Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Manent Machiavelli

    Uploaded by

    Teia
    10 views9 pages

    Original Title

    manent-machiavelli

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    10 views9 pages

    Manent Machiavelli

    Uploaded by

    Teia

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 9
    26 © ISTORIA INTELECTUALA A UIBERALISMULUL ticd a Bisericit in marea lupta care ne preocupa, indeosebi cea a secularizari, Intr-adevir, sintem avertizati ci noti- tunile care vor permite conceperca si punerea in aplicare a politicii moderne, notiumile datorita cirora ne socotim modemi, s-au nascut in, si poate din aceasta situatie pole- miei, Trebuie si incercim acum si patrundem mai exact spiritul in care ele au fost mai intii elaborate, si intele- gem cum au luat nastere, r (CAPITOLUL It Machiavelli si fecunditatea ritului To non posso ritrar di tutta pieno, pero che simi acca il ungo tema, che molte vote al fatto il dir vien meno. Inferno, WV, 145-147 Si reamintim punetul de plecare al istoriei noastre: Eu- ropa dominat’ ce imperativul salvarli al mintuiriicres- tine. Nu se poate iesi sor dintr-o asemenea constringere, carenu.e doar puterea exterioart a une institut fiescauto- nite, ci care este de asemenea, sin primul rind, 0 ce tudine sufleteasca. Poti dori foarte bine si te revolti, poti_ foarte bine site revolt impotriva acestei mari puteri care se legitimeazat prin Christos, dar cum sa gindesti ceea ce ‘vrei in mod obscur, cum si concepi aceste drepturi ale ,na- turit” profane pe care vrei si le opui Bisericil? Aceasta ni se pare usor ast flinded Incercarea a triumfat. Dar in se- coful al Xil-lea sau al XV-lea? ‘ntfia mare tentaiva de a emancipa natura, si mai inti natura politick a omului, de a-iafirma plenitudinea,aavut Jocin jurul anului 1300 fn Italia. fn aceasts epoct, redesco- perirea,catoratatrachceri lor in latin’, a operelor hui Aris- totel, si-a ficut din plin efectul. Acest mare eveniment inte- lectual reprezint’ un mare eveniment politic, Pind atunci, gindirea antic& nu era cunoscut8 in lumea crestink occi- dentald decit in ragmente conservate de Patil Biserci, {n special la sfintul Augustin, prin referirile sau comen- tarile lor; aprobati sau crticats ea era utilizata in scopuri { 28 STORIA INTELECTUALA A LIBERALISMULUT strine. De aici fnainte, ea va putea vorbi in numele stu, cu propriile sale cuvinte sau cel putin in traduceri destul si, uneori, deasebit de fidele. Aceasta inseam cA lumea natural, saut profan, sau laici se va gisi potential eman- cipata de categoriile crestine, va putea si se recunoasc’ si st-siafirme propria coerent, propria densitate, Domina~ fia intelectuala absolut’ a Biserici a luat sfirsit. in aceasta epocd, in Italia — din motivele pe care le-am mentiona deja —, opozifia fat de puterea politica a papalitati iy va afla primele expresiiclasice in operele hi Dante! si Mar silio din Padova®. E locul sitimpul in care gindirea euro- peani intra in consonant cu situafia politica. Trebuie adaugat imediat ci acest prim efort nua avut uurmari,c& dezvoltarea politicil europene nu s-a efectuat dupa principiile propuse de Dante sau Marsilio. Exist pentru asta o explicafie pe care o putem considera conjunc- tural: Dante si Marsilio ii puneau speranjele politice in- tr-o regenerare a imperiului. Am vazut ca aceasta solutie nu era viabild. Dar exista si un motiv intelectual de fond, al esecului lui Dante gi Marsilio: