/ EUSEBIU VLAD GORDUZA COMPENDIU DE GENETICA UMANA $1 MEDICALA Colaboratori: Ortansa Felicia Stoica Elena Emanuela Braha Lacramioara Butnariu Hai Tehriopress IASI 2007Contribufia autorilor la aceasta lucrare a fost: Sef lucr. dr. Eusebiu Vlad Gorduza Coordonator al lucrari ‘Autor al capitolelor 1, 2, 4, 5, 6,9, 10, 11, 12,15, 165, Coautor la capitolele 3, 7, 8, 13, 14 Prof. dr. Ortansa Felicia Stoica: Coautor la capitolele 3, 7, 8, 14 Asist. univ. dr. Elena Emanuela Braba: Coautor la capitolul 13, Asist, univ, ded. Lacrimioara Butnariu: Coautor la capitolul 13 EDITURA TEHNOPRE: Ste. Zimbrului or.17 700047 tasi Tel fax: 0232 260092 E-mail: office@tehnopress.r0 hutp://www.tehnopress.r0 EDITURA ACREDITATA CNCSIS Descrierea CIP a Bibliotecit Nafionale a Ron GORDUZA, EUSEBIU VLAD ‘Compendiu de geneticd umand $l medicala / Eusebiu Viad Gorduza, — Iasi: Tehnopress, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-702-492-3, ISBN 978-973-702-492-3 PREFATA Realizarile din domneniul gegeticii umane, incunuate de numeroase reinit Nobel, au revolujionat mgdicina, argumetdnd rolul factorilor ereditari in determinismul bolilor umane, ceea ce explic& ritmul alert de dezvoltare a geneticii medicale, Implementarea genomicii si imperativele erei postgenomice au generat mutafii_majore in gindirea mellicalé in termeni de: transcriptonica, proteomic’, metabolomica, nutrigenomica si farmacogenomics. Dezvoltarea geneticii umane nu a rimas cantonata doar la nivel teuretic, fiind din ce in ce mai mult aificata in toate domeniile medicinei. ie evident, cA in condifile ty care§orice afectiune umani are o componenté ereditar’, mai mult sau mai pujin important, descoperirile geneticii modeme pot modifica major, diagnosticul, profilaxia si, perspectiva, terapia unor maladii grave. Asifel, medicina viitorului va fi, igdubitabil, medicina molecular, in care fiecare afectiune va fi abordat& personaliza@ iar fiecare pacient va fi tratat individualizat, in raport cu mostenirea sa genetica. in acest context, Scoala medicala este chemata si ofere continwu, de manierd clard, concisé si actualizata, un quantum adecvat de nofiuni si informafi, racordat la problemele cotidiene ale practicii elinice. Este locul si momentul si amintim c& 0 aparitie de referinga in domeniu este tratatul ,Geneticd Medical", elaborat in coordonarea sliingificd a dfstinsului Prof. univ. dr. Mireea Covie, editat in 2004. Acest magistral tat a sistematizat datele de genetic’ umani si medicals, constituind tin exemplu de abordare exhaustiva si o premiera in literatura ‘medicala romaneasca. Totusi, tratarea maximalAi a problemelor de genetic& incumba anumite dificultaji de asimilare pentru studenfi si medici de diferite specialitaini simedicns Tuctarea §Conipeniin-de Geneticd umand si medicalir este vm instrument util pent fAifiGeA Mnédicilor si studentilor in domental genetici, constituind un. stimiilenit;pentru structurarea unui mod sistemic de géndire medicala, Ea oferk slidentilor; in principal de la specializarile pentru care genetica este doinenili’conex (Farmacie, Medicina dentara, Colegiul dle asistenfi de médicin® ete.) notiunile de baz’, intr-o abordare cveren sinoptied si concis. Nu este de neglijat faptul c& prezenta hucrare integrea7a elementele de specialitate consacrate cu actualitifi de genetics medicals, la nivel! anni 2006. Carten de fal incearci s& prezinte logic, clar, sintetic gi accesibil problematica extrem de complex’ a geneticii umane gi medicale, jar autor! spera s& aiba bucuria ca acest demers si fie valorificat de edt mai multi cititori Profit de accastt ocazie s& aduc mulfumiri celor tri colahoratori care ‘m-au ajutat si finalize. aceasta Iucrare: Prof. Dr. Ortansa Felicia Stoica, Asist. Dr. Elena Emanuela Stoica, Asist. Drd. Licramioara Butnari Dedic aceasta Iuerare celor care au contribuit Ia formarea mea profesionala si m-au incurajat pe parcursul descifiarii secretelor acestwi fascinant domeniu, care este genetica medical Sef luerisi dr. Eusebius Vlad Gorduza Iasi, devembrie 2007 J. INTRODUCERE Genetica est stinfa ereditaii si variabiitai Ereditaten este proprietatea unui individ de a transmite la descenden{i, prin intermediul cromosomilor din gameti, a caracterelor speciei din care face parte, precum si a unei parti din caracterele personale. Freditatea este un proces informational de stocare, transmitere. si exprimare a informafieigenetice care asiguri formarca caracterelor morfofunetionale specifice unui individ. Substratul material al ereditajii este molecula de acid deoxivibonucleic - ADN. Acesta asiguri: stocarea, exprimarea i transmiterea informatie’ genetice (figura 1.1), Stocarea informatiei genetice este realizata sub forma codificat’. Unitatea de cod genetic este codonul sau tripletul. Acesta este constituit intro suecesiune de tei nucleotide invecinate din structura ADN-ulvi, inucleotidul reprezentind unitatea structurala de baz’ a ADN-ului, Fiecare nucleotid confine tei elemente: 0 moleculA de deoxiribor4, bari azotati sium rest de acid ortofosforic. Razele azotate din structura ADN-ului sunt de dowd tipuri: purinice, reptezentate de adenina (A) si guanina (G) si pirimidinice, reprezentate de (C) sitimina (1) Prin combinarea celor patra baze azotate luate cate trei se pot forma 64 de codoni diferifi. Dintre acestia 61 au dfinctie codanta, continind informatia genetic’ corespunzitoare unuia din cei 20 de aminoacizi din stnictura proteinelor, iar 3 mu au functie codanta, reprezentind semnale de oprire a citiri informatie’ genetice. primarea informatiei genetice se face prin dows procese corelate fnofional: transcripfia gi translaia Transcripfia este procesul de copiere a informatiei genetice prezenti {run segment al uneia din cele doua catene ale molecule’ de ADN. In urma acestui proces, desfigurat in mucleul celulei, rezulti 0 moleculi de acid rihonucleic mesager ~ ARNm. ARNm piraseste nucleul, trece in citoplasma siaiunge la nivelul ribosomilor. “Translatia se desfisoar% la nivelul ribosomilor si consti in decodificarea informatie’ genetice confimuti de ARNm. Prin acest proces renulti o molecul peptidica, a cinui secventa de aminoacizi corespunde succesinnii nucleotidelor din molecula de ARNim.6 _Compendtiu de geneticd umana gi medi Transmiterea informajiel genetice se face prin do corelate: replicarea ADN-ului gi diviziunea celulei £ fecundarea gametilor. Replicarea ADN-ului reprezinta provesul de autocopiete informatiei genetice a celor doud eatene ale moleculei de ADN. Fiecare din cele doua catene serveste ca matri(s pentru sinteza unei noi eatene de ADN si se va regisi in structura moleculei noi de ADN. Datoriti acestei particularitaqi replicarea ADN-ului este un proces semiconservativ, iar fiecare molecula de ADN nou sintetizata va avea 0 eaten veche gi una nou de ADN. Diviziunea celulei este procesul de imparjiere (otalt si eval ‘aterialului genetic al unei celule cu formarea a dou celule noi, celule fie Existh douil tipuri de diviziune: mitoza gi meioza Mitoza este caracteristic& celulelor somatice gi asigurd transiiterea informajiei genetice in suecesiunea de generafii celulare ale uecluiayi organism. Celulele fiice rezultate prin mitoz’ sunt identice eu celula de origine. “Meioza este caracteristicd gonadelor (lesticuli yi ovure) gi asiguea formarea celulelor sexuale mature (spermatozoizi si ovule). Celulele rezultate prin meiozA nu sunt identice datorita procesclor de recombinare ‘ueneliva ce se desfisourd in cursul acestei diviziuni ‘Fecundarea este procesul de unire a informatiei yenetive spermatozoid cu cea a unui ovul. Prin fecundare rezulta zigotul (celula ou) cure constituie prima celula a unui now organism. Meioza gi fecundarea asigurd transmiterea informajici genetice in junea generajilor de organisme. Variabilitatea genetic’ constituie ansamblul fenomenelor yenetice we asigura aparijia diferenjelor dintre indivizii aceleiasi populatii si ecle dintre populafii diferite, Variablitatea geneticd este asigurata de Gel fenomene: recombinarile genetice, mutafile i migrafile. Recombinarea geneticd este un proces genetic normal, cue se desfagoara in cursul meiozei gi al fecundarii, In meiozi se produc doui tipuit de recombinare geneticd: intra- gi intercromosomicd. Aceste recombinari asigurd aparifia diferenjelor dintre game. Pe parcursul fecundari se produce recombinarea genomicdé prin unirea materialului genetic al ovulului i spermatozoidului, Fecundarea asigura formarea unui organism nou, unic si irepetabil, care are o structurd geneticd ce combina caractere mostenite de Ia mami si earactere mogtenite de late: procese: su VARIABILITATE Zz 5 < a GENETICA ‘Ovare RECONBINARE i i ft [FRANSMITERE | REPLICAREA ADN ‘ura 1.1. Componentele geneti Peni ‘ADN SJEXPRIMARE) EREDITATE Fansite [soso CELULET DIVIZIUNEA,simedical_ jiu de genetica Mutafiile sunt fenomene genet eneuitare, permanente si accidentale cate asigur’ moe a gentice normale, jutafile pot fi: genice, cromoso:nic genomice. Ele pot avea efect defavorabil, neutru (cel mai {et xtrem de rar) Migra(iile teprezin‘® | fe combinase al genomurilor wor indivizi din populati diferite e: vrmare » deplastrii uneia dintre populatii in feahul geografic al celeilalte popula|ii. Prin realizarea de casatorit inte indivizit celor dou popula rezulti descendenti cu caracteristici noi, de reguld avantajoase din punct de vedere biologic. Genetica uman’ este ramura _geneticii care studiazA procescle genetice normale si anormale Ia specia Homo sapiens. Ea este o stiin( fundamental si aplicativs, care are un rol major in teoria si practica medical, Genetica medicalA este 0 subramuri a geneticii umane care studiazi bolile genetice produse prin mutati (figura 1.2). Genetica Genetica umand Genetica medicals Bolile genetice constituie probleme de sinitate publica deoarece + att freeventa global mare — 5-8% la now-nascuti sunt numeroase ~mai mult de 10.000; sunt de cele mai multe ori grave si mu au un tratament specific; imu se corectea7a spontan si genereaz& handicapuri; pot fi prevenite prin screening si diagnostic prenatal, screening neonatal sau screening presimptomatic, care ar trebui grupate in cadrul unor programe nafionale de sanatate; + afecteaz individul, familia cdreia ii apartine bolnaval si societatea, ceca ce impune 0 serie de misuti specifice sfatului genetic. Bolile genetice se impart in: boli monogenice, boli poligenice multifactoriale, boli cromosomice, boli mitocondriale si boli ce afecten7a genomul celulelor somatice Il, DETERMiNISMUL GENETIC 4 CARACTEREE OR FENOTIP!Ci HA, INDIVIDUALITATEA ¢ TL.L.1. INDIVIDUALITATEA GENETICA Ficcare persoand prezinta o structuri geneticd unica, constant $i inepetabili ce constituie genotipul. Genotipul reprezinti totalitatea informatici genetice existente in mucteut tnei celule somatice. Genotipul se formeaz’ odati cu zigotul (prima celult a viitorului organism) in momentul fecundarii prin unirea informatiei genetice a ovulului cu cca a spermatozoidului . Materialul genetic este structurat sub forma moleculelor de acid dleoxiribonucleic (ADN) care se organizea7A prin asociere eu anumite proteine, rezultind cromosomii. Onmul, similar celorlalte organisme Ssuperioare, prezinti in nuclea un set diploid de cromosomi, notat_2n. Numarul normal de cromosomi la specia umana este de 46, acestia find nupafi in 23 de perechi, Din cele 23 de perechi, 22 sunt identice la cele dow sexe, constituind autosomii, iar una este difertf, reprezentind gonosomii x neie gi XY la barbat Ficcare individ mosteneste de la pirinfi, prin intermediul spermatozoidului, respectiv al ovulului, e&te un set de eromosomi, deoarece gamefii au un numar de cromosomi redus la jumatate (set haploid, notat n) Astfel, in momentul fecundarii se constituie perechile cle cromosomi omologi (cromosomi identici ca forma, dimensiune si confinut genic, dar dliferiti prin origine, unul fiind matern, iar celtlalt patern) dar gi sexul genetic al viitorulué copil prin asocierea eromosomului X maten cu X-ul say Yul patern Unitatea de structuri, funcfie si mutafie a materialului genetic 0 reprezint# gena. Aceasta confine informatia geneticd necesara formarit unui amumit caracter fenotipic. Genele de pe cromosomii omologi care ocupa cceasi pozitie, demumiti locus, si determina variante diferite ale aceluiasi caracter fenotipic se numesc gene alele, Fiecare persoan& mosteneste o alcla dle la mama gi uma de la ta in conditiile in care pe parcursul formar gametilor si a fecundrii au loc procese de recombinare geneticd, iar materialul genetic este supus permanent riscului de aparifie a unor mutafii, este evident faptul c& fiecare ‘A SI BIOLOGICAzigot este nic gi i jn afara informagiei genetice din nucleu, celula mai conine material genetic la nivelul mitocondriilor, ce reprezintd plasmotipul. Acesta este ‘mostenit uniparental, exclusiv de la mam, deoarece pe parcursul fecundasi in ovul pitrunde doar capul spermatozoidului, regiune celulard ce nu congine citoplasma si, implicit nici mitocondri 1.1.2. INDIVIDUALITATEA BIOLOGICA Stuile yenetice au indicat c& fiecare persoand este wnied att datorith particularitafilor genetice, cat gi datorité mediului in care a tit Factorit de mediu teprezinta tolalitatea clementelor naturale (ccologice) si socio-economice care acfioneaz asupra omului pe pareursul Vielii. Factoriiambientali determina unele caractere ale organismului si condifioneazi formarea unor caractere, in al cBror determinism intervin si factorii genetic, Astfel, fiecare om are 0 individualitate bio-psiho-socials ‘Ansamblul unic de caractere specifice (morfologice, fizivlogice, biochimice) produse prin interactiunea in proporfi diferte, dint ereditate (genotip) i mediu defineste fenotipul IL IMPORTANTA — CONCEPTULUL DE INDIVIDUALITATE GENETICA $I BIOLOGICA. ptul de individualitate geneticd si biologicd permite explicarca coerenti a anumitor particularitii observate in medicina clasicd, preewm © vulnerabilitatea diferitt a oamenilor la imbolnivire este consecinga diferenjelor de rispuns ale organismului la acfiunea nociva a factorlor de ediu — un exemplu in acest sens il constituie bolile multifactoriale, in care factorii genetici determina o predispozitie la boald, dar aparifia star de boald este generatd de intervenjia factorilor de medi; expresivitatea variabila a unor afeejiuni la pacieni diferifi din. fail diferite sau chiar din aceeayi familie; - raspunsul diferenfiat al unor bolnavi diferfi la acjiunea sceluiayi medicament aplicat in doze echivalente Astfel, devine evident ci medicina viitorului va impune conceptul “au exist boli ‘ci numai bolnavi", iar componenta genetici individual va personaliza diggnosticul si tratamentul tuturor maladiilor umane I1.2. DETERMINISMUL CARACTERELOR FENOTIPICE. Fenotipul este determinat de interaejiunea continu si in propor variabile dintre genotip gi factorilor de mediu, in raport cu. ponderea celor _ inismul genetic al caracterelor fenotipice u oud elemente in determinismul fenotipului, pot fi identificate trei tipuri de caractere: caractere pur ereditare (genetice), caractere determinate de ineracyiunea ereditate — mediu si caractere pur ecologice (negenetice) (ligura IL). Grd Gass CMa va Cor Ca) Caer CoG Css Eestenkelcta Figura 11.1 Determinismul caracterelor f 1.2.1, CARACTERE otipice ENOTIPICE PUR EREDITARE. Caructerele pur ereditare sunt determinate exclusiv de genotip. Caracterele pur ereditare sunt de dow’ tipuri: caractere normale (de specie gi monogenice) si anormale (determina boli genetice). Caracterele de specie sunt exclusiv genetice. Astfel, flecare specie are un numar caracteristic, fix de cromosomi, precum si 0 dispozitie precisa a genelor pe cromosom, reflectat print-o configurajie distinetd a benzilor cromosomice'. Aceste particularitai explica imposibilitatea realizarii pe cale naturala a unor hibrizi intre om gi alte mamifere. aracterele ereditare amonogenice sunt determinate deo singurd pereche de gene i transmise dupa un model ce respecti legile lui Mendel”, He sunt reprezentate de diferite sisteme de grup, precum grupele sanguine (ABO, Rh, MN, Xg, ete.), serice (haptoglobine, transferine, §.a.), enzimatice (losfiataza acids, etc.) si tisulare (antigenele HLA), Majoritatea acestor sisteme sunt polimorfe, adict in populafic exist mai multe variante ale aceluiagi caracter (de exemplu pentru sistemul de sup sanguin ABO exista 6 variante fenotipice - grupele At, Az, B, AiB, AB si 0) dar fiecare individ are numai una din aceste variante. Datorité * Ver capitla Stocarea informatil genetice ‘Vedi capital Vransniterea informagielgenetice2 Compendiu de genetic umans s! medical numirului mare de sisteme polimorfe (>30) si de variante in-cadrul fiee sistem, fiecare persoani consttuie un unicat biologic’ Studiul caracterelor ereditare normale este folosit pentru cartografierca genelor pe cromosomi, dar ate, in special, valoare practica fiind utiliza pentru identificarea nersoanelor, expertiza patemnitiii gi filiafici, in stabiirea ccompatibilitti pentru transfuzii si transplante Caracterele ereditare anormale sunt determinate de mutatii, care ceauzeaza boli eromosomice, monogenice sat mitocondriale Bolile cromosomice sunt determinate de mutafii genomice sau cromosomice, care genereaz% anomalii cromosomice, fiind constituit dintt- uun grup de aproximativ 600 maladii*. Exemple de astfel de maladii sunt sindroamele: Down (asociat eu trisomia 21) Tamer (asociat eu monosomia X) sau Klinefelter (asociat eu trisomia gonosomalt XXY). Rolile monogenice sunt generate de mutatia unei gene sau a unei petechi de gene din nucleu, rispunzAtoare de sinteza unei proteine cu fimetic anormal , ‘Aceste mutafii_ au o transmitere mendeliand ce respect unul din modelele: dominant autosomal (de exemplu, osteogenesis imperfecta), recesiv autosomal (de exemplu fenilcetonuria) dominant Tegat de cromosomul X (de exemplu rahitismul hipofosfatemic) say recesiv legat de ‘cromosomu! X (de exemplu distrofia muscular’ Duchenne)* Desi aceste afectiuni sunt 100% genetice, in unele cazuri manifestarca fenotipic& poate Fi influenfati pozitiv (prin terapie) sau negativ (exacerbare) de factorii de mediv, De exemplu, deficitul de glucoz0-6-fostat debidrogenaz’, 0 boala cu transmitere recesiva legaté de cromosomul X devine manifest doar in conditii de hipoxie sau dupa consuml nor modieamente antioxidante® Bolile mitocondriale sunt induse de mutafi in la nivelul genetor din ADNcul mitocondtial, in condigile in care aceste gene intervin in produ de energie, principalele organe afectate de motatiie mitocondriale sunt cele care au un consum energetic important, precum creienul, nervii, musehit si anatzatorii Bolile mitocondriale au o transmitere matriliniard, femeia afectata transmiind-o la tofi descendenfi, in timp ce harbatii bolnavi au toti copii sindtosi. * Ver capitol! Variabi 4 eri capitol Bolile eromosomice + Veri caitlol Transmiterea si holite monogenice Vert capitol Variabilitatea genetics __Determinismul genetic si earacterelor fenotipice 13 11.2.2. CARACTER DETERMINATE INTERACTIUNEA EREDITATE - MEDIU in multe camuri caracterele fenotipice sunt produse de interactiunea dlintre factorii genetic’ $i medin, find denumite caractere multifactoriale. Acestea pot fi grupate in dou categorii: normale si anormale, Dinire caracterele multifactoriale normale pot fi enumerate: talia, greutatea, tensiunea arterials, inteligenta, culoareapielii etc. In dleterminismul acestor earactere ereditatea determin’ 0 parte din caracter, rmumiti heritabilitate, dar si limita superioars de dezvoltare a caracterulai Mediul asigura restul determinismului caracterului si permite sau nu ‘aingerea limitei superioare de dezvoltare (gua 11.2), — PaDA Ear al CI ait a 11.2, Interven{ia factorilor genetici si a celor de mediu in determinismul caraeterelor fenotipice multifactoriale Un exemplu de caracter multifactorial normal este inalfimea, care este dcicrminati. genetic in proportie de 2/3. Factorii de mediu (alimentatia, exercifile fizice ete.) intervin in proportie de 1/3 in realizarea caracteruhti, asigurand tolodata gi nivelul maxim de dezvoltare al taliei, in aceste conditii, estimarea taliei finale a unui copil se poate doar aproxima pe baza unor formule care imu in considerare talia materna si cea paterns. Interventia amhelor categorit de factori in determinismul iniltimii este justificats de lunmtoarele aspecte: gemenii monozigoti (care au o creditate identict, crescuti in medii diferite vor avea indljimi diferite, iar populatii genetic diferite ce traiese in acelagi medi vor avea tai diferite Talia final a unei eopil se poate estima folosnd formolele: TMP = [(Tmameit13 em)+T tatalnif2- 8 em, respectiv TMP9 = [Tmamei +(T tata ~ 13 em}2* 8 em4 ___Compendiu de genetic’ un in cazul caracterelor m je, ereditatea nu determina wn singur if fenotip, ei un continuum de fenotipuri ce variazd intre minimul s1 wiaxisout ccaracterului respectiv, denumit norma de reactie la mediu. Caracterele multifactoriale anormale sunt reprezentate de o serie de boli multifuetoriale* in care factorii ereditari (de obicei poligenici) yi taetorii de media interacyioneaza complex, Aceste afectiuni au distribufie familial, fra a exista ins’ o transmitere de tip mendelian, in aceste cazuri, genotipul determina 0 predispozitic cticd la imbolnavire, adicd 0 vulnerabifitatea particulara la acliunes hociva a factorilor de mediv. Astfel, aparifia bolii este conditionats de ‘cumularea efectelor factorilor genetici sia celor de media (figura 11.3). Factor nocivi de melt SANATOSI Previspozitie genetica BOLNAVI ati a factorilor genetici si cclor ambientali simul bolilor multifactoriale jgura 11.3. Acfiunea co det Bolile multifactoriale pot fi grupate in anonualii congenitale izokate, de regulti diagnosticate la copil (de exemplu: Tuxajia congenitala de sold, piciorul strémb congenital, despicaturile labio-maxilo-palatine ete) si bolile comune ale adultului (astmul bronsic, hipertensiunea arterial boala coronarians, diabetul zaharat, schizofrenia etc). Un aspect deosebit de important in combaterea bolilor multilactoriale este reprezentat de cunoasterea gi depistarea precoce a factorilor de rise din mediul ambiant. Astfel, prin evitarea acestora la indivizii cu predispozific geneticd la boald se poate impiedica sau cel pusin intatzia aparigia boli esengiala, * Vedi captolul Breditatea si bolite multi ___Determinismul genetic al earacterelor fenotipice 15 11.2.3. CARACTERE DETERMINATE DE MEDIU Agenfii fizici, chimici sau biologici din mediul ambiant pot eauza leziuni asupra organismelor vii, generdnd imbolndviri, precum: arsusile, traumnatismele, intoxicagile sau infectile. Aceste afectiuni constituie bolile negenetice. Desi aceste caractere, aparent nui sunt determinate decdt de factorit ecologici, de fapt manifestarile clinice ale acestor maladit sunt conditionate de structura genetica. Astfel, genotipul intervine major in dcicrminismul mecanismelor de aparare, precum si in procesele de metabolizare, ceea ce influenfeaza rspunsul specific la agresiuni. Variajiile individuale, determinate genetic, 1a actiunea factorilor ambientali constituie obiectul de studiu al ecogeneticii, in timp ce réspunsul individualizat al fiecitei persoane la actiunea unor medicamente reprezint& domeniul de studia al farmacogeneticii. Exemple de astfel de variajii individuale sunt intolerana la alcool tap cu deficit de alcvoldehidrogenazd sau aparitia unor episoade de anemie hemotitica dupa administrarea de medicamente cu. caracter antioxidant la indivi de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza’. Numeroase observafii au demonstrat cA “nu existé tratamente general valabile pentru o boali ci terapit adaptate la bolnavi", in functie de capacitatea lor de metabolizare a unui medicament. 