © i f(x) > «, f(a'z) > 0).) a Acest exercitiu arati cfectiv cd limita unui sir este un caz particular al limitei unei functii. Indiedm acum fined un cxercifiu instructiv care constituie extinderea la funetii a teoremei lui Weierstrass asupra convergentei sirurilor monotone si marginite. 5) S& se arate cd daca f:[a, b) — R este o functie monotona si marginit’, f(x); (a 0), lim Carat aici HeBtvarea unor exercifii simple, de dplicare directda celor spuse anterior. In orice caz recomandam profesorilor s& selectioneze cu decsebita atentie exer- citiile, pe care s& Je gradeze minutics, si nu depaseascd puterea de munc& si cunostintele elevilor, pentru ci adeseori am asistat 1a exagerari in aborda- rea acestui capitol. Calculul limitelor nu trebuie transformat intr-un scop in sine, mai ales c4,acest calcul va fi reluat prin aplicarea unor mijloace mai Practice (regula Jui Hopital). Nu trebuie vitat nici un moment e& un prim obiectiv al analizei, 1a care trebuie ajuns cit mai repede si cit mai bine, il constituie notiunea de derivat% impreuna cu aplicatiile derivatelor Ia studial funcfiilor. Im fine la punctul e):se pot face unele recomandari privind transformarea functiei a cirei limita se cere. at citeva dintre acestea : 4) limita Jim flr) (@ © R finit) exist simullan si avind aceeast veloare cu r ete] De asemenea, serecomanda limita im fy +6), oblinuté ficind schimbarea de variabili 2 —a =y. (Intr-adevar, sk presupunem ci exist i Jim f(@), L © Rs atunei pentru orice sir us + 0, sirul 2, —y, +a converge c&tre a deci f(t) > Uadic8 {Yn + 0) +1 deci iim fy +) =L. Reciproca se demonstreazi in mod similar). 37mo2-2 24 [Exempte: 1) lim im @A ME HY 41) = 2s iy vot BY at wet po +A v0 FE Stim 248 3; aesigur, se putea progeda direct: lim = e+?) _ vad yp? a) “esiury Se putea Pi oe ede FD ashe eh eee . - = him al => simplificarea fiind posibild deoarece x % 1. 2) tim im SERVED) yin ney piggies» m2 28 p90 W@+2"—8 yoo Gy +I12y yao Any PE tim B88 iy yD, Hoy +ID yoo Sey yaour + by +12 ore 2) limita ta stinga lim f(z), « & R ezistd simultan si cu aceeasi valoare cu limita tim f {x -) , obfinutd punind z— a + (presvpunem ca lim f(z) = este 7 2 a ea =e R; pentru orice sir z + 0, avema—+ sasia—t Boao > N). Deci f ( —+4)- 1 si ca atare, lim f| 2-4} =. Invers, dac& exist& lim f (a — 4, atunci lim f(x) = 4). lim (—2) = —0; pare [Beempte. 1) lim. sa? = —limS = —@ (cici-z < e pentru +3) limita la dreapta lim [(2),: a= R este egald cu lim f [a + zee : Leste ; mB punind s —a—+, ate : _ (Exemple. 1) Jim 7 2. elim. 22 $1) = $005 5a = oe z deoarece In z < z’pentru 3) lim (e — te St 4) limita lim f(z) exisla dacit si numai dacd exisld lim f(—z) si tn acest 0 Eee caz ele sint egale. 38Rhye Bete (fr-2+3) -4]- 5) in cazul 1® se poate folosi formula directa lim uw’ = c™™**—), in con ditii usor de descris. Cazurile exceptate 0°, 0° se recomanda a fi tratate prin regula lui P Hopital. Maj putin riguros, dar mai sugestiv, retinem urmAtoarele relat tim faye lim f(y +4) (localizarea limitei in origine) ; lim f(z) == lim f(z) (simetrizare fata de origine). ene pot Aceste relatii se dovedesc utile mai ales in cazul limitelor unor fracfii in puncte unde se anuleaz numitorul, ca si la calculul unor limite din functii transcendente (trigonometrice, exponentiale, logaritmice). Referitor la tehnicile de prelucrare a functiilor de sub limita. in special in cazurile exceptate, nu repetim cele spuse.in'manual. De altfel in intreg acest subiect al calculului cu limite recomandim profesorilor si nu depi- seased cadrul de difieultate al exercitiilor indicate in manual. Abia dupa ce procedeele de baz sint asimilate de elevi se pot adinci unele rezultate teore- tice si se poate trece la rezolvarea unor probleme mai subtile legate de no- fiunea de limita. Recomandim de asemenea 1a clas caleulul unor limite de forma lim 2+ — fo) Moh pentru functii f particulare (de exemplu, f(z) = 2%, f(z) =x — 2° +52, f(x) =./x ete.) fra a vorbi elevilor despre derivate, ci privindu-le ca un tip special ‘de limite. §6. Metodica predirii conceptului de functie continud Asupra nofiunii-de' funetie continu’, cu graficul ,,neintrerupt, elevii au deja o anumita intuitie, iar termenul atit de sugestiv adoptat, a favorizat aceasta. Elevii stiu si traseze graficele unor functii clementare (funetiile de gradul I, de gradul IJ, functia putere, functia exponentiala, logaritmica, functii trigonometrice ete.), cu ajutorul tabelelor de valori corespunzind unor valori particulare ale argumentului si asimilind perechile de valori gisite cu puncte din plan, Graficele respective erau obtinute ,,unind* punctele in numar fi astfel'gisite. Dar aceasta nu se poate face in bune conditii decit pentru func- tii f-cu proprietatea c& pentru orice a, daci 2 ~ a, atunci f(x) ~ f(a), mai precis pentru: functii continue. 39Notiunea matematici de functie continua a fost istoriepste definit% meas- teptat de tirziu, mult dupa ce fuseseri elaborate conceptele de derivata si integrala si descoperite proprietitile lor principale. Nu intimplator reamin- tim acest fapt de naturd istoricd ; dorim s& subliniem aici de la tnoeput difi- cultatea primard in prezentarea riguroasi a conceptului de continuitate, a rei definitie s-a impus doar in momentul fundamentacii solide, logice a edi- ficiului analizei matematice. Multi elevi dovedesc ci inteleg acest concept doar formal, nu sesizeazi sensul definitiei si logica demonstratiei teoremelor de continuitate si ca atare, nu pot aplica activ cele invatate, Este util Ia inceput si fie considerate citeva exemple care ‘lagi notiunea de continuitate de experienta cotidiana a elevilor..in privinfa evolutiei unor procese. Se pot adduga altele care pot fi utilizate la clasi; iaté un exemplu in acest sens. Considerim procesul de topire a naflalinei, mai-precis' studiem variatia temperaturii ei T(!) ca functie de timp (timpul find m&surat in minute si temperatura In grade Celsius). Luim ca origine de misur& a timpalu, momen: tul cind naftalina se incdlzeste la 55°C. In primele 5 minute temperatura creste liniar pind ce atinge 80°C, temperatura de topire ; apoi timp de circa 4 minute aceasta temperatura se mentine constanti (desi procesul de incal- zire continua). Numai dupa ce intreaga cantitate de naftalind se topeste, temperatura ei incepe din nou si se ridice liniar ; dupa 12 minute tempera~ tura ei ajunge la 92°C. Evolutia in’timp a temperaturii este deci descrisd prin’ functia : ‘ 30, 12] +R, TO 80, 5 Yo f(x) f(a), | f(a) — f(a) | .0 date (luind exemple simple de functii /). Desigur trebuie date exemple directe de verificare a conditiei de conti- nuitate cu vecin&li{i. De exemplu, se consider’ functia f:R — R,- f(z) = = 3x 41 si punctul a = 2 Atunei f(a) =7 si pentru orice vecinatate V a punctului 7 exist e > 0 astfel incit (7 — e, 7 + e) C V; atunei punind con- difia 92 +1 (7 — 67 +6) reli 6 —e <3e<6 46, adicd 2— = < <2<2+5 nitate a punctului a = 2 si c& f(U) C V. Asadar, f este continua in a. ‘Trebuie considerate apoi exemple mai complexe, in care se recomand& si utilizarea reprezentirii grafice. Astfel: f(z) = on a= 1; fay a [2% Meh <0 jz +3 daci x>0 Considerim eX la prima Icetie’ despre continuitate trebuie studiati doar continuitatea fn puncte de acumulare ale domeniului de definitie al functiei f:E— R, apartinind acestui dcmeniu (puncte neizolate ale lui E). i daci notim U = g -£.24 4 se observaci U este o veci- a=0 (fig. 113). 41f este continud in x4 t nu esle continud in x-0 Fig. 03 Fig. 4 Fig. 115 Desigur, dacd a ¢ E este un punct izolat (adic exist o vecinitate U a lui a astfel incit U() E = {a}), atunei f este continua in a (deoarece pentru orice vecinatate V a lui f(a) luam U si atunci V2 © U(\ E avem x =a deci f(x) = f(a) € V). Exemple. 1) Fie f:[—2, 3] U {5} > B ile) = { funetia f este continu’ in punctul z =5 (fig. 11.4). 2) In mod similar, functia f definita prin f(z) =. /2(@—1) este continua in punctul x 0 (domeniul ei maxim de definitie find {0} U[1, ©); fig. 11.5. 3) Pentru puncte neizolate, se recomandi folosirea criieriului de conti- nuitate fntr-un punet cu ajutoral limitéi (sau cu limite Iaterale). De exemplu, functia f:R — R, f(a) = 22" —4z +7 este continua in orice punct a) € R, deoarece lim f(z) = lim (2z* —42 +7) =2lim.2* —4 lim z+ lim 7 = = 2a§ — 4% +7 = f(z.) , 4) Funetia f: (-3 +) = R, f(a) =tga-este continua in orice _punct 2 dact 2 €[—2, 3]. JO daca = 5 : X <(-$-4 =), deoarece limita lim f(2) = xistd gi, este egal cu 202 zy 2 " 7 421ga_ = f(a). In punctul 2 = a functia f nu este definitd 51 nu se pune pro- blema continuit&ii in acest punct ; chiar daca f ar fi prelungita in x, ==, a» ea mu poate deveni continua (adie& f mu poate fi prelungiti prin continuitate in punetul=) , deoarece pentru orice A real, functia tga daci ze { oR, je) = A dack x nu este continu’ in x F (avem lim f(z) = © sif ( ne act Reamintim ci punctele de discontinuitate ale unei functii reale f sint acele puncte, unde desi f este definita, ea nu este continua. Intr-un punct de dis- continuitate a al lui f, se poate intimpla ca limita lim f(z) sé nu existe, sau sh existe dar si fie difcrit3 de numirul f(o). Este util de pus elevilor ¢& fune- fille discontinue (adic furctiile care admit purcte de discontinuitate) apar efectiv in practiced ; de excmplu fure{ia treapta-unitate o. Adeseori functiile neu acolad’“ sint utilizate in cescricrea regimurilor de lucru al unor dispo- zitive siele pot fi disecrtinue in punctcle unde se mcdificd regimurile respec tive. Eacmple. 