aristotelismul lor, gratie ‘ciruia au putut afirma coerenta, densitatea si noblejea lu- mii naturale, sin primul rind a lumii politice, nu permi- tea totusi garantarea efectivs a independenfei sale in fafa revendicitilor Bisericii. De ce? Ne aflim aici in prezenfa unei probleme, ca si spun aga, solemne. Din ce cauz emanciparea lumii profane in raport cu Biscrica nu s-a fut sau, mai curind, continuat— ici ea. inceput astfel— dupa principiile Antichitaticla- sice redescoperite? De ce ,modernitatea” politicé nua fost doar o Renastere prelungita si amplificata? De ce a ruptea cu Aristote si Cicero, primi si alii, precum si cu Biserica? "Data lucebit sale De monarchia este incerta nolan jurul ali 1312. Lucrarea sa Defensor pci este din 1326. MACHIAVELLI St FECUNDITATEA RAULUI 29 Principille Antichitii lasice nu permiteau fn mod real cistigarea independenjei lumii profane fat de Biserica “Aristotelinterpreteaza viafa umand in termenii nofiunilor de bine sifinalitate, ambele iearkizate. hnvastura sale per- ritea deci lui Dante sau Marsilio si descrie cu un mare rafinament structura viefi profane, si-i puna in evideng bunatatea si demnitatea. Das, simultan, prezentind viafa ‘umand ca definits printr-o ierarhie a binclui sau a finali- {8fii, aceasta invatatur’ era vulnerabild, fundamental vul- nerabili, la revendicarea—am spune: la supralictarea — crestina: binele pe cate-1 aduce Biserica este mai mare, fi- nalitatea pe care-o anunta este mai inalté decit orice bine sau finalitate pur si simplu naturale. Prin urmare, ilozofia lui Aristotel poate servi in egal masurlaformularea pre- tentici Biserici la suveranitatea piminteasc3, precum si a revendicitii lumii profane impotriva Biserici. Acest hucru este atit de acevirat, incit cel mai mare, _a®istotelician”, dupa Aristotel a fost un doctor si un sfint a Biserci:sfintul Toma d’ Aquino. Tama consider c filo- zofia lui Aristotel cuprinde tot ceea ce este accesibil rati- tnii naturale. Revelatia crestind adauga acestor adevéruri naturale alte adevaruri, mai inalte, dar care nu le infirma pe primele: ,Gratia divina desavirgeste natura, mu.o dis- Eie™ ‘Asa cum se observa, filoznfia lui Aristotel putea fi folosi- tin doud scopuri contrari: opoziiafal& de Biseric’ si in- trirea Bisericii Faptul cease preta la aceste dou’ utiliza contrarii e suficient pentru a stabil ci ea nu putea consti- ‘ui baza unei noi definiri polite a raporturilor dintre ce- tatea profan’ si Bisericd. Era o arma prea grea, care cidea fn mod natural din mifinile celui are 0 folosea in cele ale ® Aceastt concept a sFintuli Toma treat vii nelngtin anumite sfere ole Bisricit nt acorda el prea multe naturi? Nu alae prea ten dogma cu flozafe pur s simpli umang? Nuaves el pres mult fn credere in rajtne? 30 SORIA INTELECTUALA. A LIBERALISMULUT adversarului, Pind la urma, Biserica a stiut cel mai bine s& 6 minuiasc’, consacrindul pe Toma drept Doctor Commu- nis. Dar doctrina tomisti nu aducea rispunsul la intreba- rea politic’ urgent®: admifind c& natura are bunatatea sa proprie sic’ gratia divind o are pea sa, superioar’, dar mu contrar, admifind c& omul are dou scopuri inegale ca emnitate, dara fel de legitime, unul natural sialtal supra- natural, pe cine trebuie s8 ascult hic et nunc cind autori- tatea religioas’ si autoritatea profand imi dau ordine in- compatibile? Biserica,instruita de Toma, rispundea: trebuie consultata prudenfa, intirita de credinga. Acest réspums nur putea satisface