1.3. RELATIA GENOTIP-FENOTIP- MEDIU Interactiunea dintre ereditate yi mediu poate fi exprimatd prin relafia cu deficit FENOTIP | MEDIU 1. RELATIA GENOTIP — FENOTIP. Relafia genotip > fenotip este o relajie cauzala, deoarece genotipul determina caraciere fenotipice. Aceast@ relajie este parfialé, intrucit exista ene care nu se manifest fenotipic (gene recesive), iar unele caractere notipice sunt produse de mediu. Caracterele fenotipice determinate exelusiv de fuctorii genetic sunt caractere pur erditare 4 capiolul Variabilitates gen16 __Compendin de genetic umans si medical Relatia genotip —> fenotip este o relate € ea fiind modulata de {nterventia mai multor mecanisme sau fenomene. Exemple de astfel dle fenomene sunt: eterogenitatea genetica si norma de reactie. Eterogenitatea genetic& apare in situafiile cind mutafii in gene diferite determina fenotipuri identice (eterogenitate de locus), respectiv céind mutalii diferite ale aceleiasi gene induc fenotipuri diferite (eterogenitate alelici)'”. Un exemplu de eterogenitate de locus a fost identificata in cazul hemofiliilor A gi. Cele dou afectiuni se manifesta clinic prin singerdri prelungite dupa traumatisme minore, secundare unor deficite ale unor factori de coagulate. Astfel, hemofilia A este cauzata de absenfa factorului de coagulare VIF, in timp ce hemofilia B este asociati cu un deficit al factorului de coagulare IX Cumoasterea fenomenului de eterogenitate genetic in hemofilie este importants pentru sfabilirea unui tratament substitutiv corect cu factor de coagulare VIII in hemofilia A si factor de coagulate IX in hemofilia B. Un exemplu de cterogenitate alelica a fost depistat in hemoglobinopatii. Astfel, Erepanocitoza"" gi P-talasemia™? sunt cauzate de muta diferite ale genci ( tlobinei, in acest caz, cunoasterea eterogenitifii genctice are importants pentru calcularea riscului de recurent’ si profilaxia celor dows boli Pe de alti parte actiunea factorilor genetici asupra fenotipului este influenfats de interventia factorilor ambientali. Astfel, poate fi explicatt norma de reacfie caracterizaté prin faptul ci acelasi genotip determina fenotipuri dferite cfind exista influente modualtoare a unor factori de medi dliferit (figura 11.4). Mediu 1 ——»FENOTIP 4 GENOTIP Mediu 2 ——-» FENOTIP 2 NORMA DE REACTIE igura 11.4, Norma de reactie "© Vezi capitolul Gena — unitate de structurs, funete gi mutate "Ver capitol Gena — unitate de structorl funetie 3m Veai capitol reas alile monogenice 3.2. RELATIA MEDIU — FENOTIP Relafia mediu —> fenotip este o de asemenea 0 re conde in care factorii ambiental determing: anumitecaractre fenotipice Aceste caractere sunt mumite modificatii si, spre deosebire de caracterele fenotipice determinate de genotip, sunt neereditare, Interventia factorilor ambientali asupra fenotipului determina caractere anormale, respectiv boli nogenetice. in anumite situatii, caracterele fenotipice produse de mediu se Inanifest® aseminator cu caracterele fenotipice produse de genotip. Un astfel dle caracter fenotipic este denumit fenocopie, Un exemplu de fenacopie a fost identificat in cazul microcefaliei, caracterizata prin reducerea perimetrului cranian cu mai mult de 2 DS", Aceasti anomalie congenitalt izolat, deseori insofita de retard mental, poate fi cauzata de diverse infectii fetale saw de diferite mutafii genie. ‘Stabilirea agentului cauzal in microcefalie are importan{4 deoarece riscul de recurenfa la viitoarele sarcini este cvasinul in azul unui agent infectios (bineinfeles daca se elimina infectia), dar poate ajunge gi ka $0% in cazul anumitor muta genice. 11.3.3. RELATIA MEDIU —» GENOTIP. Factorii de medi pot modifica direct genotipnl, cauzind mutatii'* Mutatiile pot avea efecte diferite asupra genotipului, interesind 0 singur zena, tinul sau mai mulfi cromosomi sau intregul genom, De asemenea consecintele fenotipice ale mutafiilor variaz8 de la efecte benefice (a evolutia speciilor sau aparitia de specii noi) la efecte nule (rispunzAtoare pentru aparitia variantelor polimorfice populationale) si pant la efecte negative (jprezente in cazul bolilor genetice) 113.4, RELATIA GENOTIP — NIVEL MOLECULAR. Relatia genotip ~ fenotip ~ mediu este valabila gi It nivel molecular genotipul este inlocuit de moleculele de ADN, iar fenotipul este concretizat prin diverse proteine. in aceste conditi, relaia genotip —> fenotip devine ADN > PROTEINE. Aceasta relate este complex’, deoarece: expresia informatie ereditare implica doua procese ¢ranseriptia (sinteza de ARNm) si translayia (sinteza de proteine), care se desfisoari in compartimente celulare diferite si pot suferi diverse influente din partea NOTIP - MEDIU LA © 1s - devin standard * Veri capitohul Variabiitaten genetic18 ce mpendiu de ge ‘unor factor celulari sau extracelula informajia genetic’ se transmite in succ replicare semiconservativa formindu-se molecule de ADN identic fiecare element si etapa a relajiei poate fi influenyatd le medi. Astfel, relajia genotip — fenotip ~ mediu poate fi reformulata: — ARNm |— PROTEINE ILL. STOCAREA INFORMATIEL GENETICE ILI. STRUCTURA ACIDULUL DEOXIRIBONUCLEIC HIL1.1. STRUCTURA PRIMARA A ADN-ului Suuctura primard a ADN-ului este reprezentaté de suevesiunea sueleotidelor pe catena de ADN (informafia genetic’ codificata). Fiecare toueleotid este constituit din trei elemente: 0 bazd azotuti (N), un rest de deoxiribozd (dR) si un rest de acid ortofesforie (P). Structura fiecdtei jeatene de ADN poate fi scrisa prescurtat in urmatoarea form: (P-dR-N), Deoxiriboza este o pentozd, 0 glucida eu cinei atomi de carbon, in twolecula de ADN este prezenta forma furanozicd a monozaharidei Bazele azotate sunt heterocicluri cu atomi de azot, in structura ADN- tului pot fi identificate doa tipuri de baze azotate: purinice gi pirimidinice. Bazele purinice conjin doua heterocicluri cu azot, fiind reprezentate de adenin (A) gi guanina (G), Bazele pirimidinice conjin un singur heterociclu eu azot, find reprezentate de timind (T) si citozina (C). Prin formarea de puneti tosfodiesterice titre nucleotidele invecinate, deoxiriboza si acidul ortofosforie alcituiese axul longitudinal al moleculei de ADN. inte deoxiriboza gi acidul ortofosforie al aceluiagi nucleotid se formeaza o legaturd fosfoesteriea la nivelul gruparié hidroxil de la atomul C, al deoxiribozei. Fixarea nucleotidelor invecinate se realizeazi prin Jormarea unei legaturi fusfoesterice intre acidul ortofosforic al unui hnucleotid gi gruparea hidroxil de ta nivelul atomului de carbon C; al dcoxiribozei urmitorului nucleotid Bazele azotate se fixeazi lateral, perpendicular pe axul fost wlucidic, prin realizarea unei legdturi covalente (legitura chimicd pulterniva) inure atomul de carbon C; al deoxiribozei gi unul din atomii de aot ai bazei azotate, Bazele azotate ale aceleiasi catene nu preuimtd niciodata \ O até particutaritate deosebit de importanté este c& prezenfa unei baze azotate la nivelul unui nucleotid nu exclude prezenfa nici uneia din cele patru baze azotate la nivelul celor doud nucleotide conexe. Astfel, bazele azotate ale unei catene au 0 libertate completi de asociere, eleme! csengial pentru functia de stocare a informatici genetice Fiecare catend de ADN este polarizatd electric, deoarece la cele dou’ capete ale catenei se gisese grupe chimice incireate electric diferit. Astfel,20 Compendiu de genet 7 Ta capital 5° se gisegte un rest de acid ortofosforic, iar la capital opus se gliseste o grupa hidroxil liberd. Astfel, polarizarea catenei de ADN este in sensu 5°93", Astfel, fiecare cateni de ADN este: liniard, neramificatd, polar electric $i constituita din succesiunea neintrerupta a nucleotidelor (figura MILI). x Figura IHL.1. Structura primard si legaturile de hidrogen dintre catenele moleculel de ADN ‘A= Adenin’, G — Guanina; C ~ Citozing, T ~ Timings; P — Acid ortofosfories AR — Deoxiriboza; -- legaturi de hidrogen; —-legaituri covalente Ea “TH-12, STRUCTURA SECUNDARA A ADN-ULUI Structura secundaria moleculei de ADN este reprezentati de modlul de asociere al celor dous catene. Analizele chimice ale ADN-ului de la specii diferite au evidentiat A raportul A¥TIG+C este diferit de la o specie la alta, dar caracteristic speciei respective. La om acest raport este de 1,7. in schimb, suma bazelor purinice (AG) este intotdeauna egala cu suma bazelor pirimidinice (T+C) iar rapoartele A/T si G/C sunt unitare, indiferent de specie Pe baza acestor date, Watson si Crick au stabilit c8 cele doua catene sunt atagate una la cealalt& prin punti de hidrogen (Iegaturi electrostatice slabe) formate intre bazele azotate ale celor dows catene. Intotdeauna, alenina se fixeazi Ia timin& prin doud legaturi de hidrogen, ior citozina la anid prin trei pung de hidrogen — legea complementarititii bazelor. A=T csG Datorita acestor particularitii de asociere, cele dow’ catene sunt complementare si codeterminate, in sensul c& prezenta unei baze azotate pe tina din catene impune prezenta pe cealalta caten’ a bazei azotate complementare. Desi legiturile de hidrogen sunt legituri slabe, numarul Jor mare (aproximativ 3 x 10° legituri per molecula) asigur’’ moleculei de ADN stahilitale in condifii fiziologice. Totusi, legiturile de hidrogen pot fi dlesfacute, att in condiii fiziologice, cat si sub actiunea unor factori extracelulari. in conditii normale, desfacerea enzimatic’ a puntilor de hhidrogen permite transcriptia si translafia. Legiturile de hidrogen se pot tupe experimental prin inc&lzire sau sub actiunea unor baze sau acizi, proces numit denaturare. Prin refacerea lent a condifiilor fiziologic prunfile de hidrogen se refac, proces numit renaturare. Daci nu s reconstituie conditiile fiziologice, atunci cele dows catene rman separate, patticularitate utilizati in tehnologiile ADN-ului recombinant pentru realizarea unor molecule hibride de acizi nucleici (ADN-ADN sau ADN- ARN). Din motive de ordin steric, cele dow catene sunt antiparalete. De aceea, ele vor avea o polarizare inversf, una fiind polarizata S'—+3", in timp ce cealaltl este polarizatt 3°—+5" Cele dowd catene sunt infigurate pleetonemic, formind o dubli (“elicea viefii”). infagurarea plectonemicd se datoreste, pe de o Asucitit celor dous catene tina in jurul celeifalte, iar pe de alta parte spi par2 _ Compendiu de genetic’ umana yi medieala spiralizarii celor doud catene in jurul unui ax central. in celulel ADN-ul prezinti o spiralizare dextrogira (de la dreapta la stinga) Datele de microscopie electronica au aritat c& spirala molecule de ADN are un diametru de 20 A (20 x 10" m) pasul spiralei fiind de 34 A. Pe parcursul unui pas (distanta dintre dou elemente identice aliturate, rnvisurata in direcfia in care se repetd clementele) se gasese insiruite 10 nucleotide. Fiecare nucleotida are circa 3,4 A gi este rotiti cu 36" in raport cu nucleotidele adiacente Onganizarca moleculei de ADN este de aga natura incdt cele dout axe fosto-glucidice se gisesc la exterior, in timp ce la mijloe sunt localizate bazele azotate atasate prin punt de hideos La nivelul dublei spirale a fost posibila identificarea a dow santuri sau ineizuri, cu dimensiuni diferite. In ganqul mare (22 A) se_fixeazi factorii proteici ce regleaza transcriptia gi tanslajia, In yantul mic (12 A) se fixeazA histonele, proteine bazice, implicate in stabilizarea molecule de ADN, prin structurare supramoleculara, 11.1.3. PARTICULARITATILE LA EUCARIOTE, Eucariotele sunt organisme superioare, eu 0 organizare celulara complexa, datoritd prezentei nucleului si organitelor citoplamsatice (mitocondrii,reticul endoplasmatie, aparat Golgi, centri) care lipsese ln procariote. La cucariote structura ADN-ului prezint urmatoarele particularity canttate mate, heterogenitatea secvenjelor nucleotidice, asocierea ob ‘eu proteine i organizarea supramoleculara in fibre de cromatin’ gi eromosom IIL1.3.1. Cantitatea de ADN La eucariote cantitatea de ADN din celula este foarte mare. De cexemplu, genomul uman diploid confine aproximativ 6 mitiarde p.b. (pb. ~ perechi de baze), de peste 10 ori mai mult decat ar fi necesar pentru codificarea tuturor proteinelor. ADN-ul nuclear este fragmentat in mai multe molecule, care sunt asociate cu diferite tipuri de proteine si, prin organizare supramoleculara, formeaz cromatidele cromosomilor. Acestia pot confine o singura cromatida (cromosom monocromatidian) sau dou eromatide surori identice (cromosom bicromatidian), Numarul de cromosomi consttuie 0 caracteristied de specie Ja om celulele somatice confin 46 de eromosomi, numar ce se mengine constant indiferent de etapa cilcului celular RUCTURIL ADN Stocarea informafiel ge 23 2 Everogenitatea secvenjelor nucleotidice ale ADN-ului Ul. Bterogenitatea secvenjelor mucleotidice ale ADN-ului este reflectatt de prezena in genomul uman a mai multor "clase" de ADN, diferite prin dimensiunea gi nunuirul de repetti ale secvenfelor nucleotidice. Studiile de cineticd a renaturarii ADN-ului au evidentiat mai multe tipuri de ADN, diferite prin numarul de repetifii ale secvenjelor de ADN: ADN nerepetitiv si secvente de ADN repetitiv. ADN-ul nerepetitiy reprezinti cea mai mare parte din genom (40%) si este alcituit din secvenje unice per genom sau repetate in numa foarte mic: de exemplare (Famili multigenice). ADN-ul nerepetitv este localizat cel. mai tive transcripfional, mai putin condensate, care formeaz eucromatina identificaté prin studiile de microscopie optic’ Yoluyi, doar © mick parte (5-10%) din ADN-ul nerepettiv aledtuieste regiunile codante ale genelor (exonii). Aceste secvenfe ati dimensiuni mai mari de 25 kb si sunt transcrise de ARN polimeraza Il. Restul ADN-ului nerepettiv este necodant si are func{ii inci necunoscute, find localizat in interionul genelor (intvoni) sau in regiunile intergenice Secventele repetitive formeaza aproximativ 50% din genom si sunt bboyate in perechi de baze AT. Ele sunt impaite in 5 clase: secvente repetitive derivate din transposon pseudogene; secvenfe repetitive simple; + duplicati segmentare; ‘+ blocuri de seevenge repetitive in tandem (centromerice sau telomerice) freevent in regiunile cromosomice a ‘ecvenjele repetitive derivate din transposoni reprezinta circa 45 % cvenfele repetitive si este aledtuit din seevenfe scurte, de 300-1000 pb ar mai mari), reperate de zeci sau sute de mii de ori $i dispersate in genom, Majoritatea avestor seevenge sunt transcrise in ARNm, dar nu sunt translate ‘Acest tip de ADN formeazi frecvent "familii” de secvente inrudite, uunele cu fimefie cunoscuta (codante pentru ARNr gi ARNO) altele cu functie necunoscutd - seeven(ele SINES, LINES, L'TR i transposoni de tip ADN. Secvenfele SINES si LINES intervin, probabil, in imperecherea corecté & cromosomilor omologi in meiozi, conditie esenfiala pentru schimbul egal de segmente cromosomice. Prin imperechere incorecta intre secvenfe identice, dar localizate difert se pot produce recombindri aberante, care genereaza matati si boli ge Pseudogenele sunt copii nefunctionale ale unor gene, tragmente genice sau a unor gene trunchiate, care au potenfial de reactivare, Un tice,24 Compendiu de genetict umana simedicals ‘exemplu il constituie, pseudogencle din familia genelor a si slobinelor care umneori, in sittatii patologice (hemoglobinopati) se reactiveazA*, Secvenfele repetitive simple reprezint& 3% din genom si este alchtwit din seevenge foarte scurte (2-500 pb) repetate in tandem, de mitioane de oF, Fle ‘mu sunt transcrise si formeazi unele fracti ale ADN-uui sateit (Label 1.1.) ‘Tabelul IIL. Tipurt de seevente de ADN repetitive si ple Tip Tincallzare cromosomieh [ADN satelic IMajoriatea, post, fof cromosomit [biocuri de 100 kb - Mb) |> Satelit 2513 5 |Hteterocromatinacentromeriet a cromosomilor x ate regi de heteroeromatind J+ Satelit bogat in pb: A-T) = ACADN alfa) 171 |Hteteroeromatina centromerie8 @ cromosomior J Putamitinsausay | 68 |Heterocromatina centromerica a cromasomilor 14, 15,21, JADN minisateia (blocuri de 0,1-20 Kb) Familia telomeric Familia hipervariabila_| JADN mierosa (blocuri< 130 pb) Toate telomerele | omit, de regu peritelomeric Foti eromosomii Unele seevente de acest tip ADN sunt aglomerare in regiinile cromosomice bogate in heterocromatind constiutind (centromer, telomere, constricfi secundare) si au un ro! structural Alte seevenje, cu Iungime de 14-500 pb, sunt repetate in tance, fiind dispersate in oti cromosomii Ia nivetul telomerelor si peritelomeric, cu exceplia cromosomilor X si Y. Aceste secven{e constituie minisateiti hipervariabili (VNTR - variable mumber of tandem repeats), Minisatelii sunt aledtuifi dint-o regiune centrala, cu o secventi idemtic® si regivni periferice variabile. Ei reprezint& marker genetici individual, deoarece ‘numénul de repetifi ale secventei unui minisatelitvariaza de la 0 persoamt In alta, Numarul mare de minisateliji si de variante ale fiecimuia face improbabila existenfa a doi indivizi identici, neintudii (probabilitaten wri astfel de eveniment este mai mici de 10°) © Vezicapitolul Gena unitate de stru 25 Minisatelifi’ veprezint& amprenta_geneticd a ficcirui individ, particularitate folosit& astizi in: medicina legala, cartografierea genomuli tuman, diagnosticul molecular al bolilor genetice si analiza cromosomici, Cele mai scurte seevenfe repetitive au 2-13 pb gi rezult& prin repetitia unui dinucleotid (CA. sau GT), Ele au 0 structurd polimorf&, dar prezinti o clstribufie uniform in genom, Aceste secvenle sunt numite microsatli (YNDR- variable mmber of dimucleotids repeats) Duplicatile segmentare au rezultat prin duplicatia umor seevente genice si transfer Tor sub forms8 de blocuri de 1-200 kb in dferite zone din genom pe _acelagi cromosom sau pe um alt eromasom, Secvenjele repetitive in tandem sunt situate centromeric, paracentromeric, telomeric si pe brafele scurte ale cromasomilor acrocenttci. 111.1,3.3. Asocierea ADN - proteine. in micleu, ADN-ul eucariotelor este asociat cu proteine histonice, proteine nehistonice si mici cantitati de ARN, constituind fibrele de cromating.Ineracfiuniledintre ADN si histone asiguri organizarea supramolecular a ADN-ului, iar cele dintre ADN si proteincle nchistonice permit functionarea mecanismelor complexe care regleazd expresia si replicarea genelor. Histonele sunt proteine cu caracter bazic, prezente Ia toate organismele eucariote. Acestea au mare afinitate pentru ADN 5 se fixeaz specific la nivelul micit incizuri a dublei spirale de ADN. Caracterul bazic al histonelor contribuie I neutralizarea sarcinilor acide ale ADN-ului. Exist’ cinei tipuri de histone prezente Ta toate cucariotele: Hl, H2A, H2B, H3 si H4, Cu exceptia histonei H11, celelalte tipuri au o structur’ stabil, bine conservatd fir evolupie, ceca ce releva rolul structural important. Histonele particip’ la organizarea supramolecular’. a ADN-ului, asigurand compactarea materialului genetic in nucleu, Ele sunt componente de baz’ ale nucleosomilor, primul nivel de organizare supramoleculara a molecule’ de ADN. Histonele intervin si in reglarea expresiei genelor. Prin acctilarea histonelor sunt activate unele gene, in timp ce metilarea lor produce represie genick, Fosforilarea histonei HI provoaca condensarea Jibrelor de cromatind interfazicd in cromosomi si declanseaza mitoza. Proteincle nehistonice au caracter acid saw neutru, Ele sunt numeroase, Heterogene, dar cantitatea prezenté in mucleu este mica, Unele protcine nehistonice an un rol structural, forménd "matricea" cromosomilor, dar imajoritatea au rofuri functional, intervenind specific in reglarea sau modulate: activi genelor. Fle se fixeaza la ADN in marea incizur lateral’26 Compendiu at i IIL.2. ORGANIZAREA SUPRAMOLECULARA A ADN-ului Organizarea supramoleculard a ADN-ului este complex, in nucle cexistind un sistem jerarhizat de fibre de cromatind, rezultat prin spializiti succesive ale moleculei de ADN. Aceste spiralizari permit compactarea moleculelor lungi de ADN in spafiul nuclear, care nu depigeste microni in diametru, Aceastd compactare este ordonati, - menfiind accesibililatea ADN-ului pentru proteinele implicate in controlul expresici genice si al replicarii moleculei de ADN. La inceputul profazei fibrele de cromatina se spiralizeaza si formeaza cromosomii, modalitatea de o a materialului genetic in cursul diviziunii, 11.2.1. APARATUL GENETIC AL CELULEL Aparatul genetic al celulei este constituit din struct care contin ADN gi cele care intervin in realizarea funefilor sale. Organitele celulare eare confin ADN sunt: nucleul, nitocondrile si centtiolii (centrosomii) iar cele care participa la realizarea funciilor ADN. tuluj sunt: ribosomii gi eentrioli HL21.1. Nucleul Nucleul este elementul principal al aparatului genetic, find central de comanda si control al activitajilor celutare. EI confine cites 99,5% din ADN.ul celulei. Morfologia nucleului diferd in raport eu cele doud etape importante ale ciclului celular: interfaza si diviziunea. Jn interfazd nucteut este delimitat a exterior de 0 membranc bilaminari poroasi. Porii_membranari permit schimburile nucteo- woplasmatice. Membrana nucleari reprezint elementul spatial de separare al transeripfiei (desfigurata in nucleu) de translafie (ecalizatd in citoplasm) oferind posibilitayi ample de utilizare a informatici genetice. Nucleul confine: un nucleoschelet, eromating, au nucleoli, Pe nucleoschelet in interfizi se fixeazi moleculele de ADN. lnterucjiunile dintre ADN gi nucleoschelet, respectiv membra ‘au roluri importante in reglarea expresiei genetice i diviziunii celulei. Nucleolii au rol esengial in producerea gi asambla ribosomilor fn nucteu, fiecare moleculé de ADN se asociazii cu proteine histonice si mici cantitaqi de ARN gi proteine nehistonice. Aceste complexe suferd spiralizati succesive si alcituiese fibrele de cromatini doar la microscopul electronic. le celulare 0 fice 27 roseopul optic releva prezenja in nucleul interfazic, 4 unor granule de cromatind, ce reprezinti parjile mai condensate ale fibrelor Examenul la m La inceputul diviziunii, membrana nucleard gi nucleolii dispar, iar fibrele de cromatind prezinti o condensare marcatd, transforméndu-se in cromosoni, La sfarsitul diviziunii, cromosomii se despiralizeazA gi revin la forma de filamente de cromatind (figura 111.2.). Intre cromatin’ gi cromosomi mu exist diferenfe de ordin structural, ci doar configuragionale, cromatina si eromosomii reprezentind modalitafile de organizare a materialului genetic, tn intertaza, respectiv diviziune. Figura 111.2. Relafia fibre de eromat Numdrul de cromosomi (fibre de cromatina) din nucleu este identic in toate celulele organismului, constituind 0 caructeristicd de specie. Celulele somatice wmane contin 46 cromesomé, grupati in 23 perechi, care reprezinti un set diploid de cromosomi (2n). \nformmajia ctivi confinut de nucleul celulelor somatice reprezint’ genoripul Celulele sexuale mature, gamegii (ovulul si spermatozoidul) prezinta in nucleu un numar de cromosomi redus la jumitate comparativ cu celulele somatice, Gamefii au 23 de cromosomi, cite unul din fiecate pereche, care reprezinta un set haploid de cromosomi (n). \nformalia genetic’ din nucleul gametilor reprezints genomul!