1) Presupurcm cH forta electremotcare U(!) In bornele unei retele eletrice variazi eu timpul dupa regula 0, 1) de 8 tone de ciment gi 4 notim cu f(z) numarul minim de vagcane in care poate fi transportat& 0 cantitate de z tone de ciment. In acest mcd este definit’ o functie [:(0, «) +R, f(z) -[F +1. Acecsta furctie este discontinua in puietele c= 8n (n> 1 intreg). Reccmandim prefesorilor s& ilusteze prin cxcmple concrete si prin desene sugestive diversele situafii fosibile care se pot ivi in studiul continuititii unei furelii f intt-un punct > (in care este definita) : 1) exista limitele laterale ale lui fin ay sil, = la = flav) dcei f este continua in a (fig. 11.6, a). : [Exemplu: f: RR, flz) = 22 +3, a) = 1); 2) exist 1, = fae) si le vu éxistd cei f este continua la stinga in ao (fig. IL6, b) at pa dacka.1 zai similar pentru fure{ii continue Ja dieapta ;Fig. 16 3) existd l,i le (in a4) si ls = fl) % le (lig. 11.6, c) Exemplu: f:R—R, fc) —[" +® deer <1, yd, daci x>1 4) exista gi sint finite J, si ahh le # f(a) ; fig. 11.6, a). {Exemplu: f:R +R, f(z) =2 daci x #1 si (1) =2]; in acest caz le mita lim f(z) exista, dar este diferiti de f(1). Observatie importanta. Asa cum se stie, notiunile de limit& a unei functii si continuitate siat strins legate intre ele. Anume, daci'o functie f: E +R (E CR) este continu’ in punctul a < E care este punct de acumulare pen- tru B, atunciTimita lim f(2) exist si este egald ou f(a); reciproc, dack f: D + R (DCR) admite limita 1 < R intr-un punct @ (a @ D) care este punct de acumalare pentru D, atunci functia 7: D UN@]- 2, fae es idack t & D ; dai sa este continua (cu alte cuvinte, daca o functie are limita finita intr-ua punet a si daci nu este definit& acolo, ea poate fi prelungita prin continuitate in ace! punct): : Aceast& legitur& intima a generat ideea prezentdrii celor dowd conceple — limita si continuitate in paralel. Desigur se cistiga. oarecare timp, infavoarea rerolvarii problemeler, dar o-astfel de abordare pune multe probleme me- todice. : “ 44‘Tipuri de exereifii propuse sin4 dack z #0 1) Sa se arate c& functia f:R—R, f(z) -| A dacd x nu este continu& in origine, oricare ar fi numirul real A. 2) S& se studieze continuitatea functiei PRR, fe) =2 —[2}- 3) Este functia f: R\{1} + R, f(z) = (¥44; 7 at) ~ isc z— = punctul z =1? Poate f si fie prelungita prin continuitate in punctul z= 1? 4) SA se dea exemplu de funcfii f, g: R + R, avind o infinitate de puncte. de discontinuitate, astfel incit f +9 s& fie continua pe R. 5) SA se indice care din urmatoarele functii f: R\ {0} — R pot fi prelun- gite prin continuitate in origine fe) =2 sind, fl) =cos~, f(z)=In| x |, f(z) Tau fe) === 6) Sa se determine o functie f: R + R continua in z —0 astfel incit f(x) — -1(§) =2,VreR. (Zndicatie. Inlocuind z ous, = : = si adunind aa 7 Joerg 0 continua in a x 4a 2 a, rezultd fle) — f(0) = »): In incheierea acestui paragraf ne ocupim de modul de prezentare a proprie- titilor functiilor continue. Acestea pot fi clasificate in trei categorii : a) operatii cu functii continue ; b) proprietati locale ; ©) proprietati globale, Le analizim pe rind. a) Se demonstreazi direct pe baza operatiilor ew limite de functii (folosind deci caracterizarea continuitajii cu ajutorul limitelor) c& dac& f, g: E +R (ECR) sint functii continue intr-un punct aE, atunci f +9, f—g Af & R), fg sint continue ina similar, este continua tn punctele unde f pentru relatiile obtinute, rezult& f(z) —f ( este continua si nenuli. De asemenea, se demonstreaz& fri dificultate conti- nuitatea functiei compuse, continuitatea lui | f|, max(f, g) min(f, g) etc. In cadrul aceluiasi punct a) trebuie subliniat rezultatul fundamental con- form caruia orice functie elementara este continud pe orice interval deschis con- finut tn domeniul ei maxim de definifie. Tipuri de exereitii propuse. 1) S& se arate c& functia identicd In : RR, x — xeste continua ; deduceti eX orice functie polinomiala este continua pe R. 2) S&'se studieze continuitatea functiilor compuse fe g, gef unde f, 9: R + R, f(a), =2°; gz) = Jie] Idem f(x) =sgnz; g(t) = 2? +1. 3) S& se dea exemplu de o functie f:R +R discontinua in orice punct astfel incit |./! s& fie contiaud pe R. 4) Si so determine constantele reale a, 5 astfel inctt functia [jt +a, z 0 (respectiv f(a) < <0), deci incgalitati stricte, atunci exista o vecinatate U a lui a astfel Incit f(z) > 0 (respectiv f(z) <0) pentru orice x © U.() E. Asadar, semnul lui f intr-un punct este conservat intr-o vecindtate a punctului. Aceast proprie- tate se mai numeste ,principiul de inertie“ pentru functii continue. Trebuie atrasa atenlia ch dact f(a) > 0 sau f(a) < 0 proprietatea nu mai are loc. Astfel, luind f: R + R, f(z) =2 —1 sia =1, avem f(a) =0 si f nu are semn constant in nici o vecinatate a lui a. Ca un exemplu sugestiv, daca viteza unui automobil este functie continua de timp si dacd la un moment fy viteza v(fo) este nenula (adic& automobilul nu se afla in repaos la momentul {), atunci viteza v(/) este nenuli in toate punctele dintr-o vecinatate a lui fy (adicX automobilul nu poate fi oprit instantaneu, nu poate invinge total inertia). Ca oconsecin{a imediata, rezult& ,principiul pistrarii inegalita{ilor“. Anume, dacd f, g:E +R (ECR) sint functii continue in punctul a © E si daca f(a) < (a) (inegalitate strict !), atunci exist o vecinitate U a punctului a astfel incit Vz © U() E, f(x) < g(z). Pentru demonstratie este suficient de aplicat proprietatea de inertie pen- tru funcfia continud h =f —g. Tipuri de exereitii propuse 1) SA se arate ci exist o vecinitate a punctului a = 2 in care 2° +¢-— —2> 0; este valabil acelasi lucru pentru a =1? 2) Temperatura intr-un punct 2, (a,b) al unei bare, asimilat cu un inter- val [a,b] este 1°C. Sa se arate ca existd un interval deschis centrat in x pe care temperatura este pozitiva. Ce ipotezi este necesari? 3) Sa se arate ca functia ateost, 2 x0 | PRR, f@) = « este continua, are semn variabil in 2-0 ch in orice vecinatate a originii, f nu este orice vecinitate a originii monetona. 4) Si se dea exemplu de o functic f: E R si un punct a © E astfel ineit f(a) > 0 dar f si aibi semn variabil in orice vecinitate a punctului a. c) Ne ocupim acum de unele aspecte metodice Irgate de predarea proprie- tatilor globale (pe un interval) ale functiilor cortinue. Intuitiv, folosind reprezentarea graficd, teor mele in cauzi apar ca e dente si este dificil si-1 convingem pe elev asupra necesit&tii demonstririi lor. In realitate demonstratiile sint subtile +i apeleazi la proprietatea lui Cantor a marginii. Proprietitile globale studiate in liceu sint: cele de mirginire si de atin- gere a extremelor globale (pe intervale compacte), proprietatea valorilor inter- mediare (Bolzano-Darboux) valabil pe orice tip de intervale si proprietatea de inversare a functiilor continue strict monotone. : 46Daci I =[a, 5] este un interval compact (adic mirginit si inchis) si daca + R este o functie continu, atunci f este marginita si in plus exist puncte u, » © J (nu neapirat unice) astfel incit Nu) = int f(2), fo) = sup f(a). a ae Aceasta este proprielatea de marginire si de alingere efectivt a extremelor globate ale lui f pe I. Este locul ca la clas aceastd proprietate s4 fie analizati in detaliu, apli- cind metoda conversatici. In manual se dau de obicei mai multe exemple si contraexemple. Trebuie folosit desigur desenul, indicind diversele situatii posibile (cazurile u v, cazuri eind u si v sint unize; daci u =v, atunci trebuie aritat c& f este o functie constant ; poate fi aratat c& pe intervale necompacte teorema nu este adevirata etc.). ‘Se poate da si o interpretare sugestivi a acestei proprieti{i de marginire. Daci& viteza unui automobil este funclie continua de timp, ea are pe un in- terval compact de timp [¢,, ,] valori minime si maxime atinse la anumite momente care pot si fic distincte de capetele intervalului ; dacd la momen- tul f, automobilul porneste din repaos, atunci desigur minimul lui v este atins in fy. Acelasi lucru se poate afirma despre temperatura apei din radiator in ipoteza c& ea variaz& continuu cu timpul ; anume, ea admite nivele ex~ treme, atinse efectiv pe orice interval compact de timp fixat. Proprietatea valorilor intermediare, atribuiti lui Darboux, a fost stabilit& eu citeva decenii mai inainte de matematicianul ceh Bolzano. Darboux are ins& meritul de a fi evidentiat si studiat sistematic o clas intreaga de functii reale, numite astizi functii cu proprietatea lui Darboux si de a fi demonstrat 8 orice functie derivata se afl In aceasta clasa. Se spune c& o functie reala f: E+ R (ECR) are proprietatea Darboux pe E dac& pentru orice puncte 2,, 2, din E si pentru orice numar real yp situat intre f(x) si f(z), exist’ a ¢ E situat intre x, si x, astfel incit fl) = yo. Se demonstreaza fri dificultate 4 daci f: E + R are proprietatea Darboux, atunci pentru orice interval IC E (daca exist !), /(I) este de asemenea un interval [intr-adevitr, fie w i daed 9(a)+9(b) <0, atunci existd E = (a, b) 47Proprietatea Darboux este prin excelen\i o proprielate de existen{a; in fond cu notalii anterioare, ea afirm& ci pentru orice yp situat intre f(t,) si f(z), ecuatia f(e) = yp are solutii a © E situate intre x, si-z,. Jar lema lui Bolzano afirma cA ecuatia ¢ (x) admite cel pufin o solufie — & (a,b). 2) Geometric proprietatea Darboux poate fi ilustrata prin aceea ci dreapta y = Y are cel pugin un punct de intersectie cu portiunea din graficul lui f a carei proiectic pe axa Oz este situaté intre x, $i 2,; iarlema lui Bolzano arati ci o functie continua pe un interval ,,nu trece de la valori negative la valori pozitive (sau invers), [ara s& treacd si prin zero“, adicd dac& graficul unei functii continue pe un interval are atit puncte situate dedesubtul axei Ox cit si deasupra axei Ox, atunci el intersecteaz& cel putin odata axa Oz. In fine, proprietatea Darboux a valorilor intermediare admite si o inter- pretare fizicd sugestiva. Astfel, daci un automobil are viteza functie continua pe un interval de timp J, v: I — R si dac% la douk momente f,, f, © I admite vitezele 0,, Ds (Py = o(l,), Y2 = v(t,)), atunci orice vitezi intermediara (cuprins& intre valorile ,, »,) este atins% la un moment « situat intre 4, si f,. 3) Trebuie date exemple de functii care mu au proprietatea Darboux (a, sgn etc.) si eventual un exemplu de functie care are proprietatea Darboux far& a fi continua. 