CAPITOLUL 6 6. Proprietiti optice, Difuzia luminii 6.1 Nefelometrie Scopul luerarii Determinarea concentratiei unei probe necunoscute de sol de colofoniu. 1. Consideratii generale Nefelometria este metoda prin care se stuiazA intensitatea luminiidifwzte dupd wn unghi oaecare cu directa de propegae a fasiculului iil. Metodanefelometricl poste f utilizaté att pentru determinarea mérimilor caracteristce ale sistemelor disperse (masa sau volumul pasticulelor fazei disperse) eat si ca metodd analitich pentru determinarea concentrafiei unui sol. Tntenstatea luminii difuzate mu variaz8 intotdeauna iniar cu concentatiasolulu din cauza difuziei multiple care conduce la micgorarea intensitjit fay8 de cea prevazuts. De _ageia este indicat sé se foloseascd 0 ‘curba etalon ‘intensitate-concentratie. Cyn faseioul de humind care strtbate un sol ineolor, este difuzat in toate directile, Dact se priveste solul dup& o directie ce face un unghi o. fat de fasciculul incident, de intensitate Jo, se observa lumina difuzata sub forma unui con de nuanté albastruie - conul lui Tyndall. TImensitatea luminii difwzate este dati de cunoscuta relate @ lui Rayleigh, a clei form simplificatd este: Gl) unde: ny ~ numérul particulelor din unitatea de volum 'V ~ volunnul fiectrei particule 2. = hungimea de unda a lumingi difuzate ik = 0 constanté ce depinde de forma particulelor gi de indiit de refractie substanfelor fazei disperse si ai mediului de dispersie. ‘Daca este vorbe de dout soluri ce dife intre ele prin volumul lor V si prin numéra lor ny partculelor din unitatea de volum, respectiv concentratia lor si urmarim lumina difuzath dupé o aceeasi directie, vom aves:(62) find raportul dintre dimensiunile liniare ale particulelor celor dowd soluri (in ipoteza ¢& ticulele sunt cubice sau sferice). Pentru doua soluriizodisperse ale aceleiasi substanfe avem satisficutd relafia: (63) si cunoscdnd concentratia c) a unui sol se poate determina concentratia cp a celuilalt sol, intensitatea luminii difuzate. in acest scop ne servim de un fotometru Pulfrich de ie Zeiss, adaptat mAsuratorilor de turbiditate si fluorescent. Figura 6.1 Fotometrul Pulfrich adaptat masuratorilor de turbiditate si fluorescent. (Nefelometru) jn figura 6.1 se prezinta sectiunea schematica, din examinarea cdreia se infelege usor incipiul de construcie al aparatului: sursa de lumina (1), este o mic& lamp& de proiectie 6V, 30W) alimentata de Ja rejea prin intermediul unui transformator. Ea este fixatd in tubul Glindric (2) previtaut cu dowd deschideri ce last dowd fascicule de lumin&. Unul patrunde in cu apa (3) in care se fixeaz pe un suport cuva cu sotul de cercetat (7), iar celalalt cul cade pe discul rotitor (4) previzut cu patru sticle de comparatie care au puteri de Lumina difuzata sub un unghi de 45°, este primita de dispozitivul fotometrie propriu (fotometrul Pulffich) in ocularul c&ruia (5) apar dowd jumétati inegal luminate, Discul (6) din fafa ocularului este echipat cu filtre monocromatice.2, Partea experimental Camera de api se umple pénd la dung Sil ellie bade dacs) 0 re Hee, S60 PA” stctele de comparafe, Ia deschideres maxima fantelor (tamburi In diviziunea 100 pe sea vin prin oul, se do juste mp vial aa Ht mina ese gra coment, exemple su aac win oie SS sang ne in se compari asl no umaneasta« cul W8 wee pin tin est janes ep eta sua a SPS va folos sticla 4 care este cea mai luminoas6. sree bart din sng lat Te gains nestor Hun 9 0 vie Dy vloarea cil a deshieri fmt corespunzitoare sot 1, siz pentru un at (vse de pe sera negr) Valor reioct oc se 8 BES? in % rapom sntenseilor tii fuze e oo stil de compari 08 turbiditatea relativ’. Se poate deduce usor 8 intensitiile uminii difuzate de cele doua solar, sunt prin relafia: hoalPe he Dr centrale relative ale solurilor. deschiderile Di si Da fiind invers proportionale ou 60 Dintr-o solufie 2% colofoniu in aleoo! se iau 4 ml gi se pieurk sub agitare Ia un vol de 100 ml ap& distilats, sventatle suspen se indepen rae, Din cet 91 ji se prepara prin dilutie ou apd cite 10 ml, solr de concentra relative 0,1; 0.2 0,3; 0145 08 06; to i cae se pn pe iad ncn nemesis termi hi Ds, Da