Cursul 2.

Calcul vectorial
Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.
4. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
1. P. Matei, Algebră liniară. Gometrie analitică şi diferenţială, ed. Agir, Bucureşti, 2002.
2. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
3. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti, 1993.
4. C. Udrişte, Algebră liniară, geometrie analitică, Geometry Balkan Press, Bucureşti, 2005.
5. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.
6. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie n- dimensională, ed. Radical,
Craiova, 1996.
Scopuri:
1) Introducerea noţiunii de vector liber
2) Operaţii cu vectori liberi
3) Definirea produselor în mulţimea vectorilor liberi: produsul scalar, produsul vectorial,
produsul mixt

1. Vectori liberi
Pe lângă noțiunile cu care operează matematica, create prin abstractizare în urma
observației mediului înconjurător (de ex. noțiunile geometrice) sau a cercetării cantitative și
calitative a fenomenelor naturii (de ex. noțiunea de număr) în matematică există și elemente
preluate din alte științe. Noţiunea de vector, introdusă de fizică a fost studiată şi dezvoltată,
creându-se calculul vectorial, devenit un instrument util atât matematicii, cât şi fizicii. Toate
mărimile fizice sunt reprezentabile prin vectori (de ex. forţa, viteza).
În examinarea fenomenelor din natură se întâlnesc două tipuri de mărimi:
1. mărimi scalare (temperatura, lungimea, timpul, volumul, densitatea, suprafața ) care se
pot caracteriza printr-un număr (ce se măsoară cu o anumită unitate de măsură);

1
 2. mărimi vectoriale (forţa, viteza, accelerația) pentru a căror caracterizare nu este
suficientă măsura lor, ci este necesară cunoașterea direcției și sensului în care ele
acționează.
Pentru a reprezenta un vector se utilizează segmentul orientat, metoda fiind preluată din
mecanică.
Fie Ε3 spaţiul tridimensional al geometriei elementare.
Definiţia 1.1. Numim segment orientat (sau vector legat) o pereche ordonată de puncte
( A, B ) ∈ Ε 3 × Ε3 şi-l notăm AB (vezi Fig. 1.1).

AB

AB

A
Fig. 1.1. Reprezentarea unui segment orientat

CARACTERISTICILE UNUI SEGMENT ORIENTAT

Considerăm segmentul orientat AB , pentru oricare două puncte A, B ∈ Ε3 .

 Punctele A şi B se numesc originea şi respectiv extremitatea (vârful) segmentului
orientat. Dacă A = B atunci AA este segmentul orientat nul.
 Dacă A ≠ B atunci dreapta determinată de ele se numeşte dreapta suport a lui AB şi
se notează cu AB ;
 Direcţia segmentului orientat AB (A ≠ B ) este direcţia dreptei AB .

 Sensul pe dreapta suport, de la A către B se numeşte sensul segmentului orientat

AB .
 Distanţa dintre punctele A şi B se numeşte lungimea (norma, modulul) segmentului
orientat AB şi se notează AB . Dacă originea unui segment orientat coincide cu
extremitatea (segment orientat nul) atunci lungimea acelui segment este egală cu 0 .
Definiţia 1.2. Două segmente orientate AB şi CD , A ≠ B , C ≠ D au aceeaşi direcţie
dacă dreptele lor suport AB şi CD sunt paralele sau coincid.

2
 Definiţia 1.3. Două segmente orientate AB şi CD , A ≠ B , C ≠ D care au aceeaşi
direcţie se spune că au acelaşi sens dacă B şi D se găsesc în acelaşi semiplan determinat de
dreapta AC (vezi Fig. 1.2).

