IwTNo pveene hee Rho (oGle XS Caractere generale ale viului. Materia vie - Viaja este un fenomen, un proces, a cdtui desfigurare, producere si aparitie implica existenfa unui substrat material, anume materia vie. Viafa poate fi consideraté un produs al materiei ajunsé la © anumita complexitate, O masini este materie, migcarea este produsul funcfionarii acestei materi, Viul' este constituit din substanfa sau materie vie. Materia vie este considerati ca reprezentind insumarea tuturor organismelor vii de pe planet, fiindc& in momentul de fafa viafa este cunoscuta doar pe pamant. In cea ce priveste compozitia materiei vii, accasta nu diferii de materia nevie. Astfel, nu exist nici un element chimic caracteristic viului si absent la materia nevie. Invers, majoritatea elementelor chimice (peste 60) caracteristice neviului sunt prezente si in materia vie. Astfel, diferenfa dintre viu si neviu nu este una chimiea, una a compozitiei, ci este una a functionalitiji. Deci, diferenja dintre viu i neviu nu este structurala ci este functional, materia vie find in fapt 0 forma aparte a materiei fitrd vinta, Materia vie de pe pamént este alcatuita pe bazd de carbon. Importanta carbonului pentra materia vie const in faptul ca atomii de carbon se pot lega usor intre ei, formand diferite legaturi in materia vie, elementele chimice sunt grupate in funetie de procentul definut, in macroelemente (elemente chimice cu pondere ridicat& in materia vie) si microelemente (elemente chimice cu pondere mica in materia vie). Ponderea diverselor elemente chimice intre materia nevie si cea vie este diferitd, fiinded fiinfele vii sunt selective fat& de anumite elemente, in unele cazuri acumulind in procente ridicate anumite elemente, asttel confinutul fiinfei vii in respectivul element find mult iferit fala de cel al mediului (unele alge acumuleaza iod, astlel confindnd mai mult iod decat apa mii). In cadrul materiei vii, elementele chimice sunt grupate formand substanfe organice, combinarea acestora fiind guvernata de legile fizico-chimice generale. Pentru functionarea materiel vii sunt nevesare patru tipuri de substanfe organice macromoleculare: glucide, lipide, proteine si acizi mucleici, Acestea formeaza in cadrul metti vii grupari de macromolecule, Macromoleculele sunt formate dintr-un numar foarte mare de molecule mai mici, Nutnarui mare de molecule mici din aledtuitea macromoleculelor permit diversificarea deosebit& a acestor structuri, constituind suportul chimic al functionarii organismelor vii, Alaturi de substantele organice, in matetia vie se regitsese si substanfe anorganice, cea mai important si cunoseutd dintre acestea fiind aps, Sisteme biologice Materia vie prezinti dou’ aspecte, structura si functi. Structura cuprinde elemente componente gi relafiile spajiale dintre acestea, Funetia se referd la rolul, activitatea pe care o desfisoaré un anumit component al unititii vii. Funcfionarea ins reprezinti mecanismul prin care respectivul element isi indeplineste funefia Astfel funefia inimii este de a pompa sAngele in organism, isr functionarea reprezint& modalitatea concretit (cictul cardiac) prin care inima t-si indeplineste func! La fel ca toate elementele materiale din univers si materia vie este organizati sub forme de sisteme. Sistemul reprezint& un ansamblu de elemente reunite, interconectate functional, formand un fntreg. Din punt de vedere fizic existi trei tipuri de sisteme: izolate, inchise si deschise. Sistemele izolate sunt teoretizari, fiind sisteme rupte de mediu, ct. care nu schimba nici materie nici energie. Sistemele inchise schimba doar energie cu mediul. Sistemele deschise schimba etit materic cit si energie cu mediu. Evident, sistemele biologice sunt sisteme deschise, Spre deosebire de sistemele nevii, sistemele biologice au o serie de caracteristici definitorii Caracterul_istoric, Orice sistem biologic este rezultatul anni indelungat proces evolutiv, vizind adaptarea, transformarea, in raport eu faetorit dinamici de mediu, Astfel, stadiul actual al oriciirui sistem biologic nu este nici de cum unul final, ci reprezinta doar o etapa a unui sir de‘ransformati, pe care noi o vedem fixa finde nu triim suficient ca sa infelegem ¢& nu este nici stadiul inifial si nici cel final. Caracterul_informational. Sistemele biologice sunt sisteme informationale, capabile sa receptioneze, acumuleze, prelucreze i transmita informatii. Acest fapt permite o mai bund adaptare la mediu. Integralitatea. Indica faptul c& un sistem nu este redus la suma parilor care il compun. Gruparea elementelor componente reuseste si aducd ansamblul la un nou nivel funefional, indiferent c& este vorba despre o celulé sau un individ. Cu cét sistemul este mai complex, mai dezvoltat, cu atét autonomia partilor constituente este mai redus&. Acest fapt poate fi observat la coloniile libere de Celenterate (grupul cuprinde hidrele si meduzele), la care indivizii sunt atdt de subjugati fimotie de care o dejin, atét de transformafi si comtopiti incét colonia pe ansamblu se comporti funcfional ca un singur individ, desi structural reprezint& un ansamblu de indivizi extrem de modificati morfologic. Pe ansamblu sistemul se comporti ca un intreg, nu ca o suma de subsisteme. cchilibrul_dinamic. Reprezinti reinoirea permanenti a subansamblurilor oricdrui sistem deschis, datorit® proprietajii acestuia de a schimba atat energie eft si materie cu mediul, ffir a afecta insi funefionarea intregului. Astfel, structura chimicé a organismuhui viu se reinoieste mereu, acesta fiind diferit ca si compozitia in diferite perioade de timp, dar acelasi din punt de vedere functional. La o masin& in timp se schimb& majoritatea pieselor, se schimba uleiul, se adauga combustibil, dar ea e aceiagi masina. Programul, Reprezinti constringerile biologice ale unui organism viu (ciutarca hranei, a adipostului, a partenerului, etc.), cerinfe fundamentate pentru asigurare functionarii acestuia, Existi programe care asigura supraviefuirea individului si programe care asigurd supravietuirea speciei Indeplinirea tuturor programelor depinde e conditiile reale de mediu, Aceste programe descriu practic viaja oricirei fiinfe vii de pe planeté cu o singura exceptic partial’, omul. Astfel, acesta Poate indeplini selectiv unele programe si in acelasi timp pe unele le poate suplini sau in alte cazuri poate adauga alte programe situate dincolo de latura biologic Autoreglarea. Asigur’ funcfionare constant (intre anumite limite) a sistemelor biologice. Presupune o analizare a reuliatelor fieetrui proces, analizi realizaté prin cumoscuta conexiune invers&, Aceasta consti practic in analiza periodic a rezultatelor diferitelor acfiuni si ulterior modificarea sau reglarea acestora, Sistemele vii isi regleazt singure rispunsurile in functie de situaji. Evident aceasta analiza si reglare nu implica nimi voluntar. Heterogenitatea. Reprezinti diversitatea inter a sistemului, atat structurala eat. gi functional, Gradul de diversitate a ansamblurilot difera intre diferite sisteme, chiar aflate la acelasi nivel. in concluzie, sistemele vii sunt sisteme deschise, informationale, avand capacitatea de autoconservare, autoreproducere, si apoi autodezvoltare si autoreglare, Celula, nivel organizatoric de baza al viului Celula este considerata unitatea fundamentala de organizare a materiei vii. Toate fiinjele v contin celule, fie c sunt limitate la o singuri celula, fie sunt compuse dint-un numir imens de celule, Primele sunt organisme unicelujare, celelalte sunt pluricelulare. Celula este 0 particula de dimensiuni reduse, delimitata de mediu prin intermediul membranei cate o inveleste. Spatiul intern, delimitat de membrana, confine o sollifid “apousy conééntfata de substante chimice, celula fiind capabili de autoconservare si autoreproducere. Cele mai simple fiinte vii actuale sunt reprezentate de celule independente, Nu existi viati a un nivel inferior celulei, Acest fapt ridied problema pozitie virusurilor in lumea materiala legata de biologie. Virusurile sunt alcdtuite in forma elementard dintr-o capsul& proteicd si acid nucleic, Confinut in interiorul acesteia. ins’, virusii sunt lipsifi de una dintre proprietijile fundamentale ale viefii, anume autoreproducerea. Astfel, virusurile se pot reproduce doar parazitind o celul, obligdnd-o in fapt si le reproduced. Deci, virusii reprezint& entitafi structural biologice, dar inerte,fiind lipsifi de metabolism. Astfel, virusurile nu pot constitui o forma athaicd de organizare a materiei vii, fiinded daci necesita pentru reproducere prezenja unor celule vii nu puteau sit apard anterior aparifiei acestora. In realitate virusii reprezinta fie o forma profund regresata datorita vietii parazitare, fie elemente, fragmente din genom scipate in timpul unei diviziuni de sub controlul celulei de oigine si devenite autonome, Dar fiindca in orice caz, provin din elemente vii, trebuie {ratate ca elemente tangente viului. Celulele sunt delimitate de mediul extern prin membrana celular. In interior, contin citoplasma, care la randul sau confine sau nu organite celulare si un nucleu diferentiat sau nu. Informatia genetica este localizati in cromozomi, diferifi ca numar si forma in functie de tipul celulei si de grupul de vietuitoare in cauz8, Cromozomii constau din molecule de ADN gi proteine. Denumirea de cromozomi provine de la capacitate acestora de a se colora cu diferiti coloranti. Celule actuale sunt de doud tipuri: Procarite si Eueariote Procariotele nu prezint& un nucleu diferentiat cu invelis, materialul genetic fiind reprezentat de un singur cromozom circular, situat difwz in citoplasma. Procariotele sunt lipsite de organite citoplasmatice, precum cloroplastele sau mitocondriile, Procariotele confin insé ribozomi. Sunt mai mici si mai simple decdt eucariotele. Sunt reprezentate de bacterii si de alge albastre Eucariotele reprezinti marea majoritate a organismelor actuale. Au nucleul diferentiat, delimitat de membrana nuclear, prezentand in interior mai mulfi cromozomi liniari, cel putin doi in cazul celulelor somatice, De asemenea prezinta i organite precum cloroplaste si mitocondrii Aparitia vietii PAnd in prezent singura forma de via{a cunoscuta este cea de pe planeta Pémént, astfel inedt toate discufiile ulteriore se vor referi la aceasta, Sub aspect probabilistic viata existi si pe alte planete, Astfal, statistic vorbind la numarul imens de stele cu plantele aferente este imposibil ca viaa s& fie un fenomen izolat, in sprijinul acestei speculafii matematice vin recentele descoperi ale unor resturi de bacterii pe roci provenite de pe planeta Marte, sau de substanfe organice de pe meteorifi. In orice caz, viata pe Terra este bazatd pe C, element prezent in tofi compusii materici vii. Cele mai vechi forme de viata de pe pimant dateaz de acum aproximativ 3,5 miliarde de ani, fiind identificate in Africa de Sud, Acestea sunt reprezentate de procariote, deci de celule fir nucleu diferenfiat, Eucariotele (celule cu nucleu diferenfiat) apar abia acum 1,5 miliarde a ani, de cénd dateaza prima celult la care s-a fosilizat $i nucleul individualizat, Deci, formarea eucariotelor a fost mai dificil si mai de fungi durata decdt aparitia vietii. Acest fapt este logic, datoritt complexitatii eucariotelor fafa de procariote. Substanfele din materia vie sunt prezente si pe alte corpuri din spafiul cosmic, pe meteoriti, Ja fel cum erau prezente pe pimént la zorii formatii viefi, Intr-o prima etapa de evolufie, paméntul efa un corp cu o scoarfé lunar, cu temperaturi forte ridicate, cu o activitate vulcanicd foarte ridicatd, Vuleanii au eliminat cantit®{i ridicate de diferite substanfe, si in primul rand de vapori de api. O dat cu scéiderea temperaturii acesti vapori au condensat, formind oceanul primordial. In acesta s-au dizolvat foarte multe substan{e din atmosfera inifiald. Astfel, in oceanul primordial erau dizolvate toate substanfele aflate ulterior in compozitia viefii. Aceste substante s-au grupat treptat, formand molecule organice simple sunt influenfa diferifilor factori de mediu (temperaturi, fulgere, radiafii ultraviolete). Este important de subliniat faptul c& toate substanfe organice necesare viefii pot fi si au fost produse si in laborator folosind substanjele anorganice simple prezente in compozifia oceanului primordial sub aciunea factorilor de mediu de atunci, Astfel, numeroase experimente pe aceasti tema au fost efectnate inca de acum mai bine de 50 de ani. Deci, in timp de