4) Se pot da apoi exemple de aplicare directa a rezultatelor anterioare. Astfel, ecuatia 2° + 52 —2 =0 admite solutii reale. Intr-adevar, s4 obser- vim ci notind 9(z) =2" +52 —2, avem 9(0) (1) =4, deci lema lui Bolzano arataé ca ecuatia g(z) =0 adica 2* +52 —2 admite cel putin o solutic & pe intervalul J = (0, 1]. Mergind mai departe, deoarece @ este functie strict monotond (strict cresciitoare) pe J, & este unica solutie cuprins’ in I. Astfel de exemple sint indicate in manuale, in culegeri de probleme sau pot fi construite fari dificultate. Ne ocupim in fine de analiza inversarii functiilor continue. Am vizut c& daci f: I + R este o functie continua pe un interval I si daci I, C J este un interval, atunci f(I,) este de asemenea un interval. Re- amintim apoi cA f este injectiva dac& si numai daca este strict monotond. Fie deci f: I + R 0 functie continua si strict monoton& pe intervalul I. Notim J = (1) deci J este un interval care coincide cu mulfimea tuturor valorilor f(z) ale functici f pentru x © J. Atunci aplicatia f: I + J (notata tot cu f) va fi continua si bijectivi. Teorema de inversare a functiilor coutinue arat ci funcfia inversd f-: J + I este de asemenea continud si strict monotond. Acest rezultat fundamental este strins legat de problema inversarii func- fillor elementare. De fapt acum ar fi momentul definirii si studierii functiei radical / (ca invers& a functiei putere z + 2", n © N, n > 2), functiei loga- titm log, (ca inversi a functiei exponentiale x1 a%, a> 0, a # 1), aresin 2 tive serioase, incluzind corelarea cu alte discipline, a fost necesar ca elevii s& fie obisnuiti sA lucreze cu toate functiile elementare eft mai devreme, urmind ca ei si capete mai tirziu rispuns la fntrebari ramase deschise. De exemplu, existenta radicalului a rimas o problema deschisi faci din clasa a VIIa. Toate acestea sugereaza ulilitatea unei intregi lectif la clas consacraté coneziunilor analizei matematice cu alte discipline, la care ne referim pe sourt in continuare. (2 invers& a functiei sin: [- vi ]-t2 1). arecos, arctg ete. Din mo- 48Analizg matematic&. si legaturile ei cu algebra si geometrio. a):Analiza matematicd si algebra. La algebra au fost studiate o parte din functiile elementare — functiile polinomiale, rationale, radicalii, functiile exponentiale si logaritmice. Din ratiuni obiective, decurgind din nevoia adin- cirii structurii dreptei-reale realizati in cadrul analizei matematice, o serie de afirmatii legate de functiile elementare au ramas nedemonstrate in clasele anterioare. Nu este cazul si fie reluate toate acum, dar este important ca unele dintre ele si fie demonstrate cu metodele analizei matematice, fie si numaj pentru a arita forta instrumentului matematic. Existenfa funcfici radical. Fie n > 2 intreg si I =[0, 0). Functia f: I~ My f(z) =x" este continua si este strict crescatoare ; in plus, f(I) = I (conform proprietiii lui Darboux). Asadar, f:[0, 20) + [0, oo) este inversabil’ (adic: bijectiva) si aceasta demonstreaz existen{a functiei radical Y/ care rezult& continua si strict crescdtoare, Pentra m impar, locul intervalului I este luat de intreg R. Existen{a funclizi aresin. Fie I= [- 4] sifunctia f: I + R, f(a) =sinz. In acest caz,. f este continua gi strict crescitoare ; notind J = f(I), rezulta conform proprietatii Darboux ci J =[—1, 1]. Atunci conform teoremei de inversare, inversa f-*, notat arcsin, va fi o functie continua si strict cresc’- toare arcsin: J — I. In mod similar, se inverseaz& fun¢tiile continue cos: [0, x] +[—1, 1], ta: (= Existenja funcfiei exponentiale (x1 a*), din care se deduc existenta functiei logaritmice (x1 log, z) si cea a functiei putere (xi a*=e=™), pune probleme tehnice mai speciale. (O solutie este propusa in anexa 2). © alt& contributie semnificativa a analizei matematice este cea adusi la studiul si rezolvarea anumitor ecuafii precum si la studiul semnului unor functii continue, cu aplicatii 1a rezolvarea inecuatiilor. Rezolvarea ecuatiilor. Considerim ecuatia 7* + 3* = 58. Notind f(z) = =7* +37 —58, se obtine o functie continu’ f:R ~ R iar ecuatia data se scrie f(z) =0. In plus, functia f este strict crescitoare: intr-adevar, daci 2, gaz), care conduc 1a o contradictie. ‘Dacd in plus functia h = f—g s-ar anula pe A (de exemplu, har fi continua, A ar fi un interval si h ar avea semne contrare la capetele intervalului), atunci ecuatia f(z) = g(2) ar avea o solutie si aceasta ar fi unici pe A. 4 —Metodica predarii analizel matematice — cd. 192, 49b) Analiza matematicd si geome- tria. Pentru prezentarea in bune conditii didactice a rezultatelor ana lizei matematice se recurg> la intuitia geometricd dar sirea unor teoreme din geometrie. Astfel, teorema Ini Thales in ul- tima analizi este [echivalenta cu faptul c& singurele functii continue #:R — R cu proprietatea c& f(ax + + by) = af(z) + df(y), Va. by ay y @R sint de tipul f(z) =rr ou 2X © R fixat. Apoi, distanta eucli- diana pe dreapta reali: d(z, y) |z—yl, Vay ]R este utili- zat in mod curent in analiza matematic& [de exemplu, un sir t, de numere reale este converg2nt c&tre x dac& si numai daca lim d(z,, 2) =0]. Gcometria analiticd s-a dezvoltat in pas cu analiza matematied, ceea ce a condus la crearea geometriei diferentiale. La analizi se folosesc sistematic : sistemele ortogonale de coordonate (la reprezentiri grafice de functii), ecua- tia dreptei (la studiul asimptotelor), fascicole de drepte, simetrii (de exemplu in legatura cu graficele functiilor pare sau impare). Invers, geometria la rindul ci, beneficiazi de concepte ale analizei (in legiturd cu tangenta la o curba, convexitatea etc.). Desivirsirea studiului functiilor trigonometrice se reali- zeazi doar in cadrul analizei matematice. Dim un exemplu de aplicare a proprietatilor functiilor continue la stabili- rea unti rezultat interesant de geometrie. Fie F 0 figura pland marginita de o curba inchisd. Ardlam cd exista o dreapta care tmparte F in doud parfi avind aceeasi arie. Pentru aceasta, s& alegem un em ortogonal de axe xOy in planul figurii. Considerim o dreapta mobil& x =x paraleli cu axa Oy; notim cu f(z) (respectiv g(x)) aria portiunii din F aflati in semiplanul x <@ (respectiv x >a). Functiile f, g7 R— R definite, sint continue (avem 0 0 si aplicind lema lui Bolzano, rezulta & existé & € («,, a) astfel incit h(E) =O adiea f(E) = g(E)). Tipuri de exereifii propuse 1) Sai se arate ci functia f:[0, 0) + R, f(z) =x +./7 nu este marginita si cd pentru orice y-> 0, ecuatia f(x) = y admite o solutie unicd x < (0, o). 2) Si se stabileasca existenta si continuitatea funetici arctg: n-(-3.4 7 503) SA se rezolve ecuatiile 4? 43° =25, 2 =11 —2, arcoos 2 + arccos tJ 3 == 4) SA se rezolve inecuatia I —z < /5 +a. Cndicatie. Notind f(z) =./1 —z — 4/5 += problema revine la a determina punctele 2 © [—5, 1] astfel incit f(x) <0; se afl mai intii zerourile lui f si se obfine z = —1 si se studiazA semaul — constant — al lui f pe intervalele [—5, —1), (—1, 1], considerind cite un punct in fiecare din intervale. Solu{ia ceruti a problemei este + = (—I, 1)). 5) Fie n puncte distincte Ay, ..., A, pe o axa. Si se arate cA existA un punct M pe axA astfel incit suma distantelor de la M la cele n puncte si fie minima. (Indicatie. Notind eu a; abscisele punctelor Ay, 1 < k 0 astfel incit {a, ..., a,} C{—A, A], minimul global cerut este atins intr-un punct din intervalul compact [—A, A].)Capitolul il METODICA PREDARII NOTIUNII DE DERIVATA §1. Motivatii geometrice, motivatii fizice Nofiunea de derivata este fundamentala atit pentru matematicd cit i pentru aplicafiile matematicii; ca atare predarea ei frebuie realizata in cele mai bune condifii de accesibilitate pentru clevi. Prin structura programei, deri- vatele sint definite si studiate ceva mai tirziu, dup’ capitolele de limita si continuitate, astfel c& trebuie utilizat in mod economicos timpul pentru lec- file de fixare si pentru acoperirea cit mai multor aplicatii ale derivatelor, folosind cele mai bune mijloace didaotice. Dz obicei prima lectie din capi tolul ,Functii derivabile“ este consacrata originii fizice si geometrice a no- fiunii de derivata. Nu reludm aici problema vitezei instantanee a unui mobil aflat in miscare rectilinie (studiat& sistematic de I. Newton). Poate fi util de reamintit elevilor modul in care Je-au fost prezentate la fizicd notiunile de vitezd si acceleratie ate unui mobil Ja momentul fy: . . u . Av lla) = tin $2 tim AS yta(t,) = lim lim 4 en tars Al tat) fate ato At Duap& cum se veda, in clasa a IX-a nu era asigurata pregitirea matematici necesari definirii acestor concepte. Nu vom relua in detaliu nici problema tangzntei la o curb intr-un punct (G. Leibniz). In clasele anterioare elevul a cunoscut nofiunea elementard de tangenti la un cere ca fiind o ,dreapt& care are doar un punct comun cu cercul, Aceasta definitie nu poate fi extinsa la alte curbe. Nofiumea corecti de tangenta la graficul unei functii continue f: (a, 5) + R intr-un punct Mo(% f(a), %» (a, B) poate fi introdus’ numai prin folosirea coneeptului de limita si a unor elemente de geometrie analiticd (coeficient unghiular, ecuatie a unei drepte ete.). Ulterior, se va arta usor cd nofiunea de tangent la un cere (C) intr-un punet al lui (C), introdus& ca limita pozifiilor unor coarde, coincide cu notiunea elementara de tangent’. Pentru elevi este util de sub- liniat ci in matematica din clasele anterioare, pentru curbe de ecuatie y = (2) nu este indicat’ definitia (cee uict modul do determinare) a tangen- telor in punctele unor astfel de curbs. De exemplu, fie ourba (C) de ecuatie 52y 2s punctul M(t. 5). situat pe (C). Pentru orice punct (cz, 5): M#M,, coc- ficientul unghiular al coardei MyM este a4 3 eer a +2 tl); este firese si se considere c& limita acestei Fig. WL. expresii cind x tinde ciitre 1 este coefi- cientul unghiular m al tangentei la curba y -= in punctul My. Agadar, m lim & (et +2 1) <1 zat deci tangenta in My face unghiul = eu semiaxa pozitiva Ox si ecuatia ei este y-ta2 1, adie’ 32 —3y —2 =0 (fig. IIIA). Fie f:E +R o funetie continua pe E, t < E un