B
D

A
C

Fig. 1.2. Exemplu de două segmente orientate, ce au acelaşi sens

Definiţia 1.4. Două segmente orientate AB şi CD , A ≠ B , C ≠ D se numesc

echipolente dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi lungime; dacă AB este echipolent cu
CD vom scrie AB ~ CD .
Teorema 1.1. Relaţia de echipolenţă definită pe mulţimea segmentelor orientate este o
relaţie de echivalenţă.
Observaţie
Relaţia de echipolenţă este o relaţie de echivalenţă pentru că este:
1. reflexivă: AB ~ AB ;
2. simetrică: AB ~ CD implică CD ~ AB ;
3. tranzitivă: AB ~ CD şi CD ~ EF implică AB ~ EF .
Vectorii pot fi clasificați astfel:
a) vectori liberi, ce au originea arbitrară în orice punct al spațiului, dar păstrează
modulul, direcția și sensul;
b) vectori legați, ce au originea într-un punct determinat;
c) vectori alunecători care se deplasează de-a lungul unei aceleiași drepte suport, iar
originea lor poate fi oriunde pe dreaptă.
Definiţia 1.5. Numim vector liber (geometric) caracterizat de un segment orientat AB ,
mulţimea segmentelor orientate echipolente cu AB :
{
AB = CD | CD ~ AB . }
Orice segment orientat din această mulţime se numeşte reprezentant al vectorului liber
AB ; deci CD ∈ AB .
Un vector liber de lungime:
 1 se numeşte versor (vector unitate) ; se notează în general cu e ;

3
  0 se numeşte vector nul ; se notează cu 0 .
Definiţia 1.6. Prin lungimea, direcţia şi sensul unui vector liber nenul se înţelege
lungimea, direcţia şi sensul segmentului orientat care îl reprezintă.
Mulţimea vectorilor geometrici din spaţiul Ε3 se va nota cu V3 :
{
V3 = AB | A, B ∈ Ε 3 , }
adică V3 reprezintă mulţimea claselor de echivalenţă ale segmentului orientat AB .
Pentru a desemna lungimea unui vector liber a sau AB se pot utiliza notaţiile: a ,
A
B sau d ( A, B ) .
Definiţia 1.7. Se spune că doi vectori liberi sunt egali şi se scrie a =b dacă reprezentanţii
lor sunt echipolenţi.
Definiţia 1.8. Doi vectori liberi nenuli a şi b se numesc coliniari dacă au aceeaşi direcție
(vezi Fig. 1.3).

Fig. 1.3. Exemplu de vectori coliniari

Definiţia 1.9. Doi vectori coliniari care au aceeaşi lungime însă au sensuri opuse se numesc
vectori opuşi. Opusul vectorului liber a este −a (vezi Fig. 1.4).

−a

Fig. 1.4. Exemplu de vectori opuşi

Definiţia 1.10. Trei vectori liberi a , b , c se numesc coplanari dacă dreptele lor suport
sunt în același plan. (vezi Fig. 1.5).

c b

Fig. 1.5. Exemplu de vectori coplanari

§1.1. Operaţii cu vectori liberi

În mulţimea V3 se definesc următoarele operaţii:

4
 1. adunarea vectorilor liberi;
2. înmulţirea vectorilor liberi cu numere reale;
3. descompunerea unui vector liber.

1.1.1. Adunarea vectorilor liberi

Pe V3 se defineşte o operaţie internă (adunarea vectorilor liberi)

+ : V3 × V3 → V3 , definită astfel: (a, b ) → a + b .

Deci, suma a doi sau mai mulți vectori este tot un vector, care se poate obține prin
următoarele metode:
A) dacă vectorii sun paraleli sau coliniari și
a) au același sens atunci vectorul sumă are direcția și sensul vectorilor
componenți, iar mărimea egală cu suma mărimilor vectorilor componenți;
b) de sens contrar atunci vectorul sumă are direcția comună, sensul vectorului mai
mare, iar mărimea dată de diferențele mărimilor celor doi vectori.
B) dacă vectorii au doar originea comună, suma lor se determină utilizând regula
paralelogramului.
Definiţia 1.111. (regula paralelogramului). Fie a, b ∈ V3 doi vectori liberi, ce au
originea comună şi A ∈ Ε3 un punct arbitrar fixat. Dacă OA ∈a ( OA reprezentant al
vectorului liber a ) şi OC ∈b atunci vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat
OB se numeşte suma vectorilor liberi a şi b ; se scrie c = a +b sau OB = OA + OC
(Fig. 1.6).

