Il, ANALIZA GENERALA A MESAJULUI EVANGHELIE! . Douti capitole referitoare la “copilaria” Mantuitorului Hristos reprezinta prefaa relatarii lui Matei despre autoritatea mesianica a Domnului, Punctul culminant al Evangheliei il constituie patimile, moartea si invierea lui lisus, episoade mateene care completeazi relatirile despre Pruncia Domnului. Asadar, istorisirea activitatii publice a lui lisus este plasaté, in Evanghelia dupa Matei, intre:relatarea “copiliriei” si cea a patimilor Sale mantuitoare. Ceea ce este de remarcat in relatarea activitati publice mesianice este prezenta a cinci lungi Cuvantiri sau Discursuri ale lui lisus “mareate de fraze similare, dar nu si de trisdturi identice”. Analiza cuprinsului Evangheliei va urma fidel structura planului doctrinar, impartit in 5 pari, prezentat in capitolul anterior si avand ca tema central - imparajia cerurilor. A-Prologul Evangheliei Prologul sau introducerea Evanghelici este marcat de doua idei fundamentale: a) Prezentarea originii lui lisus — in cuprinsul adoua pericope din ccapitolul intii: genealogia (1,1-17) si “buna vestire” matecana (1,18-25). b) lisus Pruncul ~ adorat de pagani si respins de iudei, idee dezvoltatd in cuprinsul capitolului doi. 1. Genealogia lui Tisus (1,1-17) in incercarea de a dovedi ci evenimentul nasterii lui lisus Hristos a implinit deja proorociile Vechiului Testament, evanghelistul Matei 2 Uni exegeti cred c& principala sursa de inspiratie a acestor cuvantiti ar putea fi data de cele 2 discursuri prezente in Evanghelia dup Marcu (parabolele cap. 4 si “mica apocalips4” — cap. 13). Vezi Raymond Brown, An Introduction ..., p. 173. 142 si arate, inca de la inceputul scrierii sale, care sunt legaturile acestei litafi ilustre cu barbatii mari ai timpurilor trecute. $i astfel, Sf. i prezinti o intreaga insiruire de nume, reprezenténd strimosii dupa ai Mantuitorului Hristos. Obiceiul de a prezenta inaintasii unei personalitii era, de altfel, ivechi la iudei, Astfel, Moise arati in prima sa carte (Fac. 5,1 urm; 1 urm. si 11,10 urm.) spita genealogica a neamului omenese de la pand in timpurile sale. Apoi, de cand Aaron si fii si au fost unsi i si arhierei s-a ivit necesitatea de a se alcdtui tablouri genealogice numai cu privire la neamul lui Israel, in general, ci si asupra \dentilor acestei familii. Céteva sute de ani mai tarziu, David, rege in Ierusalim si prin gura profetului Natan, Dumnezeu ii ite cA tronul stu va dainui in veci (II Samuil, 7,13). Aceasti promisiune i se da lui David in vederea viitorului Mesia avea si se nasci din neamul lui, asa ¢’, cel putin din acest moment, simfit nevoia sa se alcituiasc’ tablouri genealogice si asupra familiei dice, atat pentru a se stabili dreptul la tron al descendentilor lui, cat fn vederea celui mai ilustru urmas, care avea si fie Mesia si asupra ia urmau sa treacd toate figduinjele date lui Avram, protopirintele 264 Pentru a putea fi completate si scutite de falsificari, tablourile alogice se pastrau la templul din Ierusalim. Dar pe lang’ aceste louri gencalogice oficiale, au existat, cu siguranta, si genealogii, ituite de capii familiilor, avand un caracter privat. Matei va fi alcdtuit genealogia lui lisus, atat pe baza tradifiei orale scrise a Vechiului Testament, cat si cu ajutorul documentelor publice se mai pistrau fie la Templu, fie la sinagoga, dar si pe baza nnarilor din diferite tablouri genealogice private ale unor familii i insemnate din Israel. inainte de a prezenta genealogia lui lisus, evanghelistul Matei 4 din capul locului cui apartine aceasta, afirmand, cat se poate de 2% Ibidem. 