baza unor de reactii chimice repetabile in oceanul planetar s-au acumulat numeroase substanfe organice, Ultrior, substanjele organice s-au agregat formand macromolecule, Obtinerea de macromolecule, similare celor proteice se poate realiza si in laborator, utilizéind ca energie cildura. Apoi substanfele macromoleculare s-au agregat in solufii, formand coacervate sau microsfereAcestea sunt aglomersri de substanfe organice separate de mediul inconjurator printr-o membrana proteica asemandtoarea cu membrana celular’. Trebuie din nou subliniat ci asemenea fenomene sunt realizate si in prezent in laboratoare. Coacervatele sunt relativ stabile, putiindu-se colora cu aceiasi colorangi ca si bacteriile, Coacervatele cresc in volum, absorbind selectiv alte substante din mediu si dupa atingerea unei anumite dimensiuni se divid in coavervate mai mici. Deci, la acest nivel deja sunt prezente caracteristicile principale ale viejii, autoconservarea si autoreproducerea, in prezenfa unor catalizatori, la nivelul coacervatelor apar reactii cu eliberare de energie, deci un metabolism primitiv. Cu alte cuvinte aparijia primelor formafiuni cu caracteristicile viului a fost un proces esalonat pe o lunga perioada, petrecut intr-un mediu care prezenta o serie de conditii favorabil Rostogolirea unei pietre pe panta unui munte o dati inceputé continua péna acesta ajunge la baza pantei. In esenfi, intamplarea a ficut ca toate aceste condifii si fie reunite in acelasi timp si in acelasi loc. Aici sunt incluse si conditii planetare (distana fafa de soare, compozifia planetei, etc.) {In mod fundamental rostogolirea pietrei a fost posibila datorith intémplarii — exact pe aceasth planet si exact la timpul potrivit. Cu siguranfa existi si alte planite care sé intruneasc aceste condifii, $i probabil c& si in cazul lor procesele de formare a viefii au fost activate, conducand la aparijia unor forme de viaja bazate pe C. Dupa intrunirea tuturor condifiilor, necesitatea statistica a realizaii intamplarii a condus la scenariul prezentat mai sus. Cu alte cuvinte, daci ai ciufile de Poker, este statistic necesar ca intémplator dupa un numair oarecare de combinatii s& se grupeze tofi cei patru asi forménd careul de asi, sau si mai greu sa se grupeze cresciitor cirtile de aceiasi culoare forménd chinta regala, Materia vie este rezultatul evolutiei materii lipsite de viafé, fiinded dupa cum s-a precizat deja nu exist o diferenfa chimica intre materia vie si cea nevie. intémplarea a fost anterioari aparifici viului conducdnd la aceasta, oferind practic contextul favorabil, ulterior aceasta fiind cenalizati de transformari, adapta la mediu, cuprinse in fenomenul evolufiei O proba indirect a celor de mei sus este si faptul cit aparijia celulei eucariote este in fupt ai dificila decat aparitia celutei procariote, fapt probat paleontologic de distanfa in timp dintre cele doud evenimente, Dificultatea este si una practicd stiinifics. Astfel, dacé aparitia viel in forma ei elementara poate si a fost demonstrata gi ref’icuta in laborator, formarea din accasta a unei celule cucariote nu a fost posibild. Astfel structura celulei eucaritote nu mai este rezultatul unor simple insuméti si acumulari cantitative ci este rezultatul unui salt evolutiv, complet nou, realiaziind un alt plan organizatoric, Astfel, daci structura nucleului celulei eucariote poate proveni din transforméri treptate si progresive ale structurii nucleoidului de ta procariote, organitele celulare de tipul mitocondriei si cloroplastului nu au echivalent la procariote. Probabil, celula euocariot& a aplrut din reunirea mai multor eelule procariote primitive, astfel fiind rezultatul unor simbioze, sau mai exact endosimbioze, fiindea partenerul principal i-a inglobat pe ceilalfi. Astfel, plantele sunt rezultatul a doua simbioze (mitocondrie si cloroplast) iar animalele a unei singure simbioze (mitocondria), Dovada faptului ct mitocondriile si cloroplastele au fost cdndva organisme procariote independente o reprezinta structura lor. Astfel, ambele organite prezinta ADN propriu structurat similar cu cel bacterian, De asemenea, la nivelul mitocondriei reacfiile de oxidoreducere se desfigoard la nivelul endomebranei, la fel ca si la bacerii, De asemenea, mitocondriile se inmulfese prin diviziune independenta de diviziunea celulei, diviziune precedatt de replicare ADN - ului mitocondrial. Astfel, organismul eucariot a evoluat atat din transformarea treptata a unui procatiot primitiv, cét si prin inglobarea in acesta a unor alte procariote mai mici. Utterior, acum aproximativ 1 miliard de ani, apar eucariotele pluricelulare, fenomen dupi care diversificare lumii vii cunoaste o viteza si o exprimare deoscbiti. Organismele pluricelulare provin din eucariote unicelulare, initial prin intermediul unor forme coloniale, evolujia conducdnd {reptat spre subordonarea totala a celulelor componente in fafa sistmeului organizatoric superior. Deci, calea evolutiei organismelor pluricelulare a fost specializarea treptata a celulelor unor forme inifial coloniale. Acest fapt implic& insi aparifia independent a pluricelularelor din ramuti evolutive diferite de eucariote unicelulare (cu si fara cloroplaste). Formarea pluricelularelor pe calecolonial’ este susfinut’ de evolutia actual’ a unor forme coloniale aparfinand eucariotelor, Astfel, 1a Celeteratele coloniale indivizii sunt uneori att de specializaji inet nu mai pot functiona independent. In acest caz, desi anatomic vorbind colonia este alcatuita din numerosi indivizi diferiti anatomic, aceasta se comport functional ca un singur supraindivid acfionand unitar, indivizii componenfi acfionand unitar, neputind funejiona independent. Deci, fenomenul produs céndva la unicelutare se produce in prezent la unele grupe de pluricelulare simple. Relafia fiinfelor vii cu mediul Orice organism viu este integrat lumea reali din jurul siu, deci tntr-un anumit tip de mediu ‘inconjuritor, cu care intrefine relafi, aflandu-se in interdependenga. Mediul inconjuraitor poate fi divizat in dow componente: mediu! abiotic si mediul biotic. Mediu abiotic reprezinta totalitatea factorilor nevii care actioneaz& asupra unei fiinfe vii, iar mediul abiotic reprezinta alte fiinfe vii cu care aceasta intré in relafii. Relajia fiinjelor vii cu. mediul este reciproca. Fiecare component actioneazd asupra fiecdruia, deci este vorba despre o relatie bilaterala, Influenfa viului asupra mediului abiotic este in general mai subtila si mai greu de observat. Totusi se pot da cteva exemple cunoscute de oricine. Astfel, animalele care triiese in sol, i modificd. Spre exemplu ramele sapa galerii, contribuind astfel la acrarea solului. Cértifele ridic’ musuroaie modifiednd astfel microrelieful. In aceiasi direcfie acfioneazi si furnicile, care ridic& musuroaie de peste 0 sutdi de milioane de ani, Unele scoici perforeaz rocile cu ajutorul unor substanfe chimice pe care tot ele le produc, sipdnd in acestea cavitafi in care se retrag. Castorii blocheazai cursuri de apa ridicdnd baraje. Mai greu de vazut gi oarecum indirect este faptul c& unii ‘muni sunt formafi de fiinfe vii, Astfel, rocile biogene (calcarele) sunt formate din resturi ale unor fine vii (cochilii de scoici, melci, alge, sau protozoare, schelete etc.). Dupa secarea- bazinului aevatic in care sau format, aceste depozite se ridicd in timp 0 dat& cu formarea munfilor, astfel explicéndu-se spre exemplu faptul c& resturi de melei marini apar in unii muni {fn acelasi timp, mediul abiotic actioneaz extrem de facil asupra fiinjelor vii, Astfl, animale din diferite grupe, aparute in diferite etaje de timp, traind in acelasi mediu, dobandese in timp aceiasi forma, ajungénd si arate Ia fel, fiindca respectiva forma este singura potrivita in acel mediu. Exemplul,cel mai cunoscut este dat de rechini (pesti), ihtiozauri (reptile) si delfini (mamifere). in ciuda faptului ci aparjin la trei grupe diferite de vertebrate, toate cele trei forme arati la'fel, avesta fiind exemplul clasic de convergenta adaptativa. Astfel, toate trei formele de mai sus au corp hidrodinamic, alungit, prevaizut eu inotétoare, inclusiv cu o caudal dezvoltati. Inclusiv delfinii si ihtiozauii igi dezvolt& o inotitoare dorsal’, evident fara structura celei de rechin. Astfel anatomic toate trei grupe sunt similare, fiindcd aceasta este cea mai potrivits forma pentru un inotitor liber in largul oceanelor. Dar asemiinarea depageste nivelul morfologic si ajunge si in cel fiziologic, Astfel, delfinul fiind mamifer naste pui vii, dar pestele si reptila depun in mod normal oud. Evident pentru un animal care traieste in largul oceanului acest lucru nu este posibil, fiindea respectivul ou ar cidea pe fundul mari, unde la mii de metri adancime ar fi distrus. Astfel si la unii rechini si ihtiozauri apare vivipatitatea, aceste animale niscdnd pui vii, La rechini faptul este observabil si in prezent, iar la ihtiozauri s-au gasit fosile de femele moarte in timpul nasterii, Ca o adaptare si mai avansati, la rechini exist& chiar i fecundajie interna, organul copulator provenind din transformarea inotitoarei. Trebuie mengionat c4 aceasta aseminare nu are un substrat genetic, cele trei forme fiind pesti, reptile si’ mamifere, deci mult diferite genetic tntre ele. Alt exemplu este asemanarea dintre lilieci (mamifere) si pterosaurieni (reptile). Astfel, desi diferiti ca apartenenga si ca perioad’ de timp, ambii formeazi masini de zbor aseminitoare, constituite pe baza aceluiasi principiu. Aparatul de zbor este constituit dintr-o cuta a tegumentului situata intre membre, laturile corpului si coad’, La pterosaurieni un sigur deget susfine aceasti arip’, iar restul sunt libere, la lilieci ins este invers. In cazul ambelor grupe corpul animalului este mic in raport cu aparatul de zbor, datorita imperfectiunii acestuia, a incapacitii de a ridica greutii mariViafa in medi lipsite de lumin& duce la reducerea ochilor si la depigmentarea corpului. Situafii de acest fel se observa la animalele de pesteri, sau la formele abisale. Si la plante pot fi observate exemple similare. Spre exemplu, la plantele care tritiese in zone aride, indiferent de grup, apar forme asemanatoare. Este vorba despre reducerea frunzelor si transformarea acestora in fepi, formarea la exterior a unei cuticule groase cu rol protector, dezvoltarea unor tulpini groase si suculente, etc Datele de mai sus arati cat de transformabile si modificabile sunt organismele vi, indiferent de grup, sub imperiul factorilor de mediu. In esenta in acelasi mediu, organisme diferite vor ajunge si arate la fel, In consecinfa, cu cét mediul continua s& se transforme gi organismul va continua si o faci, adaptindu-se, in caz contrar va disptirea, Acesta este in esent& motorul evolutiei. ins in cazul in care mediul este static si restrictiv, viteza acestei transformari sade pana la oprire, Astfel, animalele care triiesc in medii conservative (in principal in zonele adénci ale oceanelor) supraviefuiese si rmén nemodificate lungi perioade de timp. Este spre exemplu cazul nautilului Transformarea speciilor si deci aparitia de noi specii este un proces de adaplare la schimbarea mediului. Inclusiv omul poate interveni si modifica fiinfele vii, Iueru ficut din cele mai vechi timpuri. Exemple edificatoare in domeniu sunt rasele de cdini, de porumbei, sau soinrile de plante cultivate, Adaptarea si acomodarea Adaptarea poate fi priviti ca fiind ansamblul transformarilor pe care le parcurge o fiin(& vie, © populatie sau o specie, vizénd supraviefuirea intr-un anumit mediu de viaf’. fn ultima instang? adaptarea reprezinta mularea organismelor vii dupa factorii ecologici aflati in schimbare. Adaptarea presupune in final schimbairi si la nivelul genotipului, schimbari care vor fi transmise la generaliile urmiitoare. Deci, adaptarile sunt remanente, servind la supraviefuirea multor indivizi inte-un mediu amplu modificat si cuprinzitor, producdindu-se in timp, Pe lingd adaptare exist o forma mai pujin ampla de mulare dup& schimbarea mediului, numiti acomodare. In fond este tot 0 adaptare, da o adaptare care nu este inclus’ in genotip, afectind astfel doar fenotipul. Evident, acomodarea priveste un numar redus de indivizi, fiind utili {ntr-un mediu special si in general limitat ca intindere, in cazul schimbarii acestuia fiind inlocuite. Spre exemplu broastele din apele termale s-au acomodat la temperatura uniforma si constat ridicata a apei, astfel inedt nu mai hiberneaza si se reproduc