A b
B
c = a+b a
a

O
b C

Fig. 1.6. Ilustrarea regulii paralelogramului

C) dacă vectorii sunt dispuși astfel încât în extremitatea unuia să fie originea celuilalt,
pentru a realiza suma lor se aplică regula triunghiului.

5
 Definiţia 1.122. (regula triunghiului). Fie a, b ∈ V3 doi vectori liberi şi A ∈ Ε3 un punct
arbitrar fixat. Dacă AB ∈ a ( AB reprezentant al vectorului liber a ) şi BC ∈ b atunci vectorul
liber c reprezentat de segmentul orientat AC se numeşte suma vectorilor liberi a şi b ; se
scrie c = a +b sau AC = AB + BC (Fig. 1.7).

C
c=a+b

A
a B

Fig. 1.7. Ilustrarea regulii triunghiului

Observații. Pentru mai mulți vectori, așezați în același fel, se aplică regula poligonului,
care este o generalizare a regulii triunghiului; vectorul sumă este acela care închide poligonul și
unește originea primului vector component, cu extremitatea ultimului.
Adunarea vectorilor are la bază fapte experimentale (compunerea forțelor, a vitezelor)

Exemplul 1.1. Se consideră un segment AB şi punctele M 1 şi M 2 care împart

segmentul în trei părţi egale. Dacă M este un punct oarecare în afara segmentului, să se
exprime vectorii MM 1 şi MM 2 în funcţie de vectorii MA = a şi MB = b .

M1 M2
A B

a b

Rezolvare
Folosind regula triunghiului avem:
MM 1 = MA + AM 1 .

Dar
AB = AM + MB = −a + b .

Deducem
1 b −a
AM 1 = AB =
3 3
şi

6
 b − a 2a + b
MM 1 = a + = .
3 3
Similar,
2 b − a a + 2b
MM 2 = MA + AM 2 = MA + AB = a + 2 = .
3 3 3

Teorema 1.2. Adunarea vectorilor liberi determină o structură de grup abelian ( V3 ,+) pe
mulţimea vectorilor liberi.
Observații. Observăm că adunarea vectorilor liberi este o operaţie algebrică internă bine
definită adică vectorul liber c = a +b nu depinde de alegerea punctului A pentru că din
AB = A′B ′ şi BC = B ′C ′ rezultă AC = A′C ′ .
Se verifică proprietăţile de:
1. asociativitate:
( ) ( )
a + b + c = a + b + c, ( ∀) a, b, c ∈ V3 ;

2. 0 este element neutru:

( ∃) 0 ∈ V3 astfel încât a +0 = 0 + a = a, ( ∀) a ∈ V3 ;
3. element simetrizabil:
(∀) a ∈V3 , ( ∃) − a ∈ V3 astfel încât ( ) ( )
a + − a = − a + a = 0;

4. comutativitate:
a + b = b + a , ( ∀) a, b ∈ V3 .

1.1.2. Înmulţirea unui vector liber cu un scalar

Vom defini acum o operaţie externă (înmulţirea unui vector liber cu un scalar )
• : ℜ × V3 → V3 , definită astfel: (t , a ) →t a ,

 ta = 0 dacă t = 0 sau a = 0;

 vectorul liber ta are:

a) aceeaşi direcţie cu a ,
b) acelaşi sens cu a dacă t > 0 şi sens opus lui a dacă t < 0 ;
c) lungimea ta =t ⋅ a .
Teorema 1.3. Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari are următoarele proprietăţi:
1. distributivitate faţă de adunarea vectorilor:
( )
t a + b = t a + t b, ( ∀) t ∈ ℜ şi ( ∀) a, b ∈ V3 ;

2. distributivitate faţă de adunarea scalarilor

7
 (s + t )a = s a + t a, ( ∀) s, t ∈ ℜ şi ( ∀) a ∈ V3 ;

3. ( )
s t a = ( st )a (∀) s, t ∈ℜ şi ( ∀) a ∈ V3 ;

4. 1 ⋅ a = a, (∀) a ∈ V3 .

