“OG @9->- . oN D~ exRintl SI SCRUTOR, % BISERICESTI 6 QI7——_—g TEODORET EPISCOPUL CIRULUI SCRIERI PARTEA A DOUA 6 do—_ 0 oe EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE deON, COLEcTIA “PARINT! $t SCRITORI BISERICESTL" APARE DIN ENTTIATIVA PATRIARAULUL JUSTIN 1S CONTINUA SUB INDRUMAREA, FREA TERICTTULUIPARINTE TEOCTIST PATRIARHULBISERICE ORTODOXE ROMAKE Yo eH COMISIA DE EDITARE: ———______ PS. VINCENTIU PLOJESTEANUL, Episcop Vicar Patriarhal (presedinte}, P.C. Pr, SABIN VERZAN, Consilier Patriarhal, Pr. Prot, STEFAN ALEXE,[Pr. Prot TEODOR BODOCAE] Pr. Pro, CONSTANTIN CORNITESCU, Prok ALEXANDRU FLIAN, Prof, IORGU IVAN, ION CIUTACU (secretary Jo PARINTI SI SCRIITORI BISERICESTI 44 RRO TEODORET & EPISCOPUL CIRULUI SCRIERI me A ISTORIA BISERICEASCA CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICKTULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICI. ORTODOXE ROMANE TRADUCERE DE Pr, Prof. VASILE SIBIESCU Sf EDITURA INSTITUTULUL BIBLIC St DE MISIUNE ‘AL BISERICIL ‘ORTODOXE ROMANE BUCURESTI. — 1995Copyright © 1995 ‘Toate dreptucte regervate Editurli"lnstitutului Biblic si de Misitize Ortodox% ISBN. 973-9180-25-9 CUVANT I[NAINTE Teodoret al Cirulué (c. 393 ~ ¢, 466), ultimul mare teolog al Scolii antiohiene, este unul dintre eci mai fecunzi scriitori bisericesti, opéra sa scrisi numlrdnd valoroase lucriri exegetive, apologetice, dogmatice si de istariografie bisericeasci. Aceasti deschidere, a episcopului Cirulué ciitre cele mai importante preocupiri ale stiinfei teologice a vremii s-a datorat, in bund misurd, solidei sale educatii, primite in gcoli monastice antiohiene, unde incepuse sé se afirme deja o traditie de gdndire teo- logicdi riguroasi, cu un aport specific mai ales in domeniul exegezei didlice, Tréind tntr-o perioadt inci tulburaté de asalturile ereziei si pagd- nismulué impotriva Bisericii, el a imprimat multora dintre scrierile sale © puternict tendinti antiereticl si apologetici. Acest lucru este cu deosebire evident si in Istoria sa bisericeascd, ale cirei cinci cirti acopert perioada dintre inceputul controversei ariene si moartea tui Teodor de Mopsuestia (+ 428).Un interval de timp nu foarte inde- lungat, insd plin de fapte si evenimente care aveau sti contribuie la maturizarea grabnicd a constiinfei ecleziale. Recurgdnd la insemnate documente, care mu s-au mat pistrot in alte scvieri, Teodoret izbuteste si prezinie cititorului stu chipul unei Biserict a cirei inaintare in istorie n-u fost insotiti de aclamujii, ci de sfasieri dureroase, primejdii si umilinte. Dor, pirelnica ei slébiciune nu « fost decdt prilejul manifestarii puterit de neinvins a Capului ei, Hris- tos, care a ridicat, la vreme potriitti — impotriva furtunilor starnite de vréjmasii Bisericii —~ atdt mari ierarhi teologi cat si cérmuitori dreptma- ritori evlaviosi. Era firese, agadar, ca o persondlitate impundtoare precum cea a Sfantului Atanasie cel Mare, strategul luptei impotriva arianismului, si fie prezentati cu o veneratie deosebiti, mai cu seamé fiinded acest Parinte al Bisericii a stiut si apere adevdrul de credinfi si prin propriile sale suferinge. Nu mai putin crancen a fost $i conflictul cu plgdnismut, care a dovedit mult timp 0 vitatitate neagtepratd. Doar gesturile hotdrdte ale unor impdrati credinciosi — ca Teodosie cel Mare, si arhipistori veghe- tori — ca Teofil ai Alexandriei, «bdrbat de o mare intelepeiune si de nestavilit curajs (p. 239), au putut zigdzui inrdurirea nefasta a tradi- (lor paigdne. Teodoret consemneazd cele intreprinse de Teafit at6 CUVANT INamTE Alexandriei in confruntarea cu spiritul anticrestin actiy al epocii, nu cu stréngere de inimd, regretand, de exemplu, disparifia unor edi sacrate cultului idolatru, ci cu convingerea ci dezriddcinarea credintelor amdgitoare $i pierzitoare de suflet se putea tnfiiptui dour prin asemenca Sapte energice. Ar tren, de asemenea, remarcaté prezenta, in paginile acestei Istorii bisericesti, @ unuia dintre vrednicii st neinfricatii ferarhi si teologi din Dobrogea noastri, Vetranio, despre care ni se Spune admirativ ci wstrilucea prin tot felul de virtufi, fiind rinduit a si conducd in calitate de episcop orasele intregii Scitit Micin $i cai «t combiitut stricurea dogmelor si farddelegile lui Valens» (p. 197). Sunt acestea doar cdteva dintre motivele pentru care recomandém, cu pirinteasci binecuvdntare, aceasti carte atentiei tuturor celor care doresc sti cttnoascé mai indeaproape trecutul Bisericii crestine, cu constiinta vie c& intr-adevdr «nu este ingdduit si dim uitirii miretia dispérutit a unor fapte strailucite si a unor istorisiri folositoaren (p. 19). La sarbatoarea ‘SHatilor Athanghelt + THOCTIST 1995 PATRIARHUL BISERICI] ORTODOXE ROMANE INTRODUCERE In disputele hristologice din prima jumatate a.sec. V au fost an- gajali indeosebi doi vajnici antagonisti, Sf. Chiril af Alexandrie{- si Fericitul Teodorét al Cirutui, Aregtia incheie intr-un oarecare fel lista marilor seriitori greci, renumitl prin clocventa teologlei lor, urmagil lor vor fi preocupati de o teologie mai ‘subtilA si mai profinda!. _ In realitate se va da mereu lupta intre spiritualismul scolii teo" logice alexandrine gi realismul celei antiohiene, una privind pe