tot anul. Daca in apa cu temperaturi de 35 °C se introduc alte broaste din aceiasi specie, acestea pier, in vreme ce broastele din acele ape se comport normal la respectivele temperaturi. in acest caz nu este vorba despre o adaptare ci despre © acomodare. Daca broastele din apele termale sunt introduse in ape netermale, acestea vor hiberna. Invers, daca broaste din ape netermale sunt introduse treptat in apele termale incepand din zonele unde temperatura este mai micé, acestea se vor acomoda si se vor comporta ca atare, Deci, in acest caz este vorba despre 0 acomodare fiziologica, evident reversibila si evident repetabild la toate broastele, Conceptul de evolutie biologica Majoritatea celor care vorbesc despre evolufie nu o infeleg. Evolujionismul este 0 teorie ce diferd, ce se modificd in diferite perioade in funciie de velul atins de stint’, de cunostinfele stiinjifice aflate “la moda” si in mare masura in funclie de nivelul (orizontul) de infelegere al celor care o modifica gi o vehiculeaza. Evolutia este 0 realitate faptic’, palpabild, general valabila in univers si implicit si in lumea vie. Evolutia inseamna dezvoltare, schimbare, transformare, Organismele vii au suferit 0 serie de modificdri in timp, fiinfele actuale find urmasii modificafi mult al unora dintre fiintele de demult. Toate fiinfele vii interactioneazii in permaneng’i cu mediul de viata. Aceste interacfiuni pot ‘imbrica 0 forma foarte evidentd, perceputi de oricine, Un animal se hrineste, deci schimba materie cu mediul. Influenja mediului poate fi insdi mult mai subtila. Spre, exemplu, o se&dere cu 0,5° C amediei termice anuale poate cauza disparifia unei specii iubitoare de cAldurd dintr-o regiune. Raspandirea speciilor pe glob este intr-o foarte mare miisur’ tibutar’i unor asemenea bariere climatice, Organismele vii se afla intr-o permanenta interactiune cu mediul, “inceredind” s& se adapteze la condifiile mereu schimbatoare ale acestuia. In mediu apar in permanent factori noi, de naturd a afecta viefuitoarele, La aceste schimbéri, organismele au dowi “opfiuni”, puténd raspunde in dowd feluri: 1. fie se adapteazi gi supravieuiese in continuare, 2. fie dispar. Speciile care din diferite motive nu se pot adapta schimbérilor din mediu dispar, Adaptarea presupune diferite modificari, prin care organismele fac fajt factorilor din mediu. fntr-o mare masur aceasta corelafie este motorul evolufiei. De multe ori se aruncii de eaitre sceptici obiectia ca dacd este aga, de ce nu mai evolueaza gi {in prezent lumea vie, de ce nu apar si acum specii si in primul rand - daca aga, de ce nu evolueazi ‘omul si in prezent, fiindcd de cateva mii de ani este la fel. Bi bine, aceste obieotii mu sunt valide, fiinded Iumea vie evolueaza si in prezent. fn primul rand evolutia la nivel mare implic& mult timp (milioane de ani) si apoi la scar mica, deci de evolutie sub specific’, de transformare adaptativa nu este asa, omul evoluénd si acum. Exemplele in acest sens sunt evidente, insi desigur nu spectaculoase. Astfel, inaltimea a crescut evident in ultimele sute de ani, forfa musculara se&zéind in acelasi timp. Acestea, corelate cu cresterea duratei de viayi, sunt adaptiri la un mediu mai putin dur decat in trecut, Cat despre ideea de adaptare la un mediu artificial, aceasta este foarte usor de observat. Astfel, dintre studenfii din anul I, nu tofi se adapteaza la mediul universitar, intotdeauna unii renuntind la studii dupa primul an, deci dispar din acest medi, Evolufia biologic nu trebuie, asa cum in mod vulgar de multe ori este, infeleasi ca fiind 0 complicare progresivi a viefuitoarelor care evolueazi spre perfectiune. Evolujia asigurd supraviejuirea, organismele adaptindu-se prin diferite modificdri anatomice, este adevérat ci de multe oti prin complicare anatomic’, Dar, in multe cazuri evolutia poate fi insofita de o simplificare anatomic, prin adaptarea la anumite medii restrictive, cum este cazul parazifilor. Evolutia biologica nu are ca finalitate perfectionarea anatomic’, ci supraviefuirea, realizat& prin diferite adaptari. Adaptitile pot fi si de naturd fiziologica sau comportamentals, deci mult mai greu sesizabile. Un grup mai nou, considerat in mod clasie mai evoluat, nu este neapiirat superior si mai competiti decat un grup mai vechi, Spre exemplu mamiferele au evoluat alaturi de marile reptile mezozoice (Ginozauri) peste 100 de milioane de ani, dar nici o dati nu au ajuns dominante, fiind doar o componenta pufin important a biocenozelor. Mamiferele au ajuns s& evolueze exploziv numai dupa disparitia marilor reptile. Astfel, dact la finele mezozoicului nu s-ar fi produs impactul ,cu meteoritul in urma ciruia dinozaurii au disparut, noi nu am fi acum aici Filogeneza reprezinta “filmul” evoluiei unui grup de viefuitoare, indiferent daca este vorba despre specie, clasi, etc, Este “filmul” stadiilor de evolutie, a momentelor importante de pe drumul evolutiv, Ontogeneza este “filmul” stadiilor de dezvoltarea a unui organism individual. Clasificarea lumii vii in mare masura, biologia are ca obiect de studiu recunoasterea gi inventarierea vietuitoarelor de pe glob, structura, dezvoltarea si evolutia acestora, precuin si raspandirea si raportul lor cu ‘mediul inconjurdtor. In scopul recunoasterii si inventarierii fiinjelor vi, biologia trebuie si grupeze diferite tipuri de vietuitoare in anumite categorii similare, pentru ca acestea si poati fi facil recunoscute de toati umea. Sistematica are ca obiect clasificarea fiinfelor vii in categorii sistematice de diferite marimi. Principala unitate de clasificare a fiinfelor vii este specia. Specia este o realitate obiectiva, Sub aspect general, poate fi recunoscuti ca valabilé de toaté lumea. Astfel, orice om stie & tofi porcii din gospodarie sunt porci, iar toate gainile sunt gaini. Adicd, porcii sunt 0 specie si gainile sunt alta specie. Deci, speciile sunt usor de deosebit intre ele datoritd unor caractere evidente oricui.Specia poate fi definité ca o grupare de organisme inrudite intre ele, prezentind o mare similaritate morfologica, functionala si comportamentali, capabile s& se reproducd intre ele avénd urmasi viabili, dar fir a se putea reproduce cu organisme aparfindnd altei speci. Desi aparent suficient de cuprinzatoare, definitia speciei prezinta totusi o serie de fisuri. Exist& o serie de specii, foarte bine diferentiate morfologic, dar care se pot reproduce intre ele, dnd nastere la hibrizi viabili si fertili, Astfel, conceptul de specie are diferite valori la diferite grupe de animale, trebuind privit ‘mai nuanfat, Specia este cu atét mai usor de recunoseut si mai bine conturati, cu ct grupul este mai evoluat, Desi aparent unitard, specia este aledtuité de multe ori dintr-o serie de subunitaqi. Astfel exist mai multe rase de porci, denumite stiintific subspecii. Subspeciile reprezinta unitati inferioare speciei, ai cdror componenti prezints anumite deosebiri morfologice, dar se pot reproduce intre ei, De asemenea, au fost descrise si clemente de clasificare situate deasupra speciei, stabilite pe criteriul inrudirii dintre diferite grupe de specii, Astfe!, porcii, iepurii si caii sunt mai fnrudifi intre ei decat cu gainile, prin simplu motiv c& nase puii vii, in vreme ce gdinile depun out. Astfel, respectivele animale aparfin la doui clase diferite, Mamifere si Pasi, deci apartin la doud grupe situate deasupra speciei, grupe delimitate pe baza unor caractere diferite Unitigile de clasificare supraspecifice sunt: Genul, Familia, Ordinul, Clasa, fnerengatura si Regnul. Specia ocupa locul central in sistemul de clasificare, fiind intr-o mare masura unitatea de clasificare cea mai naturala. Celelalte unitaji de clasificare sunt delimitate pe baza sinteticd, in multe cazuri artificiala, Sisteme de clasificare ale lumii vii au fost realizate din cele mai vechi timpuri, oamenii clasificdnd animalele dupa diferite criterii. Inci-de pe vremea lui Aristotel, erau bine conturate mai multe grupe de animale, definite pe baza prineipalelor caractere. $i in prezent exist numeroase dispute asupra caracterelor celor mai importante pe baza cdrora trebuiese delimitate diferitele unititi de clasificare supraspecifice. Unitiile de clasificare se numese taxoni. Astfel, existi taxoni infraspecifici (subspecia) si supraspecifici (de Ia gen pana la regn).. Linne, in secolul XVII a introdus reguli de clasificare, stabilind nomenclatura binard. Astfel, numele fiectrei specii confine dowd cuvinte, Primul, defineste genul, iar cel de al doielea specia. Astfel, in Romania, Genul de broaste Pelobates cuprinde dou& specii: Pelobates fuscus $i Pelobates syriacus. In cazul it. care specia este fragmentatd in susbpecii, la cele dowd nume se mai adaugi al treielea, numele subspeciei. Astiel, Pelobates syriacus balcanicus este subspecia care trdieste in Peninsula Balcanic& si astfel parfial si in Roménia, Formarea si disparitia speciilor Lamark definea specia ca reprezentind o grupare de indivizi aseméndtori, proveniti din alfi indivizi aseménatori lor, care rman neschimbafi cati vreme nu se schimba conditiile lor de existenfa, Astfel, specia este real doar pe o bucati de timp si nu este fix etem, Schimbarea i transformarea depinde de factorii de mediu, Omul are tendinfa de @ considera speciile ca fiind unittqi statice, etern nemodificate si nemodificabile, reprezentind o realitate stabil. Realmente, specia definiti dupa criteriile de mai sus, este 0 parte a unui sistem aflat intr-o transformare continua, Specia are valoare pe care i-0 conferim noi doar la un anumit moment in timp. Fiecare specie apare Ia un moment dat in timp si inevitabil dispare la un moment dat. Este un proces comparabil cu curgerea unui réu. Observatorul care sti intr-un punct de pe malul rdului vede doar o parte limitati a acestuia, Dar, réul se formeaza undeva si curge intr-o anumit& directie si chiar in acelasi punct curge in fiecare moment alti apf. Acest ru este timpul care curge, iar apa poate fi asemuit& cu lumea vie. La o clipire din ochi vezi doar o parte a apei, la urmitoarea clipire alt& parte Majoritatea speciilor care se cunose, sunt sub forma de fosile, Adic’, au trait la un moment dat, au evoluat si au disparut. O specie poate si dispara atat prin transformarea treptata intr-o alti specie prin diferite mecanisme, e&t si brusc, chiar fir& urmasi, in urma unei catastrofe (Dinozaurii au disparut in urma impactului dintre un meteorit si Pamént). In concluzie, datoriti existentei noastre limitate, noi vedem doar o parte static dintr-un proces evolutiv continuin acelasi timp, in permanent se formeaza specii noi prin procesul de speciatie. Cea mai riispinditi modalitate de formare a speciilor, este speciajia geograficd. Fiecare specie este raspandita la nivelul unui teritoriu numit areal, La nivelul arealului specia nu este rspandita uniform pe intreaga suprafafi a acestuia. in general in cadrul arealului exist diferite grupari de indivizi in zonele cu condifii favorabile. Respectivele grupari reprezint& populati. Formarea noilor specii este precedati de izolarea geografica a unei anumite populafii fata de restul arealului speciei de provenient&. in anumite circumstante, 0 anumiti populatie se poate izola de restul populatiilor speciei in cauzi, pierzdnd in acest fel posibilitatea de se reproduce cu restul indivizilor speciei. Datorita izolérii, in timp, aceasti populatie va evolua spre 0 nouii specie, acumulind deosebiri morfologice fat de specia de origine datoriti existenfei in condifii deosebite. {n final, populafia izolat’ geografic se va izola si reproductiv fafa de specia de origine, devenind specie noua. Evident, formarea de specii prin acest mecanism este un proces de durata, imposibil de surprins de un om pe durata vietii acestuia. Formarea speciilor este precedaté de izolarea unor populatii, existind ins& gi alte mecanisme de izolare decdit cea geograficl, spre exemplu izolarea ecologic’. Speciatia a fost teoretizati si aplicabilZ in principiu la organisme evoluate, cu reproducere sexuati, La formele primitive poate fi surprins de oricine adaptarea 1a factori de mediu, care chiar daci’ nu culmineazi cu formarea de noi specii, reprezint& primul pas inspre aceasta, conducdnd 1a formarea de tulpini - echivalente cu rasele si in prineipu cu subspeciile. Astfel, diferite bacterii se adapteaza la antibiotice, proces in care se dezvolta populatii rezistente, numite tulpini. Acestea apar prin diferite mutafii, care ofer’ mutantelor avantaje fata de