pe cei care doreau si defineasca intr-un, ‘mod limpede si incontesiabi independenta lumii naturale sau profane, Aristotel fie el interpretat de Toma, Dante sau Marsilio, nu inlesnea rezolvarea problemei noastre teolo- sgico-politice. Aceasta problema a fost rezolvata, de fapt nu stiu daca a fost ezolvati, dar, in orice caz, trangata, dou’ secole mai ‘rziu, tot in Italia, de Machiavelli, Spuneam ca in epoca lui Dante si Marsilio gindirea politics europeand intr in consonanta cu situafia politic’. Trebuie spus cd o dati cu Machiavelli gindirea politics devine parte a situatiei poli- tice. De acum inainte, este imposibil si se injeleagaistoria politic’ f8r8 a fi surprins in prealabil marile lini ale isto- riei gindirii potitice inainte, chiar daca se considera, cum o ficusera Dante si Marsilio, c& validitatea gindirii lui Aristotel era univer- sal, trebuia admis ci aceasta gindire se nfscuse dintr-0 €x- perienta politic radical diferita: cetatea great, spre deo- sebire de cetatea italian’, nu cunostea revendicarea politic a unei Biserici universale. Tebuia deci afirmata validitatea ‘universala a acestei gindiri, aducindu-i-se in acelasi timp ‘modificdri considerabile. Am semnalat-o pe cea mai im- portanta din aceste modificir: aristotelismul lui Marsilio si-mai mull al lui Dante aduce argumente in favoarea im- MACHIAVELLI SI FECUNDITATEA RAULU 3 siului, forma politicd pe care Aristotel o considera infe- Float cetitii, si barbari. Cu Machiavelli, experienta mo- dernt — el vorbeste, in Dedicatia sa Ia Principe, de o Iunga esperienza delle cose moderne — igi afl& propria sa ‘expresie, sau mai curind intineste o interpretare a ei insesi ‘are va decide orientarea spiritului european gi deci a isto- riei politice europene pina astazi. (Oasemenea afirmatie nu poate stimi decit neincredere: nu este arbitrar, si chiar extravagant si acorzi o asemenea putere unui om? Doar o expunere completa a dezvoltarii gindiri si politicii moderne dupa Machiavelli ar putea justifica atribuirea unui rol fondator acestuia din arma. Dar putem preciza imediat ci nu este vorba aici dea atribui ‘unui om o putere ,supraomencasca.Interpretarea expe- rienjei moderne de citre Machiavelli a pus intr-o lumina deosebit de vie anumite aspecte fundamentale ale aces- tei. Cum ea se afla in serviciul unui proiect politic larg sspindit — discreditarea radical a pretengilor politice ale : oamenii, numerosi, care nutresc acest proiect ‘vor folosi neincetat aceastd interpretare pentru a-sicSlAuzi sgindirea si acfiunea. Bazindu-se pe ea, ei vor transforma Tamea politicd: din simpla interpretare, punct de vedere »teoretic", ea va deveni parte din viafa ,reali’, Ea lise va impune atunci si clor care nu impactsese proiectul inital. ‘Nu se pune problema si analizém aici in detaliu gin- direa lui Machiavelli, mai inti pentru c& ea nu face parte din tema principal a acestui eseu, apoi pentru ci este deo- sebit de subtils, deosebit de rebel asadar la o prezentare succintl, Am sii ma limitez in esent la ideea pe care fie- care, chiar fara afi citit serios, si uneor fir a-licitit de- loc, s-o face despre Machiavelli; am sii ma limitez a ,suppra- fafa” operei sale, dcoarece prin aceasti suprafatiia actionat Machiavelli asupra spiritului oamenilor si deoarece, la un “Redactat in 1513 . 