1.1.3. Descompunerea unui vector liber

Propoziţia 1.1. (descompunerea unui vector după o direcţie). Fie {}

a, b ∈ V3 \ 0 . Vectorii
a şi b sunt coliniari dacă și numai dacă ( ∃) t ∈ ℜ unic astfel încât b = ta .

Teorema 1.4. Fie {}

a, b ∈ V3 \ 0 . Vectorii a şi b sunt coliniari dacă şi numai dacă

( ∃) α, β ∈ ℜ nesimultan egali cu 0 (adică α 2 + β2 ≠ 0 ) astfel încât αa + βb = 0 .

Descompunerea unui vector după două direcții este operația inversă adunării a doi vectori.
Propoziţia 1.2. (descompunerea unui vector după două direcţii necoliniare). Fie

{}
a, b, c ∈ V3 \ 0 . Dacă a , b, c sunt coplanari atunci ( ∃) α, β ∈ ℜ unic determinaţi astfel încât

c = αa + βb .

Teorema 1.5. Fie {}

a, b, c ∈ V3 \ 0 . Vectorii a , b, c sunt coplanari dacă şi numai dacă

( ∃) α, β, γ ∈ ℜ nesimultan egali cu 0 (adică α 2 + β2 + γ 2 ≠ 0 ) astfel încât αa + βb + γc = 0 .

Propoziţia 1.3. (descompunerea unui vector după trei direcţii necoplanare). Fie

{}
a, b, c, d ∈ V3 \ 0 . Dacă a , b, c sunt necoplanari atunci ( ∃) α, β, γ ∈ ℜ unic determinaţi

astfel încât d = αa + βb + γc .

Considerăm un punct Ο în Ε3 numit origine şi trei versori necoplanari i , j , k cărora

le ataşăm axele de coordonate Οx , Οy , Οz , ce au acelaşi sens cu sensul acestor versori (vezi
Fig. 1.9). Ansamblul {Ο; i, j, k } se numeşte reper cartezian în Ε3 .

8
 z

M ( x, y , z )

k v z

O j y
i x

y
x

Fig. 1.7. Reprezentarea unui reper cartezian în Ε3

Întrucât versorii i , j , k sunt necoplanari, atunci conform propoziţiei 1.3, pentru orice
vector v ∈ V3 , ( ∃) r , s, t ∈ ℜ unic determinaţi astfel încât v se exprimă în forma
v = ri + s j + t k , numită expresia analitică a vectorului v . Numerele ( r , s, t ) se numesc
coordonatele euclidiene (componente) ale lui v în raport cu reperul {Ο; i, j, k }.
Definiţia 1.133. Fie M ∈ Ε3 fixat. Vectorul OM se numeşte vector de poziţie al
punctului M . Coordonatele vectorului de poziţie OM în raport cu reperul {Ο; i, j, k } se
numesc coordonatele punctului M . Dacă OM = xi + y j + z k atunci se scrie M ( x, y, z ) .
Exemplul 1.2. Să se determine λ ∈ ℜ astfel încât vectorii
v1 = 2i + ( λ + 2) j + 3k , v 2 = i + λ j − k , v 3 = 4 j + 2k

să fie coplanari.
Cu λ astfel determinat să se descompună v1 după direcţiile vectorilor v 2 şi v 3 .

Rezolvare
Folosind teorema 1.5, v1 , v 2 , v 3 coplanari ⇔ ( ∃) α, β, γ ∈ ℜ, α 2 + β2 + γ 2 ≠ 0 astfel
încât αv1 + βv 2 + γv 3 = 0 .
Obţinem
( 2α + β)i + [ ( λ + 2) α + λ β+ 4γ] j + ( 3α − β + 2γ ) k = 0 , adică

