9 Intelegerea duhovniceasca a vietii si a misiunii (1984)nd folosim expresii si sensuri, precum ,slava lui Dumnezeu”, ,spre slava lui Dumnezeu”, cei mai multi se gandesc la ceva ce se ofera lui Dumnezeu, o atitudine de slavire, ceva ce se face pentru slava lui Dum- nezeu. Folosirea paralela a cuvantului ,,slava” in aspecte ale vietii umane, a contribuit la denaturarea sensului biblic inirial al lui. Unii chiar se intreaba, ce nevoie are Domnul plinititii universului, ca creauurile Sale si fi aduci slava? Cu toate acestea, sensul, mesajul si actualitatea adevarurilor legate de slava lui Dumnezeu sunt mult mai mirete si profunde, si au conexiuni multiple pentru viara si misiune. A. ANALIZA TEOLOGICA $1 BIBLICA 1. Unul dintre adevarurile fundamentale ale credingei noastre, subli- niaza ci Dumnezeu este de neinteles (incomprehensibil) si inaccesibil in fiinga Lui. Revelaria biblicd insa, depaseste pozitia initiala in ceea ce priveste incomprehensibilitatea lui Dumnezeu, anuntand in mod clar ci, in timp ce fiinta lui Dumnezeu ramane de neingeles, cu toate acestea, prezenta Sa devine perceptibila in lume, in univers, prin manifestarea slavei Sale. Cand Dumnezeu Se reveleaza in diferite teofanii, nu este esenta Sa, ci slava Sa, cea care devine sesizabila, pentru cd omul, in pozitia sa limitata este in situatia de a ingelege si experia doar slava lui Dumnezeu. Este vorba de o prezena dumnezeiasci caldi, imposibil de conceput, inaccesibila, dar simyitd in mod direct. Este vorba de energia dinamici, creatoare, transfiguratoare a Treimii supra-existentiale. Slava Dumnezeului ‘Treimic imbratiseaz intreg universul, ,toate”, leaduce in perimetrul iubirii si harului ei riscumpirator, si rimane in imensitatea vesniciei, chiar si atunci cand timpul va dispare. 169+ Arhiepiscopul ANASTASIE Punctul critic al incoprehensibilitatii lui Dumnezeu, revelat prin pro- pria Sa initiativa, este un subiect pe care gandirea patristic a incercat s4 il lamureascd, folosindu-se de distincpia dintre fiinya si energiile lui Dumne- zeu. De la Marele Vasile si pana la elaborarea mai sistematici a temei de catre Grigorie Palama, gandirea crestind risdriteand, distinge limpede intre universul creat si energiile necreate ale lui Dumnezeu. Dumnezeu, Care este ,supra-existential”, nu se identifici cu orice concepyie sau idee creavi, precum filozofia sensului fiinyei. Ceea ce omul este in masura sa primeasca, in ultima instanta, este slava lui Dumnezeu. Distanya dintre creatura si Cre- ator rimane nemirginiti. Cuvintul lui Dumnezeu este, in cele din urmiy cuvant despre slava lui Dumnezeu, care exprima, in acelasi timp, distanta nemarginita, dar si apropierea Sa. ‘Tot ceea ce cunoastem despre taina lui Dumnezeu, despre mesajul evan= ghelical mantuirii omului, are legicuri, in profunzime, cu descoperirea slavei lui Dumnezeu. De aceea, $i forma cea mai autentica a exprimarii acestei taine; este una care are de a face cu slava Lui. Cea mai potrivita reflectic asupra sensului si manierei prin care acest mesaj este comunicat este, de asemenea, doxologic. Nu este atat de mult o problema de metoda, cat este o modalitate de gandire, de dispozitie, de viata, inaintea tainei inaccesibile a Dumnezeului etern. Adevarata intelegere a slavei ui Dumnezeu, trairea gi transmiterea ei autentica, constituic un demers de prima importanya al Ortodoxiei si merita sa ne apropiem si mai analitic asupra fundamentelor ei biblice. 2. Punctul de plecare al experientei cregtine si fundamentul sperangei $i optimismului este realitatea faptului ci slava lui Dumnezeu se rasfringe asupra intregii lumi, Pe cat de inaccesibila si transcendenta este fiinya lui Dumnezeu, peatata, energiile dumnezeiesti, slava lui Dumnezeu, imbratigeaza universul. »Cerurile spun marirea lui Dumnezeu’” (Ps. 19:1). ,Sfant, sfant, sfant este Domnul Savaot; plin este cerul si pamantul de marirea Lui” (Is. 6:3). ‘Tragedia lumii incepe cand, prin folosirea egoist a libertapii fiinyelor ragi- onale — initial parte a lumii angelice gi ulterior primul cuplu uman — slava lui Dumnezeu s-a ascuns. Pentru ca, dupa aceasta explozie de suficienga de sine si egoism, pacatul s-a interpus ca si o ceat poluata intre realitatea slavei lui Dum- nezeu si constiinga umani, care este incununarea creatiei. Aceasti neputing’ 170MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS perturba existenta umana: ,,Fiindca toti au pacatuit gi sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3:23). Oamenii sunt incapabili si se bucure de prezenta Lui, ,pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slivit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulfumic, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat” (Rom, 