COD DISCIPLINA UOMF MD 0601, SEMESTRUL II, 4 CREDITE TITULAR CURS: SEF LUCRARI BONTA DAN MATERIALE DENTARE CURS ANUL II] STOMATOLOGIE Curs 1 Istoricul materialelor dentare Printre cele mai timpurii exemple de proteze se numéra structurile din aur ale fenicienilor, etruscilor, grecilor si romanilor, care dateazi cu ciiteva secole inaintea inceputurilor crestin&tatii, Vechii babilonieni, asirieni si egipteni erau familiarizati cu aurul, argintul, cuprul si plumbul.Fenicienii au contribuit la rispandirea acestor practici in bazinul mediteranean, fierul fiindu- le cunoscut inainte de anul 990 7. Hr. Practica utilizirii coroanelor de aur si punfilor a inflorit aparent in Etruria si Roma in perioada 700-500 i. Hr, ceea ce implica faptul ci aceste populafii aveau cunostinte despre sudura si alierea aurului. Dinjii utilizati in vechile proteze erau fie umani, fie sculptati din dinti de animale. Aceasti practica deriva probabil din indeletnicirile lui HIPOCRAT (n.460 i. Hr), care a utilizat ligaturile de sarma la imobilizarea fracturilor si a sarmelor pentru contenfii corpului de punte la dinfii stalpi. Obturarea cavitatilor a constituit , de asemenea, 0 preocupare a vechilor civilizatii. CELSUS(sec. I d. Hr.).Recomanda obturarea cavititilor extinse cu plumb.Perioada medievali si cea moderné timpurie Istoricii descriu progrese minore pana in anul 1500 d. Hr., dar se indoiese c& aceasta perioada a fost marcata de inactivitate. intre anii 1116 si 1289 au fost infiintate la Bologna, Oxford, Paris si Montpellier, universitafi, avand in componenta facultiti de stiinfe medicale, Primele cArti de interes denstistic au fost scrise in germana, in 1548 de WALTER HERMANN RYEF. Descrierea exerezei dentine ramolite fnainte de obturarea cu aur, a fost facuti de GIOVANNI DE VIGO(1460-1520). in perioada 1050-1122, dup’ AL-RAZI, obturarea cavititilor era realizat cu mastic, alaun,miere, Utilizarea eugenolului a fost pentru prima dat amintiti de ABROISE PARE, pentru alinarea durerilor de dinfi. Acelasi autor, este creditat cu prepararea dintilor artificiali din os sau fildes. Precursorul porfelanului a fost introdus de JACQUES GUILLEMEAU, invafacel al Iui PARE, prin topirea anumitor ceruri, rasini, mastic, pulbere de perle si corali. Evul mediu in lucrarea “incercarea asupra variatelor arte”, in cartea intii, cilugdrul THEOPHILUS se ocupa in principal de arte. Cartea a doua descrie predominant arta ceramicd si furnizeazi o descriere pertinenta a artei sticlarilor. in cartea a treia, autorul descrie lucrul cu metalele si atribuie un spatiu considerabil activitafii aurarilor. Procedeul de turnare al metalelor a fost descris si de artistul florentin BENVENUTO CELLINI in capitolul 41 al luerrii “Memorii” (1558). Debutul stiintei stomatologice Stiinfa stomatologicd a fost fondati intre 1600 si 1840. PIERRE FAUCHARD a descris materialele si practicile timpului siu in cartea “Le chirugien dentist, ou traité des dents” (1728).Prima mentionare a unei proteze parfiale mobilizabile este facuti de LORENZ HAISTA (1683-1758), citat de VINCENZO GUERINI. PHILIPP PFAFF este creditat cu prima utilizare a modelelor de gips, obfinute pe baza unei amprente de ceard (1756). Introducerea ceramicii, in 1789, este considerati una din cele mai importante descoperiri. Dentistul francez NICOLAS DUBOIS DE CHEMANT a realizat in 1788 0 protezi monobloc din ceramic’ iar in 1797 a deseris porfelanul in cartea “Dissertation on Artificial Teet”. Dentistul italian GIUSEPPANGELO FONZI a obtinut primul dinte integral ceramic cu mijloace de fixare din platina. (1806-1808). In MareaBritanie, CHARLES MIEN a scris 0 carte in care descrie metoda transplantirii (1686). in Edinburgh (1787), au fost preparate cavititi retentive pentru obturarea