punct de acumulare pentru E si fie (C): y = f(z) ecuatia graficului lui f. Presupunind c& exist& si este finitd limita m alim LQ=feo_, en Eh se spune atunci prin definifie ci in punctul. Mo(t, f(z) curba (C) are tan- genta, iar ecuatia tangentei respective va fi y — fla) Dup& ce s-a introdus notiunea de functie derivabila trebuie aratat elevilor c& existenta tangentei meverticale la grafieu! unei functii f in punctul (1, f()) este echivalent& cu derivabilitatea lui f in 2 si in acest caz, ecuatia tangentei respective este m(z — %). ¥ — fm) = f' eo) -(@ — a). Astfel, ineazul exemplului anterior al curbei y ==, ecuatia tangentei in trun punct oarecare Mg (> 3) este gi pentru a» —=1 regisim rd —1, adici 32 —3y —2 =0. Dorim.si.aducem noi argumente in favoarea, necesitafii studiului limitelor de, forma im £2 . aos,pentru o functie real f: E + R (E CR) si pentru un punct 2) care apartine lui E si totodat& este un punct de acumulare pentru E. In acest sens, adau- gim inca doud exemple, de aceasta data Iuate din fizied si din chimie, care TeclamA folosirea derivatelor. a) Sa consideram un corp a cirui temperaturi creste de Ja o valoare To la valoarea T ; cantitatea de cildura Q a corpului este functie de T, Q = Q(T). Presupunind c4 temperatura corpului creste cu h grade, cantitatea de cil- dur consumati pentru aceast’ incdlzire va fi Q(T +h) — Q(T). Raportul QT + ty ~ QTY A sh-o este cantitatea 1 edie de cdldura nccesara pentru inealzirea corpului cu grad daci temperatura lui variczi de la T Ja T +h. Acest raport depinde de 1” si h si se numeste capacifatea caloricd medie a corpului in intervalul [T, + h]- Fixind 7, pentru a defini capacitatea caloried e(7) exact pentru temperatu- tura T (sau in punctul T, aga cum se mai spune), este necesar ca lungimea hk a intervalului [T, T + h] 4 tind editre zero. Agadar, (7) = tim BEAN = OD 0 a in ipoteza ci aceast& limit exist i este finit’. (In limbaj de derivate acest fapt se exprimi astfel: presupunind ci pen- tru un interval de temperatura [T,, T,] functia Q:[T,, T,] + RB. T > Q(T) este derivabila in orice punct T <[T,, T,], atunci derivata sa c(T) = Q(T) este capacitatea caloricd a corpului considerat, corespunzind temperaturii T ; pe scurt, Q' =c in intervalul [T,, T,]). Merita s& fie remarcat faptul ci, spre deosebire de cazul vitezei sau acce- leratiei unui mobil, in exemplul anterior, variabila independenta nu este timpul. b) Si presupunem c& intr-o reaclie chimici este angajata o anumiti sub- stanta si cd la fiecare moment ¢ cantitatea din acea substant& ramas& in reactie este u(!). Atunci pentru f fixat, raportul WW) pe este numit viteza medic a reactiei chimice intre momentele fy si f. Limita in ipoteza c& exist si este finita, se numeste viteza reacfiei chimice considerate 1a momentul f;. (Admifind ci funcia w este derivabili in orice punct fy, re— zulté c& pentru orice f, u(t) =lim u(t + h) — u(t) 10 a este viteza reac\iei chimice 1a momentul 1.) In exemplele anterioare s-a considerat limita raportului intre variatia (cresterea) functiei si variatia (cresterea) argumentului cind acesta din urm& tinde cAtre zero. Cu un nume generic, derivatele reprezinta ,viteze de varia~ tie’ ale unor functii, eventual modelind mirimi fizice, chimice sau economice.. 54Predarea derivatei unei functii intr-un punct si predarea notiunii de fune- lie derivabild trebuie precedate si/sau urmate de astfel de exemple sugestive care justificl studiul fenomenului matematic de derivabilitate. Varietatea ca yi diversitatea acestor exemple arati de ce este absolut necesat studiul matematie intr-un cadru abstract, dematerializant. In general, exemplele pregititoare pentru conceptul de derivata trebuie reluate dup& definitia sa Tiguroasa. §2. Predarea conceptelor de derivatdi si derivabilitate Reamintim pe scurt conditiile tn care este introdusi nofinnea de derivata a unei functii intr-un punct. Se consideré o functie reali f: E +R, definitt pe o submultime ECR si un punct 2 care apartine lui E (deci este definit numarul f(z) si tn plus, a este punct de acumulare pentru E (adicd in orice vecinatate a lui 2, se afl& puncte din E, distincte de 2). Ezemple. 1) E este un interval sati o reuniune de intervale sim © E; 2 E=0%=1. Dac exista in R limita tim £2 — fe)", ca se numeste derivata lui f in punctul a si se noteazi cu f"(t9) (dupa J. L. La- grange) sau (a) (dus G. Leibniz) sau Df(as) (cu notatia lui A. L. Cauchy). Considerarea acestei limite este bine motivata si este acceptat& de elevi cu interes si curiozitate. Daca f(z) este un numér real (finit), atunci se spune c& functia f este deri- vabild tn punctul zy. Am insistat pe aceste consideratii preliminare pentru a sublinia c& deriva- bilitatea unei functii intr-un punct nu este echivalenta cu existenta derivatei in acest punct (ci cu existenla si simultan finitudinea acesteia). In conversatie cu elevii se pot da raspunsuri si limuriri Ja multe intre- piri firesti. Astfel : — problema derivatei sau derivabilitatii unei functii f: E +R se pune doar in puncte 2» aflate in domeniul de definitie al lui f, care in plus sint puncte de acumulare pentru acest: — derivata unei functii intr-un punct este un element din R deci este un numér teal sau este egal cu 0, 4. [Ezemplu. Luind f:(— 0, oR, fi) Zavem f’(0) =lim =0 @ lim 7 = +, deci ("(0) existd, fark ca f'si fie derivabilé in punctul 260 Yn z=0)5 — derivata fiind.o limiti (de un. i.p mai special), se poate aplica teoria Limitelor laterale, cea ce conduce la considerarea derivatelor laterale f¢(10)s fa(%o)- Dacd fy(z)o = fa(%o) exist si sint egale, atunci f are derivald tn x $i reciproc ; daca in plus ele sint si finite, atunci f este derivabila in 2». 55In legatura cu derivatele pot fi evidentiate unele situafii mai deosebi 1) dac& o functie nu este continua intr-un punct, atunci ea nu este nici aerivabil& in acel punct [Exemplu ::¢ nu este continua in x =0, deci nici derivabil’] ; 2) o functie poate fi continua si poate avea derivate laterale intr-un purict, egale fri a fi derivabila in acel punct [Excmplu: f: RR, fiz) = ¥z, % =O); Daci o functie f: E + R este derivabili pe o submuljime FC E (adica este derivabild in fiecare punct 2» < F), atunci se poate considera o nou’ functie PEFR, 2 > f'(ao)s numita derivata lui f. [De exemplu, innetia f:R — R, f(z) = vabili pe mulfimea F = R\{0}}. De indatd ce sint limurite aceste notiuni, trebuie calculate impreund cu elevii pornind de la definilie, citeva derivate ale unor functii in puncte fi- xate. © data definit conceptul de derivatd trebuie fixata la elevi interpretarea geometric’ a derivatei (incluzind recunoasterea punctelor de intoarcere $i a celor unghiulare). , definité pe. E = R, este deri Tipuri de exercitii propuse 1) Se pune problema derivabilitatii funetici f:[1, ©) U 0} +R, fi) — JH —a* in punctul x —07 [Raspuns. Nu, pentru c& originea este punct izolat pentru domeniul de definifie al lui f]. 2) S& se calculeze f'(za), pornind de la definijie, in cazurile urm&toare > a) f(z) = 24, a =0; b) fe) =a), m= 6) fla) = 0082, 25 = 35 ce Q a) fle) -{ Boh Be 3) S& se dea exemplu de o functie f: R > R, care admite derivata in orice punct fari a fi derivebili pe R. Undicajie, f(z) =Yz) 4) S& se caleuleze derivatele laterale ale functiei [: R + R, f(z) =|2* —1} fn punctul z» =1; idem pentru /:R —R, f@) = ee oe a 2 (im x = 2) si pentru f: RM, fle) = 2ro(2) + + 2% sgnz (in 2 =0). 565) Ince puncte tangenta la curba y = 2* +32? + este paraleli cu axa O23 dar cu prima bisectoare ? 6) S& se determine punctele unghiulare si punctele de intoarcere pentru f:[0, 0) oR, fz) =Jiz—T1 +1 si ‘pentru f: RR, f(z) = ze-!4, Un moment important este cel al introducerii functiei derivate f’: F + R, az —f'(z) a unei functii f: E — R care este derivabili pe o submultime F C E (numit& domeniul de derivabilitate al Iui f, subintelegind c& in punctele din EXF tunetia f nu este derivabil’). In acest eaz, f'(@) =lim 249-19 voer ho ht Aceasta formula permite calculul derivatelor functiilor élementare in punctul curent din doméniul de derivabilitate. fe + =f) h x, pentru orice 2 = R. Exemplu. Fie f: R +R, f(x) =2x*; atunci f’(2) =lim 10 a tim CLE? tim WEED ho a hon a — Aici F =E =R. Dar. dacd luam f:R +R, f(x) = Vz, atunci yt f'@) =lim Verna VE isn ———— a " 10 Vegi + Vas + Ye ventru orice 740. Deei dom*niul ‘de derivabilitate al lui f este F =R\{0} {in punctul x = 0, avem J"(0) = +00 i f nu este derivabild). ‘Nu este lipsit de interes prezenta clevilor. in mod etapizat caleulul lui f’(2), astfel : I. fiind data explicit funcfia f, se caleuleazi mai intti diferenta f(t +h) — — f(z) i IIL se imparte aceasta diferenté cu h (pregupunind designe k x 0) LIL. se calculeaz’ limita raportului obfinut cind h-»0. Dack aceasta limité exist, ea este independanta de h gi se noteazi /’(2). Functia /” este definita exact in punctele unde f este definita si pentru care in plus limita raportului respectiv existé si este finita. O atentie deosebita trebuie acordata asimildrii-active de ciitre elevi a tablo- ului de derivale ale funcfiilor elementare, ca si cunoasterii regulilor de derivare, asupra cirora nu insistm aici. Numai dupa ce aceste cunostine au fost insusite de etre elevi, se pot considera exemple mai subtile legate de Leno- menul derivabilital Elevii trebuie si refin& ca orice funcfie elementard este deriva'ild pe orice interval deschis confinul tn domzniul ei mazim de definifie. Ezemplu. Studiem continuitatea si derivabilitatea fanctiei f:R + R, ete+2 xxl mz +n, z>1 f(z) = (m, n find constante reaie). Pe fiecare din intervalele dsschise (—co,1), (1, «) funchia f este elementard (de fapt coincide cu restrictia unor functii elementare) deci este continua si chiar derivabila. Ramine d> studiat comportarea lui f in puntul c=1. Avem (1 —0) =4, fl $0) =m +n si fil) 4. Dack mn #4, atuncif ou odderivabilé acolo !) ; iar dac& m =4, atunci feste continua in punctul z = 1 si-i studiem derivabilitatea. 