 2α + β = 0

 ( λ + 2 ) α + λ + 4 γ β= 0 ;
 3α − β + 2γ = 0

sistemul omogen admite soluţia nebanală ⇔

9
 2 1 0
λ+2 λ 4 = 0 ⇔ λ = −8 .
3 −1 2

Dacă v1 , v 2 , v 3 coplanari, din propoziţia 1.3 avem: ( ∃) α′, β ′ ∈ℜ unic determinaţi

astfel încât

v1 = α ′v 2 + β ′v 3 ⇒ 2i − 6 j + 3k = α ′i + ( − 8α ′ + 4 β ′) j + ( − α ′ + 2 β ′) k ;
deci


α ′ = 2

 − 8α ′ + 4β ′ = − 6
 5
 − α ′ + 2β ′ = 3 ⇒ − 2 + 2β ′ = 3 ⇒ β ′ =
 2
Obţinem
5
v1 = 2v 2 + v3 .
2

Definiţia 1.144. Dacă A, B ∈ Ε3 şi A( x1 , y1 , z1 ) , B( x 2 , y 2 , z 2 ) sunt două puncte date,

atunci avem (vezi fig. 1.8)
AB = OB − OA = ( x 2 − x1 ) i + ( y 2 − y1 ) j + ( z 2 − z1 ) k ,

iar distanţa dintre punctele A şi B notată d ( A, B ) se calculează conform formulei:

d ( A, B ) = AB = ( x2 − x1 ) 2 + ( y 2 − y1 ) 2 + ( z 2 − z1 ) 2 .

z B( x 2 , y 2 , z 2 )

A( x1 , y1 , z1 )

k
O j y
i

Fig. 1.8

10
 Definiţia 1.155. Fie a, b ∈ V3 \ 0 ,{} Ο ∈ Ε3 şi ΟA ∈ a , ΟB ∈ b . Unghiul ϕ ∈ [0, π]

determinat de segmentele orientate ΟA şi ΟB se numeşte unghiul dintre vectorii liberi a şi

b (vezi Fig. 1.9). Unghiul dintre cei doi vectori este unghiul semidreptelor suport considerate în
sensul vectorilor.

B
b
ϕ
O A
a
Fig. 1.9. Reprezentarea unghiului dintre vectorii liberi a şi b

π
Vectorii a şi b se numesc ortogonali dacă unghiul dintre ei este .
2

§1.2. Definirea produselor în mulţimea vectorilor liberi

1.2.1. Produs scalar în V3

Fie a, b ∈ V3 . Pentru a ≠ 0, b ≠ 0 se notează cu ϕ ∈ [ 0, π] unghiul dintre a şi b .
Definiţia 1.166. Se numeşte produs scalar al vectorilor liberi a şi b scalarul a ⋅b dat
de

 a b c oϕ s, a ≠ 0, b ≠ 0 (1.2)
a⋅ b = 
 0, a = 0 s a bu = 0
Produsul scalar reprezintă lucrul mecanic efectuat de forța F necesară pentru a deplasa un
mobil pe o dreaptă, de vector director d , care face cu direcția forței F unghiul ϕ.
Propoziţia 1.4. Produsul scalar al vectorilor liberi are următoarele proprietăţi:
1. comutativitatea: a ⋅ b = b ⋅ a , ( ∀) a, b ∈ V3 ;

2. ( ) ( )
t a ⋅ b = t a ⋅ b = a ⋅ tb( ) , (∀) a, b ∈ V3 şi (∀) t ∈ ℜ;
3. distributivitatea faţă de adunarea vectorilor liberi:
( )
a ⋅ b + c = a ⋅ b + a ⋅ c , (∀) a , b, c ∈ V3 ;

(a + b ) ⋅ c = a ⋅ c + b ⋅ c , (∀) a, b, c ∈V3 ;
4. a ⋅ a > 0 , ( ∀) a ∈ V3 , a ≠ 0 şi a⋅a =0 ⇔ a =0;

11
 5. a⋅b = 0 ⇔ a şi b sunt ortogonali, a ≠ 0 , b ≠0 ;

6. dacă
a = a1 i + a 2 j + a3 k , b = b1 i + b2 j + b3 k ∈ V3

atunci se obţine expresia analitică a produsului scalar:

a ⋅ b = a1b1 + a 2 b2 + a3b3
(1.2)
În particular,
2
a ⋅ a = a12 + a 22 + a32 = a

{}
(1.2)

7. unghiul dintre vectorii nenuli a, b ∈ V3 \ 0 este dat de formula

a⋅b a1b1 + a 2 b2 + a3b3
cos ϕ = = , ϕ ∈ [0, π] (1.2)
a b a12 + a 22 + a32 b12 + b22 + b32
se observă că vectorii a şi b sunt ortogonali dacă şi numai dacă
a1b1 + a 2 b2 + a3b3 = 0 .