Logo- sul cel intrupat mai mult in fifa Sa divin, iar cealalta aocentuind prea mult omenitatea Sa. Teodoret mu ate pitrunderea teologicd si precizia gindirii créstine a marelui alexandrin, dar il intrece pe acesta ca ecriitor si ca exeget % El risci adesea si depeigeascd limitele Oriodoxiei gi si cada in erezia nestoriana, dar are meritul de a fi denuntat primul erezia monofizité, ai carei aderenti se prevalau de prestigiul, buna credinté si p&trunde- rea feologicd: a Sf! Chiril Alexandrinul 3 . “ Scriitor maj corect si mai €legant, cu o opera exegetici’ abundentd si metodica, cu un spirit apologetic — polemic ascutit, dar inferior riva- Jului séu alexandrin ca putere de intuitie si profunzime a sensulul teo- logic, Teodoret a riscat si alunece pe panta ereziei nestoriene, din oauza inerederii si admirafiei sale pentru dascalii $i colegii sdi din scoala an- tiohiand, Spirit combativ, curajos, si sincer, el nu s-a bucurat de indulgenta sinoadelor si nici. de sprijinul. autorittii imperiale — pe care deaitiel, nu le clluta, asa inelt buna sa credint4 a fost ingelatd, jar memorta lui dimi- nuata 4, Totusi dupé moartea Sf. Chiril (444) Teodoret rimine cea mai mare autoritate teologicad a’ Orientului grec 5. LCL J, Tixeront, Histoire des dogmes daus Yontiquité chrétienne, vol. HI, Paris, 1928, po. 2, F, Cayré, Précis de Patrologie, vol IL, Patis, 1990, p. 40. 3. F. Cayre, ibidem. 4 Tixeront, ibidem, p. 30 $1 F. Caysé, ibidem., _ 5.L. Duchesne, Histoire ancienne de Elise, vol. IL, cinquivine édition,- Pa- tis, 1922, p. 398.8 INTRODUCERE Fer. Teodoret, s-a nisout pe la anul 393, la Antichia®, dintr-o fami- lie aleasd gi cu mari resurse materiale $i a primit inci din copilarie o educatie evlavioas’ crestin’, precum si o formatie literard ingrijita. A fost discipolul lui Teodor al Mopsuestiei, reprezentant de seam al Sco- I teologice antiohiene si a avut colegi pe viitorul ereziarh, Nestorie si pe Ioan, episcopul Antichiei 7. In vremea aceea, in pustiul sirin, se realiza o vietuire de eroism as- cetic. Fiinfe omenegti duceau acolo «o viati neplitimitoare in trupuri pa- timitoare» 8, Muntele care se afla ling’ orasul Antiohia era impodobit cu agezari monahale®. Aici tréia in schimnicie si mentorul duhovnicesc al Jui Teodoret, Petru Galatul. Mama sa, despre care vorbegte cu admiratie si «care fcea experienta harului spiritual», il indruma pe fiul siu ca, adati pe siptamin’, s primeascd binectivintarea acestui pusinic, care va urmari si-l atragd spre viata contemplativa si ascetic 1°. In aceasté atmosfera de contemplatie, Teaderet va imbriitiga viata ménahala, la anul 416, in jurul virstei de 20 ani, in méndstirea Nicerta (St. Euprepiu) de lingi Antiohia, unde va rémine pind la anul 42311, Atunci, desi tinar, pentru calititile sale duhovnicesti si intelectuale, i se incredinteazA conducerea Episcopiei Cirului, pe fluviul Eufrat, in provin- cia Osrhoene, in hotarele cu regatul persan, Aici Teodoret va pastori, cu unele intreruperi, pind la moartea sa, in anul 458 !2. In aceasta eparhie ou peste 800 de sate, raspindite intr-o regiune marginasa, de rasdrit, a Imperiului Roman, Teodoret ve fi un pastor mo- del 8, Astfel, din scrisoarea nr. 113", pe care e'o adreseazi papel Leon IIL, reiese c4 acest neobosit pistor de euflete intreprinsese o vastd acti- une'de curafire a turmej sale de ereticl, adicd de «boala> (erezia) lui Mar- clon, Arie si Eunomiu si «numai era nici-o neghina, iar turma sa a se! pat de toate erorile ereticilor». A dus, astfel, {upta contra pginilor, iu deilor sia tuturor ereticilor in multe cetti ale eparhiei sale. 6. Dupt L, Parmentier, Theodorets Kirchengeschichte, Leipzig, 1911, in co- lectia Die griechischen christlichen Schriftsteller der ersten drei Jahvhundorte (Berlin, 1897), Einleitung, p. XCIX. Garnier sustine anul 386, asa cum araté L. Par- mentier, ibidem. 7,Cl B. Cayré, ibidem. 8, Teodorel, Istorla bisericeascd, IV, 28, 1 9, Teodoret Istorla_bisericeasc. 1V, 28, "2. |. Shésens “Texogia (Historia religioasd) tn J. P. Migne, Patrologiae Cursus com- pletus {series gracca, t, LXXXII, coi, 1381 A. {se va cite prescurtat P. G.). 11F. Gays, ocp. 4) 12. Idem, ibidem, p, 45. 13, Dup& L. Duchense, o.cp. 304, 14. J.P, Migne, Patrologiae cursus completus, series latina, t, LIV, col. 847— asd. (Se va cita P. 1,) Corespondenta lui Teodoret se_afld in P.G, t. LXXX, col, 75—508. A se veda si Teodoret episcopal Ciruluf, Cinci cuvinte asupra Istoriei bisericesti, traduse in romdneste de Mileopolitul Veniamin Costachi si tipirita de C. Erbiceanu, Bucuresti, 1899, p. 1X. INTRODUCERE De remarcat cd acest neobosit pastor de suflete intreprinde si 0 operd social pentru'o mai bund viati material a pastoritilor sai. Astfel, in alt scrisoare cdtre acelasi papa 5, Teodoret araté ca din venituriie bisericesti a construit doud poduri mari peste fluviul Eufrat, precum i un apeduct prin care si alimenteze cu ap& tot oragul Cir. ; In ce priveste traiul su material el ne arati in aceeasi scrisoare oA, personal, a imbrdfigat strdcia, clei, in tot timpul episcopatului, nu a pri- mit nici locuinta, nici ogor si nici bani, iar ceeace mostenise de la pa- rinti a impfrfit la sdraci, aga cum stia toatd lumea. Comportarea sa