160) = Vim LOI) jig FF E+2=4 Lim (e 4.2) =3 aa @—1 eat rl Bal Fi si fy < tim L221. lim T=” za =—1 = Bi Bi deci f este derivabila in «x =1 da numaij dacé m =3 sin =1. Interpretare geometrica : func(ia f este derivabilli pe R dac& si numai dac& dreapta y =mz +n trece prin punctul (1, 4) si este tangent Ia parabola y=2? +242 in accst punet. Un punet dificil in asimilarea regulilor de derivare, care reclama mull exer~ citiu, il constituie derivarea func\iilor compuse si a func(iilor inverse, abor- darea lui necesitind unele pregitiri (explicitarea descompunerii functiilor. inversarea functiilor bijective ete.) Ar fi util ca in studiul derivabilitatii func- tillor inverse si se dea i interpretarea geometric’, tinind cont ci graficul unei funcfii inverse /t este simetricul, fa de prima bisectoare, al graficului lui f. Considerind punctul Mg(2o, f(a.)) de pe graficul lui f si punctul M,(yo. a»), % = f(a) de pe graficul lui g = f-* si presupunind cA tangentele in My si M, la graficele respective fac unghiurile a, B cu semiaxa pozitiv’ Ox,.au loc relatiile ’ (zo) = tg a, 9' (yo) = tg B si conform teoremei de derivare a functiilor inverse, 9’ (Yo) = re (ceea ce este echivalent cu tga = ta — 8) adicd (aa a+p=— +hx k eZ). Observatie importantd, ‘Trebuie ficut& distinetia intre derivata la stinga intr-un punct si limita la stinga a derivatei (si similar pentru ,dreapta“). Exemple. 1) Pentru funetia f: R — R, F sint, «<0 fa) a 0 ,2>0 avem f,(0) =0 dar lim f’(c) =lim(2xsin+ —cos+.) = —limcos +. nu 0 * ze exists 2) Funefia f:R +R, i+e are ts ,ael fe) =) Sas 0 2 este derivabild in orice punct x # 1 si lim f’(e) =lim f(z) = at zat za Bl 58totusi f au este derivabilé in punctul x =1 (nefiind nici micar continua in.z= 1), Elevul poate fi tentat si calculeze derivata unei functii f intr-un punct 2» calculind limita lim f’(z). Exemplele anterioare arata cf acest lucru poate conduce la erori. La acest nivel de cunostinte, pentru studiul derivabilitatii unei funcfii intr-un punct este necesara aplicarea definitiei ; mai tirziu se vor da conditii in eare‘avem totusi fi(z) = lim f’(x) sau f(z) = lim f’(z) {consecint& la formula cresterilor finite]. Tipuri de exer: 1) Sa se studi i propuse ze continuitatea si derivabilitatea functiei f: R + R (=i j——_, 4 OsizAl fe) -{ ane 0 0 sau R\Q}-R, f(z) =2-|z|e° ” ; similar pentru f: (0, x] +R, f(2) =max(cos 2, cos? 2). 3) Pentru ce constante reale a, b functia intz, O ej 2) Si se determine punctele de derivabilitate ale funchiei 1: @, &) +B, fla) este derivabild pe intreg domeniul ei de definitie ? 4) Sa se stabileascd domeniul de derivabilitate pentru functiile f: R + R urmitoare : _Wfaresin |z —n], |z—n| <1 eT -{ 0 in rest, ne N. ») fa) VRE -D: od) fe = jz, ze Q 2,2 © R\O. In liceu nu trebuie insistat asupra notiunii de diferential’ care in cazul functiilor de o singuré variabild reald, nu aduce calitativ nimic nou in raport cu notiunea de derivata, Ea este utilizatd mai ales prin notatia derivatei 1) = at a) = 4h. ra =2 in aplicarea practica a regulei de schimbare de variabila in integrala definita si in rezolvarea efectiva a unor écuatii diferentiale simple (cu variabile se- parate). Notatia “este inspiraté din faptul c& f’(z) = tim 4S, iar in prac dx Az+0 Ar tica utilizarii derivatelor are o serie de merite ; dar are si unele defecte dato- rate in ultima instanta confuziei intre f(z) si f. De exemplu, pentru functia identicd 1, ar trebui scris di» in loc de dz. In orice caz, pe plan istoric, ,infi- nitezimalele* df, dz au fost o sursi de dificultafi si intirziere in comunicarea 59rezultatelor caleulului diferential, pind ce s-a limurit sensul nofiunii de }i- mit. De exemplu, ,demonstratia elasies" a regulii de derivare a sumei a doud functii ware 1 aptag | af | ag us + 9@) = 9S + + 21a +9@)) poate pirea convingitoare, dar ea are cel tate cu semnul !). lar ,demonstratia clasie’ compuse [one o oes) =: z = ge—)-F'@)] sau a funetiilor in- in doud puncte nevratgice (no- a regulii de derivare a functiilor verse ["* -# tw | este de-a dreptul gresiti. Un model de lectie: predarea derivalelor de ordin superior ; Tipul lecfiei : transmitere de noi cunostinie ; Tema lecfici : derivatele de ordin superior ; Sarcina lectiei : insusirea de citre elevi a definitiei derivatelor de ordin > 2 sia modului lor de calcul pentru unele tipuri de functii ; Metoda de predare: expuncrea sistcmatica ecmbinati cu conversatia Planul lecfici : 1) fixarea conditiilor de Iucru (punerea problemei) ; 2) exemple si citeva exercilii Iucrate pind la capat; 3) tem& pentru acasa. 1) Punerea problemei Fie : E + Ro functie derivabila pe o mulfiine ECR si f’: ER deri vata lui f. Se poate pune problema derivabilitatii functiei g =f’ Inty-un punct x © E. Daca functia g este derivabilé in xq, atunci numarul g'(z,) se numeste derivala a doua (secunda sau de ordinul doi) a functiei iniliale f in punctul 2 si se noteazd cu f’"(a,). Pentru ca f’’(a) £ existe, este necesar ca {’(as) sH existe si ay 8 fie punct de acumulare pentru dcmeniul de derivabilitate al Iui f’; asadar, Peas) = tim LO=ED Daci f’’(2o) exist si este finitd, se mai spune eA f este-de doud ori derivabiid tn x9; dack functia f’ este derivabili pe E atunci ({’)’ se numeste derivata a doua a lui f $i se noteazi f’’. Prin inductie dup’ n & N se defineste derivata f de ordin n (f =f, f =f’ si fot) = (fY' etc.). Daca f are derivaté de orice ordin in orice punet al lui E se spune cd f este indefinit derivabild pe Aceste consideratii au f%cut obiectul expunerii sistematice. In cursul’ punerii propriu-zise pot fi puse intrebari elevilor (de exemplu, reprezentarea Jui f(z) ca limita). 2) Exemple $i exerci rezolvate pind la capat a) Fie {: RR, f(a) =e (aR); sh se caleuleze f(z) pentru orice 2 eR, nN (ceamintim conventia [” =f). Avem fi(z) = cet? ; f(a) = ae ete. si f(a) = ars Verificarea se face prin inductie dupa n. 60b) f: RR, fe) =a (k > 1 intreg). In acest caz pentru orice x © Ry 7) = kak, ..., Ma) = ke — 1k — 2)...3-21 = kt si fa) = 0 pen- tru grice n> k. of: RR, f(2) constati ci f(z) sinaz (a © R constant); prin induetie dupa n se sin (= +93) pentru orice ¢ R, n EN. [Aici 1'(@) = acos ax, f(z) = —a?sin ax, f(x) = — a*cos ax etc. dar pe acest drum este dificil de gisit forma derivatei de ordin n. Ins& scriind P@) =a sin (+ 3) sf""(a) = a cos (+4) =a? sin (az tx), (GQ) = = R, f(a) = i oot Vaxa €) Si se caleuleze 0) pentru f(z) = (x* + px + Het (p,q & R constante). In acest caz, f’(x) = [x* + (p + 2)e + p + gh-e% f(x) =[2* + (p +4)e + H+2p tq +41-2)-€%, 20, f(z) =[a* + (p + 2n)z + np +9 + n(n —1)]- -e* (aga,cum se verificd prin inductie) ; ca atare, f%(0) = np + q +-n(n — in functie de nivelul clasei, se poate stabili mai inti regula lui Leibniz, de calcul al derivatei de ordin n a unui produs (dati ca exereitiu in unele manuale). In cazul anterior regula lui Leibniz di IMG) = ef (a + pe +9) + Chret(2e + p) + ee 51 1O) = + + hp +20, =¢ 4p +n —'1)., 3): Fema pentru acasit 1.°S& se ealeuleze f(x) pentru funetiile : fa) = Int +2); f(@) = +_ (qe fixat); in acest oa, f(x) = —a cer 2 1 -1 ; :_—. 1+e tl tae +d IT. “SA se studieze existenta lui f"(0) pentru ina —2), x23 sia lui f’(3) pentru /(a ,e>0 (@ 3), 2 <3 III. S& se arate cf pentru functia (: RR, fl) = sin’ x + f(a) = 4"-4-cos (# +n3). Va>l. sint 2x =1- (indicate. fla) = (sin? x + cost 2) —2 sinte cost = 1 — SMe 0s 4a ci Geos 42) IV. Fie f:(; ©) = R, f(x) =InY2F—e—1; sh se caleuleze (2) pentru orice x > 1. (Indicalie. f(z) FG ~1) + Zine +1). 5 V. (facultativ). Folosind regula lui Leibniz si se stabileasci o relatie de recurenfa intre oricare trei derivate consecutive ale functiei f: R > R, f(z) = 61aretgs (Indicalie. Avem f'(z)=——, deci (1 +2*)-f'@) =1, Vz © By Derivind de n ori rezulta f**(x)-(1 + 2*) + Chef (x)-2x + Che f™—Mz)-2 = 0 etc.) Considerim cA lectia respectiva se poate incheia aici. Observatie. In functie de nivelul clasei profesorul poate pune in evidenfa citeva clase de functii care sintetizeaz unele cunostinte anterioare. Pentru simplitate, fie J un interval. Se noteaza F, = multimea tututor functiilor [: I +R; multimea functiilor marginite f: I +R; multimea functiilor continue f: I + R; D, = multimea functiilor derivabile [: I + R. Asadar, Dy C C; CF; si My C Fy. Daca I este un interval compact, atunci CrC My. Toate aceste incluziuni sint stricte (contraexemple corespunzi- toare pot fi construite cu usurin{a si pot fi cerute elevilor). Pentru orice intreg k > 1 se noteazd cu C} multimea functiilor, f: 1 +R care sint de k ori derivabile, cu toate derivatele f’, f”, ..., f* continue pe I; in plus, se pune C? = C; si C? = (\CH. Asadar, Bt CP CGC&*C...cGCDCG (Loate incluziunile find stricte). Pentru oricare din aceste clase de- functii (notat& K) sint valabile urmatoarele proprietati: dac& f, g apartin lui K si 2 ER, atunci f +9 f —9 M, fg apartin de asemenea lui K ; de asemenea se pot determina functii nenule f, g din K astfel incit fg =0. * soe In incheierea acestui paragraf, ne referim pe scurt a aplicafiile directe ale derivatelor. Aceasta lectie are prin excelenti un continut interdisciplinar si trebuie sa se desfasoare direct cu concursul elevilor (care cunose deja modele fizice, chimice ete. si au ocazia si aplice notiunea de derivata in le- giturd cu viteza de variafie a unor mirimi fizice). Participatea profesorului se manifesta aici in asigurarea corectitudinii matematice a afirmatiilor si in dirijarea dialogului. ata citeva exemple care pot fi utilizate la clasd: 1) Un punct material se misc pe o ax dupa legoa s(t) =4¢ + 2-(t find timpul masurat in secunde si s(t) abstisa — fn metri — a punctului material la momentul ‘). Ce vitezd medie are acest punct material in intervalul de timp 1, t + At? Care este viteza la un moment fy fixat ? Care este viteza Ia orice moment {? [Raspuns. sa —teee =4(2t + AL) 5 v(t) Bt, m/s; v(l) =si- 1% 2) Un punct material se misc pe o ax’ dupi legeas(f) = 3f* —6l + 2f +5. Care sint viteza si acceleratia lui la momentul tf = 1s? In ce punct accele- ratia lui este minima? [Raspuns, v(1) =s'(1) =2 mjs; a(t = 36? —12 si este minim& pentru ¢ =O]. 