Alexandre Dumas Alexandre Sumas ester Regina Margot Razboiul femeilor vol 2/2 Cavalerul D’Harmental vol 1/2 Cavalerul D’Harmental vol 2/2 Sfinxul Rosu vol 1/3 Sfinxul Rosu vol 2/3 Sfinxul Rosu vol 3/3 Laleaua neagra Cavalerul reginei vol 1/2 Cavalerul reginei vol 2/2 vol 1‘Autor: Alexandre Dumas Titlu original: La reine Margot Titlu: Regina Margot 1/3 Editor Dexon Office, Bucuresti Editie completata si revizuits © by Dexon Office, 2018 Toate drepturile pentru aceasta versiune apartin Dexon Office Informatii, comenzi ramburs Email dexonoffice@gmail.com www.aldopress.ro ISBN 978-973-701-747-5 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom: DUMAS, ALEXANDRE Regina Margot / Alexandre Dumas. - Bucuresti : Dexon, 2018 3.vol. ISBN 978-973-701-762-8 Vol. 4. - 2018. - ISBN 978-973-701-747-5 821.1331 Capitolul 1 Latineasca Ducelui de Guise Luni, in a optsprezecea zi a lunii august 1572, Luvrul era in mare sirbaitoare. Ferestrele vechii resedinte regale, indeobste atat da intunecate, crau scaldate in lumin’; pietele gi strizile din jur, de obicei atat de pustii de cum batea ceasul noua, la Saint-Germain-l’ Auxerrois, crau acum intesate de norod, desi se fcuse miezul noptii. Prin bezna, toati aceasté multime amenintatoare, zorita, gala- uioas’ prea 0 mare mohoratd, frimantata, si fiecare val al ei pirea un talaz care mugeste; aceasti mare, ce inunda cheiul pe care se revairsa prin strazile Fossés-Saint-Germain i ’Astruce, izbea cu fluxul ei poalele zidurilor Luvrului, iar cu refluxul pe ale palatului Bourbon, din fata. Dar cu toat sirbatoarea de la curte, si poate tocmai din pricina ei, norodul acesta avea o infitisare amenintitoare, caci nu banuia cA sarbiitoarea la care lua parte numai cu privirea era doar preves- lirea alteia, ce avea s& aib& loc abia peste opt zile si la care urma si fie poftit sa se desfete din toata inima. Curtea sarbitorea nunta Margaretei de Valois, fiica regelui Henric al [I-lea si sora regelui Carol al [X-lea, cu Hemic de Bourbon, regele Navarei. intr-adevar, chiar in acea dimineata, pe un podium inaltat in fata catedralei Notre-Dame, cardinalul de Bourbon unise pe cei doi soti cu ceremonialul folosit de obicei la nuntile fiicelor regilor Frantei Aceasti csitorie uimise pe toat lumea si daduse mult de windit celor ce vedeau mai departe; era greu de infeles cum de se putusera apropia doud tabere atdt de invrajbite, cum erau pe atunci cea protestanta si cea catolici. Lumea se intreba cum at putea tanarul print de Condé sa ierte ducelui de Anjou, fratele regelui, uciderea tatilui stu de caitre Montesquiou, la Jarnac. Se mai intreba cum i-ar putea ierta tindrului duce de Guise amira- lului de Coligny moartea parintelui situ ucis de Poltrot de Méré a Orléans.6 Alawar Sumas Mai mult ined, Jeanne de Navara, curajoasa sotie a nevolni- cului Antoine de Bourbon, ce-si adusese fiul, tiende, la logodna regeasci care se pregitise ~ murise abia de dou luni si umblau zvonuti ciudate cu privire la aceasti neasteptat% moarte. Uni sopteau, iar alfii spuneau in gura mare c& ea aflase o tain grozava, iar Caterina de Medicis, temandu-se ca nu cumva s-o dea in vileag, a ucis-o daruindu-i niste manusi otrivite, fticute de un oarecare René din Florenta, mare mester in treburi din astea. Zvonul se rspandise si cfpata cu atat mai mult temei, cu edt, dup moartea acestei mari regine, fiul ei ceruse sa fie chemati doi medici - intre care gi vestitul Ambroise Paré, crora li s-a ing&duit s& deschida gi si cerceteze trupul, nu insa si creierul. Dar cum Jeanne de Navara fusese ucis4 cu un parfum otravit, numai creierul, singura parte a trupului