cu aur, iar JAMES SNELL (1832) a folosit clestii pentru extracia dentara Materialele dentare au inceput sa fie produse in America, la inceputul sec. al XIX-lea., pana atunci fiind importate din Europa. Prima revista de specialitate din lume “TheAmerican Journal of Dental Science” a fost fondati in 1839, iar in 1840 ia fiinfé prima societate dentard “The American Society of Dental Surgers”. Una din primele actiuni ale acestei societaji a fost si interzic’ membrilor sai utilizarea amalgamului de argint. Prima Facultate de Medicin’ Dentara “ The Baltimore College of Dental Surgery” , a fost fondata in acelasi an. Tot in 1840, CHARLES GOODYEAR a descoperit procesul de vuleanizare cu caldura uscata a cauciucului, care a facut posibila introducerea acestuia ca material dentar sub forma vulcanitului. Perioada 1840-1900 intre 1839 si 1884 au fost fondate in SUA 44 de jumale de specialitate. Cele 103 societai dentare, existente in acel an, au contribuit semnificativ la diseminarea informatiilor de specialitate.in 1844, 8.8. Ware a inceput productia dintilor ceramici, preocupéndu- se si de imbunatatirea formei si culorii lor, iar mai tarziu a fondat compania $.S. White Dental Manufacturing, care alaturi de firma Ney sunt printre cele mai vechi din domeniul producatorilor de materiale. Anul 1844 marcheazi si prima amprentare cu gips. in 1847, gutaperca a fost utilizata ca si material de obturafie de canal in amestec cu cloroformul, iar in 1883—cu eucaliptolul. A doua facultate de Medicina Dentara a aparut in Cincinnati in 1845. in 1855, ELISHA TOWNSEND si mai tarziu J. FLAGG (1860) au obfinut noi formule de aliaj argint-staniu. Folia de aur coeziv a fost introdusi de ROBERT ARTHUR in Baltimore in 1855. ALFRED A. BLANDY (1856) a dezvoltat placi din aliaj usor fuzibil, iar CHARLES MERRY (1858) a realizat un cablu flexibil pentru antrenarea mecanismelor pieselor de mand. Piesa contraunghi a apirut in 1862. Utilizarea digii este atribuit’ lui PINEAS TAYLOR BARNUM (1864). in 1850 a aparut coroana cu pivot de lemn, in 1878 coroana RICHMOND, urmati in 1885 de coroani DAVIS. in 1891, BLACK a publicat teoriile asupra prepararii cavitatilor, iar in 1895, cele referitoare la amalgam. Perioada de dup’ 1900 in perioada 1900-1925 s-au intensificat preocupiirile asupra testarii si imbunatitirii materialelor dentare, dar uniformizarea standardelor de testare a devenit intens& incepand cu anul 1950. in anul 1919, National Bureau of Standards, la solicitarea guvernului SUA, a formulat specificatiile referitoare la amalgam. La ora actuala, toate specificajiile asupra materialelor dentare sunt formulate de ADA Standards Committee on Dental Products. Mai tarziu se perfectioneaz4 instrumentele rotative, apar rasinile compozite, agentii de sigilare a santurilor, foselor si fosetelor, cimenturilor polielectrolitice etc. De asemenea, asistim la diversificarea surselor defotopolimerizare, a materialelor compozite (ceromeri, polisticle,ormoceri), a stemelor integral ceramice, a tehnicilor de regenerare tisulara ghidata, aparitia unor sisteme noi de implantare etc. Materialele dentare - Teprezinta un important domeniu al medicinei dentare; - sunt intr-o continua diversificare astfel incat si corespunda cerintelor de pe piata; - toate materialele comercializate sunt insofite de un prospect in care exist mai multe date (compozitie, mod de utilizare, de pistrare, etc.) pe care specialistul care le foloseste trebuie si le cunoasca. Evaluarea materialelor dentare Oric&rui material dentar elaborat inainte de a fi lansat pe piatd i se fac o serie de teste. Biotestele se realizeaza in 3 etape obligatorii L Teste biologice de laborator : se realizeaza in vitro si in vivo strict in laborator ; Il. Teste de laborator pe