32. ISTORIA INTELECTUALA A LIBERALISMULUI autorde rangul stu, suprafata confine, casi spunem aga, profunzimea’. “Machiavelli este florentin, ,Experienfa lucrurilor mo- deme” este experienja vielii politice dintr-o cetate. Am va zut cd cetatea era in acelagi timp deosebit de ostils Bisericit sideosebit de vulnerabilé in fata ci. Aceastisituatie de os- tilitate fr mare masur neputincioasa conduce in mod na- tural la proiectul de a exclude radical religia din cetate, de a izola complet cetatea de influenta religiei. Unit istorict consider’ ck Machiavelli sicei care lau urmat sau conti- rnuat nu erau ostilireligie ca atare, ci doar exceselor si for- ‘melor sale corupte. Dar singura maniera de a te pune defi- nitiv la adipost de excesele si formele corupte ale religiet este de a exclude orice influent’ — ,buna” sau ,rea” — ‘a religiei ca atare asupra vietiicivice. CCe'stim despre Machiavelli cind nu cunoastem nimic despre el? Stim c’-i invata pe afi st faci ful: cum se ia sise pistreazai puterea prin viclenie si fori, cum se duce [abun first o conspirate. i inva cd nu trebuie sf ame- nin, si-fiinsulfi sau sé-ti rénesti dusmanul, dar, cind il pti uc s-0 faci. Noi, modernii, care tubim cuvintele ab- stracte cu extensie indefinits, vorbim curent de ,realis- ‘mul lui Machiavelli $i este adevarat ct in ,realitatea” po- litcd exists crime, conspirati,lovituri de sta; dar mai exist si perioade gi regimuri fara crime, conspiratii sau lovi- turide stat, Absenfa, ca si spun aga, a acestor acfiuni rele, esieao ,realitate”. A vorbi de ,realismut” lui Machiavelli ‘nseamnd a admite deci punctul de vedere al lui Machia- velli: ,riul” este politic mai semnificativ, mai substantial, mai ,real’ decit ,binele”. ‘Ci cxisti multe rele, multe actiuni violente, perfide si crucie in viata politic’, in special la intemeierea cetatilor saula schimbarile de regim, nu Machiavelli i-ainvafat pe 5 Aceasté ulin maxims i plscen lui Leo Strousa. Paginile care urmenzi datoreazd mult luce sale Thoughts on Machiavelli (1958) MACHIAVELLI SI_FECUNDITATEA RAULUL 33 cameni, Eiau stiut-odintotdeauna. Cum st ignori ceea ce este eviclent? E adevirat, totusi,c& autor cei mai autori- ‘ali in privinta fenomenului politic nu accentuau acest ‘spect ei vecleau mai inti in politica avantajele pe care le aduce, Am evocat deja punctul de vedere al hui Aristotel Pentru el, a considera cetatea dintr-o perspectiva corecti fnsemna a 0 considera in funcfe de finalitatea sa: cetatea ‘este singurul cadru in care omul isi poate implini natura de animal rafional, practicind virtutile, deopotriva civice si morale, care fi permit si-si manifeste excelenta, Flstie prea bine c& viala politicd isi are patologia, revolutiile, schimbarile sale de regim insofite adesea de violenfi —le consacr& cartea a V-a a Potiticti— dar 58 concentrezi in ‘mod exclusiv privirea oamenilor asupra acestor fenomene ar insemna sii faci si piarda din vedere propriul lor scop sipe cel al cetatii. ‘Dimpotriv, Machiavelli ne convinge s ne concentra atentia in exclusivitate, sau aproape in exclusivitate, asu- pra acestor fenomene: el doreste sine fact si ne pierdem sinocenfa”, 8 pierdem ceea ce, dupa ce-I vom fi cit, vom firezistibil tentati si mumim, cu uh agreabil sentiment de superioritate,,fosta noastré inocenf, ,fosta noastra ne- shiobie”. Machiavelli este primal maestru al suspiciunii Vorbim astazi curent — sau vorbeam curent odinioa- 1 — despre Marx, Nietzsche gi Freud ca despre triada “anaestrilor suspiciunii”. Aceast’ caracterizare este fon- até in masura in care acest trei autori ne-au invitat si ne indoim de cele mai bune intent ale