SOTIR (trecind in grupul celalalt): Ya veniti, copi cu deosebire, am si-mi fac si cu darul meu de nunti. (Topi in jurel Iwi) Marioara, isi diruiesc toav giuvaericaua, toati Am pentru 4000 fr; un coupé care vi va plicea, si o pereche de cai asemenea. ELENA (cu entuziasm): A! monsieur!... monsiewr! Ai wath stima si admirayiunea mea! MARIA (cam sristi) : Tyi mulyumese, d-le. SOTIR: Nu, Zi-mi tari. D-na LUCHIANU (in partea Mariei): Mario, mi mihnesti, esti wrist esti. MARIA: Nu, mami, sunt fericiti, dar nu sunt bine. astazi sunt fericit in SCENA Ila Aceiasi, STROE STROE (salutind, da mina batrinilor, dupa ce mai intii a sirutat mina d-nei Luchianu) : Stiv, dav nu yi supirayi pe mine, n-am purut— veni la ma: ELENA: Esti... uite... esti cea mai grasi dintre flingele simsitoare ! STROE (impresionat ru): Nu cunose nimic mai tist decit o glumi care nu face pe nimeni si rizt... Astfel de glume sunt ca focul de artifisie, peste care a dat o ploaie torentiali. ELENA: Posi si te superi cit vrei, nu vei scipa de mine, pink ce nu vei face un tratament vegetalian, Mon cher, iei niste propor- qiuni care mi dezesperi! (Facind doi pasi inapoi.) Mais, voyer- moi (4... STROE (Inui Luchianu) : Dar Conrad nu este aci? LUCHIANU : De citeva zile nu-l mai vid, e foarte ocupat... Cumsecade biiat... activ, toatX ziua e pe cimp, seara nul mai yedem, cici cade obosit. LUCA: Da, da, bun biiat, numai cam il pose en savant... prea le stie toate STROE: Sunt cu tow] de piserea d-tale, si mie imi place mai bine si nu stu nimic, dectt s& stiu din toate cite pusin; stiima te expune ctiticii, negtiinga iyi fighduieste. Dack trebuie si credem clryile sfinte —~ iyi fgiduiese tmparStia cerurilor. LUCA: Adicd 2... 674STROE: Adic3, zic ci aceasta doctrini este. mingXictoare, cici, in necazul invatatilor, n&tiraii, find in majoritate, ei conduc des- tinele omenirei de Ja un pol la alta. LUCA (confuz, mu stie cum si ia lucrul}:; Mon cher, esti neinteles pentru mine. STROE: M% mir fiindcX eu sunt cam... original si, ca si deta, mon cher, nu cunose mestesugul de a nu spune verde ceea ce gindesc in mine despre alii. MARIA (aparte): Dar ce au... LUCHIANU (lui Stroe): Apropos! yi explici acum, tinere, de ce am revenit asupra tocmelii pidui meu cuscra, STROE: Mar e vorbi, eu ingeleg usor, nu-i asa, scumpul meu Luca? LUCA (in grupul damelor): Da, da... numai, acum ma jarti, nu tiv despre ce este vorba. D-na LUCHIANU (Elenei): Cum n-ai vizut niciodatk aceasté planté? ELENA: Ba da.. Am vizut un exemplar magnifique! Na mai suu unde, In adevar, curioasd planta. Na puream refaza pe viitorul STROE : Care? ELENA: Sensitiva.. Cum 0 atingi ‘si stringe frunzele, si i se pleaci ramurile, STROE: O! da... Sensitiva cind o atingi se mfnie, dle Luca. D-na LUCHIANU : Dac& voiti, si mergem in seri. TOT: Da, da... (les tofi afar de Luchiann si Sotir.) SCENA IIlLa D-nu LUCHIANU, SOTIR SOTIR : Mi sa pirat cX nepoyelu d-tale.. ruda d-tale, cam voila & ia pe Luca peste picior. LUCHIANU : Glume. Intre tineri... asa sunt ei. SOTIR: Fie, ci mi-a plicut Luca — foarte bine La lsat far3 cuvint. LUCHIANU (surizind) : Fireste. SOTIR: Acum si lisim vorba aceasta. aide sX punem cirile jos! D-ta dai Marioarii mosia Viforenii ? LUCHIANU : Negresit, ne-am Snyeles, 675SOTIR: Asa este... Mosie frumoasi, mare... dar... sti, este hipotecat la credit, LUCHIANU : Mi se pare c& am mai vorbit despre aceasta? SOTIR: Asa e... dar vezi d-ta, cocoane Aleco, cu rinduiala aceasta, imi dai numai jumétate mosia, si ew cu banul meu trebuie si riscumpir ceilanth jumitate, LUCHIANU : Bine, dar acea sum ne-am fngeles citi va fi restituies de mine. SOTIR : Nu zic ba, dar eu am gisit 0 aleituire mai uni. LUCHIANU (cam supiirat) : Asa... Adeck ? SOTIR : Adeci sti-mi dai jumitate din Luchieni $i... LUCHIANU (ridicindu-se) : Asculti, Sotirache, imi vorbesti cam mult de banul d-tale ! SOTIR (fair a se intimida, inst cu rezervt): Hei! eu am adunat averea mea para ct para. LUCHIANU (nai supivat): A! dar... SOTIR: Te rog nu te supra... Eu vorbesc lucrurile deslusit... Dac crezi si d-ta, ay propune si plitesc eu Ja credit... cXci mosia tor e.. de! pierduti se cheam&. Jyi dau si d-tale 80.000 de franci; acesti bani, impreuni cu jumitate din Luchieni, si-i dai zestre fetei, iar Viforen si rimink ai mei. LUCHIANU (aprins) : Ce fel... eu sh. SOTIR : Tot Marioarii ii rimfne, nu este copilul meu ? LUCHIANU (indignat) ; Asta este... Cum? peste hipoteca, 80,000 fra pentru o mosie care face cel puyin 600.0001... (Cutind a se stipin Ah... este... si d-ta crezi poate ci eu sunt. SOTIR : O, Doamne... nu te supira... Dar, $n sfirgit... iar nu ¢ un cuvint c& dac esti puternic tn politicd St-mi dai ce nu curge pe api. SCENA IV-a Aceiasi, CONRAD CONRAD (intré priffuit si ars de soare, di peste vorba lor si se opreste) A! pardon ! LUCHIANU (fart a-l fi viizut): Mosia hipotecaté 0 voi dezrobi-o eu, ca banul meu... nu cu al d-tale, 676Zi i, ci, :) at ou SOTIR : Dar dack am propus a pliti eu la Banc, nu va si zie... (Oprin- duse brusc, lui Luchianu.) Nu suntem singur CONRAD (coborind pupin) : M& iertayi, nu jtiam, si mA retrag... LUCHIANU : Deloc.., posi vorbi — nu am aici un secret pentru d-lui... si penta nimeni. SOTIR : Vaz bine c& te-am supirat, dar n-am voit... credeam <& este 0 inlesnire bneasci deocamdati, pentru a dezrobi mai curind mosia.. SCENA V-a SOTIR, LUCHIANU, CONRAD, ELENA ELENA (venind repede) : Pardon, messieurs! Caut 0 carte de botanic’, aci imi pare. LUCHIANU : Cirsi sunt acolo pe mask, (Lui Sotir.) Mi se pare c& este mai bine a ne opri aci, plitesc cum i-am spus eu singur banii la Banca... dacd... nu poftesti. SOTIR: Dar... gindeste-te, cocoane Aleco, trebuie si platiti chiar peste 5 zile 200.000 de franci. LUCHIANU : Ei bine... ce dracu.. CONRAD (énaintind) : 200.000 franci ti plitim peste dou% zile, dack ¢ trebuingg. LUCHIANU : Dar cum ? SOTIR : Banii ? CONRAD : Negresit, aceasta ma priveste pe mine, bani vor fi plat (Elena, dupit ce a gisit cartea, ascultt aceasti discutic.) LUCHIANU (lui Conrad): Dar as dori si-mi explic... CONRAD : Foarte usor : avem fn casi 70.000 franci ; 1000 chile griu, de la ambele mosii, este deja trimes la scheli, si sa si incdrcat de casa ce ni la cump&rat; preyul de 100,000 fr. este la banc’ depus pentru noi, si se pot incasa chiar miine. Pentru porumburi am primit acompt, 3000 de lire, avem dar mai mult decit ne trebuie. Pe onoare rispund, dele Luchianu, ci dispunesi de aceast% su SOTIR (wmilit, in parte): Ce neghiobie am fScut !... LUCHIANU (dind mina lui Conrad): Shi sunt foarte recunoscktor, dele Conrad ; esti un om de onoare... (foarie miscat) di-mi voie st te mbrayisez ca pe copilul meu !... (/] stérutd.) 677CONRAD (modest): D-le Luchianu, mi-am facut datoria, nimic mat mul SOTIR (conjuz): Cocoane Alecu... det. jarti-m3... Atunci este alti vorbi,,. eu tot peatru binele copiilor. 2 ELENA (intimpinind pe Conrad, care voia sit urce spre ters): E frac mos aceea c¢ ai facut, de Conrad! (Ji stvinge mina cw ajectinne, ureind cu dinsul, care 0 conduce spre seri.) CONRAD : Nimic decit datoria! LUCHIANU (cu demnitate) : Mi-om dat cuvinel, mu mid retrag, lucrurile rimin cum au fost regulate. Dac ai ceva de obiectat fn sensul ides Jor d-tale, aconci esti liber, si raminem tot pricteni. SOTIR (umilit): Dar se poate una ca asta? fereascd D-zeu.. Cum deta, si cum doresti d-ta, asa se va face... dar.. Se poate, val ds mine ! LUCHIANU (care s-a calmat): Atunci bine, riminem ineleyi. SOTIR : Cum regulezi d-ta, e sfint din partea mea. SCENA VLa Aceiasi, ELENA, LUCA, CONRAD, STROE, D-na LUCHIANU 3 MARIA Dena LUCHIANU (care vine la brapul tui Luca): Orice imi vei tice Stroe are dreptate de asté dati. ELENA (lui Stroe) : Si nu te-ai insura ? STROE (Elenei, cw care vine in scenz): Fereasci D-zeu! Imi place Tinis tea gi independenga. ELENA : Esti un egoist atunci. STROE: Nu, dar imi cunose temperamentul, $-apoi, sii span drept pireres mea este ci deck Adam mu se-nsura, era sf flew. gras ¢ mine... i sar fi tolinit pind én zina de azi in Paradis. * & Aici, in manuscrisal H, ua semn al lui Duiliu Zamfirescu i, Pe contrapagina alSturati, un adaos de comentarin al lui Stroe : SE iees ereti las te-nsori. Tel pe una te-ngeald... Fuga Ta tribunal. © laii Tel pe-a doua aceasta nu ce-nseald, dar te face nenorocit; Doma Se i tribunal iar te despart, Tei pe a treia: aceasta te-ngeali ca ofa Gintii si te nemoroceste ca cea de-a doua 678ELENA: Oh STROE: $i chiar in cazul cind m-as hotie? la una ca asta, ag zice: insurayi-m& jute, ca si nu vad, cic: daci as vedea, sunt fn stare sS-mi iau cuvintul inapoi. LUCA (conduce pe d-na Luchianu la mast, unde un lachew servise cafele ; apoi di Mariei 0 roxd; roza pe care o avea la butonieré): Roze aceasta, in limbagiul florilor, indick amorul ce poarti cineva fiingei iubite. (Ii oferd floarea.) MARIA: Esti foarte bun. (Ja floarea si vimine ginditoare, apoi, ca sk iast din aceasté situagie, in care se simte stingace, se gribeste a imparti cafeaua bitrinilor ; fiecare tsi ia tasa, unii sexind, algii tn picioare.) STROE (lui Luca): Cum vid, te-ai specializat in limbagiul florilor ? LUCA: Mon cher, 0 educatiune complecti are cunostinte generale. STROE (ironic): Educayiune complecté!... Mi se pare c& te contrazici Cit despre mine, rimfi in credinya cic mai bine s& fii urs decit sa stii din toate cite nimica. ELENA (felicitind pe Maria): Chére petite, da-mi voie si te felicitez. Nunta ta se va face desigur. Eil... nu-ti spuneam eu! Vous voyex? MARIA (distrati) : Cum 2. ELENA : Negresit... se iviserS neingelegeri tntre dinu M Bu: question dargent. MARIA (cu améraciune): Acum s-a sfirsit tocmeala ?... ELENA (cu importangai): Crede-mi.., fri d-nu Conrad... diferendul av se aplana, MARIA: Cum? ELENA: D-nu Micronescu se pare ci cerea explicayii binesti, asupra zestrer tale, Era vorba de o sum& de 200.000 franci, de care tatil tXu credea ci nu dispune in acest moment, Negustorul iritase pe quel horreur! (li last bratul.) era sa nu se ma: fack ? jcronesen si tat tatil tu. Icrul Iuase 0 turnurS gravi, D-au Conrad a explicat c& dispuneyi cu prisos de acei 200.000 fr, Oh! scumpa mea: IL fallait voir la binette du quidam'!... (Ride.) ca trisnit.. si-a cerut ierticiune... bincinteles... Negustorul a ramas ratil use supirase foc, si acum nunta este siguri... (Imbrigisind-o.) Et moi je te felicite, Tyi mfrturisesc c& am o stim’ deosebith pentru d-nu Conrad ! MARIA (ginditoare): A! D-nu Conrad... (Luindu-i brajul Elenei,) Vino... am putea vorbi aci! (Urc% scena finindu-se de talie.) 679SCENA VII-a Aceiasi, Un SERVITOR SERVITORUL (lui Luchians): Cocoane, a sosit d-nu subprefect si a5- teaptl ; ce poruncigi ? SOTIR : Subprefectul ? dar ce ai cu el? LUOHIANU : I-am poruncit si vie cu cliva cXlirayi si scoati oameni 1a seceri. Mizerabilii acestia, dup% ce m-au ingclat, acum nu vor sé ash la lucru, (Se ridicd si urea sd urce scara.) SOTIR : Vin si eu, am si rog si eu ceva pe subprefect. LUCHIANU : Vino cu: mine. (les urmati de servitor.) SCENA VIII-a STROE, LUCA, CONRAD, D-na LUCHIANU STROE (lui Luca): Scumpul meu, permite-mi si mie si te felicie. LUCA (pisind) : Iti muljumesc, mon cher. STROE : Va si zicd 1esi din rindul nostra, te insori... LUCA (cu fatuitate): Hei! co vrei, il le fant... sunt situl de viayi de holtei... S-apoi_m& insor pentru ci mi convine calititile fetei, 9 pentru ci imi place caracterul sin blind, STROE: Prea bine. O! vei fi fericu, scumpul meu — astfel injeleg cisitoria (exagerat): confiensi fSri rezerva si un amor firX mar- gine, Marioara te iubeste 2. LUCA: De ce mar lua, mon chér? Si chiar de nu mi jubeste, mi i... ai tor ce-ti trebuie pentru aceasta. LUCA: Asupra cisitoriei imi am vederile si teoriile mele, Adevirata temperaturi a cisniciei, mon chér, cade in zona tied%, STROE: Da, da, iati adevirata teorie... a cisitoriei. Balzac a rimas pe jos. Aceasta se cheami a cilea pe scindura sindtoasi. Manoara © frumusick. LUCA (cu fatuitate): Voi fi guseste orgoliul. STROE: Oricum, scumpul meu, eu de m-ay insura, tor nay wita ch frumuseyea are si ca displicerile ei. invidiat, mon bon, frumuseyea ei imi. lin- 680ay la sa de st “leg, ar ‘ata, pe ara lin- LUCA (asemenea): Am calculat totul. CONRAD (care, in acest timp, a vorbit cu d-na Luchiann, care brodeaxk la o masi; pe cind Maria se preambli cu Elena tn fund): D-nw Luchianu poate si se iuyeascX cu biesii farani.. M& duc, doamni... fac ei si fSr& asprimea subprefectului. (Ji siruta mina.) D-na LUCHIANU : Esti totdauna prevazitor |... STROE (lui Conrad, care iese): Nu alerga, cum ai obicei, vm si ew... te ajung. (Lui Luca.) Sunt sigur ci rami a4i urma curtea. LUCA: Bine zici... (Oprindu-se repede.) A! mon Diew!... ciinii mei de vinat sunt aici de azi-dimineay’... trebuie si ma incredinjez de sunt ingrijigi... nitrSii Sstia de ySrani sunt fn stare si lase nemincati. STROE (rizind cu hobot): $i odati aceasti afacere importantX regulati, iti vei relua firul gingisiilor pe Mngi sexul frumos. Mon chér, ai dispozitiuni minunate. ELENA: Vin si eu si vid pe subprefect. (Se agati de bratul lui Stroe.) D-na LUCHIANU (lui Luca si Stroe) : Va duceyi ? LUCA (sirutindy-i mina): Un moment, scump mama !.,, (Iese cu Stroe.. D-na Luchiagu rémine, privindu-l si clatinind din cap.) SCENA IX-a D-na LUCHIANU, MARIA, O SLUGA D-na LUCHIANU: Mario, eu vid bine ci tu ejti cristd. Nu sar putea si-mi spui cauza ? MARIA : Nimic, mami, nu-i nici 0 cauzi. D-na LUCHIANU: Nici o cauz¥! Ol. citesc bine in inima ta. Tu suferi, Ai o greutate care te apasi, te inkbuse. Nu mai esti Tinisti ca altidati. Spune-mi ce ai, Mario? Increde-te in mama ta, cici ea a incercat tot ceea ce incerei tu acum... ii cuminte! Spune-mi: au-l vrei? te mbriyi numai ca si poryi un alt nume si si ai un birbat ? Sau vrei si faci plicerea tatilui tiu, Inind pe d-nu Micronescu? Sau... iubesti pe altu? Spune-mi, copila mea. Crede c& nu e om pe lume care si cunoasci mai bine suferingele altora, decit cel ce a suferit el fasusi ... MARIA (ace un moment, dupi accea): Nimic din toate acestea... D-na LUCHIANU: Intristarea ta m& face SX cred cX te mirigi numai spre a asculta pre pirinji, Ay fi cea mai nenorociti mam, dack ag sti c& copilul meu s-a jervfit, spre a nu mi. mihni, 681MARIA (ajectind 0 veselie de copil): Nu, mami — nu sunt wistl. Si nu stiv pentru ce as putea fi, M% mirit, iau un om bogat... ¢ mi iubeste... D-na LUCHIANU : Si pe care tw mut iubesti.. MARIA: N-am zis niciodati asta. Poate ci inci nu-l jubesc, dar il voi rubi desigur. (Cu naivitate.) Ta spune-mi drept, d-ta iubeai pe tata cind eai Inat? D-na LUCHIANU (incurcati): Eu, draga mea, era alte vremuri cind mam miritat, Tatil tiu era un om superior sub toate privisile. MARIA: Foarte bine; dar asta nu-nsemneazi cil iubeai, (Repede.) In sfirsit, eu nu ma gisesc deloc de plins. Fericirea, team auzit pe d-ta adesea zicind, ¢ 0 floare care nu creste in gr’idina tutulor. D-na LUCHIANU (se uit la dinsa lung — apoi s-apropie, ti ia caput in mlini): Copila mea! S& dea D-zeu si fii fericiti.. O merit Dack in adevr nu iubesti pe nimeni ca pe Micronescu. E un biiat bun, care va cSuta sf nu te supere niciodati si siti lase pacea sufletului... MARIA (cu vocea tnecatii de lacrimi) : 11 voi lua. D-na LUCHIANU : Plingi! Vezi ? Spune-mi atunci ? MARIA: Nu am ce spune, mam’, dectt X m% voi despiryi greu de casa copiliriel mele, iat tot. Voi veti trai cu mine. © SLUGA: Cuconis3, a venit Stan si cearé un praf de frignri MARIA (catre dena Luchianw): Du-te mama, sirmanu Stan ¢ prins de friguri, de cind a scipat pe d-nu Conrad, Sirmanu Stan! Dena LUCHIANU (iesind): Dac soarta ta va fi ca a mea vei devent 0 victim prea nobila. * Oe | SCENA Xa MARIA. (singurd st un moment firé a zice nici 0 vorbi, Dupi aceca ‘pronunja cu putere): Mint... Mint pe mama, cind fi spui_ ci sunt fericitS, mint pe viitorul meu b&rbat, cind mX hotfirese si- mint pe toath lumea, Ol. Cine tie dack nu mi mint pe fnsimi! Dacé Conrad, tn adevir, n-ar fi Alexandru ?!... $i cu astea simt ci este el. % Marginal, pe_manuscrisul I, Duiliu Zamfirescu a notat c negru: ,Nejustificatd iesirea, Mama fi zice si cugete Ja starea spwie mai pe urm&,“ Insi recomandarea nu are ecou in manuserisul Tl. 682Dar dack nar fi el?.. Atunci sunt cu atit mai nenorocit, clici se afl un om sub soare ciruia i-am destiinuit copiliireste durerea mea! Un om care stie c& iubesc pe unul si primese si iau de birbar pe altul.. Un stein care poate presupune ci sunt capabili s% pun calculul fa cumpini cu iubirea! ©! ¢ de nesuferit |... (S-aude vor- bind in alee.) Si totusi, nu! este el ! Fuge.) SCENA XLa SOTIR, LUCHIANU (intr vorbind) SOTIR: Nu, nu, prea se amestect acest domnisor in toate trebile d-tale. LUCHIANU : Da, qi se pare, d-le Sotir, SOTIR: Aca... asculti-m3 si pe mine — se cheami c& suntem rude gi ne purtim interes: bYiatul acesta cu acrul su cucernic de Sfintu Pahumue... LUCHIANU : Zi si d-ta un sfint mai civilizas, ci doar nu te tine pa- ale. Intr-un stat democratic, comparapiile sunt gratis. SOTIR : In sfissit, mie nu-mi place. LUCHIANU (rizind): A ha! ha! Dlui Sotir Sncep sii displaci stri- inti, Bravo ! SOTIR: Nu-i vorba, cocoane Aleco, ci si asta m& sup’ri mult, vid eu fn yara mea — cu, romin get-beget... LUGHIANU : Him |, AdicS roman cu seatimente internayionale... SOTIR : SX vad pe un veneue de franyuz ci vine de viri girgiuni in capul faranului... Ce plcate! cX doar ne-om sti noi face treburele si fr dinsii®, LUCHIANU : Ce si-ji spui, ai mul haz, d-le Sotirachi, cind susjii cauza roménismului. (Cu interes serios,) M3 rog,.. luat-ai cuvintu vreodatd in Cameri, de cind te-am ales? SOTIR (jute): Da’ ce, trebuie si iei si cuvintu 2... * sh * Manuscrisul II are o form diferitd a celor pata replici de aici: ,SOTIR ; Nu iau cuvintul... dar. LUCHIANU : Dar iai diurna... [bine faci...] SOTIR: As fi avut si eu multe de zis... dar q/mai dau pas flecarii de acolo 2... (Cu amiricinne.) Ah! dack ar fi Luca in locul meu. stit cA lear da pe foi LUCHIANU : Apoi s8-l facem si pe el deputat. Problema il preocupase pe Duiliu Zamfirescu. in schita Insemnirile unui usier de la Camera, in foilewanele Palabras din 1883, inte-o referire Ia Pantazi Ghica. 