animale mari; Ill. Teste clinice pe cazuri clinice care se ofera voluntar. Atunci cand se constati ci intr-o etapa testul este pozitiv se opreste evaluarea si se comunica observatia. Teste de toxicitate si eliminare (teste primare) ; orientative dar nu foarte fine. © toxicitatea acuta sistemica (T.A.S.); © testul potentialului citotoxic $i iritational© testul potentialului alergic; © testul de evaluare a potentialul carcinogenetic (mutagen); testul prin implantare. Se fae preponderent in vitro Toxicitatea acuta sistemici ~ se objine din materialul pentru testat o suspensie care va fi administrati animalelor de laborator /pe medii de cultura; - suspensia se administreazd timp de 2 stiptimani unui tip de soricei de laborator(albi); ~ in acest interval grupul populational este zilnic evaluat, observat pentru a se nota efectul toxic-partial/letal ; - daca supravietuicsc mai mult de 50% -testul este negativ si se trece la testul urmator ; - daca efectul suspensiei este iritant se opreste fabricarea materialului. ¢ Testul citotoxic-iritational: a) in vier se aplicd pe culturi celulare: fibroblasti ~animale de laborator sau limfocite umane T dupa o prealabilé cultivare a lor pe medii specifice de geloza (24-48 ore). Se aplicd agar-agar si apoi solutia de material testat. Se introduce in incubator, se examineaz& efectul suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48, 72 ore Daca la examenul obiectiv se observa o structurd densi, omogend, nemodificatd a culturilor celulare = efectul netoxic, neiritafional . Se va trece la etapa urmitoare.Daca se observa aparitia unui halou in structura celular’ = efectul citotoxic asupra culturilor celulare datorat suspensiei = materialul este retrimis producatorului. b) in vivo- suspensia este injectaté animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se observa dupa 30-40 zile. Se sacrifici animalele, se realizeazi frotiuri din zona punetionata, se observa microscopic. Se examineazi comparativ cu zona de veciniitate nepunctionati (macroscopic). © Testul alergic Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei, subcutan sau aplicatii locale (epicutan), se va observa aparitia sau nu a semnelor clasice (eritem gi edem local), la 24 ore. Daci ele sunt prezente materialul se va retrimite fabricantului: pentru modificarea compozitiei. Daca nu apar semne de alergie se va trece mai departe la alt test. © Testul de evaluare a potentialului carcinogenetic - in vitro — (TESTUL AMES »STILES) Testul AMES este un test cu actiune indirecta, Suspensia de material se aplicé pe mediu de cultura ce confine salmonella (incubare 24-48 ore) . Pe acest mediu se va mai aplica un fragment de ficat si histidina inactiva (incubare 24-72 ore). Se aplica agar-agar si suspensia de material dentar Se incubeazé mixtura si se evalueazd la 24, 48 ore.Daci suspensia are o acfiune mutagend, ficatul ce secreta histidina va activa histidina inactivii, favorizand dezvoltarea salmonelelor. Efectul mutagen va fi pozitiv. 1/1111 In vivo- dureazé 2 ani si va fi asemandtor cu cel de la testul citotoxic — iritational. Suspensia administraté subeutanat pentru 6 lunila I-2ani se sacrificd animalul iar frotiurile se analizeazé: microscopic. Cel mai concludent examen de evaluare a potentialului cancerigen. -Testarea prin implantare : Pentru testarea unui material cel mai elocvent test = testul implant preparat intraosos la animale medii, mari (tibie-iepuri, cdini).Se examineazé la 3 luni, 6 luni dacii fesutul este biointegrat sau respins. II. Etapa de laborator Biomaterialele se aplicd in cavitiiile coronare pe dinfii animalelor mari de laborator (céini, iepuri, maimue) . Se practica cavititi reale in care sunt introduse materiale tip cimenturi, lineri. La 30-40 zile