careia nu le era ingaduit sa-i facd autopsia, putea sa dez- valuie crime. $i spunem crimé pentru c& nimeni nu se indoia ci de o crima ar fi vorba. Dar asta nu era totul: pentru aceasti cAsitorie, care nu numai ci stalonicea pacea in regatul su, dar ii mai si imbia pe hughe- nofii de frunte ai Franfei si vind la Paris, regele Carol ardtase o stiruinfa vecind cu incapatanarea. Cum cei doi logodnici erau unul catolic, iar celalalt reformat, trebuia si se cear’ ineuviinfarea inaltului pontif de la Sfintul Scaun, Grigore al XIII-lea. incuviin- {area aceasta intarzia, cea ce o nelinistise foarte mult pe riposata regina a Navarei; intr-una din zile, ea fi impartasise lui Carol al TXlea temerile ei ci incuviinfarea n-ar mai veni de loc, la care regele ii rispunsese: — Fii pe pace, matusi drag. Te cinstese mai mult detat pe papi si dragostea pentru sora mea € mai presus decat teama de el. Nu sunt hughenot, dar nici prost nu sunt si daca cinstitul papi face prea pe prostul, am s-o iau eu insumi pe Margot de mana si am sa i-o dau de sotie fiului vostru chiar in biserica protestanta. Vorbele acestea se rispandisera din Luvru in tot orasul si in timp ce pe liuglienoti fi bucurase foarte mult, pe catolici fi pusese pe ganduri si se intrebau in soapta daca regele fi vindea cu ade- varat, sau poate juca vreo farsa care intro bund zi va avea un. deznodamant neasteptat. Regina Margot 1 7 Purtarea lui Carol al IX-lea prea inexplicabili mai ales fata de amiralul de Coligny, care de vreo cinci-sase ani se rizboia cu regele pe viata si pe moarte: dup’ ce pusese pret pe capul lui o-suti cincizeci de mii de scuzi aur, nu mai vorbea acum de el decat ca de un pirinte, spundnd sus $i tare pe viitor conducerea rizboiului nu i-o va mai incredinta decat lui; si asta 0 spunea asa de des, incdt chiar Caterina de Medicas, care pana atunci il con- dusese pe tinarul principe in toate actiunile, capriciile, pana si in toate dorinfele lui, prea cA incepe sa se ingrijoreze de-a binelea, si mu ffir pricina, caci intr-o clip’ de sinceritate, vorbindu-i ami- ralului despre razboiul din Flandra, Carol al IX-lea ii spusese: ~Mai e ceva, dragul meu parinte, la care trebuie si fim cu ochii in patru: reginei-mama, care, dup cum stiti, vrea si-si vare nasul in toate, s& nu-i ajungi nimic la urechi despre planurile noastre. Sa pastraim deci taina, ca s& nu afle nimic, pentru cd, aa pusi pe hart cum o cunose, ne-ar strica toate socotelile. Dar oricat de infelept si de incercat era Coligny, n-a fost in stare s& pastreze taina unei att do mari increderi ce i se ardtase, i cu toate ci atunci cand venise la Paris avea multe banuieli, iar la plecarea de la Chatilion o faranca i se aruncase La picioare, strigandu-i: ,,Vai, domnule, bunul nostru stpin, nu va duceti la Paris, caci daca vi duceti, veti muri si dumneavoastra, si toti cei care v4 insofesc", toate banuielile i se risipiseri, una cite una, din cuget, atat lui cét si lui Téligny, ginerele siu; acestuia regele ii artase mare prietenie, spunandu-i frate, intocmai cum amiralului ii spusese parinte si tutuindu-l, asa cum obisnuia s& fac cu prie- tenii lui cei mai buni. Hughenotilor, in afard doar de vreo cativa pripastiosi sau nean- crezatori, le venise asadar inima la loc: toata lumea stia c& regina Navarei murise in urma unei aprinderi de plamani, iar nesfarsitele sili ale Luvrului erau infesate acum de toti acesti bravi protestanti vedeau in cisatoria tinerei lor cApetenii, Henric, prevestirea nor vremuri mai bune, la care nici nu visasera. Amiralul Coligny, La Rochefoucault, fiul principelui Condé, Téligny, in sfarsit toate ipeteniile