® Celute haploide ~ celule cate au un singur evornosont din Fccare pereche (in Aaploos~ simp); Celulediploide ~ celal care au cdte doi eromosom de aceli tp, ccelule are av un untae eomosorni identi cu celal avulul fecundatMitocondriile sunt organitele citoplasmatice care asigurd ener ia necesara funetionarii celle Fiecate mitocondrie confine 2 ~ 10 molecule mici, identice de ADN bicatenar, organizat sub forma unor cromosomi circulati, ADN-u! mitocondrial este parfial autonom. ADN-il din cele circa $00 de mitocondrii ale unei celule constituie plasmoripul si reprerinta aproximativ 0,5% din ADN-ul celular. M1.2.1.3. Centriolii Centriolii (centrosomii) sunt organite perinucleare implicate in diviziunea celulei. Ei contin urme de ADN. La inceputul divizi ntriolul se divide, rezultind dowd oranite care migrenza in ditectii opuse, spre cei doi poli ai celulei, Separarea celor doi noi centrioli nu este completi, deoarece intre ei se formeaza o retea de microfilamente de tubulind, care constituie fusul de diviziune. Acesta are ‘olul de a dirija deplasarea cromosomilor in cursul diviziunii IN.2.1.4. Ribosomii Ribosomii sunt organitele citoplasmatice implicate in_sintera proteinelor. Ei sunt constituiti din dou subunitaf, una mare de 60 mici de 40 S, care se unesc in prezena unei molecule de ARNm pentru & forma ribosomul activ (80S). Acesta confine situsuri, la nivelul cdrora se vor fixa moleculele de ARNt si enzimele implicate in sinteza protec 1112.2, CROMATINA Cromatina reprezint& modalitatea de organizare a materialulwi genetic in interfaza, Ea este alcituitd dintr-un ansamblu ce contine © moleculi de ADN asociata cu histone, mici cantititi de ARN gi proteine nechistonice. Aspectul cromatinei diferi in functie de modalitatea de examinare: microscop optic sau microscop electronic. 1I1.2.2.1. Aspectul eromatinei la microscopul optic Prin examinare la microscopul optic, in nuclew pot fi identificate doua tipuri de granule de cromatina, care diferd prin gradul de condensare Granulele mici, fine, care se coloreaza slab, reprezinté eucromatina, in timp ce corpusculii mai condensafi (cromocentri) care se coloreaz’ mai intens reprezint& hererocromatina, Deosebirite dintre eucromatin’ si heterocromatina nu sunt numai de ordin morfologic, ci gi de ordin biochimic gi functional area informafici genetice 29 Eucromatina este slab condensata, se coloreaz’ slab, se reph precoce Ia inceputal fazei S a interfazei, este bogatd in perechi de baze GC, confine o cantitate relativ mare de ADN nerepetitiv si proteine nehistonice si teprezinta partea activa genetic a cromatinei, Heterocromatina este puternic condensata, se coloreazs intens, are replicare tardiva Ia sfargitul fazei S, confine preponderent perechi de baze AT, confine mult ADN repetitiv i histone si reprezinté zonele inactive rrenetic ale fibrelor de cromatin§ (tabetu! 111.2.) Corelatia dintre structura si funefia cromatinei este complex, deoarece: in unele celule anumite pirfi cromosomice (gene) pot fi active; in tinyp ce fn alte celule, aceleasi structuri sunt inactive, fiind prezente sub forma de heterocromating icromatinel si heterocromatine! Tabelul 111.2. Caracteristicile Teterocromatina Caracteristich jeromatina Conensare Tin dispersaa Temic—condenea {cromocent) Catovare sa intensh FReplicaren Taza 5 preeose iarivl FActivategeneici [activa imaiivd Compociie chimiet fp. CG =pb. AT DN nerepeiiv | “ ADN repetiiv = proteine nehistonice | = proteine hstonice Heterocromatina poate fi diferentiatt in dou categorii + heterocromatina constiturivd — este prezentd ta toti indivizii specie’ si in toate celulele; ea constituie centromerul gi telomerele tuturor cromosomilor, satelifii si constrictiile secundare ale unor eromosomi, + heterocromatina facultativa ~ este prezenti la unele persoane, tunele celule gi/Sau in anumite perioade ale vie{ii; ea constin cromatina sexuala. 111.2.2.2, Cromatina sexualit Cromatina sexuali este reprezentatt de cromocentri, prezenti in nucleul celulelor interfazice, care au particularitati morfologice distincte in cehile feminine, respectiv masculine. Datoriti acestor diferente este posibila identificarea numarului de cromosomi sexuali si determinarca sexnlui genetic. Sexul genetic se formeazA in timpul fecundarit prin30 Compendiu de genetiea call asocierea gonosomilor ovulului (X) gi spermatozoidului (X sau Y). In mod rnormal sexul genetic este XX la femeie si XY la barbat. Cromatina sexualé diferd la femeie si barbat_nu nual prin morfologie, ci si prin mecanismele de aparijie. La femeie, eromatinia X reflects inactivarea unuia din cei doi cromosomi X, in timp ce ht birbat romatina Y reprezint& un segment al bratului lung al cromosomului Y, care este prezenti permanent sub forma de heterocromatin’, CROMATINA X in mod normal, cromatina X poate fi observata in nucleul tuturor celulelor unei persoane de sex feminin. Explicafia origin cromatinei X a fost data de Mary Lyon in 1961, eare a formulat mai multe ipoteze + la organismele feminine, unuf din cei doi cromosomi X se inactive prin heterocromatinizare; + inactivarea este precoce via{a embrionara), + inactivarea este definitiva gi se propaga clonal (daca intt-o celula sx inactivat unul din cei doi cromosomi X ~ mater sau patemn — acest va rine inact in toate eelulele derivate din celula respect ncheie ina lo-a zi de incepe in a 3-a zi gi + inactivarea este iudmplazoure (in unele celule se inuetivewra cromosomul X de origine mater’, in timp ee th ‘veuza cromosomul X de origine pated) astfel incat se poate firma c& organismele feminine conjin un mozaie celular, cave dilera prin originea cromosomului X activ (figura 11.3)" Aceste postulate nu sunt complet valabile deoarece: © uncle gene seapa inactivarii; ‘© inactivarea nu este intimplitoare, aspect dovedit in ewzul prezeutei anomaliilor structurale ale cromosomului X; cromosomice structurale neechilibrate (delejie, cromosoin —inclar isocromosom) se inactiveuza preferenjial eromosomul anormal, in timp ce in cazul existenfei unor translocafii reciproce echilibrate intre cromosonnul X gi un autosom se inactiveaza eromosomul X normal*; + inactivarea este definitiv’ doar in celulele somatice, in celulele lintei xgerminale cromosomul X inactiv se reactiveazii, ambii cromosomi X fiind Mozaie celular ~ prezenja in aceloyi organism a dou sau anai multe popula celulare xe dif prin anumitecaracteristici (de exemplu: numtar de eronosoni) eYez capitolul Variabiltatea genet Stocarea informatiei yenetice 31 1 adap ae Figura 111.3. Modelul inaetivirii intimpkitoare a eromosomului X M-~ mater (cromosomn alb); P — pater (cromosom cenusi); eromosom hagurat ~ cromosom inaetiv Explicatia aparitiei cromatinei X se bazeaza pe diferenfele de confinut genic intre eromosomii X gi Y. Cromosomul Y este un cromosom mic, sérav in eucromatina gi care confine pufine gene implicate in special in sextullizarea masculind In schimb, cromosomul X este un cromosom tijlociu, care confine numeroase gene implicate, atit in sexualizare (ieminind si masculind) cit si in producerea unor caractere fenotipice somatice, Astfel prin inactivarea unuia dintre cromosomii X se asigurd un echilibru de dozaj genic intre barbaji yi femei. Totusi, organisinele feminine au un mic avantaj determinat de faptul e& o serie de gene (mai mult de 16 gene) scapi inactivarii gi sunt prezente sub forma activa pe aunibii cromosomi X. “Mecanisnul inactivarit nu este complet elucidat, dar se cunoaste eel este controlat de un centra de inactivare (XIC—X inactivation center) localizat XqI3.2, care este fimetional doar pe cromosomul X inactiv, in regiunea centrului de inactivare a fost identificata gena Xist (X Inactive Specific Transcript) care asigura sinteza unor molecule de ARNm. Aceste molecule nu sunt tanslate in proteine, dar au rol func{ional, fixandu-se in jurul porfunilor dle eromosom X ee confin gene care trebuie inactivate, blocdind astfel accesul proieinelor implicate in realizarea funcfilor ADN-uli32 Compendiu de genetic® umand si medi jepistarea cromatinei X poate fi realizata in orice Din ratiuni de ordin tehnic este preferata analiza cromatinei X in celulcle mucoasei bucale sau in polimorfonuclearele neutrofile. in celulcle mucoasei bucale cromatina X este identificata sub forma unui corpscul intens condensat, localizat intranuclear, in apropierea sau lipit de membrana nuclear’, Aceasta formatiune este denumiti corpuseul Barr. Corpusculul Barr se coloreaza rosu-violaceu (bazofil) prin tratare ct colorant Cart (pe bazt de fucsind bazica). Dimensiunea corpuscululyi Barr este de 140,3 jum, iar forma sa este regulata (triunghiulara, plan convex’, semilunara, rotund ovalara) Teoretic, corpusculul Barr ar trebui s& fie prezent in toate cetulete mucoasei bucale a unei femei. Practic, el poate fi depistat doar in 20-40% dintre celule, datorita existengei de celule in care ambi eromosomi X sunt activi, prezentei de cehule in care unul dintre cromosomii X lipseste imonosomie X) prezentei de celule cu defecte de colorare, precum si a climinaii din calcul a celulelor in care corpusculul apare localizat central datorita posibile’ confuzii cu mucteohul sau alfi cromocentri nespecitici Numérul de corpusculi Barr prezenti intr-o_celuli depinde umirul de cromosomi X ai organismului respectiv. in condifii normale, femeile au un singur corpuscul Barr, in timp ce barbafii mu au niciunul Formula de calcul folositi pentru stabilirea numarului de corpuscili Barr este urmatoarea! in conditii patologice, corpusculul Barr poate lipsi ta femeie sau este prezent la birbat. Corelatia dintre numfrul de corpuseuli Rare si formula cromosomica este prezentati in tabelul 13, jin prezenja unor anomalii cromosomice de structurale cromosomului X, dimensiunea corpusculului Barr poate fi modificats Astfel in cazul unor deletii, cromosomi inelari sau isocromosomi X de brat scurt, corpusculul Barr are o dimensiune cle circa 0,7-0,8 jum. in schimb, in prezenfa unui isocromosom X de bra lung, dimensiunea corpusculului Bart este de aproximativ 1,2 Testul cromatinei X este folosit in practica medical pentru depistarea sexului genetic sau pentru diagnosticul unor aneuploid ale cromosomuui X Numarul de corpusculi Barr = numirul de cromosomi X - ® ci capitol Varabilitateagenetick 33 rapidditarea Avantajele wiiliziriitestului Barr sunt determinate cefectnatii, costil redus $i dotarea tehnica minimal: Pabelul 111.3. Corelaia intre numArul de corpusculi Barr si formula cromosomica Numir | Formuli cromosomick corpusculi feminind Barr GEXV — havbat normal 0 | 48,X—_monosomie X, care determin’ sindrormul Tumer XY — trisomie XXY, care 1 “46,XX ~ femeie normala determina sindromul Klinefelter - ae ARXXXY 0 2 ‘47, XXX ~ trisomie X, care 49.XXXXY 4 49,.XXXXX_ {iile practice ale testului Barr sunt inserate in continuare Depistarea prenatalia sexului genetic al embrionului se face p analiza eromatinei X in amniocite. in cazul unui cuplu in care tatal este sindtos, iar mama este heterozigota, purtitoare a unei mutafii recesive a unei gene localizate pe cromosomul X, stabilirea prenatal a sexului genetic al copilului este importanta deoareee permite estimarea riscului embrionului de a prezenta afeciunea respectivas in cazul in care testul eromatinei X este pozifiv, embrionul este de sex feminin, iar riseul acestuia de a fi afectat este 0, deoarece toate fetele moslenese cromosomul X normal al tatilui. in schimb, testul romatinei X este megariv, embrionul este de sex mascutlin, iar riscul de a fi afectat este de 50%, deoarece jumitate dintre baiofi_mogtenese cromosomul X matern anormal Stabilirea sexului genetic la now-nascutii cu ambivalenta organclor genitale externe. intt-o serie de afectiuni, denumite stiri imersexuale, bolnavii prezint& caractere sexuale atit feminine, cit gi masculine, in acest az, aspectul organelor genitale este ambiguy, find prezente un penoclitoris si un labiascrot. in aceste conditii devine inposibila stabilirea sexului civil pe baza analizei organclor genitale exteme. Prin efectuarea testului Barr la nou-nfscufii eu stiri intersexuale se stabileste concordanja intre sexul genetic si sexul civil, ceea ce va asigura34__Compendiu de genetied umana si medicakt copilului o dezvoltare psihocomportamentala corespunzitoar cate face part, Memtificarea anomaliilor cromosomului X. Btectuaren testului Barr este necesard la persoanele ce prezinti semne de disgenezie gonadica, indusi de aneuploidii ale cromosomului X. © lao femeie cu talie micd, amenoree primari (absenfa ciclurilor mensteuale) si caractere sexuale secundare feminine slab dezvoltate (pilozitate sexuala redust, dezvoltare anormal a glandelor mamare, organe genitale externe de aspect infantil) testul eromatinei X poste fi negatiy, aspect concordant cu prezenia unci monosomié X (prezenta unui singur gonosom); ast testul cromatinei X este util in stabili diagnosticului de sindrom Turner, + la un barbat cu talie inal, testiculi mici, masculine slab dezvoltate (pilozitate sexual redusi, musculatur dezvoltati, voce inaltd) si ginecomastie (prezenja de glande mamare dezvoltate la un barbat) testul Barr poate fi pozifiv, aspect concordant cu prezenta unei trisomii XXY (prezenga a trei gonosomi) astiel testul cromatinei X este util in stabilirea diagnosticului de sindrom Klinefelter™ in medicina legalé wstul Bart este aplicat pentru depistarca sexului genetic al unor fragmente de esuturi (fire de pit, cclule descuamate, pete de singe ctc.). sexului din wactere sexuale secuuulare CROMATINA Y Cromatina ¥ reprezinta aspectul interfazic al cetor 2/5 distale ale braqului lung al eromosomului ¥. La acest nivel este prezent un seginent de heterocromatina intens fluorescent’, ‘Cromatina Y poate fi evidengiata in celule prelevate de la © petsaxna de sex masculin, prin colorajie cu diferifi Muorocromi si exianinare microscopicd in lumind ultraviolet. Deoarece segmentul distal al brafulai Jung al cromosomului Y se coloreaza intens Muorescent, eromatina Y ¢ thumitt si corpuscul PB, Corpusculul F este situat intranuclear, iar snasimnea medi¢ este 0.25 jun. ‘Numi de corpusculi F este egal eu numarul eromosomilor Y. Lt femei, indiferent de numfrul de cromosomi X nu existi nici un corpuse F. La barbajii normali (46,XY) exisia un singur corpuscul F, situajie ve ® Disgenezie gonudic’ —deavollare anormala a gonalelor » jn cazul stitilorintersexuae gi disgenezilor gouadice aplicatea testului Bare Kcbuie urmati obligatoriu de efectuarea analizes cromoso Stocarea informatie’ gen _ 35. este prezenta gi Ta indivizii eu formule eromosomice anormale de tipul: 47,XXY. 48,XXXY sau 49,.XXXXY. La persoanele cu doi cromosomi Y, formuli cromosomicd 47,XYY sau 48,XXYY, existi doi corpusculi de ‘cromiatina Y M11.2.2.3. Structura supramoleculari a cromatinet Analiza cromatinei la microscopul electronic a relevat e& aceasta este organizatd. inte-un sistem complex ierarhizat de fibre, Astfel, se realizeaz’ "compactarea” moleculelor lungi de ADN in spafial nuctear, care are un diametru de 10 jm, Aceast@ compactare este astfel realizati incit _molecula de ADN rmane accesibili proteinelor implicate in transcriptie si replicare, Organizarea cromatinei este similara a toate cucariotele, aspect care este susfinut gi de faptul c& structura._genelor histonclor constituie una din caracteristicile cele mai bine conservate pe parcursul evolutiei speciitor Unitaiea structurala de bazi a cromatinei_este _nucleosomul. Nucleosomul este un complex de ADN gi histone (figura 111.4). Fiecare 1e un miez proteie, alcatuit din 8 molecule de histone, cate dou’ molecule din clasele H2A, 112B, H3 gi H4. In jurul acestui miez, 0 seeven{a de ADN, aledtuita din 146 pb se spiralizeaza, realizand o turd si ‘tei sferturi, Doi nucleosomi invecinafi sunt conectafi printr-un segment de ADN liber, de circa 50-60 pb. Fibra cu nucleosomi are un diametru de 11 nn, Aceasta spiralizare asigurd o impachetare a ADN-ului de circa 10 or. Mecanismul de formare a nucleosomilor nu este complet cunoscut. Un aspect sigur este acela ci nucleosomii nu sunt structuri rigide, deoarece funcjile ADN-ului necesité accesul_unor proteine reglatoare ta nivelul -venjelor de ADN din structura nucleosomului Urmatorul nivel de organizare a materialului genetic apare prin spiralizarea filamentului cu nucleosomi, rezultind solenoidal. Fiecare pas al spiralei solenoidului conjine 6 nucleosomi, Menjinerea asamblavii nucleosomilor in solenoid este asiguraté de histone din clasa Hl. Diametrul solenoidului este de circa de 30 nm, Prin aceasti noua spiralizare se asigura ‘o compactare de 5 ori a fibrei cu nucleosomi. Solenoidul nu are o siructura omogend, deoarece zonele spiralate slterneaza aparent neregulat cu zone nespiralate, unde se pot fixa proteinele reglatoate. AL treilea nivel de organizare rezulti prin plierea fibrei de cromatina in bucle laterale, care constituie domenii cromosomice cu swutonomie funefionala (de replicate si transeriptie). Buclele au Iungime care variaza in domeniut 10-90 kb ucleosom cont36 Compendin de genetici umand si medicals 80 Mb de RO Mi de ‘ADNADN) mm Cromatide surort oa Centromer 8 pee ae 2am 600 nm as r ak LENS etn 09m secs > einer ; Fibrede Ss XK ~ pliate in bucle SE v nuclease tera = | (os) 0m Stem then Fibra decromating Filament cx nuclensomi Figura 111.4, Modalitatea de organiz: joleculari a ADN. Stabilizarea structurii este asigurati de un "schelet", format din proteine acide (nchistonice) pe care se fixeaza bazele bucletor laterale de cromatina. Aceste puncte de fixare sunt specifice, constituind bara dispozitiei eucromatine: gi heterocromatinei. Morfologia acestui schelet proteic este identica cu cea a cromosomului metafazic. Numanul de puncte de fixare al buclelor diferi de la 0 regiune cromosomica la alta, Astfel, in regiunile bogate in pb AT (regiuni de heterocromatina, inactiva genetic) numarul de punete de fixare este mare, in timp ce in regiunile bogate in pb CG (regiuni de eucromatina, activa genetic) fixarea este mult mai lax’, aspect care este probabil corelat ct facilitatea de actiune a factorilor proteici reglatori ce intervin in teplicare si transcriptie. Diametrul fibrei de cromatin’ pliata in bucle taterale este de aproximativ 300 nm, iar gradul de compactare este de 10 ori ceputul profazei, prin spiralizarea si condensarea fibrelor de cromatins pliatt in bucle laterale rezulta cromatidele cromosomilor Condensarea acesteia continua pe parcursul primelor etape de diviriune. 31 ‘atingind in metafazi 0 grosime de 700 nm, concordant’ cu de compactare a fibtei de cromatina. Prin aceste spiraliziri si condensfri succesive, molecula de ADN este compactata de circa 10000 de ori, ceea ce permite un control optim al ‘expresiei genelor si favorizeazA distributia corects a materialului genetic in dliviziune. 11.2.3. CROMOSOMIT UMANI Cromosomii_asigurli transmitereainformatici ereditare in succesitmea generator de celule si organisme, Comportamentul lor in timpul meiozei sta la baza legilor ui Mendel, inr organizarea lor permite realizarea funcfilor ADN-ului, precum transcriptia si replicarea, Identificarea numtrului de eromosomi, caracteristic speciei wmane, a fost ficuts de Tjio si Levan (1956) care au stabilit c& celulele somatice au 46 de cromosomi ploririle citogenctice reprezinti o metod’ important de diagnostic in medicina clinict, pentru evaluarea etiologiei nor sindroame plorimatformative, debilititi_ mintale, tuburdri de sexualizare si reproducere, cancer, generate de prezenfa unor anomalii cromosomice. Celulele somatice umane contin 46 ce cromosomi, grupati in 23 de petechi, Acesti cromosomi constituie un set diploid (2n) de cromosomi Din cele 23 de perechi 22 sunt identice la cele dowd sexe, reprezentind autosomii, in timp ce 0 pereche este diferita, reprezentind gonosomii sau cromosomii sextiali, care asigur® determinismul sexual. La femeie perechea de gonosomi este XX, in timp ce la harbat aceasta este XY. Fiecare gamet (ovulul si spermatozoidul) contine doar jumitate din cromosomii unei celule somatice, respectiv un set complet haploid de 23 cromosomi diferifi. Ovulul are 22 de autosomi si un eromosom X, in timp ce spermatozoidul confine 22 de autosomi, gonosomul fiind X sau Y. Prin fecundarea ovulului de cétre spermatozoid, rezulta zigotul, prima celult a ‘um nou organism, totodata refticéndu-se setul diploid de cromosomi. Cromosomii reprezinti: modalitatea de organizare a materialului genetic in cursul diviziunii, Ei se formeazi la inceputul profazei, prin spiralizarea si condensarea fibrei de cromatind. Prin aceast8 condlensare se realizeaz’ o compactare de 20 de ori a materialului genetic. 