fafi de calommiatori si de cei care il amenintau cu moartea este demnii si corecta, aga cum reiese din sorisoarea sa cétre Consulul Nomiminus ‘5, in care raspunde dusmanilor sai cd in anii epis- copatului n-a fost acuzat gi nicl chemat in judecata de nimeni gi tot aga, in tot acest timp, nici unul din clericii in fruntea c&rora era nu a caleat pe Ja tribunal. Ca unul care traise viata monahald contemplativa intre solitarii din Siria, Teodoret va fi mereu admiratorul acestora. El va fi mereu in co- muniune cu ei, iar multora le va descrie viata! gi va primi sfaturile lor #8, ; In tot cuprinsul Istoriet sale bisericesti si indeosebi in a sa Istoria duhovniveascd (a celor ivbitori de Dumnezeu), Teodoret isi aratfi_ mare respect si admiratie pentru viaja ascetici si pentru traitorii in pustie pentru apdirarea credintei. Monabii erau socotiji ca «ei care duceu 0 vial nepdtimitoare in trapuri p&timitoares ‘si nu fi inspaimintau su- ferinfele. Intre acegtia numdra multi din Prefectura Orient si indeosebi din cei care traiau pe muntele din apropierea Antiohici, «ee era impo- dobit ca o gradind», cu ageziri monahicesti, unde sildglula Petru Ga- Jatul ‘Teoderet socotea monahismul ca o armA a Ortodoxiei, care si stie s& potriveascd cu fiecare timp cele folositoare, adicd si cind si imbrafi- seze viata pustnicesscd, dar si cind s& iubease” mai mult oragele decit pustia?!, Asadar, dup parerea iui, monahii nu trebuiau si stea numai in mindstiri, ci, atunci cind dreapta credin}a era in pericol, ei trebuiau sa jasi pentru a lupta cu armele eviaviei lor neintinate si cu curajul lor 15, Scrisoarea 84, in P.G, t. LXXX, col, 75-528 si traducerea Jui Veniamin Costachi, p, X. 16. Scrisoarea 81, In P.G. t. LXXX, col. 75—528. 17, Ddéhees “Tocopiz (Historia religiosa). 18, Cf. L. Duchense, 0.¢. p, 394. 19. Teodaret, istorta bisericeasca IV, 28, 2. 20. Teadoret, Istoria bisericeascd TV, 28 gi IV, 29. 25. Teodoret, Istoria bisericeasca IV, 27 5.ao INTRODUCERE martiric. Exemptul cel’mai viu, l-a dat, pe linga atifia alfii, Sf, Antonie cel Mare, caré strabatea orasul Alexandria combitind pe arieni”. Activitatea pestorald in eparhia sa, nu.la impiedicat pe Teo- doret si ia parte. 1d framantarile vremii sale, indeosebi Ja disputele hris~ tologice si totodata sa fie, dupa. Sf. loan Hrisostom si Sf, Chiril, unul din cei mai productivi scriftori de limb greacd, desi limba sa materna era cea siriana. Situatia lui de episcop fi oferea o bazd puternicd pentru o activitate in afara eparhiei sale, prin -scrisori- editre crestinii persecutati Si prin participarea la un inalt nivel la disputele hristologice, la sinoade, sau Sa fie in legéturi epistolare cu mari capetenii crestine ale vremii sale 2 Format in vederile Scolii antiohiene, cu simpatie pentru fostul’ sau coleg, Nestorie, inclinat acum spre erezie. Teodoret I-a indemnat totusi pe acesta, Impreund ou Ioan al Antiohiei™, si se supund hotdririlor si- nodului din Roma, despre care luase cunostinfS din sorisnarea Papei Ce- Jestin, din 11 august, 430, prin care acesta ii spunea cd, daca in zece zile dup& primirea acestei scrisori nu va retracta invafitura ga gresitd si nu va predica despre persoana lui Iisus Hristos eceeace invati Bise- rica Romei, a Alexandriei si intreaga Bisericd», va fi indepirtat din co- muniunea’ bisericeascd *5, Nestorie a réispuns insd evaziv si a cerut si se convoace un sinod, jar cind, la Alexandria, Sf. Chiril a aflat de atitudinea acestuia, cu ar- doarea si cu vehementa care il caracterizau, a finut un sinod local, in numele cdruia a adresat ierarhuluj constantinopolitan vestita Kpistola 4 XVI-a, care se termini cu 12 Anatematisme, in care el afirma unirea ipostaticd (Evens x28 bxéowaay) gi fizicd, adic strinsii (vests guar) a Cuvantulut cu trupul omenesc si combatea ideea de unire a lor ca 0 simpla legaturé de demnitate (morala) (Evmas oyettx4) cum sustineau ade- rentil extremisti ai Scolii antiohiene % La aparitia acestor Anatohmelisine, banuindu-le de apolinarism, Teo- Goret raspunde prin 12 Contra-anatematisme, da care Sf. Chiril se apiird prin Apologia sa contra Orientalilor 7 si Apologia contra lui Teodoret 8, Lupta intre acesti doi corifei ai teologiei crestine de atunci incepea. La Sinodul de la Efes (431) Teodoret este de partea lui Ioan al Antiohiei si in curind atacd acest sindd si pe Sf. Chir!l intr-o lucrare a sa, numita 22. Teodorel, Isloria bisericeascd IV, 27, 5. & BL. Duchense, o.c.p. 394. 24 Sctisoarea Iui toon al Antiobiet la J. Tixeront, o.cp. 40, nota 1. 