1:21). Victime ale propriilor lor iluzii si nebunii, oamenii »zicand ci sunt ingelepgi, au ajuns nebuni. $i au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricicios cu asemanarea chipului omului celui stricicios si al pasirilor sial celor cu patru picioare si al taratoarelor” (Rom. 1:22-23). O noua si decisiva fazi a manifestarii slavei lui Dumnezeu se realizeaza prin revelagia in Hristos: ,si Cuvantul $-a ficut trup si S-a silasluic incre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Taral, plin de har si de adevar” (In. 1:14). Cunoasterea Cuvantului, comuniunea cu El, potrivit experiengei Sfincului Ioan, este vedere 2 slavei Lui”. Toatefazele vieqii lai Hristos, prin care se realizeazi descoperirea lui Dumnezeu si refacerea uni- versului, sunt manifestari ale slavei lui Dumnezeu. Nasterea Lui inseamna »miarire intru cei de sus, lui Dumnezeu, iar pe pimant pace, inte oameni bunavoire” (Lc. 2:14). Minunea din Cana, prin care incep semnele im- paratiei Sale, constituie ,,manifestare a slavei Sale” (In. 2:11). Pe muntele Schimbarii la Faga - intr-un mod mai direct gi printr-o modalitate taini ~ ,slava Sa”, firea Sa divino-umani, transfigurata de lumina necreataa slavei Sale divine, ¢ revelata celor trei ucenici (Lc. 9:32). In mod deosebit, Patimile si Rastignirea, constituie descoperirea slavei lui Dumnezeu, in cele mai de neconceput si originale dimensiuni ale ei. insusi Hristos, in ultima Sa rugiciune catre Tatil, se refera direct la acest adevar, si leaga in mod organic gi intern, temele iubirii, vietii si slavei, care constituie expresii ale miscarii de rascumparare (In. 17:1-26). Prin Patima Sa, care urmeaza imediat dupa {nviere, Hristos intra ,slava Sa” (Le. 24:26). Distrugand, in mod decisiv, stapanirea mori si primind ,toata puterea, in cer gi pe pimant” (Mt. 28:18), Hristos Cel fnviar, ,se inalyi in slava”, uneste »cele de pe pamant cu cele din cer”, ridicdnd firea umana ,de-a dreapta Tatilui slavei”, repunand istoria umani pe directia ei dreapta. De atunci, ceea ce s-a savargit in chip ontologic in natura umana din persoana lui Hristos, Primul-Nascut al creagiei, se continua prin revirsarea Duhului Sfant. La Cincizecime, slava lui Dumnezeu se reveleaza si se mani- 171+ Arhiepiscopul ANASTASIE festa intr-o alta modaliate dinamica, aceca a ,adierii de vant” sia ,limbilor de foc” (Fapte 2:2-3). Descoperirea prezenei Dumnezeului Treimic in univers, in timp si in vegnicie, se realizeaz4 prin lucrarea continua a Duhului Sfant. Dupa Cincizecime, apostolii Bisericii oricarei vremi, ti cheama pe oameni ,si duca o viara vrednica de slava lui Dumnezeu”, Care ne chea> mA pe tofi ,in Impariia si slava Sa’ (I Tes. 2:11-12). Aceastd invitagie de »tugiminte” gi »mangaiere” constituie scopul misiunii ortodoxe. Stalpul mesajului apostolic rimane proclamarea pbogatia slavei aceste taine intre neamuri, adica Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei” (Col. 1:27). Scopul vietii crestine este determinat de participarea la aceasta slava a lui Hristos: intreaga orientare eshatologica a Bisericii igi afla punctul culminant in momentul in care slava lui Dumnezeu se va descoperi in toata stralucirea ¢i plinatatca ei, cand Fiul Omului va veni ,in slava Sa” si va gedea pe tronul slavei Sale”, pentru judecata final gi implinirea Imparatiei Sale. Cei cati au primit lumina slavei lui Dumnezeu cu smerenie gi credinya, transformandu-o in vietile lor in iubire, vad slava lui Dumnezeu ca lumina. Cei cati au refuzat si s-au depirtat de descoperirea slavei lui Dumnezeu in manifestarea ei smerit4, se vor intalni cu ea, in cele din urma, ca foc orbitor gi mistuitor. Radierea slavei lui Dumnezeu pecetluieste istoria si 0 prelungeste in dimensiuni inimaginabile. Ultimele pagini ale Noului Testament, dlarificand viziunea eshatologic’ a Bisericii, descriu ,sfantul orag al lerusalimului”, care coboara din cer, dela Dumnezeu gi ¢ luminat, in mod exclusiy, de ,slava lui Dumnezeu” (Apoc. 21:11, 23). Tori puternicii pamantului ,vor aduce la ea mirirca lor”, pundnd (Apoc. 21:24-26). Orice alti slava a e pusi la picioarele lui Dum- a la slava dumnezeiasca. inainte ,slava si cinstea neamurilor” lumii, a civilizatiilor popoarelor pamantului, nezeu, isi afla ,sfarsitul” gi plindcatea, in participare: B, ASUMAREA SI RASPANDIREA SLAVEI LUI DUMNEZEU In cadrul acestei perspective doxologice, misiunea nu este inteleas’ cao metodi de prozelitism sau de atragere a unor noi membrii spre 0 comunitate {nchisi, care traiegte pentru ca insdgi, ci ca manifestare polifonic, multi- dimensionala a slavei lui Dumnezeu in Biserica slavitoare, de citre fiecare 172MISIUNE PE URMELE LUI HRIsTOs credincios slavitor, avand mobilitatea drept scop fundamental al misiunii: a) intreaga umanitate sa isi asume si s4 raspandeasca slava lui Dumnezeu; si b) mobilitatea intregii umanitagi spre un demers comuna in spatiul lu- minat de slava lui Dumnezeu si contribuirea la intoarcerea intregii creagii la ritmul ei doxologic. 