683LUCHIANU: Apoi d-ta nai vizut pe ceilali deputayi cum fac? SOTIR (cu admiragie): Da, dar cei care vorbesc sunt oameni invayaqi... M& rog, n-ar fi bine sX punem pe Luca si vorbeascd 2... cf, stit, el face si o carte. LUCHIANU : fntfi sX-1 alegem deputat si-apoi... SOTIR (grdbit): Cum si facem oare ? LUCHIANU (cu protectiune) ; Cum am facut si cu d-ta. SOTIR (scirpinindwse dupi urechi): Da.. numai pe mine m-a tinut cam multe parale. LUCHIANU : Fil asta-i acum! parc ai vazut alegere care sf au fie parale. In sfirsit, sf ne fntoarcem la franguzu nostru. Zi... te supir’ strkinii 2 SOTIR : Da’ nu-i numai d-aia. Eu mi uit la el, cocoane Alecule, sit vid cum face stare din mojiile d-tale. LUCHIANU : Las’ si fac dacd-i harnic SOTIR : Bine, da’ el face si cit poate gi eft nu poate. LUCHIANU : Cum adic ? SOTIR: Dumneata nu vezi ce condeie-ti trage la socoteli? Pune c-a cheltuit cu. moara de abur 6000 de lei ca si fack o sandrama de scinduri; mai ieri fl auzeam vorbind de pidure, si risideasck copaci. LUCHIANU : Pentru ploaie si umbri la pimint. SOTIR : Vorb si fie, Lumea scoate buturugile, si d-ta umbli Xf le viii Ja loc. Ba e curat inselitorie.. Ca si aibi unde sk te mai incarce. Dar apoj cu tnvoielile saranilor! Tosi arendasii ip cH la Viforeni si strick proyurile, El di ce di la alsii si trage si pe turta lui Auzi, 6000 de franci, ca si ridiee o baraci care, pre legea mea, cucoane Alecule ! nu face 200 de galbeni... LUCHIANU (impresionat) ; Ce-i drept, a cheltuit cam mult cu moar SOTIR: Da cu moara, da cu porumbu care vinde cu 4 lei mai jos la chila, da cu pestele din bali... (Misterios.) Stii d-ta c% se vor- beste multe de dinsu? Se zice ci are 150,000 lei Ia Cerlenti, bani ghiayl si inc mai stie ciyi in yark la dinsu, LUCHIANU (ginditor): Faptul ¢ cd eu nu icam luat socotelile, de sunt aproape doi ani. SOTIR : Auzi, si te lasi d-ta pe mina unui speculant ! De aici, tn dreptul a sase replici ale manuscrisului I, in continuare, © linie marginali verticali. cu creionul si novi, tot cu creionul, a lui Duilia Zamfirescu: Mai scurtara", Insi in manuscrisul IT scena e in- treagi, doar cu ceva rectificiri de amnunt. Deci sugestia scurtirii © notati la propunerea altui lector, poate din Comitetul teatral. 684LUCHIANU: De, frate, am incredere fntr-tnsu... pare aga de cinstit... (Gindindu-se.) Vezi d-ta, de aia imi tot face el la proiecte, ca si aib& cu ce sd-mi spoiascd ochii. SOTIR : Da’ cu pddurea? Regulase d-lui s-o vinzi lui Stroe cu 3000 de galbeni, pidure care face oricind 3500. (Intim.) Ai vazut, eu fi-am dat 3500, si am plitit si timbrele. LUCHIANU : ‘Asa e.* SOTIR : Asculti-mi pe mine. Franjuzu Asta trebuie expulzarisit, cici alt- fel te sdraceste. SCENA XIl-a Aceiasi, CONRAD CONRAD ((naintind spre Luchianu cu veselie): Mai bine s-au tmpicat lucrurile astfel. Sunt foarte mulyumit. SOTIR : Da, pierzind dup’ pofta mojicilor 50 zile de Iucru. * In _mamuscrisul Il ¢ adaugati, in finalul scenei, insinuarea despre Conrad c& acesta finteste Ja mina fetei mosierului, concurindu-l pe tinarul Micronescu : ,SOTIR : S-apoi altele si altele... care nu vreau si yi le spun... LUCHIANU : Da’ ce mai e? Vorbeste... SOTIR: As vrea... dar. cum si fro spun... ¢ lucru delicat.. nu stitu. LUCHIANU (impacient): E, dar spune_odata.., imi pierd tabdarea. SOTIR : Dar... se sopteste... D-zeu si mi ierte, ci obraznicul asta a in- drznit chiar SA ridice ochii_asupra Marioarei LUCHIANU (surprins si cu minie): Ce?... Esti nebun, Sotir... SOTIR: Asculti ce spun eu... Nu zic... fereascd D-zeu, ci Marioara are © idee micar, dar se vorbeste... Sie mult mai bine... Uite, trebuie exptilzarisit franceau %sta, cici dup altele ve poate sirdci intr-o zi. LUCHIANU (furios): A 1..." Urma intrarea lui Conrad-Alexandru bucuros de incheierea bund a invoielilor cu firanii, La replica acestuia, Sotir i sfatuieste pe mosier : »SOTIR (lui Luchianw, incet, pe care-l veie ci se ridicé cu minie): Vid bine ci esti... dar, te rog, stipineste-te |. Apoi se adresa lui Conrad-Alexandru, Scena se desfisura in _con- tinuare ca in manuscrisul I. ToatS aceasti sceni intercalatd ¢ taiatl — probabil de Vellescu, si forma finali a manuscrisului I 0 reia, in aproape aceiasi termeni, pe cea din manuscrisul I — desi, vorbind obiectiv, e mai logic si mai teatral ca pe Luchianu si-l fi iritat cel mai mult insinuarea c& administratorul rivneste Ja fiica sa, nu aseryiunile despre cheltmeli si furturi; chiar clteva scene mai inainte el avusese prilejul si verifice c& socotelile erau toate avantajoase mosiei, nu lui Conrad. 685CONRAD : Dar era drept si le pierdem. I-am scos la pragila si cu vreme si {rk vreme, fEgiduindu-le ck din zilele de secer’ le vom reduce atitea cite au pus Ja sap. Din pricina asta porumbul lor a rimas ca vai de dinsu, SOTIR (incet lui Luchianu): Ce-si spuneam eu, vezi? FX cum vrei, dar omul acesta nu-mi place. (Tare.) Am intirziat, mi duc. La revedere, cusere. (Cu Conrad afecteaza o politefe neobicinuita. In parte, iesind.) Te invay eu sk scopi mosia de la credit si simi strici astfel toate socotelile ! (Iese.) SCENA XIII-a D-nu LUCHIANU, CONRAD LUCHIANU:: Nu stiu cum, dar m% incure in socoteli! (Intorcindw.se citre Conrad.) D-le Conrad, poti si-mi dai citeva lamuriri ? (fro- nic.) M& rog, fii bun, spune-mi cite chile de griu am vindut anul acesta? CONRAD : Mi se pare eX 1000 de chile. LUCHIANU (ibid.) : Ti se pare! Cite eft chila? CONRAD : Cite 0 sutd de lei. LUCHIANU (pe acelasi ton): Cite 0 suth de le CONRAD: De alminteri socotelile le putesi vedea or murici. LUCHIANU : Dar cu orzu? CONRAD: Orz f-am cur tocmai mult anul acésta, flinde? am pus gi mei. LUCHIANU : Si vede c& numai la noi nu sa facut, cici incolo aud pe toati lumea c& nu stie unde si-1 mai puie. CONRAD: Tot am ffcut pentru ceea ce am sem%nat. Dinwr-o suti de pogoane am scos 180 chile. LUCHIANU. (sculindu-se, cw un inceput de-iritapie): Dat dijma? CONRAD : Dijma este deosebitk. Nu m-ati intrebat de dinsa. Avem si d-acolo vreo 100 de chile... LUCHIANU (se ajeazi): Va si zick din toatl mosia Viforeni am scos 280 chile de orz... Buni agricultori suntem ! CONRAD (cimbind, zice cu respect): Cind au punem mai mult nu pu- tem scoate mai mult, LUCHIANU : Asa?! Dar cu pestle? Slavd Domnului, amul acesta au scizut apele... Cum mergem ? cind dorigi 1&- 686 1| CONRAD: Mergem potrivit, cici am Iuat misuti sx qu se mai scoatt F%r% socoreald ; intr-un an tot, de nu mai rimine nici de seming — si fatr-un alt an deloc. (Aparte.) Ce are ? LUCHIANU : Da, proiecte si ar proiecte. (Se apropie din now de mast.) Dar balta ce ne-a dat? CONRAD (linistit): Nu pot si va spui hotirit, fiindcd nam jncheiat toate socotelile, Cred {nsi ch se ridici pini la vreo 9000 fr. LUCHIANU : Anii trecuyi aveam cite 11 si 12 mii. CONRAD: Se poate — dar cu sistema aceea de exploatare, in cinci ant nu mai aveti peste. LUCHIANU : Da’, ma rog, cu. moara si cu pidurea? Ai cheltuit 6000 de franci pentru o barack, pe care eu as fi facut-o cu 200 de galbeni. CONRAD: Se putea face si cu 200 de galbeni, dar ar fi fost 0 adevi- rata baraci. Acum tot are aparenyele unei case: ¢ tencuit%, ¢ ta- velité cu fier, LUCHIANU (iritat din ce in ce mai mult): Dar pédurea, pidurea? MA puneai la cale so dau cu 3000 galbem, cind ea face cel putin 3500 ; Sotir mi-a dar 3600, CONRAD : Mi iertayi, dar cu mine magi vorbit un singur cuvint des- pre piidure. LUCHIANU : Cum? va si zici ma faci si mincinos. Eu mincinos! Eu? CONRAD: Nu zic asta, dar... constat ci cu mine n-ati vorbit nimic despre pidure, LUCHIANU (furios): Domnule, daci din noi doi minte cineva, acela, desigur, esti d-ta! Auzi2.. Dup% ce imi face cele mai picitoase invoieli cu fSranii, din care pgubesc suti la suti; dupd ce nu bagi de seami la tocmeli si strick tovdauna prequrile; dupi ce ¢ nepastitor, ca un strilin, de tot ce este al mosiei... — indrizneste SA ma si contrazic& !... Eu mint, asa e? (Conrad, ramas incremenit de acest limbagiu, nu rispunde nimic. Luchianw se indigneazi si mai mult.) Aga e, domnule: eu mint? Mint eu, care te-am strins dupe drumuri si iam dat adapost in casa mea; te-am ridicat in rindul oamenilor, te-am imbog’tit!... Mint, ha? $i dumneata care mi... frustrezi la fiecare miscare; d-ta care ai sume depuse pe la biinci ; dumneata care te crezi 0... nu mingi!? Rusine, domnule! Rusine... si ma furi | CONRAD (incremenit, dupa o lungé lupté cu el insusi, are un moment de furie — si facind doi pasi catre Luchianu strig desperat) : Ea Finele actului 687ACTUL AL TREILEA Salonagul Mariei, mobilat simplu dar elegant, Pretutindeni obiecte de arth si etagere cu mici lucruri femeiesti, La stinga si la dreapta, in planul al Il-lea, usi de intrare, In fund, spre dreapta, camera de dormit a Mariei. La stinga planului I, tun piano american Kaps; pe dinsu, aruncate note ta dreapra sien stinga. SCENA la MARIA, LEANCA LEANCA : De, cuconigi, asa zice neamyu. MARIA: Spune-i ci aja am zis eu.. si pund saua pe calul cel negru. LEANCA: Zice ci ¢ iute si nirtivas. MARIA : Si fack cum am