noastre. Dar Ma- chiavelli este primul care a plasat suspicitmea in punctul strategic al vietii oamenilor: coexisten{a lo, viata lor poli- ticd. Sinu este de mirare ci, de atunci suspiciunea nu ne-a mai paris. $4 ascultim acest portret al sufletului bolnav de suspiciune -Aceastslabiciune moral, aceasti neputinti de aavea cemoii durabile nu se face remarcata numa in seatile sen- 34 ISIORIA INTELECTUALA A LIBERALISMULUI timentale: totul se leaga in natura. Fidelitatea in dragoste este o fort asemeni credinjei religioase sau entuziasmu- lui libertit. Or noi mu mai avem nici o forg8. Nu mai stim sit iubim, si credem, si vrem, Fiecare se indoieste de ade- virulaceea ce spune, zimbeste la vehementa.aceea ce afir- mi si presimte sfirgtul a ceea ce traieste”® tn mod sigur, una din tristiturle cele mai adine inrida- inate ale sufletului modern este indoiala in fata binelui, Zimbetul de superioritate si ironie, pasiunea —singura pa- siuine — de anu te isa dus de nas. Pentru a infelege pune- rea in migcare si dezvoltarea politcii mocleme,trebuie in- feleast in prealabil schimbarea in ceea ce am putea numi, cam emfatic, satutul binelwi fn ce fel se striduie Machiavelli si ne convings de ca- racterul central sau ,substanfial” al raului in fenomenul politic? Fl stuciaza Cu predilectie ceea ce numim ,situa- file extreme" intemeierea cetiilor, schimbrile de regim, conspiratile. Pentru a-l compara cu Aristotel, vom spune cael descrie viata politicd din perspectiva inceputurilor sau originilor sale —adesea violente si nedrepte—, sin din perspectiva sfirsitului su. El nu neaga c’ in impreju- iri obisnuite viata civic poate fi destul de lnistits, ch poa- te domi, nto misur’ apreciabili, cea ce oameni numesc ddreptate. Sugereazi ini in mil de feluri ci aceast morali- tate ,obignuita” fine de — sau este condifionat’ de —o imoralitate ,neobisnuits”. ,Binele” nu se produce si nu este menfinut dectt prin ,r3u", Machiavelli nu stenge dis- tincfiadintre bine siréu, dimpotriva, o menfine si trebuie si omengina, dacé vrea st demonstreze propozitia scanda- loasa si capital: ,binele” este fondat de , rit” Se infeleg imediat consecinfele acestui punct de vedere asupra definirii cet8ti si a raporturilor sale cu religia. De “Benjamin Constant, cirna prefete la cea dea down edie a lui ‘Adolphe, ctaté de Tevetan Todorov, Benjamin Constant, politique et amour” (Paéiqu, 56, nov. 1985, Seu). 7 MACHIAVELLI $1 FECUNDITATEA RAULUT 35 ‘acum fnainte, cetatea este o insulé artificial’ construit prin imijloace violente. Fa nu este deschisé spre nimic care 0 franscende; nu este inteligibit decitin raport cu cauza sa Cualte cuvinte, ar fineinspirat si chiar absurd si vrei si ameliorezi” sau si ,perfecfionezi” ,binele cetalii prin- {un bine superior" pe care religia sar angaja si-ofere. ‘Unasemenea aport nu ar face decit si deregleze functio- area ,naturala” a cetatii. O demonstreaza exemplul ur ‘mitor. Crestinismul a produ o anumita imblinzirea mora- ‘yurilr. Consecinta politic este , atunci cind o cetate este ucerti, barbafii nu mai int in general trecufi prin ascuti- sul sabie, iar femeile si copiii nu mai sint transformayi in sclavi. Nebunull se bucur’, dar Machiavelli ii arata ci in aceasttclipa identificarea cetsteanult cu cetatea sa, adic {dentificarea instinetului su de conservare cu instinctul de conservare al cetaii este perdu: resortul vif civice, ‘al moralei civice insesi igi pierde vigoarea in mod fatal. Bi- nele publicnu ia