antibiotice, astfel respectivele bacterii devenind rezistente. Acest fapt se observa in prezent, find extrem de grav, intrucét multi agenti patogeni au ajuns rezistenfi la medicamente. Baza functional a vietii. Metabolismul ‘dent, fiind sisteme deschise, fiinfele vii schimb& cu mediul atdt materie cit gi energie, schimburi care sunt suprapuse peste termenul de metabolism. Astfel, metabolismul -reprezint& totalitatea schimburilor de materie si energie dintre organismele vii si mediu, Metabolismul este un set de funcfii clementare, necesare viefii, in absena acestora viafa incetiind. Metabolismul implica doui laturi diametral opuse, dar complementare si indispensabile menfinerii vietii. Cele dowd Jaturi sunt anabolismul (asimilafia) si catabolismul (dezasimilafia). Anabolismul cuprinde sinteza substanjelor organice necesare menjinerii viefii, iar catabolismul cuprinde descompunerea substanfelor organice vizdnd eliberarea energiei, energie folosita la asigurarea funetiilor vitale {In ceea ce priveste procurarea substanjelor organice necesare menfinerii viefi, fiinfele vii se ‘impart in dou categorii: 1. autotrofe, care sunt capabile sd-gi sintetizeze singure substanfele organice pornind de la substanfe anorganice si 2. heterotrofe, care nu pot st-si sintetizeze singure substanfele organice si in consecint’ trebuie si le objind de la organismele autotrofe. Evident, in sensul cel mai cunoscut, mai larg, plantele sunt autotrofe si animalele sunt heterotrofe, desi exist& gi plante heterotrofe. Autotrofele reprezinta produciitori, care introduc materie organic in ecosisteme, iar heterotrofii consumatori care traiese pe baza materiei organice produse de primi, La baza evolutiva a lumii vii exist si organisme mixotrofe, capabile s& se comporte si autotrof gi heterotrof {in funcfie de situatie, Este cazul euglenei verzi, care avand clorofila, la lumina se hrineste autotrof iar la intuneric heterotrof, La réndul lor, organismele autotrofele sunt de doud tipuri fotoautotrofe sau fotosintetizante si chemoautotrofe sau chemosintetizante. Cele din prima categorie folosese energia solar, iar celelalte energia chimicd pentru a sintetiza substanfe organice din substanfe anorganice. Evident, cele mai rispindite sunt organismele fotosintetizante, deci plantele verzi, iar celelalte sunt reprezentate de organisme in general abisale, in orice caz prezente in habitate extreme, care folosese energia rezultati din diferite tipuri de reacfii chimice, Fiindcd fotosintetizantele sunt de departe cel mai numeroase, ne vom referi doar Ia acestea, chemosintetizantele fiind echivalate din punct devedere al finalitayit anorganice. Astfel, in mod general in lumea vie exist doufi procese opuse ca mecanism, avaind ined ca finalitate general menfinerea vietii, anume fotosinteza si respirafia, Fotosinteza este caracteristict plantelor, iar respirajia lumii vii in ansamblu, Prin fotosinteza plantele creeaza substanfe organice pentru propriile nevoi, iar alte organisme consumé aceste substante organice. in procesul respiratiei, ansamblul lumii vii igi produce energia necesari menfinerii viefii, prin degradarea unor substanje organice. logice a procesului de producere de substanfe organice din substanfe Reprezintt procesul fiziologic prin care organismele autotrofe fotosintetizante sintetizeaza, cu ajutorul pigmenfilor asimilatori, substanje organice, folosind pentru aceasta substanfe minerale, CO, apa si energie solar. in cadrul acestui proces rezult& ca produs secundar oxigen. Carbonul necesat sintezelor substanfelor organice este obfinut din CO: (s-a precizat anterior ci viafa si substanfele organice de pe pamant sunt constituite pe baz de carbon), Fotosinteza are loc in cloroplaste, pigmenfii asimilatori fiind reprezentati de clorofile. in prezent fotosinteza este larg raspandita in lumea vie, elementele necesare acestui proces pentru a produce substanfe organice (api, energie solard, struri minerale si CO;) fiind larg raspandite. Totusi, nu acesta a fost modul primordial de nutritie, Probabil, primele fiinfe se hraneau heterotrof, absorbind substanfele organice disponibile din abunden{& in oceanul primordial. Prin intermediul fotosintezei energia solar este fixatd pe pimént in substanfe organice. in acclasi timp, datorit’ producerii de oxigen, fotosinteza a permis, de-a lungul timpului geologic, schimbarea compozitiei atmosferei planetei si prin aceasta a permis tranzifia viefuitoarelor la mediul terestru. Fotosinteza se desftisoara in cloroplaste, care dupa cum s-a vizut anterior reprezint’ in fapt din punct de vedere filogenetic bacterii endosimbionte. Este procesul prin intermediul cAruia celula vie produce energie prin intermediul descompunerii unor substanje organice. Att organismele autotrofe cat si cele heterotrofe acumuleaz& substanfe de rezerva. O parte din acestea sunt folosite la producerea de energie prin intermediul respirajiei. Respirafia are loc in permanenfi in celulele vii, atdta vreme cét acestea sunt vii, Energia produsi este stocati sub forma de legaturi macroergice de tipul ATP, forménd astfel 0 rezervi folosibila la nevoie. O mare parte a energiei este utilizatt de celula la procesele vitale. Astfel, o parte este transformata in energie electric, find folositt la menfinerea potenfialului membranar gi implicit a excitabilitatii, deci a vietii. Alta parte este folosita la diferitele sinteze din celule, deci la crestere si dezvoltare. In fine, o parte se pierde sub forma de caildura, care la unele grupe de animale permite menjinerea temperaturii corporale constante, Reacfiile de descompunere cu degajare de energie caracteristice respirafiei au loc la eucariote in mitocondrii, considerate organite de conversie energetic#. La procariote, care evident ‘mu au mitocondrii, procesele biochimice caracteristice respirafiei se desfisoard la nivelul membran interne a acestora, unde in fond sunt localizate si in mitocondriile de la eucariote. Deci, in mitocondrie reacfiile oxidative ale lanfului respirator se desftigoard la nivelul membranei interne pliata sub forma de criste a organitului, Acest fapt pledeazd in plus pentru originea bacteriand si calea endosimbionti de evolufie a mitocondriilor de la eucariote. Respirafia, fiind in fond un proces de descompunere insofit de degajare de energie poate avea loc in reactii in care este implicat sau nu este implicat oxigenul, Astfel, exist dou’ tipuri de respirafie: aerobi si anaeroba. Respirafia aerobit implica prezenta oxigenului molecular, find caracteristic’ majoritatii covargitoare a viefuitoarelor. Respirafia aeroba consti in oxidarea total unei substanfe organice (in primul rand glucide) in prezenta oxigenului molecular 2, din reactie rezultand energie, COz si apa. Astfel, schimbul de gaze dintre organism si mediu const in 10introducerea de O» si eliminarea de COz_ Se poate spune c& dacd un motor de masind arde benzin& si oxigen pentru a produce energie, celula vie arde in principal glucide gi oxigen pentru a produce energie. Respirajia anaerob’ se realizeazi in absenfa oxigenului molecular atmosferic, find reprezentata de diferite tipuri de fermentatii, céracteristice unor organisme inferioare (bacterii si ciuperci). Este mult mai putin eficient& energetic, in decursul procesului producdndu-se pe linga energie si CO> si alcool, acid lactic, etc, De asemenea in proces nu rezulté api. Fiind mai neeficientd, pe angi faptul c4 produce mai pufind energie, respirafia anaeroba necesito cantitate mai mare de glucide, deci mai mult combustibil. Tipul cel mai vechi filogenetic este respiratia anaerobi, cea aeroba putiind s& apar’ doar dupa aparitia plantelor verzi, care in urma fotosintezei au produs Or, deci au permis saltul calitativ caracteristic aerobiozei. Astfel, in esenta ei, respirafia este un proces de fiziologie celular comun ansamblului lumii vii, nu un schimb de gaze in pliméni, asa cum in mod eronat ¢ vazut de mulfi. Schimbul de gaze este doar manifestarea extern cea mai evident, caracteristicd organismelor complexe, realizati prin organe specifice in functie de grup, in vreme ce procesul celular este unul stabil in evolutic. Amoeba sau planta respiri si ele fra a avea aparate respiratorii. in fond aparatele respiratorii caracteristice multor grupe de animale nu sunt deat unitafi de schimb gazos dintre mediul extern si mediul intern, necesare unor corpuri prea mari pentru ca gazele respiratorii s& ajunga la fiecare celuld. Oricum, si in acest caz gazele sunt duse de singe tot la celule, unde are loc respiratia celulara cu producere de energie. Funcfiile fiintelor vii si elementele structurale elementare implicate in realizarea acestora O fina vie este vie atita vreme cat este capabila sd interactioneze, s& aiba relafii éu mediul, © dati ce fiinfa nu mai poate reactiona Ia stimuli din mediu, inceteaza si mai fie“in Fundamentul acestui fenomen este reprezentat de excitabilitate, Excitabilitatea reprezinti capacitatea fundamentali a materiei vii de a raspunde la stimuli din mediu, Este proprietatea fundamentali a oricdrei fiinfe vii, dar este mai evident& la animaie. Excitabilitatea este cel mai pregnant-dezvoltaté Ia fesutul nervos, care a evoluat tocmai in direetia indepliniri cat mai-eficiente a acestei funcfii, Integrarea organismului in mediu este posibila la orice nivel de evolutie, datoritt excitabilitati, fn prima instanga, rispunsul la stimulii din mediu se realizeaza prin modificarea polarizatii ‘membranei celulare, pentru ca apoi si poatt aparea si alte reac{ii (fuga, riposti, ete.). Flinfele vii au membrana fiecdtei celule polarizata, negativé pe o parte si pozitiva pe cealaltd. CAnd aceast’ polarizare nu mai exist, organismul a murit. Acest biocurent este generat chimic, prin transportul unor ioni (sodiu si potasiu) de o parte si de alta a membranei, prin asa numita pompa de sodiu- potasiu. Pompa functioneazii cu consum energetic, 0 mare parte a energiei produse de organism (prin respirafie) fiind consumata la functionarea acestei pompe, si implicit a menfinerii potenfialului de membrana, a excitabilitaqii si deci in ultima instanf& a vietii, Organismele vii se afla, eta vreme sunt vii, intr-o permanent Iegatura functionala cu ‘mediul. Funefiile organismelor animate pot fi grupate in trei categorii: 1. Funefii de relatie, 2. Functii de nutritie si 3. Functii de reproducere. Fiecare tip de funetie este indeplinit de una sau mai multe sisteme, care reprezinta unitati anatomice executoare a respectivei functii. Functia este ins indepliniti si in afera unui suport anatomic exprimat. Spre exemplu, un Protozoar este reprezentat de o singura celula, deci nu poate avea pkiméni cu care si realizeze schimburi de gaze cu mediul, dar el totusi respira, schimbul de gaze avand loc pe toat suprafata corpului (deci a celulei), realizéndu-se prin difuziune la nivelul membrane celulare,1, Funetiile de relatie Asigura integrarea organismului in mediul de viafi. Cuprind mai multe grupe de functii, {ndeplinite la organismele animale evoluate de mai multe sisteme. Integrarea in mediu cuprinde in esena capacitatea fiinjei vii de a se informa asupra schimbarilor mediului, si de a reacfiona la aceste schimbari in sensul asigurarii supraviefuirii, Indiferent de nivelul de organizare si de pozitia din sistemul de clasificare, funcfiile de relafie presupun aceleasi etaje de comandi Excitabilitatea, Reprezint& capacitatea fiinfelor vii de a raspunde la stimuli din mediu, Este prezenti Ia toatt lumea vie, atdt la animale cft si la plante, desi la plante este mult mai greu de sesizat raspunsul respectivului organism la factorii de mediu. $i in cazul unei plante mecanismul este acelasi, stimulul din mediu find perceput la nivelul membranei prin inversarea polarizArii acesteia. in cazul unui organism pluricelular curentul electric este transmis la celulele invecinate. La plante raspunsul este in general restrictionat la schimbati fiziologice greu observabile, Totusi exist si sunt bine cunoscute gi plante care reacioneazai la stimuli din mediu rapid si evident, precum mimoza, care isi strdnge frunzele atinse. Evident, fiind unicelulare, protozoarcle nu au sistem nervos, dar céti vreme sunt vii sunt excitabile, deci recepfioneaza si rispund in mod adecvat la diferifi stimuli din mediu. Excitabilitatea este indeplinita de membrand, polarizata diferit pe cele doua fete. Excitafia produsa la un punct al membranei se transmite in general difuz la nivelul acesteia, Totusi, se cunose protozoare evoluate, Ja care in