1. Asumarea slavei lui Dumnezeu gi raspandirea ei sunt doud miscari continue ale aceluiasi puls esengial: proclamarea doxologici a Evangheliei, ca raspuns la descoperirea slavei dumnezeiesti in suflet, iar ceea ce urmeaza constituie un nou motiv (cauza) de primire a slavei lui Dumnezeu. Viara in Hristos nu inseamna o simpla acceptare a catorva afirmatii de credingi, principii sau reguli de comportament. Adesea se creeaz impresia ci ajungem la formalitati externe de comunicare, sterile gi ofensive, la un spirit legalist si la o mentalitate moralista seaci. Scopul vietii cregtine este insusirea slavei lui Dumnezeu, in Hristos, prin Duhul Sfant. Aceasté asumare se desco- pera ca lumina, iubire si bucurie, chiar din aceasta viaya. Radierea (stralucirea) slavei lui Dumnezeu patrunde in existenya umani prin harul Tainelor. Vederea slavei lui Dumnezeu urmeazi ca si consecinya a credintei noastre vii. Cuvintele lui Hristos sunt directionate nu doar spre Marta, ci spre fiecare persoana. ,Nu ¢i-am spus ci daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (In. 11:40). Hristos nu ne ofera o modalitate legalista de eliberare din starea de vi- novifie, o justificare statica. ,Chemare” gi ,justificare” sunt faze secventiale. Finalul ramAne slava, calatoria $i participarea la slava lui Dumnezeu: ,i pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit” (Rom. 8:30). Iluminare gi slava, credingi gi slava, preaslavire si slava, slava si fapte, inainteaz4 in paralel. Toate eforturile si activitatile credinciosilor trebuie relationate cu slava lui Dumnezeu. ,,Slavigi, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru gi in duhul vos- tru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor. 6:20). Intreaga existenta umana, functionalitagile trupesti si sufletesti, participa la slava lui Dumnezeu. Este primita si se transmite. Participarea la slava lui Dumnezeu, la care crestinii sunt chemati, in- seamna o transformare generala a existentei, 0 transfigurare generala, in 173+ Athiepiscopul ANASTASIE intcriorul suflérii si focului Duhului fant. Este vorba de un demers general al existengei omului, de o intreagi reinnoire a ei, prin harul Duhului Sfant: in momentul in care, prin prezenta Duhului Sfant, credinciosul devine slag al slavei lui Dumnezeu, devine, in acelasi timp, emitator al raspandirii slavei dumnezeiesti. in Pateric se face referire la un minunat detaliu din viata unui sfant anonim: ,A spus avva loan Kolovos ca, un parinte duhovnicesc s-a facut sihastru si a devenit foarte cunoscut in orag gi avea multi slava. Si a fost instiingat: ,Unul dintre sfinti este pe moarte; du-te sa il saluti, inainte sd adoarma”. Si s-a gandit in sinea lui: ,Daca voi iegi in timpul zilei, oamenii vor alerga in jurul meu si o si-mi aducd multa slava gi o's imi pierd pacea. Voi pleca asadar seara, pe noapte, ocolindu-i pe tori”. A iesit, asadar, din chilia lui, cand s-a inserat, ca sd nu afle nimeni. Inst, Dumnezeu fi trimité doi ingeri, cu candele, ca sa fi faci lumina. Astfel, inureg oragul a alergat spre el, vazandu-i slava. Si cu cat se gandea mai mult si tsi ascund slava, cu avait mai mult era slavit. fn acest exemplu, vedem implinit ceea ce s-a scris: cel ce se smereste pe sine, se va inalta”’. Cei care devin primitori ai slavei dumnezeiesti, risfring in jur, in continuare, o radiere transfiguratoare, in cadrul larg al intregii sociecati. Doar cei sliviti de harul lui Dumnezeu, pot cu adevarat, si Il shiveasci pe Dumnezeu, fiind ei ingisi purtétori ai slavei Lui. De aceea, sfingii rimin cei mai importanti misionari ai crestinismului. 2. Aceasta manifestare doxologica si cale de viayd nu uebuie, nici nu Poate, s4 ramana un act personal de credinya sau o experieny comunitard privata a Bisericii. Ew trebuie sd se raspandeasca pe intreg pamanrul. ,Analri- Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamAntul slava Ta” (Ps. 107:5). Acest verset biblic, care se recita la finalul Dumnezeiestii Liturghii, este de fapt un mesaj misionar pentru comunitatea credinciosilor, care in curand se vor indrepta spre preocupirile lor zilnice, Cantarea doxologici trebuie sa cuprinda intreaga umanitate. ,,Vestiti intre neamuri slava Lui, intre toa- * Avva loan Kolovos, Eine FAcpwv...10 «I epovtixdi'» oe veoeAAnvixt} atd50an, Ed, Astir, Atena, 1974, nr. 28, p. 114. 