vr poe ere gis paltten d umn gular Cap! 8 mereu la diviziunea {O0y fn final se determind valores D, penis un sot d= ere i ‘concentratie x. Aparaturi, materiale i substanfe necesare ‘Nefelometr, transformator 6V,eolofonin soli 2% 2 alcool etilic, hart de filtra tetoane 150 mi, 10 bxloane (Sau pie) de 25 ml pipet raise (5 si 10 mb).43, Interpretarea rezultatelor fa funejie de concentratile relative citirile se vor efectua la verde), obfinindu-se curba de etalonare © vx a solu de cereetat (ultima Tinie din Se reprezint grafic 1/D Iungimi de und diferte,fitrele ros # taza clreia se determind concentratia {antei D si valorile reciproce 1/D penta ‘Tabelul 6.1 Deschiderile solul de colofoniu la dou fire 62 Determinarea gradului de dispersie al solurilor incolore prin misuritori 1. Consideratii generale ‘Trecerea luminii_printr-un sol este ingots de obieei de dou fenoment: difuzia $i deci nu absoarbe in vvzibil - datorité fenomenului de fia ei. Dacd solu este incolor~ i el apare totusi ugor colorat. real, pind porpendclr pe Gea il GAs” alba solul are nuantA albéstrue. t depinde de tungimea 8 t Rayleigh (1871) a adtat 8 intensitaten ga luminii difuzate sands conform relaiei : a= const. 7 (4) gat in radiajit ou Iungime de undé mic si 9005 ‘monocromatic’, in lumina ‘Lumina difuzaté este deci bo colorafia albastruie de mai sus. ee108 difurats se piseste acceasiradiaie;difuzia obignutd a lumii nu este insoit de schimbaree lungimii de und’. Relatia lui Rayleigh se poate aplica solurilor cu particule mici (r ~ cat raza particule’ este mai mare, valoarea absolut& a exponentului lungimil de undl se micgoreaza gi relatia (6.4) se poate scri 5 = 100 nm). Cu 63) 3 unde Oszs4 in diagrama din figura 6.2 se prezinta variatia exponentului z in funetie de diametrul particulelor coloidale (exprimat in nm) pentru un sol de polistren (Heller 1946). bw + al . 2 DD @ tom Figura 6.2 Variajia exponentului z in functie de diametrul particulelor coloidale d pentru un sol de polistien. cea care traverseazA solul trebuie sa fie rosiatic (monocromatica) si cu I; intensitatea Daca lumina difuzata este albistruie, portocalie. Notnd cu Ip intensitatea luminii incidente cele transmise dupa traversarea unui strat de concentrate c gi grosime x, in conformitste cx legea lui Lambert: 1, =1oe™ 65) ‘Marimea ant E este extinctia unde B este cocficientul molar de absorbjie reald. 0 naturals. Produsul Bex, mai precis ® depinde de lungimea de und& Astfel ecuatia (6.6) devine: k=be™ (6.7) {in cazul sistemelor coloidale apare atat difuzia cat si absorbtia luminii si ecuatia (6.6) se va serie: eB ex (68) 8 fiind coeficientul molar de absorbtie fictiva, datorité difuziei luminii.109 Dac& sistemul nu absoarbe Iumin, adic& este incolor, B = 0 si deoarece este ste de 2., ca si Is (vezi ecuatia(6.5)), ecuatia (6.8) devine: Ipe ** (69) Ty Eeuatia (6.9) descrie absorbfia fictiva a luminii, exemplificata prin B. Plecdind de la aceasta ecuatie Teorell (1930) a indicat 0 metoda de determinare a i de dispersie al solurilor incolore. Identificarea exponengilor din ecuatiile (6.7) si (6.9) conduce la: B=kA” (6.10) k este constant pentru un sistem de grosime x si concentrafie ¢. Prin logaritmare se log E=logk-zlog 4 (6.11) Daca se mAsoara extincjia (E) pentru anumite lungimi de unda (2) si se reprezintl fc log E in functie de log 2, se obfine o dreaptd din a cdrei panta se obfine exponentul 2. Cu ajutorul diagramei din figura 6.2, se determin apoi mirimea particulelor. Este ident c& o astfel de valoare reprezint& doar o medie statistcd, daca sistemul este polidispers. 