143simplu, in 1,1 cd el prezinta cartea nasterii (BiBaog yevéoems) lui lisus Hristos (1qeov Xpiotod). Observim ca, in chiar primul verset, evanghelistul consemneazi numele lui lisus, care in traducerea cuvantului ebraic “Jesuah” insemneazi “Dumnezeu este mantuirea”. Matei fine si mai adauge lang numele ebraic gi pe cel grecesc Xptav6<, care insemneazi “Unsul Domnului”, cuvantul find traducerea termenului ebraic “Mesiah”.2 Ungi in Vechiul Testament erau numai regii si profetii. Prin urmare, inserarea acestor doud nume 1a inceputul genealogici mateene, arati clar c& intenfia evanghelistului era de a arta cA lisus Hristos nu era altul, decat Cel de veacuri asteptat, Mesia vestit de prooroci, Regele noii imparajii mesianice. Astfel, genealogia Sail prezenta atat ca persoana istoricd real, avand strimosi pamantesti, care au trait intr-un timp istoric bine determinat, cét si ca Dumnezeu adevarat, dar acum intrupat, pentru mantuirea neamului omenese. in acest mod, evanghelistul Matei, consemnand cele dou’ nume ale lui lisus precizeaz, inci de la inceput, identitatea ilustrului “Personaj” al scrierii sale. ‘Asadar, agezata in fruntea Evangheliei, genealogia lui lisus Hristos avea menirea de a da si 0 definitie dogmatic& Persoane Sale: Om si Dumnezeu adevéirat, venit in lume pentru mantuirea omului a cdrui fire a imbracat-o prin intrupare. Cat priveste sensul expresiei grecesti de la inceputul genealogici “BiBhos yevéoeng ” (1,1) si ceea ce evanghelistul a vrut si exprime prin a, pirerile specialistilor sunt destul de impértite: a) Unii biblisti sunt de parere cA expresia trebuie injeleasi ca “inregistrarea generatiilor anterioare lui lisus” fiind echivalentul expresiei ebraice seper t6led6t din Geneza 5,1.2% Desi in Vechiul Testament aceasti expresie este urmati de o lista a descendentilor, in Evanghelia dup’ Matei, ca constituie titlul genealogiei strimosilor lui lisus. De altfel, in toata pericopa genealogici 25 Cf Pr, prof. dr. Vasile Mihoe, Notite de curs, Sibiu 1994, 2 Vezi Raymond Brown, op. cit., p. 174. 144 1-16) Matei foloseste un verb inrudit expresiei amintite, eyévwncev isen) de la yevvdéa (genao), care insemneazi a zimisli, a naste. ) Aceasti interpretare nu exclude folosirea liberi a sensurilor lui genesis desemnénd originea, astfel incat fraza de inceput, 11, infeleasa ca insemnand “istorisirea originii” ar putea acoperi sg capitolul | si astfel si includa si ideea de 2Amislire si nastere a lui Hristos.»” ©) Alli exegeti tind si asocieze folosirea sensului cuvantului esis din 1,1 cu titlul grecese dat primei Scripturi a lui Israel. Astfel, a inlocui cuvintele lui Marcu “ ‘inceputul Evangheliei lui lisus tos, Fiul lui Dumnezeu”, Matei ar fi folosit un titlu pentru intreaga ie a lui Israel: “Cartea originii oglindita in lisus Hristos, fiul lui id, fiul lui Avraam"2 4) in schimb, dupa alti specialisti, expresia “BiPAog yevéoems” ar avea chiar un sens polivalent: ea prefateaza originea ancestral, terea si inceputurile vietii pamantesti a lui lisus, dar ar putea inde, de asemenea, si o privire asupra intregii istorii a viefii lui S, infeleas& ca o noua creafie a umanititii, mult superioare primei 202 ‘Asadar, termenul genesis inseamni atat arbore genealogic, cat si . Capitolul le cuprinde pe amandoua, dar centrul istorisirii il tituie nasterea lui lisus Hristos. Cat priveste raspandirea in timp a erafiilor consemnate de Matei, genealogia Evanghelici cuprinde 3 ioade, corespunziitoare unor etape destul de clar delimitate ale istoriei Israel: 267 Alpi exegeti ar include in sensul expresiei “BiBAos yevéoeans (1,1) si itolul 2, dand astfel un sens mai larg expresiei, facdnd ca ea si acopere tot ‘ce a precedat inceputul activitatii lui lisus sau chiar si includ si3,1-4,16, tot ceea ce s-a petrecut inainte ca Tisus si iasa la propovaiduire. (Ibidem). 