174MISIUNE PE URMELE LUI Hristos te popoarele minunile Lui” (Ps. 95:3). Experienta luminii dumnezeiesti a slavei Dumnezeului Treimic, nu este permis si ramni privilegiul catorva comunitati sau oameni. ,,Vestit-au cerurile dreptatea Lui si au vazut toate popoarele slava Lui” (Ps. 96:6). Cei cAgi au fost binecuvantati si primeasci slava lui Dumnezeu, sunt datori, in continuare, s4 devine focare ale raspan- dirii luminii dumnezeiesti: ,,Fiinded Dumnezeu, Care a zis: ,,Striluceasca, din intuneric, lumina” — El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasci cunostinga slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos” (II Gor. 4:6). Efortul misionar, in cadrul acestei perspective, este 0 clara migcare do- xologici. ,agadar, aceasta este marirca, accasta cstc slavirca lui Dumnezeu, cand ciutim ca multi, in viitor, s4 se bucure de mantuirea Lui”?. Interesul misionar se extinde inspre reinnoirea intregii evolugii istorice si asupra oricirei forme de manifestare culturala. Trebuic sa asim deoparte orice tendinte inspre un dualism platonic sau neoplatonic care ar exista, cu certitudinea ci revelatia slavei lui Dumnezeu nu se directioneaza exclusiv spre minte, spre imaginatie, sau doar spre cateva funcriuni ale sinclui nostru interior imaterial, ci spre intreaga persoand umani si spre intreaga natura umana. Suntem chemati astfel, s4 lucrim pentru reinnoirea tuturor, in interiorul acestei radieri a slavei lui Dumnezeu. » Toate” participa la procesul de transfigurare. Harul se transmite prin materie, sfingind intreaga creatie prin paine si vin; care devine Trupul si Sangele lui Hristos, , Domnul slavei”. Prin participarea la doxologia euha- ristica, nu doar spiritul uman, dar gi alte elemente materiale, precum’focul, apa, tamaia gi uleiul, sunt sfintite. Doxologia creatiei se armonizeaza prin doxologia libera a fiingelor libere. Universul material participa la doxologia lui Dumnezeu: ,nalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este'slava Lui” (Ps. 112:4). Prin activitatea neintrerupté a Duhului Sfant, slava lui Dumnezeu cuprinde intreg pimantul. »Plin este intreg pamantul de slava Lui” (Ps. 71:19). Tosi cei cati participa la viata Bisericii lui Hristos, sunt chemati si contribuie in mod activ la aceasta. Manifestarea slavei, revelati creatiei materiale prin prezenta lui Hristos, prin proclamarea autoritatii sale peste ,toate lucrurile” si in continuare, prin ? Toan Hrisostom, Epynvela eic tov 145 WaApov, 1; PG 55:473. 175+ Arhiepiscopul ANASTASIE pogorarea Duhului Sfant ,peste tot trupul” (Joil 3:1; Fapte 2:17), trebuie sd patrunda in istorie, in structurile sociale, in manifestarile culturale. Toate sunt chemate si fie transfigurate gi sa fie recapitulate in Hristos, prin harul Duhului Sfant. Toate manifestarile creagici umane, toate” sunt chemate sa participe la accasta migcare doxologica. in cele din urmi, si aceasta creatie se va izbivi din robia striciciunii, ca sa fic partaga Ja libertatea maririi fillor lui Dumnezeu” (Rom. 8:21). Prin participarea activa a credinciosilor, care se misc in perimetrul ira dierii slavei dumnezeiesti, se realizea74 transfiguratea vieqii lumii. ,Cuvantul” lumii se concentreaza in slava lui Dumnezeu, Misiunea, in cele din urma; jnseamna mobilitate universala pentru doxologia universal a universului. C. CARACTERUL DOXOLOGIC AL GANDIRII TEOLOGICE $1 AL VIETII LITURGICE 1. Doxologia Bisericii este 0 prevestire si un preludiu a vremii din urma, in timpul careia universul va fi transfigurat, in cadrul ultimei manifestari a slavei lui Dumnezeu. Aceasta perspectiva doxologica si percepere a realitatilor, a istoriei mantuirii, Biserica o sintetizeaza si o pastreaza in definitiile ei dogmatice gi in manifestarile ei licurgice, care defineste doxologic, chiar gi ritmul vierii si misiunii crestine. Reflectia teologica, in primul rand, este doxologica, in cea mai profun- da gi mai substangiald exprimare a ci. ,Caci chiar gi cel care, in cuvant de ingelepciune teologhiseste, aduce slava Domnului”?, sublinia Origen. Sen- sibilitatea particulara a Bisericii, in privinga definitiilor doctrinare, nu este atat de mult 0 preocupare tcoretic’ filozoficd despre o ,parere” si »doctring” exact gi adevarar’, cat este 0 trezvie pentru orientarea corecta in mersul omului gi a lumii spre primirea slavei lui Dumnezeu. Are legatura direct cu importanga decisiva a dreptei slaviri a lui Dumnezeu. Orice conceptie falsi sau eronata care di credingé despre Dumnezeul Treimic si sensul mAntuirii omului, altereaza si ascunde slava lui Dumnezeu, 3 Origen, Exc VaApovc, Psalmul 28, PG 12:1289, 33-34. 