3) Un corp este aruncat in sus si la momentul ¢ se afl la indlfimea A(!) = =4 43! —5f. La ce moment se va opri? [Raspuns. Se va oprila momentul f, cind viteza lui este nula, adici h"(f) = 0 ; se giseste f, =0,3 s]. s'(l) =24 m/s*. Apoi, a(l) = 624) Presupunem ca intr-un cireuit elec tric cu rezistenta R este introdusa o re- Zistenld r si cantitatea de caldurd este MH) =z a (cu E 0 constanta). Pen: tru ce r= 7 avem Q'(re)=0 ?. Sa se arate cA pentru orice r, Q(r) < O(ra). Ce sem- nificatie are valoarea mr gisiti ? 7 Air + RY = 1 2r + R) aE et Pore eR [vo cm BUR = ; Fig. 12 +h * deci ry = R si Q(r) este valoarea maxim’ global a functiei QJ. 5) Aplicatii deosebit de instructive pot fi date in legiturd cu aproximarile iniare. Reamintim ca daca f:(a, b) — R este o functie derivabili intr-un punct a € (a, b), atunci tim = 160 _ p1¢,), deci L2=M) ~ 97(2,), adied f(z) ~ flte) +f" (an)(e— ay) (pentru x suficient zm de apropiat de x). Asadar, intr-o vecinatate a lui 2» (neprecizata), functia / poate fi aproximata cu funetia liniara /,, definita prin l,,(2) = f(te) + f’ (ea) — =x) (deci curba y = f(a) este aproximati prin dreapta y = leg(2), in jucul Jui x). Functia iy se numeste aprozimarea liniard a lui f in x9 (tig. 11.2.) Pentru f(z) Ts n> 2 intreg, rezulta 2/2 ~ 2/75 4 (2—%), Pentru orice 2» > 0 dacd m este par 5i pentru orice a» #0 daei 1’ este impar, oricare ar fiz din vecinitatea lui zy. De exemplu, Y/34 ~ 32 + (34 — We —32), adicd 4/34 2475 2,025. Similar, Pa -ae — 1%) pentru orice a» #0; apoi, sin = sin x, + (x _n) cos ay $i pentru a =O avem sina ~ x pers tru z suficient de mic ete. Mai general, se poate considera aproximarea pitraticd f(x) ~ f(to) -+ +(e — 2) +£8 Multe alte aplicatii directe ale derivatelor pot fi avute in vedere. Elevii trebuie si aibi permanent prezent& notiunea de derivata intr-un punct ca exprimind o anumita vitezi de variatie si totodatd, ei trebuie sa stapineasc’ tehnica necesarii folosirii operative a derivatelor. (x — 2)? ete. §3. Aprofundarea studiului functiilor prin utilizarea derivatelor In predarea proprietatilor functiilor derivabile exprimate prin teoremele Fermat, Rolle, Lagrange etc. este utilé reamintirea interpretirii geometrice a derivatei intr-un punct, subliniind diverse situatii posibile (tangent para- 63Jeli cu Ox, puncte unghiulare, puncte de intoarcere etc.). Teorémele de bazi asupra functiilor derivabile trebuie mai intii-,ilustrate pe desen“, in dialog viu cu clevii. Ele exprima fapte calitative, proprietati geometrice observate in cursul tras&rii graficelor unor funetii si considerim ca intr-o primi fazd ele nu trebuie demonstrate la clasi. Ni se par mult mai instructive analiza enunturilor, verificarea necesititii fiecirei conditii din enuntul teoremelor respective si aplicarea efectiva. In functie de nivelul clasei se poate’ reveni ulterior la prezentarea demonstratiilor. Trecem acum la metodica pre‘lrii propriet&jilor functiilor derivabile. a) Puncte de extrem, teorema lui Fermat} Notiunea de punct de extrem a fost introdus’ inca din clasa a IX-a in legituri cu studiul functiei de gradul II. Pentru functia f:R - R, f(z) = = ar? + br +c (a, b,c © R, a # 0) se stie ca daca a> 0, atunci Vz € R, f@) => —Asi pentru = —pse redlizeazi egalitatea (similar daci a <0, a a atunei V2 © R, f(z) < 1(-4) —A. tn primul caz (a> 0) punctul ete 2a ia ’ ; | % = —>-este un punct de minim absolut pentru f, iar dacd a <0 punctul % = —sLeste un punet de maxim absolut pentru f. Este util si fie considerate alituri de graficele unor drepte, linii poligonale sau parabole (de evemplu y=2 +1, y =| —1| +2, y=2°—2n,y = —2x* +42 —2) un grane avind mai multe puncte de maxim local si minim local, astfel incit sé putem ,scoate* de la elevi definitia’ general a noliunii de punct de extrem local ca si cea de extrem absolut (sau cum se mai spune, global). Relativ la modul de predare, sint de subliniat unele as- pecte relevante : = ofunctie poate avea mai multe puncte de extrem. [Exemplu : Fie f:R +R, f(c) =| 2* —1]; punctele —1 si 1 sint puncte de minim global, iar originea este un punct de maxim local (fig. II1.3)}. — 0 functie poate avea puncte defmaxim fara a avea puncte de minim sau invers. [Exemolu: Pentru f:R > R, f(z) =e"@-™®, m eR (fig. IL4) punctul z'= m este de maxim]; se poate intimpla ca o functie si nu admita ‘extreme locale [Exemptu. 20, 1) +B, fle) =2r sau g: RA {0} 3B, g(a) valorile extreme locale ‘sint prin ite, [Exemplu: Extremele globale 7: (0, 0) +R, f(z) =2z sint 0 si +o ; functia nu are puncte de extrem local] ; —extremele globale nu sint neapirat atinse, dar extremele locale sint prin fnstsi definitia lor atinse ; in plus, valoarea unui maxim local al unei funetii poate si fie mai mica decit Fig. WLS valoarea intr-un minim local [Fie f: R + Rt, 64Fig. m4 Fig. 1115 1 rem 2 _ 7 Nici =0 este punct de maxim local, iar m>z zx =1 minim local si f(0) < /(1)] (fig. IIL.5) ; — fiind data o functe reala f: E + R, restrictiile lui f la diverse submul- {imi ale lui E pot prezenta diverse situatii in privinta punctelor de extrem. {Exemplu: Fie f: RR, f(z) =x* —2r. Restrictiile lui f Ja intervalele (=o, 0), (2, 00) nu au extreme locale ; dar restrictia la intervalul (0, 2) are x =1 punct de minim absolut, deoarece V x © (0, 2), f(z) > f(l)}. Teorema lui Fermat constituie un prilej de a dovedi forta ‘derivatélor ca instrument de lucru, oferind un criteriu necesar de extrem. De obicei ea este enuntata pentru functii definite pe intervale deschise si se extinde la functii definite pe reuniuni de intervale deschise sau la functii date pe intervale oare- care avind extreme locale in interior. Astfel de extinderi pot fi obtinute.cu ajutorul elevilor, dupa ce au fost prezentate demonstratia teoremei si inter- pretarea geometrica (,,tangenta la graficul unei funcfii intr-un punct de extrem local situat in interiorul intervalului de definitie este paralela cu axa Ox“). In orice caz, este instructiv de construit impreuni ca elevii contraexemple pentru a arita ci Leorema lui Fermat nu este adevarata pe intervale inchise. (Exemplu : Punctul 2) = 1 este punct de minim pentru f:[1, 2] + R, f(z) =2* si totusi f’(1) # 0) si pentru a arta c& unele reciproce ale teoremei lui Fermat sint false. [Exemple: Pentru f:(—1,1) > R, f(x) =x*** cu n > 1 avem f'(0) = = 0 si totusi zo =O nu este punct ds extrem ; dup& cum pentru f(z) =| 2 | Punctul zy = 0 este d> minim [ard ca f sa fie derivabil acolo]. b) Teorema lui Rolle Teorema lui Rolle este o teorema de existenté si odaté cu enuntarea ei trebuie subliniat acest aspect. Este de asemenea instructiv sa comentim cu elevii necesitatea verificarii tuturor conditiilor care asigura valabilitatea teo- remei lui Rolle. In manuale sint dz obicei analizate exemple in acest sens; Adaugim aici necesitatea ca domeniul de definitie al functiei s& fic un interval , {Exemplu: Fie E =[0, 1) U (1, 3] gif: B+ By f(z) = ." +3, eet Este evident ci f este derivabila pe E si f(0) =/(3) =3 si totusi f’ nu 5¢ anuleazi pe E; E nu este iin interval ; fig. 111.6]: 5 —Metodica predirit analizel matematice — od. 192 65Interpretarea geometricd a teoremei lui Rolle este evidenté: daci ordonatele unei functii f: (a, }} ~R (continue pe [a, 5]. derivabile in (a. 8). la capetele intervalului [a, 5], sint egale, atunei pe curba de ecua- tie y = f(z) exista puncte interioare inter- valului unde tangenta la curb este para- lel eu Ox (teorema lui Rolle nu arati efectiv care sint aceste puncte !). In general, se recomanda folosirea desenului care sa re- Mecte comportarea functiilor studiate si care Fig. WIIG sd pregiteascA predarea graficelor de functii. Tipuri de exercitii propuse 1) Se poate aplica teorema lui Rolle pentru functia : sin :(0, 2x] +R? Dar pentru f:[0, 2] +R, fiz) =|x —1|°? 2) Sa se studieze valabilitatea aplicarii teoremei lui Rolle pentru tgx, re [2. 4) pest R. f nu este derivabila in punctul x = 3) Fie functia f:{—1, 1] +R, f(z) =In(. +2). S& se arate c& exista un punct de extrem c © (—1, 1) al lui f astfel incit /’(c) si nu existe. Se contravine vreuneia din teoremele Fermat sau Rolle ? 4) Fie f:[—1, 1] > R. ro ={* +ma tn, 2 e[—l, 0}, prx* +4a 44,2 € (0, 1]. Sa se determine parametri reali m, n, p astfel incit functia f si satisfacd con- diliile de aplicabilitate a teoremei lui Rolle pe intervalul [—1, 1] [Indicatie. f trebuie si fie continua in x =0 deci n =4 ; apoi f trebuie fie derivabili in x = 0 deci m =4 gi tn fine f(—1) = f(1) deci n —m +1 =p +8, adici p = —7). 5) Aplicind teorema lui Rolle functiei (:R + RB, f(x) = (az + b)"-(cx + mad + nbe Ve +A" (m> 1, n> 1, @ BG d find constante), 58 se arate ci TAT este cac(mn + 1) ered cuprins intre si. ae Indicalie. Se observa c& f'(t) =0 pentru x, = —2,% =—* si y= mad + nbe i = — Sif (u:) = 0, f(a.) = 0. In mod necesar x; este cuprins inlre meee sif (21) = 0. fle) este cup 2 51%, deci —x, este cuprins intre —x, si —t2 c) Teoremele cresterilor finite (Lagrange si Cauchy) Nu intrim in analiza acestor rezultate binecunoscute. Trebuie insistat pe interpretarea geometricd a formulei cresterilor finite, care constiluie un bun prilej de recapitulare a citorva fapte fundamentale de geometrie analitica si de corelare fireascé a analizci matematice cu alte capitole ale matematicii. 66Un corolar important al teoremei lui Lagrange, analizat in manuale, se referi 1a funclii derivabile pe un interval, avind aceeasi derivats. Nu insistim asupra acestei analize. Pentru studiul derivabilitalii unei functii tntr-un punct este util corolarul urmitor al teoremei lui Lagrange : daca f este o functie delinita pe o veci- natate Va unui punel 29, conlinud tn x9 si derivabilli in V\ {29} si daca exist limita 2 = lim f"(2), atunci exist derivata f"(z) gi aceasta este egal cu A. De obicei. in manuale este exemplificat si analizat In detaliu acest rezultat (inclusiv cazul derivatelor laterale) ; aici dorim doar s& subliniem ci daca x = © Reste fixat si fo functic definita pe o vecinitate V a lui zo, atunci pot apa- rea urmatoarele situatii : — si fie verificate conditiile corolarului amintit [erempta: f(x) ae Ya zs af m<1,¥ ="): x x x - [ si fie derivabild in V\ {xo}, si existe lim f“(x) dar f‘(xo) s& nu existe Aici f'(2) 3 f mu este ins& continua pentru ja —l,ax1 orice x # 1 si lim f’(z) existé dar f‘(1) nu exist: a1 in x =: 1 deci corolarul nu se aptiea] — sf fie derivabili pe V si lim /"(z) s& nu existe re0 | 6 r=0 Tipuri de exereitii propuse 1) Fie f:R -+ R, f(z) = 2° 4 2°. SA se arate ci exist& si si se determine ¢ © (2, 3) aslfel ineit f(3) — f(2) =f"(c). 