nastere decit sub inalta autoritatea vio~ lenei si frie ‘Ainsista asupra conditionarii violente a cetiti, sau a arita relele politice produse de patrunderea crestinismu- hain viata civicd reprezint’ acelagilucru: ordinea politics este un cere inchis care isi giseste in el insusi sau mai de- {grabi dincoace de sine, propriul fundament. A afirma ne- cesitatea si fecunditatea riului inseamnd a afirma auto- suficienta ordinii pimintesti, a ordinii profane M.am marginit pind aici sé reamintesc culoarea invati- turii lui Machiavelli, mai curind decit invajatura insisi $8 {ncercdm o scurti incursiune in substanfa afirmatilor sale ‘acute fn capitolul IX din Principele. Cetaten cunoaste 0 di- vvizare fundamentala, cea dintre popor si cei mari. Aceste dou’ grupurisint caracterizate prin ceea ce autorul nostra numeste ,,imori diverse” (umori divers: poporul mu vrea sil fie oprimat; cei mari vor si-l oprime, Observaim ci nici uunul din cele dou’ geupuri nu are un scop inacelasi timp 7 36 ISTORIA INTELECTUALA A LIBERALISMULUT pozitiv si bun, c& nici unul dintre ele nu vizeaza un bine. Cei mari au un scop pozii, dar rau: 83 oprime; poporul rnuare un scop pozitiy, ci doar unul negativ: 8 nu fie opric rat. ,Umorile” cetafiinu anu un bine pozitiv al cet. Dupa Machiavelli, principele care va sti si se sprijine pe popor impotriva celor mari, fird a-si confunda interesul ‘sau punctul de vedere cu cele ale poporului, va avea san- sa si instaureze o ordine stabila”. 'S& comparim capitolul IX din Principle cu cartea Il din Polition lui Aristotel. Tema este aceeas cartea din Politica este 0 modalitate de dialog intre popor si cei mari intre democrat i oligarh. Nu ne intereseaza aici invatura lui Aristotel, cl demersul stu, El arati ca pretentia democra- tului sa gaverneze, ca sicea a oligarhului, au bune argue mente in favoarea lor sic, intr-o cetate organizaté cit de cit bine, vor trebui satisfacute ambele revendiciri. El mai aratd ci chiar additugate si potrivite una la cealalt§, aceste dou’ revendicéri nu infaiptuiese dreptatea. Considerente- Tor de libertate, egaitate, bogatie trebuie sili se adauge cele de virtute sau de excelenti. Cu alte cuvinte, el arata cum fiecare revendicare a corpului social, oricit de partial ar fi, vizeaza justifia sau binele care constituie scopul corpu- lui politic, fiind © parte a acestuia Indescrierea lui Machiavelli, ficcare element al cetatii se repliazi pe ,,umoarea’ sa; in cea a lui Aristotel,fiecare _nimoare” pastreaza un punet de contact cu binele. Desigus, exists un element al cetifii machiavelliene a cirui umoare poate fi considerata, intr-un anumit sens, bund”: poporul. Dorinfa sa este la urma urmei inocent3 el nu vrea si fie oprimat. Machiavelli merge chiar pina la ai luda ,onestitatea”, cel pufin relativ’: dorinfa (sau scopul) poporului este mai onesta ( piu onesto) decit cea 7 Claude Lefort, dint-o perspectiv total difertt de cea adaptats sc consaer acesorteme ample pag in Le Tre de Puen, Machine (Gallimard, 972). Vez, in special, partea cncea MACHIAVELLI $1 FBCUNDITATEA RAULUI a7 acelor mari. Dar este vorba de o bunstate in intregime pa- sivd sau negativa, In cetatea lui Machiavelli, binele nu se Snilneste decit sub forma mutilat’\ a inocenfei poporului. Devalorizind radical pretenfiile celor mari la ,virtute” si fcind din popor suportul singurei,,onestitati” care poate fiintitnita in cetate, Machiavelli este primul ginditor demo- cratic. Observiim legatura intre