25. J. Tixeront, ibidem si F. Cayré, o.cp. 28 26. Epistola XVI, in PG. tL LXXVIT. Vezi sl traducerea irancezd la J. Ti- xeront, 0c. p. 40—A1 z 1. LXXVI, col, 315—380. LXXVI," ool, 385—482. INTRODUCERE n Pentaloghion, despre Intrupare®. El se araté potrivnie celor sustinute de ierarhul Alexandrin si simpatizant a fui Nestorie gi de aceea’va adera toomai in anul 435 la Formula de unire bisericeascé din anul 433, com- pusé chiar de el —cum se orede — Ja sugestia lui Ioan al Antiohiei $i la care aderase deindata Sf. Chiril, pentru cauza pacli. ' De aitiel Teodoret nu va condamna pe Nestorie pind in timpul Si- nodului de la Calcedon, si atunci cu multa stringere de inimd, Prin lucrarea sa ‘Epavotys, Cergetorul, sau Dokspopgos, Versatilul, (Preficutul), aparuta in anul 447%, Teodoret va denunta monofizismul, a c&rui doctrin 0 sovotea ca 0 culegere de nimicuri, cergite de la ereti- cii de dinainte. CApetenia acestor monofiziti «cergetori era célugérul Eutihie, conducdtorul unei mindstiri de peste 300 de monahi, din Capi- tala, Sprijinit pe fanatismul acestora, Eutihie va invafa o singurd fire a lui Dummezeu intrupat si fécut om, dupa intruparea Cuvintului. El va fi excomunicat si depus din conducerea mandstirii sale si din exercitiul preotiei, in sinodul local de“la Constantinopo, Ja 8 noiembrie, anul 448, ropunerea episcopului de aici, Flavian #1, ; a erin intrigi Putinie va decide ins’ pe flexibilul imparat Teodosie’al TL-Jea s& convoace un Sinod la Efes, pentru 1 august, anul 449. Acesta a fost sinodul numit tilhdresc, care, in dezordinea provocala de partizanit lui Eutihie, va reabilita pe acest incarnat eretic si va depune pe Flavian a} Constantinopolulai si pe partizanii lui, intre care si pe Teodoret al Cirului, cruia i se interzisese sd fie prezent la sinod® si fusese obligat sd se retragd la mamastirea sa de ling Apameea 8, Aceasti retragere silité i-a fost inci un régaz pentru studiu si me- ditatie. In curind ins va fi chemat si primit si fa parte la Sinodul de la Calcedon, de la anul 451, une va fi restabilit in scaunul de episcop, cu toate protestele episcopilor egipteni, partizani ai Iui Diescur, care susti- nea pe monofiziti. La Calcedon, Teodoret a pronuntat cu mare greutate anatema con- tra lui Nestorie i, dar a avut satisfactia ci acolo a fost anatematizat si Eutihie, pe care el Hl denuntase ca eretic monofizit. Astfel, in sedinta a VIIl-a, cind a fost chemat ca, la rugimintea Imparatului Marcian, si anatematizeze pe Nestorie, Teodoret a declarat ci a fost erescut de pa- rinti ortodocgi, a primit invifaturd gi educatie ortodoxa si cd el con- damn, nu numai pe Nestorie si pe Butihie, ci si pe orieine nu gindeste 29. PG. t. LXXXIV, col. 65—88; numai fragmente. 30. PG. t. LXXRIEL, col. 27336. ‘Tixeront, 0.0. p. 8183. 32, Cf Tixeront, ibidem, p. 8788. 23. CL L. Duchense, ec. p. 423, 34. CLF, Cayre oc. p. 44—45.12 INTRODUCERE oriodox. Amenintarilor unora dintre sinodali et le raspunde cu convin- gere si cu curaj, cli n-a venit la sinod ca sd-gi apere scaunul si eparhia sa, ci pentru c& fusese calomniat gi oa si arate cA este drept-credincios. La insistenjele episoopilor sinodali, Teodoret declard anatetna contra lui Nestorie si a celor ce nu numese pe Sf. Fecioari Maria Nascditoare de Dumnezeu (Seotéxos) gi impart in doi Fi pe Fiul Cel Unie. Apoi re- prezentantul impératului a constatat cd Teodoret a anatematizat pe Nes- torie si a primit hotdririle Sinodului, I-a reprimit in rindurile episcopi- Jor sinodali gi Ina salutat cu titlul de fnvdfitor Ortodox ©, Dupi ce si-a reluat scaunul episcopal si activitatea pastonala careia ise dedivase, Teodoret a murit in comuniunea Bisericii, in anul 458. Acest vajnic luptator nu va fi ins4 crutat nici dup3 moarte de furia dusmanilor si, monofizitii, Sustindtorii pe ascuns ai acestora si indeo- sebi Imparateasa Teodora, sotia Imparatului Justinian 1(627—565), vor asigura pe acesta ci ei vor adera la politica lui de impaciuire si unifi- care religioasd a imperiulul siu dard se vor condamna Cele Trei Ca; tole, adicd persona gi opera lui Teodor al Mopsuestiei, unele scrisori ale luj Teodoret al Cirului contra Sf. Chirfl al Alexandriei si contra Sinodului de la Efes (421) gi pentru apiearea lui Nestorie, preoum si scrisoarea lui Tba din Hdesa cétre Maris Persui®, Atunci Impdratul Justinian I va publica primul sé Edict contra celor Trei Capitole, la anul 544°7 si apoi pe cel. de-al U-lea, la anal 591 3%, in legaturd cu Teodoret acest ultim Edict imperial cere ca, dacd cineva sustine cele scrise de acesta in aprarea lui Nestorie si impo- triva dreptei credinte, 2 Sinodului de la Efes (431) si contra Sf. Chiril sia celor 12 Anatematisme ale sale, 4 fie anatema. Din oauza acestor blasfemii, continud Edicul imperial, Teodoret a fost depus de episcopi si a fost reabilitat 1a Caloedon, unde a fost silit 6A mérturiseascd toate cele contrare scrierilor sale aminiite si si revind la adevdrata cre- dinta 9 Sinodul al V-tea Ecumenie de la Constantinopol, din anul 553, in ultima sa sedinté, va indeplini dorinta imparatului gi va condamna de~ 39, Hefele Ch, Joseph, Histoive des Conciles d'aprés les documents originaux, augmantée par Leclercq H. (Dom), tome II, 2, Paris, 1908, p. 740 (se va cita Helcle Leclercq). Imparatul Tustintan 1, Epistola' eatre sinodul al’ V-lea PG, LXXXVIJ, col, 1038, V, Traducerea In; Veniamin Costachi, p, XII—XIV si J. Tixcront. oc. P92. 38, Facundi Hermianensic, Pro defensione Trium —Capitulorum —Concilit Chalcedonensis, Libri Xl, ad Justinianum, imperatorem, fn Pil. 1. LXVIL, col. 527 siurm.; Pr. Vasile Gh, “Sibiescu, Imparatul Iustintan’ si ereaitle, Bucuresti, 1938, Be 108, 37. Este pierdut cl. Pr. V, Gh. Sibiescu, tbidem, p. 33. 