268 [hidem. 2 Genealogia mateeani a dat nastere, intr-adevar, unei imense literaturi, pozitiile exprimate in ea, de cdtre specialist, sunt din cele mai diverse. A se a in aminunt, in acest sens, R. Brown, op. cit, p. 174-175. 1451, De la Avram pani la regele David — reprezentind perioada de inchegare a poporului israelitean, in general, sia familiei davidice, in special. 2. De care se trigeau din ea, 3. De la stramutarea in Babilon pana la nasterea lui lisus Hristos —perioada de reculegere a acestei familii, care, prin ultimul ei membru, isu Hristos, va ajunge la o strilucire care nu va mai avea sfarsit. Evanghelistul face constatarea interesanta cd fiecare din aceste 3 perioade cuprinde cate 14 membri (neamuri): Asadar, toate neamurile de la Avraam pani la David sunt patrusprezece; si de la David pana la strimutarea in Babilon sunt patrusprezece; si de la strimutarea in Babilon pani la Hristos sunt patrusprezece neamuri” (1, 17).Faptul acesta nu este intimplitor, ci voit de Cel ce a purtat de grijé destinelor acestei familii. Numarul 14 este compus din numarul 7 luat de 2 ori (7x2=14), cifra 7 fiind la iudei un numar simbolic si sfant. Faptul c& acest numair simbolic este inmultit de 2 ori de evanghelist vrea si sugereze idea ci Dumnezeu a condus cu indoiti grija destinele familiei din mijlocul careia urma sii se nase Mantuitorul lumii?” ‘Totusi, chiar daca autorul Evangheliei face el insusi constatarca ci fiecare din cele 3 perioade numara cate 14 membri, nu ineape indoiala cel insusi a eliminat din lista sa mai multi regi si mai multi membri din ascenden{ii Mantuitorului Hristos, dar acest procedeu corespunde scopului mai sus amintit, in acest sens, spre exemplu, intre Fares si Naason sunt date numai patru nume intermediare (1,3-4), ori este vorba de intreaga perioada dintre epoca patriarhilor (Fares este fiul lui luda) si Exod, adic nu mai putin de aproximativ 430 ani (Les. 12, 40; Gal. 3, 17). Sau, intre Salmon gi Iesei se dau numai dou’ nume intermediare (cf. 1,5) pe o perioada de cel putin 300 de ani. Apoi, din cartea a IV-a a Regilor, se poate cunoaste ca intre Joram si Ozia (1, 8) au mai existat trei generatii, reprezentate prin Ohozia, 2° Cf. Pr, Prof. Vs p. 2306, nota d. Mihoe, curs citat; La Bible (TOB), Paris, 1988, 146 David pani la strimutarea in Babilon — perioada de indiltare si marire a familiei davidice, dar si de umilire a celor nevrednici si Amasia, dar care nu apar in genealogia mateeana. Cat priveste nfionarea regelui Ichonia, el este numarat de 2 ori, o data la sfarsitul tei a doua (1, 11), si inc o data la inceputul listei a treia (1, 12), si easta, atat pentru a objine si in perioada a IlI-a 14 membri, dar mai ales asublinia vrednicia lui Iehonia, care a fost ultimul rege in lerusalim [care s-a urcat pe tron in puterea drepturilor sale mostenite pe linie idica. in sfargit, intre Zorobabel si Iacob, tatal dreptului losif, ghelistul Matei aminteste numai 8 nume, in timp ce Luca prezinti, acecasi perioad’, 17 nume?". : Caal 14-Iea membru, al celei de-a treia perioade, trebuie numit si intuitorul Hristos Insusi cu care se incheie timpul de