Exemplul 1.3. Să se calculeze v1 ⋅ v 2 + 2v 2 ⋅ v 3 + 3v 3 ⋅ v1 ştiind că

şi  ( a, b ) =
2 2 π
v1 = 3a − b , v 2 = a + 3b şi v 3 = a − b , iar a =9 , b =3 .
3
Rezolvare
Folosind formula (1.2) avem:

( )
a ⋅ b = a b cos  a, b = 3 3 ⋅
1
2
=
3 3
2
.

Calculăm
( ) ( ) ( )
v1 ⋅ v 2 = 3a − b ⋅ a + 3b = 3a − b ⋅ a + 3a − b ⋅ 3b = ( )
2 2 .
= 3a ⋅ a − b ⋅ a + 3a ⋅ 3b − b ⋅ 3b = 3 a + 8a ⋅ b − 3 b = 18 + 12 3

Similar v 2 ⋅ v 3 = 3 3 şi v 3 ⋅ v1 = 30 − 6 3 .

Exemplul 1.4. Să se găsească un vector x coliniar cu a =2i + j −k şi care satisface

condiţia x ⋅a =3 .

Rezolvare
Deoarece x este coliniar cu a rezultă ( ∃) λ ∈ℜ unic astfel încât x = λa . Vom obţine
2 1
x ⋅ a = 3 ⇔ λa ⋅ a = 3 ⇔ λ a = 3 ⇔ 6λ = 3 ⇔ λ = .
2
1 1 1
Rezultă x = a =i+ j− k .
2 2 2

12
 1.2.2. Produs vectorial în V3
Fie a, b ∈ V3 . Pentru a ≠ 0, b ≠ 0 se notează cu ϕ ∈ [ 0, π] unghiul dintre a şi b .
Definiţia 1.17. Produsul vectorial dintre vectorii liberi a şi b este vectorul liber a ×b

construit în felul următor:

 direcţia lui a ×b este ortogonală planului determinat de vectorii a şi b ;
 mărimea lui a ×b este dată de formula

 a b s i nϕ , a, b n e c o l i in i a r (1.2)
a× b = 
 0, a, b c o l i n i a r i
 sensul dat de regula mâinii drepte, adică sensul indicat de degetul mare al
mâinii drepte, când a se roteşte către b cu unghiul ϕ.
z a×b

O
b y
a ϕ

Fig. 1.8. Reprezentarea grafică a produsului vectorial

Propoziţia 1.5. Proprietăţile algebrice ale produsului vectorial al vectorilor liberi sunt:
1. anticomutativitatea: a ×b = −b × a ( ) , (∀) a, b ∈ V3 ;
2. ( )
t a × b = t a × b = a × t b , ( ∀) a, b ∈ V3 şi ( ∀) t ∈ ℜ;
3. distributivitatea faţă de adunarea vectorilor
( )
a × b + c = a × b + a × c , (∀) a, b, c ∈ V3 ;

(a + b ) × c = a × c + b × c , (∀) a, b, c ∈V3 ;
4. a × a = 0 , ( ∀) a ∈ V3 ;

5. a × 0 = 0 × a = 0 , ( ∀) a ∈ V3 ;

6. dacă a = a1 i + a 2 j + a3 k , b = b1 i + b2 j + b3 k atunci se obţine expresia analitică

a produsului vectorial

13
 i j k
a × b = ( a 2 b3 − a3b2 )i + ( a3b1 − a1b3 ) j + ( a1b2 − a 2 b1 ) k = a1 a 2 a3 . (1.2)
b1 b2 b3
Propoziţia 1.6. Proprietăţile geometrice ale produsului vectorial al vectorilor liberi sunt:
1. ( )
a ⋅ a ×b = 0 adică a ×b este ortogonal pe a şi b .
2. b ⋅ (a × b ) = 0

3. identitatea lui Lagrange:

a ×b
2
= a
2
b
2
(
− a ⋅b )2 , (∀) a, b ∈ V3
4. a ×b este aria paralelogramului construit pe suporturile reprezentanţilor lui a

şi b având aceeaşi origine.