citoplasma s-a dezvoltat un sistem specializat de organite (0 refea fibrilard), care transmite excitafia rapid, Uneori, 1a nivelul acestor refele apar gruptiri mari de fibre. De-a lungul refelelor fibrilare sunt transmise excitafii spre organitele locomotoare Evolufia la animalele pluricetulare conduce spre formarea unui sistem specializat in directia indeplinirii tot mai optime a cestei functii, anume sistemul nervos, un veritabil centru de comanda si contro! al organismului. Sistemul nervos apare conturat anatomic de la Celenterate (meduze), dar functia sa este prezenti si la Protozoare (animale unicelulare) chiar dac& in absenja unei structuri specializate Sistemul nervos evolueaza in directia dezvoltirii cantitative gi calitative si a centralizarii. La formele primitive este difuz, impristiat in tot corpul, fir a prezenta un centru de comandii unitar. Pe parcursul evolujiei ins se realizeazi un centru de comanda unitar, denumit creier. Astfel, se formeazi un sistem nervos central si unul periferic, reprezentat de nervi distribuifi in tot corpul, legand practic sistemul nervos central de toate sistemele efectoare gi de informare (organe de sim) Partea central prezinta un segment numit creier de la care porneste un cordon nervos in lungul corpului (la vertebrate mumit miduva spin). In acelas timp se formeaza un sistem nervos al viei fe integreazii organismul in mediu, efectudnd astfel functia primar filogenetica acestuia, Alituri de el apare un sistem vegetativ, orientat spre coordonarea activitifii interme, a organelor, in cazul organismelor complexe. Alaturi de sistemul nervos, un rol important de centru de coordonare il are sistemul endocrin, care cuprinde glandele cu secretie intema. Acestea secret hormonii, substanje cu 0 definita structurd, capabile sé product efecte definite, inclusiv comportamentale. La animalele evoluate sistemul nervos si cel endocrin sunt in interdependent, influenadu-si reciproc activitatea, La organismele simple si la plante hormonii intervin in principal in reglarea cresterii si dezvoltii organismului. a Sensibilitatea este capacitatea general a fiintelor vii de a prelua informatii din mediu prin intermediul unor structuri specializate sau nespecializate, in vederea unei integr’ri optime in mediu. La formele unicelulare primitive sensibilitatea este in multe cazuri difwzi, la aceasta servind intreaga suprafafa celulara, La unele grupe insi, sunt prezente organite specializate, reprezentate de organite cu rol tactil (pipait), sub forma de cili tactili. Unele speci unicelulare au dispozitive fotoreceptoare, care servese la perceperea luminii (stigma de la euglent). Aceste dispozitive sunt 2reprezentate de grupari de pigment fotosensibil, asemiinitor celui din retina de la vertebrate, care reactioneaz in prezenta luminii, producdnd o excitafie. Deci, acelasi factor de mediu (lumina) este perceput printr-un mecanism funcfional aseménitor, indiferent de nivelul de orgenizare al animalelor. Alte forme au organite pentru echilibru, reprezentate de cristale situate in citoplasma sau in vacuole, care se deplaseaza in diferite direcfii, o dati cu deplasarea viefuitoarei, semnaléind astfe! schimbarea pozitiei acesteia, Integrarea organismului animal evoluat in mediu se realizeaza cu ajutorul organelor de sim sau analizatorilor, care ofera sistemului nervos imaginea lumii inconjuratoare. Analizatorii prezint un receptor cu o definita structura, capabil si recepioneze si si transforme in impuls nervos diferite forme de energie din medju, impuls nervos cere este transmis Ia oreier. Astfel, ochiul ca receptor transforma lumina in impuls nervos, care este transmis apoi la creier. Formafiuni senzitive specializate exist si la plante. Astfel, acestea percep excitafii mecanice (cu ajutorul perilor senzitivi), gravitatie, tumini, ete. Locomotia este in fond rispunsul cel mai evident al unet Miinje vii le diferigi stimuli din mediu, fiind realizati prin diverse mijloace. Cea mai nespecializata forma de locomojie este cea eu ajutorul pseudopodelor (pseudo = fals, podos = picior). Pseudopodele sunt prelurgiri de dlifecite forme gi marimi ale celulclor acelor organisme unicelulare prevazute cu 0 membrana subjire si deformabild, Animalul emite un pseudopod, dec! iyi prelungeste coxpul intr-o anumit’ direofi apoi se deplaseazi in totalitate in respectiva directie. fn acelasi mod se deplaseaza si unele globule albe din sAngele vertebratelor. Unele protozoare pcezinti organite locomoterii specializate, reprezentate de cili sau fiageli. Acestia sunt extensiuni permanente, filiforme, si stabile morfologie ale citoplasmei. Flagelii sunt prelungiri reduse numeric (chiar unul singur), lungi, situate in partea anterioari a corpului, Migcarea elicoidala a flagelului sau flagelilor deplaseazé animalul-anterior. Cilii. sunt mult mai numerosi si mai scurfi decat flagelii, dar similari structural cu acestia. Realizeaz miscari, sincrone, valurite, deplasind astfel snimalul, Migcarea ca reactie la un stimul din mediu cu valoare adaptativa este prezent& sila plante, astfel floarea-soarelui se deplaseaz dupit jumind. Migci:1 reaiizeazA si plantele carnivor contact cu prada igi inchid capcana, Miscarea este realizatai de aparatele loccmotorii in cazul animalelor evoluaie, Acgstea sunt diferite in functie de mediul de viaja al animaluiui. Migcarea poate fi sub forma de inot, zbor, fugi, trae, etc., realizati prin mijloace foarte duterite, Crgancle locomotorii evoluate se nuinese membre, la formele primitive locomofia fiind vealizata cx ajutorul migcarilor i corp (tardrea unor viermi, etc.). Membrele diferd ca numa in functie de grupu! de animale, dar sunt perechi (4, 6, 8), in mediul terestru find folosite membre auticulate, deci formate d mobil intre ele. Membrele adaptate pentru zbor se cumese aripi, indiferent de structurd seu origine, iar cele pentru inot inotitoare. $i in cazul animalelor sesile (fixs scari, Gat aveste migeairi sunt legate de hrinire si nu de deplasare, Organele locomotorii sunt acfiouste de mugchi, alcdtuiti din elemente contractile, care in Protectia reprezint& rispunsui fiinelor vii la faciori de mediu nefavorabili sau chiar letei Este realizaté cu ajutorul unor organite specializate care ofera anirnalului proteofic atat fafa de alte organisme, cat gi fata de factorii de mediu nefevorabili. Cele din a doua categorie pot fi considerate ca temporare, dezvoltandu-se doar in situatiile in care vietuitoarea intélneste condifiile de mediu nefavorabile, iat cele din prima categorie pot f interpretate ca permanente, fiind prezente tot timpal viefii. Protectia impotriva conditiilor nefavorabile se realizeaz prin metode pasive si active. {1 prima categorie intr chistii, oudle durabile, seminisle, iar in a Joua Protozoarul inchistat duce o viafé latent’. La fuiclistare animalul elirain& apa, s isi retrage orgauitele si secret un perete chistic ;rotector pluristratificat. lesirea din chist se produce in urma inmuierii peretelui chistic, 0 dat& cu imbundtitirea conditiilor de medi. Protectia impotriva altor organistne este realizat2 cu ajucorul unor organe sau organitele de protecfie foarte diverse. Acestea sunt reprezentate de diferite filamente urticante sau veainoasvenin, dinfi, gheare, carapace, fn esent& exist o modalitate de protectie pasiva de tipul carapacei si una activi. reprezentati de atac, Fuwetiile de nutritie Mentin organismul in viati. Sunt reprezentate de producerea sau de ingestia de substanfe crganice, respirafie, circulatie si exoretie. Aceste functii sunt realizate de diferite substrate anatomice in fimctie de nivelul evohutiv. ‘anives in cadrul nutritiei, plantele autotrofe absorb din sol substantele minerale necesare pentru fotosintez8, prin intermediul ridacinilor, Hrinirea organismelor unicelulare este foarte divers’, existdnd specii care la lumind se Inese Ia fel ca plantele, prin fotosinteza, iar la intunerie se comport ca si animalele, ingloband diferite substanfe din mediu, Unele protozoare se pot hrini doar cu particule microscopice din mediu, pe care le absorb prin osmoza pe la nivelul membranei. Exist insi specii care pot prelua Gngera) din mediu gi particule mari, fapt realizat prin fagocitoza. In cadrul fagocitozei, particula de brand este invelitt de extensiuni ale celulei protozoarului, rezulténd o vezicula care confine la interior hrana, claturi de o mic& cantitate de apa. Ulterior, vezicula piitrunde in interioral corpului Protozcerului, separdndu-se membrana celulard, Structura astfel rezultati se numeste vacuol& digestive, in interiorul acesteia varsndu-se enzime digestive produse de citoplasma, care digerd hrane. Din vacuolé, substanfele folositoare sunt preluate in citoplasma, iar cele nefolositore sunt eliminate la exterior, in momentul cénd vezicula reintra in contact cu membrana celulara, in mod similar procedeazi unele globule albe din singele vertebratelor. La formele simple ingestia se face prin orice punct al celulei, dar la protozoarele evoluate la nivelul celulei apare o zonA specializatt pentru acest proces ‘n cazul animalelor pluricelulare-nutrtia se realizeaza prin intermediul digestiei. Digestia implict ingestia unor substante organice din medin si prelucrarea acestora (descompunere mecanicd sav _chimici) pind la nivelul la care pot fi absorbite de organism, fiind ulterior folosite la satisfacerea propriilor necesitiiti energetice gi plastice. fn esenfa, procesul const in maruntirea elementelor trofice din mediu pani la nivelul in care si poat fi folosite de organismul in cauzd. Existd doud tipuri de digestie: intracelulara si extracelulara. in ultimul caz apare un compartiment, numit tub digestiv, delimitat de celule sau fesuturi, in care se realizeazi maruntirea alimentelor. Digestia extracelulara caracterizeaz& formele evoluate. in acest caz, datorita ingestiei unor elemente ttofice mari apare necesitatea miruntiri rapide a hranei, apardnd glande anexe ale tubului digestiv care secretitdiferite enzime ce realizeaz descompunerea chimicd a hranei. Animalele (forme heterotrofe) se hrnesc cu fragmente mari de hrand, care astfel trebuiesc mirunfite in tubul digestiv inainte de a fi folosite de organism, La alte organisme heterotrofe de talie mai micd, precum cjupercile, acest fucru nu este necesar, ciuperca preluind direct materia organic® apartindnd altor fiinfe vii prin absorbtie. Formele parazite se hrinese pe seama altor fiinfe vii, folosind fie materialul viu al respectivelor viefuitoare, fie substanfele parjial digerate prezente in tubul digestiv al acestora. Formele saprofite folosesc materia organic& a unor organisme moarte pe care le descompun, folosind substanfele organice din celutcle acestora. Respiratia (schimburile de gaze) are ca -manifestare extracelulara evident& procesul de schimb de gaze dintre organism si mediu, cu preluarea oxigenului din mediu de catre organism, Oxigenul este necesar in procesele de ardere din celule in urma’cairora se produce energie. fn acelasi timp, prin respiratie se elimind COs, rezultat din arderi. In cazul organismelor simple, in principal unicelulare dar si unele pluricelulare, schimbul de gaze se realizeaza pe la nivelul membranei celulare, neexisténd organite sau organe specializate. La animale sistemele respiratorii sunt foarte diferite in functie de grupul de animale, sau de mediul in care se face schimbul de gaze. in esenfi, intre medjul extem si mediul intern al organismul se 4interpune 0 membrand foarte subjire, permeabilai pentru gaze. Astfel in principal exista sisteme respiratorii localizate, deci cu o pozitie fix anatomic, de la nivelul cdrora gazele respiratorii sunt transportate de sange Ia fesuturi. Este cazul branhiilor din mediu acvatic (prezente la melei, scoici, raci, pesti, broaste, etc.) sau de pliméni in mediul terestru (melei, paianjeni, reptile, pasiri, mamifere, etc.). In acelasi timp exist& si organe de schimb de gaze rispandite in tot coxpul, care pe langa rolul efectiv de schimb de gaze intervin si in transportul gazelor la celule, Deci, aceste indeplinese si rolul aparatului circulator din prima categorie, raspandindu-se pani la celule, la aceste forme sfngele transportind doar nutrienfi si in foarte mic& misura gaze respiratorii. Acest or este prezent la insecte (gindaci), fiind reprezentat de trahei, un sistem de tuburi distribuit in tot corpul animalului La plantele evoluate schimburile de gaze se realizeaz& in principal la nivelul unor strueturi specializate numite stomate. Acestea