11.2.3.1. Morfologia cromosomilor umani. Morfologia cromasomilor este cel mai uyor de analizat in ?? jn aceasta faz8 eromosomii ajung Ia condensarea maxims, sunt merafa © Metafza— a dona clap a divizinni ceblarebine individualiza(i gi se glsese in acelagi plan, la nivelul placii ceuntoriat. Cromosomul metajazic (figura ILS.) este aleituit din dowd elemente longitudinale, numite cromatide, identice ea marime gi forma surori") unite int-o regiune mai slab colorata mumitd centromer. Orice cromosom are trei elemente caracteristice: cemromerul, telomerele 5i secvengele cu replicare autonoma, fara de care cromusoxnul respeetiv nu poate funcfiona normal. in zona centromerului poate fi evidentiata o in nunitd constriefie primara Cromatide ‘cromanide tare cromusumiea | Ceniromer Mel Figu wie Submetacentrie Acrocentrie IILS. Morfologia diferitelor tipuri de ere Centromerul imparte eromatidele in doud brafe, eyale sau inevale notate convenfional cu "p"- braful scurt gi “g” -brajul lung’? Poziia centromerului poate fi + mediana, la cromosomii metacentrici (M); « submediand, la cromosomii submetacentrici (SM); + excentried, la cromosomii acrocentrici (A), Prezenfa centromerului este esenfiali pentru deplasarea ccomosomilor in cursul diviziunii celulei, Cromosomii lipsifi de centromer cromosomi acentrici ~ nu se pot ataa la fbrele fusului de diviziune i ajung in nueleul celulelor fice » p—abreviere de la “peu” (Tne) abvevite de la “gueve™ (Fe. cow) '"cromosomik sceisi eZultd prin crossing-over inegal in cazul inversihoe (vee pts Variabiitaten genetied) formatici genetice 39 a sfirgitul profazei, in regiunea centromerica a fiectrei eromatide este sintetizald o structurd proteied specializata numita kinetocor, De ta nivelul fiecirui kinetocor emerg o serie de microtubuli_ kinetocorici proteine contractile - prin intermediul carora cromosomul se fixeazd pe icrotubulii polari ee fae parte din fusul de diviziune. in cursul anafazei,, contractia microtubulilor kinetocoriei asigura wacjiunea eromesomnilor monocromatidient spre poli fusului de diviziune.”* Complexul ADN —centromerie-kinetocor, —constituit din heterocromatina centromeric (ADN crsatelit) kinetocor si proteinele asociate reprezinth motorul mecano-chimic al deplasirii cromosomilor in cursul diviziunii, Mutafiile in’ genele rispunzatoare de formarea centromerului sia proteinelor kinetocorilor due la erori de diviziune (nedisjune{ii sau intérzieri anafazice) Parqile terminale ale cromatidelor sunt denumite telomere, ‘onfin ADN si proteine gi au tret fun esenfiale: + mengin integritatea cromosomitor —in absenta proteinelor ce inconjura secventele telomerive, capetele cromosomice sunt foarte “lipicioase” si au tendinja de a se ataga la alte seevenfe cromosomice, determindnd rearanjamente eromosomice (translocafii complexe); elon «© intervin in replicarea secvenselor de ADN terminal ~ in absenga telomerelor ADN-u! nu se replica, fiind blocat ciclul celular”; © contribuie fa atasarea cromosomilor ta membrana nucleara in cursul interface ADN-ul din zonele telomerice ale fiecirui cromosom confine 10,000-20,000 de repetitt in tandem ale unei secvenfe hexanucteotidice, S'-TTAGGG-3", Replicarea telomerelor este diferitt de replicarea Celorlalte regiuni cromosomice, fiind asigurata de o ribonucleoproteaza, nnumita telomerazd, Enzima este activa fn celulele embrionare, in celulele compartimentuluiproliferativ al organismului (maduva_osoast hhematogens, stratul bazal al epitelilor) si in celulele eanceroase’” dar nu si in majoritatea celulelor somatice. in absenfa sa, procesul de replicare al ADN-ului telomeric este complet doar pe una din catene, in timp ce ceulalld catend se scurteaza cu céteva repetiii hexanueleotidice la fiecare diviziune. Existenfa acestui mecanism de replicare poate explica partial durata limitatd a viefii majoritifi celulelor somatice > nafa — eia etapa diviziunit "in celle eanceroase activilatea telomertzicd constituie un marker de prognostic, © setvitate creseutt find asucinl CU 6 agresivitate eescutd a neoplazici40 Compendin de genetic# umani si medicals Tdentificarea genei telomerazei deschide perspective terapici genetice, prin producerea de medicamente anticanceroase cu ol de inhibitor al telomerazei, combaterea bolilor degenerative asociate cn senescenfa sau prin folosirea enzimei in transplanturile de organe pentru a stimula cresterea celular. La eucariote, replicarea ADN-ului unui cromosom incepe din mai multe puncte concomitent. Replicarea debutea7’ din anumite regivni ceromosomice, care au o secven{’ de ADN identicd, numite secvente de replicare autonomé (ARS autonomously replicating sequence). ‘ces secvente sunt bogate in perechi de baze AT si au o lungime mica, de circa 50 pb. Toate aceste secvenfe au un miez activ, conservat in curst! evohutiei, inconjurat de céteva copii imperfecte ale acestuia, care sunt inactive Uni cromosomi: au elemente morfologice particulare, cum sunt constritiile secundare, satelifii sau situsurile fragile, Constrictiile secundare sunt regiuni cromosomice relativ slab condensate si care, implicit, se coloreaza mai slab. Aceste tip de constrict secundare sunt localizate pericentromeric, pe bratul lung al unor cromosomi, precum cromosomii 1, 9 si 16. Un alt tip de constrictie secundari poate fi identificatt pe cromosomii acrocentrici, cénd acestia prezintasatclifi. in acest az, constrictia secundard separ® sateitii de cextremitatea brafelor seurte ale cromosomuhii Satelifii sunt mici mase de heterocromatina localizate in continuarea brafelor scurte ale cromosomilor acrocentrici, cu exceplin cromosomului Y. La nivelul satelitilor sunt localizate copii multiple ale unor gene ce codifich ARN ribosomal, find numite si regina organizatoare ale mucleolilor (NOR), Situsurile fragile reprezints regiuni cromosomice la nivelul cffora au fost identificate cu o frecvenf’ crescutt rupturi cromosomice. Aceste situsuri pot fi evidenfiate prin tratamente speciale (folosirea unui medin de cultura sirac in clemente esentiale sau a unor substante care modifica replicarea ADN-ului etc.) si uneori pot fi asociate cu boli specifice (de exemplu situsul FRAXA de pe cromosomul X este asociat ctt 0 fort de retard mental, caracteristicd sindromului X fragil). 1.2.3.2. Metode de studiu al cromosomilor umani Studiul eromosomilor uman fundamentale: + obtinerea de celule in diviziune: + blocarea mitozel in metafaza sau prometafazts se bazeazi pe tei principit Stocarea informatie 4 vbtinerea preparatelor cromosomice si analiza lor Ta microscop. Celule in diviziune pot fi obfinute prin: biopsia {esuturilor care se livid activ (maduva osoasé hematogent, gonade, tumori) sau prin culfuri de jesuturi de scurté duraté (limfocite T din singele periferic, maduv’ ‘osoasi hematogend) sau de hinga durata (fibroblast din {esut conjunctiv, celule din lichidul armniotic, din vilozitatile coriale gi tumori solide). Pentru studiul de rutiné al cromosomilor umani se utilizeazt culturile de limfocite, deoarece singele este usor de prelevat, culturile urea mumai 3 zile, pot fi stimulate pentru obfinerea unui indice mitotic crescut $1 mu necesith dotiri speciale. Stimularea diviziunitor celulare se face cw substanfe mitogene, in cazul limfocitelor T, fiind preferata fitohemaghutinina, Blocarea diviziunilor intr-0 etapa in care cromosomii sunt bictomatidieni (profaz8, prometafaz sau metafazi) se face utilizind substanfe staimokinetice, precum colchicina si derivati ci, care inhibi formarea fusului de diviziune. Prin blocarea mitozei in profazi saw prometafizi se obfin cromosomi mai putin condensafi gi se pot evidentia dtalii de Structura Obtinerea tinor preparate in care cromosomit sunt dispusi in acelagi plan, 1a mica distant’ unul de altul, ir8 alterari morfologice, se realizeaza prin + hipotonicare determin dilatarea_celulelor i dispersarea cromosomitor; se utilizeaz’ variate solufii hipotone (KCI, ser bovin fetal, citrat de sodiu); © fixarea celulelor - intrerupe brusc activitatea vitals, pistrand morfologia celulelor; se realizeaz’ cu un amestec metanol:acid acetic acial 3:1 viv; se fac mai multe fixati (2-3) pe durate diferite de timp pentru a obfine cromosomi de calitate ct mai bun + cratarea suspensiei celulare fixate pe 0 lami de microscopie asigu ‘lispunerea cromosomilor in acelagi plan si_accentueaza dispersia produsi prin hipotonizare, rezultind preparate definitive, + colorarea ~ dup’ efectuarea preparatelor cromosomice, acestea sunt colorate cu coloranfi bazici (Sohutie Giemsa), in cazul utilizarit unui ‘marcaj cromosomic inaintea colorarii se aplicd tratamentul de marcare 8 cromosomilor; + examinarea la microscop ~ se aleg metafazele cu cromosomi bine dispersafi, contractagi si net conturafiumani s ny nalizk directa la m optic este posibili: aprecierca cantitativa (numeric) si calitativa (morfologica) a cromosomilor, ceca ce permite depistarea unor anomalii de numar sau de structura cromosomilor. Numarul de metafaze analizate este variabil in prezenta unui preparat cromosomic normal satt a unei anomalii numerice ono, suficient® analiza unui numar de 16-20 metafaze clone celulare (mozaie cromosomic) impune analiza unui numa sporit de metafaze (minimum 30) pentru aprecierea cat mai corecté a procentajului fiecarei lini. Pentru analiza detaliata a cromosomilor, cea n este fotografierea unor metafaze, decuparea cromosomilor ji realizurea cariotipului Cariotipul seprezint dispunerea sistematizata, in perechi de omologi, a cromosomilor fotografiafi si decupafi ai unci singure celule, pe baza lungimii, pozitici centromerului sau altor criterii morfologice, procis codificate prin standarde internationale. La ora actuala exist sisteme performante, asistate de computer, care permit realizarea directa a catiotipului, fri a fi necesard fotogratierea si decuparea cromusomilor, cceea ce reduce timpul de lucru gi creste eficienta analizei, 12.3 in cazul unei colorajii uniforme a cromosomilor (tehnic’ de xgeneraia 1) identificarea cromosomilor umani se face pe baza unor criteri morfologice cantitative (lungimea cromosomului gi pozitia centromerului) si calitative (constricfii secundare, sateliti). Crteriile de identificare au fost Codificate cu ocazia conferinjelor de standardiza international de identificare si nomenelatura (ISCN). Criteriile morfologice de identificare sunt de dou tiputi cantitative si calitative. Criteriile cantitative sunt reprezentate de: lungimea cromosomilor i pozitia centromerului, Pe baza lungimii cromosomii urnani se impart in ‘mari, mijlocii gi mici, Pozifia centromerului se determina folosind indicele centromeric (Ic) care este raportul procentual dintre lungimea braqulu scurt si lungimea total a cromosomului, Astlel, cromosomii se clasitica in metacentrici (IC= 46-49) submetacentrici (\C= 26-45) si acrocentrici (C= 17-30), Criteriile calitative de satelifi si consivicpite secundare. Satelgit pot in bratelo cromosomilor acrocentrici din grupele D (13, 14, 15) si G QI si Compendiu de xxistenja mai multor Clasificarea $i identificarea cromosomilor umani nte-un sistem int_reprezenta Inifi uneori in prelun ccurte ale ), eu 4B excepfia cromosomului Y. Numirul de cromosomi cu satel si marimea acestora variazd de la o persoand la alta, constituind elemente ale polimortismuluicromosomilor umani Constrieile secundare sunt segmente eromosomice despiralizat slab colorate, prezente in regiunea juxtacentromerica a brafului lung al cromosomilar 1, 9 si 16, $i mai rar pe alficromosom Folosind criterii cantitative, pot fi identificate perechile de cromosomi omologi (cromosomi identici ca form’ si mirime, dar cu origine diferit8: unul mater gi altul patern) care se clasificd in 7 geupe notate cu majuscule de la A la G (tabelul ILL.4.). Pabelul 1114, Clasificarea eromosor centromerului ras EI6 F920 has [Cex PEITA8 : D315 G222¥ | Pozifia centromerulul submetacentrici Ientificarea cromosomilor pe baza criteriilor cantitative este Uificila, cu exceptia eromosomilor din grupele A si E. Determinarea purametilor cantitativi prin misuritori este susceptibila de erori, iar valorile objinute sunt influenfate de gradul de condensare al eromosomilor oinologi Sistema internayional de standardizare si nomenclaturé - ISCN - stabileste simbolurile utilizate pentru descrierea cromosomilor normali si a anomaliilor cromosomice, precum gi modul practic de repre formulare al eariotipulu ‘Conjinutul de informatii cuprins in cariotip se red astfel: mai intdi se noteazd numdrul total de eromosomi (autosomi + gonosomi) urmat, clupao virgula, de eromosomii sexuali. De exemplu: + 46,XX ~ catiotip normal, sex genetic feminin (figura I11.6..); + 46,XY - catiotip normal, sex genetic masculin (figura 1IL7.); 111.2,3.4. Tehnici de analizé cromosomicit Tehnicile de analizi cromosomied pot fi imparfite in patra generat: = tehnici de generajia a ba * Iehnici de generafia a U-a— asigur’ objinerea unui marcaj eromosomie asigurd colorarea uniforma a cromosomilor;44 Compendin de genetic umana si med Lid eno (Lost Wu a Hoa) Mis Uae (Poa aS t( ra 116, Cariotip 46,XX cu mareaj G HOG a GCE sd AR RAK TS fb RA Ad RR ak a8 1a 0. igura 111.7. Cariotip 46,XY eu mareaj G XX AB ap «© tehnici de generafia a II1-a — asigurd obtinerea unui marcaj cromosomic de inaltd rezoluie pe cromosomi prometafazici sau profazici; © tehnici de generatia a 1V-a ~ de citogenetic’ moleculard si de analiza computerizati a cromosomilor 11.2.3.4.1. Tebni ‘Aceste tchnici asigur’d colorarea_uniforma a cromosomilor Folosind colorarea uniforms a eromosomilor este posibilt identificarea le de generafia a L-a. snafiel genetice ‘anomaliilor cromosomice numerice, iar eromosomii pot grupe cromosomice. Tehnicile de acest tip au unele dezavants(e: ‘+ nw identified precis cromosomii si perechile de cromosomi omologi; ‘© nu permit identificarea anomaliilor de structura ale cromosomilor. m1. entificaren precisa fiecBrsi_cromosom metafazie_impune aplicarea de tehnici de marcaj cromosomic, care evidenfiazd de-a lungul fiecarai cromosom a unei altemanfe de zone clare (necolorate) si zone intunecate (colorate) dispuse transversal pe cromatide Banda este wn segment cromosomic distinct, care se deoscbeste de henzile adiacente prin intensitatea coloratiei, Seevenja acestor benzi constituie 0 caracteristicd de specie, fiind aceeasi in toate celulele unui ‘organism gi la tofiindivizit normal ai specie Unele benzi sunt net conturate si reprezintt, aldturi de centromer si telomere, elemente importante entra identificarea unui cromosom. Acesteaconstituie repere cromosomice si delimiteazi in lungul cromosomului mai multe regiuni. Marcajul in benzi permite identificarea precisa fiecanvi cromosom, deanrece dispozitia henzilor reflecta structura intern a cromosomilor (alterna. regiuinilor de eucromatina gi heterocromatina). De asemenea, folosind marcajul in benzi este posibili " gruparea cromasomilor in perechi de omologi si identificarea anomaliilor cromosomice numerice sau structurale, Tehnicile de marcaj cromasomic se lasificd in: marcaje generalizate (mareaj Q, G si R) (figura 118.) 51 marcaje Tocalizate (marcaj C, T, NOR ete.) Marcajul Q consti in benzi vizibile prin colorare cu quinacrina alt fluorocrom) si examinare la microscop cu UY. Benzile Q poritive sunt fluorescente (Gtrilucitoare) iar cele negative sunt intunecate Marcajul G ~ se obfine printr-o denaturare chimic& (acizi, baze, enzime proteolitice sau solufii saline concentrate) Stocarca i _45 joar pe 2. Tehnicile de generatia a 11-2 Brat scurt ) — Centromer rat una (a) — pens! @ eau Figura 1118. ComparatieComp 3 car solutie G corespund regiunilor de heterocromatiné bogate in perechi de baze A-T Marcajul R se objine prin denaturarea termicd a ADN i colorare ew solujie Giemsa sau cu acridin orange, Benzile R au dispozifie inversi (/everse) benzilor Q si G. Benzile R intens colorate (pozitive) sunt echivalente benzilor mai slab colorate objinute prin tehnicile Q gi G gi corespund regiunilor de ‘eueromuting, bogate in perechi de baze G-C (figura IIL 8.) ‘Marcajul C evidenjiaza beni localizate in regiunea centron timp ce marcajul T deceleazd benzi localizate in regiunile telomerice Marcajul NOR eviden|iazi satelitii cromosomilor acrocentrici, care conjin copii multiple ale ARN-ului ribosomal, asociate cu regiunile organizatoare ale nucleolului in interta Conferin{a de standardizare i nomenclaturd a cromosomilor unani de la Paris (1971) a stabilit o reprezentare di metalazici pe baza tiputilor de marcaj Q, R, G yi C, care cuprinde 322 benzi per set haploid (figura 111.9.). Numarul de benzi observate in metalazi, end cromosomii sunt putemic condensali, este de maximunt 400 - 500 benzi/getiom (cei 22 de autosomi si cromosomnii X gi Y) 11.23.43. Tehnici de generagia a Ia Tehnicile de generajia a Ml-a asigurd un mareaj a eromosomilor din celule a caror diviziune a fost blocatd in prometafuza sau profaza Avantajul acestor tehnici speciale de inalta rezolugie consta in objineren de preparate cu cromosomi mai pujin condensali, care oferd posibilitates observarii unui numar sporit de benzi. in acest caz o banda metafaziea, obfinula prin metoda standard, este separata in mai multe subbenzi, a canoe evidengiere devine mai uyoara odata cu alungirea cromosomului in raport cu. perioada 4 blocarea diviziunii rezoluia marcajului este diferitd, prin evidenfierca unui nu benzi. in prometafaz4 numarul de benzi observate creste la 800-900, in timp ce analiza cromosomilor profazici poate evidentia 1500 benzilgenon Metodele de inalté rezolufie sunt utile pentru identificarea unor anomalii de structurd de mici dimensiuni (translocafii, deletii minore, uplicatii, situsuri fragile). Ele au importanfa in stabilirea pozitiei yenelor pe cromosomi gi permit corelajii precise intre modificarile cromosomice inore gi unele aspecte elinice prezente la unii pacient in practicd, marcajele de inalté rezolujie sunt aplicate in ea7ul in eae examenul citogenctic de rutin’ (marcaj metafuzic G sau R) evidentiaza 0 anomalie eromosomicd structurala sau aspectul clinical pacientului suycrewt existonta vnei anomalii eromosomnice structurale de miei dimensiun amatic’ a eromosomnilor wr marie de 47 benzilor cromosomice (mareaj G) 111.2.3.4.4. Tehnici de generagia a 1V-a Tehnicile de generajia a IV-a sunt tehniei de citogenctica tmvleculard care permit analica cromosomicd prin citometrie in flux (llowcitometsia) si hibridare fluorescensd in situ (FISH - Fluorescence in siau hybridization $i chromosomal painting) Flowcitomerria permite analiza modificisilor complexe ale cariotipului aparute in cancer, fracfionarea fizicd a eromosomilor si erearea tuior "biblioteei" eromosomice.48 Technica permite a Gl inregistrare AD al cromosomilor care trec in flux continu printr-o razA laser emis de wn ‘ACS (fluorescence activated cell sorter - sortator celular activat fluorescent) cu o viteza de 2000 cromosomi /secunda Examinarea flowcitometric’ permite identificarea_sexului persoanelor, detectia aneuploidiilor si aprecierea variatiilor cromosomilor in heteromortisme. Citometria in flux mu furnizeaza informatii individuale referitonre Ia cromosomi, dar permite o estimare precisa frecventei diferenfelor cromosomice. in cazul prezenfei a doi cromosomi derivativi, re7ultafi printr-o translocalie reciproca, citometria in flux releva. dou’ spoturi noi prezente in zone in care in mod normal nu exist& nimic. Alte elemente care pot fi remarcate sunt: prezenta unor markeri eromosomici si delefiile de dimensiuni reduse. Avantajele metodei sunt: rapiditatea, reproductibilitatea, precizia gi aplicabilitatea la toate tipurile de culturi celular, Dezavantajele metodei sunt legate de posibilitatea suprapumerii spotului unui cromosom derivat peste spotul unui cromosom normal, cost ridicat si tehnicitatea crescut. Hibridarea fluorescentii in situ (FISH) se bazeari pe realizarea mei hibridari intre 0 secventa specifica din ADN-ul cromosomului analizat (ADN {inta) si 0 sonda de ADN. Detectia hibridarii poate fi indirecta, cand sondete contin nucleotide modificate chimic (biotina, digoxigenina) | te atagat un ligand fluorescent, precum avidina sau directé, cAnd sunt folosite snnde nucleatidice marcate cu fluorocromi (figura 111.10.) Sondele moleculare au specificiaidiferite (HguraIN.11.): + pentru intreg cromosomul sau un braf cromosomic, care va apirea colorat distinct de ceilal{i cromosomi (tebnica de “pictare” a ‘cromosomitor — eng. “chromosome painting”); * pentru seevenfele de ADN centromeric — permit evidenticrea ‘eromosomulii respectiv in nuclei interfazici (de exempta, in trisomii vor fi evidentiate trei semnale fluorescente); + sonde specifice unui focus din structura unui cromosom ~ permite evidentierea unor deletii (va fi vizualizat un semnal de hibridare vnc, specific locusutui studiat, = sonde multi-locus - evidentiaz’ mai multi loci din structura unui cromosom, Rezolujia tehnicii FISH este foarte inalt3, eeea ce permite evidentierea unor anomalii cromosomice submicroscopice. in cazul wmti Stocarea informatiei genetice 9 “areay metafazie (400-500 benzi per genom haploid) rezolujia metodei este de 5-10 Mb (0 band are intre 5 si 10 mitioane de perechi de baze) in timp ce analiza cromosomilor prometafazici (900 benzi per genom) are o revolutie de ordinul a 3-5 Mb. Comparativ cu acestea, tehnicile de citogenetica moleculara coboara aceasta limiti In 10 - 1000 de kilobaze, ceea ce asigur’ detectia unor microdeletii sau microduplicafii cromosomice “invisible” eu celelalte metode. Mareaj si G = denaturare : < po Tiny trie He 1 \ Mu? ' Detectare direct at Les _/ Evaluare microscopica denaturare molecula biotina fluorescent ayidind oo Zon Figura 111.10. Prineipiul bib Auorescente in situ (FISH) Alegerea sondelor moleculare si a “yintei" (cromosom metafazic, nuclew interfazic, fibr’ de cromatina deconclensatd) respectiv a celulelor ilizate (fetale, somatice, tumorale, gameti) depinde de scopul analizei, determinat de o situafie clinic& dati. Multitudinea sondelor, fintelor si celulelor studinte asigur’ tehnicitor de citogenetica molecular’ o targa aplicafie practica, in diagnostic si cetcetare__ Compendiu de genetics um oo A J A 8 ic Figura 111.11. Tipuri de sonde folosi 1 ‘A ~ sonda pentru intreg cromosomul; B ~ sonda specified unui bra}; ‘C—sonda centromerict; D — Sond specified unui locus, E—sonda multilocus ISH. sunt determinate de timpul scurt uecesar i, posibilitatea detectiei cromosomilor interfazici si precizia metodei. Datoriti timpului scurt de efectuare sia. posibili cromosomilor interfuzic, tehnica FISH are aplicatii deosebite in citogenetic prenatal, permitiind objinerea unor rezultate definitive in 2-3 zile, comparativ aproximativ 3 siptimaini necesare efectuarii unui eariotip prenatal Dezavantajele tehnicii FISH sunt determinate de gradul inalt de tehnicitate gi de costul ridicat al aparaturii gi sondelor. in ultimii ani au fost introduse tehnici noi de citogenetie’ moleculara, Alte tehnici de citogeneticd moleculara sunt SKY si CGH, Cariotiparea spectral (SKY —~ Spectral Karyotyping) toloseste cinei sonde diferite, 0 cameri video pentru preluarea imaginilor si programe de prelucrare a imaginilor recepjionate, astfel ca in final fiecare Cromosom apare colorat specific, permigind recumoasterea rapid unor remanieri cromosomice complexe, Telunica are aplicabilitate in Citogenetica tumorali, deoarece in celulele canceroase sunt deseori prezente translocafii complexe, ce implic mai multi eromosomi Hibridarea genomic comparath (CGH ~ Comparate Genomic Hybridization) foloseste pentru marcarea ADN-ului cromosomilor pacientalui 0 sonda coloratd (de exemplu verde) iar pentru ADN-w! din celulele normale, folosite ca martor, © altd culoare (de exempli royu). Ambele tipuri de ADN se hibrideazi cu eromosomii unei metaluze normale. Daca in ADN-ul pacientului exist o duplicate (\risomie partials) se va produce o hibridare in exces intre ADN-ul pacientului si ADN-ul normal, evidengiatd prin colorarea in verde. Dac in ADN-ul pacientului exist 0 delejie (monosomie parjials) se va produce 0 hibridare preferenjiali iutre ADNeul martor si ADN-ul normal, evidenjiata prin colorarea in rosu. E Avantajele vehnicit cefeetuarii analize lize IV. GENA - UNITATE DE STRUCTUR, FUNCTIE $I MUTATIE. Nofiunea de gen’, definité ca unitate de structurd si functie a imaterialului genetic, a fost introdusd in biologie de edtre Gregor Mendel, in aanul 1865. Acesta, analizdnd diferite forme de mazare a formulat ipoteza ch "o pereche de factori ereditari determina un caracter gi se transmite la urmagi independent de alfi factori", La inceputul secolului XX, a fost stabilita implicarea cromosomilor in ereditate, iar gena a fost definité ca un segment de eromosom care determina realizarea unui anumit caracter. Studile de genetica moleculard au aritat cA gena este un segment de ADN care define sub forma codificata informajia necesara sintezei unui produs funcfional, care poate fio polipeptida sau o moteculi de ARN, 1V.1. CONCEPTIA CLASICA DESPRE STRUCTURA GENEL GENA - UNITATE DE STRUCTURA A TALULUL GENETIC Conform conceptiei clasice, gena reprezintd un segment de cromosom, precis delimilat, continua, indivizibil, care confine informatia eiveticd necesard producerit unui caracter fenotipic. Gena ocupa pe cromosom 0 pozitie fixd, identicd la toli indivizii speciei, numita locus (pl. loci). Acesta poate fi localizat pe un autosom sau pe un eromosom sexual Deoarece cromosomii fisesc in perechi de omologi, implicit exist o pereche de loci omologi”®. Genele care pot ocupa acelagi locus si determina variante ale aceluiagt caracter fenotipie sunt denumite gene alele Pentru fiecare locus, exist o- variant alelicd normala (standard ss salbaticd). Mutafia genei standard determina aparitia unei variante alelice hormalA sau anormal, Pentru majoritatea locilor umani exist. 