dinfii sunt extrasi impreund cu omologii, sunt sectionafi, se obtin lame si se examineazi microscopic efectul regenerator al pulpei sau efectul pulpotoxic (nociv). Testarea este evaluata fata de scara standard a biocompatibilitatii,© La limita superioara se aflé cimenturile pe bazé de zine oxid eugenol, desi scoala daneza afirma cé eugenolul este un derivat fenolic cu potential chimico-toxic asupra odontoblastelor. © La limita inferioara se situcaza cimenturile silicat ce prezinté cel mai intens efect pulpotoxic. NECESITA OBTURATIE DE BAZA ! IT. Testarea clinica Pe subiecti voluntari. Se testeaza : -biotoleranta materialului, - reacfia de vitalitate (rdspunsul organului pulpar) ; -fenomenele subiective (gust, miros, culoare). Daca suspensia trece de toate testele, materialul dentar va fi recomandat pentru a fi produs si livrat rejelei. dentar © sd fie neagresiv (netoxic) pentru organul pulpar ; © sd nu confina substante difuzabile in circulatia generala; sd mu contini: substanye ce pot declansa reacfii alergice ; © sa nu contind substante cu efect carcinogenetic. Atunci cand practicianul prepara materialele dentare acestea suferd transformari fizico-chimice (atat in cabinet cat si in laborator) ele venind in contact cu jesuturile pacientului, medicului dentist si tehnicianului dentar, fapt ce impune tuturor materialelor dentare s fie inerte si si nu actioneze negativ asupra celulelor. Avem mai multe zone de contact :contactul buzelor, mucoasei jugale, gingiei, limbii, planseului bucal, boltei palatine a pacientului in timpul amprentirii cu materialul de amprenta; tegumentele medicului de la nivelul degetelor in timpul unor manopere (inserarea si indepartarea amprentei de pe campul protetic); tehnicianul dentar pe tot parcursul procesului tehnologic are contacte la nivelul degetelor cu diverse materiale, poate s4 inhaleze pulberi formate din microparticule toxice ce se depun pe peretii alveolelor pulmonare; Asupra materialelor dentare acjioneazi pe durata cAt se giisese in cavitatea bucala o serie de factori nefavorabili pentru structura lor fizico-chimica, care vor grabi deteriorarea acestor materiale, si eliminarea acestora din cavitatea bucala. Acesti factori se pot clasifica astfel: 1. Mecanici— reprezentati de presiunile ocluzale determinate de contractile muschilor ridicatori ai mandibulei (materialele protezelor se pot fractura sau deforma in timpul actului masticator) 2. Chimici: a) reprezentati de pH-ul salivar: - dac& intre valorile pH-ului sunt diferente mari in mediul salivar bazic sau acid apare o actiune distructiva asupra lucrarilor protetice confectionate din doua aliaje prin tendinja de a se forma o pila electrica. b) Variabilitatea senzitiva a tesuturilor specifica fiecdrui subiect sau zonei topografice a organului, de exemplu: raginile acrilice sunt bine tolerate de fesuturile gingivale la unii pacienti , iar la alfii apar leziuni la nivelul paradontiului marginal datorate intolerantei pt aceste rigini, la unii pacien{i purtatori de proteze dupa insertia protezei manifest 10simptome subiective (arsuri la nivelul de sprijin) sau obiective (criterm sau edem). 3. Microbieni — flora microbiana din cavitatea bucala este polimorfa in mod i. Til. obisnuit saprofita, sub influenta unor factori locali (resturi alimentare abundente) si a factorilor generali (boli febrile, avitominoze, boli cronice) se dezvolta flora microbiani patogeni care elibereazi substante toxice ce actioneaza asupra protezelor realizate din material organice. Clasificarea materialelor dentare Dup caracteristicile structurii fizico-chimice: 1. Anorganice —aliajele metalice; 2. Organice — mase plastice, ceruri; 3. Mixte. Dupa scopul pentru care sunt utilizate: ¢ Pentru restaurarea integritatii