38, “Ourdsria Hisrews, PG. 1. LXXXVI1, col. 9931035, 39, Ibidem, col. 1017, D. INTRODUCERE 13 finitiv Cele Trei Capitole “. Cit priveste pe Teodoret nu saa condamnat persoana sa 5 nici intreaga lui o opera, ci numai cele ce a scris contra persoana sa gi nici intreaga lui opera, ci numai cele ce a scris contra Sinodului de la Bfes (431) si pentru apirarea lui Nestorie. Totusi au- reola sa a fost mult umbriti si pentru aceasta este cinstit in Biserica Ortodox4, nu ca sfint, ci numai ca fericit. Opera sa literarA este bogat8 si vaflatd, compusd cu o ingrijire si temperament de apologet si polemist, potrivit firii sale luptatoare : este un invergunat luptator contra ereticilor. Ne vom releri numaj ja aceasta operé a sa intitulata Cele Cinci Cirti ale Istoriei Bisericesti 1, despre care L, Parmentier zice c& ¢ scrisi cu emfaza unui predicator, cum ira, contra ereticilor si cum stu- dio, in ce priveste pe cei credinciogi, ca sd faci plicerea preofilor si calugarilor, din care cauzd a fost foarte mult citité si copiata ®. Aceasti Istorie Bisericeasca a lui Teodoret continud pe cea a lui Eusebiu de Cezareea, cum spune ef insusi si merge pind la moartea lui Teodor al Mopsuestiei si Teodor al Antichiei, adicd include o perioadé de 105 ani, de la anul 323 pind [a anul 428. Evita poate s4 desorie mai departe inceputurile disputei hristologice cu izbucnirea crizei nestoriene si a celei eutihiene, in care a fost si el angajat si se mirgineste numai Ja aceasta perioada, expunind ou pornire evolutia crizei ariene. in Istoria sa Disericeascd, Teodoret foloseste un numar mare de iz- voare, pe care si Je-a adunat singur, constind din hotiriri sinodale, dis- pozitil imperiale, precum gi scrisori ale cipeteniilor bisericesti. El a cu- noscut si pe istoricii bisericesti Socrate gi Sozomen “, care erau aici si mu erau in centrul evenimentelor bisericesti ca el, care era monah gi cleric luminat. Nu i-a imitat pe acestia, dar a folosit, desigur, izvoare comune. In comparatie cu acestia Teodoret are constiinta apartenente{ lui la Biseriea conducitoare, e convins de adevirul crestin gi de aceea expu- nerea faptelor are suflu apologetic-polemic. El scrie ca si apere Bise- rica drept-maritoare contra ereticilor, mai ales a arienilor. Cititorii sai vor putea s& afle despre relele ce au pus la cale acestia contra dreptei credinte gi a slujitorifor ei devotali. Teodoret apard prestigiul shujito Tilor Biserlcii, ale ediror eventuale greseli nu trebuie sa fie date im vi- 40. Pr. V. Gh, Sibiescu, ibidem, p. 125 si 108. 4. PG, +. LXXXT, col 8811280. 42, L. Parmentier, a.c., Binleitung, p, XLVIC si XCVII. 43. 1. Parmentier, ibidem, p. LIV. . 4A, Istoriile bisericegti “ale acestora au fost traduse tn romameste de Milro- Pobitul Iosif Gheorghian,14 INTRODUCERE, leag ca si fie exploatate de eretici®. El este mai intii un mare epis- cop, care, seriind [storia ‘sa, stie si apere Biserica in ciuda pericolelor ce-l amenintau @. In timpul siu Teodoret nu putea fi un istoric in sensul actual, ca si foloseascd un aparat critic de cercetare a documentelor si si fie con- dus de absolutd obiectivitate in aprecierea faptelor istorice. El avea constiinta rispunderii in demnitatea pe care o avea in Bisericd si soco- tea cd irebuie si apere doctrina acesteia, despre care, in felul lui, avea © convingere nestramutata. Teodoret a crescut si a trait in lumea monahalé, care ajungea une- ori la fanatiom pentru apararea adevarului cregtin. El a luat parte la controversele hristologice ale vremii sale gi a fost mult influentat de Istoria Arienilor, a SI. Atanasie, serisi cu mult invergunare contra ari- enllor “’, Pentru Teodoret, Arie era un instrument al diavolului, care produsese furtund in Bisericd prin dorinta sa de stapinire, contra epis- copului stu, Alexandru al Alexandriei, dar a primit pedeapsa prinir-o moarte ingrozitoare #. In acelasi timp Sf. Atanasie era socotit de Teodoret «bérbat in- drumat ined din copilarie in Sf. Scripturi, si care a devenit de admi- rat in fieoare slujire bisericeasc’ d totedata un luptator de temut» “9. Teodoret’ expune iniimplirile din Biseried avind ca tint’ comba- terea cu invergunare a arianismului. Pentru aceasta el preamareste pe capeteniile bisericesti care au luptat contra acestei periculoase erezii si detesta pe cei care 0 sustineau. In’ ce-i priveste pe imparatii romani din epoca pe care o descrie, Teodoret fi critic dup’ alitudinea pe care au avut-o fata de Biserica drept-rndritoare si fafa de ereticit arieni. Astfel, €l foloseste pentru fm- piratul Constantin eel Mare, aceeasi prosidivine ca gi Eusebiu al Ceza- reei®, Dupa Teodoret, acest impirat s-a bucurat de cerotirea divin si a purtat in suflet grijile apostolice (Istoria bisericeascd, Cartea T — cap. 25, 13). A facut si greseli, finde’ s-a increzut in clerici, care |-au informat gregit. A exilat pe Atanasie sub pretext cd ar fi oprit aprovi- zionarea Constantinopolului cu griu din Egipt (Ist. bis. Cartea I. 31, 4), dar in curind La rechemat din exil. A mai exilat incd atitia alfii, flind in- selat de umii clerici, cdci avea si el slabiciunea firii omenesti (Ist. bis. 4d, Teodoret, Istoria bisericeescd 1, 2%, 6 gl 1, Povmentier o.c, Finleitung, p. CH 48 L, Parmentier, sbidem, Pp cv. 47. PG, L XXV, col. 691—796. 48, Teodoret, Istoria bisericeascd 1, 8 si J, 4-8 49, Teodoret, Istoria bisariceascé 1,26, 1-5. 