acestei tabere jubilau, vazdnd c& atoiputernici la Luvra si primifi cu osanale la Paris erau tocmai acei pe care, cu trei luni in urma, regele Carol si regina Caterina voisera si-i cocoate in8 Abeandre Pumas spanzuritori mai inalte decat ale ucigasilor de rand, Mai lipsea doar maregalul de Montmorency, pe care zadarnic I-ai fi cutat printrei tofi frafi sai, cdci nici o figiduiala nu-l putuse ispiti, nici 0 preficatorie nu-I putuse ingela si se tinea deoparte, in castelul sau din I'Isle-Adam, spundnd cA sta retras pentru ci mai sufera inc’ din pricina morfii tatalui sau, conetabilul Anne de Montmo- rency, ucis de Robert Stuart cu un glont de pistol in batilia de la Saint-Denis, Dar cum aceasta intimplare se petrecuse cu* mai bine de trei ani in urma si cum in acele vremuri simfirea peste miasura nu prea era virtute la moda, despre acest doliu prelungit credea fiecare cam ce voia. De altfel, tot ce se intmpla arta ci maregalul de Montmo- rency gresee: regele, regina, ducele de Anjou si ducele d’Alengon igi indeplineau de minime indatoririle fat de oaspeti la regeasca strbatoare. Ducele de Anjou primea chiar felicitari din partea hugheno- tilor, pe deplin meritate de altfel, pentru cele doua batalii de la Jarnac si Montcontour, pe care le castigase céind nu avea inci 18 ani, aratdndu-se astfel mai precoce decat Cezar gi Alexandru, cu care era asemuit, desi, binednteles, invingatorii de la Issos si Pharsala erau pusi mai prejos decat el: ducele d’Alengon isi plimba peste toate acestea privirea lui gales si fitamnica; regina Caterina radia de bucurie si, intrecdndu-se in drigali- senii, nu stia cum si-l mai fericeasca pe principele Henric de Condé pentru cisatoria lui cu Maria de Cleves, care avusese loc de curard; in sfarsit, chiar domnii de Guise le zimbeau dus- manilor inversunati ai casei lor, iar ducele de Mayenne sedea la taifas cu domnul de Tavannes si cu amiralul, vorbind despre razboiul care acum, mai mult ca oricdnd, trebuia si fie pornit impotriva lui Filip al II-lea. Printre aceste grupuri se plimba in sus si in jos, cu capul usor inclinat si atent la tot ce se, vorbea, un tanar de 19 ani, cu privirea ager’, cu pirul negru si taiat foarte scurt, cu sprincene stufoase, cu nasul incovoiat ca un cioc de uliu, cu un zambet batjocoritor si caruia abia fi mijisera barba i mustata. Tanarul acesta, ce nu se ficuse cunoscut pana la batilia de la Amay-le-Due, in care, plin de barbitie, nu-si crutase viafa si primea acum felicitiri peste Regina Margot. 9 felicitari, era ucenicul indragit al lui Cqligny si eroul zilei: cu trei luni in urma, adica pe vremea cand maici-sa traia inca, i se spunea principele de Béarn; acum i se spunea regele Navarei, in asteptarea acelei zile cdnd avea sa i se spun’ Henric al IV-lea. Din cnd in cand, un nor intunecat ii trecea repede peste frunte; isi amintea atunci de bun’ seama cA nu trecusera decat doua luni de cand maica-sa murise, si dintre toti, el se indoia cel mai putin ca fusese otraviti. Dar norul acesta era treciitor gi se topea ca 0 umbri unduitoare, cAci cei care fi vorbeau il felicitau si stateau acum ling’ el erau chiar cei care 0 ucisesera pe inimoasa Jeanne Albret. La cétiva pasi de regele Navarei, aproape tot atat de ingri- jorat si dus pe ginduri pe cat de bine dispus gi de comunicativ se arta acesta, se afla taniirui duce de Guise, oare staitea de vorba cu Téligny. Mai norocos decat bearnezul, faima sa, la varsta de 22 de ani, 0 egalase aproape pe cea a parintelui su, marele Frangois de Guise. Fra un senior chipes, inalt, cu cautaiturd méndra si trufasi, si inzestrat cu acea miretie