2, Partea experimental Prepararea solului de colofoniu ‘in 30 mil de apa distilata se picura 0,3 ml dintr-o solutie de colofoniu de concentrate 2 alcool ‘Se obfine astfel un sol puternic opalescent de colofoniu in apa. Se 4 solul astfel obtinut pentru a elimina particulele macrodisperse (vezi paragraful 1.2.1). Prepararea solurilor de halogenuri de Ag in. 10 ml solutie apoasé de KCI n/100 se adaugi in picdturi 6 ml dintr-o solufie poasiide AgNO; 1/100. Se obfine astfel un sol relativ stabil de AgCl in apa. in mod identic se prepari solul de AgBr din KBr 1/100 si AgNO 1/100 (vezi 13.2). Dispozitivul experimental entra misurarea extincfiilor se foloseste un fotometru universal Pulfrich (figura 6.3) s din: surs& de lumind (S) (6V; 30W); oglinda (0); fante (Ri si R2); euve (Ki si Ka);10 lentile (Li si La); prisme (P.,Pa si Ps) filtr optic (F ) monocromatic; ocular (Qc); 8 file cu lungimi de unda 4 tn domeniul viibil 400 - 750 nm, notate eu $-75, S-72, $-66, S61, 57, $-53, $-50, $-47, numirul urmator simbolului $ indic& primelecifte ale lungimii de un “int care poate stribate prin filtru; tamburi (T $i Th) gradati de la 0 la 100%. Pe scara neagr’: th se citeste deschiderea fantei in % , iar pe scara rosic extincfiile ce corespund dif deschideri. Figura 6.3 Fotometral universal Pulfrich. Functionarea fotometrului se bazeazi pe reducerea intensitiii unui fascieu prin micgorarea unei fante R, puse in calea fasciculului, cu ajutorul tamburului T, stiind d fuxul luminos ce strbete o suprafatd plan este proporfional cu sectiunea acestui. Partea esenfiald a fotometrului o formeazA 0 pereche de fante R; si Ro, reglabile pat rotirea tamburilor T; si respectiv To, eu ajutorul clrora intensitatea Tuminii se poste rail {ntr-un raport cunoseut. ‘Lumina provenité de la o lamp& este relectaté de oglinda O si stribate sub fo oud fascicule paralele, cuvele K., respectiv Ke, care confin solutia de cercetat, resp ivolvantul pur (apa), pilrunzind prin fantele Ri gi Ra. Cele dows fascicule luminoas continus drumul prin letilele Ly si respectiv Lai prismele Pi, Ps i Ps. Datoritl sis de prisme, cele dous fascicule se alsturd unul altuia si in ccontinuare traverseazi fltrl op F iegind prin ocularul Oc. Acesta se poate potiv atfl tne ini de separate a jumatiilor cmp corespunzitoare celor dous fuscicule s& fie clars. Aparaturi, materiale si substanfe necesare Fotometra universal, pahare Berzelius de 100, 200 mi, colofoniu, azotat de ag cloruri de potasiu, bromurd de potasiu, hartie de filtru, pipete.‘Modul de lueru “Se noteaza lungimile de unda (2) pentru cele 8 filtre de pe discul aparatului cuprinse itre 470-750 nm, deschizénd ferestruica pe partea superioara a disculuis -Se pune la punct aparatul, Pentru aceasta se pune in cele dowd cuve api distil sau se folosese cuvele goale. Se fixeazs prin rotire cei doi tamburi la diviziunea de 50% pe scara rneagra si apoi se observa privind prin ocular dact cele dowa jumatati ale cAmpului sunt la fel ituminate sau nu, Dacd nu se observa linia de separafie inseamni c& cele dous jumataji ale cdmpului vizual sunt iluminate I fel si aparatul se considera pus la punct. in cazcomtrar se centreaza filamentul Lampii cu ajutorul unor suruburi de pe lampa. Se toamnd intr-una din cuve solul de cercetat iar in cealalté apa distilata “Se intercaleaz& pe rand filtrele in calea fasciculelor Iuminoase gi se determina pentru fiecare din ele valoarea extinctiei. Pentru aceasta se aduce tamburul din dreptul solutei (eolului la gradapia 100% pe scara neagrt(respectiv 0 pe scara rosie), iar celalalt tambur - din dreptul apei se roteste pind cind intensitatea luminoasi in cele dou jumatati ale cémpului din ocular este aceeasi si se citeste extinctia (pe scara rosie). Pentru fiecare filtru se {fac 3 determiniri de extinctie gi se face 0 medie. Datele experimentale se trec in tabelul 6.2. Tabelul 6.2 Extinctiile masurate la diferite lungimi de und | gam | Colofoniu in | | | | | I Ney Denumiresol | Nr | Am] E E Tog & [| {| | 3. Interpretarea rezultatelor Se reprezints intr-un grafic mirimile log E in funetie de log % si pe baza ecuatiei (6.11) din panta dreptei se objine exponentul 2 din ecuajia Rayleigh pentns fiecare sol in parte. Din curba redata in figura 6.2 se determina cu ajutorul lui z prin interpolare grafich diametrul partculei (d) si tespectiv raza acesteia (r). Considerind c4 particulele solurilor cercetate sunt sferice, se calculeaza apoi gradul de dispersie S) (em sau m') dupa relatia:m2 Si= Rezultatele se inscriu in tabelul 6.3. Tabelul 6.3 Valorile z, d,r si S determinate experimental Solul Exponentul | Diametrul ‘Raza Gradul de nee oe ee | und’ d r Si z (amem) | (amjem) | (am’;em") (6.12)100 200 300 400nm d