sunt formate din dowa celule ale epidermei intre care se aflé 0 deschizitura prin care tree gazele. Sub acest sistem de alla un spafiu numit camera substomatica care confine aer. Existenta stomatelor este o consecinfi a faptului c& la majoritate plantelor epiderma este cutinizata, fiind astfel greu permeabila pentru gazele respiratorii, Evident, la plante prin stomate este introdus si COp, necesar fotosintezei. Circulatia presupune transportul unor substanfe prin corpul fiinfelor vii, Este vorba despre substanfe folositoare transportate de la celulele care le-au produs sau le-au prelevat din mediu la tot corpul, dar si despre substanfele nefolositoare care sunt transportate spre exteriorul corpului. La formele evoluate prin sistem sunt transportati $i hormo: Circulafia, in cazul formelor unicelulare, presupune existenta unor curenti citoplasmatici, care deplaseazt nutrienfii si gazele prin celulg, atat la protozoare cat si la plantele inferioare. La plantele superioare circulajia nutrienjilor devine si extracelulara, vizind.tot_corpul plantei, fiind realizata prin intermediul vaselor lemnoase i liberiene. Primele conduc seva brut de la ridicini la frunze (deci substantele absorbite din sol si necesare in fotosintez’), iar vasele liberiene conduc seva elaborati de la organele fotosintetizante la intreaga planta (deci substangele produse prin fotosintezai la toate celulele). in afara acestui mecanism de transport, la plante exist& gi ‘un transport din celula in celula al unor substanfe, intrucdt celule plantelor sunt unite intre ele prin pun{i citoplasmatice (plamodesme). La animale sunt transportate substanfele rezultate din digestie si respiratie la celule, sau direct la organitele in care se produce energie in cazul Protozoarelor. Sistemul circulator este reprezentat de un sistem de vase prin care circuld sangele, limfa sau hemolimfa la nevertebrate. In sistemul de vase sanguine sdngele este pompat de un organ sau de organe contractile, numite inim: sau inimi, Evident aparatul circulator nu este prezent la toate animalele, ci doar la cele de dimensiuni mai mari, la care astfel este nevoie de un sistem de transport, la formele de dimensiuni mici transportul fiind realizat direct intre celule, Astfel, aparatul circulator apare doar de la unele grupe de viermi. Sistemul de vase prin care circula sangele poate fi inchis sau deschis. in primul caz slingele circuld prin vase pe toatd lungimea corpului, schimburile fiind realizate prin peretii foarte subfiri ai acestor vase. in al doilea caz, in unele situatii, singele paraseste vasele gi scalda direct fesuturile si organele, schimburile dintre singe si acestea realizindu-se direct, fra intermediul perefilor vascular Excrefia reprezinti eliminarea_produsilor_nefolositori, toxici, rezultati in urma metabolismului celular. fn cazul cel mai simplu se realizeaza nespecific prin intermediul membranei celulare. Sistemele excretoare sunt foarte variabile in functie de grupul de animale, Excrejia protozoarelor se realizeaza cu ajutorul unor structuri specializate, numite vacuole pulsatile, Acestea sunt vezicule situate in interiorul citoplasmei, comunicdnd cu exteriorul celulei. in vacuolele pulsatile se acumuleaza substanfele nefolositoare, care sunt eliminate periodic la exterior, o dati cu umplerea vacuolei, Pe Hang rolul in excretie, vacuolele mentin constant concentratia citoplasmei protozoarelor. Celula protozoarelor este mai concentrat& decét apa dulce in care acestea triese, astfel inedt apa pitrunde pasiv in celula prin membra ul de api este eliminat prin vacuole, 1salituri de substanjele nefolositoare rezultate din activitatea celulei. Aparatele exeretoare preiau substanfele nefolositoare din mediul intern, in principal din snge. Sunt foarte diverse morfologic in funetie de grupul de animale, dar mecanismul funcfional constd in filtrarea unor lichide ale mediului intern, Functiile de reproducere Asigura perpetuarea speciei, deci indeplinesc una dintre caracteristicile viefii, anume autoreproducerea. Reproducerea se realizeazi prin dou modalitii: asexuati si sexuati. Reproducerea asexuatd nu implicé existenfa a doi parteneri, un anumit individ formand, prin diferite mijloace, descendenti identici genetic cu el. Acest tip de reproducere este larg rispnditi la formele primitive, devenind din ce in cea mai rar pe masura avansiii pe arborele filogenetic. Reproducerea asexvati lipseste la formele evoluate de animale, Se poate realiza prin diferite modalitii: diviziune, inmugurire, partenogeneza. La plante in acest caz se deosebeste 0 inmullire vegetativa gi una asexuata. Primul caz este intr-o mare misuri o forma de regenerare, putdndu-se produce in orice etapi de dezvoltare a plantei, Se realizeazit pornind de la diferite fragmente ale plantei, organe jesuturi, sau chiar celule, Este reprezentat de diviziune celulara, fragmentare organismului, formarea de stoloni, etc. fn al doielea caz sunt produse, doar intr-o anumiti etapa de dezvoltare a plantei, celule germinative specializate, numite spori. Acestia sunt produsi fara participarea unor indivizi de sexe diferite, fiind foarte diversi morfologic (exista spori mobili flagelati i spori imobili, ete). Reproducerea protozoarelor se realizeaz in principal asexuat, prin diviziune. Presupune scindarea unei celule initiale in dou sau mai multe celule fiice. Cea mai rispéndita este diviziunea binar, realizata in general dupa un anumit plan: longitudinal sau transversal. in cazul in care celula fied este mai mic& decat celula mam&, este vorba despre inmugurire. La animalele pluricehulare, reproducerea asexuat& este reprezentati, in cadrul grupelor primitive (spre exemple viermii) de regenerare, adiea de refacerea individului sau a unor parti ale acestuia pornind de la fragmente, De asemenea la hidre apare inmugurirea, adica formarea asexuat unui nou individ pe copului unui individ pteexistent, in cazul in care mugurele, ajuns la o anumita varsti, se separa de organismul de origine, acesta va forma un nou individ independent, in cazul in care separarea nu se produce, se formeaza colonii, individul rezultat prin inmugurire, inmugueind la randul stu. Partenogeneza este o ford aparte de reproducere asexuatl, prezenti la formele cu sexe diferentiate, Astfel, in acest caz femele pot produce urmasi, tot femele, firé participarea masculilor. in acest caz ovulele produse de femele formeaza singure noi indivizi, incepand s& se dezvolte fra fecundatie, Reproducerea sexuati este forma evoluatti de reproducere, caracterizata prin existenta a doua sexe diferite, mascul si femel. Sexele sunt cu atét mai stabile si mai diferentiate morfologic cu cat specia este mai evoluata. La unele grupe indivizii sunt hermafroditi, adicd acelasi individ are att organe genitale mascule cat si femele, dar in general sexele sunt separate. Reproducetea sexuatd este de natura a mari diversitatea, crescdnd sansele de adaptare si supraviequire a urmagului, fapt care explick larga raspandire a acestui tip de reproducere la formele evoluate. in esenfi, reproducerea sexuatii poate fi privita ca un mecanism prin care se asigura o diversitate ridicata, deci sanise sporite de supravie{uire urmasilor Reproducerea sexuata presupune combinarea a doua celule sexuale, gamefi, provenifi de la paringi diferifi. Astfel, noul individ incepe de la o celulii numita celulé ou sau zigot, rezultats din unirea gamefilor de sexe diferite. Evident, aici apare o problema, daci de fiecare data se unesc dow celule, zigotul rezultat ar avea tot timpul numiir dublu de cromozomi, fapt care s-at repeta la fiecare fecundatie. Evident acest fapt este imposibil. in consecinf& gamefii au intotdeauna jumatate din numarul de cromozomi al zigotului, sau altfel spus zigotul are numar dublu de cromozomi (dou 16seturi de eromozomi, unul provenit de Ia gametul masculin si unul de la cel feminin). Astfel, Teproducerea sexuati este intotdesuna delimitata de cele dowd fenomene, formarea gamelilor eu ecluverea numdirului de cromozomi si formarea zigotului cu dublarea numéirului de eromozomi. Existenfa in ciclul de viata al uneia si aceleiasi specii a doua faze in cea ce priveste numérul de cromozomi, implic& practic o alternan{& de generatii, Gemefii cu numair simplu de cromozomi sunt haploizi (a), alestuind haplofaza, iar zigotul cu numa dublu de eromozomi este diploid (2n), aledtuind diplofaza, intre aceste dou evenimente graviteaz viata individului, existnd forme cu ntindere diferita a celor douti faze, astfel cu generatii diferite. Noul individ se formeazi dintr-o elulé ou sau zigot, rezultata din unirea gamefilor de sex opus. Procesul de unire se numeste fecundai Cele dou sexe posed glande sexuale (genitale) cere produc gameti sau celule sexuale, Gamerii se mumese in sensul cel mai larg - oval in cazul femelei si - spermatozoid in cazul masculului, La animale, glanda sexuala femeli se numegte ovar iar cea masculind testicul, in general ambele fiind perechi. [a plante haplofaza se numeste gametofit, iar diplofaza se numeste sporofit. Sporofitul produce spori haploizi care vor forma singuri gametofitu, pe acesta la un moment dat se vor forma amefii care, dupa fecundatie vor forma zigotul deci vor reface sporofitul. Sporofitul produce spor, fzametofitul gamefi, Chiar dact in unele cazuri la plante sporii si gametii sunt identict morfologic, hoestia sunt deosebifi fiziologic. Astfel, fiecare spor este capabil si formeze singur 0 novi plant, in vvreme ce gamefii pot face acest Jucru, doar dupa ce s-au unit si au format zigotul jn ceea ce priveste ponderea diferitelor generafii, exist trei tipuri de alternanta de generafii caracterizénd trei grupe de organisme. Otwanismele haplobionte sunt cele la care predoming haplofaza, deci organismul in sine este haploid, Este cazul unor alge si ciuperci primitive, in acest caz, singurul diploid este zigotul, care imediat dup& formare, deci dupa fecundatie, se divide reductional, formand individul haploid care va produce spori haploizi. COrganismele diplobionte sunt cele la care predomin’ diplofuza, deci organismul in sine este diploid. Sunt reprezentate de animale si de unele alge alge. fn acest caz singurii haploizi sunt tgametii(Spermatozoidul si ovulul, estul organismului find diploid). Gametii sunt produ direct de organismul diploid si in urma fecundatii il vor reface, Organismele haplodiplobionte sunt intermediare intre primele dout categorii, cele do avénd inngimi diferite. Sunt reprezentate de plante si de unete alge. in acest caz zigotal diploid produce un organism diploid cu duratt si dezvoltare variabila in funcyie de grup. Prin diviziune Feducfional la nivelul acestuia se formeazi spor. Sporii vor forme organisme haploide (gametofit) ‘are dupa un timp vor produce gameii, Din unirea acestor game se va reface organism diploid La diferite grupe de plante predomin’ una sau alta dintre faze, una in general una dintre acestea reducdndu-se in diferite grade fn favoarea celeilalte “La primele doutt tipuri, numai una dintre faze este pluricelulara, la haplobionte diplofiza find redust de o singura celulé (zigotul) iar la diplobionte haplofaza fiind redusti la un tip de celule (permatozoizi sau ovale), In general, evolutia duce la predominarea diplofazei, fiinded aceasta precint caracterele de bazi ale reproducerii sexuste, find rezultata din unirea a doi gameti cu Aiferte origin, deci este cea care mareste diversitatea si implicit creste sansele de supravieluire ale urmasilor. {fin cazul algelor, Ja aceiasi specie exista si spori si gameti aseminitori morfologic, dar daci fiecare spor poate refuce singur 0 now’ ale, gametii trebuie in mod obligator si se uneasca intr ei ‘nainte de a putca realiza acest lucru, La plante exist® forme cu gameti egali morfologic si forme cu gamefi inegali, unul mare si imobil, nut macrogamet sau oosferé (echivalent eu ovulul) si unul fai mic, mobil reprezentind gamelul masculin numit microgamet sau anterozoid (echivalent eu spermatozoidul si numit ca atare de uni), in cazul animalelor, fecundatia are cloud posibilitati in functie de locul in eare se desfigoar anume fecundatie externa gi fecundatie internttFecundatia externa se realizeazi la exteriorul corpului.partenerilor, fiind in general acteristic animalelor acvatice. Poate fi usor observati la broaste, la care femelele depun ovulele, iar masculul, situat pe spatele acesteia, depune sperma peste ovule, dar este larg raspdndit& si la pesti si la nevertebratele acvatice Fecundatia