2) Fie u, v:[a, b] +R funetii continue pe [a, 5] si derivabile pe (a, b) astlel incit’u’ =v’ pe (a, 6) gi w(t) = (to) intr-un singur punet 2» ¢ {a, 5). ‘Sa se arate ci u =v pe [a, }) 3) SA se studieze indeplinirea conditiilor teoremei lui Cauchy pe inter- vale (0, a], a> 0 pentru functiile f, g:[0, 0) +R, f(z) =(1 +2) In(t +2) a. < In(1 +2) pentru orice x > 0. 4) Folosind faptul ca orice functie derivaté are proprietatea Darboux, 85 se construiascd un exemplu de functie f: (a, 6] + R, definita pe un inter- val compact eare are proprietatea Darboux dar nu este continud [Se poate Exemplu: f(x) si g(x) =arctg x. Deduceti ca 2x sint —cos+, 2 #0, lua f: [-1, 1) +R, (@) = = = +f nu este conti- 0, zr=0 nus, lotusi are proprietatea Darboux). 4) Rolul primei derivate in studiul funcfiilor Sub acest titlu reunim studiul monotoniei functiilor derivabile pe inter- vale, determinarea punctelor de extrem si precizarea acestora, regula lui V' Hopital ete. 67J Nu reamintim aici-in detalin enuntul teoremei care afirma cé.o funolie derivabila pe un interval este :monotona daca si numai daca derivata.ei are un semn constant. Subliniem necesitatea ipotezei ca funclia s& fie definita pe:un interval si nu pe o reuniune de intervale sau pe alti submultime a hui R (intervalele’ se caracterizeazi prin faptul ci sint exact submullimile ‘convexe ale lui R). Tipari de exereifii propuse 1) Fie E = RX {0} si f: E+ R, fla) = +. Avem f(z) = —4 <0, Vrek si totusi f nu este monotond pe ; cum se explica ? a 2, x = (0, 1) 2) Fie E=(0, 1) U(l, &) si fs ER, f@) = (4, x f mu este constant pe E desi f’ =0 pe E. Cum se explis 3) SA se calculeze derivata functiei va : ic m{ : } gis se explice. rezultatul. « Funelia va 1423 RB, f(a) = aretg 4) Sase arate c& functia : (0, 2] +R, f(z) =arcsin(e —1) +2aretg este constant cu si fri ajutorul derivatelor (Indicafie. Se pune « z cute (-3: 3 Atunci f(x()) =!aresin (sin f) + 2 arctg [eof f(@)=0, V xe, 2) deci f(x)=f(1) +2 arclg =l42 aretg = tle s(2-4)| =; pe de altd parte i f fiind continud, ea are valoarca Ape ‘intreg iniervalul (0,2). 7 Nu dorim sa insistim asupra mudului de predare al regulilor lui P'Hépital. Desigur trebuie inceput cu un exemplu de limit& dificil de calculat cu metodele invitate anterior, care si fie reluat dupa aplicarea noii reguli. In mannale sint menlionate diverse situatii de aplicare sau neaplicare corect @ regulii lui I"H6pital. Intr-o prim& fazi clevul trebuie s& retin’ partea ru- tiniera, dar totodata sa fie atentionat asupra necesitafii asimilarii aspectelor teoreticé. Adescori elevii nu se asiguré dact limita ceruté este in cazul ex- ceptat (mm 2). iar unii o aplicd si atunci cind limita nu se referea Ia un co az exceptat ; in practica se recomanda aplicarea combinata.a regulii l’Hépital si a metodelor elementare, deoarece exista situatii cind aplicarea mecanicd a regulii-nu-conduce Ja nimic (Bzemptu: lim 25). De asemenea, exista moe OF si pericolul”unor cereuri vicioase (de exemplu’ limitele lim22*, lim , a Oe tim 2D eo fu servit tocmai Ia stabilirea regulilor de derivare ale funoliilor sin, exp. In ete.). ete. nu pot fi calculate fglosind regula Ini I Hépital deoarece cle 68¢)-Rolul. derivate’ a.doua in studiul funefiitor In unele manuale aceasti leclie este plasata, din motive didactice, dupa lectiile privind reprezentarea graficd a funcliilor (utilizind numai derivata intii). Considerim ci aceast& ordine nu este obligatorie (atita timp eft pro- grama este global respectati) gi ci la clase avind un nivel superior de pre- gatire, In predarea reprezentirii’ grafice a functiilor, pot si fie studiate de la inceput primele doua derivate. + Inainte de a prezenta:rolul derivatei secunde este util de aratat elevilor (folosind si desene convenabile) c& o functie crescitoare pe un interval poate avea concavitatea in sus (sau in jos), ardtind totedata utilitatea modelarii mateiatice a studiului convexitatii functiilor (de exemplu in legiturd cu precizarea punctelor de extrem sau a prezen{ei punctelor de inflexiune). Tipuri de exereiii propuse 1) S& se determine intervalele de convexitate si concavitate pentru func- tiille fx = R urmitoare : f(z) =2* +1, f(x) = aretgz, f(z) = sin’, [(z) = =In/2* +1. 2) Fie a, }, R, T constante pozitive si functia p :(b, 00) + R definit& prin Pla) = = — S- Ince conditii exista un punct xy > b astfel incit p'(t) = =0, p(x) =0? Este a» punct de inflexiune pentru p? 1) Reprezentarea graficd a funcfiilor Cunostintele de pind acum ne permit abordarea cu succes a reprezentiirii grafice a multor functii reale, de o Variabila real, care constituie unul din obiectivele principale ale analizei matematice tn liceu. (Desigur spectrul apli- catiilor analizei este mult mai larg !). Elevii stiu si reprezinte grafice de func{ii liniare sau patratice, liniare pe portiuni, functii ,simple“, sau stiu si determine puncte particulare ale gra- ficelor de funclii. (Am vazut c& derivatele permit aflarea unor puncte sau intervale remareabile pentru descrierea variatiei unor func\ii date.) In manuale sint propuse ctapele-uzuale in tyasarea graficului; desigur, profesorii au libertatea de a aduce unele modificari in succesiunea lor. Etapele esentiale sint_urmitoarele : I. Domeniul de definifie sau de sludiu D La acest punct se studiazi periodicitatea functiei (restringind in caz favo- rabil domeniul de studiu si avind grij& ca fn final graficul s& fie prelungit prin periodicitate), se afli totodataé punctele de intersectie a graficului cu axcle de coordonate sau punctele izolate (daca acestea exista), se studiaz’ pari- tatea sau imparitatea functici si eventual semnul functiei (delimitind portiu- nile din grafic situate deasupra sau dedesubtul axei Oz). Il. Limifele la capele, continuitale, asimptote Este util si reprezentim domeniul de definitie D ca reuniune de intervale (asa cum se intimpla de obicei), explicind astfel ce se intelege prin ,limite la capete". Se determina totodata asimptotele verticale si orizontale (daca acestea exist’) si separat se studiaz& asimptotele oblice. Reamintim c& dac& o functie admite o asimptota orizontal spre ++ co, ea nu mai admite i asimp- told oblied spre + co (la fel pentru —o). La aceasta etapa se determina si domeniul de continuitate D.C D al funetiei. III. Derivata inlii, intervale de monotonie, puncte de extrem. Derivata a doua, inlervale de concavitate, puncle de inflesiune Se determina domeniul de derivabilitate Dg (De C D. C D) al functiei, se determina piinetele ctitice, sémnul“derivatei (eparat pe ficcare interval sontinut In, Dy) ete, 8 te Rate 69IV. Tabloul de variafie (incluzind eventual yi studiul derivatei a doua) si trasarea graficului. Trebuie subliniat c& tabloul de variatic contine chei de control pentru corectitudinea rezolv: Dupa evidentierea acestor etape, este esential ca profesorul si considere exemple de reprezentiri grafice, bine gradate (incepind neapirat cu functii polinomiale si rationale). O serie de proprictali ale functiilor (injectivitates bijectivitate, imagini directe de submullimi, extreme globale -ete.) pot fi acitite’, gi trebuie realizat accst Jucru la clas, pe graficele acelor func! Indicim o list® posibila de exercilii care s& fie lucrate in clasi, cerind clevilor nu numai reprezentarea grafied, dar si evidentierea unor proprie~ 18ti ale funcliilor puse astfel in evident. In esenta enuntul este acclasi — trasarea graficelor urmatoarclor funclii f: D + R (D este domeniul maxim de definitie) 1) fl) =x" 442, 2) fit) =39 — 32, ee 4) fx) = JRF. 5) fla) “Fe : 9) fe =. Tat + 202 1 fe) =2T3 8) fa) <= 9) f(z) =In(e +1), 10) f(z) =In(2 +. J¥ 1) f(a) si sing + 12) f(x) = are | ae 1) fe) = |x +EH |. 14) f(a) = a 15) f(z) = 20 Ca o verifieare sumara, dup ce grafieul a fost trasat, trebuie verificat cf proiectia lui pe axa Ox este tocmai domeniul maxim de definitie, iar proiectia 70pe axa Oy domeniul.strict de valori al functici, continut in intervalul de ca- pete exact valorile extremelor globale. In fine, orice paraleli la axa Oy trebuie si intersecteze graficul in cel mult un punct. g) Sirul lui Rolle Sint binecunoscute aplicatiile reprezentirilor grafice la rezolvarea graficd a unor ecuatii f(z) = g(x) (ceea ce revine la determinarea abscisclor punctelor de intersectic ale curbelor y = f(z), y = g(x)) sau a unor inecuatii f(x) > g(z) (aflarea-punctelor unde graficul lui f este ,deasupra“ graficului lui g). De asemenea, determinarea numdrului si pozitiei radacinilor reale ale unor ecualii de forma f(z) =m cu m parametru real revine la a preciza numarul si pozitia absciselor punctelor de intersectie a graficului lui f (eurba y = f(x)) cu drepte y =m paralele cu Ox. O aplicatie mai deoschita a derivalelor o constituic ,sirul lui Rolle“. Pre darea lui trebuie precedaté de revederea teoremei lui Rolle si a proprietatii lui Darboux a funetiilor continue. Nu dorim s& insistim. Subliniem doar cd prin rdacina de ordin k > 1 a unei functii f de k ori derivabile pe un inter- val I se infeleg> un punct x © I astfel incit fz.) =O pentru 0