zis, Du-te ! LEANCA (care iese cu un aer de surprindere — aparte): Doamne fereste, zhu, ce-o fi avut cuconiya 2... De i-ar fi de-a bund! SCENA Ila STROE, MARIA, SUBPREFECTUL Subprefectul ¢ in haine de viniitoare. Cind intra, ca si st Gebaraseze de prea multele lucruri ce avea cu dinsul, las un revolver pe etajera cea mai apropiati de use. MARIA: A! Sositi din Bucuresti STROE: Da si nu ne-am fi grabit s% venim in halul acesta, dack ea nay fi avut sii fac o surpriz’, si daci d-nu subprefect nu sar fi grSbit &X meargi la vinStoare, E pasionat ca un adevirat vind- tor, si cu toate astea trage foarte prost. * SUBPREFECTUL : Esti foarte bun! (Catre Maria.) Trag ceva mai prost decit ua bun vinitor, dar asta nu m& va impiedica de a va aduce astizi cele mai frumoase prepelite. STROE: Tu crezi cd prepeligele sunt ca vatdyeli de la tact: si stea la poruncile d-lui subprefect, cu rindul. * Propuneri, de modificdri, ale lui Duiliu Zamfirescu, fcute cu _creio- nul, pe manuscrisul I: ,...daci_d-l subprefect nu ar fi venit intr-adins...", pun adevirat Nemrod. pastrate la transcriere in manuscrisul: II. 688.SUBPREFECTUL + Esti riuticios astzi. (Cate Maria.) Domnisoar’.. (Inchininduse.) Veti vedes eine are dreptate, , volverul pe etajera de linga use.) . (Tese, uitindu-si re- SCENA Ilka STROE, MARIA, STROE : Ei! Ja ghiceste !.. MARIA (veseld) : Ce s& ghicesc? Poate ci te-nsori si ici pe Elena, STROE : Vail... Da? ce rau gi-am fScut ? MARIA: A te-nseli: Elena e mult mai buna decit o crezi... Dar, in sfirsit, care tie surpriza ? STROE : Ghici MARIA (gindindu-se putin): Esti amicul d-lvi Co impzeun’ si... STROE: Conrad? Pe dinsul nu l-am vazut inca... Nu, n-ai ghicit. Pri- veste !... (Li arati o bucati de note cu un portret pe dinsa.)* Nu te-asteptai, nu este-asa? Judec cit plicere mi-a ficut, Le-am gasit din fntimplare la Ghebauer. MARIA (fara a fi ingeles bine, ia notele distrati, si le priveste, dar ca si cum nu lear vedea): A STROE: Am stat o zi numai in Bucuresti, dar am aflat lucrusi care imi vor fi de ajuns pentru o lund. MARIA (asemenea, sezind pe un fotolin si raminind ginditoare, fara a asculta): Da?... aga lu. STROE (téind foile la 0 carte pe care a gisit-o pe mast): Stii ce san- timplat amici tale din copilirie 2... Zoe... Stil, MARIA (asemenea): Da! da! STROE: D-abia s-a mfritat, si se desparte de barbatu-séu.. Dar e 4 greseala pirintilor: au miritat-o fark voia ei cu Berozescu. MARIA (asemenea): Zoe... nefericiti !... Agi vorbit poate 1 * Aici, o novi marginald pe manuscrisul I, cu cerneal violet, dar un scris greu de identificat — in orice caz nu al Jsi Duilim Zamfirescn, nici al lui Vellescu: Ce vede?... asta p. publicu de Ia galerie nu vede ce e pe hivtie...“ Ca urmate, o replicy adugaté, tot pe manuscrisul I, cu creionul, de Velleeu, pistrat Ja transriete th mantscrisu) 1, dar £08 fnerebarea imal : »ELENA : Portretul viu? A! est charmant! Dar de cine 2 589STROE: Nicidecum... nimeni nu o invinovayeste: toa lumea stie c& Rerozesct) ¢ un nitirin! Pane INu mai am ce-ti spune asupra ia, (amenet,) At hat hal.. O alt noutate: d-nu Tyoreann, des- pirvie de trei ani de nevasté, 0 vede la opereta german... naiba sie ce fel de palirie purta, ck s-a amorezat de nevasta sa... Si de-ar fi numai atit! Intilneste pe iubitul cucoanei, care-i poarti acuma simbetele, si la club, tranc un duel ! Nu, e& e ciudaté lumea astal... Vedi cite nici in vis n-ai visat- Da Sofia Stegireanu ! A. gisit mijlocul d-a face lui Stegireanu de dou’ ori cite doi copii... si bie Pandelescu si plinge ci nu poate sX aib% nici macar de doui ori cite o jumftate, ca sd-i faci unu fntreg. Ej bine! stii cot. ag vrea si sein ce idee ai? Care fiinyi e mai stupid’ pe lume ? Sti 2... Nu ?... Destinul, MARIA (abia zimbind) : Eu era sh zic eX ¢ Pandelescu. STROE: A! netigiduit, aici el nu-i tocmai tocmai degtept, dar s-acolo tot destinul e amestecat. MARIA : Ce bine faci c esti vesel. STROE: M-am convins ci-n lumea asta trebuie si te grabesti. Si si rizi de orice lucru, ca si nu fii silit, un ceas mai tirziu, si plingi. MARIA: Cit dreptate ai! SCENA IV-a Aceiasi, ILEANA ILEANA: Cuconité... Madama a prins voalul pe palirie cum agi po- runcit — poftigi si-1 incercayi ? MARIA : Da, da... STROE: Ieano, adu-mi un pahar cu ap... numai spune feciorului si mi scuteasci de vecinicul serbet de zmeuri. (Ileana iese, spre a reveni.) MARIA; Mi ierti... numai un moment... (lese.) SCENA V-a STROE, singur, apoi ILEANA. STROE: Sitmana fati!... nimic nu o poate inveseli, O vid eu si paring ei n-o vad... Ziv! au mi voi insura niciodati, de groazi ca zelul pirintese si nu mi indemne a-mi sacrifica’ copiii. 690ILEAl NA (aducind un pahar cu apt): Poftisi, cuconasule, vi bam adus eu. STROE (finind-o in faga lui cw tava in mind): ta spune-mi, Teano.. Stii oX ai crescut ? Te-ai fcur bunt de miritat. ILEANA : Of! Cuconasule, numai de miritat nu-mi arde mie. STROE : De ce? ILEANA: D-apoi... am vizut eu pe cuconiga cum plinge intruna de cind a dat in dirdora maritigului... STROE ; Cum adic ? Maritigul e lucru rau ? ILEANA: Nu zic tocmai.. cX de, aya a [sat D-zeu.. De! cind se brodeste bine... fi place si lui, Dar uneori ¢ foc... mai bine si im- pletesti cosija alb3. STROE : Poate voi fetele de sar si aveyi dreptate a va plinge. ILEANA: Ba zu, mi noi. Dar la boieri... Sunt nevoiele mari: pini se aleg, vai si-amar — mi-era jale de biata cuconija Marioara cind venea asti-iarnd, la Bucuresti, de la baluri, tocmai despre iva... gilbejitd de osteneali. Tirts, gripis, di D-zeu de se plac tinerii... apoi alti dandana pink si ajung cu tocmeala boierii cei bitini — si cind e¢ si zici Doamne-ajuti.. te misi ce se mai intimpl’ si strick ar nunta. STROE (atins de naivitatea si franchefea ei): Lencuyo, vorbesti ca om cuminte. si cind te vei m&rita sk stli citi fac un dar de nunti, n ILEANA: Sarut mfnele, conasule... te gtiu toyi c& esti darnic. (Se aude afaré vorbind ; Sotir Micronescu si d-nu Luchianu, Meana iese cx tava.) STROE: A!* i:auzi, d-nu Microneseu... (Aparte.) Si nam chef si-i vid mutra (Citre Leanca.) Eu ies, w fS-te mai caresi prin cask gi cind or pleca boierii, vino de-mi spune, Sunt jos, in cancelarie. LEANCA : Foarte bine, coconasule. (Las tava din mind si are aerul d-a sterge mobilele.) * Pe acelasi manuscris I, tn dreptul nove scenice despre apropierea lui Lachianu sia lui Sotir, Duilin Zamfirescu noteaz’ marginal, cu cre- jonul: ,,Trebuie cu sfirc* — si subliniazi! Tor el taie ultimele dowd zeplici ale scenei, dup ce ficuse in ele dou’ mici modificiri, cu cereals violet ; in locul acestor replici apare in manuscrisul II, drept replici final, observatia lui Stroe : »STROE: ..Pe onoare, iati o fati de la yark care are mai mult bun-sims decit pipusele din saloanele noastre..." 691SCENA VLa D-nu LUCHIANU, SOTIR Luchianu si Sotir intr’ citind Monitorul oficial * SOTIR: Poftim!.. pe patru foi se gine pomelnicu. (Vrea si-si puie ochelarii.) LUCHIANU : Nu se poate altfel. SOTIR (citeste prost): Ta te uit. (Citeste.) »Mare cruce: d-nu Titig... Tisig... opulo fost ephor. (Citeste fara a face diftong din p si bh.) LUCHIANU : Da, fostul efor la Spitalul Brincovenesc, SOTIR : ,,D-au Caraiman fost am LUCHIANU : ...dor £ ambasador. SOTIR: ,Fost ambasador...© Ei, p&i! ce mai zici? Mai departe (ci- teste), yin gardul de., com. coman.. coman.. comandor..." LUCHIANU (reper) : In gradul de comandor. SOTIR: ,,Jusufachi Bes... Beslegescu, mare comerci... ante de po! Poftim. Auzi tari, si dea medalie la comersansi de porci! LUCHIANU: Zi-nainte, zi-nainte. La dat decorarie, nu medalte. SOTIR: ,E. LUCHIANU : SOTIR: Ile Suyaridi, fost pore... fost proc. proc procuror fa... Inilpmea..." Si le ia dracu de slove cis numai cit niste boabe de nisip ! : LUCHIANU : Zi, zi. SOTIR: ,Inal... ta, la Inalta Curte de compt.. compoturi, compturi Da’ ce picatele nu-i zice conturi, ca oamenii.. (Intreabi pe Lun chianu.) La Curtea de conturi, ha ?... LUCHIANU : Se vede treaba. SOTIR: Auzi, frate!.. Ei, si dack a fost la Curtea de conturi, sia dea mumaidedt medalie? Asa multe — oi fi fost si eu! -ambasa..." Tlie, frate. * Aceste tei indicapii: scena, prezenja personajelor si migcarea lor — sint tilate in manuscrisul I cu creion negru, de Duiliu Zamfirescu, ca urmare a faptului ci intreaga sceni a lecturii Monitorului oficial ¢ mutatd ia Finalul scenei 1 din actul If (veri vol. de fay, p, 672—673 si nota XX de subsol.) Textul vizat pentru transfer, care se intinde pe toati scena a Via ¢ marcat vertical cu ua alt creion negru, care a scris marginal, in lung: »Si se weack in alti parte‘, Poate fi insemnarea unui lector din Comi- tetul teatral. 