inter’ este o adaptare la viaja in medii in care fecundatia externa este imposibla, spre exemplu in largul oeeanelor sau mediulterestru, Presupune inttoducerea gamefilor ‘masculini in corpul femelei. Pentru acesta la masculi s-a dezvoltat un organ copulator, numit in general penis. in repaus acesta este in general situat in interior corpului, iar in timpul imperecherii este 800s la exterior, marindu-i volumul. Acest fapt este realizat, in mod difert in functie de grup, prin presiunea unor lichide ale mediului intern, sau de citre muschi. Sunt si cazuti in care in acest seop se modific& organe preexistente, spre exemplu la rechini organul copulator forméndu-se din modificarea parfiala a unor inotitoare. {in cazul hermafrodiilor, acelasi individ produce atat gamefi masculini cat si feminini. Totusi si in acest caz este evitati autofecundare, adic& gametii masculi produsi de individ nu pot st fecundeze gameti femeli produsi de acelasi individ, fiindca in acest caz s-ar anula practic caracterul si avantajul reproducerii sexuate. La formele cu fecundafie externd cele doud categorii de gamefi se dezvolts in perioade diferite, iar la cele cu fecundafie interna are loc fecundatia incrucisata, adick cei doi parteneri se comporta fiecare atat si ca mascul cat si ca femel, fecundéndu-se reciproc. in general, sexele nu sunt foarte stabile, cel putin la formele inferioare si pe ansamblu problema stabilirii si dezvoltarii sexelor este una foarte complicati. La formele inferioare sunt cunoscute cazuri de schimbare a sexelor care in mod normal afecteaz anumite speci. Oricum, vertebratele, considerate cele mai evoluate animale, sunt in mod primordial sexual bipotenfiale, adic& acelasi individ poate deveni atat mascul cat si femela, diferenfierea final flind reglata de numerosi factori. Celula ou incepe si se dezvolte, formand un embrion, in mediul acvatic in cazul fecundatiei exteme, dezvoltarea se realizeazi in exteriorul corpului, deci in mediul acvatic lichid. Este important de subliniat c& indiferent de situafie, mediul. lichid este necesar fundamental pentru dezvoltarea embrionara. La organismele terestre embrionul este protejat in interioral oului de 0 coaja groas4 in interiorul cireia este “preluata” practic parte din mediul lichid. primordial, forménd lichidul amniotic. Aveste animale, chiar dae au avut fecundatie intema, depun oud in mediul extern, dezvoltarea ficdndu-se sub influenja factorilor de mediu sau ingrijite de paingi Acest mod de dezvoltare, ira legituri fiziologice eu genitorii, corespunde ovipartii. Unele forme ‘nsi nu depun oud, devoltarea realizndu-se in corpul mamei, caz in care puii se nase vii, cea ce corespunde viviparititii. in acest caz, intre embrion si copul mamei se stabilese relafii, acesta fiind hrdinit in diferite moduri. Reproducerea sexuati la animalele unicelulare (protozoare) are loc mai rar, dat se realizeazi prin diverse modalitii, diferite in funcjie de grup. $i in acest caz presuptne injumatatirea numaruluj de cromozomi la elementele sexuate. La protozoare existi dou’ tipuri principale de reproducere sexuati: copulatia si conjugarea. Copulajia reprezinta unirea completa si definitiva a doud celule de sex opus. Celulele sexuale pot fi identice, sau diferite morfologic. in cazul conjugii se realizeaz un schimb de substanfa nuclear intre doi indivizi prin intermediul unei punti citoplasmatice care fi uneste temporar. Astfel, se poate afirma ci se formeaz gameti nucleari cu numar de cromozomi injumatajit, si ci acestea se comporti ca atare, Principale unitati de clasificare si directii evolutive ale lumii vii {in sistemele de clasificare mai vechi, lumea vie era imparfit in doud regnuri, plante si animale, Deosebirile dintre aceste crau aparent evidente, Astfel, plantele sunt imobile si autotrofe iar animalele mobile si heterotrofe. Dar, aceasté evidenta caracterizeaz doar formele evoluate, la baza celor dowd regnuri fiind plante mobile precum algele sau heterotrofe precum ciupercile sau animale fixe. Argumentul cheie devenea astfel unul biochimic, plantele avind ca material de rezervi amidonul iat animalele glicogenul. $i totusi si aici era o problema, anume ciuper rezervii glicogenul la fel ca gi animalele, dar prin alte caractere se apropie si de plante. Astfel, este 18evident e& ciupercile nu sunt nici plante nici animale, ci un grup cu caractere distinete, probabil mai apropiat ca origine de animale, caracterele de aseménare cu plantele reprezentand o convergent datorata vietii imobile, ciupercile formandu-se foarte demult, cénd nici plantele nici animale nu erau diferenfiate corespunzitor. ‘Astfel, relativ recent (la finele anilor 1960) sistemul de clasificare a fost imbunatatit, devenind mai natural. Acest sistem imparte lumea vie in 5 regnuri, Evident nici acest sistem nu este perfect, dar reflect’ mai fidel tendinjele evolutive si etajele atinse de diferite grupe de viefuitoare pe parcursul evolutiei. in modul cel mai general au fost diferentiate 2 supraregnuri, care corespund celot douii nivele fundamentale, procariot si eucariot. Cele dou’ grupe reprezinta tape evolutive evidente si clar conturate, deci sunt unitafi naturale usor de recunoscut. Din cele inci regnuri, procariotele cuprind unul singur, iar eucaritele celelalte 4. In rest, fiecare regn este subimpirfit in diferite inerengaturi, numeroase dintre acestea find unititi artificiale, descrise pe criterii discutabile sau prea inguste. Astfel nu vom detalia unitifile artificiale sau discutabile, ci vom cenumera doar regnurile si apoi principalele grupe naturale, deci unitatile evolutive reale gi distincte, ‘urmind ca in rest gi in detaliu unital sistematice sa fie descrise la diferite materii (microbiologic, botanica si zoologic). upraregnul Procariota Cuprinde procariotele, deci organismele fra nucleu individualizat si fir organite celulare. Sunt cele mai-vechi si mai primitive viefuitoare de pe pamént, atét ca timp de aparitie ct si ca structur’, Supraregnul cuprinde un singur regn, regnul Bacteria (Monera). Regnul Bacteria Bacteriile in sens larg sunt procariote unicelulare, doar in mod exceptional pluricelulare, fara alternanfi de generafii. Nutrifia bacteriilor este atat autotroft cat si heterotroft, realizata intotdeauna prin absorbfie, deci fra ingestic. Inmultirea se realizeazi asexuat, prin diviziune, Peretcle celular este prezent. Organitele locomotorii de tipul flagelilor lipses (chiar dact uneori apar, respectivil flageli au'structura forte simpla), Regnul este divizat in doud subregnuri Athebacterii si Eubacterii, Subregnul Arhebacteria (athe = vechi, bacteria = bacterie, deci bacterii vechi) Cuprinde bacterli deosebite, adaptate la medii extreme, avand cai metabolice: diferite de restul lumii vii, in acest grup sunt incluse bacteriile metanogene si termoacidofile, ultime tind in ape foarte acide, cu temperaturi de pana la 90 °C. Subregoul Eubaeteria (eu = adevarat, bacteria = bucterie, deci bacterii adevarate) Cuprinde majoritatea increngaturilor de procariote, avnd caractere tipice de bacterii. Aici sunt incluse pe de o parte bacteriile propriu zise si pe de alti parte algele albastre, care in sistemele vechi de clasificare apartineau regnului Plante, “Algele albastre” sunt procariote autotrofe, fotosintetizante, $i in cazul bacteriilor propriu zise existi forme autotrofe, inclusiv verzi. Undeva dinspre aceste grupe provin cloroplaste plantelor propriu zise, pe calea endosimbiotica. Bacteriile propriu ise sunt impérfite la rindul lor in numeroase grupe, care vor fi tratate la microbiologic: ‘Astfel exist bacterii alungite (bacili), rotunde (coci), spiralate (spirochete), ete Supraregnul Eucariota Cuprinde organismele eucariote, deci cu nucleu diferenfiat, delimitat de citoplasma prin intermediul membrane’ nucleare. in nucleu prezenfi cel pusin doi cromozomi. Alternanta de generatii este bine evidentiati. Cuprinde 4 regnuri: Protoctista, Plante, Animale si Fungi.Regnul Protoctista (Protista) Cuprinde organisme in cea mai mare parte unicelulare. Existtinsi atat forme coloniale cat si pluricelulare, insi in toate cazurile lipsite de fesuturi adevarate, deci diferenfiate. Sunt atét autotrofe At si heterotrofe (cu hrnire atdt prin absorbjie cat si prin inglobare). Este prezenté inmulfirea sexuati, generalizata la formele evoluate. in multe cazuri prezinté cili sau flageli. Este un grup artificial, probabil singurul regn artificial, in care se pot desprinde trei linii evolutive distincte, una culmindnd cu plantele, una cu animalele gi una cu ciupereile. Sau, se poate spune cé de la acest nivel se separa incomplet directiile evolutive din care vor proveni urmatoarele 3 regnuri. Cel pufin una dintre disjunctiile din cadrul grupului este fumdamentala, cea a ramutii plantelor, care implica 0 endosimbioz& suplimentara care conduce la formarea cloroplastelor. intrebarea care statueazi valabilitatea regnului este dacd acordim sau nu importan|a hotirtoare nivelului de organizare unicetular si lipsit de fesuturi si dac& considerdim c& respectivele organisme se deosebesc esential de eucariotele cu fesuturi adevarate si astfel trebuiesc separate. Trebuie mentionat c& in mare parte la acest nivel deja se remarci cele trei linii principale de evolufic care culmineaza cu cel trei ramuri de eucariote evoluate, Din aceasti perspectiva-euglena verde nu este o forma intermediara intre plante gi animale, ci o forma din grupul plantelor, deci din grupul cu o simbioza suplimentard, care ins pastreaz si modul arhaic de nutrifie. Considerim ca Regnul Protoctistelor este artificial aga cum este formulat in prezent, animalele, pantele si ciupercile fiind grupe bine conturate, distincte, la care nu atét diferenficrea jesuturilor este caracterul definitoriu ci alte caractere, astfel incat cele trei regnuri ar trebui extinse si la formele fir fesuturi diferenjaite care intrunese respectivele caractere. Totusi din motive didactice, datorita acceptatii largi a sistemului pastrm grupul Protoctistelor si il tratim unitar descriindu-i principalele linii gi direcfii evolutive. Exist si punte de vedere care reduc grupul doar la formele unicelulare plasand diferitele tipuri de alge pluricelulare in cadrul plantelor, ceva ce pare mai valabil, fiinded diferenfele dintre acestea si definitia plantelor este lipsa embrionului si a fesuturilor adevarate si marea diversitate, probabil ca rezultat al originii polifiletice. Oricum gi in acest caz Protistele rimén tot un grup scindat in cele trei directii evolutive importante, doar reduse la nivelul unicelular, iar grupurile problema se muta Ja plante si marese diversitatea grupului. Din considerente didactice, noi vom incadra toate inerengiturile de Protoctiste in trei grupe mari: grupul algelor cucariote de unde provin plantele, grupul protozoarelor de unde provin animalele si grupul ciupercilor primitive de unde provin ciupercile, grup foarte Iegat de cel al protozoarelor, Grupul “algelor” cuprinde numeroase increngaturi de alge, atét unicelulare et gi pluricelulare, inclusiv cu forme de talie foarte mare (chiar zeci de metri lungime), In trecut toate erau grupate la plante, dar acum au fost separate de acestea pe baza absenfei {esuturilor adevarate, Sunt organisme autotrofe, formele primitive, unicelulare, fiind mobile, previizute cu flageli, formele pluricelulare fiind fixe, in acest caz mobili fiind de obicei doar sporii sau gamefii, Sunt situate pe nivele diferite de evolutie, avand origini diferite. Din acost grup fac parte albele tosi, brane, aurii, si fn fine algele verzi care reprezint& cele mai evoluate alge, din care provin pe doua linii plantele. Grupele de alge diferaé mult intre ele nu doar anatomic ci si fiziologic si biochimic, multe reprezenténd linii inchise care nu au depasit nivelul organizatorie de alga si mediul acvati Grupul “protozoarelor” cuprinde forme unicelulare tratate in trecut la animale cea ce in fond si sunt, doar c& sunt limitate la nivelul unicelular de organizare. Sunt heterotrofe, in general mobile, acvatice dar si terestre, majoritatea libere dar multe forme sunt parazite. Grupeaza 4 directii evolutive, diferentiate in primul rind dupa aparatul locomotor. Astfel, flagelatele prezinti flageli, fiind un grup nodal, cu caractere colective, cuprinzind si forme apropiate de alge. Sarcodinele prezint& pseudopode, fiind un grup nespecializat, Ciliatele sunt grupul cel mai evoluat de protozoare, deplasiindu-se cu ajutorul cililor. Sporozoarele sunt un grup artificial, cu