0, f’(x) <0 (adicd se stabileste semnul lui f'); — se aleituieste o parte din tabloul de variatie, unde se indicd concret domeniul de definilie, asimptotele verticale, semnul derivatei si se decide care din punctele critice ale functiei sint puncte de extrem. 1Este util de observat: ed precizarea .intetvalelor-de moiiotonié: cénduce si la precizarea punctelor de extrem. :Fie.f.ofunctie continud-inte-un punct x, derivabila in toate punctele unui intetval (%» — 3, 29.++ 8) cli 8 > 0, eventual cu exceptia punctului 2». Daci f’ ,trece” prin x» de la 4 la — respectiv de la — la +), atunci 2 esle un punct de.maxim.(respectiv minim) local. Daca f” are seinn constant intr-un interval (t) —3, a) +8), 8 > 0, eventual cu ex- ceptia lui a, atunci f nu are extrem local in: a. Desigur un alt mod de a preciza care din punctele criticé ale unei functii sint puncte de extrem, il constituie semaul. derivatei a doua in punctele respective. Pot exista situa\ii de indecidabilitate (atunci cind derivataa doua se anuleazi si ar trebui recurs la derivate de ordin superior si la utilizarea formulci Iui Taylor). In liceu se poate da, eventual la cereul de clevi, far demonstralie, criteriul respectiv, Consideram foarte instructiva reluarea, cu ajutorul derivatélor, a studiului unor functii importante (2%, In, e*, A sin(ox,+ 9) etc.), pentru a le fixa mai bine in constiinta matematica a elevilor. Legat de aceasta, considerém. instructiv si fie prezentate ilustrativ elevilor o dati cu graficul unei functii, graficele aproximarilor liniare si p&tratice ale acelei funclii in puncte fixate. Este inutil de addugat c& ficcare profesor trebule: si urmireasc& corelarea cu alte discipline. s& preia exemple legale de reprezentiri grafice si de alte aspecte ale studiului functiilor oferite din plin de fizied, de chimie si de disci- Plinele tchnieo-economice.Capitolul V METODICA PREDARII NOTIUNI DE PRIMITIVA §1. Motivatii ale notiunii de primitivé Se stie cA o problema metodicd important, nu totdeauna avind o rezol- vare usoara, este cea a ordgnarii noliunilor prezentate, deoarece logica in- terna a oricdrei discipline poate fi respectatd in mai mulle modari. In pre- darea caleulului integral, apare Locmai o astfel de alegere : se poate incepe cu caleulul de primitive si apoi si se treac la prezentarea integralelor defi- nite si a aplicatiilor lor ; dar se poate proced si invers. In ambele variante un loc central il ocup& formula Leibniz-Newton, desi in multe situatii prac~ tice, pentru calculul integralelor definite se aplici metode aproximative prin care se evit obtinerea in prealabil a unor primitive explicite. Ne situém in cadrul primei variante, care incepe cu definitia primitivei, cu sublinierea conditiilor de existeata a primitive si cu un ansamblu de reguli de caleul al primitivelor pentru diverse clase de funclii. In cele ce urmeazi, dup ce reamintim pe scurt citeva notiuni de baz’, vom da exemple care si motiveze necesitatea calculului primitivelor, dincolo de curiozitatea pe care ar avea-o elevii de a ghici functii avind data derivata. Desigur, se poate incepe prima leclie despre primitive reamintind tablou de derivate ale functiilor de baz si modificind putin unghiul de vedere. Astiel, fi putem intreba pe elevi, care sint functiile F: R ~ R ale clror deri- vate in punetul curent x © R sint respectiv egale cu x, 2%, 2°, sin x, e* (a © It), cos 2x etc. Presupunem fixate un interval J si o functie f: I + R. Faptul cA f admite primitive pe I revine la existenta unei funetii derivabile F: I~ R astfed incit F’ =f, adica Vx © J, F'(z) = f(z) (daca x este o cxtremitate atins& a lui I, atunci F’(z) este derivata lateral corsspunzitoare a lui F in x). Reamintim ¢4 pentru orice numar real k se poate considera functia con- stanti IR, ci k, notaté tot cu k. Daci f admite o primitiva F pe J, atunci se aratd ci mullimen tuturor pri- mitivelor lui f este F+@ ={F +k! k © Rj, numita integrala nedefinits a lui f pe J si notata din motive istorice f f(z) dz. Aceasta rezultA din faptul c& orice doud primitive ale unei aceleiasi functii pe un interval difera printr-o functie constant’. In continiare vom identifica o functie constanti cu con- stanta respectiva. O conditie necesard ca f si admit primitive pe I (adici f si fie derivata nei alte funcfii) este aceea ca f si aib’ proprietatea Darboux. Reciproca 73este falsi : daca o functie are proprietatea Darboux, nu rezulta ci ea admite cos tdack 2 #0 = primitive. [Exemplu: funclia f:[0, co) + R. f(x) =! are Pane’ x =0 proprietatea Darboux deoarece pe orice interval IC (0, <0) func\ia este con- tinua si pentru orice interval J avind capatul sting in origine, f(J) =[—1,1}. Funetia f nu admite primitiva; v. ex. 28, pag. 144.] Pentru a arta ci o functie admife primitive este suficient si aratim este continua sau si indicim efectiv o primitiva. Pentru a arata c& o functie nu admite primitive pe un interval fixat se pot folosi urmatoarele metode : I. Se arati ¢& functia nu are proprictatea lui Darboux. IL. Se presupune prin absurd ci f ar avea primitive yi s-ar ajunge la o contradictie. IIL. Se serie f ea suma a doud funclii, una avind si cealalta neavind pri- mitiva. Exemple. Prima metoda poate fi aplicata direct functiilor f:R ~ R, f(z) . z 2eQ ‘Anali : = [2]; f(@) =sgn 2; f(x) = Pm reR\O nalizim exemplul functici sme a0 giR-R, gz) =) * . Deoarece lim g(z) =1 si g(0) =0, fune- 0, x =0 Q {ia g nu are proprietatea Darboux : intr-adevar, sa alegem vecinatatea V = = ($4) a punctului 1, deci existé 8 > 0 astfel incit pentru orice x cu | z1< <3, 2% 0, si avem g(x) © V. Intervalul [2. 3] este transformat in multi- mea {o(2}: uo deci nu este transformat prin g tot intr-un inter- val, deci g nut are proprietatea Darboux si ca atare, nu admite primitive. La un concurs de admitere in facultifile electrice din anii trecufi s-a cerut candidatilor demonstrarea faptului cd functia f: 1 — Rt, 0, dack x <0 (2) = FO) =) tnt 4 cone, dack 2> 0 nu admite primitive. Daca prin absurd ar avea o primitive F:R = R, atunei F’(0) = (0) =0. Pe de alti parte, F’(0) = F4(0) = lim F2=FO 5) = lim €=2F) _ jim f(ez) = — 0 si sar obfine ch 0 — —co, ceea ce so 20 =o 50 este absurd. (In acest exemplu se putea de asemenea observa ci f nu are proprietatea Darboux.) Trecem acum la considerarea mai moltor exemple de folosit la clas’, care juslificd notiunea de primitiva, nu rumai din nevoi interne ale matematicii. 14Exemple. 1) $4 presupunem ci la fiecare moment {> 0 cantitaten X(f) de bacterii din- tr-o cultura are viteza de crestere X’(!) propor- tionala cu X (!), cu factorul de proportionali- tate k (k> 0). Ne propunem si determina X(t) stiind ch X(0) ~ P, P fiind cunoscut, P> 0. Conform ipotezei X(!) >0 si X’() pentru orice f > 0. Atunei> =k, adies (in X ()’ = (kt)’ deci In X —Mt=C. Pentru t= 0 rozulté In P = si ca alare InX —M=InP Fig. IVa adicé X(t) = Pe, VE> 0. Un punct principal in rationamentul anterior I-a eonstituit faptul c& In X(!) este o primitiva pentru sre intervalul (0, <)). Fie I =[a, 6]. a O astfcl incit a <1 A(t +h) — A(). .Din motive geometrice* exista cel putin un punct ¢, = (t+ h) astfel incit AW +h) — AW) =fle,)-h (adied exist un dreptunghi construit pe intervalul [f, ¢ + h] avind aria A(I +a) — — A(O). Atunei Mano = flew; linind cont c& f este continua yi fa- cind h +0 rezulta e& pentru orice { © [a, 6} exista A’() si AO = (0). Modhficind putin notatiile, retinem c& pentru orice functie continu f:[a.b] + R(f > 0) aria A(z), priviti ca furetie de argumentul x, a multimii marginite de graficul y = f(z), axa Oz $i paralelele 1a axa Oy duse prin punc- tele de abscise a si x este o primitiva a lui f(A’ = f).Rationamentul anterior este incomplet deoarece nu s-a precizat noliunea de arie si nu s-a justificat riguros existenfa punctului c,. Totusi elevilor li se prezinta astfel un exemplu. sugestiv si important de primitiva ; in plus, se obtine o justificare pentru faptul, demonstrat riguros ulterior in manuale, c& orice functie continua 1:14, b] + R admite cel putin o primitivi (De altfel adeseori sint propuse exercitii care utilizeaz’ acest fapt, inainte ca el si fic demonstrat.) 3) O bila avind masa m cade la momentul f = 0 de la o anumita fnaltime, rezistenta aerului fiind direct proportional cu viteza bili (cu factorul de proportionalitate k). Ne propuneim si determinim viteza bilei la fiecare moment f > 0. Daca o(l) este viteza, iar a(t) accelerafia bilei la momentul , atunci ma(!) = a= mg — kv(f), adicd Vt > 0, mo'(!) = mg— ke(f), v'() + = v(t)= 9 g find acceleratia gravitational. }) a multimii A(b) = aria 15k Putem indica dou’ primitive ale funcliei ge™. Una este amen unde € esle 0 constai itrara. Conform ipotezei,. o(0) =0 deci g™ + k +O =0 Cag Ssi in final, = 9 =e m') pentru orice t2 0. 4) Presupunem cd viteza de ricire a unui corp 1a orice moment f este direct proportional cut diferenta dintre temperatura T(/) a corpului $i temperatura mediului ambiant Ty. Asadar, T’(!) =K(T. — T()), Vt > 0. S& admitem cd intr-un mediu cu temperatura constanti de Ty = 60°C se scufunda un corp aflat initial la 180°C. Ne propunem si aflam dupa cit timp lemperatura corpului ajungs la 90°C dact se stie ch dup& un minut a coborit Ja 120°C. Fie J =[0, 6}, 6> 0, un interval inclus tn mulfimea {f ¢ [0, 0) | T() > > To}; un astfel de interval existd deoarece T este functie continua 5i T(0) = = 180 > 60. Pentru orice 1 © J rel: ia TQ) =k(T) — TD) se serie = 5 "Os ke adic& (In(T® (=K)', derivarea ficindu-se in raport cu f. Deci In(T() — Ta) = — K+ C, unde C este o constant. Pentru f=1 avem T(1) = 120° deci In(i20 — 60) = —k +-C deci C =k +1n60 si ca atare in(T() — 7.) =—ki-+k +1n60. Ramine si determinim f astfel incit 1n(90 — 60) = — Ke +h +1n60 deci t -(t +a) minute. Recomandam profesorilor si trateze la clasi si alte exemple legate de notiunea de-primitiv’ (de exemplu, obtinute printr-o adaptare. convenabild a unor ,ecuatii diferentialé cu variabile separabi To)" Tipuri de exereitii propuse 1) Fie B= (0.1) UC, 2) gi f = funetia nuld pe 2, ‘Considcrim functiile G:E = WR dsfinite prin 1 daci « = (0, 1) FQ) =1 51 6@)=19 aici-2 © (1, 2) Sa se arate cl F 5i G siat Primitive ale lui f si ele mu diferd printr-o constant, Cum se explick ? , (R: Multimea FE nu este un- interval.) 2) SA’ se determine toate primitivelé funcfici : —a daci x <0 PRR fe -|{ & dacd 2 > 0.” (dicajie. Pe (— 2, 0) Tut F(z) = - = +, si pe.[0, 20) Fa) =F the, 76