692LUCHIANU : Va supiri guvernu, dele Sotir ? SOTIR: Apoi bine, unde sa mai vazut asa poznd: a ajuns si cauti cu lamfnarea un om nedecorat, cocoane Alecule. LUCHIANU : Ia mai zi, zi-nainte... SOTIR (reluind, citeste): ,d-nu Petre Zanof, mare ho... hor... tic... ticul tor — mare horticultor si membru in con... si... ial comunal. Poftim! »D-nu Sot.. tir (Vorbeste.) Acuma }-a gasit si-1 cheme Sotir, (Citeste.) ,D-nu Sotir Mic... Mi LUCHIANU : Mic, mic, da’ ia vezi. SOTIR: ,Micro... nescu, mare propri, Micronescu ? Eu ? LUCHIANU (zimbind): S& vede... (IU ia de mini.) Te felicit, cuscre, sila mai mare. (Se sirutd.) SOTIR : Eu?... Bati-te, cucoane Alecule., Comandor! Bravo !... Ei, da! Aga inyeleg, m& rog. Iath ci-neepe a se recunoaste me: (Se uit la numérul Monitorului) Nr, 5275... Aha!... Bravo. In. sfirsit, si guvernu ce-o sii faci? Alege si el pe oamenii mai cu dare de min, mai cu greutate, mai... mai... drepti... mai cinstigi.. sen yelege. (Pe cind zice cele din urmi cuvinte, Leanca are si anunje pe Stroe, Micronescu ia pe Luchianu de brat si ies incet pe una din usile laterale. In acelasi timp, pe usa opust intrt Stroe urmat de Conrad.) etar®. (Vorbeste.) Cum? Sotic SCENA VIl-a STROE, CONRAD Conrad inte abatat si palid CONRAD (dindwi mina): Sunt fericit c&i te intilnesc... altfel nu stiv cum as fi iesit din situatic. STROE : Ce situatie? CONRAD : Am venit intr-adins ca si STROE : M . CONRAD (cit impetuozitate): Crede-mi, nu poate fi pe lume om mai nenorocit dech mine. (Preumblindy-se nervos.) STROE: Dar ce e? CONRAD (venind linga Stroe): Ixi pow w inch un om fra onoare... sant un ho ca eu... Eu ?.. sunt 693STROBE (netngelegind) : Ai ianebunit ? CONRAD: Fu, care de trei ani nu fac decit i lept spre a sca acest om. STROE : Dar ce ai, frate ? STROE: Cum... Unchiul tiu te-a binuit ! pe tine 2. CONRAD: Banuit 2... Insultat!.. insultat ca pe cel mai de pe urmi dintre oameni, tratat ca cel mai misel dintre lacheii sai, Ob! si Si nu poyi micar cere socoteala cuiva de accastii insulti |... STROE: Va si zicd e grav. Dar ce sa petrecut? (Dupi o pauzi Al Sotir |... $i numai dragostea Mariel te face si te sactifici astfel ! CONRAD: Si datoria.* Ji-am mai spus-o, tu o sti, onoarea tatilui meu, onoarea numelui familie? noastre a fost, din nenorocire, sei- pate de dinsul. Oh! dar sunt platit, cred, de aceasti datorie: averea acestui om mic la suflet este restabiliti prin stiruinta, prin munca, prin zelul si devotamentul meu!... Acum pot pleca cu suflerul mulyumiz, cX am pliut prin suferinye binele ce ne-a facut. Da, Iam furat!.. cici am citat si-l scap.. gi astfel am fost silit Xi ascund toate foloasele ce tigea din mosiile sale... lam silit SX nu-si mai risipeascX averea, ca si-l scap de ruind... ji drept risplati... sunt. Tatil. Astfel Lam furatt... (Conrad se apropie din inttmplare de masi, pe care este caietul cw portreiul Mariei, Privind portretul tice Ini Stroe.) Yak ce mi mai tine. Da, asa este... Maria... Ea ¢ ingerul care m-a sustinut in ceasurile * De aici, pin’ Ia propozitia care incepe cu: ‘Da. l-am furat...© etc. — tirada are urmatoarea formulare in ma- nuscrisul IT »CONRAD: Si datoria. Oh! Razbunarea mea va fi zdrobitoar: Speram... asteptam momentul de a avea probe despre nevinovayia tatélui meu... sunt pe tirma adevarului... pind atunci ce si fac ?.. Pozitiunea mea aci mma se mai poate sufert... S-apoi, oricum ar fi, acest om care mis aruncat insulte in faya, este acela care, dupa ce a plerdut 40.000 pentru tatil meu, apoi s-a ingrijit de mama mea siraci si de copiliria mea... Sunt dator acestul om !... STROE: Dar esti plitit de acest ingimfat... Averea boierului mic le suflet este restabiliti pein struinga, prin munca, prin zelul si devotamen- tul hut CONRAD : Da, insi imi mai rimine o datorie de implinit si voi pleca umit ci am platit prin munci, sacrificii si suferinge, binele ce ne-a facut. Da! Lam furat |..." ete, Alte modificiri notabile in manuscrisul I nu sint, decit doar speci ficarea, la un moment dat, despre Conrad: ,.uplingind de tarbare" 694mele de dezgust si descuragiare 1... Eat... Hal.. pe care D-zeu a lisat-o ca si fiu printr-insa fericit gi nenorocit tordeodari |. (Ia portretul si-l priveste. Técere lungi.) * SCENA VULa Aceiasi, MARIA Apare imbricaté in amazoani; surprinde pe Conrad cu portrenl ja ming. MARIA (fara a ridica ochii in fapa Iwi): Este dar adevirat! Pleci miine, d-le Conrad ? CONRAD (cu timiditate): Da, d-soar’, si am vent tocmai pentru aceasta, ** MARIA: Dar cine sar fi asteptat la o plecare atita de grabnici ! CONRAD: Afaceri de familie mi silesc si mi-ntore in Franja. Plec chiar miine, MARIA (cx o nuanpi de amirdciwne): Al... D-le Conrad, credeam ci vei sta cel puyin sX fii fay la nunta mea! CONRAD : imi pare riu din suflet, d-soard, nu va va-mpiedica deloc de a fi fericita STROE (aparte): D-zeu stie ! MARIA (rizind): Fericité!... Sunt fericiri, dle Conrad (cu agitapiune jebrild, muscindu-si batista), pe cari le platim prea scump. Oh! negresit, sunt foarte pusine femei at’t de mulgumite de soarta lor, ca mine !... (Trece inte dingii.) Stisi c& noi, femeile, suntem numai aceea ce ne facesi si fim... Suntem bune, negresit, fiindcS si d-voas- dar, crede-mi, lpsa mea In. dreptul finalului_ticadei, marcat pe manuserisul I, cu douX linii verticale, Duiliu Zamfirescu noteaza: Se lingeste aci — pledoarie amoroasi“, Insi in forma final’ a aceleeasi rep 1, eae transerisi aidoma — deci observayia marginala, desi caligeafiard de cl, nu e opinia sa, ci a vreunui lector, poate din Comitetul teatral. *»' Modificare, cu creionul, a Jui Duiliu Zamfirescu, pe manuscrisul I: »Da, d-soar’, si venisem tocmai si-mi iau rimas bua“. Figureazi intocmai in manuscrisal IL. “ Adzos cu_creionul negru, al lai Duilia Zainfurescu, pe manuscri- sul I: ,Credeam c& te intereseazi mai mult soarta mea". Reluat in manu- serisul II, care, in acest punct, noteazi intentia initiald a unui deraliu de joc scenic: Conrad face o migcate repede prin care comprim’ o durere la anima". 695 ' i ' { {crf suntesi buni; avem simyul fericiris, pe care o gisim in da- | torie.. Oh! desigur! Viaya noastr este oglinda sufletului d-voas- tai: ciad el e mare, noi suntem bune; cind e mic, mici si rele suntem si noi, (Rizind cu hobot.) Feriare!... Unde este ea? In care lume se ascunde? In ce o aflim noi*, aceste sdrmane creaturi slabe, supuse neincetat la legile ce d-voastri ne impu- nefi2.. (Cu un ris silit.) Fericire!... Da, fri indoiald, voi fi fe- riciti.., mintea si mima mea se-neacd de fericire, (Ca mai sus.) Ce vorbe mari entre o minte ca a mea CONRAD (confuz); Dar... d-soari... d-ta.. MARIA : Fericiti, negresit ! lumea intreagi este a mea! Voi alerga Is baluri, la curse, la palat. Voi fi pretutindenea unde va fi serbare si nebunie! iar povara luxulur si a bogitiei mele imi va prea usoard !.. Voi fi priviti cu gelozie de celelalte femei! Voi fi ad- miraté, da, admirati!.. imecati sub flori!... Strilucind de dia- mante!... Bogati!... Fericiti !... (Ajunsti la 0 mare excitagiune ner- voasit, voieste sé rid inci, dar o podidesc lacrimile.) Lumea! Lumea intreagi va fi a meal. (lese cw precipitare.) SCENA IX-a CONRAD, STROE Amindoi rimin intr-o lung’ ticere, | STROE (foarte emofionat): Sarmana copili! cit trebuie si sufere ! CONRAD (zdrobit} : Suferi... Dar, oare, ew nu sufat ? * Replica ia alt curs in manuscrisul I : win ce o aflim noi? in orgoliul d-voastri nemisurat, care vi face a indbusi o fericire, ca si o nenorocire? Noi nu stim, nici nu calculém ceea ce ne pistreazi viitorul, in nor nici un calcul nu stinge durerea saz | bucuria ! sufletul nostru se deschide simplu si sincer ca si o floare, pentru ci nici orgoliul, nici ura nu-l poate nibusi! CONRAD (exasperat) : Dar !... Domnisoara... D-ta... MARIA (repede): O! nu, nu, ghiaya nu arde... ea... inghiat omoari... Si nici nu ne putem apara, [noi suntem nigte sirmane creatu slabe], Suntem supuse nefncetar la legile...” etc. Tn rest, o singurd replicd neutr’, un,dar* confuz al lui Conrad, urmat inst’ de notatia scenici: .Comprimind cu mina repede o durere launerica® : 698' : 1 STROE (aprins): Eil dar w esti orb! Nu vezi, nu simp ci aceasti sirman& creaturX te iubeste ca pe un D-zeu ? CONRAD (sezind pe un scaun): Ab! esti fc mili ! legi nimic! Priveste-mi, eu n-o iubesc 2. Atanci nu-nye- STROE: Ei, dar.. de ce-ti impui gi pe si ei aceasti siuuagiune ne- norociti de dram, gi nu te duci so ceri la piringi, ca orice om care iubeste. Cred ci o merigi, cici ai dobindit-o printr-un devo- tament frX margini. CONRAD (dind din cap): Dar bine, n-ai ingeles nck dureroas fiune in care m& gisesc? Adu-ti aminte (lese gesticulind, urmind pe Luca.)