fireasca ce te ficea sii spui, cand il vedeai trecdnd, c& pe Kinga el tofi ceilalti principi pireau oameni de rind. Si cu toate ci era atit de tanar, catolicii il priveau ca pe condu- citorul lor, intocmai cum hughenofii il socoteau pe tanarui Henric de Navara, al cArui portret |-am schifat mai sus, drept cApetenia lor. La inceput purtase titlul de principe de Joinville si botezul focului il primise la asediul Orléans-ului. sub comanda tatalui sau care murise in brafele lui, spundndu-i ca il ucisese amiratul Coligny. Atunci tnrui duce, intocmai ca Hanibal, a jurat solemn i se rizbune pe amiral si pe familia lui pentru moartea pirintelui sau si s&-i urmfireasca fra rigaz si fara indurare pe cei de 0 cre- dinfa cu Coligny, legdndu-se in fata lui Dumnezeu si fie ingerul lui razbunator pe pimént, pand in ziua in care ultimul eretic va fi fost nimicit. Agadar, mare era uimirea si-I vezi pe acest principe - de obicei att de eredincios cuvantului dat - c& le intinde ména celor c&rora le jurase dusmdinie vegnicd si cA se arata atat de binevoitor cu uinerele omului pe care ficuse legimant, in fafa parintelui stu ce se sfairgea, sti-l ucida,10 Alewamdre Pumas Dar cum am mai spus, seara aceasta era plina de surprize. De buna seam, daca cel care ar fi avut fericitul prilej si ia parte la aceasti sirbitoare ar fi putut citi viitorul, Iucru ce din fericire nu le e dat oamenilor, si ar fi putut privi in cugete, ceea ce, din nefe- ricire, numai lui Dumnezeu ii e dat, ar fi avut parte s vada cel mai neobisnuit spectacol pe care il poate oferi istoria tristei comedii umane. Dar acest spectator, care nu se afla pe culoarele Luvrului, privea staruitor din stradi cu ochi apringi $i murmura cu glas amenin- {itor; acest spectator era norodul. Cu instinctul lui, pe care ura i-1 ascufise fuird seaman, urmirea de departe umbrele dusmanilor sii de moarte si igi tilmacea cele vzute atat cat o putea face curiosul ce iscodeste ferestrele unei sali de bal zAvorite. Muzica il imbati si-| struneste pe dntuitor, in vreme ce curiosul nu vede decat mig- carea i igi ride de paiata aceasta ce se framanta fara rost, caci el, curiosul, nu aude muzica. Muzica ce-i imbiita pe hughenoti era glasul trufiei lor. Scanteierile ce scparau in ochii parizienilor in puterea acestei nopfi erau fulgerele méniei lor in care se putea citi viitorul. Induntru, ins, domnea mai departe veselia, ba chiar un murmur, mai suav si mai incdntitor ca niciodata, se strecura in acea clipa prin tot Luvrul: tinaira logodnica, dupa ce-si schimbase vesmintele de gala - mantia cu trena si valul cel lung - se inapoiase in sala de bal, insofita de frumoasa duces’ de Nevers, prietena ei cea mai bund, si era condusa de fratele ei, Carol al IX-lea, care 0 prezenta oaspetilor de seam. Logodnica era Margareta de Valois, fiica lui Hemic al I-lea, perla coroanei franceze, cireia regele Carol al IX-lea fi spunea intotdeauna cu duiosie ,,sora mea Margot". Desigur, nicicdnd vreo primire - oricat de magulitoare - nu fusese mai pe deplin meritata decat cea care i se ficea acum noii regine a Navarei. Margareta abia implinise douzizeci de ani, dar chiar la aceasta varst& o cantau poetii, unii asemuind-o cu Aurora, iar alfii cm Venus din Cythera. intr-adevar, frumusefea ei nu avea’ pereche la aceast& curte in care Caterina de Medicis stransese pe cele mai frumoase femei ce le aflase, ci de care voia si se slu- jeasc& drept momeali. Avea pirul negru, fata de o albeata stra- Regina Margot lucitoare, ochii pitimasi, umbriti de gene Iungi, buze rumene gi delicate, gatul gratios, mijlocul plinut si mladios, piciorul ca de copil, ascuns