origine atatprintre flagelate eat si printre sarcodine, caracterele comune fiind un rezultat al adaptirii la viata parazitard Grupul “ciupercilor primitive” cuprinde forme apropiate initial de protozoare, fiind forme heterotrofe, cu deplasare ameboidala, deci cu ajutorul pseudopodelor. Formele primitive, de tipul mixomicetelor, prezinti stadiu ameboid in ciclul de dezvoltare, fiind probabil forme de trecere intre protozoare si ciuperci, care reprezint& forme de protozoare intrate pe o directie evolutiva aparte si adaptate la un mod de viala special, in directia pierderii mobilitifii. Alituri de acestea, si oomicetele erau incluse in sistemele vechi la ciuperci, fiind formele primitive ale grupului din care provin ciupercile evoliuate, Regnul Plante Cuprinde organisme pluricelulare, foarte diferentiate morfologic, cu fesuturi adevarate. Prezinta alternanfa de generafii, ponderea acestora diferind intre grupe. Uneori gametii masculi sunt previzufi cu flageli. Prezint& atat inmulfire sexuaté edt si asexuat, Majoritatea grupelor prezinta embrion, Plantele sunt autotrofe, fotosintetizante, uneori in mod secundar devenind parfial sau total heterotrofe (plantele parazite sau carnivore). Regau! cuptinde mai multe increngaturi, grupate de noi in 4 linii evolutive: muschi, ferigi, gimnosperme si angiosperme. Grupul Muschi este subdivizat in 3 increngéituri, reprezenténd trei stadii evolutive diferite. Muschii nu sunt total diferentiafi, neavand toate organele si fesuturile plantelor superioare. Pe ansamblu, muschi sunt 0 ramuri aparte de plante, reprezenténd un grup evolutiv diferit, probabil paralel cu restul pantelor, avand o origine diferita inca in cea ce priveste grupul de alge verzi de provenienf’. Aceasta diferenfiere consti in diferenta ciclului de viata. Astfel, la muschi predomin’s gametofitul, adiea planta propriu zis este reprezentatd de haplofaz8. Deci muschiul de plant este gametofitul (n). La toate celelalte plante predomina sporofitul, deci planta in sine reprezinta diplofaza (2n), Datoriti faptului c& aparjin la generatii diferite, organele muschilor si cele de la restul plantelor nu sunt omoloage, deci tulpina de muschi ine de gametofit iar cea de la plantele superioare de sporofit, astfel chiar dact seamiinti morfologic si au aceiasi functie sunt diferite ca origine. Muschi sunt o grupa inchis& evolutiy, din care nu provin alte forme. Toate celelalte grupe de plante sunt opuse ca alternanfé de generafii, Ia ele predominand sporofitul, Astfel subliniem din nou c& plantele in sens strict au origine dubla. Cele trei grupe (ferigi, gimnosperme si angiosperme) sunt o serie esalonatd, cea mai primitiva grupa fiind ferigile, din acestea provenind gimnospermele iar din ele angiospermele, Toate au corpul diferentiat in organe adevarate (radaicin’, tulping si frunza) si fesuturi diferentiate Grupul Ferigi reprezinta primele plante adaptate la viaja pe uscat. Prezinta doua generatii independente gi deosebite morfologic, sporofitul care reprezinta feriga propriu zist si gametrofitul mult redus, Ferigile sunt grupate in 4 increngatur Grupul Gimnosperme cuprinde plantele cu siménfi ffré fruct, pinofitele sau coniferele cum sunt cunoscute de toat& lumea, Sunt derivate din ferigi si reprezinta grupul de origine al plantelor cele mai evoluate, anume angiospermele. Sunt plante lemnoase, Ia care gametofitul este foarte redus, devenit dependent de sporofit, Practic, gametofitul este inclus in sporofit. Sporofitul este foarte dezvoltat, reprezentand planta proprit zi Grupul Angiosperme cuprinde plantele cele mai evoluate, aflate in prezent 1a apogeul evolutiv, dominnd lumea vegetald. La acest grup sdménfa este protejata de fruct. Gametofitul se reduce si mai mult decdt la gimnosperme, ajungand numai la céteva celule, find total dependent de sporofit, Astfel planta in sine este reprezentatii de sporofit, fapt subliniind inci o data directia evolutiva a principalului contingent de plante in sensul reducerii tot mai pronunfate a gametofitului fn favoarea sporofitului auRegnul Animale Cuprinde organisme pluricelulare, diploide, la care singurele clemente haploide sunt reprezentate de gamefi (ovule si spermatozoizi). Nutritia este heterotrof’, caracterizatd de ingestie La formele evoluate este prezenti doar reproducerea sexuati, dar la cele mai primitive si cea asexuatii este larg rispndité. Formele primitive prezinta celule cu flageli, dar la cele evoluate acestea se limiteazi la gamefii masculini. Animale prezinti embrion, avand etape de dezvoltare caracteristice, tot mai complicate pe masura complicarii structurale a grupului, Regnul reuneste animalele cunoscute in trecut drept metazoare, deci pluricelulare, in opoziie cu celalalt grup clasic de animale, cel unicelular, deci protozoarele, Animalele cuprind numeroase grupe, avénd un numér extrem de ridicat de specii, atingnd cea mai mare diversitate structurala, evolutia biologicd find inlocuiti Ia unele forme de evolutia psihic&, Practic, la animale evolufia biologica culmineazd cu aparitia unei noi functii, cea psihicd. Vom descrie doar principalele stadii evolutive evolutive ale animalelor enumerand doar grupele ‘mari, urménd ca restul si fie tratate la zoologie, intrucdt in dezvoltare au stadiu embrionar, prima diferentiere se face la nivelul de dezvoltare atinse de acesta. Astfel, pe parcursul dezvoltirii animalelor se formeaz& foitele embrionare din care ulterior vor evolua organele si sistemele caracteristice animalelor adulte. Majoritatea animalelor prezinti trei foife embrionare, numite ectoderm, endoderm si intre acestea mezodermul. Caracteristic este faptul cd nu toate animalele ajung la nivelul de evolufie la care si prezinte toate cele tei foife embrionare. Astfel, exist animale care se oprese la stadiul de doua foite (endoderm si ectoderm). Acestea se numesc didermice sau diblastice find formele primitive, in opozifie cu marea majoritate a animalelor care stint tridermice sau triblastice, deci la care s-au dezvoltat toate cele trei foife embrionare. Evident, formele evoluate sunt tridermicele. Animalele didermice sunt mult mai reduse numeric, fiind reprezentate de dowd grupe, anume spongierii (burefi de apa) si celenteratele (polipi si meduze). Animalele tridermice cuprind tot restul lumii animale, In cadrul lor se pot separa dou direofii evolutive fundamentele, de mare vechime, care ulterior evolueaza paralel, formele de vart find echivalente, reprezentind rezultatul unor lini paralele. Cele doui grape se numesc protostomieni (proto = prima, stoma = gura) si deuteostomiei (di = doi, stoma = gura). Deci, diferentierea se realizeaza in functie de modul de formare a gurii in ontogenezi. La protostomieni gura este o formatiune veche, formandu-se din blastopor, iar la deuterostomieni este 0 neoformatie (date suplimentate vor fi oferite ix embriologie). Protostomienii cuprind mai multe grupe de animale, ‘Vicrmii sunt un grup artificial, divizat in trei direcfii evolutive, Viermii plafi sunt cei mai primitivi, fiind atat liberi et gi paraziti. Cuprind forme de tipul viermelui de galbeaza. Viermi cilindrici au corpul alungit, fiind reprezentati spre exemplu de limbric, dar cuprind si numeroase forme libere, Viermi inelafi, precum réma au corpul impartit in segmente care se repetd. Segmentele sunt in general identice anatomic si functional, O structurd de acest fel se numeste metamericd, aparitia metameriei reprezentind un pas evolutiv important, Molustele cuprind animale cu corp moale, protejat de obicei de o cochilie. Cuprind mai multe grupe, dintre care cele mai raspandite si deci mai cunoscute sunt melcii, seoicile si caracatijele. Artopodele sunt cel mai diversificat grup de animale de pe glob, prezentind cele mai multe specii. Corpul lor este invelit intr-o crusti foarte rezistenti, formand un exoschelet de diferite compozifii si duritafi, care protejeaz corpul moale al animalului, Majoritatea formelor sunt terestre. in sens larg sunt animale care se pot deplasa prin mers, prezentand astfel membre formate din articole mobile articulate de unde le vine si numele, Cuprind pe de 0 poarte painjenii si de pe alts parte racii, miriapodele si insectele. Insectele sunt grupul cel bogat in speeii din lumea vie cu o capacitate evolutiva remarcabili, fiind singurele artropode care au dezvoltat locomotia prin zbor. 22Echinodermele sunt reprezentate de stelele de mare, fiind primul grup de deuterostomieni si cel mai primitiv. in manualele de zoologie sunt plasate dup’ insecte doar fiindcd sunt deuterostomieni, in rest fiind un grup primitiv, dar cu multe caractere particulare, rezultat al mari vechimi si al evolutiei speciale. Cordatele cuprind animale prevaizute cu coarda dorsal, deci cu un ax longitudinal intern de sustinere a corpului. fn cadrul cordatelor, cel mai important grup ca numir de specii gi diversificare sunt vertebratele, La aceste animale coarda dorsal este inlocuita de coloana vertebral’, care alaturi de celelalte elemente ale sistemului osos formeaz& endoscheletul. Vertebratele sunt reprezentate de 5 grupe (pesti, amfibieni, reptile, pastiri si mamifere), care constituie etape evolutive distinete in cadrul grupului in mod clasic, animalele sunt separate in vertebrate gi nevertebrate (care reprezinta marea majoritate a animalelor) pe baza prezenjei sau absenfei coardei dorsale gi apoi a coloanei vertebrale. ‘Acesta este o clasificare clasici Ia care nu se poate renunfa chiar dacé este in mare masur artificiala, Astfel, coarda dorsal ca precursor al coloanei vertebrale apare dour la unele deuterostoniene, nu la toate. Astfel, cel mai vechi grup de deuterostomieni (stelele de mare) nu au coard& dorsald, fiind incluse la nevertebrate dar sunt cu mult mai primitive decat insectele, deci decat varful de evolutie al protostomienclor. Deci disjunctia dintre vertebrate $i nevertebrate apare practic undeva la baza deuterostomienelor. Regnul Fungi Cuprinde ciupercile, un geup aparte si special de organisme vii, Aga cum s-a precizat anterior, ciupercile sunt inrudite la origine cu protozoarele, deci cu animalele. $i biochimic, prezenta glicogenului ca material de rezerva indica aceast apropiere. Totusi, adaptindu-se la un mod de viaf% imobil au c&pitat in timp unele caractere de convergenfi cu plantele, motiv pentru care multi vreme au fost asociate cu acestea. In realitate ciuperciie nu sunt nici plante gi nici animale, ci un grup aparte adaptat la un mod de via original. Ciupercile sunt organisme pluricelulare, dar desi sunt alcatuite din diverse tipuri de celule mu formeazi jesuturi adevarate. Sunt organisme haploide, dar unele sunt dicariotice, adica cei doi nuclei (de la gametul masculin si de la cel feminin) nu fuzioneazi imediat dupa fecundatie ci rman independenti multé vreme in celulé, fapt care reprezint& un caracter important al grupului. Nutritia ciupercilor este heterotrof%, dar realizeazd prin absorbtie si nu prin ingestie ca la animale Reproducerea este atét sexuaté ct si asexuati. in sensu! actual, ciupercile contin o parte ciupercile in sensul larg al clasificdri anterioare, anume ciupercile superioare. Ciupercile sunt imparjite in trei gupe, care vor fi detaliate la botanic. Alsturi de aceste, in acest regn sunt inclusi gi lichenii, organisme rezultate in urma simbiozei dintre ciupercile din dou grupe si diferite tipuri de alge, Aceasta reprezinta 0 directie aparte de evolutie a regnului, prin care se poate spune c& ciupercile au depasit parfial restricfiile anatomice caracteristice. fn cazul clasificarii in cinci regnuri trebuie sf mentionim céteva lucruri, Astfel, primele doua regnuti au o filiatie directa, Anume, regnul Protoctista provine din regnul Bacteria, chiar dac& cel putin pe dout linii. De asemenea, ultimele 3 regnuri provin toate din Protoctiste, dar intre ele nu mai exist legéturi directe. Astfel, atat plantele, animalele cét gi ciupercile provin din diferite grupe de Protoctiste, dar nu se trag unele din altele, ci sunt grupe surori, cu origine in acelasi grup mare, dar in subgrupuri foarte diferite ale acestuia si cu evolutie distineta. De asemenea, trebuie menfionat ci in acest sistem nu sunt incluse virusurile, ele nefiind considerate vii, desi unii autori le considera un regn aparte. Totusi, cum am menfionat la momentul potrivit, in mod indirect virusurile aparfin lumii vii, provenind din aceasta, deci au o pozitie conexa cu sistemul lumii vii, fiind practic elementul cel mai apropiat, tangent, fai de aceasta. 23G 5 exedupll