50. Viata Ini Constantin {cal Mare) ‘in Cinci carti, In PG, t XX, col, 90¢— INTRODUCERE 15 Cartea I, 83, 5). Teodoret ne relateazi ci impiratul Constantin cel Mare a fost botezat tirziu, pe patul de moarte, Ia Nicomidia, céei sperase sd se boteze in Jordan (Ist. bis. Cartea I, 32, 1). Nu spune insa cd a fost botezat de episcopul arian, Eusebiu al Nicomidiel Unul dintre fiij impdratului Constantin cel Mare, care. a domnit mai mult timp, Constantiu, a cdzut sub influenta unui —_prect arian, duhovnicul Constantei, sora tatdlui sim gi sotia lui Liciniu. Pentru acest preot arian Constanta ceruse bunavointa fratelui siu. Acest preot nu a avut insi curajul sé-si dea pe fati erezia sain timpul lui Con- stantin cel Mare, stiindu-1 statornic in cele dummezeiesti, cum zice Teo- doret. Insd Constantin i-a Incredintat testamentul sau pentru cei trei fli ai s&l, care In ultimele clipe ale vietil parintelui lor erau departe Preotul arian a dat acest testament lui Constantiu, care a sosit inain- tea celorialti gi astfel’el a putut patrunde in jntimitatea palatalui impe- rlal. Deoarece Constantiu era ca 0 trestie b&tutd de vint, preotul arian l-a,convins cd furtuna din Biscried s-a produs din cauza formule) de la Niceea spootcies — deofiinfa — si din cauza intoarcerii lui Atanasie in seaunul episcopal. Atunci Constantiu a inlaturat aceasti formula si- nodala, apropiintlu-se astfel, de arieni sia exilat pe Atanasie (Ist. Bis. Cartea II, 3, 1-8). Intr-adevar domnia lui Constantiu este descris’’ de Teodoret ca sovaitoare gi favorabili arienilor prin sinoadcle ce le-a convocat si prin mésurile pe care le-a luat contra cApetentilor bisericesti, drept-credin- ciosi De © deosebité, laud& se vor bucura. restauratoril Ortodoxiel, “dupa prigoana luj Tulian Apostatul, adic impiratii lovian, Valentinian 1 si Gralian si indeosebi Teodosie I. Acesta este socotit”un al doilea Con* stantin cel Mare, iar sofia sa, imp&rdteasa Placilla, ca a dona Elena, _bolnavi, (Ist, Bis, Cartea V, 19). Teo- Gosie era renumli, atit prin strdlucirea stramosilor, cit si prin’ barbatia Personal (Ist. Bis. Cartea V, 5, 1) si totodatd era un admirabil condu- ‘Ator de ogt{ (Ist. Bis. Cartea V, 6, 1). Ajungind impiirat €1.a adunat Sinedul al H-lea ecumenic de la Constantinopol (381) si apoi a poruncit S4 se darime templelé pigine (Ist. Bis. Cartea V, 21, 1-2), La moartea 51. Cf, L. Duchesne; 0.0, p. 181. Be Pentru ajutorarea celor siraci16 INTRODUCERE saa sfatuit pe fiii sai, Arcadie si Onoriu, sd pistreze dreapta cinstire a lui Dumnezeu, c&ci numai prin aceasta se pot curma razbouiele si restau- ra pacea (Ist, Bis. Cartea 25, 12). Fata de unele misuri aspre ale impiratului Teodosie 1, jstoricul nostru se arata ingdiduitor, socotind <4, fiind gi el pintag la firea ome- neascd, imparatul a fost faptas si la slabictunile ei (Ist. Bis. Cartea V, 16, 7). La o minie indreptatita acest impirat avea lips de masura si de aceea sdvirgea adesea fapte crude gsi kedrepte, cum au fost masacrele din Tesalonic (Ist, Bis. Cartea V, 17, 1—3) pentru care episcopul Ambro- zie al Milanului 1-a mustrat cu curaj si i-a impus penitenja, pe care im- paratul a indeplinit-o cu ascultare si curafenie de credinfé, demne de admirat (Ist, Bis. Cartea V, 18, 125). Jo rascoala din Antiohia, cind s-a darimat statuia de bronz a impa- rétesei Placilla, pustnicul Macedonie i-a rugat pe trimigil impdratului ca sii spund ca el «nu este numai imparat, ci si om, chip al lui Dum- nezeu, pe care dacé-1 va lovi, va minia pe Creatorul». Teodosie a fost induplecat $i i-a iertat pe cei vinovati, ceea ce constituie un nou motiv de admiratie a lui Teodoret. (Ist. Bis. Cartea V, 20, 1—10). Imparatii dusmani ai Biserteii drept-maritoare au fost criticati cu asprime de cdtre Teadoret. Astfel despre Tulian Apostatul el zice ci, dupii o copilarie trist’ in dreapta credinté, mai mult de teamé, mai ales de ostagii crestini, cind a ajuns imparat, si-a dat pe fafd ataga- mentul sau la cultura si la paginisrnul elin (Ist. Bis. Cartea II, 1, 11). El oficia misterele pagine si consulta oracolele. A luat masuri contra cinsti- torilor de Dumnezeu gi a facut mulfi martlri, dar a fost pedepsit de Dumnezeu, cici, dup o scurti domnie, «acest trufas ingrozitors a fost gasit injunghiat miseleste, poate de unul din ostasii sii, pe cind ducea lupta cu persii (Ist. Bis. Cartea III, 25, 1—7). Dup& Constantiu cel atras spre arianism, unul din urmasii s3i, Va- Jens (368-379), care era la inceput «impodobit cu dogmele apostolice>, dup’ navalirea gofilor in Tracia, a inceput si lupte contra dreptei cre- dinte sub influenta sofiei sale si a episcopului arian, Euzoius. (Ist. Bis. Cartea IV, 12, 1—4), Ca atare a exilat pe episeopii drept-maritori. A in- timpinat insd rezistenta plind de curaj a Sf. Vasile de la Cezareea Capa~ dociei, iar Dumnezeu l-a pedepsit, cdci a murit ars de viu intro cas de lingé Adrianopol, in razboi cu gotii (an 379) (Ist. Bis, Cartea IV, 36, 1—2). INTRODUCERE . 