176MISIUNE PE URMELE LUI HRisTos intunecd mintea si sufletul, il indreaptd pe om spre false directii, creand confuzie in modul de experiere a slavei lui Dumnezeu gi de ingelegere de catre Bisericd. De aceea, in Traditia ortodoxa, nelinistea si interesul fara de corectitudinea dogmei merge mana in mani gi se intrepitrunde cu doringa dupa dreapta slivire a lui Dumnezeu. Astfel, teologia, si orice exprimare particulard a ei, nu este limitata la a fio ,stiinga”, ci, trecind printre fazele pregitirii cunoasterii stiingifice, filozofice sau filologice, isi indreapta saltul, in mod doxologic, spre zona apropierii si primirii slavei dumnezeiesti, in Hristos; a trairii si a experierii iubirii gi slavei lui Dumnezeu celei infinite. in mod deosebit, ¢ evidenta, in gandirea gi viata Parintilor Bisericii, incercarea teologica de patrundere in intelegerea si experierea slavei lui Dumncezcu. Pozitionarea doxologica se indreapta spre zona experientelor religioase profunde si ofera o ,,intelegere” care depageste limitele si natura empiricului, a cunostingei analitice stiintifice. Conduce la participare, la »comuniune”, la o iluminare dumnezeiasca si de viata datatoare. 2. Calatoria spre slava lui Dumnezeu, la care ne referim, nue un aspect individual. Se realizeaza in Hristos, in Biserica. Din acest motiv, scopul direct si esential al misiunii este intemeierea unei Biserici locale, care prin'savargirea Tainelor, gi intreaga ei existenta doxologica proclami slava lui Dumnezeu, participand la lauda ,,celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasci Bise- rick”, Calatoria spre slava indumnezeirii prin har, se realizeazd in Bisericd si prin Biserica. ,,Biserica este realitatea tainei slavei lui Dumnezeu, unde are loc creearea noii vieti, in comuniune, prin participarea la aceasta slava” (N. Nissiotis). Viaya liturgicd a Bisericii se cultiva si culmineaza in cult. In adunarea licurgica, fiecare credincios, ca persoand, dar si tori impreuni, ca, Trup al lui Hristos”, stam in mod existential in fata slavei lui Dumnezeu, traim taina imparitiei lui Dumnezeu, care a venir ¢i vine, proclamam in chip doxologic, venirea ei eshatologica. In Sfinta Licurghie, in mod deosebit, unde se repeti, aici si acum, evenimentele chenozei dumnezeiesti, ale Iubirii, al jertfei pe Cruce, al invierii, devenim participangi la viaga $i moartea lui Hristos Cel inviat si fnalyat, asumati Trupului Sau, partasi ai dumnezeiestii slave. 177+ Arhiepiscopul ANASTASIE Atitudinea doxologica a fost aleas4 inc’ dintru inceput de catre Biserica, prin instituirea comunitagii euharistice, care sa proclame gi si praznuiasca ~Evanghelia slavei lui Dumnezeu”. Biserica a ales aceasta pozitionare ca centru al vietii ei, ca si triiasca si s4 exprime in mod dinamic, receptarea gi asumarea slavei dumnezeiesti, care s-a descopcrit in Hristos, intr-un mod unic si de neinchipuit. Aceasta dispozitie $i pozitionare doxologica, a creat o putere misio- nara centripetala de atractie, pentru milioane de oameni, chiar si in cele mai dificile timpuri de persecutii si martiraj. in cadrul sinaxei liturgice se realizeaza profunda schimbare, pocdinga, trairea existeniald a smereniei in slava gi a slavei in smerenia lui Hristos, Care accept sa igi ofere Trupul si Sangele Sau in smeritele noastre daruri si in smeritele gi nevrednicele noastre invocatii. Prin exprimare doxologica si inalare sufleteasc’, existenta se lumineaza prin radierea tainicd a slavei lui Dumnezeu, se incarca cu o energie senina (linistitoare) de necrezut, care seamana nu atat cu energia mecanica, cat cu cea nucleara. Aceast& atmosfera doxologica umple Biserica de Rasarit, care pastreaza tradigia Bisericii univare. Adunirile doxologice prezinta aici o varietate ex- ceprionala de manifestari, cu ritmul zilnical Utreniei, Ceasurilor, Vecerniei, Privegherilor; a sirbatorilor sfingilor, in cadrul unei succesiuni de perioade a anului bisericesc; adunandu-i in chip constant si neintrerupt pe credinciogi intr-un ritm doxologic, botezandu-i in certitudinea credintei. Orice fapti si orice rugiciune din cultub ortodox, este completati si fncununati cu o exaltare de slava, cu anungarea insistent’ gi proclamarea slavei lui Dumnezeu. Adesea, una dintre cele mai des repetate fraze este: Slava Tatihui si Fiului si Sfintului Duh”, Toate ecfonisele Liturghiei , revin sise incununeazA cu tema slavei: ,C& a Ta este stapanirea gi a Ta este Impa- rigia si puterea gi slava...”, .Ca sfint est Dumnezeul nostru si Tie slava Ipi inalyim” (Primim accasti slava, 0 acceptim, 0 inalyim, si 0 oferim din nou, sursei ei). Aici nu trebuie si vedem o simplé referire la slava dumnezeiasca, ci mai degrabi, o reorientare hoviratd spre realitatea slavei lui Dumnezeu, care dincolo de orice ,realitate” conventionala, patrunde intreaga viata, intreaga istorie a lumii, vesnicia. 