0. variant standard si una mutant, aspect ce caracterizeaza fenomenul de bialeli. Exist insi gi situatii in care gena standard a sulerit mai multe mutati, rezultind variante alelice diferite saw alele multiple, fenomenul fiind numit polialélie. Un. exemplu in acest sens este locusul pentru genele sistemului de {grup sanguin ABO, pentru care exist patru alele Ay, A2, B si 0 Perechea de gene alele care ocupi locii omologi reprezinta ‘genotipul, in cazul in care locii omologi sunt ocupafi de aceeasi variant * Gv ence olor de pe cromosomi sexta a rai wb a og ragependiu de genetic’ umand i medi ssle homozigot pentru locusul respectiv. in situafia in care ocii omologi sunt acupafi de variante alelice diferite, individal este heterozigot pentru locusul respectiv, Heterozigolii_ pot prezenta.variante normale ale aceleiagi gene (dle exemplu, pentru sistermul ABO: AyAz, Av. AB, A:0, A2B sau BO) sau pot avea o alelé normalé si una anormal, mutanti (Na sau An), Rareori, heterozigotii prezintt: dowd alele mutante diferite, situafic in care ei sunt considerati heterozigoti compusi. O situalic particular apare la barhati in cazul genelor de pe cromosomit X si Y. In acest caz, pentru fiecare locus existé o singurd geni si mu o pereche de gene alele, persoana fiind consideraté hemizigota. Datorita: multitudinit de loc fiecare om va fi homozigot pentru unii loci i heterozigot pentru alfi loci in meioz4, cromosomii omologi segrega’, iar fiecare gamet contine Ate un singur cromosom din fiecare pereche, Homozigotii produc un singur tip de gameti, fiind homogametici. La heterozigoti se formeaz dua tipuri de gameji, cu efte una din cele doua alele, find heterogametici 1V.1.2. INLANTUIREA GENICA Fiecare cromosom contine o suecesiune de loci, care sunt acupati de diferite gene nealele. Aceste gene sunt dispuse liniar pe cromasomi, ca mirgelele intr-un sirag, fenomen numit sinfenie. in cursul meiozei, impreund cu cromosomul respectiv, genele de pe acelagi cromosom au tendinfa de a se transmite impreuna ("in bloc") de la parinfi la descendenti. Acest fenomen prin care genele nealele, situate invecinat pe acelasi cromosom, nu segregi in meiozA gi se transmit tai frecvent impreund se numeste inlanfuire genica (engl. - linkage). Genele inlintuite dintr-o regiune cromosomicd sau de pe un cromosom formeazé un grup de inlinfuire sau vin haplorip Fenomenul de inkinjuire se refer la loci (nu ta alele) gi mu este-ain fenomen absolut, deoarece numai genele situate foarte aproape una de alta se transmit intotdeauna impreund, inlinfuite, De exempta, genele lacilor C D, E care determina grupul sanguin Rh, localizati pe cromosonmul 1, s° {ransmit intotdeauna impreund, fenomenul de inlantuire fiind compler Pentru genele situate la distanti unele de altele, pe acclasi cromosom, inlinuirea genici este incompletd. Aceasta particularitate est alelic’, it jn funote de raportul de fort dintre genele normala gi anormala bolle monogenice se ‘part in boli dominante si recesive. fn bolle domtinante gena anormal8, noatd A, est dominant, iar cea normala este recesiva, find nota, in bolle reesive pena noimls «ste dominant, find nolath Nar cea anormal este ecesva, Find nota 3 ™ Veridivizinea celui Vert leite lui Mendel ____ Gena — unitate de straccurt, fun detcrninat de posibititatea aparifiei in profaza meiozei peimare @ net recombintiri genice. In cursul pahitenutui (cea de-a treia etapa a profazci !) la nivelul punctelor de incrucisare (chiasmate) dintre cromatidele nesurori ale cromosomilor omologi se produc rupturi cromosomice, urmate de schimbul egal de fragmente cromosomice, fenomen numit crossing-over {COY". Astfel, anumite gene trec cle pe un eromosom pe omologul si, rezultind o recombinare a genelor parentale, Numérul de tecombinari dlintre cromosomii omologi depinde de lungimea acestora, fiind mai mare Ja cromosomii mari. In aceste condifi, intre dows gene nealele situate In distanta, pe acelasi eromosom, se pot produce mai multe. incrucisiti Totnsi, recombinarea genich se produce mumai daci cromatida suferd un ‘numar impar de erossing-over-uriintre cei doi loci Fenomenele de inkantuire si recombinare genic& au aplicati practice in Hografierea genclor pe cromosomi si diagnosticul genotipic al unor boli Recombinsrile genice intracromosomice, produse in meioza prin crossing-over, sunt fenomene aleatorii, Probabilitatea de producere @ unui ‘crossing-over intre doi loci este direct proportionala cu distanta fizick dinire ele. Astfel, probabilitatea aparifiei unei recombinari este cu atat mai tmic8, e c&t gencle sunt localizate mai apropiat. Recombinarile genice intre doi loci, situati pe acelasi eromosom, pot fi evidentiate prin studi famille, Demonstrarea prezenfei une! infinfuiri so recombiniri genica implich analiza distributiei cromosomilor in meioz’ si a mmodhului in care acestia se transmit prin gamefi la descendenfi, Comparind structura genic& a cromosomilor urmasilor cu cea a cromosomilor parental se poate aprecia freevenfa de producere a recombindrilor intre douk gene (loci) si distanta dintre ele, respectiv pozitia lor in cramosomi inlinjuirea genicd i incrucisarea cromosomicd sunt importante pentnt cartografierea genomului uman si descifraren mecanismelor de roducere a unor matali Studiul inlanfuirii si recombindrii genice sunt utilizate pentru localizarea genelor pe eromosomi, analizA care se bazea7 pe wrmftoarcle clement: = dou gene care se transmit strins inlinfuit la descendenfi sunt localizate pe acelasi eromosom; + frecventa de producere a crossing-over-ului intre dowd gene este direct proporfionala cu distanta dintre ele, iar prin studi familiale, calculind frecventa de recombinare a genelor la descendenti, se poate stabili indirect pozifia acestora pe cromosomi sliutags 3oaaene ied de genetic mn Uneor, recombinarea genicd din meioza se poate produce aberint, rezultind un crossing-over inegal, care poute genera multafii genice sau anomalii de structura ale cromosomilor, Aceste anomalii sunt favoriza Imperecherea imperfect a unor secvenfe asemandtoare de pe eromosonnii omologi. Consecinja acestor recombinari inegale este aparitia unor deletii sau duplicaii genice sau eromosomice (figura IV.1). in majoritaten cazurilor, erossing-over-ul inegal are consecinje fenotipice negative, determinénd diverse boli we ede Figura 1V.1, Mecanismul de producere al unui crossing-over inegal in practica medical, fenomenul de inkanuire genicd este folosit pentru studi transmiterii uni gene mutante inr-o familie in care exista exzuri de bboali monogenic&, pemmifind disgnosticul prenatal sau presimptomatic al afectiunii, Diagnosticul este stabilit indirect, prin analiza distribuiei ka descendengi a genei marker normala cu care gena nmutantd este inldnjuitd 1V.2. CONCEPTIA ACTUALA DESPRE STRUCTURA GENEL Conceptia actuala despre structura gi funojia genci se bazeazit pe tehnicile de analizi moleculard a ADN, care au permis izolarca, clonarea si seevenfializarea genclor, Aceste metode, care constituic tehiicile ADN-ului recombinant, au tevolujionat genetica si medicina ultimelor tei decenii Jin concepfia actualt gena reprezint unitatea de structurd si Functie a ADN-ului, Gena este un segment de ADN care confine secvenje pentru sinteza unui produs functional (polipeptida sau moleculti de ARN) precum si secvenfele reglatoare necesare controlului expresiei genive. nitate de structurd, functie si mutatie 55 a precisa spafiala, structurala si fumefional a genei este Defini dliticita deoares + genta are limite imprecise, greu de definit; + lu eucariote gena este discontinua, fiind aleatuita din regiuni transcrise si tanslate (exoni) regiuni transcrise, dar netranslate (introni) si regiuni netranscrise (cu sau fird rol reglator); + gena poate codifica una sau mai multe proteine; = lungimea genelor este variabila gnu exist un model structural unic, valabil la toate genele. Genele care codificd proteine prezintd 0 parte central, transerisi (wopiata in ARN mesager precursor) care confine mesajul codificat pentru sinteza proteinei, lancata de dowa par laterale, netranscrise, cu rol reglator, lenumite 5° sau 3° in raport cu polaritatea moleculei de ADN (figura 1V.2.), ‘Sis de ie ‘wamcrpiet REGIUNE. ALA ‘dvegoe Suse Simrad’ INTRON Cady ‘alos REGIUNE one REGLATOARE REGLATOARE Figura LY. ‘ura unei gene care codificd o protein SIUNEA CENTRALA A GENEL junea centrala a genei constiuie cadrul de lecturd, deoarece veprezint tegiunea genica care este copiaté in ARNm. Ea confine mai sulle categorii de secvente de ADN eu funetie diferta Toate genele au la capatul 5” al regiunii centrale un situs de initiere 4 transeripfiei. Nucleotida corespunzitoare acestui situs este cel mai lieevent o bazd purinicd, find numita gi "cap site", d wwanseripfiei determing adaugarea la extremitatea '5' a ARNm a 7- numitd in engleza "cap" (boneta). in aval de situsul de inifiere a transcripfiei se glsese © secvenfa nucleotidicd necodant’t cu warece in cursul56 Compendin de genetici umand si medicals - lungime variabila si codonul initiator ATG™, care semnaleazi locul de debut a translatiei. Codonul ATG codificd metionina, dar nu toate proteinele au ca prim aminoacid metionina datoritéprocesarii posttranslafionale a lanturitor peptidice. Regiunea situatd intre situsul de inifiere a transcripfiei si codonul ATG este transcrisi, dar nu este translata. Dup codonul inifiator, la nivelul Pirfi centrale a genei poate fi identficatd o alternanfa de scevente translate sinetranslate, numite exoni si introni. Exonii sunt secventele de ADN transcrise in ARN mesager precursor si pastrate in ARNm matur. Ei reprezint& regimnile functionale ale genei si codifick anumite segmente proteice, cu rol structural sau functional, numite domenii. Unele gene contin exoni identici, ccen ce explicd prezenfa unor domenii similare in protcine diferite. Totusi nw (ot exonii sunt translafi, unele gene avand exoni care nu se regisesc in ARN ‘matur. Ultinul exon al tuturor genclor se termin’ cu un codon stop (TAA, TAG, TGA) cate constituie semnalul de oprie al transcriptiei si translate Intronii sunt secvenfe genice necodante, transcrise (prezente in ARNm precursor) dar care ulterior sunt indepartate din ARNm prin tmatisare'*. Intronii tuturor genelor incep cu secvenfa dinucleotidica GT si se incheie cu secvenfa AG. Aceste secvenfe nucleatidice funefioneaza ca balize care semnalea7a enzimelor implicate in matisare capetele intronilor. Rohl intronitor nu este inca cunoscut. Bi lipsesc in uncle gene, precum cele penint histone, angiotensina, receptori B-adrenergici, genele mitocondriale. in uncle ccazuri acest aspect este explicat de originea procarioté a acestor gene, a ciror seevenfA a fost conservati pe parcursul evotutiei speciilor. Jn toate genele numvinul de exoni este mai mare cu o unitate deca celal intronilor, deoarece la capetele cadrnutui de lecturi se gisesc intotdeauma exoni. Dupi ultimul exon, spre capitul 3! al genei se gaseste vin hexanucleotid (AATAAA) cate este semnahil de recunoastere pentri enzimele implicate in sectionarea ARN mesager precursor. Ultinyal element al regiunii centrale a genei este sitwat Ia 18-20 pcb. {in aval de hexanucleotidul AATAAA si constituie situsul de poliadenilare, ultima seeven{a genicd transcrisi, Prin copierea situsului de poliadenilare, la ARNm precursor se adauga un segment de circa 200 micleotide care confin adenozina. Acestea intervin in stabilizarea moleculei de ARNm pe timpul transportului din nucleu in citoplasme ® pe eatena copiatd se gaseste codonul TAC, iar pe eatena necopiats, gens, deoarece are aceeayi secvenf cag} ARNm, codon iniialr este AT 3" atsarea este procesul de maturare a ARNm prin cate inifonié sunt indeptrtat, iar cexonii sunt asamblaji specific, ceea ce determina formarea ARN matir mit si catend Gena — unitate de structur, funefie si mutatie 37 1V.2.2. REGIUNILE LATERALE ALE GENEL 1.2.2.1. Regiunea 5? Toate genele prezinta in amonte de cadrul de lecturi 0 secvent’ netranscrist (figura 1V.2.) imprecis delimitata, cu functie rezlatoare, care modifich cantitativ si calitativ transcripfia regiunii centrale a gene Majotitatea genelor eucariotclor au la acest nivel o structurd asemanitoare, conservarea ei pe parcursul evolufiei constituind un argument corelat cu importanfa functional’ a acestei regiuni. La nivelul acestei regivini au fost identificate tri secvente de ADN cu functie bine definit. Cel mai aproape de regiunea central a genei se plseste secventa promotor. Aceasta are citca 300 pb. si are o structura simitara in toate genele care codified proteine. In cursul transcripfiei Ia nivelul regiunii promotor se fixeazi ARN polimeraza IT si factorti proteici implicati in transcriptie. Promotorul este aleStuit din doud secvente particulare, Prima seoventa, situall Ja cirea 30 pb in amonte de situsul de initiere a transcript reprerinta situsul de fixare al ARN-polimerazei Il. Acest situs este diferit in diverse gene. Astfel, in genele care au activitate specific tisulara (active doar in anumite {esuturi) seevenfa este tetranucleotidic& TATA, in timp ce in gonele active in toate fesuturile (gene domestice) secvenfa este heptameteotidich GEGCGG in amonte de situsul de fixare al ARN-polimerazei, se eiseste 0 alté secventi. specifick, denumiti CAAT, care reprezinté locul de fixare al factorilor proteici de transcriptie, implicati in activarea ARN polimerazei I si formarea complexului transcriptional activat in amonte de promotor, la capatul 5' al genci, exist secvente care asigued expresia tisulard a anumitor gene. Activarea acestor secvente este inijioi de fixarea unor factori tisulari specifici (extracelulari). Aceste secvente permit transcripfia genei respective doar in anumite celule. De ‘exemplu, gena care asigura sinteza hormonilortiroidieni este activa doar in tireocite, degi gena este prezentd in toate celulele organismal iu regitnea 5", cel mai periferic sunt localizate secventele activaroare ("enhancers") sau moderatoare ("silencers") ale transcripici. Aceste seevenfe asiguri modularea calitativa a activititii genei dependent de interventia unor factori exogeni sau endogeni extracelular 1V.2.2.2. Regiunea lateral 3" Ficcare geni prezinta in regiunea 3 0 secventi netranscrisa, care este imprecis delimitata dar care are rol functional, in aceasta repiuine se gases58 __ Compe na i seevenfe care modificd procesarea, stabilitatea si durata de viajé a ARNin Unele gene au in regiunea 3°a genei secvenfe reglatoare de tip enhancer 1V.2.3 TIPURI DE GENE npart in dowd mari categorii: gene care cod protcine si gene care codificd produsi functional Majoritatea genelor umane codifica proteine care au numeroase funcfii: proteine structurale (proteinele membranarc, _protcincle citoschieletului ete.) proteine de trasnport, hormoni, receptori, enzime, proteine reglatoare, molecule semnalizatoare etc. Genele care couitici proteine pot fi grupate in doua categorii: gene ubicuitare gig Genele ubicuitare codificd proteine implicate in destagursses hormala a proveselor celulare (producerea energiei celuls cenergiei ete.), Aceste gene se exprima in toate celulele organismului, iar ‘ranscripfia lor este permanent, degi se destagoard intrun ritm lent, Aceste gene conjin in regiunea promotor una sau mai multe secvene heptanucleotidice GGGCGGG, dar nu congin secventele TATA gi CAAT Genele tisulare, desi sunt prezente in toate celulele organismului sunt active doar in anumite (esuturi gi/sau in anumite perioade ale viet ipjia lor este dependentd de intervenjia unor factori reglatori tocali care se fixeaza la nivelul situsului de specificitate tisulara din regiunea 5° a genei, In raport cu numarul de repetifi a genei in genom genele tisulare pot fi clasificate in: gene unice, familii de gene gi famili de supergene Genele unice (cvasiunice) au o structurd aseminiitoare cu cea descris& mai sus. Prin duplicafia unora din aceste gene au rezultat copii evasiidentice (de reguld transerise aleatoriu) sau gene care difera pain fita alterarea funcliei (expresia genicd se realizeaz in p diferite sau in organe diferite). Famille de gene sunt constituite din gene cu structuri aseminitoare, care codifica proteine similare, precum sunt genele u ib globinei, colagenului, actinei si miozinei, pigmenfilor vederii colorate ete. De obicei, genele din aceeasi familie sunt localizate in aveeayi regiune cromosor ste unl argument care sprijind teoria originti pri duplicagii multiple a unei gene ancestrale, Uncle dintre yenele familie c, in timp ce altele sunt nefunctionale, constituind pseudogene. Un exemplu de familiigenice este cel al genelor a-globine’ gi f-globinel IV). Aceste gene au o structurd similar, find alettuite din 3 exon gi2 Genele umane se e tisulawe slocarea ioade ontogeneice (Cigu intron si au derivat prin duplicati succesive dint-o genf ancestral genelor u-globinei este situatd Ja capatul distal al brajului scurt al eromosomului 16 (16p13). Ea contine 4 gene fimefionale: £2, a2, al si icra Gena unitate de structurd, fi eestor gene duce la sinteza unei polipeptide ew 14T aminoa 2 si a2 sunt intercalate gi3 pseudogene: ye, Yer. $ Familia genelor f-globinei este localizata la extremitatea distala a braqului seurt al cromosomului 11 (I1p15). Ea confine cinei gene fimefionale (&, G,, Ay, 8 si) si 0 pseudogent (yp). Fiecare din cele cinci ne funcfionale codificd 0 polipeptida cu 147 aminoacizi. Exprimarea ine CCR Wer Yar Wat 2 ay Ay vB 6B 1} — niul genie al f-globinet miliile genelor a-globinei gi -globi CCR — Centru de control regional | in eazul ambelor familii de gene exista centri de control regional ci a-globinei, respectiv 3 in eazul familie’ B- wlobinei) care au rolul de a controla activarea anumitor gene, in | concordanfi cu etapa ontogenetica de dezvoltae, Genele care determina sinteza unui produs functional asiguri sinteza ARNr si ARNL 1V.2.4. ELEMENTE GENETICE MOBILE Datele de genetic’ moleculard au aritat cd unele secvente genice nu au 0 pozitie fixi in genom, find capabile sa igi schimbe localizarea, Aceste seevenfe nu exist in form’ liberd (individualizatt) in celula gi sunt numite | clementé genetice mobile sau transposoni. ‘Transpozonii au origine bbacteriana gi confin genele care codificd proteinele necesare inserjii lor in genomul celulei gazda (transpoaza, rezolvazi) precu yi 1-2 gene diferite (de exemplu genele pentru rezisten{a la antibiotice). O particularitate a transpozonilor este prezenfa la extremitaji a unor seevenfe terminale inversate. Unii transpozoni se pot insera aleatoriu inmedical npendiu de genetic’ umand s genom, in timp ce alfii au o structurd mai complex’, care impli Tor intr-un situs precis al genomului Rolul transposonilor nu este complet elucidat, dar se pare ci ei sunt implicati in transferul genelor de rezisten{a ta amtibiotice de Ta o bacterie la alta, in reprogramarea activitifii genetice prin inactivarea unor genc, aparitia unor "puncte fragile" cromosomice la nivelul punctului de insertic. © alti categorie de elemente genetice mobile o reprezinta retrotranspozonii, identificali 1a mamifere, inclusiv la om, la nivelul unor pseudogene, care sunt lipsite de introni. Mecanismul probabil al form Jor a implicat initial transcripfia genet in ARN (inclusiv maturarea ARNm) turmata de retranscriere prin intermediu unei transcriptaze inverse. Astfel, rezulti o secvena de ADN complementar ARNm, care se integreaz’ apoi in genom intr-un mod similar retrovirusuritor. 