insistenta asupra réuluiin poli- tic si afirmairea bundtati sau onestititi poporului. Daca sctiumea politics nu este orientata spre un bine, sau, ca si ‘vorbim in termeni mai general simai precisi totodata, daca nici acfiune umand nu are un scop intrinsec bun, intrea- ‘gabuniitate a lumii se reduce a pasivitatea inocenta a celor care in mod abisnuit nu actioneaz’, in termeni politci: la popor. Leo Strauss a remarcat foarte pertinent ci punctul de vedere machiavellian anunfi aici distinctia rousseauis- (6 intre virtute —intotdeaua dificil, adesea ipocrita sau {ndoielnici, din care fac parada sau pretext cei mari, benefi- ciarii,megalitaii” — si buniate — pasivitate inocenta a dragostei de sine care-si are sediul social, ca si spun aga, ‘npopor. Surprindem, in acest aspectal analizei machiavell- ene, amorsarea unui mecanism spiritual care va influenta puternic dezvoltarea politci si, in general, a sensibilitfi moderne: discreditarea si declinul ideii de bine alimen- tind si coineizind cu nasterea ideii de popor. Ar mai ceva de adaugat in legaturd cu pozifia hai Ma- chiavelli fafa cle politica. Aga cum am aratat, Aristotel in- cepe prin a adopta punctul de vedere al cetafeanulu: el ia fn serios fiecare din principalele revendicdri care apar in corpul politic. Leaccepta ca valde, pint la un anumit punct fiecare se vede ca un total justi el corecteazA acest exces, emonstrind cé nu reprezinta deci o parte a acesteia. in acelasi timp, Aristotel este exterior si superior cet: el pune accentul pe drepturile virtufi care nu au sanse si fie Fudate sau ascultate in jocul obisruital viel politice divi- 38 ISTORIA INTELECTUALA A LIBERALISMULUT [MACHIAVELLI §f FECUNDITATBA RAULUT 39 zate intre popor sicei mari, intre democrat sioligarhi.La rindul ei, aceast pozitie de exterioritate si superioritate este intemeiati pe o anumita forma de comunitate intre filozof si cetate: binele pe care- vizeaza cetatea, sipe care poate atinge in circumstanfele cele mai favorable, trimite a un bine superior siultim pe care doar filozoful il poate percepe fn contemplatie. Intrun cuvint, ideea binelui, a tunel ierarhiia binelti, e cea care permit filozofului si fie superior cetai sisi o infeleaga mai bine decit se infelege a insigi, find in stare si o infeleaga din interior, asa cum. se infelege ea insisi. CuMachiaveli binele, acest mijloc de comunicare intre filozof sicetate, dispare. ,Filozoful” este total exterior eta fii. lo intelege mai bine decit se injelege ea insisi i ex- pune ,adevarul efectiv’®, dar nu o mai injelege aga cum se infelege ea insti: cei mari nu si-ar recunoaste motivele siaspiratiile doar in dorina lor de a oprima; poporul in- susi ar vecea in revendictrile sale un scop mai pozitiv deci simpla absentia oprimarii. Atunci, se va spune, poate el ‘cu adevirat s-o infeleagii mai bine decit se infelege ea in- sisi? Daci nimic nu leaga ,umorile” cetaji de dorinta de adevira celui careo studi siti desprinde ,adevarul efec- tiv’, care vor fi suporturile si dovezile acestuia din urma? In-o lume in care nimicnu poate fi consideratintrinsec bun, cunoasterea acestui adevar va face, oare, in mod in- explicabil, exceptie? Nu este sigur ci Machiavelli ne ofera rispuns la aceste intrebiri. Ceca ce nut mise pare in orice caz indoieInic este cd cetatea fi apare ca ototalitatenchisé, pecareo injelege perfect, petri ci fi este complet exterior ‘Aceasta pozitie pe care o ocup’ Machiavelli este radi- cal nous in istoria