* Urmeazi scena XIl-a, manuscrisul I, cu Conrad singur o clipa. In mine Conrad stm c& pleact miin 700D-na LUCHIANU: Da, cusc au le faceyi si la Camerk. CONRAD (apropiindu-se de d-na Luchianu): Sirut mina, doamn’. D-na LUCHIANU : Te duci 2... CONRAD: Ag mai sta cu plicere, dar trebuie si isprlivese nit (Se inching $i iese.) , Mumai si-ngrijiyi ca aceste cadourl st socoteli... SCENA XV-a* Aceiasi, afari de Conrad SOTIR (ameningind cu degetul in urma lui Conrad): Te iavig eu pe d-ta! In sfirgit, cucoana Lizico, lam dat pe fay Inainte de aceasti scend figura, in manuscrisul If, una in in- sregime nou’, confruntarea iatre Conrad si Luchiane (scena XILD). »CONRAD (vizind pe Luchianu, face 0 miscare de minie): El! LUCHIANU (calm): Stipineye- minia, dle.. Recunose cf am fost foarte aspru cu d-ta... CONRAD (cu ddemnitate) : Dele, nu am dreptul a-fi cere d-tale soco- teali de asprimea si nedreptatea insultelor ce micai aruncat in faya 0 zi vei injelege purtarea mea, Socotelile, cred, le-ai cercetar. LUCHIANU : Insircinatul meu mi-a adus toate actele, toate comptele si casa concord’ cu aritSrile d-tale. Dupe cele ce s-aul petrecut intre noi. CONRAD: Nu mai pot sta in casa d-tale. LUCHIANU : Imi pare ru ci m-am Tisat a fi amigit (ou atita usu, ring — cuvinte terse]... Cunose pe cel ce a urzit aceasti intrigi, il voi rispliti dupe cum meriti, (Scoate un portojolin din care scoate bilete de banci.) Am vizut ci cemuneratiul cuvenit d-tale nu Lai oprit. (Numa. vindu-i biletele.) Tat& 30.000 fr., la care est: indrepriyit pentru doi ani 1/2. CONRAD (cu demnisate, Inindu-i); Vi mulyumese, dle. (Inaintind spre Luchianu, care voia sé se retragi.) Acum permiteyi-mi a vi fnapoia geeasti sumi.. (Pune biletele pe mass.) Tatil meu vii ators 40.000 de 1, Shen LUCHIANU (nedomirit) : Cum tatil d-tale ? CONRAD : M4 numesc Alexandru Martinian. LUCHIANU : D-ta ? CONRAD : Da, dele. (Puntnd 0 birtie pe mast, pe care a scos-o din sin): Tark ‘si_o poligl pe care o voi pliti negresit, pria munca mea... Acum sunt plitit de d-ta.. [de d-ta care méai iasultar ca pe cel din urmi dintre lacheii d-tale. 701D-na LUCHIANU : Pe cine ? ELENA (repede) : Pe cine? SOTIR : Cum, nu stiji? D-na LUCHIANU : Eu nu stiu nimic. ELENA SOTIR: Vai de noi!... Pdi bine, Ysta v-a furat pind cind sa chiaburit, mica spus si d-nu Luchianu. D-na LUCHIANU : Cine? SOTIR: Ia, franuzu Ssta. Vezi bine! se duce, c& ¢ om bogat acuma. D-na LUCHIANU (indignati): Ce spui, dle Sotir!... Vorbesti lucruri pe care au Te cunosti. ici eu, SOTIR: Ce-gi spui cu, V-a mincat pin’ acuma cel pusin.. (se gindeste) 10,000 de galbeni. Si ceea ce m% mir mai mult este ci d-nu Stroe ¢ prietenul lui, D-na LUCHIANU : Dar noi toti fi suntem prie SOTIR: Imi pare riu — dar ea n-am bund pirere de cei ce stau in prietenie cu dinsul. Dena LUCHIANU: E grav ceea ce spui d-ta, si ar fi de dorit SX mu mai xepeyi lucrul acesta si catre alpii. ni. SOTIR : Eu am invisat & cunose pe oameni si fi cintiresc repede. Acest Conrad ¢ un... siret si jumitate. V-a furat destul, credesi-mi pe mine, ELENA (indignaté): Allons doncl.. esti. esti imposibil cu acuzatia d-tale. LUCHIANU (atins): Dele... Alexandre t.. CONRAD: [Acum te intreb pe d-ta: spune-mi, puteam S-4i cer d-tale... tocmai d-tale... socoteali de insulta ce mi-ai aruncat in fayd ?— replici tliat cu creion negra}. Coea ce mi consoleazi, d-le Luchianu, este ci mimic din ceea ce ai binuit nu m& mai poate atinge. LUCHIANU : Crede-mi... Recunose acum CONRAD: Ai fi putur impune tcere oricirai mizerabil clefetitor... dack ai fi avut destulii credintd in mine. LUCHIANU (urcind): Aud vind... te z0g aici 0 vorb% din tot ce s-a petrecut intre noi... Vreau sii stiu tot adevirul... CONRAD : Permiteyi-mi a mi retrage, (Jese prin dreapta in fund.) LUCHIANU : Sotir!... O! acesti oameni!.. Nu vreau si-l vad. (Iese prin usa lateralis din stinga.)* Urmeazi scena intrigii lui Sotir 2a faya d-nei Luchianu, 702+ ce 1.) d. SOTIR: E, he! cuconigi! Am vazut eu multi d-Sstia, cdlugdri cu dracu in rasi, Eu stiu ce-i paraua. Banul meu e muncit si innodat de mine ca Sse inmulteasci, si cind vid fnselitori pe lume m& supra. Crede-ma, cunosc foarte bine treburile.. Am destuli experiensi. D-na LUCHIANU : Auzi ce infamie ! ELENA: Mé-ntreb, dile (citre d-na Luchianu), cum ti zice? — (adu- cindu-si aminte), dle Sotirache, in ce fel de lume yi-ai ficut Iunga d-tale experiemi, c&ci en am fost de fati cind d-nu Conrad a pe d-nu Luchianu de a-si vinde mosia, plitind datoriile cu economiile ce facuse, SOTIR (far asi pierde cumpitul): Asta o ficea ca si-i spoiascd ochit si mai mult ELENA (depiirtindu-se): C’est une infamie! (Se-ntoarce repede.) Al. Acuma mi-aduc aminte. Stu, stiu. Auzi?.. Ai aceasti uri contra dui Conrad, c& te-a impiedecat sf cumperi mosia tu. SOTIR : Da’ de unde o mai scosesi 2... D-na LUCHIANU (intrerupindw-l, il ia de brag ca sé iast): Oricum si fie, e bine si nu mai repeyi lucrul acesta, idem in gridind s-ajteptim copiii, SOTIR (Jeyind) :.. SX mi fereasc& D-zeu, eu am destule pe capul meu... (lese.) * Pin aici, replici inversate, dteva climiniri, clteva inlocuiri de cuvinte ; de aici incolo, scena e novi, in manuscrisul T »O SERVITOARE (cu 0 hirtie in mini): Cuconita [Ik2i] pachere de la Bucuresti, cu hirtia asta. SOTIR (luind birtia): A! Al. Stix ce este... tor deale mele... ME jertayi, vreau si vad de au ajuns in bunk stare. (Le cerceteact fark a vedea pe femei cind iese.) ELENA: Auzi infamie!.. Conrad hof!.. El, onoarea personificati. D-na LUCHIANU (abaturi); Este un om riu acest dena Micro- nescul.. Crede-mi, Eleno, noi facem o greséaki de a ne farudi cu acest fel de oameni, Sunt mihniti pind in adincul sufletului, am aevoie de ami schimba gindurile... Iarti-ma L.. (ese foarte abiituti.) ELENA (privind-o iesind): Numai mami si au fin! femeie... si cit uebuie si fi suferit in viata sa! A! mor de urit ac seria surorii mele, Plec in voiagiu !... (Iese.) a venit dou’ Sfinti si 703SCENA XVI-a* ELENA, mai pe urma CONRAD ELENA: Auzi da infamie!.. Conrad hoy!.. El, onoarea personifi cati. A! Iucrurile acestea te indigneazd. Eu am si m% hotirise si-i spui tot... CONRAD (intrind): Sunteyi singuri... Cauram pe d-nu Luchianu.. ne s-a-ntors ined ? ELENA : Nu, inci nu s-a-ntozs, dar... CONRAD (orind si iasi) : M3 jertayi atunci... ELENA (imergind repede catre dinsul): Nu, nu, tocma dimpotriva, as dori si stai un moment, am si-yi vorbesc, Eu sunt foarte usoar’, au e aja? MA judeci ca pe un fel de pasire nebunateci, la care te isl cu plicere, aburind prin aer, dar n-ai vrea niciodatt si © tii in colivie, Spune drept, mi crezi o nebuni, nu e asa? Ei Dine, te-ngeli. (11 ia de brag gi-l aduce pint in faga scenei.) Vei vedea indati. Spune daci nu te astepyi acuma la o declarayie de amor. (Conrad vrea sii protesteze.) Protestezi degeaba, toyi birbatii sunteyi totuna, si poate ci d-ta esti mai bun decit togi.. De aceea merigi si se intereseze cineva de soarta d-tale. * Inaintea acestei scene, manuscrisul IT aduce un amplu monclog — scena XV — al lui Sotir. »SOTIR (singur, intr necajit, crezind ci cele dou femei sunt in scent): Ei! ce ari e asta? Toatt lumea te insali.., inchipuiti-va... A! Nu sunt aci... Dar ce naiba au... Eu cam fncep a m& satura de nazurile boieresti... Cocoanele astea se cam witi nu stin cum... Jin fard ragne la veneticul acela de Conrad... Cuscrul meu m-a scos din pepeni ct igo- moniconul lui... da’ ce ?.. nu e Constitutie sumtem tna si una acum |, Him! mise pare ci am fScut mare prostie de m-am fncuscrit cl dinsii... M3 iau cu, om in toata firea, dupa Luca... el, de! o fi... La ametit [ciocoaicele] cocoanele cu marafeturile si..colachiile lor... Casi ¢ asta?.. Nu e mini de fier... nue stipin aici2!.. Unde mai pui si pe obraznicul acela de Stroe, care mereu-si bate joc de biiat... Him !... Ei poate nu e tirziu... slava Damnulu, fete sunt destule... [prost ce sunt] Ma ruga pentru fata lui Hag... Stincusor... negustori... oameni cu avere nu glum3, zestre 25.000 galbeni... gindeam si eu si ne ridicim la obraze dar m-am fript! Zu, Luca e un. prost.. asa 0 sii zic.. na pierit lumea! Ce atita zor pe el... de m-a zapacit si pe mine... Am si vorbese dow3 vorbe d-lui... cuconului Aleco... vreau si m& lamuresc mai bine... si cu_zestrea ce bruma e... nu e Jucru limpede ! (Jese.)* In continuare e scena cu. confruntarea Conrad—Elena, inceput in manuscrisul II, sub 0 zodie de veselie a lui Conrad si de indignare a Eleni impotriva miseliei lui Sotir, de compitmire ‘pentru. d-na Lu chianv. 704CONRAD (cu putin ironie): Al m& protejati! Suntesi foarte bunk! ELENA: Poti si fii ironic, cX eu nu m& supiz. (Lasindu-l de bray, rimin fap in fapié.) Am auzit c& pleci. E adevirat ? CONRAD : Sunt silit.. Afaceri de familie mi recheam% in Franja. ELENA: Jarti-mi sii spui verde ci mini. Nu te recheama nici o afacere, si pleci pentru alt cauz’. CONRAD (aparte) : Ciudati fipturi. ELENA: Eu am ingeles toate Iucrurile, Tubesti pe Maria. i pleci pentru insulta teribilX pe care gia facuro d-nu Luchianu, binuin- du-te ci] ingeli. CONRAD : Doamni !... ELENA: Acesta este adevirul, Pleci din cauza d-lui Luchianu, si d-au Luchianu a facut acest Iucru neauzit, din cauza d-lui Sotirachi. Tyi mirturisesc cX pentru mine d-l acesta este o canalie cum rareori ai ocazia SX intilnesti. CONRAD (rind stl apere): Dar, doamni, au cr 1 cunoasteti ELENA (oprindw-l): D-ta nu stii c& eu am fost fayi la cea dint scend urziti de acest intrigant. Ti-aduci aminte, acum citeva zile, cind se tocmea cu d-nu Luchianu asupra unei mogii, d-ta ai ine tervenit, declarind c& poti pHiti suma pentru care mosia era an- gajaté la Credit, si astfel d-nu Soticache pierdea cfgtigul sigur cei da afacerea cu d-nu Luchian. CONRAD (aprins) : Cum ? Credegi... ELENA: Nu cred — stiu pozitiv, sunt convinsa. CONRAD : Sotir ! ELENA: Un intrigant, care ¢ fn stare si vingi de patru ori pe Cristos, dack aceasta i-ar da un cistig de patru oni de mare, M1 sup&rai in calculile lui, A voit si te inlktureze sia réusit. CONRAD (cu indignare): Ce si mi-nlitureze?... Mea dezonorat. Esti sigur c& el 2. ELENA: Sunt convinsi. De ce au rimfi si nu caugi prin toate mijloacele s&-i dai pe fay infama intrigi ? CONRAD (cw tristefe): Degeaba !.... ack denu Luchianu n-a avut des- tli credinsi in mine, incit sti impuie ticere acestui mizerabil dlevetitor, e dovadi ci insusi el nu ma respect indestul. E mult mai cuminte si plec. (Se aude 2gomot la usa. D-nu Luchianw ride in hobot.) sa CONRAD: M& rog, nici o vorb3 din toate aceste, nici chiar c&tre dena Luchianu. 