morfologiei coronare; e Pentru ampretarea arcadelor dentare si a campurilor protetice; ¢ Pentru confectionarea modelelor; ¢ Materiale necesare pentru obfinerea tiparelor; © Materiale pentru confectionat_—proteze _stomatologice (microproteze, punti dentare, proteze partiale mobilizabile, aparate ortodontice); Dupa timpul cat sunt in contact cu fesuturile din cavitatea bucala: = Materiale cu timp de contact redus ( - minute ~ zile, spre exemplu materiale de obturajie provizorie, materiale folosite pt amprentare); uw= Materiale care au contact indelungat cu fesuturile (ani) de exemplu materiale de obturatie de duraté, materiale din care sunt confectionate protezele, aparate ortodontice; = Materialele auxiliare — folosite in laborator, de exemplu paste abrazive; IV. Dupa specialitatea stomatologica in care sunt folosite: > Materiale folosite in — odontologie; > Materiale folosite in — paradontologie; > Materiale folosite in — proteticd dentara; » Materiale folosite in — ortodontie; » Materiale folosite in — chirurgia BMF. V. — Dupi spatial unde se desfasoara activitatea stomatologica: ©. materiale folosite in cabinet; © materiale folosite in laborator. PROPRIETATI FIZICE, CHIMIC MATERIALELOR $I BIOLOGICE ALE Foruri, asociafii si institute care reglementeaza dezvoltarea si avizarea materialelor dentare Din dorinta de a folosi in stomatologie materiale cat mai bune at&t din punct de vedere functional, cat si biomecanic, apare absolut necesari cooperarea stransa intre diferitele domenii de cercetare, prelucrare, testare gi standardizare a materialelor dentare. Diferite organizatii internationale si nationale se ocupa cu stabilirea normelor in domeniul stomatologiei. Scopul lor este de a defini cerinte tipizate, in vederea obtinerii unei calitaji minime, reproductible. Unele din aceste societati sunt: 2Fédération Dentaire Internationale—FDI International Organization for Standardization—ISO Deutsches Institut fiir Normung—DIN American Dental Association—ADA American National Standards Institute—ANSI Academy of Dental Materials—ADM. Institutele de testare cele mai cunoscute sunt: Laboratory of the Government Chemist—LGC Laboratoire National d°Essais—LNE Werkgroup Onderzock van Tandheelkundige Materialen—TNO Nordisk Institutt for Odontologisk Materialprovning - NIOM. Referitor la materiale, aparate sau instrumente, normele cuprind: denumiri, compozitii, procedee de fabricare sau preparare, tehnica de confectionare si dimensiunea probelor, aparate si metode de testare etc. Standardizarea in stomatologie isi are radacinile in SUA. Din 1928, American Dental Association (ADA) se ocupa de stabilirea specificatiilor sau a normelor prin Council of Dental Materials, Instruments and Equipment si publica sub forma de liste materialele stomatologice care corespund criteriilor de selectie, grupate in specificatii ale ADA (List of certified dental materials).in anii *50 apar o serie de norme/specificafii britanice si australiene: British Standards, AustralianStandards iar comitetele de normare din peste 60 de tari colaboreaza in cadrul Organizatiei Internationale pentru Standardizare— -ISO, unde se elaboreaza pe plan international normele ISO. Din initiativa englezilor, in 1963, se infiinfeazA Comitetul Tehnic pentru Stomatologie— ISO/TC 106 Dentistry.La ora actual, exist& norme pentru toate materialele dentare, acestea neputénd fi comercializate far girul unuia sau mai multor institute specializate. De exemplu, in cazul aliajelor, se folosesc urmatoarele metode de testare: ADA 1 : "Certified" dupa Certification Program al ADA (publicat in “List of Certified Dental Materials, Instruments and Equipment”— Council of Dental Materials, Instruments and Equipment, iulie 1986) © ADA 2: “Acceptable” dup