1V.3. CONCEPJIA CLASICA DESPRE FUNCTIA GENET in genetica clasicirelatia "o gend —+ un caracter” este considerati axioma fundamental, Demonstrarea acestei relagita fost posibila prin studiul mutaiilor, deoarece modificarea structurit genet determina 0 modificare cereditara a caracterului fenotipie produs de gena. Prin analiza efectelor fenotipice ale mutatilor a fost identificaté existenta a numeroase gene Majoritatea genelor normale sunt denumite abreviat in raport cw cefectul genei mutante, iar numele locusului genei este dependent de prinna iutafie detectat’, De exemplu, CF in mucoviscidoz8 de la cystic fibrosis, FH in hipercolesterolemia familial de la familial hypercolesteralemia, PKU in fenilcetonurie de Ia phenyTketonuria etc. Genele dominante sunt notate ett majuscule, iar cele recesive eu minuscule in genctica clasici, gena este considerata unitate de functie si de mutagie. Conceptia clasied poate fi rezumati prin urmatoarele relat: inserfia OGENA = —————> UN CARACTER FENOTIPIC GENICA ste complex deoarece: + existi numeronse caractere fenotipice determinate poligenic sau multifactorial ~ in acest caz fenotipul este determinat de actinnea cumulativa a mai multor perechi de gene nealele, la care este asocia intervengia unor factori ambientali; # uncle gene au efecte fenotipice multiple, determindnd mai nvulte caractere, fenomenul fiind nuit pleiotrapie; BOALA | —————> FUN Relatia "o gen’ ~> un caracter” a de structur’, fu # acfinnea unei gene poate fi influenfata de alte gene sau de factori de medi, fiind condifionate efectul genei, momental sau tipul celular al exprimirii genei; 4 mutafii ale unor gene diferite se pot manifesta fenotipic identic sau ‘itor - fenomen denumit heterogenttate geneticd. 1V.3.1. POLIGENIA Poligenia este fenomenul genetic caracterizat prin faptul e& unele caractere fenotipice sunt determinate prin actiunea conjugaté a mai multor perechi de gene alele, care ocupa loci diferiti, Fiecare pereche de gene are efecte cantitative mici si aditive (cumulative) prezentate schematic astfe: MAI MULTE UN CARACTER GE FENOTIPIC Abaterea de la regula "o gend —+ un caracter" este aparenti, ate gena determina o parte din caracter. Numfrul de gene implicate in determinismul diferitelor caractere poligenice este necunoscut. Deoarece pentnt fiecare locus exist mai multe vatiante genice, eu efect fenotipic diferit, distribujia caracterufui respectiv in populatie corespunde unei curbe de tip Gaussian (distributie continua. De exemplu, in cazul tensiunii arteriale, valorile medii ale tensivnii sistolice normale variaza intre 80 gi 130 mm Hg, iar distsibutia tensinnti {nti-0 populatie neselectionata este continua (figura TV.4.), deoare 7a | Figura 1V.4, Distributia valorilor normale ale tensiunii arteriale sistolice intr-un lot populafional neselectionat enele care determina un caracter fenotipic poligenic acfioneazi independent unele de altele, iar expresia fenotipica a genelor este frecvent amarinfluenyata de jceea, majoritatea caracterclor poligenice sunt produse prin actiunea combinati a mai multor fuctori genctici si a unor factori ambientali, find astfel de fapt curactere multifactoriale. Dintre caracterele poligenice (multifactoriale) normale pot ti enumerate: talia, tensiunea arterial, culoareapielii, inteligenta dermatoglifele ete ‘in categoria caracterelor multifactoriale anormale imei bolile comune ale adultului ~ uleerele gastrice si duodenale, astmul bronsic, schizofienia, diabetul zaharat - malformapiile congenitale izolate gi uncle forme de es Unele caractere fenotipice poligenice sunt de fapt oligogenice, deoarece in determinismul lor intervin doud categorit de gene: unele eu feet fenotipic major gi altele cu efect minor 1V.3.2. PLEIOTROPIA Pleiotropia este fenomenul genetic caracterizat_ prin electe fenotipice multiple determinate de o singura gen mutanta (dominant) saat © pereche de gene mutante (recesive). Pleiotropia a fost identiticata in humeroase sindroame, Existd doud tipuri de pleiotropic: pleiotropic relational si pleiotropie nerelationala Pleiotropia este considerata relajionald in condijiile in care tutte mutatia genicd gi efectele fenotipice a fost stabilitd o corclafie patogenica Exemple de pleiotropie relational sunt: sindromul Marfan, ostevgenesis imperfecta’®, fibroza chistica”® sau albinismul”” Sindromul Marfan (caseta 111.1.) este 0 boalti dominant autosomal cu expresivitate variabila, determinat de mutajia_genei fibril. to Osteogenesis imperfecta yen de tip 1 earact produse de taumatisme min baste si surat Fibroza chisicd ~ afectiune determinatt de muta recesiv8 a genei pentru un canal transmembranar de elor, eracterizat® prin secreitviscoase ale ylandclor exocrine care induc deficit de eliminare a secrjilor bronsce infect respirator recurente) s sectetilo pancreatice (maldigesie si malabsorbji inestinaa) a secreyilor bilice (tid biliaa) a Sccreilor genitale masculine (seriliate masculind) 30 eliminare cescutd le eloruth de Souiu prin sortie 2 Albinismul - afectiane detenninala de mutija recesiva a genei tivozinaze, en asigurasinteza melaninei. Boala se caractrizeaz8 prin absent pigimentait piel, pari $1 pupilelor i rse creseut pele cancerul cutanat i afeciuni degenerative cetin afecjiune determinat® dem iath prin fracturi multiple (ls 1) deformafiiosoase,hipostaurd, anomalit oculre, seers izate la diverse nivelun, 1a — unitate de structura, funcfie _ Alecjiunea prezint& trei categorii majore de semne clinice: oculare, scheletice si cardiovascular. Caseta HLA. Incidentd — 10,000 de nov-nascuti Tip de transmitere ~ dominant aulusosnal (Genetica ~ muatia genet fibriines Paiagenie — prezenta nei fibriline anormale determini modifitsi ale tesutuli ccnjanetiv dia sistemul osteoarticular, perejit vaseulast gt igamentul suspensor al ‘rst Diagnostic clinie se buzeazd pe evidentierea tei cateyori de semne si simplome: ‘ocularé~ miopie, etopieeristalinian scheletice ~ meanbre lungi i subir (dlicostenomelie) deforintristemale (pectus excanatum sow carinatum) scolioz8, degete lungi si subjiri (arahmodaetilie) i hipermobilitate artieuara (loxatis freevente); Cardiowaveudare-— regurgitaie a singelui din venticalal in atriul sting datorita prolapsului de valvd antral si dilalai ale peetel aortic (anevrisme) care induc fo isuliciena ventricular stg. Diagnostic paractnie ~ radiograi scheletice, ecografe cardiac’, aortografie, examene ‘cre Proxnostie rise crescut de moarte subita prin ruptura perételui aortic yi rise de moar vin insuficiena cardiac’, Trutument ~ corecea defivitelor de vedere, evitaea eforuilor fzice mari, medic ‘loca pena reduce for contrat candice Datorita expresivitatii variabile™ 0 serie de pacienti prezinta semne din toate cele trei categorii enumerate mai sus, in timp ce alfi indivizi aicetafi au doar modilicdri fenotipice minore (forme fruste), Pleiotropia este considerata nerelafionala tn condiiite in care me pot fi stabilite corelati patogenice intre diferite semne ale unei boli. Un cexemplu este sindromul Moon - Bardet - Biedl in care exist urmatoarea asociere: polidactilie (prezenfa suplimentari de degete ta méini sau picioare) obezitate, surditate, hipogonadism, retinit& pigmentard gi retard Inintal, Aceasta asociere poate fi produsti de mutafia recesiva a 11 perechi dde zene alele ce actioneaza independent, astfel incat boala se caracterizeazl si prin eterogenitate de locus (vezi capitolul 1V.3.4.) 1V.3.3. INTERACTIUNILE GENICE Expresia fenotipie’ a unei gene poate fi influenfata de: interactiuni cu gene alele, eu gene nealele sau cu factori de mediu. prolaps de vals witrald ~ intrarea valvelor mitre fn atriul sting ta eursul sistolei venniulire >" fxgwesivitate varibild ~ manifestri enotipice diferite ale mutajiet aceleiagt gene Ia iris membri afta ai aceleag famiCompendiu de genetica umana si medicals 1V.3.3.1. Interactiuni alelice fntre genele alele, care ocupa loci omologi se stabilese relat de for(a, care influenfeazimanifestarea fenotipic’ a genelor Ia persoancle heterozigote. Exist dowd categorii de relaji: dominania/recesivitate si codominanta, in cazul relafici de dominanfi/recesivitate, una dintre gene se ‘manifest mai puternie, fiind considerat dominant, in timp ce cealalta se ranifest8 mai slab, fiind considerata recesiva: Gena dominant este manifest, atét Ia homozigoti, ct si In heterozigoti, acestia din urmi avénd un fenotip identic cu cel al homozigotilor pentru gena dominant. Gena recesiva este manifesta doar Ia homozigoli, Ia hetcrozigoli manifestaren ei fenotipica fiind mascata de acfiunea genei dominante. Un exempli de dominantarecesivitate il constituie relatia dintre genele Ay gi 0 in cadrul sistemului de grup sanguin ABO, gena A; find dominanta, iar gena 0 recesiva. La homozigotii AvA1 si heterozigotii A,0 se manifesta doar gena Ap, aceste persoane avind grup sanguin A1, in timp ce homozigotii 00 au grup sanguin 0 (tabelul IV.1.) ‘Tabelul 1V.1. Relafiile dintre genele A; si 0/in cadrul sitemului de grup sanguin ABO Ao Genotip Fenot ‘Antige ‘Anticorpi Rai Ar B si antiit AO. oo i aap 0 Totusi, in carul unor gene inire care existi o relafie de dominan{ivrecesivitate fenotipul heterozigotilor este doar similar cx cet al homozigotilor pentru gena dominanti, relajia fiind considerata ce semidominanga. Un exemplu de semidominan{’ apare in cazul caracterlui gustitor, determinat de perechea de gene G (dominanta) si g (recesivi) Persoanele care au gena G sunt considerate gustatoare si percep gustul amar al feniltiocarbamidei, in timp ce homozigotii gg sunt considerati egustitori si percep feniltiocarbamida ca o substan insipida. Totnsi gustatorii pot fi diferentiati in doua categorii: unii care percep gustul amar fa concentrafii infime ale substanfei si alfi care simt gustul amar doar la concentratii mari ale feniltiocarbamidei, Primii sunt homozigoi GG, iar cea de-a doua categorie sunt heterozigoti Gg (tabelul IV.2.), Semidominanta a fost identificata in numeroase boli cu transmitere dominanta, in aceste afectiuni homozigotii AA sunt mai grav afectati decit Gona — unitate de sicuetur, funetie $1 mutatic 65 ndue pierdere. 970° -<'ui Teteroigofii An 1 fa forme grave de b=, ce de conceptie sa debut fa vrste tnere ‘Tahelut LV.2, Relafia genotip — fenotip pentru caracterul gustitor Genotip GG Fenot witor | Percepe gostul amar al fenilfocarbamidei Ta al feniltiocarbamidei a Gp ~ | Gustitor | Percepe gustul concentrajimar, ms Negustator_| Percepe fenltiocarbamida ca o substanfa insipid in cazul telatiei de codominanté, ambele gene implicate se manifest la fel de puteric. in acest caz, la heterozigofi se manifests ambele gene, iar fenotipul este diferit de cel al ambelor tipuri_ de hhomozigoti. Un exempla de codominanfé il constituie relatia dintre genele Ay si B in cad sistemului de grup sanguin ABO, La homezigofii AvA1 se imanifest8 doar gena Ay, Ia homozigotii BB se manifesta doar gena B, in timp ce la heterorigotii A1B se manifests ambele gene (tabelul 1V.3.), Vabehul LV.3. Relatiile dintre genele Ay si B in cadrul sistemului de ‘grup sanguin ABO Te Genotip Fenotip ‘Antigen ‘Aniicorpi MA ema Bsianticth Z Alt AsiB anti-H BD B giant Notiunile de dominanji/recesivitate si codominan{8: sunt valabile doar ta nivel de fenotip, in timp ce la nivel molecular (biochimic) toate gencle se manifests. Totusi, genele sunt in continuare clasificate pe baza {coriei clasice in: dominante, recesive si codominante. 1V.3.3.2. Interactiuni nealelice Expresia fenotipic a unei perechi de gene alele este uncori influentata si de acfiunea altor perechi de gene alele, care ocupd loci diferiti de pe acelagi cromosom sau de pe cromosomi diferifi. Acest fenomen genetic este denumit epistazie. Fenomenui de epistazie a fost identificat in humeroase lanturi metabolice, in care dou’ sau mai multe perechi de gene,06 mpendiu de geneticd winand gi _ care codified enzime, interacjioneszd pentru realizarea unui caracter fenotipic. Dacd una din aceste gene sufera o mutagie este suprimat efectal celeilalte/celorlalte gene, deoarece in absenfa primei enzime, produsi de _gena mutant, intreg lanful metabolic este blocat Un exemplu de epistazie il reprezinta statusul secretor, definit p capacitatea unor indivizi, considerafisecretori, de a elimina (secret) antigencle grupului sanguin ABO in secrejiile apoase ale organisinului (saliva, sudoare, lacrimi,lapte, lichid spermatic etc) Caracterul secretor este determinat de 0 pereche de gene alcle: (dominanta) gi se (recesiva). Persoanele secretoare au cel pufin o gen’ Se, gena care codified 0 enzima care asigur’d modificarea solubilitait auntigenelor ABO, care din liposolubile devin hidrosolubile, wecind in secrefii. Persoanele nesecretoare, care sunt homozigote sese, nut cin secre}ii antigenele ABO, degi pe hematit aceste antigene sunt pi ‘afiuniea genelor ABO este normala, © al situafie in care a fost identificatd epistazia apare in cazul nor organe a efor dezvoltare depinde de intervengia mai mullor gene. De exemplu, dezvoltarea normald a aparatului auditiv este dependent de acfiunea unor gene care controleaza formarea normala a cobleei si a unor gene care controleaz& dezvoltarea nervului audi. Mutajia recesiva a oricdreia dintre aceste gene produce surditate, chiar dacd cealalta pereche de gene este normala, deoarcee pentru receplia hhotmali a sunetelor sunt necesare atét 0 cohlee normal, ct 31 un nervy acustie normal Suudiile de geneticd clasicd au evidenfiat existenfa unor yene modificatoare, care influenfeazi cantitativ intensitatea de expresie « allor gene si determina diferite grade de expresivitate, Prezenta geuclor modificatoare este certé in unele boli autosomale cu munifestare mii frecventa sau exclusiva la un anumit sex, precum calvitia frontala, yuta yi Keratoza palmoplantara, mai frecvente la barbaji sau aplazia envailului dentar gi ciderea precoce a dinfilor, mai freevente la femei 1V.3.3.3. Interactiunile genelor cu mediul Expresia fenotipicd a genelor poate depinde de aetiunea unor facto ambientali, Evidenfierea interventiei factorilor de medit a fost posibil in cazul unor boli dominante cu manifestare fenotipic’ variabild, precum: penetranta incompleta si expresivitatea variabila. Penetranja este 0 nojitine cantitativa evidenfiata in bolile dominante si definité prin raportul iamuljit eu 100 dintre mumarul de indivizi car manifest@ boala gi nnmarul ce purtatori ai genet mutante A. ceente, iat ena — unitate de structurd, funetie si mutatie 67 TV), Peneiranja este evaluati prin studiul mai multor fumili, inind frecvenfa manifestérii genei mutante in raport eu numérul total de purtitoi Wu unde p penetrantt B ~ numar bolnavi; ‘AA — numar homozigo|i pentru gena dominant anormal, ‘An ~ numar heterozigoli Penetrunta poate fi completa saw puternicd in situatia in care boala ‘este manifest la tofi heterozigofi, iar valoarea indicelui p este 1 xxist o serie de boli dominante in care genele mutante au o penctranga incompleti sau redusd. In aceste cxzuri, unele persoane hiecerozigote An, desi au gena anornala, nu manifesta semne de boala. in bolile cu penetran{a incompleta, persoanele heterozigote An, apatent Sinitoase, pot tansmite gena anormala la o parte dintre copii, care pot fi afectati. Astfel, desi boala este dominant nu se mai respect criteriul ‘wansmiterii continue a boli in succesiunea generafilor, boala “mimand” 0 wansmitere tecesiva Exemple de boli dominante cu penetrangi incompleta sunt exostoza multipli", care are o penetranga de 60%, otoscleroza", cu 0 pentrangi de 50%, retinoblastomul"’, cu penetranti de 80% sau osteogenesis imperfecta, cu 0 penetran{’ de 90% presivitatea este 0 nojiune cantitativa reprezentata de gradul sau tatea de manifestare fenotipica a unci gene mutante. Expresivitatea variabilii se caracterizea7A prin manifestarea variabila a aceleiagi boli la indivizi afectafi din aceeasi familie sau din familiidiferite. Expresivitatea variabiléa fost identificata in. special in bolile produse prin mutafii dominante ale unor gene cu efect pleiotrop. fn aceste cazuri expresivitatea variabild poate interes: spectrul de semne manifeste, severitatea afecfiunii, varsta de debut a bolii sau a unor elemente componente, De exemplu, Ja bolnavii cu sindrom Marfan pot s8 nu apara prezenja de excrescenje la nivelul a dilerite ease, care pot determina tulburari ale it artculare produce suditatedulorit deteriordsii componentelor rechii met © "lumord de tip embrionat, deosebit de agresiva, dezvoltaté din celulele retinei, eu ‘rausinitere dominant autosomal, determinall de mutajia genei Rb (localiza 13ql4) care elcriind orbive precoce datortaafeetribilaterale6&8 _Compendiu de genetic umana si med toate cele trei categorii de semne (scheletice, oculare, eardiovasculare) san severitatea clinica poate sa fie diferita. Penetran{a si expresivitatea sunt rezultatul interactiunii genei cu alte gene gi cu diferiti factori din medi Cunoasterea existenfei manifestarilor variabite a unor boli este important, deoarece poate influenta calitatea diagnosticului si permite acordarea unui sfat genetic corect, fir a se face o evaluare gresiti a riscului de recurena la urmasi Interventia factorilor de mediu este certt si in afectiuni recesive, De exemplu, efectele nocive ale fenilcetonuriei pot fi contracarate prin climinarea fenilalaninei din diets, astfel incdt poate fi prevenit retard! mintal, principala complicatie a boli Un alt exemphu al interactiunii dintre gene gi factorii de medi este reprezentat de relevarea deficitulni dle ghicoz0-6-fosfat dehidrogenaza in prezenfa unor agenti oxidanti (antimalarice de sinteza, antibiotice de tip sulfonamida, substantgle confinute de bob - 0 specie de fasole - faba). in conditii normale de viaté pacientii cu deficit de glicoz0-6-fos! dehidrogenazi nu au nici un semn de boalA. fn schimb, agentii oxidanti induc episoade tranzitorii de anemie hemoliticl IV.3.4. ETEROGENITATEA GENETICA Eterogenitatea genetic’ reprezinti fenomenul genetic caracterizat prin prezenta unor fenotipuri identice sau aseménatore, determinate de mutatii genice diferite. Eterogenitatea poate fi de trei tipuri: eterogenitate de locus sau nonalelica, eterogenitate alelica si eterogenitate clinic Eterogenitatea de locus apare in situatia in care mutatit ale unor gene diferite produc un fenotip identic. Fterogenitatea de locus a fost evidenfiath prin analiza unor arbori genealogici a unor familii diferite, in care 0 boal’ geneticd se manifesta identic. ‘Analiza genealogici a relevat modalitati diferite de transmitere ale aceleiasi afectiuni, dovedind existenta de mutatii in loci diferiti Exist numeroase afectiuni in care a fost identificata eterogenitatea de locus, majoritatea acestor boli find caracterizate prin modificarea tnor structuri anatomice sau funcfionale complexe sau prin alterarea in diverse tape ale unui lan{ metabotic, dependent de actiunea mai multor enzime: Cel mai complex exemplu de eterogenitate de locus a fost identifieat in cazul retardului mental de cau7 genetici, existind nenumarate afectiuni ereditare ce prezinté retard mental izolat sau asociat altor anomalii, Unele din afectiunile caracterizate prin cterogenitate de locus sunt prezentate in tabelul 1V.4. \f seein Geta = nniiate' funefie si mutath Tabcint IV.4, Afec{iuni earacterizate prin eterogenitate genetic’ de loc oats Caracterhiiel nice Teel cunoscuti Retinitis pigmentard | Retinopatie progresiva ev pierderea vederti [20 de loci | JOstcogenesis imperfesia [Numeroase fractrt la traumatisme minor, Bioain Charcot Mare] Toth it E Melani! familiad hiemofiia i de coagulare, sBngersri_masive,|X nemoragi inteme gntraarticulare (Cancer col cen ansiilere a Jautosomal, Debut precose a eanceralat de in glovavian [13.17 © comifale, angiofibroame Taciale, macule} __|regumentare hipopigmentate retard mental__| Boala polichisicd renal] Dezvoltarea a numerosi_chis diseminafi i] Jui inichi — insuficion|3 renal eronic& Un exempta de eterogenitate genetic dé locus este retinita pigmentard prezentaté in caseta 1V.2, Retinita pigmentar’ reprezintl cea mai fieeventé cauzi goneticd de pierdere a vederii si este caracterizatt printr-o degenerescenti progresiva a celulelor fotoreceptoare sia vasclor retiniene, asociati cu depuneri pigmentare pe retin Pind In ora actual’ au fost identificate trei forme de retinits pigmentart cu transmitere recesiva legata de cromosormul X, cinci forme Co transmitere recesivi autosomala si douisprezece forme cu transmitere dominant autosomal. Dac& sunt uate in considerare gi sindroamele care asociaz’ retinita pigmentar’, mumérul formelor de retinit’ pigmentara 1a 30. Datorité eterogenititii genetice de locus, in unele boli recesiv ntosomale, precum surditatea monogenic’, doi parinti bolnavi, amandoi homozigofi pentru o gen’ anormalé recesiva (aim si a2a2) aU toli copii Sinatosi, dubl heterozigoti (Nia gi Naas). Acest fenomen este mumit complementatie interalelic. Eterogenitatea alelicd este caracterizat8 prin faptul c& rmutafii diferite ale unei gene determina fenotipuri asemanatoare, Un exemplu de eterogenitate alelici il constituie distrofile musculare: Duchenne si Becker (caseta 1V.3.).10 iu de geneti umana gi medi Caseta 1V2. Retinita pigmen Incident ~ 13.000 ~ 14.000 de now-n8seuts Tip de transite recesv leyat de cromosomul X (3 forme) Geneticd ~ mutatia genet rodopsinei (34) gene p genet miozinei Vila (produce sindromal Usher Sunditate) (Ig) genelor proteinelor structurale Fotoreceptoare (4p, 54, 11g) gene transportoare a Patogenie ~ degencrescen{t progresiva a cellelo fetiniene i depunere Diagnostic clinic ‘5 aparigia vederi in tunel Diagnostic paraclinic ~ examen de fund de ochi pe reting Prognostic rise creseut de orbire. Tratament ~ mu exstdfratament patogeni; le pigment pe relia, ri dominant autosomal (5 forme) recesiv autosomal (12 forme) proteinelor fototransductoare (6p, 6) ‘asociere de retintd pigmenaia $1 ale segmentulul extern a discurilor fotorecepterilor (Ip) 3 Fotoreceptoare, ineepand cu ceulele Dastonaje 31 sfigind eu cele cu cour, asociald cul degencrescengd a vaselor ‘se bazeaza pe: pierderea vederli uoctume, pievlerea veer divine = depunere caracterisicd de pigment suplimentarea dietel cu vitamina A Caseta 1V3. Distrofia mu [his ROFA DUCTTENNE [Tacidena = 72710000 Tip de. tansmlere ~ 16 Genet Teas genet ait (Vocalists Xp2) determin sbsena si deal leciuni meinbranare ale fibret museula ‘anomnalt ale jonctioniisiaptice, fibre | a suave sunt flouite eu festt conju rt Diagnostcul clinic —se bazeaz’ pe D ‘paritia de slabiclune musculara. a | ~ hivelul membrelor inferioare, asociata ‘cu probleme de mers (urcatul serior s preutayi la ridicaml de pe scaun, | - cepsnd cu virsta Je 3 ani puralizie a membrelorinferioare Ineepind eu varsta de 10-12 ani; prin’ insuicienh ‘Diagnostic