178MISIUNE PE URMELE LUI HrisTos fn centrul Dumnezeiestii Euharistii troneazi cAntarea: ,,Sfant, sfant, sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamancul de marirea Ta...”. In acest mod sarbatoresc se proclama, principiul cosmologic, ca slava lui Dumnezeu umple universul, spariul si rimpul. E-vorba deo credingi care, in continuare, umple credinciosul cu optimism gi bucurie, in privinta sigurantei din care igi trage vitalitate si curaj. Traditia imnologica gi viata Bisericii, unindu-i pe credinciogi intr-un trup doxologic, le oferi o noua putere, in transmiterea vietii vegnice si a sperangei in Hristos, in cadrul vietii de zi cu zi. In mod deosebit manistirile, ca si comunititi doxologice organizate, cu o viaga de cult continua gi intensa, au pastrat si continua s4 pastreze; in cele mai variate conditii istorice, 0 influenta misionara statornic’. In Apus si in Rasirit, in orage si in deserturi, in civilizagii evoluate si primitive, contributia lor in raspandirea si sedimentarea credintei crestine, dar si in descoperirea spiritului lor de rezistenga si ribdare, a rimas de netigaduit. Imi-aduc amin- te, cu precidere, de rolul pe care |-au avut, in raspandirea’crestinismului in regiunile Europei de Nord, pe intinsele teritorii ale Asiei de Nord, si ulterior, in rezistenya la presiunea islamului, in Asia Mica, in Egipt si in Balcani. Influentate de categorii sociale si tendinge ale vremii noastre, multi se limiteaza la a vedea contributia misionaré.a manistirilor, doar in lucrarea lor sociala si invardtoreascd (predicatoriali), dar intreaga aceasti lucrare vine ca si o consecinta, ca si o suflare de viata. Lucrarea principali, cea care face ca manastirile si fie sprijinitoare ale evanghelizarii si centre dinamice de misiune, este faptul ci au existat si rman comunitati doxologice de cult, care wriiesc taina Impiririei si rispandesc strilucirea prezentei si a venirii ei eshatologice. FramAntati adesea de mentalitatea eficiengei, nu avem intotdeauna sen- sibilitatea de a evalua prin sfintenie, care prin ins&si ratiunea existengei ei, raspandeste slav si transfigureazi. Cu toate acestea, in orice vreme, sfingii, care sunt reflectarea prezentei tainice a slavei lui Dumnezeu, au o influenyi perceptibila profunda asupra societagii. Dar chiar gi aceia dintre noi, care suntemm activi in multe activitari bi- sericesti si eforturi misionare, cunoastem din experienta personala, cat de periculos ne putem goli pe noi ingine, atrasi de ymulte lucruri”, gi ct de reinnoiti si liberi devenim, prin revenirea la atmosferaidoxologic’ a culvului. 179+ Arhiepiscopul ANASTASIE Aceasta doxologie ofera putere duhovniceasca interioara, viziune gi trezvi asceticd, cu trimiteri directe i constante la purificarea $i inaltarea slujirii noastre zilnice. Pentru ca atitudinea doxologica, despre care vorbim, ni este staticd sau pasiva, se leagd in mod organic de receptarea, asumatea gi raspandirea slavei dumnezeiesti. Foarte adesea, in fraza clasica ,,spre slava lui Dumnezeu”, centrul de greutate cade pe ceea ce facem, pe ceea ce in continuare oferim spre slava lui Dumnezeu, desi sensul autentic al ei este tot ceea ce viata noastri giseste i acest demers $i procesul prin care ,suntem slaviti”, transfigurati si asemenea cu viata lui Hristos. Rugdciunea este un proces de asemanare cu Cel Care ne-a chemat la Imparagia si slava Sa”. Orice demers creator gi participare la aceasta transfigurare continua a universului, care se realizeazi de cite Domanul Cel Preaslavit, orice slujire in Bisericd, orice manifestare a iubiriij o raza a acestei reflectari a slavei Dumnezeului fervent iubitor. Rugiciunea si iubirea sunt singurele care nu vor cunoaste un final in’ eternitate; ele sunt limba veacului viitor. Cand cineva urmeaza s4 cilato~ reasc4 intr-o sari gi si triasci in ea, trebuie si invere bine limba ei si sa aiba dispozitie faya de moneda care circula acolo. Acelasi lucru e valabil si in ceea ce priveste rugaciunea doxologica, limba veacului ce va sa vina, gi {in ceea ce priveste iubirea, care e singura moneda in ,[mparatia cerurilor”, D. TRAIND IUBIREA RASTIGNITA IN SMERENIE, »DIN SLAVA IN SLAVA” Atitudinea doxologica, la care ne-am referit, nu inlocuieste celelalte dimensiuni ale experiengei si viepii creptine. Nu le exclude; din contri, le include. 