umilint’, dar side sulegere al familiei davidice. Cu lisus Hristos, evanghelistul Matei cheie si intreaga evolutic istorica a familiei Sale, dar tot cu El incepe, {ntreaga omenire, si noul siu timp de marire vesnicd mesianic’.”” ‘Asadar, este cat se poate de limpede ca evanghelistul Matei nu a deloc preocupat de a oferi o list completa a ascendentilor fantuitorului. Lacunele genealogiei mateene se pot explica si prin iracterul mnemotehnic, cat si simbolic al Evanghelici. Se pare c& Wvanghelia intai din canonul Noului Testament va fi fost folosit si ca adevarat manual de catehezA in Biserica primara. Acest fapt rezult n tehnicile folosite de autor care aveau menirea si faciliteze emorarea, obisnuite, de altfel, la rabinii iudei, care puneau un important ecent pe metoda invafarii prin memorare. i Cat priveste simbolismul, nu este exclus ca Matei si fi avut in dere si practica gematrici, care consta in calcularea valorii numerice Funui cuvant sau nume si cdutarea unei semnificatii simbolice a mirului astfel obtinut. in scrierea consonantica ebraic’, numele David fi egal cu cifra 14. Scriindu-se nevocalizat numele David, el este ompus din tre litere: dalef— vay- dalef. Dandu-se acestor litere valoarea numeric se objine: 4- 6-4, care adunate dau numarul 14. Precizénd 21, Vezi Pr. prof. dr. Vasile Mihoe, Predici exegetice la duminicile de este an, Sibiu 2001, p. 247-248 2 Ibidem 147la inceputul evangheliei c& lisus Hristos era fiul lui David, putem conchide, astfel, c& si prin aceasta tehnicd se scoate in evidenfa faptul c& profetiile mesianice s-au implinit in Hristos, vestit ca find fiul lui David, adic& venind din neamu! lui in ceea ce priveste a doua identificare a lui lisus, din 1,1, ea nu este mai putin semnificativa. Numindu-L pe lisus “fiul Jui Avraam * cevanghelistul Matei vrea si afirme c& lisus este Urmasul prin excelenti a lui Avram, fiigiduit acestuia in vechime ca Cel “intru Care se vor binecuvénta toate neamurile* (Cf. Fac. 12, 7; 22, 18). Sf. Ap. Pavel pornind de la faptul c’ in textul original este folosit pentru cuvantul “ semintia” lui Avram singularal si nu pluralul, interpreteazd acest text in sensul c&: “ figiduintele au fost rostite lui Avraam si Urmagului sau”, adic, nu spune “urmasilor”, intelegandu-se astfel mai multi, ci “Urmagului tiu”, subinteles fiind lisus Hristos (Cf. Gal. 3, 16). Ceea ce este specific genealogiei mateene este si faptul consemnarii a patru nume de femei, straine de neamul evreesc, $i anume: Tamara, Rahab, Ruth si sotia lui Urie ~ Batseba (Mt.1,3.5-6). Primele 3 femei nu erau de origine israelit, iar a patra nu a fost cAsdtorit’ cu un evreu. Mediile din care proveneau cele 4 femei crau diferite, dupa cum se poate observa din Fac.38; losua 2; Rut 3 si II Reg. 11. Totusi, aceste femei au fost instrumentele lui Dumnezeu folosite in scopul continuatii liniei mesianice, evanghelistul voind s& exprime astfel caracterul universalist al méntuirii mesianice.”™ Asadar, scopul includerii de cAtre evanghelist a genealogiei lui lisus, in Evanghelia sa, nu a fost altul decat acela de a demonstra ci Mantuitorul lisus Hristos, care descinde din simanta lui Avraam si din familia regeasc’ a lui David, este cu adevarat o persoana istorica, Mesia cel de mult asteptat, vestit de proorocii Vechiului Testament, odati cu nasterea Sa, incepdnd s& se si se consume si noul timp mesianic al mantuirii intregului neam omenese. ®'_ A se vedea amfnunte Toachim Gnilka, Das Matthdusevangelium, p.4-5. > Veri Raymond Brown, op. cit, p. 175. 148