paraclinic~ nivel rescut de 30° | 100" de oral creatinine’ sevice, absenfa | c istrofine in ujchi, identficares mutaiet | Paouendscul BH —| Tacengd 3,010.00 iv Tegat Je] Tip de transmitere de eromoxann X; a DISTRO! recesiv Tegal eneticd Thulin pete Aistofined determing sintezaanei ae —_ proteine anormale, Patogente — abc sitne dete: | Paogenie pez disse fanonmale. are ‘efeete mai reise supra fibyei _ musculare «leeat bsena complet a pro Diagnosticul clini aparitia tava (dup 20-25 de ani) a sabiciunis muscular la hivelul membrelor inferie paralizia membrelor inferiaice poate fi absenta siu spare tardivs raeoridecesul se produce prin iien( respiratorie sau iach Diagnostic paraclinie ~~ vel escitalereatinine! serie, preven wel anit reduse de distotina in pri tehniei de aualizl'a ADN-ulu tiugchi, idenificarea ntact el a 50-00 de ai, Gens te de structurd, funetie simutatie 71 © alti afectiune caracterizatd prin elerogenitate alelicd este mucoviscidoza, existind forme complete, forme fara insuficienfs pancreatic& si forme manifeste doar prin. sterilitate masculin’, datorita absen{ congenitalebilaterale a ducturilor deferente ‘in unele afectiuni genetice, exist atit eterogenitate alelica, cfit gi de locus. Un exemplu este sindromul Ehlers-Danlos. Boala este 0 afectiune a |esutulu conjunetiv, produsi de un defect al colagenului si caracterizata clinic prin hiperclasticitate cutanatd, hiperlaxitate articulard i fragilitate ccutanata crescuta, Pe baza semnelor clinice afectiunea a fost subimparfita in tmai multe subsipuri, In sindromul Ehlers Danlos exist, ait eterogenitate genetic de locus, deoarece au fost identificate forme eu transmitere ominant autosomala (majoritatea) dar si forme recesive (autosomale sat legate de cromosomul X) cat si eterogenitate geneticd alelicd, deoarece Inutafiidiferite ale genei colagenului produc manifestiri clinice diferite. ‘Totusi, eterogenitatea alelicd nu produce totdeauna fenotipuri aseménatoare. In unele situafii mutafii diferite ale aceleasi gene determind fenotipuri complet diferite - eterogenitate clinied. Un exempla tlc eterogenitate clinica a fost ideatifieat in sindroamele Hurler si Scheie Aubele afectiuni fae parte din grupul mucopolizakaridezetor (boli izate prin stocarea de mucopolizaharide in lizozomi) find determinate de mutajia genei a-L-iduronidazei yi avand 0 transmitere secesiv autosomala, In sindromul Hurler deficitul enzimatic este complet, iu timp ce in sindromul Scheie enzima prezinta doar o activitate redusa Activitatea enzimatica este concordant cu fenotipul. Astiel, in sindronuul Hurler debutul este precoce (6-18 luni) iar simptomatologia este severd: dizostoze multiple, blocaje articulate, hepatosplenomegali, facies rosolan, hidrocefalie, opacifieri comeene, retard mental si deces inainte de varsta de 10 ani fn schimb, in sindromul Scheie, debutul este dupa varsta de 5 ani, ir simptomatologia este mai pufin severa, fiind caracterizata prin: blocaje auticulare, boli cardiace valvulare, opacifieri corneene, deficite vizuale, dar (Ga a exista retard mental si fird a fi Limitatd sperana de viatd Cunoasterea existenfei fenomenului de eterogenitate geneticd este important pentru stabilirea disgnosticului clinic si etiologic, pentru inigierea unui tratament corect si pentru acordarea unui sfat genetic corect. Un exemplu este hemofilia, boat in care au fost identifieate dou cu ansmitere recesiva legatd de cromosomul X (hemofilia A si lia B), Ambele afectiuni se caracterizeaza clinic prin hemoragii care fapar in {esuturile moi sau intrarticular, in urma unor traumatisme minore sat postoperator, fiind de obicei masive gi de lung& durat8 iinCompendiu de genetic’ umans sim Hemofilia A este determinati de mutajia genei factorului de ccoagulare VIII si se caracterizea7A prin absenga in sera acestuia sau prezenta tne canttif insuficiente de protein (<30% din valoarea normala). Hemofilia B este determinati de mutajia genei factorului de coagulare IX si se caracterizeazi prin prezenta unei cantitfiinsuficiente de protein’ (<30% din valoarea normal), Ambele afectiuni beneficiazi de tratament substitutiv, find importanté. recunoasterea tipului de boali, deoarece, de exempt, tralamentul cu factor de coagulare IX in hemofilia A’ este ineficient pacientul necesitind administrarea de factor de eoagulare VIL in afectiunile cu eterogenitale genetic’ de locus este important identificarea tipului de transmitere, deoareee aceasta permite caleularea riscului de recurenfi la descendengi. Astfel, in formele dominant autosomale de retinith pigmentar3, riscul unui bolvav de a avea un copil afectat este de 50%, in timp ce in formele recesive pacientii pot avea copii bolnavi doar dact se cisitorese eu persoane heterozigote 1V.4. CONCEPTIA ACTUALA DESPRE FUNCTIA GENI 1V.4.1. GENELE PROTEINELOR Genetica clasicd postula relafia "o gend —+ un caracter” firi a explica modalitatea prin care gena determina earactersl respectiv Pe parcursul secolului XX o serie de descoperiri au relevat faptul ca relatia “o gent —» un caracter” este mai complex, secventele codante de ADN asigurdnd si sinteza diferitelor tipuri de ARN, astfel incat la « actualA relatia a devenit "o gem —+ un produs functional”. Primul care a stabilit o corclafie intre o gen& gi o proteina a fost medicul englez. Garrod, care, in 1902, a descris prima eroare inniscuta le metabolism: aleaptonuria. Studiind pacientii eu artrita, Garrod a observat ca la unit dintre acestia urina se innegreste prin expunere In acr, cattilagiile sunt colorate in brun-negru, Studiile de biochimie au aritat ci acesti pacienti prezentau niveluri crescute de acid homogentizic, datoita unui blocaj enzimatic la nivelul e&ii de metabolizare a fenilalaninei, Asttel, Garrod a stabilit o relatie clari intre gene si enzime, intraducdnd in medicina conceptul de "erori inndscute de metabolism". Ulterior, numeroase alte studii, efectuate pe microorganisme, plante, animale si om, au. demonstrat ca genele exercit# controlul asupra fenotipului prin intermediul proteinelor, Acest lucru este posibil deoarece, 1 CONTROLEAZA — SINTEZA ___ Gena — unitate de structurs, funetie si mutatic je deo parie proteinele posed o complexitate structurall dos de alti parte au un important rol structural, catalitic sau relator Relatia "o gent + o proteina” a devenit ulterior "o gend —> 0 polipeptida”, deoarece studiile moleculare au confirmat faptul c& wnele proteine sunt formate din dou’ sau mai multe lanturi peptidice, fiecare dintre acestea fiind codificate de gene distincte. in final relatia "o gen —> o polipeptida” a fost inlocuita de cea "o geni —+ un produs functional’, deoarece a fost dovedit faptul 8 unele sie mi codifich proteine, ci determina sinteza unor molecule de ARN. Astfel, conform conceptici actuale gena este segmentul de ADN care contine informayia geneticd necesard sintezei unui produs functional. Gonele eare codific proteine sunt considerate gene structurale. IV.4.2. RELATIA 0 GENA —+ 0 PROTEINA Mesajul codificat necesar asamblarii. intr-o anumiti ordine a aminoacizilor in proteind este confinut de genele structurale. Existenta telafici "a gend poate fi demonstrat® prin studiul mutafiilor tunei pene $i a efeetelor acestor mutafii la nivel fenotipic. Un exempln il constituie drepanocitoza (sicklemia sau anemia cu hematii in forma de secera). In 1956, Ingram a stabilit c& in cazul depanocitozei exist o corelafic intre o mutatie genic’ (Ia nivelul lanfului [Val hemoglobinei) si prezenfa unei proteine anormale (hemoglobina S). Sicklemia a fost prima boala monogenica, la care a fost depistat mecanismmul patogenic. Drepanocitoza este o boal genetic’, cu transmitere recesiv somala, Incidenta bolii este de aproximativ 1/400 ~ 1/600 de non- niscufi Ia populatile originare din Aftica, bazinul mediteranean, Orientul mijlocin s1 India, Incidenta crescutt a afectiunit in aceste regiuni este rezultatul avantajului selectiv pe care fl au heterozigotii sinatosi (Na) care posed protectie naturalé. impotriva malariei, parazitozi,endemict in ar pe roginnile respective. Drepanocitoza este manifesta la homozigofii aa si se earacterizenzA prin anomie hemoliticd severd. In formele acute pacien{ii prezinté dureti la diverse niveluri (tmdini, picioare, abdomen — splini, mezenter, ficat ppancteas) induse de microinfarctele rezultate prin obstructia capi Hemoliza cronicé determin’ splenomegalie, cea ce in timp duce la pierderea funcjieid imme a splinei. Hipofanctia splenic explica suuseeplibilitatea crescuth Ia infectii bacteriene, in special pulmonare, care cconstituie cauza principal de deces.Cony ~ Heterozigoqii — Na (ogi gi prezint& doar aga-numita “urdsdtura sicklemica", caracterizat& prin aparifia de crize de hemolizd in ccondifii de hipoxie (ascensiuni montane, zbor in avioane nepresurizate) Descitrarea mecanismului patogenic al bolii a inceput in 1949, cand Pauling a demonstrat la paciengii cu sicklemie existenfa unei anomalii de migrare electroforetica a hemoglobinei. La pacienfii cu sicklemie banda corespunzatoare hemoglobinei (HbS) este localizata diferit, com petsoanele normale (HbA). La heterozigoji, electroforeza releva dou benzi corespunziitoare HbS si HbA, ceca ce sugereaza existent unui amestee a celor doua tipuri de hemoglobing. In 1956, Ingram a ardtat ci HbS are la nivelul in pozijia 6, valind in loc de acid glutamic, Aceasti ativ cu ene fia globinei, wodificare minor’ a tmoleculei de hemoglobind este rispunzitoare pentru anomalile eritroctare “hematit in secera” - si particularitijile elinice din sickleinie. Hemoglobina $ prezint o afinitate normalt pentsu oxigen, ia condifiile unei concetrafii normale de gaz. In schimb, in condi de hipoxie, caracteristice microcirculajiei capilare, afinitatea de legare a oxigentlui la HbS se reduce la jumatate, Concomitent se produce 0 modificare a sofubilitajii hemogiobinei, ceea ce induce precipitarea proteinei, sub forma unor bastonase. Prezenja precipitatelor de HbS determina o modificare a formei hematiilor, care capiti forma de seceré, in loc de disc biconcay Modificarea formei hematiilor determina doud efecte: lezarea membranei critrocitare 1a trecerea prin capilare i blocarea microcitculaiei prin microtrombusuri. Lezarea membranei favorizeazi distrugerea precoce a hhematiilor cu aparitia anemiei hentolitice, in timp ce microtromboele sunt in diverse organe (figura IV.5.) in 1975, a fost identifica’, localiza’ gi seevengializatd gena globin ‘Analiza genei la persoanele cu sicklemie a aritat c3 mutafia care determina afcojiumea este de tip punctiform gi const in substituyia adeninei cu timin 1a nivelul codonului 6 a lanfului fa globinei. Astel, codonul 6 GAG devine GTG, ind la nivelul peptide’ inlocuirea acidului glutamic cu vain Astfel a devenit clar c8 0 modificare genici minora (substitujia unci nucleotide) poate cauuza modificari fenotipice majore, cauzand boli grave. Descifrarea defectului molecular in drepanocitoz permite citeva coneluzii referitoare la concepfia actual despre functia genei, Astfel genele care codific& proteine confin sub forma secvenjei de nucleotide informafia genetic& pentru asamblarea specific’ a aminoacizilor din protein, Mutafiile yenice produc schimbarea secvenfei_unui(unor) __ Gena — unitate de structur’, funetie gi mutagie codon{i) ecea e are ca efect sinteza unei proteine anormale, care poste yenera 0 boald moleculara in actiunea genei pot fi identificate trei categorii de efecte (figura IV.5.) + efgctul primar la nivel molecular ~ in sicklemie substitujia acidului ‘glutamic eu valina in pozitia 6a Prglobinei, cu aparitia HDS; + efectul secundar In nivel celular ~ in sicklemie modificarea formei hematiei (din disc biconcav in secer’i) © efectul terfiar la nivel de organ sau organism (semne si simptome) ~ in sicklemie: anemie hemolitica cronica, dureri de tip infarct infectii recurente” (figura IV.5.). NORMAL SICKLEMIE Gena p-glbins, GaG ye count } fe prima ‘Acid glutamic “pe LBA solubiltin conti de 11S insolubild in condi de hipoxie vs Dost ps beet teniae Micros beet sewndar culate normal 6 Microtrombaze ~+ mieroinfarcte duet ba diverse niveluti ‘+ Lezavea membrane’ ertrcitae la twecerea prin capilare —+reducerea dates de igura LV.5. Mecanismul patogenic in s La nivel molecular se manifesti umbele gene, nojiunile de Jomiinangi/ recesivitate fiind valabile doar la nivel fenotipic. De exemplu, in sicklemie heterozigoii (Na) produc att HbA, eat gi HS. Expresia ambelor gene alele la heterozigofi permite identificarea Jor, prin studiul efectelor primar sau secundar. Depistarea indivizilor ntogi, purtitori de gend mutanta (Na) are importana practic’, deoarece la cuplurile heterozigote se poate aplica © metoda de diagnostic prenatal © ju majortatea bolitor genetice sunt cunoscuteefecteetertiare gi cele seeundare, dar cele prinure rin inc8 necunoscute, Bolile in care se eunuse toate cel legoride efecte sunt dentate blk moteculare76 pentru prevenirea nasterii unor copii homozigoti bolnavi (riscul unui euph ‘e heterozigoti de a avea un copil bolnav fiind de 25%). Identificarea modificarii nucleotidice in gena nmutanté permite, prin analiza ADN-ului, diagnosticul genotipic precoce al bolii, fie prenatal fc postnatal, int-un staditt asimptomatic. 1V.4.3. COMPLEXITATEA RELATIEL O GENA +0 PROTEINA Analizele moleculare genice au evidentiat o serie dle situatii in care telatia "o gend -» 0 polipeptida’” nu este valabild. Exista dou categorii de excepfii: 0 gend produce mai multe polipeptide, respectiv mai multe gene distinete coopereaza la sinteza unui singur polipeptid. 1V.4.3.1. Relatia “o gend —> mai multe polipeptide” Relatia "o gent + mai multe polipeptide” este posibili: datorita structurii discontinue a genei, alcatuits din exoni si introni. Ambele categorii de segmente genice sunt transcrise, regisindu-se in structura preARNm, dar maturarea ARNm implica procesul de matisare, prin care intronii sunt elimina iar exonii sunt conectati fn unele celule, in cursul matisarii pot fi eliminafi si exoni sa ordinea exonilor poate fi schimbata. Astfel, utilizind aceeasi informatie geneticd pot fi sintetizate polipeptide similare sau chiar diferite. Un exemplu il reprezinté matisarea diferenjiati a preARNm rezuliat prin transcriptia genei calcitoninei. in tiroid’, accastd gen’ asigur’ sinteza and si medical calcitoninei, hormon implicat in homeostazia calciului plasmatic, in timp ce in hipotalamus gena permite sinteza CGRP-ului (calcitonin gene-related peptide) o peptida en activitate trofied si neuromodulatoare. Gena calcitoninei confine 5 exoni. Exonul 1 si capital 3° al exonului 5 reprezintt segmente genice netranslate, in celulele C tiroidei prin transcrierea genei calcitoninei rezulta un ARNm matur, care confine informatia geneticd a exonilor 2, 3 gi 4. in neuronii hipotalamici transcrierea accleaiasi gene determina formarea unui ARNm care contine exonii 2, 3 si capatul 5” al exonului 5. Ulterior, in ambele fesuturi, prin translafie, rezulta un precursor polipeptidic, care se ‘matureaza prin eliminarea unor segmente peptidice. Att in tiroida, cit si in neuroni este eliminata secventa de aminoacizi corespunzatoare exonilor 2 si 3. Astfel, calcitonina produsi de tiroida corespunde doar secvenfei nucleotidice @ exonului 4, in timp ce CGRP-ul contine dour informatia gnetic’ corespunzitoare’capatului 5° a exonului 5 (figura 1V.6,). Fenomenul de matisare alternativa a avut un tol important in - Gena — unitate de siructuc, functie si mutatic evolujic, deoarece prin rearanjarea exonilor unei gene j proteine eu fine noi tea ae asa st Gens caleioninet [_SSTENTNERVOS] Povinderire erent 7 Matisare diferentat® 4 “eral A) (Coro) 1 Tras J ARN mate ——_ BF Modiictsi postranstationate 4 Potipepits -_ © Cateonin corr Figura 1V.6. Matisarea diferenfiata a exonilor genei calcitoninet 1.4.3.2. Relatia “mai multe gene — 0 singura polipeptida” Relajia “mai multe gene —+ 0 singur& polipeptida” a fost ident in cazul proteinelor policatenare, fiecare lan} peptidie find sintetizat pe baza informafiei genetice a unor gene diferite, care ocup loci diferiti de pe acelasi cromosom sau de pe cromosomi diferii Un exemplu in care este valabilf relajia “mai multe gene —+ 0 protein apare in cazul sintezei imunoglobulinelor. Fiecare molecull de anticorp confine dou lanfuri usoare (L) si dowd grete (H) unite prin pungi disulfidice, fiecare lan avind douk regiuni: una variabil& (V) care alcatuieste situs! de tecunoastere si fixare al antigenuli gio alta constant (C). in cazul sintezei imunoglobulinelor intervin dow’ mecanisme de cexclndere care explica partial diversitatea anticorpilor: + alelicd ~ in limfocitele B din cele dow’ alele este activa doar una, fie de origine materna fie cea de origine paterns. pica — fiecare imunoglobuliné confine una din cele cinci forme de fant H: a, y, €, 8 sau jt, corespunzatoare imunoglobulinelor A, G, E, D si M, respectiv una din cele dowd tipuri de lant L: x sau 2; Sinteza anticorpilor este asigurati de 3 gene, active numai in limfocitele B sat in plasmocite (celule derivate din limfocitele B in urma stora in fesuturi). Gena pentru tanful H este localizatt 14432,78___Compendiu de genetied ui cea pentru lanful ugor x este localizaté 2p13, iar cea pentru lantul usor 2 este localizata 22q11 (figura 1V.7.) Lav! Dat 4G 9 GE CAGE G, C2 64 GLORY Sut tavat a! wy Gena Langulul uyor L x SUVA Lave GL 12 2 AOS TG GS OY 3} fa anu usor L 2 Figura 1V.7. Structura a gener unoglobulinelor 1! = 200, n? = 20, n= 6, n* = 100, n° = 5, n°= 100 Gena lanjului grew H confine un domeniu pentrs regiunea variubila si tunul care codificd regiunea constant a lanfului grew. La nivelul domeniulai variabil au fost identificate 3 subdomenii: V (variabil) care cuprinde 200 de zene, D (de diversificare) care confine 20 de gene gi J Gonefional) care congine 6 yene. Regiunea C a genei lanjului H conjine 11 gene. Gena lanjului ugor Ly congine in domeniul variabil dowd subdomenii V, care confine 100 de gene gi J, care confine 5 gene, in timp ce domcniul ¢ conjine o singurd gen’, Gena lanjului uyor La, congine in domeniul variabil (V) 100 de gene, iar in domeniul C exista 6 gene J si C, dispuse altemati in cursul sintezeiimunoglobulinelo, la nivelullimfocitelor B, se produc rearanjamente genice sub acfiunea recombinazelor. Astfel, in linoci activatd doar una din cele dou gene ale lanfului ugor L. gi gena lanului H, In ‘cursul uanscripfei, este aleasd cdte o gend din fiecare domeniu sim subdowienia al fiecdreia din cele dou gene activate, rezultand wn ARNm specific. Findnd cont de numarul mare de gene diferite si de asocierew obligatorie a diferitelor lanjuri usoare si grele, se pot forma aproximativ 10" anticorpi diferiti, ceea ce permite sinteza unui anticorp caracteristic pentru fiecare antigen cu care organismul vine in contact, 1V.44. INTERACYIUNILE — GENICE. CONCEPTIA ACTUALA Interacfiunile genelor pot fi evidengiate ugor la nivel molecular ste * jegiunea jnctioal gene lanjulu H confine 6 pene i 3 pseudogene Gena —w 1.4.4.1, Interacfiuni alelice Relatiile de dominanfi/ recesivitate dintre genele alele sunt valabile niunai Ke nivel fenotipic, La nivel molecular se manifesta ambele gene alele, determinand sinteza de proteine normale sau anormale. La nivel molecular, unele gene nu au aparent nici un efect, deoarece proteina sintetizai este afimetional, Aceste gene sunt considerate amorfe. Exemple de gene amorfe sunt gena 0 a sistemului de grup sanguin ABO sau unele gene mutante recesive, precum cele care produc ayannaglobulinemie sau afibrinogenemie. In cazul genelor amorfe, la heterozigotii Na, cantitatea totali de proteind (enzima) este redusi la jumiuate, ind, totusi, suficienta pentru asigurarea unei funejii normale, inulividul este sindtos. in alte cazuri gena mutant produce o proteina cu functie redusa, pes find considerata Aipomorfa, Genele hipomorfe yi cele amorfe ccorespund genelor recesive din genetica clasica, Exist si situafii in care gena mutant determina sinteza unei proteine cu fimefie normal, dar diferita de cea a genei normale. Aceste gene sunt denumite izomorfe si corespund genetor dominante saa codluminante din genetica clasica 1.4.4.2. Interactiuni nealelice Fenomenul de epistazie este usor de demonstrat in eazul genetic noleculare, fiind consecinfa acfiunea coroborate a mai multor gene care intervin suecesiv in sinteza unui compus final. Un exemplu este cel al sintezei antigenelor de grup sanguin ABO. Antigencle sistemului de grup sanguin ABO (A, B si H) sunt inacromolecule complexe, prezente la tofi indivizii pe suprafaja hematiilor sin sectetii dour la persoanele secretoare, Antigencle ABO eritrocitare sunt glicosfingolipide complexe, cate au o parte central’ fixat cu un eapat in membrana eritrocitului, Pe miezut membranar se atageazd extramembranar, mai multe catene glucidice, Specificitatea antigenicd este determinatd de glucida terminala. Antigenele fixate pe membrana hematiilor au caracter liposolubil. La petsoanele seeretoare antigenele ABO sufera o modificare a solubilitiii, devenind hidrosolubile gi tree astfel in secret Sinteza antigenelor ABO incepe de la o substa lipsita de proprietaqi antigenice. {nto prima faz8 acfioneaza fucoziltransferaza, codificati de gena I, ‘eure asigurd atajarea la molecula precursorului $a unui rest de fucoz’, reaultind antigenul 1. Gena mutant determin sintezaunei precursor (S) 780 Compendiu de genetic umanii si medical -_ Facoziltransferaze lipsiti de activitate enzimatics. Astfel, indivizii homozigoti hh nu prezinta pe hematii nici un fel de antigene, desi gencle A, B sau 0 sunt normale, dar enzimele codificate de acestea m au asupea evi acfiona, deoarece lipseste antigenul II. Persoanele cu genotip hh prezint’ asa-zisul fenotip Bombay, caracterizat prin absenta de pe hematii a oricdrui antigen si prezenta in sera tuturor anticorpilor ABO: a, B si anti-H. Asupra antigenului H actioneaza enzimele produse de genele A 1 si 0. Gena A codific’ 0 N-acetilgalactozamintransferaza, care asigura atagarea la antigenul Ha unui rest de N-acctilgalactozamin’, rezultind astfel antigenul A. Gena B codifici 0 D-galactozotransferaza, care asigur atagarea la antigenul Ha unui test de D-galactozi, rezultind asttet antigenul B. Gena 0 determina sinteza unei enzime afunctionale, astfel eat la homozigotii 00, antigenul H riméne neschimbat (figura IV.8.) recienacnn MSE ene al = unr ~ uncon, NG ones RCRA Gata R IAEA ANTIGEN ANTIGEN A Figura IV.8. Sinteza antigenelor grupului sanguin ABO GleNAc~N-acetillucozamina; GalNAc- Nacetilealyctozamint Fue-~ Fucoe8; Gal Galators Genele ABO sunt localizate pe un