7 Aceasta traducere a Istoriei bisericesti a iui Teodoret al Cirutui s-a facut dupa editia oritica a lui L. Parmentier ®, care ste _ superioara editiei din Colectia J. P. Migne, Patrologiae Cursus completus, Series graeca ®, de care ne-am folosit totugi in mare. masura. In colectia J.P. Migne a fost inseraté editia lui Joh. Aug. Noesselt, Band H, p. 722 si urm, Halle, 1771, care e prelucraté dup3 cea a tui lacob Sirmond, vol, II p. 521 gi urm., Paris, 1642 54, In ce priveste numerotarea capitolelor si a subdiviziunilor Jor, pre- cum gi titlul fiec3ruia ne-am condus dup4 editia L. Parmentier. In limba romana a inceput o serie de traduceri a istoricilor biseri- cegti greci datorita Mitropolitulut Iosif Gheorghian, care, la _sfirsitul veacului trecut, a tradus si tiparit (pe cheltuiala sa Isioria bisericeascd a luj Eusebiu de Cezareea si apoi cele ale lui Sozomen si Evagrie Sco- lasticul. Faptul acesia l-a indemnat poate si pe prof. C. Erbiceanu ca sa ti- pardteased mai intii in revista Biserica Ortodoxa Romana si apoi in ex- tras aparte traducerea Istoriei Bisericesti a Jui Teodoret al Cirului, in anul 189455, ficutd de venerabilul Mitropolit al Moldovei, Veniemin Costachi, in anul 1845, cind se afla retras Ja Mandstirea Slatina, De altfel, dupa cum insugi spune,®* C. Erbiceanu a avut la inde- mina dowd traduceri in limba romana a avestui istoric bisericesc gree cregtin, cea a Jui Macarie Monahul, din Sf. Mitropolie Bucuresti, din, anul 1787 gi cea a Jui Veniamin Costachi, fieuté dupa edifia greacd si latina a lui Bugen Vulgaris, pe care a preferat-o gi a respeatat-o intoc— maj, Manuscrisul acestei traduceri a Mitropolitului Venlamin Costachi a fost gasit in Biblioteca Facultatii de Teologie din Bucuresti, provenit din Biblioteca Seminarului din Husi, desfiintat, unde tusese depus de fostul episcop de Husi, Meletie Istratie, ucenic si diacon al _vestitului mitropolit moldovean 57, Tndicata mai sus, 7a nota 6 Este editie superioara editiei J. P. Migne. SS. Indicatille asupra editiilor s-au juat dupa 1. Parmentier, ibidem, p. LXVI si unm, 54, Dupa L. Permentier, 0.c. Einleitung, p. XXL, 58, Teodoret, episeopul Ciralut, Cinei Cavinte asupra Istoriei bisericesti, de lo 324420, traduse in romAnesle de Mitropolitul Venlamin Costachi, in ‘amma '845. Imprimate de pe otiginal de Constantin Erbicoanu prof. Bucurosti, 1894, 56. in prefata traducerii, p. 15. 3. Woidem, p. 16. 2 2-= Teodoret Bpiscopu? Cirulnt18. INTRODUCERE Traducerea aceasta e plind de provincialisme si de arhaisme, unele cu iz bisericesc, dar geeu de urmarit si de injeles. Voind sa se tind cit mai aproape de text traducStorul nu ne-a redat cuprinsul in propozi- fii. si fraze limpezi. Mule nume proprii sint alterate si confundate. Cititorul de astazi va infelege si va folosi cu multa greutate aveasta tra- duceré. Totugi cu. smerenie piistrim tot respectul si admiratia pentru marele Mitropolit si cdrturar moldovean, care, realizind aceasti tradu- cere, a adus in veemea hui un nepretuit folos culturii teologice roma- negti. in ce ne priveste, noi ne-am ostenit ca, dupa atita vreme, cind po- sibiliftile de exprimare in scris a gindurilor in limba noastra sint mult mai mari, si reddm aceasté operd istoried a unui mare scriitor crestin de limba greacd in limba curenté romane: Cuprinsul el, pe care ain ‘cdutat ‘sit redm cit mai pe injeles, va fi, oredem, de mult folos clericilor si drept credinciosilor nostri. Pr. Prof. VASILE S(RIESCU PERICITUL TEODORET EPISCOPUL CIRULUI ISTORIA BISERICEASCA CARTEA I 1. Scopul acestei Istorli 1. Pictorii infatigeaz4 istorisirile vechi pe plici de lemm si pe pe- reli, procurind placere celor ce Ie privesc. Totodatd ei pistreazii, astfel, multa vreme, amintirea vie a faptelor din trecut. Minuitorii condeiului! folosese insd, in locul placilor de lemn, car- tile, iar in locul culoriler florile cuvintelor. Ei fac in felul acesta mai completé $i mai durabilé arintirea celor intimplate mai inainte, in timp ce lucrarea pictorilor se poate sterge cu vremea. 2. De aceea si eu voi incerca si descriu faptele care lipsese din Istoria bisericeascd, céci m-am gindit ci nu este ing&duit ca‘si dim uifarli mdretia disparuta ale unor fapte foarte strafucite si a unor isto- risiri folositeare. 3. De altfel, chiar si unii dintre cei ce-mi sint apropiati m-au in- demnat la aceasta munca, dar eu, cumpanindu-mi puterile, consideram prea grea aceasta lucrare. Totusi, avind incredere in Impartitorul mari- nimgs al bundtatilor, vol intreprinde acum aceasta lucraré mai presus de puterile mele. 4. Fil Eusebiu Palestinul? a scris despre cele intimplate in Biserici, incepind de la Sf. Apostoli si pind in timpul domniei iubito- rului de, Dumnezeu, Constantin (cel! Mare), eu voi face sfirgitul Istoriei sale inceput al Istoriei mele. LAoyeypagay, minuiteri de condol, Istorici in proc, autort de fstorisiti Ie Steci, Herodot a fost numit logograt. - _, 2 Busebia de Cezareca, sparintele Istorieh bisericestt:, sa niscut in Palestina, citre anul 265 5) mare in anu! 499340. Are inclipare spre arionist trina sa este putin precis’ in iegdluré cu formula (nario se vede si in scrisoarea pe care el a trimis-o pastor cind a asistat ia. Si- podul de la Niceea, Cartea I, Cap, XII. Eusebiu a admiral mult pe itiparatul Constantin cel Maze, céruta i-asorls si viata cu multe laude, Libertatea eligi Pasi deta de acest. imptral, dup aprigile prigoane ale ul Dioclelian, Galeriu Liciwi, nu putea sa nu sparcascd entuziasmul si teeuhostinta acestui Invatat epis- cop. "Dupi B, Cayré, Precis de Patrologie, vol. , Paris 1927, p. 309-312,20 TEQDORET, EPISCOPUL CIRULUL 2. De unde a inceput erezia arienilor ? 