B C

b
α
O A
a
Fig. 1.9. Interpretarea geometrică a produsului vectorial

ΑOBCA = OA (
OB sin  OA , OB ) = OA × OB

Dar
Α OBCA = 2 Α ∆OAB .

Rezultă
OA × OB
Α∆OAB = .
2

Exemplul 1.1. Cunoscând două laturi AB = 3i − 4 j , BC = i + 5 j ale unui triunghi să se

calculeze lungimea înălţimii sale CD .
Rezolvare
AB = 9 +16 = 5

i j k
AB × BC = 3 − 4 0 =19 k
1 5 0

AB × BC AB ⋅ CD AB ×BC
Α∆ABC = = ⇒ CD =
AB
=
19
5
2 2

14
 1.2.3.3. Produs mixt în V3
Definiţia 1.18. Fie a, b, c ∈V3 trei vectori liberi. Produsul mixt al acestor vectori liberi
este numărul real (
a ⋅ b ×c ).

Observaţie. Dacă vectorii liberi a, b, c ∈ V3 \ 0 {} sunt necoplanari, atunci produsul mixt, în

valoare absolută a celor trei vectori reprezintă volumul paralelipipedului construit pe cei trei
vectori ca muchii (vezi Fig. 1.13).
Dacă notăm cu θ unghiul dintre vectorii b şi c şi cu ϕ unghiul dintre vectorii a şi
d = b ×c, atunci
( )
a ⋅ b ×c = a ⋅ d = a d ⋅ cos ϕ = b ×c a ⋅ cos ϕ = ±Αh = ±V paralelipe d
      ,
Α ±h

adică
( )
a ⋅ b ×c = V paralelipe d .

a
h

c
θ
b
Fig. 1.10. Interpretarea geometrică a produsului mixt
Propoziţia 1.7. Produsul mixt al vectorilor liberi are următoarele proprietăţi:
1. ( ) ( )
a ⋅ b×c = c ⋅ a ×b = b ⋅ c ×a ( )
2. a ⋅ (b × c ) = −a ⋅ (c × b )

3. t a ⋅ (b × c ) = a ⋅ (t b × c ) = a ⋅ (b × t c ) , ( ∀) t ∈ ℜ

4. ( a + b ) ⋅ (c × d ) = a ⋅ ( c × d ) + b ⋅ ( c × d )
5. identitatea lui Lagrange:

(a × b ) ⋅ (c × d ) = a ⋅ ca ⋅d
b ⋅c b ⋅d

6. (
a ⋅ b ×c = 0) dacă şi numai dacă:

15
 a) cel puţin unul dintre vectorii a , b , c este nul;
b) doi dintre vectori sunt coliniari;
c) vectorii a , b , c sunt coplanari.
7. dacă a = a1 i + a 2 j + a3 k , b = b1 i + b2 j + b3 k , c = c1 i + c 2 j + c3 k atunci se obţine
expresia analitică a produsului mixt
a1 a 2 a3
( )
a ⋅ b × c = b1 b2 b3 .
(1.2)
c1 c 2 c3

Exemplul 1.2. Să se determine λ ∈ ℜ astfel ca volumul paralelipipedului construit pe

vectorii a = 2i − 3 j + k , b = i + j − 2k , c = λi + 2 j să fie egal cu 5 .

Rezolvare
Volumul construit pe cei trei vectori ca muchii este
2 −3 1
V = ±1 1 − 2 = ±(10 + 5λ) .
λ 2 0

Din condiţia V = 5 deducem 10 + 5λ = ±5 adică λ1 = −1 , λ 2 = −3 .

16