Acceptable Program al ADA (publicat in “List of Certified Dental Materials, Instruments and Equipment”— Council of Dental Materials, Instruments and Equipment, julie 1986) NIOM 1: testat de NIOM dupa standardul ISO 1562 pentru aliaje pe bazi de aur (publicat in “Lista Nr. 98a NIOM, Oslo, decembrie 1985) NIOM2: testat conform programului “acceptance” al NIOM-ului referitor la aliajele pentru metalo-ceramica (publicat in “Lista Nr. 7” a NIOM, Oslo, decembrie 1985). Asociatia dentarS-americani (ADA) Asociatia dentari americana (American Dental Association) a fost fondati in 1859, iar in 1990 avea 140 000 de membri, 380 de angajati si un buget de 42 de milioane dolari. Editeaz un buletin bisaptamanal de noutafi stomatologice, © revisté lunard, indexeaza literatura de specialitate, publicd buletine de referinfa pentru materiale, instrumente si echipamente de specialitate. Asociatia dentara americana face programe de certificare pentru fiecare material, pe baza cérora materialul primeste un numér intr-un anumit tabel, iar pe ambalajul materialului se imprima sigla corespunzatoare. (fig. 1-95)ADA Accepted American Bena Association = Fig. 1-95. Sigla ADA. Prima specificatie este Ricutd in 1929 pentru amalgam. in 1980 existau 37 de specificafii si erau in cercetare inci 26. Aceste programe de certificare sunt elaborate de ADA si de Consiliul pentru Materiale Dentare, Instrumente si Aparatura stomatologica (Council of Dental Materials, Instruments and Equipment), pe baza testelor de laborator gi biologice, a standardelor fizice si/sau pe baza evaluiirilor clinice. Dac& materialul este gisit corespunzitor, denumirea lui este introdus& in “Lista materialelor si dispozitivelor certificate”, publicata periodic de “Journal of the American Dental Association”. Academia de Materiale Dentare Academia de Materiale Dentare (Academy of Dental Materials) a fost fondati in 1940, iar in 1990 avea 300 de membri. Publica o revista, “Dental Materials”, care apare de sase ori pe an. in Germania, stabilirea normelor in domeniul stomatologici este realizata de Comisia de Normare Dentaré (Normenausschuss Dental —NA Dental). Datorité legiturilor strénse cu medicina generala si cu ramuri industriale ca mecanica find si optica, rispunderea oficiala in elaborarea normelor in Germania o au mai multe institute si asociafii, cel mai important fiind Institutul German pentru Normare (Deutsches Institut fiir Normung, DIN). in cadrul DIN activeaza NA Dental. 15Organizafii internafionale de standardizare Pe plan international, normarea in domeniul stomatologic este realizata de doua organizatii: Comitetul Tehnic (TechnicalCommittee 106) din cadrul Organizatiei Internationale de Standardizare (International Organization for Standardization—ISO), pe scurt ISO/TC 106 Dentistry, iar pentru Europa de vest, CEN/TK 55 Dental Produkte. CEN/TK 55 elaboreazi norme pe baza standardizarilor ISO. Norme care reglementeazi elaborarea, testarea si dreptul de utilizare a materialelor dentare Scopul acestora il constituie stabilirea unor cerinfe calitative unitare, universal valabile pentru: Y protejarea pacientului fati de materialele necorespunzatoare din punct de vedere calitativ; Y clasificarea materialelor (dupa natura si utilizarea fiecdrui material); Y precizarea metodelor de testare a calitiii materialelor si a testelor fizice pentru performanta; Y precizarea condifiilor necesare pastrarii fieckrui material (temperatura, umiditate etc.); Y informafii despre modul de preparare, livrare, ambalare, folosire; Y fiecdrui material fi este atribuit un numér, la care se adaugi data fabricatiei; ofera note suplimentare din literatura de specialitate, cu referire exacta a materialul respectiv. MATERIALE DENTARE CURS ANUL I STOMATOLOGIE 16