locus de pe cromosomul 9. fntre alelele A si B exista 0 diferent minim de numai patru nucleotide. Aleta 0a apinut printr-o deletie a unei singure nucleotide, mutatie care determina modificarea “cadrului de lectura” a genei*. Prin aceasti mutafie rezulti 0 proteina diferit, lipsita de activitate transferazic’, La persoanele secretoare, in afara genelor H si ABO, actionea7’ si gena dominant& Se, care determin’ modificarea solubilitatii antigenelor ABO de pe hematii. in prezenfa genei recesive se (genotip sese) solubilitatea antigenelor A, B si H rimane nemodificata, iar trecerea acestor antigene in secrefiile apoase este imposibilA. © Vez eapitolul Mutat penice V. EXPRESIA GENICA Expresia informatie’ genetice se realizeaza prin dou procese corelate funetional: franseriptia si translatia, datorita existentei ‘+ unui sistem de transfer al informatiei genetice din nucleul celulei (unde informatia este stocata in ADN) in citoplasma, la nivelul ribosomilor (unde suint sintetizate proteinele); * unui cod genetic, care reprezint un sistem de corespondenta intre secven{a nucleotidelor din ADN gi aminoacizii care aleatuiese proteinele. in cursul expresiei genice se realizeaz8 un transfer intracelular de informatie, care alaturi de replicare constituie una din cele dou’ componente fundamentale ale dogmet centrale a biologie! moteculare (figura V. 1.) “Transcriptie Translayie ADN axes ARNM semmamg> PROTEINE ra V.1, Dogma centrala a biologie! moteculare in cehilele umane pot fi exista dout categorii de transfer de informatie: + transferul general se manifesta in toate celulele, fiind reprezentat de: *transferul informafiei de la ADN la ADN in timpul replicarii"; + transferul de la ADN a ARNim in timpul transcripfiei ‘© transferul de la ARNm Ia proteine, care este caracteristic translatiei ‘+ transferul special are loc nurai in anumite clule, in conditii speciale, flind reprezentat de: + transferal ARN —+ ARN din cursul replicatié unor virusuri, care au stocata informafia genetica sub forma de ARN; © transferut de la ARN Ia ADN (transcriptia inversa) care se produce celulele infectate cu retrovirusuri. ‘Transferul informatiei genetice de la ADN Ia proteine impli multe etape ‘+ transcriptia ~ copierea secvenfei nucleotidice a genei sub forma unei molecule complementare de ARN mesager precursor (pre ARN m); + formarea ARNm mata; mai © Vezi capitolul Transmiterea informatiei geneticeedi Comps tick u © Gansportul ARNm din nucleu la ribosomi, + uanslatia ~ decodificarea informajiei genetice din molecula de ARNin cu sinteza unei proteine cu 0 anumita secventa de aminoacizi; « procesarea post-translajionala si asamblarea proteinei fntr-o struct spajiala caracteristicl, necesari pentru desfigurarea nortnala a activita}ii biolo, Procesul de transfer informayional este controlat de mai multe gene, astfel inedl acesta SA se realizeze numai in anumite celule, in ale cielului celular si s4 prezinte un ritm optim. in cursul ficcarei etape pot apare erori, care perturba. sinteza proteicd, generind boli genetive. Identiti crorilor posibile, permite descifrarea patog posibilititilor de diagnostic gi tratament V.1. TRANSCRIPTIA Transcriptia este procesul de sinteza a unei molecule monoeatenare le ARN mesager pe baza informafiei genetice confinute de un segment limitat dintr-o molecula de ADN. Astfel, gena, pe Kinga calital , functie gi mutafie, poate fi considerat gi unitate de tr V.1.1. TIPURL DE ARN Expresia informafiei genetice implied interventia mai multor tipuri de acizi ribonucleiei - ARN. ARN-ul are o structurd chimich asenvantoare cu ADN-ul,fiind o polinucleotida, care prezintatrei diferente esentiale + componenta glucidica pentoza - este riboza, in loc de deoxiribozit + in ARN, timina din ADN este inlocuita de uracil, astfel cele patru baze azotate ale unei molecule de ARN sunt: adenina, guanina, citozina yi uracilul; + moleculele de ARN sunt monocatenare. xistd trei tipuri importante de ARN: ARN mesager (ARN) ARN ribosomal (ARNr) si ARN de transfer (ARNt) toate fiind implicate in sinteza peptidelor ARN-ul mesager - ARNm structurale care codific’ proteine. Sinteza ARNm se face in prezenia ARN polimerazei de clasd Il. Rolul ARNm este de a transporta informayia geneticd de la nucleu in citoplasma, ta ribosomi, unde serveste ex matrita pentru sinteza de polipeptide specitice. ARN-ul ribosomal — ARNr ~ participa la formarea ribosomilor activi, necesari pentru decodificarea informatie’ genetice a ARNm. Pe baza diferenjelor de sed 1 fost identificate 4 tipuri de ARNr: 28 S, 18 snumite etape mecanismului normal si a ici unor boli si ameliorarea a de unitate este produsul de transcripfie al penelor Hise: = _Expresia genich_ __83 S, 5,88 91 5S. Primele trei tipuri de ARNr sunt codificate de copii multiple ale aceleasi gene, localizate pe brajele scurte ale cromosomilor acrocenttici si se formeaza prin clivarea preARNe in urma aciunii ARN-polimerazei de clas L, ARNr de 5S este codificat de o alti gend, localizata pe braful lung al cromosomuluil, si rezultd in urma acfiunii catalitice a ARN-polimerazei de clas MI ARN-ul de transfer - ARNt ~ este constituit din molecule mici (confindnd doar aproximativ 80 nucleotide) cu structura similar, care adopt 0 contigurajie de “irejla”. ARNt acfioneaza ca “translator” in cursul sintezei peptidelor., deoarece posed dod situsuri funefionale: + unul in care fixeazA specific un aminoacid din citoplasms; + all care permite atagarea specified la ARNm, la nivelul codonului orespunzitor, a aminoacidului respeetiv in citoplasind au fost idemtficate 40 molecule diferite de ARNG, fiecare aminoacid existind eel putin un ARNE specific. solecule de ARNt recunose specific mai mult de un codon din molecula de ARNm, deoarece exist’ 40 tipuri de ARNt gi 61 de codoni sens*”. - MECANISMUL TRANSCRIPTIEL Transcript implied copierea unui segment linitat din molecula de ADN. Deoweve cele dow catene de ADN sunt complementare, dact teanscriptia s-ar face concomitent pe ambele eatene ar rezulta molecule de ARN 5i, implict, proteine diferite. In aceste condigi, wranscriptia se face pe o singurd catend a moleculei de ADN, Totusi, eatena transerisi nu este acecagi Ia toate genele de pe un eromosom, in plus, la unele gene pot fi truuscrise allerativ ambele catene, rezultind proteine diferite Datorith paticulartiti de polimerizare a ARN-polimerazei II doar ul 5* + 3%, catena transcris& are imtotdeauna o polaritate 3' + 5 Aceustd catend, serveste ea matrifi pentru aranjarea complementara. a ribonueleotidelor in moleeula de ARNm (T->A, GC, CG, AU). Noua moleculd de ARNm are aveeusi polaritate’ si secvenia niucleotidied ca gi catena de ADN netranscrisi (exceptind inlocuitea T cu Up, De aceea, catena netranscrisd este considerath catend sens, iar catena franserisa antisens Formarea ARNm prin transeripfia genelor care codified proteine se destagoard fn doud etape: formarea preARNm gi maturarea ARNm (figura V2. © veri Cox Se egenarig seats84 Compendiu de genetic’ uman UNFTATE TRANSCRIPTIONAL A Exon! Inmont Exon? non? soo 3 1c ac] TRANSCRIPTTE me [as GENA Exon) Eas. ion? QQ rend oO acd J CLIVARE LA NIVELUL VRANSCRIPT PRIMAR. ARN MATUR Figura V.2. Etapele transer V.1.2.1. Formarea preaRNm Inifierea transcripfiei incepe de Ia nivetul regiunii promotor a genci, prin fixarea factorilor proteici de transcripfie. Factorii proteici de transcripfie se pot fixa pe diverse segmente genice sau se pot cupla cw alti factori de transcriptic. fn cazul genelor cu exprimare specific tisulara, principalul factor proteic de transcriplie este TBP (TATA-binding protein) denuimit astfel deoarece se fixeaza in regiunea TATA a promotorului, Dupa fixarea TAP, aceasta atrage alti factori proteici de transcriptie, rezultand un complex ADN-proteine, care permite fixarea ARN-polimerazei II la aproximativ 2 pb in aval de situsul TATA (figura V.3.). in cazut genelor ubicuitare, exprimate in toate {esuturile, intervin alfi factori proteici de transcriptie, deoarece aceste gene Sunt lipsite de secventa TATA, eare este inlocuiti cu esta genie _ enja G6GCGGG. Dupa fixarea ARN-polimerazei I incepe transeriptia. acesteia este facilitat de acfiunea unei ADN-helicaze, care legturile de hidrogen dintre cele dowd catene de ADN, ceea co face posibila actiunea ARN-polimerazei, ‘Actiuinea ARN-polimerazei incepe la nivelul situsului de initiere al transcripfici, iar rolul ei este de a asigura cresterea catenei de preARNm in irectia 5°» 3°, prin formarea de legituri esterice intre riboza unci fibonucleotide si acidul fosforic al urmatoarei ribonucleotide. in cursul iranseripfiei sunt copia, at&t exonii, cit si intron rezultind ¢ranseriptul primar sau preARNm, Figura V.3. Complexul ADN ~ ARN-polimeraza II - factori de ‘transcriptie Dupi ce ARN polimeraza II trece de situsul de inifiere a transcripfici, avesta devine lier, iar o nous molecula de ARN-potimerazi se poate fixa la acest nivel Prin fixarea mai multor molecule de ARN-polimerazA Il, pe baza informagiei unei singure gene se pot sintetiza mai multe molecule identice de proARNm. Semnalul de terminare al transcript este reprezentat de 0 seeventt hexanucleotidicd AATAAA, situati. in aval de ultimul exon al gene. Transcripfia se opreste dupa citirea a inci 18-20 de nucleotide, intr-o att In perechi de baze GC, numita gi situs de poliadenilare. V.1.2.2. Maturarea ARNm La eucariote, transcriptul primar mu reprezinta forma biologick activa a ARNm, Pentru a deveni activ, preARNm suferi o serie de modificari, care constituie maturarea ARNm. Prin maturare ARNm este stahilizat, ecea ce permite transportul moleculei din nucleu in citoptasms si nlilizarea acesteia ca matrifa pentra sinteza peptidelor. intr-o prima etapa, in regiunea 5” a moleculei de preARNm este autingata o motecula de 7-metilguanind, prin formarea de legituti estericeCompendiu de geneticd umana si medical - F-inetilguanine’ si riboza primei nucleotide a preARNm ‘meti}guanina este rezistentd la acfiunea ribonucleazelor din citoplasia, ceca ce asigurd stabilizarea ARNin, in a doua etapa a maturdrii, intervine © ribonucleaza care recunoaste situsul AAUAAA localizat in regiunea 3° a transcriptului primar. fn prezenja ribonucleazei, molecula de preARNin este secfionata lt 11-30 de nucleotide in aval de situsul AAUAAA, situsului AAUAAA se fixeazi poliA- polimeraza, o enzima care asigurd atasarea mai multor mucleotide cu ‘udenind (50-250) care formeazd 0 "coadé poliadenilica”. Costa poliadenilied intervine in transportul ARNm din nucleu in citoplasin fn ultima etapa a maturaii se produce matisarea"®. Matisarea consti in seefionarea previs& a capetelor intronilor, eliminarea seeven{ei intvonice gi racordarea exonilor, Matisarea este asiguraté la nivelul spliceosomilor, inci corganite citoplasmatice, care confin ribonucleoproteine mici, de’ tipul suRNA (Sinall Nuclear RiboNucleic Acid). Aceste molecule de suRNA s fixeaza la nivelul balizelor de "semnatizare" localizate la capetele 5° (GU) respectiv 3° (AG) ale intronilor. Sub actiunea unor enzime specifice, molecula de preARNu este ‘iat la nivelul balizetor intronice, intronii sunt eliminagi, iar exonii stmt racordaji wnul dupa altul. Transportul ARNm matur din nucle in citoplasind este un proces consumator de energie. Energia necesara acestui proces este furnizata de hidroliza ATP. Pent a putea fi transportat ARNm trebuie, in. prealabil, stab ilizarea este necesara deoarece ARNm este © moleculé monocatenat, care ‘nu prezintd legitur intracatenare, cum este cazul celoralte tipuri de ARN. Stabilitatea moleculei de ARNm depinde de canttatea de protein pe care o sintetizeaza, Astle, daca in celuld este nevoie de o cantitate i molecula de ARNm corespuncitoare este V.2. TRANSLATIA ‘Translayia este procesul de decodif confinuta deo molecula de ARNm matur. Translajia se realizeaz’ citoplasima la nivelul ribosomilor, find necesari indeplinirea a doua condi iia (rebuie 88 aiba un aparat de translafie; tisare ~ univea a dou ringhit(cablur’) prin impletirealrelor ewe fe compan; cel spheeng, fe epissage vena nucleotidelor din ARNin matur gi secvenga aminoacizilor dlin proteine webuie si existe un sistem de coresponden, reprezentat de codul genetic. V.2.1. APARATUL DE TRANSLATIE, Aparatul de translajie este constituit din totalitatea componentelor cure intervin in sinteza proteinelor. Acestea sunt reprezentate de: ARNi, ribosomi, ARNL, proteine gi surse energetice. se ARNm matur este purtétorul informatie: genetice codificate. El este talcatuit din dowd categorii de seevenfe: translate $i netranslate (figura V.4.) oe ees =e oS 7 TCU, G—————— AUG. ——UAA. ——AAAAA, Figura VA. Seeven{a nucleotidicd a moleculei de ARNm matur 7-CHy-G - T-metilguanina, 5°UTR - secventa netranslata 5°; "UTR ~ -cveitanetranslatd 3°, AAAAA - coada poliadenilic. Secvenfa translata se gaseste la mijlocul moleculei gi este continu a rezulta prin asamblarea exonilor in cursul matisiii, Secventa translata ncepe eu codonul inifiator AUG, care este acelasi in toate moleculele de ARN gi codified a La capitul 3° al secvenfei translate se gaseste unul din cei trei codoni stop: UAG, UGA sau UAA, care constituie semmalul pentru incetarea citirii informafiei genetice in ccursul transtatiel Secvenfele netranslate se gasese periferic la cepetele 3° si 5*. La capitul 5° al moleculei de ARNm matur se giseste 7-metilguanina, urmata de seeventa netranslata 5° (5°UTR — 5" untranslated region). La capatul 3" al moleculei de ARNm matur, dupa codonul stop urmeazi. translata 3° (3" UTR —3” untranslated region) $i coada poliadenilics, Ribosomii sunt organite citoplasmatice constituite din complexe macromoleculare care se asambleaza into structurd specifica in momentul anslafiei, In afara perioadei de sintezd a unei proteine exist doud subunitafiribosomice: una mare de 60 S si una mica de 40 S. Prin asamblarea celor dow’ subunitaji si asocierca cu ARNm gi complexe ARNt-aminoacizi rezultt ribosomul aetiv de 80S. Moleculele de ARNt sunt reprezentate de cites 40 de tipuri, sever imoleculele de ARNm ineep cu AUG, nw toate proteiele au metion \dtorta procestii postiranslafionae a proteinclor © Desi prin sin88 Compendiu de genetici umani si medic: - formate din circa 80 de nucleotide, care au dou functii esengiale: de a fixa specific un anumit aminoacid si de a recunoaste codomul corespunzitor aminoacidului respectiv in snecesinnea nucleotidetor ARNm (figura V.5.). Fiecare molecult de ARNt are dowa situsuri funetionale: aminoaeil si anticodon, localizate la capetele a dou bucle, dispuse opus. Bucla pe care este situat situsul aminoacil este deschish, iar ta capatul 3° al buclei existh intotdeavmna trimucleotida ACC Situsul anticodon este sitmat pe o buck inchis si are o suecesiume trinucleotdict complementari. celei coresponzitoare ccodonului de pe ARNm. Pentru fiecare triplet codant exist 0 moleculi de ARNt purtitoare de aminoacid. in schimb, codonii_ stop: Figura V5. Configuratia — UAA, UAG si UGA ow aw nici un moleculei de ARNt ARN! corespunzator, astfel find semmalizata incheierea transatici Proteincle aparatului de translatie sunt de dowd tipuri: reglatoare gi enzimatice. Proteinele reglatoare sunt de trei tipuri: factor’ de initiere specifici (IF ~ initiation factory", factori de elongagie (EF - elongation factor) si factori de eliberare (RF — release factor) Enzimele care fac parte din aparatul de translatie sunt reprezentatic de: aminoacil-ARNt-sintetaze, peptidil transferaza si translocaza. ‘Aminoacil-ARNtsintetazcle —asigur’formarea__complextilui aminoacid-ARNt. Aceste enzime au afinitate specifica doar pentru un ‘anumit aminoacid gi nu permit atagarea altui aminoacid la ARNt Sursele de energie sunt reprezentate de acidul adenozin-trifosforic (ATP) gi acidul guanozin-trifosforic (GTP) care prin hidroliza Ia AMP si GMP furnizeaza energia necesara diversclor etape ale translatiei V.2.2. CODUL GENETIC Codul_ genetic este un sistem de corespondenfa intre o anumiti succesiune de nucleotide din structura unei molecule de ARNm si un anumit aminoacid din structura peptide’ sintetizata pe baza informatici genetice a moleculei de ARNm, sta 2eceastfel dle factori, cel mai important find denurnit 1F2 g oh 89 Codal genetic are o serie de particulartati, inserate in continuare. Covlul genetic este miplet ~ fiecare unitate de cod din structura [ARN este constituts din trei nucleotide invecinate, Existenta unui cod eonetic triplet este dictaté de necesitatea existenfei a cel putin unui codon diferit pentru fiecare din cei 20 de aminoacizi din proteine.Tinfnd cont c& in molecula de ARNm exist patru baze azotate ~ adenind (A) guaniné (G) citozina (C) si uracil (U) ~ care se pot asocia liber, rezulté obligativitatea asocieriia cate 3 nucleotide, pentru a fi posibilé formarea a cel putin unui codon pentnt fiecare aminoacid’, Astfel, prin asocierea de tip triplet se formeara 4° = 64 de codoni diferii (tabelul V.1). Tabelul V.1. Codul genetic Tina Tr doien wale ui wnt leat v ed i Tre a] 7 u the se | ¢ ‘i ten se | stor ‘ ' ten se | stor é ‘ ten to | ts u ‘ ia to | ie ¢ ‘ ten Pre | Gln ‘ c te to | Gin é ‘ ie Tw [Asn u f te Tw | Am c ‘ ie tw | ts ‘ A Me tw | be é ‘ var arcs u t val he | ha ¢ ¢ val aa | Gin nN é val Aa_|_ Gi é Tinoco are avotote din structura ARN-ului mesager: A ~ adenind; C ~ Citorind; U ~ Uracil G Goanink: Aminoacizi din structura proteinelor: Ala — Alanina; Arg ~ Arginin Asp Acid aspartic, Asn ~ Asparagina; Cys ~ Cisteind; Gin ~ Glicing, Glu ~ Glutamind; Gly — Acid glutamic: His ~ Histiding; Me ~ Izoleucing; Lew ~ Leucing; Lys ~ Lizints Met Metionind, Phe ~ Fenialaning; Pro ~ Protina; Ser ~ Sering; Thr ~ Treonint; Trp Triptofan; Tye Tirozinas Val ~ Valind Codul genetic este far echivoc, deoarece un codon codificd un singur aminoacid, SY {in cd penctic dublet ar genera 4? = 16 codoni, un nun insufickent, ar uml evartet ar signa 4! 256 de codon, ecea ce ar Feprezenta 6 rsipa de material genetic._ Expresia genicd a carboxil a metioninei se formeazi o legitura peptidica, rezultind ‘complexul metionil-anninoacils-ARNI, atagat la situsul peptidil (re oval I< Oveseneat (Ovul ovut Figura V.7. Amprentarea gametica_Compendiu de geneticd umand si medical Mecanismul prin care se face amprentarea gameticd nu este complet elucidat, dar in mod cert in majoritatea cazutilor se produce hipermetilare a citozinei 9i guaninei de pe alela inactiva, Se pare c& amprentarea a jucat un rol important in cursul evolujici, aspect sugerat de faptul c& majoritatea genelor amprentate sunt active in petiouda embriogenctic’ gi ci disparifia amprentiriigenetice in cazul disomiilor uniparentale sau a unor microdele{ii cromosomice detetnind boli deosebit de grave, care asociaza importante malformatii congenital Exemple de loci supugi amprentarii sunt date in tabelul V.2 Tabelul V.2. Relagia dintre locii sup! seus [Genk | Alea acini nosomieh [ Sindrom avociat Taqii-13 | SNRPN | maternal Prader Will fe | | bur eastern _ 15qi113 | UBESA | patema “Microdelejie materia ‘Angelman — 7 DUP patna 7 Tipiss [GFE [Paterna | DUP paterna Beckwith - _ - _ _| Wiedeman Tipts3 [Wid | Maem | Microdelefemaiema | Beckowih Wieder ‘DUP ome wparenale v. Inactivarea cromosomului X este consecinfa unui mecanisoy de compensatie a dozajului genic. Avest mecanism este necesar pentiu a preintimpina aparijia unui dezechilibru genic inte femei (care au doi ‘cromosomi X) si barbafi (care au un singur eromosom X). Mecanisinul se bazeuza pe inactivarea aproape completi a wanseripfiei pe unul din cei dai ‘cromosomi X ai femeii, Aceastt inaetivare este controlata de care este activa doar pe cromosomul care se inactive determina sinteza unui ARNm care nu este translat, dar se fixeazii specific pe ADN-ul eromosomului inactivat, blocandu-i activites.” v. Recombinarile genetice somatice au fost identificate doar tn cazul citorva gene, active in limfocitele B gi plasmocite, Prin recombinarea yenclor imunoglobulinelor si ale receptorilor limfocitelor ‘Teste asigurat polimorfismnul proteinelor sintetizate de aceste gene si devine posibila apararea ‘organisimului impotriva agengilor exogeni sau endogeni modifica. * Inactivarea cromosomului X Recombinirile somatice ® vexi Cromatina sexual © Yezi capitol Gena unitate de structural, funcfie sf mutagie _ xpresia ge ee 3.1.3, Competitia pentru activator/inkibitor in cazul unor domenii eromosomice, care enfin gene dif ucne ale aceleiagifamili, a fost identificatd © competifie intre gene pentru utilizarea aceluiagi factor activator/inhibitor, De exemplu, in regiunea 11p15.5 genele IGF2 si H19 concur peatru acelai activator, in condi: normale, pe eromosomul de origine poternd este activaté gena IGF2 (codified un factor de erestere celular’) Limp ce pe cromosomul de origine mater’ este activata gena 1119 (eoditic& o yen’ supresoare de tumor), Un alt exempla il constituie famille genelor a iB globinelor, a ciror activate depinde de centri regionali de contol, care scfioneazd ca un simulator selectiv af unei singure gene into anumité perioads ontogenetic’! V.3.2. REGLAREA TRANSCRIPTIONALA Realizarea transeripfci este usigurata de ARN-polimeraza I, care sinteza unei molecule de ARNm precursor. Acfiunea izolatd a ime nu este suficientA pentru tanseripfic, find nevesard prezenja twwor factori wanscriptional, precum: proteine cu configurayie particulard, ‘eceptorit hormonali nuclear sau proteine reglatoare specifce de organ. Factor transcripfionali au situsui specifice de fixare Ia nivel: + Regiunii promotor ~ situata in amonte de cadrul de Jectura al genet (seevenjele CAAT, TATA, CG ete); + Elementelor de specificiate tisulard ~ situate in amonte de promotor si care depind intervenjia unor factori exter, precum hhormoni, factori de crestere, AMPe; + Seeventelor de activare/inhibitie a activitagi genice ~ pot fi situate ia amonte de elementele de specificitate tisulard, in aval de cadrul de lectura sau chiar in uni introni®® Fixarea acestor proteine este facilitata de existenfa_unei configurationale intre regiunea respectiva a moleculei de ADN si protein. Majoritatea factorilor proteici transcripfionali sunt formafi-din mai multe subunita(i $i prezint& doua situsuri specifice: de fivure la ADN si de legare a altor molecule cu rol reglator. ‘Au fost identificate patru tipuri de proteine implicate in regla uunscripfiei (figura V.8.): proteine cu configurajie “elice-rdsucire-elice”, proteine cu configurafie “elice-bueld-elice”, proteine cu conti “in legete de zine" §i proteine cw configurajie “in fermoar de leucing? complementar > vesi capitolul Gena unitate de struclurd, funcie gi mute (concep actuala despre wctura genei)