1. Slavirea lui Dumnezeu nu este ceva care se face din mintea umana si din vointa umani, in mod autonom, ea se realizeaza in Hristos, prin puterea si suflarea Dubului Sfint, in Bisericd. lisus a fost singurul din neamul omenesc, Care L-a slavit cu adevarat pe Tatil, prin viaya gi lucrarea Sa. Descoperirea slavei lui Dumnezeu, in Hristos, se realizeazi in smerenie gi iubire rastignita. Acesta ramane, in chip permanent, caracterul revolugionar 180MISIUNE PE URMELE LUI HRISTOS al slavei dumnezeiesti, care o face si difere, in mod definitiv si decisiv, de manifestarile obignuite ale slavei umane. Cu gandirea poluata de conventionalitatile lumii, ne problematizim s4 reconciliem smerenia cu slava. Instrdinati prin setea de publicitate, de marire de sine si promovare, uitam c4 autenticul in manifestarea slavei lui Dum- nezeu este smerenia. Iisus Hristos ,,S-a golit pe Sine” pentru a-L descoperi pe Dumnezeul slavei (Filip. 2:7). Cel care vrea si traiasca in El, e dator si participe neincerat la smerenia dumnezeiasca a lui lisus. De aceea, in Rasarit se pune accentul pe rugiciunea lui Iisus (pentru ca inima si ramana stator- nicd numelui gi prezentei Lui) si pe cererea constanti a milostivirii divine, si pe sensul nevredniciei si picdtoseniei. Doar cand ne golim in interior, este posibil, in chip existential, s4 devenim primitori ai harului lui Dumnezeu. Toate celelalte demersuri de exprimare a slavei lui Dumnezeu, marile organizatii externe, creatiile pompoase si impunatoare ale bogitiei si puterii lumesti, care imita masurile umane ale slavei, s-au davedit a fi caricaturi, anemi- ce si chiar periculoase pentru proclamarca ,Evanghelici slavei lui Dumnezeu”. lubirea fagi de slava oamenilor sta in opozitie cu iubirea fata de slava lui Dumnezeu (In, 12:43). Cel care e insetat de slava umana, nu poate lucra autentic, din punct de vedere misionar, pentru descoperirea slavei lui Dumnezeu. Cu cat cineva isi asumi si primeste lumina slavei dumnezeiesti, cu atat mai mult se elibereaza din dorinta de recunoastere lumeasci, de bani, de faima, de putere. Precum citim in Pateric: ,Era cineva, pe nume Avva Pamvo, si la acesta mi refer, care timp de trei ani |-a rugat pe Dumnezeu, spunand: ,Sa nu ma slivesti pe pamant”, $i atat de mult |-a slavit Dumnezeu, incat nu putea nimeni sa fl priveascd in fag, de slava care stralucea pe chipul lui”. Ispita de a denacura sensul slavei dumnezeiesti, prin evidenge exterioare de maretie, demonstragii spectaculoase si proclamari apasate, a ranit in re- petate randuri Biserica si activitatea misionar&, in diferite feluri. A vatamat crestinismul in multe regiuni ale pimantului, identificandu-o cu gandirea oamenilor purtagi de diferite interese si autoritagi ale acestei lumi, dandu-se astfel propagandei anticrestine, spatiu de explorare. * [epi tov Appa Taypw", Eine Pépwv...To «Fepovtixdv» a veoeAAnvixn and6oan, Ed. Astir, Arena, 1974, p. 224. 181+ Arhiepiscopul ANASTASIE Timpul, prin excelenfa, al slavei lui Dumnezeu, este timpul acceptarii Iiberc a Patimilor. Este insistent folosirea cuvintelor alese de Domnul, in timpul Cinei celei de Taina, drept preludiu festiv si rezumat a ceea ce avea s& descopere despre iubire, calea Tatalui, venirea Duhului Sfant. Sensul Jertfei Sale: ,Acum a fost preaslavit Fiul Omului si Dumnezeu 4 fost preaslavit intru El. lar daca Dumnezeu a fost preaslivit intru EI, si Dumnezeu iva preaslivi intru El gi indavé Ilva preaslavi” (In. 13:31-32). In nici un alt context, in afara celui al jubirii rastignice, nu se poate tri si descoperi slava lui Dumnezeu. Aceasta este convingerca profunda a sfintilor. Dupi cum Sfantul Simeon Noul Teolog @ spus-o: »Trebuie cu sArguinga sa facem aceleasi lucruri, ca prin ele, Care a binevoit si fie numit Tara, si sf fie slavit de catre El, prin slava lui lisus, care era cu Tatil inainte de crearea lumii. Aceste lucruri sunt crucea, adica, moartea fata de tot ceea ce este lumese, intristarile, ispitele, si orice alte suferinge ale lui Hristos. fndurand acestea cu multi rabdare, ne asemanaim suferintelor lui Hristos, i fl slavim prin ele, pe Taral si Dumnezeul nostru, ca fii prin har gi co- mostenitori cu Hristo”? Acceptarca liber’ a durerii, in numede iubirii i drepratii nu se opune viequirii doxologice. Din contra, o sustine. fi oferd adevirata dimensiune eshatologica (II Cor. 4:17). Binecuvantati sunt cei care pot vedea strilucirea slavei lui Dumnezeu in participarea rabdatoare la suferingele umanitatii, in séricia celor siraci ai Jumii, in neputinga celor neputinciosi, in setea dupa dreptate, in participa- rea liber Ja durere, in martiriul altora, printr-o jubire autentica sialtruista. Noutatea decisiva in iubirea lui Hristos nu este sa va-iubigi unii pe altii”; ci, in primul rand, ceea ce urmeazi: ,precum Bu v-am iubit”, adic, cu altruism, plindtate, respect fara de libertatea umana, cu toate dimensiunile de crucificare si urmarile lor. Evanghelia slavei lui Hristos” (II Cor. 4:4) ne cheami in continuu la ordine, la pozitionarea noastra in faya chipului dur si necesar al slavei Crucii. ‘Astfel, aticudinea gi viaa doxologici, nu tniseamna un refugiu imnolo- gic, inur-un fel de mediu inchis, idilic. Mai degtaba, inseamna o deschidere 5 Simeon Noul Teolog, ,KepdAata GeoAoyued Kat raKtKa”, Prdoxahia Noretixcsy xeu Aaxntixav, Zopedv o Néoc @coAbyoc, BETTE, vol. 19A, Tesalonic, 1983, p. 524, 526. 