705SCENA XVIII-a* Aceiasi, D-na LUCHIANU, SOTIR, D-nu LUCHIANU, SUBPREFECTUL. D-na Luchianu la brayul lui Sotir intra intli; apoi inte d-nu Luchianu si subprefectul tn haine de vindtoare. LUCHIANU (rizind) : Va si zie tot dreptate avea Stroe. Unde-i Maria si vada isprava d-lui subprefect (rizind): doua prepelife! numai doui ! SUBPREFECTUL : Credefi-mi cX nu erau, toatl fineaya aceea ¢ bitudy, LUCHIANU : Ei, Sotirache! tu mai tagi cu puyca? ori a ruginit oyelile. SOTIR: Ehei! cucoane Aleco, daci d-nu subprefect ar fi avut otelele ca ale noastre, au era si se-ntoarci numai cu dowd prepelite ELENA (scofind 0 pasire din geanti — ride): Sarmanele, sunt si berce. (Catre Conrad.) Ce vici, d-le Conrad? (Tine prepelita d-un picioy in aer.) Parcd sunt eu cind sunt imbrcatd in Water-broof. (Rid tofi.) SUBPREFECTUL (citre Sotir): Cit despre oyele, v-asigur cX le am foarte bune. Am o pusci minunati. (Ia pujca si le-0 arate. Toft s-adunii in jurul Iui.) Nu va temeyi: ¢ descdrcati. ELENA : Prea frumoasi. * Scena aceasta este eliminati de tot in manuscrisul II, In locul ei, se d& spagiu confruntirii Luchianu—Conrad—Sotir, demascirii acestuia, din urmi, : »LUCHIANU (lui Sotir): Da, d-vtri [descrigi un punct negra] suntefi_o pati in societate | SOTIR: Dar, cocoane Aleco!... (Vazind pe Conrad.) A! D-nu ¢ tot aici... N-a plecat nck : CONRAD (care nu-si” mai poate ‘stpini minia): Da, tor aicea... pentru ca si [confund] fnfierez pe cel mai mare misel dintre calomnia- tril... SOTIR (cu ingimfare): Ei! ascultd acesta ? CONRAD (aprins): Calculile tale meschine te stpinesc ca pe 0 fiinga infernal! Dupe ce_ai iesit in calea-mea ca un vint de nenorociti Dupe ce ai cercat si-mi ripesti stima ttulor !.. Dupe ce mi-ai rpit iubi- rea si ai speculat asupra zestrei ca un netrebnic — ai yoit a mi’ §i dezonora!.. (S-apropie de Sotir ameningétor.) Oh! dack nu mi-ar fi scirbi de singele tu, te-as zdrobi ca pe un sarpe L.. SOTIR (faré asi pierde cumpitul): Te di tnapoil.. Nu am aimic a imparyi cu un om ca tine |. CONRAD: Un om ca mine Tul meschin este dumnezeul tiu !...] mie-mi vorbesti pe tonul . TA impirgi.. ImpXrzeala si caleu- 706at a q LUCHIANU (rizind): Chiar daci o fi incircati wr nu ne temem. Pusca tae atht de inviyati si dea pe de margine, inctr nici din greseali nu ne poate lovi. SCENA XVIILa Aceiasi, LUCA Luca intr cu precipitare ; e plin pe o parte de praf; vrea si vorbeasc& si nu poate. LUCA : Alergasi! O mare nenorocire ! TOT]: Ce e, ce e? (Luca cade pe un scaun.) LUCA : Grabii, pentru D-zeu! D-na LUCHIANU : Maria !... S-a intimplat ceva? LUCA : Ingrozitor ! ELENA : Vorbeste ! D-na LUCHIANU : Pentru D-zeu, vorbeste ! LUCA (ridicindu-se): Calul Matiei... (Emopionat se opreste.) D-na LUCHIANU : Spune odata ! LUCA: .u.sa dus!.. intro goan% silbatici... spre malul Argesului... D-na LUCHIANU (fringindu-si miinile): $i era call cel negru, nein- vijat. SOTIR (lui Luchianu): Dar cine este acest om... care cuteazd si mi necinsteascd in_casa d-tale ? CONRAD: Cine sunt?.. Sunt Alexandru Martinian... si pot vorbi cu fruntea sus... pentru ci stiu astizi cine este miselul ce a vestejit onoarea tatilui meu !.. (Aratindu-i o hirtie lui Luchianu.) Se numea Sotir Micronescu acel venetic, care ca [ajutor al. tatilui meu] consilier delapidase banii ce au dezonorat pe sarmanul meu tata |... Ah! [D-zeu este drept in rizbunirile sale !...] esti descoperit acum |... Mizerabile !... SOTIR (nemaiputindw-si_ stépini minia): [Ai nebunit!...] AY dar atita nerusinare 1... Dar dack esti Alexandru. Martinian !... loc., eu nu ma tem de fiul unui hor !.., CONRAD (exasperat): Ah'... (Zérind revolverul uitat de doctor pe etajeré, de la dreapta lingt ust, il apuct si se duce ameninfittor cétre Sotir.) Vipera... (Tocmai atunci intra Luca strigind dupd ajutor.)* Ultima indicayie scenic’ e caligrafiati de Duiliu Zamfirescu, adau- gati dupi ce — probabil de cdtre el —_a fost sters un final ce se declansa apropiat de cel din manuscrisul J, care duce la moartea lui Sotit, ‘acesta salvat inst, in versiunea inigialé a manuserisului IL, prin terventia lui Luchianu : »CONRAD : ..mori, dar... (Armeazi revolverul, Luchianu se pune intre dinsii paralizeaza miscarea de a trage. Conrad, exasperat, arunca revolverul, Sotir e consternat.)* 707LUCA: Cel negru.. Cum am iesit fn marginea satului, na fost chip sil mai stpineasci.., Se ducea nebun, peste dealuri, peste vi... Fogea, fugea de-i era groaz%... Voiam si-l ajungem. Strigam din toate puterile.. Maria Gi Wsase frlul slobod.* Calul meu cade. Am vrut si strig si n-am putut, Era oribil. S-apropia de mal. Dena LUCHIANU (repezindwse la use): Maria!.. (Topi ies cu preci- pitare dupe dinsa, si intre cei din urmi vrea si iasi si Luca cu . Conrad a rimas intr-un colt al salonului tn nemiscare.) SCENA XIX-a LUCA, SOTIR, CONRAD LUCA (vrind si iasi) : Siemana Maria. (E foarte migcat.) SOTIR (apucindu-l de mineci il opreste): Ei! Cei? A murit, a murit! Slavi Domaului, sunt destule fete primprejur.. Nea vrut D-zea Si fie cu dinsa, o fi cu alta... nu tebuie si-yi fringi miinele avita, si sii faci singe riu.. E Misa lui Stejireanu, are 15 mii de galbeni zestre... Slava Domaului, n-a pierit lumea de dor de fete.. (Luca, fart a-l asculta, se repede si iese pe use.) Esti un pros, Fitul meu. (Vrea si iast si el.) * Din manuscrisul II, pare a rezulta mai clar intenyia sinuciderii acolo Maria fi Tsase firul slobod... pared. ar fi voit singuri si moara“. Insi ea nu moare nici in versiunea manuscrisului II, ci e adusl de Stroe si doctor, care o sustin, tot cu hainele in dezordine si cu voa- lul plin_ de singe™. Tata scena final, cu tovul alta decit’in manuscrisul 1: »CONRAD (c-un fipit): Moarvi! (La vederea ei voieste si inain- teze, dar mu poate, se invirteste ca un om amefit.) Moasti!... (Cade mort.) D-na LUCHIANU (alergind la Conrad): Alexandre |. MARIA (alergind Ia el): Alexandra!... Ah! Alexandru... Sunt ete (Cade in genunchi lina dinsul,) Ab... (li fine capul in mini.) DOCTORUL (dupa ce a pus mina pe anima lui Alexandru) : (Un anevrism al cordului.] Nu mai e nimic de sperat... Moartea a fost in- stantanee. MARIA (cu disperare): Dar.. Ce?.. Moare >... Mort STROE : S-a sfirsit. SOTIR (care inainteazit spre Luchianu) + Cuscre., etn LUCHIANU (ariitindu-i usa cu un gest important): Nui loc ta familiile oneste pentru parveni{i!... (Pe cind acesta pleaci fruntea $i iese umilit.) Sirman copil... $i ar fi putut fi fericit 1... STROBE: Prea tirzu Al. Fine 708CONRAD (pe care Sotir nul biagase de seam, vine spre dinsul tre- murind): Miselule! (Sotir se dé cu doi pasi inapoi.) E cu puting sd fii attt de mizerabil 2! In fata mortii chiar, calculile tale mes- chine te stipinese ca pe o fiinyi infernali... Mizerabile! Dup’ ce m-ai dezonorat; dup% ce ai ingelat buna-credint? a unui om onest; dup& ce ai specular asupra zestrei ca o canalie; dupi ce te-ai ales deputat inselind pe toat® lumea si necinstind numele si pozitia pe care 0 ocupai — esti speculant, esti las pind si-n fata morpii 2... (Apropiindu-se de Sotir ameningitor ; Sotir se retrage.) Al... Dac nu mi-ar fi scirbi de singele care iyi curge in vine, te-as zdrobi ca pe un sarpe ! SOTIR (fairé asi pierde cumpatul): Fit Ia asculii! Te cam {ntinzi dita, (Voind si fact un pas cittre Conrad.) Te di inapoi, lichea Ce? Crezi ci am sé m& tem de un.. hoy!