Referat despre Economia serviciilor - Dimensiunile sectorului serviciilor in

cadrul economiei nationale

a. Populaţia ocupată: pondera populaţiei ocupate in sectorul serviciilor faţă de
totalul populaţiei. Acest indicator realizează o analiză dinamică a evoluţiei şi
distribuţiei pe sectoare a populaţiei, tentinţa este de creştere de la an la an;

b. Participarea serviciilor la crearea PIB : pondera serviciilor în PIB. Cu

ajutorul acestui indicator se poate caracteriza dimensiunile globale ale
sectorului serviciilor. Proporţia participării serviciilor la realizarea PIB-ului
reflectă potenţialul, structura şi caracterul dezvoltării economiei şi totodata
dovedeşte eficenţa înaltă a activităţiilor desfăşurate în acest sector.

c. Mărimea fondurilor fixe existente : acest indicator asigură o evaluare

globală a dimensiunilor sectorului, ca expresie a resurselor materiale,
angajate, precum şi raportul acestora cu cele din alte sectoare.
Interdependenţa dintre servicii şi celelalte sectoare se regăseşte la toate
nivelurile, iar dezvoltarea serviciilor este influenţată şi influenţează la rândul ei
progresul şi eficenţa activităţilor desfăşurate în celelalte sectoare.

Există astfel un sistem de legături ce se structurează pe 2 direcţii

principale şi anume :
- impactul serviciilor asupra omului cu nevoile sale
- impactul serviciilor în procesul de producţie propriu-zisă.

Astfel, serviciile sale aflate într-un raport organic cu producţia materială, ele
exercitându-se în interiorul întreprinderii şi îmtr-un raport funcţional între
oameni şi întreprinderi. Astfel serviciile reprezintă o cauză şi un efect ale
industrializării, al creşterii şi modernizării producţiei. Serviciile sunt implicate şi
în satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei. Satisfacerea acestor nevoi
şi trebuinţe presupune dezvoltarea acestor servicii strict legate de activitatea
umană, dar şi a serviciilor adiacente (curăţenie, transport, gospodărirea
locatarilor, spălătorie etc.). Ca urmare trebuie evidenţiat faptul că dezvoltarea
serviciilor se produce sub impactul revoluţiei tehnico-ştiinţifice.

Acesta argumentează ideea integrării şi interacţionării sectorului serviciilor cu

ansamblul economic şi social. În prezent, serviciile sunt considerate un factor
de progres şi de stimulare a creşterii economice. În ţările foarte dezvoltate
aceste servicii se substituie industriei, având rolul de motor al dezvoltării
sociale.

În funcţie de conţinutul lor şi de acordul lor la creşterea economică, serviciile

sunt împărţite în 2 categorii:
a. serviciile cu prestaţie intensă în munca: aceste servicii presupun un volum
mare de muncă manuală.
b. Servicii cu prestaţie intensivă în inteligenţă.

De aceea este greu de cuantificat efortul prestatorilor de servicii.

De aceea marea majoritate a serviciilor sunt sprijinite prin acordarea de
subvenşii, reduceri de taxe etc. Rolul serviciilor în economie poate fi
argumentat şi prin contribuţia acestora, însă poate fi argumentat şă prin
contribuţia acestora la valorificarea superioară a burselor naturale – materiale.
Serviciile contribuie de asemenea la conservarea bunurilor materiale la
sporirea la valorificarea de întrebuinţare, la ridicarea randamentului de
consum etc. De aceea serviciile contribuie la sporirea eficenţei întregii
activităţi desfăşurate în economie.

Sistemul de interdependenţă dintre sectoarele serviciilor şi celelalte domenii

de activitate:
- revoluţia tehnică – ştinţifică
- nevoile producţie
- mediul înconjurător
- nevoile populaţiei.

Dimensiunea naţională a serviciilor: o abordare statistică

În ciuda dificultăţilor apreciabile de ordin conceptual, metodologic şi statistic
care însoţesc orice încercare de abordare a locului serviciilor în con¬textul
economiilor naţionale contemporane, evidenţele statistice care ne stau la
îndemână ilustrează fără nici un echivoc că importanţa relativă a sectoru¬lui
de servicii în context naţional a continuat să crească în ultimele trei dece¬nii,
fapt reflectat în creşterea ponderii acestui sector atât în produsul intern brut,
cât şi în forţa de muncă activă în majoritatea economiilor naţionale.

În baza evoluţiei acestor doi indicatori sintetici utilizaţi în mod curent în

literatura de specialitate pentru evidenţierea locuiui sectorului de servicii în
cadrul economiilor naţionale, se poate aprecia că fenomenul expansiunii
serviciilor are amploarea unei mutaţii structurale care caracterizează toate
economiile naţionale, intensitatea acestui fenomen prezentând, totodată,
unele variaţii în funcţie de nivelul dezvoltării ţărilor.

În timp ce teoria economică a rezervat de-a lungul timpului un spaţiu modest

abordării serviciilor în contextul economiilor naţionale, se poate aprecia că
investigarea serviciilor în contextul relaţiilor economice inter¬naţionale s-a
bucurat de o atenţie şi mai redusă.
Dacă până la începutul anilor '80, interesul acordat schimburilor internaţionale
cu servicii în literatura de specialitate sau în cadrul agendei dezbaterilor din
diferitele foruri internaţionale
s-a rezumat cel mult la abordarea rolului acestora ca factor de impulsionare a
comerţului cu bunuri materiale şi, respectiv, ca mijloc de realizare de încasări
valutare sau la abordarea unor aspecte specifice legate de anumite segmente
de servicii, putem considera că deceniul al nouălea marchează o schimbare
radicală a percepţiei asupra importanţei acestor schimburi, atât pe plan
internaţional, cât şi naţional.

Amplificarea notabilă a cercetărilor în domeniul schimburilor interna¬ţionale

cu servicii trebuie pusă, desigur în legătură cu motivaţiile de natură
economică şi politică care au stat la originea declanşării, la începutul anilor
'80, a preocupărilor de reglementare şi de liberalizare în plan multilateral a
acestor schimburi.
Prin urmare, literatura de specialitate care a luat naştere începând din
această perioadă în jurul problematicii comerţului internaţional cu servicii
trebuie privită înainte de toate ca o reacţie în lanţ la încercările de a conferi un
suport teoretic preocupărilor concrete de liberalizare în acest domeniu.

Aparţinând în mod preponderent economiştilor din acele ţările dezvol¬tate

care au avansat şi susţinut iniţiativele de liberalizare, aceste contribuţii
teoretice au ca numitor comun străduinţa de a demonstra aplicabilitatea în
domeniul serviciilor a teoriilor convenţionale din sfera comerţului cu bunuri
materiale - fie a teoriei clasice a avantajelor comparative bazate pe
înzestra¬rea cu factori primari de producţie, fie a variantelor mai moderne şi
extinse ale acesteia - şi de a furniza astfel guvernelor ţărilor respective
fundamentul teoretic pentru justificarea oportunităţii şi, respectiv, a necesităţii
liberalizării comerţului internaţional cu servicii, demers considerat a fi în
interesul expansiunii viitoare a acestui comerţ şi în beneficiul tuturor
participanţilor la acest comerţ.