182MISTUNE PE URMELE LuI Hristos universala, participare la problemele intregii umanititi, in mod deosebit, a celor smeriti si nedreptagigi, inseamna compatimire universala; 0 nein- cetata suflare si radiere a focului Duhului Sfant. Direct legata de sensurile pluminii” si ale ,puterii”, ,slava lui Dumnezeu” exprima, in mod deosebit, ceva dinamic, Viata surprinzatoare si stralucitoare a sfingilor reflecta o astfel de uraire doxologica a smereniei gi iubirii lui Hristos, pastrand convingerea misionara, actuali pentru orice om, in orice vreme, in orice societate. 2, Migcarea doxologica a credinciosului sia Bisericii, se afla intr-o evolupie dinamica neintrerupta. E.un mers continuu din slavi in slava”. ,lar noi tori, privind ca in oglinda, cu fata descoperiti, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului” (II Cor. 3:18). Si se schimbe, asadar, (credinciosul), scrie Sfantul Grigorie de Nissa, in orice situagie, spre mai bine, transfigurandu-se ,din slava in slava’, prin crestere zilnica, pentru a fi intotdeauna mai bine si intotdeauna sa se desa- ii. Pentru c& adevarata perfectiune inseamni si nu inceteze niciodata cineva si creascd spre mai bine, nici sa limiteze perfectiunea prin vreo ingradire’, In cele din urmi, e vorba de o crestere (evolutie) neincetati, de o transformare a capacitagilor si realizdrilor oamenilor, care duce la indumnezeirea dupi har. Viata cres- tind constituie o migcare neincetata din curatire in curatire, din pocdinta in pocaing’, din virtute in virtute, din cunoastere in cunoastere, o migcare dinamica continua de reinnoire in Duhul Sfint. Limita va ramane, in mod clar, fiinta dumnezeiasca. Pe aceasta, omul nu urmeaza sé o ating’. Nu participa la flinga lui Dumnezeu, ci se inalya gi sc indumnezeieste prin radierea slavei lui Dumnezeu, a energiilor dumnezeiesti. Ceea ce numim indumnezeire, este participare la energia (harul), slava, si nu la fiinya lui Dumnezeu. in acest punct, mintea umani inyelege ci se afl la o granigé, pe care nu poate si o treaci. Din acest motiv, abandoneazi orice incercare de descriere, se preda pe sine, in chip extatic, iubitor, prin imbratisarea radiatiei slavei lui Dumnezeu, care fl recreeazi, il uansfigureaz’, il umple pe deplin de lumina. vargeasca si niciodaci si ajungi la capacul desavarsi § Grigorie, Episcopul Nisei, [poc OAdpruoy nepi teAeistyt0c, 8, 1, BETTE, vol. 8, Tesalonic, 1980, p. 422. 183+ Arhiepiscopul ANASTASIE Fiecare zi a credinciosului trebuie si fie 0 cAlatorie inspre scopul de a fi ,impreuna slivit” cu Hristos; prin trairea tainei transfigurarii interioare prin rugaciune, ascez4, prin concentrare asupra persoanei iubite si asupra tainei smereniei si a rastignirii, care este poarta spre comuniunea cu Domnul Cel preaslavit, traind nevointa extinderii radierii slavei lui Dumnezeu in inimile altor oameni, in tacerea smereniei gi a acceptirii lor prin iubire, in cadrul tainei Cuvantului, care descopera sensul si maretia chemiarii noas- tre. Mai mult decit atat, suntem chemagi si participam la transfigurarea $i reinnoirea creariei, a lumii. $i pentru a face aceasta cu o nevointa pozitiva, senin&, creativi, in domeniul in cate fiecare este, fie c4 este om de stiinya; practician, administrator sau orice alt& slujire social. +e in concluzie: Infelegerea doxologici a vietii si a misiuni exprimare a acestei dispozitii doxologice in reflectiile, studiile si activicagile noastre misionare, nu inseamna aclamatii expresive ,,spre slava lui Dumne- zeu”, nici limitarea activitagilor noastre la sinaxe de cult, imnologice. Nu inseamni subevaluarca celorlalte aspecte ale vierii duhovnicesti, ci, mai degrab’, cuprinderea si includerea lor intr-un demers de articulare si sin- tezi, Slava lui Dumnezeu s-a descoperit deja, in Hristos, iar noi, crestinii, suntem ,chemati” la o experientd continu’ si activa $1 la manifestarea acestei slave, care este identificata in terminologia biblica, in chip terminologic, cu imparatia lui Dumnezeu”. Gandirea teologica, viata liturgicd, migcarca gi activitatea zilnica, tree prin aceasta viziune doxologici calda si nadejde intr-un alt nivel; unul care este departe de orice analizi abstract, de cxaltari sentimentale sau expre: ale unci responsabilititi de sine. Devin freamat de viata in Hristos, un izvor nesecat de lumina duhovniceasci, bucurie doxologica. sicea mai clara