* (Conrad se retrage inapoi, inspiimintat, uitindw-se fint? in ochii lui. Ei se privese un moment, fara a pronunta nici un cuvint. Sotir rupe tacerea.) Auzi obriznicie! (Facind un pas catre use.) Vrei Si faci pe galan- tomu! S& aperi pe d-ra Maria! Acuma am cunoscut-o foarte bine si pe d-ei cine este... nerusinagi!... (Conrad se uit® cu turbare imprejurul lui si xirind revolverul uitat de subprefect pe etajera de ling use, il apuct si-l descarcé in piepiul Ini Sotir.) CONRAD: Ciine !... (Sotir cade mort, Conrad vimine cu revolverul in min, uittndu-se la cadavrul lui Sotir. Dupi aceea, inspximintat, in z i ci se retrage citiva pasi inapoi.) si a SCENA XX-a 2 le TOTI Se aude mai intli mare zgomot, Usa se deschide si inti Maria cu hainele pline de praf, si cu voalul patat de Ce-ar fi vrut si semnifice, in acest caz, prezenga scepticului, pesi- mistului Timon, yin realitate prietenul lui Themistocle", cum spune Duiliu Zamfirescu? Timon cel real isi pierduse averea, fusese decep- tionat de marie nenorociri ab¥tute asupra firir sale, si ajunsese la o mizantropie generali, impotriva umanitiyii fntregi. Dack Simonide ar fi putur condensa optimismul sau neutralismul national, in raport cu cele doui partizi grecesti — ce-ar fi adunat in el tristul Timon? Nu stim, Insi putem presupune ci in legituri cu cei doi vor fi ap%ru cauzele care au dus la naufragiul piesei. Vom. nota, in continuare, ci finalul primei scene, de la fatrebarea ‘Thargeliei daci Nebdtita a isprivit cu gitelile si podoabele, 0 avem si 7464 i fnte-o alti variant’, unde frumoasa milesian’ ne apare in cu totul alti posturd : cinici, adversari arft a partidei lui ‘Themistocle, cit si a aceleia a lui Aristide-Arthmios, Ultimele versuri, chiar in aceasti variant, ne arati inst o Fipturd ou cinied in steuctura ei, ci numai foarte wisti, decepyionati, in urma unei viei risipite zadarnie gi coplesiti de yun dor de tine insiyi*. Abia dup aceasth scend, nelinigtita curtezani se alini in cintecul de dragoste, pe care Duiliu Zamfirescu avea si-l introduct in volumul Imari pigine, Tati, in intregime, finalul scenei prime, tn aceasti variant, despre care nu stim daci ¢ ulterioar% sau anterioari versiunii pe care am. re- produs-o mai sus: ‘THARGELIA Sunt gata? (Se uitd intr-o oglinda.) Da, sunt gata... Simi plac. Asculté, fark : Ag vrea si fiu frumoasi cum n-am fost niciodara. La Istm ¢ lupraé mare. Se cearti cipitanii $1 rid soldagii, Grecii vor una, iar spartanii Vor alta. Parca n-ar fi cu toyii greci! Tar eu Ii vreau pe toi, aicea, supusi si mici, Ti vreau Supusi. Ti vteatt pe nobili ingenuncheagi ! Poporul Superb, ce-n epigrame batjocorit-a dorul Cetijii mele scumpe, il vreau batjocorit | A}... Arthmios |... nobleye din singe de atride, Themistocle eroul ! si bardul Simanide !... Pitici 4. Atenienii ?!.,, Copii. (Ducindu-se citre Nedtita.) M-am ficoris, NEOTITA Stipind, ura este dusmana frumuseyii. Te-ai inrosit.. THARGELIA Din suflet se urcd-n albul fegii. NEOTITA Asa-i... dar e cam rosie, ‘147THARGELIA Da? (Se niet din now in oglinda.) Nu-i nimic, NEOTITA © pati ! Voiai si fii frumoasi cum n-ai fost niciodata... ‘THARGELIA Voiam sifiu frumoasi !.. Voiam !... Ce poti si 5 Tree valuri peste valuri, nevoi $1 bucurii ; Ne punem ros pe fat’, si sclave si stlipine... NEOTITA Ne-am pune alb mai bine... ‘THARGELIA $i golul tor rimine NEOTITA Un gol... de ce? ‘THARGELIA Vezi, astari !.. Un gol de. nu se stie : Un gol de riu ce seack sun gol de colivie Din care’ pasrica sa dus; un gol de floare Pe-a c&rui sin se prinde un fluture ce moare.. Tu nu pricepi. Ia scama: un gol ce 4i se suid Din inima in minte;-un gol, ce © si au e; Un gol de... (Vézind cé Nedtita nu pricepe.) Ai dreptate. Cuvintele sunt mute. Un dor de tine insti Nu posi pricepe. Du-te. (Neatita iese,) Avem, de asemenea, si un fragment izolat al ulumei scene din versiu- \ nea care ni sa pXstrat, cuprinzind controversa dintre Thargelia si The- mistocle, Milesiana mai pistreaz’ ceva dia cinismul care apirea in varianta citati a finaluluj primé: scené) Cearta dintre comandantii greci nu mai e relataci de Thargelia, ci, mai firesc, de Themistocle, care-i i 748cere si el milesienei sprijin in a convinge pe Adimantos ca sé accepte comanda, Conflictul intre cele doui pozitii apare clar — Thargelia trebuind si se Smparti imtre solicitarea lui Arthmios de ai convinge pe comandanji si dea lupta pe uscat si aceca a lui Themistocle de a prefera infruntarea pe mare. E cert cX rolul Thargeliei este exagerat — nu cra cu puting ca o curtezani, oricit de frumoast si desteapti, sk aibii pink fntr-arit influengi la toate facyiunile grecesti, sf poatk influenga si o partidi si cealalté, deopotriva, si soarta peninsulei si fi fost in aa misuri dependent de o femeie, care mai era si strain’ de teritoriul cetitilor grecesti Cum nu cunoastem testul, presupunerile de tot felul pot si-si fack loc. Poate din cauza acestei hipersolicitir: a rolului unei strfine, deveniti arbitri suveran’ fatre cele dou partizi — aristocraticd si democratick — S& fi intimpinat piesa atita rezervi si la Junimea si Ia Teatral Narional, ba chiar sila Literatura si artd romant? — cici nici prietenii Ascanio si Petragcu nau purut-o publica, Dim mai jos si aceasti seen’, unde pare si se contureze si intflnirea direct dintre Themistocle ‘si Arthmios, de vreme ce unul {si semnaleack prezenga (strSnutind), iar altul devine bnuitor si insinvant la adresa curtezanei. THARGELIA Mie |... Ne-am indrumat pe-o cale Gresit. Doruri ? |. (Uitindu-se la el.) Poate o boabi cu otravi... (Rizind cu améraciune.) O, dacrai sti (Mijcare in camera de alituri.) THEMISTOCLE S-aude tusind.. THARGELIA * E Nea, sclava. THEMISTOCLE E poate Neos, sclavul : wuseste cam pe nas, * De aici pind Ja sfirsitul scenei, numele sint scrise prescurtat de autor. 749THARGELIA Se poate. Daci-fi pare ciudat, mai fi un pas Si vezi, THEMISTOCLE (nehotarit) Ciudat nu, insi... (Ducindu-se spre use.) THARGELIA (se intoarce repede citre dinsul si, prefiicindu-se, cade) Themistocle ! di-mi mina. Imbitrinesc |... Ce lucru: Thargelia batrin’ 1... (Se reazema de dinsul.) Tyi pare cu puting 2... ‘THEMISTCOLE (se witt lung la ea) Ah, cit esti de frumoasi — ‘Tu nici nu stii ce farmec ji-a pus navura-n toate Cum flackra dintr-ochi-yi lucind misterioasi, Atrage ca destinul... ‘THARGELIA E Si m& iubesti 2... ‘THEMISTOCLE Se poate Si maj intrebi ! Sti bine... ‘THARGELIA Atunci plecim. ' THEMISTOCLE Da? Unde? THARGELIA Ne ducem dup% soare ; un coly de rai pe unde, La Zante, la Ithaca — Tonia ¢ mare. Primesti >... Un vis de aur ce mi-a hrénit viaga De cind ma simt pe lume, Un dor de depirtare, De lume now: dorul de-a-ncepe dimineaya Altfel, Primesti ?.. (Themistocle tace. Ea face un pas inapoi.) 750Asa 2... Thargelia ¢ bund De-nveselit viaya, Bacanté ! O cunun’ Pe cap, 0 lirken mina, si cintd | — Nu! Nu cinti! E coard& rupti ! THEMISTOCLE N-am zis nimic. THARGELIA Si link fined ! THEMISTOCLE ‘Thargelia ! THARGELIA Ce cauti? Ai planurile tale ! Vorbeste, spune...TABLA ILUSTRATIILOR Material pregatitor, datind din 1890—1892: considerayii asupra lui Platon gi un fragment din Somposion Va fi utilizar in Lydda : : : - 200201 Prima fil a manuscrisului Lydda, Scrisori romane, Nota. din stinga apartine lui Mihail Dragomirescu — este indic privind litera tipograficX pentru tiparirea in Convorbivi literare ; Poe » 200-201 Fils de manuscris din romanul Lyedde, Scrisori romane = 200~-201 Manuseris anterior cu pusin romanului Lydda — este prima pa- gin’ a piesei Hypnoticii (viitoarea Lumini noui), datind din perioada 1896 see 5 200201 Lwming now, Fili din manuscrisil final —- partea adsugat% in poezia care n-a mai fost publica separat de scriitor 200—-201 Afigul celei de a doua reprezentasii a piesei Lumind nout sia scenetei O amit. Distribuyiile sint cele de la premier’, amterioaré cu dou’ zile ; : » 200—-201 Fifi din manuscrisul final al piesei Poezia departirii - 200—201 Afigul premiecel piesei Poezia depirtirii si — din now — O amici ; + 200—201 FIX din adaosul la comedia Voichiga, trimis iui fon Livescu, continind duelul cochet dintre protagonist, cu versuri din poezii anterioare ale lui Duilia Zamfirescu » 200—201 Pagind din Convorbiri literare, conjinind o interventie a lui Duiliu Zamfireseu, in vederea spectacolului = 200-201 Afigul premierei piesei Voichiga, alaturi de care — din now — © amicé : » 200—201 153amici insoyind si alte piese, nu numai ale Ini “reseu . . . + . . . . . . lor dowi manuscrise Prea tivzin — prima a Zamfirescu. (versiunea prezentati in con- < vede si motto-ul pentru recunoastere), a doua . de Stefan Vellescu ee ete te 1a primului manuseris al piesei Prea sirzin; caligrafia © a Iui Duiliu Zamfirescu, modificdrile ale lui Stefan Vellescu eel ot elt de manuscris a primei versiuni (cea prezentaté la concursul teatral) ; caligrafie striin. La mijlocul paginii, textul : (Se plimbi un moment.) Al... uite, subprefectu s-a uitat revolveru..." ¢ adiugat de Duiliu Zamfirescu, Celelalte in- terventii sint ale lui Stefan Vellescu . . . . Textul prim, cu interventii ale ambilor semnatari, Textul ,cum zice Beaumarchais caligrafiat de Duiliu Zamfirescu ; rot al lui, dou rinduri mai sus: ,ci-n lumea asta, Ce- lelalte interventii sint datorate lui Vellescu. Dar menyiu- nea marginali S% se observe e a lui Duiliu Zamfirescu Filk de Ja inceputul actului II al primei variante, Scris strin — dar mentiunile laterale si indicayia transferSrii unui text apartin lui Duiliu Zamfiresce . ., Afigul premierei — care a fost si unica reprezentatie Prima fil a transerierii piesei Thargelia din Milet . . Filk din inceputul Thargeliei, cu prima strof% a micului cintec de dragoste, singurul publicat (in vol. Imnuri pigine, 1897) din toati piesa 2 2 2... 200-—201 - 648—649 648649 648—649 648649 648—649 648—649 648—649 648—649SUMAR Noté asupra volumului IV — Lydda. Scrisori ro- mane — Teatru Lydda. Scrisori romane Teatru O suferinia Lumina noua © amici : Poezia departirii Voichita Note i variante Addenda Prea tirziu ; Buccea sau c&payind . Thargelia din Milet Tabla ilustragiitor VIL 155 157 181 293 37 415 537 633 635 723 728 153