Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor

Specializarea Inginerie şi Management în Alimentaţie Publică şi Agroturism

AMBALAJE ȘI DESIGN
ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Studentă Păun Cristina Elena

Grupa 12241

Anul universitar 2009- 2010

 AMBALAREA COMPOTULUI DE CAISE

Compoturile reprezintă conserve de fructe întregi sau divizate în sirop de zahăr,

ambalate în recipiente închise ermetic și pasteurizate. În general, compoturile se fabrică
dintr-o singură specie de fructe și poartă denumirea fructului din care provin.

Compotul de caise este un aliment cu valoare terapeutică recunoscută de medici,

sucul caiselor intervine în procesele metabolice şi previne apariţia cancerului. Compotul
e utilizat în diete, previne anemia, la copii rahitismul, este necesar în perioada de
creştere, şi benefic în timpul sarcinii.

Caisele sunt o sursă excelentă de vitamina A, vitamia C, beta-caroten, fibre şi potasiu.

Acestea conţin fitochimicale denumite carotenoide - compus care colorează în roşu,
galben şi portocaliu, fructele şi legumele. Puternicul antioxidant licopen este unul din
cele mai puternice carotide care se găsesc în caise.

În plus, caisele ne oferă şi cantităţi importante de vitamina B, C precum şi fosfor,

magneziu, fier şi calciu. Datorită fosforului aceste fructe sunt de mare ajutor
persoanelor care au probleme cu memoria.

Retetă de fabricație:

Ingrediente compot de caise:

 1 kg caise
 300-400 g zahăr
 1 l de apă

Modul de preparare a reţetei:

Pentru compot proaspăt de caise:

1. Se pune la fiert apă cu 300 g de zahăr.

2. Se spală caisele şi se curăţă de sâmburi. Opţional, se curăţă caisele de coaja; pe

măsura ce se curăţă, se pun într-un vas cu apă rece pentru ca fructele să își păstreze
culoarea.
3. Când apa clocoteşte, se adaugă fructele. Se aduce din nou la fierbere compotul de
caise şi se lasă să fiarbă 5 - 10 minute, la foc mic.

4. Se gustă compotul de zăhar şi se mai adaugă, după gust.

2
Compotul de caise este în același timp un mod de a păstra savoarea caiselor pentru
lunile reci de iarnă. În acest scop se prepară compotul de caise direct în borcane,
fierbând fructele la bain - marine:

1. Se fierbe apa cu zahărul, 2-3 minute, şi se răceşte (să fie fierbinte dar nu clocotită); de
obicei se pune mai puţină apă decât pentru compotul pe care îl consumăm proaspăt vara.
Deci pentru conservă, compotul de caise se pregăteşte mai concentrat iar iarna îi putem
adăuga apă şi mai dăm un clocot.

2. Caisele se prepară în mod similar: se spală, se curăţă de sâmburi, eventual de coajă.

Se aranjează fructele în borcane.
3. Opţional: se desface în siropul de compot 1 pastilă de aspirină;
4. Se adaugă siropul în borcane, peste caise. Se pun capacele dupa care se pun la fiert la
bain-marine. Când apa începe să clocotească se dă focul mic şi se lasă să fiarbă încă 30
de minute. Se stinge focul însă se lasă borcanele de compot în apă, până când aceasta s-
a racit.
Caracteristicile senzoriale şi fizico – chimice ale compotului de caise

Aspectul fructelor: fructe întregi acoperite cu sirop cu acelaşi grad de coacere şi cu

dimensiuni apropiate, nedestrămate.

Aspectul lichidului: limpede

Consistenţa fructelor: moi, potrivit de tari

Culoarea fructelor: portocaliu închis

Culoarea lichidului: uşor gălbui până la galben portocalie

Gust: dulce – acrişor

Aroma: intensă

3
Sticla este un material plastic anorganic mult utilizat pentru confecționarea de ambalaje
destinate produselor alimentare lichide si păstoase.

Proprietațile, avantajele si dezavantajele utilizării sticlei ca material de ambalaj

Aspect - Material amorf, transparent, diferit colorat

- Deși la temperatura ambiantă are caracteristicile unui solid, sticla

este un lichid suprarăcit

- Insolubilă în apă

- Rezistentă la acțiunea acizilor și bazelor

- Inertă chimic în contact cu produsele alimentare

- Impermeabilă la gaze, vapori, lichide și arome

Avantajele
- Nu are miros și nu reține mirosurile
utilizării ca
material de - Este rigidă (își mentține formele inițiale)
ambalaj - Este transparentă (permite controlul vizual al conținutului)

- Este igienică - se spală ușor

- Poate fi obținută în forme din cele mai diverse și în culori variate

care permit alegerea culorii convenabile asigurării protecției
împotriva radiațiilor dăunatoare