1. Dupa -ve au fost nimicifi acei ttrani nelegiuifi sf necreainciosi, adick Maxentin si Liciniu 3, s-a potolit furtuna pe care ei o provocasera in Biserici ca niste uragane. S-a lisat apoi o liniste desévirsita, de- oarece au incetat vinturile néprasnice. 2. Jar Constantin, impiratul demn de toati lauda, care a primit chemarea aceasta, nu de la oameni gi nici prin oameni, ci din Ceruri, ca si dummezeiescul Apostol4, a exercitat-o pentru Bisericd®, 3. Astfel, el a scris legi care interziceau sacrificiile idolilor si totodat’ a porun- cit si se inalfe bisericl. Apoi a rinduit conducdtori peste supusii s&i, oameni impodobifi cu credinjé; a poruncit s& [i se dea cinstire clerici- lor si a amenintat cu moartea pe cei care ar fi incercat sd-i batjocoreascd. Atunci uni reclidean bisericile darimate, iar alti cladeau altele maj mari si mai stralucitoare. 4. Facindu-se astfel aceste lucruri, bise- ricile noastre erau pline de cint&ri i de coruri indltatoare, iar cele ale dusmanilor erau pline de tristete i de descurajare, c&ci, pe cind capig- tile idolilor se inchideau, in bisericile crestine se sdvirgeau fara intreru- pere adundri si sdrbatorirl 5, Ins capal réutatilor si calomniatoral diavol si rézbunatorul fata de oameni n-a mai putut suferi, vizind ca Biserica este dusi de un vint bun (c4 sporeste}, ci a urzit planuri odivase, silindu-se si distruga aceasti institnfie ocrotita de Facatorul si Stépinul tuturor. 6. Cacia viizut réticirea pigineasci datk pe fati si diferitele mestesuguri ale démonilor ‘descoperite gi totodaté c& fAptura nu mai era adoratd de foarte multi, ca in paginism, ci cA acum era adoral Creatorul, in locul ef 7. Pentru aceasta diavolul nu a mai aprins pe fat rdzboiut contra wi Dumnezeu si a Mintuitorului nostru, ci, aflind nigte oameni care purtau numele de crestini, dar care erau robiti de ambitie si de slava degarta, i-a folosit ca unelte ale inygLitoriei lui, Prin acestia i-a readus pe multi la rétScirea"de mai inainte, nu indemnind ca creatura sa Tie iarégt adoratii, ci aranjind ca Creatorul si Demiurgul s& fie in rind ‘cu creatura Sa 3. Mexentiu cel invins de Constantin cel Mare le Pont-Milvius, iar Liciniu, cumnatul acestuia, cate va subscrie ediciul din Milan, (313). dar nu va face ado- ziunea oficiala la’ orestinism si_va reprezenta fn colegitl imperial vechce traditie roligioasd pagind. Dupé anul 316 Liciaiu devine persecutor al crestinilor; intra b> Tupi cu Constantin cel Mare si este Invins la Chrysopolis (Seutari) §f ucis, im anil. 323. Dups L. Duchense, Histoire ancienne de L'Eglise, vot. 1 Paris, 1910 p. 1—75 ‘si Charles Poulet, Histoire de 1Eglise, tom. 11, Paris, 1920, p. 100—107. 4. Chemarea St. Apostol Pavel, Fapte Cap. 9; Gol. 1, 13-24. 5. adv odicd dxuqsig, veri Variae lectiones, PG, LXXXI, col. 824, nola 9, JSTORIA BISERICHASCA 2 ‘De unde a inceput gi cum a semanat zizaniile voi expune mai de- parte, 8. Oragul Alexandria este foarte mare si foarte populat, find capitala, nu numai a egiptenilor, ci si a tebaizilor sl a libienilor, unifi cu Egiptul. Dupa Petru, acel luptitor neinvins, care a primit coroana mari riuiui in timpul tiranilor nelegiuiti®, a fost putin timp intiistétator Abils, care a finut cirma Bisericii, Dupa aceea a urmat Alexandru, cel care a devenit apirditorul neinfrieat al dogmelor evangheli 9. In acest timp Arie, care facea parte din iagma preofilor gi era insarcinat ou explicarea Sfintelor Scripturi, vaaind pe Alexandru ca de- tine demnitatea episcopala, nu gi-a putut stépini ghimpele invidiel, ci, find impins de acesta, céuta mereu pricini de cearta si de discutii. 10. Dar, vazind felul de viati, vrednic de laud, al acestui barbat (Alexan- cru), nu putea si urzeascd calomniile lui. Totusi, invidia nu |-a lasat sd stea Tinistit. Dusmanul adevarului (diavolul), descoperind pe Arie ca instrument potrivit al rdutafii sale, a produs prin el tulburari si a provocat furtuni in Biserie’, céci l-a convins si se impotriveasc’ pe fata invataturil- apostolice a lui Alexandru (episcopul). 11. Potrivit dumnezeiestilor invdtaturi Alexandru zicea ci Fiul este de aceeasi cinste cu Talal gi cd are aceeasi fii (substantai)?- ca Dumnezeu, Care L-a nascut. Dar Arie, impotrivindu-se de-adreptul. ade- varului, afirma cA Fiul este o oreaturd si o f4ptura™ si adduga of a fost un timp cind nu era si inca altele, pe care fe vom cunoaste mai clar din scrierile lui. Arie nu inceta s% spund acestea, nu numaj in Bisericd, ci si in alara, in discutii si in adundri. Ba mai mult, colindind prin case, atri- gea in curse pe cifi putea. 12 Episcopul Alexandru, apirétorul dogmelor apostolice, a incer- cat mai intii sé-1 convinga prin sfaturi si indrumari. Apoi, cind a va- zut ca devine furios si ci predicd pe fafd invatatura sa ereticd, Ia scos din catalogul preotilor, edci a ascultat de” legea dumnezeiasca care strigd: , 6 Petry al Alexandrici, episcop al acesiei_metropele, dapi enu) 300; martic, in amut 311, Se oprme net origenismulul. Dupa F. Cayre 0. c. vol, p. 267. 7 dei obsia — cn aceeast flinl& (esenta). B xrisua x7 9 Te iy 10, Matei 3, 29.