flozofiei gi politici, Fie cA filozoful po- litic, pentru a infelege sensul viet in cetate, incepea, ca Platon si Aristotel, prina lua in serios punctul de vedere al cetafenilor insisi, prin a-l adopta chiar, cu riscul de a-i * Principle cap. XV. demonstra mai apoilimitele side a se ridica deasupra hi Fie cA se plasa in mod deliberatin afara viel civice, se pre~ ‘ocupa prea putin si o inteleaga adoptindu, chiar si pro- ‘izoriu, punctul de vedere, o dispretuia, dar asta pentru lel considera c& are ceva mai bun de ftcut, avea altceva, tunalt bine, mai inalt, de contemplat: ordinea intregulai cosmos", ,divinul”, ,natura”. Machiavelli, pe de alta par- {e,adoptd pozitia paradoxala care consti ina se mentine inexteriorul cei, concentrindu-siin acelasi timp atentia cexclusiv asupra ci. Else mentine in afara cetifiinu pentra ase bucura acolo de un bine superior ci doar pentru a 0 privi—spera el —mai bine riginalitatea,caracterul paradoxal al unei asemenea pozitii nu ne mai frapeaza: recunoastem in ea imperati- vyele atitudinii,stinflice”. Mai exact, credem ef am repe- rat ceea ce constituie originalitatea lui Machiavelli atunct cind remarcim ct a fost primul carea adoptat asupra feno- rmenullu politic punetul de vedere al stiinfei. Aceasta apre- ciere, formulat8 adesea de istoricii moderni, are toate san- sele sine fac orb fafa de natura ,stinfei politce”, precum sifa{a de ,originalitatea” lui Machiavelli. Am relevat deja pescurt de ce ,realismul sit era indoielnic. Putem adu- sg aici ch descrierea vieti politice fara a hua in serios punc- tul de vedere al cetafenilor insisi este mai degrab o sursi de arbitrar decit o garantie a ,caracterult stiintifie”. De altminteri, dezvoltarea stiintel propriu-zise, cea a ynatu- ii", este sensibil posterioard epoci hui Machiavelli. Aad- mite ci ,punctul de vedere stiinffic” s-a nascut mai inti {n gindirea politica a acestuia ar insemna s& impovarezi sinfa insigi cu suspiciunile pe care orice attudine politi- ile suscita in mod natural, in loc si imbraci politica lui Machiavelli in haina protectoare a stiinti ‘Nu este nevoie si intrim in aceste complicate contro- verse, deoarece se impune 0 explicatie ineomparabil mai plauzibila i mai general. In fond, in epoca lui Machiavelli, 40 ISTORIA INTELACTUALA A LIBERALISMULUI cexista un punct de vedere care se dorea radical ex! superior fenomenului politic, sicare pretindea, acelasi ‘timp, pomind de la aceasta pozitie, si actioneze neincetat {in interiorul cetii: punctul de vedere religis, celal Bise- ricii. Aceasti pozitie de pe care fenomentil politic poate fiprivitca exterior, materiein care se poate interveni, mu, a fost inventata de Machiavelli; ea i-a fost furnizat’ de dus- ‘manul stu, Biserica. Adoptarea punctului de vedere pe care am incercat stil descriu nu insemna inf’ptuirea unei performanfe ,epistemologice”, insemna, in limbaj militar, limbaj mai adecvat pentru Machiavelli, urmarirea dus- ‘manului pe propriul sdu teren, at, se va spune, pozitia de exterioritate a Biserici se {intemeia pe o activitate sau pe o rafiune de a fi specificd, cfectiv alta dectt viata politic, cultul lui Dumnezeu, per fectionarea spirituald. Ea este fondati pe presupusa supe- rioritate a binelui wligios in raport cu binele politic. Tocmai de aceea,intregul demers al Ini Machiavelli const& fn ocu- area acestei pozitii pentru a ataca de aici ceea ce funda- _menteaza In acelasi timp coerenja autonomé a Biserici si

    You might also like