Dezavantajele - Fragilitate: crapă sub acțiunea șocurilor mecanice sau termice

utilizării ca
material de - Greutate relativ mare
ambalaj
- Depozitare dificilă

- Imbătranire sub acțiunea agenților atmosferici (formare de

depuneri albicioase); regenerarea se produce prin clătire cu o soluție
1-2% HCI

Proprietățile Mecanice:
fizice ale
sticlei - fragilitate exprimată prin:

4
 - rezistența la presiunea internă

- rezistența la solicitare verticală

- rezistență la lovire

- rezistență la zgârieturi si rosături

Termice:

- sticla are o bună conductibilitate termică

- rezistență la șoc termic (maximum 35°C)

Optice: transparența:

- absorbția în vizibil: sticla incoloră cu grosime de 1 mm lasă să

treacă 92% din lumina incidentă

-absorbția în ultraviolet permeabilitatea se reduce (razele UV sunt

absorbite) prin utilizarea oxidului de cadmiu, sulfatului de cadmiu și
oxidului de ceriu în compoziția sticlei

- absorbtia razelor X: sticla cu plumb și bariu absoarbe mai bine

aceste radiații, absorbția fiind, evident, funcție de grosimea sticlei

Toxicologie Sticla nu este toxică pentru produsele alimentare, fiind inertă față de
acestea (produse care se depoziteaza la temperatura ambiantă)

Agenți de 0,02-0,08% Incoloră, Butelii pentru lapte, sucuri, apă

colorare, efectul Fe203 sau CeO2, absoarbe minerală, borcane pentru produse din
produs și Ti02 radiațiile legume și fructe
utilizare UV

5
Caracterizarea ambalajului:

Dimensiuni : înalțime: 13 cm , diametru: 9 cm

Capacitate :720 ml

Forma: cilindrică

Accesorii: capac aferent TO82

Funcții:

   1. protecţia fizică este principala funcţie ce asigură produsul de la producător până la

consumator, care s-ar putea altfel deteriora. Ambalajul îl protejează de: umiditate, frig,
fragilitate, lumină, etc.; realizând securitatea produsului. El protejează produsul,
consumatorul şi mediul ambiant.

   2. păstrarea într-o formă adecvată a transportului, manipulării şi depozitării. El

păstrează integritatea, eventual prin încorporarea unor elemente de siguranţă, îl acoperă
formând împreună un ansamblu solidar.

   3. comunicarea şi promovarea produsului, mărcii şi imaginii publice a producătorului

şi distribuitorului. Ambalajul furnizează informaţii despre produs, captează atenţia
consumatorului şi interesul acestuia pentru a-l cumpăra. Valoarea de comunicare a
ambalajului se realizează prin vizualizare şi desing, principalele mijloace fiind: forma;
culoarea, structura materialului. Astfel ambalajul pune în evidenţă produsul în raport cu
celelalte mărci concurente atrăgând consumatorul. De asemenea, stimulează memoria şi
declanşează stări emoţionale ce contribuie la decizia de cumpărare.

  4. utilizare el însişi prezintă utilitate, independent de produs.

  5. identificarea conţinutului. Textul de pe ambalaj este însoţit adesea de coduri cu

bare, ce pot fi citate cu echipamentul electronic de încasare, de marcaje de siguranţă
pentru a preveni falsificarea produsului.

  6. protecţie sanitară care asigură reducerea deteriorării şi pierderii valorii nutritive.

  7. respectarea prevederilor legale şi respectarea obiceiurilor cumpărătorilor –

referitoare la marcaj, indicaţii asupra conţinutului, originii, termenului de garanţie etc.

   8. facilitatea transportului prin greutate, manevrare, securitate.

   9. facilitatea vânzării prin adaptare la modul de vânzare (merchandising) şi adaptare

la nevoile consumatorului satisfăcând astfel şi anumite funcţii psihologice (formă,
valoare de comunicare) şi practice (recunoaşterea mărcii).
6
Condiții de calitate

Calitatea ambalajelor are o influență covârșitoare asupra calitații produselor finite și a

rentabilității întreprinderilor producătoare de conserve. Una din cauzele principale ale
apariției de rebuturi si bombaje este calitatea inferioară a ambalajelor. Din punct de
vedere calitativ borcanele și capacele utilizate în industria conservelor trebuie să
corespundă condițiilor tehnice din normativele de calitate în vigoare.

Eticheta

Eticheta este simbolul grafic ce se aplică pentru unele produse în mod obligatoriu, iar
pentru altele opţional. Poate fi o simplă precizare ataşată produsului sau o creaţie
grafică complexă încorporată în produs sau ambalaj. Ea îndeplineşte câteva funcţii
importante, cum ar fi:

-   identificarea produsului:

-  descrierea produsului: nume, model, calitate, mărime, conţinut, mod de utilizare,

cantitate, preţ, destinaţie

- promovarea produsului prin elemente de desing şi grafică atrăgătoare.

7
Bibliografie:

gastronomie.ele.ro

www.bursaagricola.ro

http://ro.wikipedia.org