in pantof de matase, Franta, crcia ii apartinea, era mandra s& vada c& pe pamantul ei imboboces asa minunatie de floare, iar strinii care treceau prin fara se intorceau orbiti de fru- musefea ei, dacd apucasera s-o vada, uluiti de cate stia, daca avu- sesera prilejul sa stea de vorb& cu ea. Margareta nu era numai cea mai frumoasa, dar si cea mai instruité femeie din vremea ei si se pomeneau vorbele unui invafat italian, care fi fusese prezentat gi care, dupa ce discutase cu ca un ceas in italiana, spaniola, latina reacii, spusese la plecare, plin de insufletire: ,.Si vezi curtea si sd n-o vezi pe Margareta de Valois, e ca si cum n-ai fi vazut nici Franfa si nici curtea". Si nu lipseau nici staruintele plictisitoare pe Kinga regele Carol al 1X-lea gi pe ling& regina Navarei, cici se stie cat de mesteri la adic& erau hughenofii. Tot felul de aluzii la trecut, tot felul de pretentii de viitor erau strecurate cu dibacie regelui, in mij- locul acestor convorbiri: dar la toate aceste aluzii el raspundea cu buzele lui livide in obraji o roseata aprinsa. — Dandu-i-o lui Henrie de Navara pe sora mea Margot, imi uiesc inima tuturor protestantilor din regat. Cuvintele acestea pe unii ii linisteau, iar pe altii fi ficeau zambeasca, cAci aveau, intr-adevar, doud sensuri: unul intesc, cu care Carol al IX-lea nu avea si-si incarce cugetul, celalalt jignitor atat pentru mireasa, ct si pentru sof, si chiar pentru el insusi, c&ci amintea de unele barfeli susotite prin care wurile rele de fa curte aflaser’ mijlocul sa prihaneased valul Margaretei de Valois. In acest timp, domnul de Guise se intretinea, dup’ cum am mai spus, cu Téligny; dar nu era pani intr-atat de adancit in aceasti conversatie, ineat si nu-si intoarca din cAnd in cdnd capul si sd arunce o privire catre grupul doamnelor in mijlocul carora strlucea regina Navarei. Ori de cAte ori privirea principesei 0 intalnea pe cea a tandirului duce, un nor parea si intunece fruntea ci fermecatoare - in timpul cireia stelele de diamant alcatuiau un nimb separator - si dincolo de nelinistea si frimantarea ei, se intrezdrea umbra unui gand.12 Alewandre Sumas Principesa Claude, sora mai varstnicd a Margaretei, ce-se miritase de cativa ani cu ducele de Lorena, observase aceasté tul- burare si de aceea se indrepta spre ea s-o intrebe care era pricina, cAnd lumea, care se dadea in laturi dinaintea reginei-mame ce se apropia la braful tandrului principe de Condé, o impinse inapoi, departe de sora ei. Se produse atunci o agitatie general, de care ducele de Guise se folosi ca si se apropie de doamna de Nevers, cumnata lui, si deci si de Margareta. Doamna de Lorena, care nu © scipa din ochi pe tindra regina, vazu atunci c& in locul norului ce-i adumbrise fruntea, ii aparuse acum in obraji o rogeata aprins’. Intre timp, ducele continua s4 se apropie gi cnd ajunse la doi pasi de Margareta, aceasta, care mai mult ii simtea prezenta decat il vedea, se intoarse cAtre el strduindu-se din risputeri si para calm gi nepasdtoare. Ducele o salut cu respect si, plecdndu-se in fata ei, sopti: Ipse attuli Adica: wL-am adus*, sau ,adus in persoana*, Margareta ii rispunse printr-o reverenta tndrului duce si, ridi- cAndu-se, fi zise: — Noctu pro more. Adica: La noapte, ca de obicei* Aceste dulci cuvinte, ce se pierdeau in uriagul guler gofrat si scrobit al principesei ca in gura unei palnii, n-au fost auzite decat de cel caruia ii erau adresate; dar aga scurt cum fusese dialogul, el, cuprindea fara indoiala tot ceea ce aveau sa-si spuni cei doi tineri,, cAci dup’ acest schimb de formule - una de doua, cealalti de trei cuvinte - se despartira, Margareta cu uri aer mai visitor, ducele mai luminat la fat ca inainte. Aceastd neansemnata intamplare se petrecuse fr ca omul cel mai interesat de acest dialog si-i fi dat vreo atenfie cat de mica, caci regele Navarei n-avea ochi decit pentru o singurd persoana, care era insofiti de o suité aproape la fel de numeroasa ea aceea a Margaretei de Valois; persoana aceasta era frumoasa doamna de Sauve. Charlotte de Beaune-Semblancay, nepoata nefericitului Sem- blancay si sotia lui Simon de Fizes, baron de Sauve, era una din doamnele cele mai apropiate ale Caterinci de Medicis si una dintre Regina Margot t — 13 cele mai de temut din suita acestei regine, care le didea dusma- nilor ei bautura vrajitd a dragostei, atunci cénd nu cuteza si le dea otrava florentina; mica, blond’, cand fremitand de vioiciune, cand tanjind visitoare, gata in orice clipa fie pentru dragoste, fie pentru intriga - cele doua treburi de c&petenie cu care de cincizeci de ani se indeletnicea curtea celor trei regi ce-si urmasera la tron - femeie in toati puterea cuvantului si cu farmecul deplin al spitei femeiesti incepand cu ochii ei albastri visitori, sau sc&- pirand de patimi, si terminnd cu piciorusele neastmparate gi stranse in condurii de catifea, doamna de Sauve pusese stipénire de-a binelea pe regele Navarei, inca de cdteva luni, pe atunci la primii lui pagi si in dragoste si in politica; si asta pana intr-atit, ‘at Margareta de Navara, minunati si regeascd frumusefe, nu mai trezise in adancul inimii sofului ei nici micar admiratie. Dar, lucru ciudat si care uimea pe toata lumea, chiar cnd era vorba de acest suflet plin de ascunziguri si taine, Caterina de Medicis, urmarindu-i mai departe planurile ei de a-si cdsitori fiica cu regele Navarei, nu contenea sa sprijine, aproape itis, legaitura acestuia cu doamna de Sauve. Cu tot ajutorul acesta puternic gi iuda obiceiurilor usuratice ale vremii, frumoasa Charlotte se mpotrivise pani atunci. $i toat& impotrivirea ei nemaipomeniti, de necrezut $i nemaiauzit, stimise in sufletul beamezului - mai mult decat frumusefea si duhul celei ce 0 ardia - 0 patima care, neputindu-se implini, se inchise in sine, macindndu-i sufletul, sfitciunea, trufia, chiar si acea nepisare, pe jumatate izvora ia din concepfiile lui, pe jumitate din lene, ce-i alcatuia caracterul. Doamna de Sauve igi ficuse aparitia doar decéteva clipe in sala de bal, caci fie cd-i era necaz, fie ci o durea, la inceput hotarase sd nu asiste la triumful rivalei sale si pretextind ci nu se simte bine, il trimisese singur la Luvru pe soful ei, care de cinci ani era ministru, Vazandu-l ins& pe baronul de Sauve singur, Caterina de Medicis tinu sa stie ce anume o faicuse pe multiubita ei Char- lotte s& nu vind si afiand cA era vorba doar de 0 usoara indispo- Zilie, ii serise cdteva cuvinte prin care o chema, iar tandra doamn’ se grabi si-i dea ascultare. Desi il intristase la inceput lipsa ci, Hemic rasufla totusi mai usurat cénd il vazu pe domnul de Sauve 4 intra singur; dar in clipa cdnd, nemaiasteptindu-se s-o vada, se pregitea cu un oftat si se apropie de gingasa fptura pe care era14 Alewandrs SPumas nevoit, daca nu s-o iubeasca, cel putin s-o priveasca ca pe o sotie, zari la capatul galeriei pe doamna de Sauve, care-si ficea apa- ritia. R&imase atunci locului, cu ochii afintiti asupra acelei Circe ce-I inkin{uia in mrejele ei, gi in loc si-si continue mersul c&tre sotia lui, se indrepta catre doamna de Sauve cu un aer sovaielnic, ce tridda mai degrab uimirea decat teama. La randul lor, curtenii, cunosdnd firea aprins& a regelui Navarei si vazndu-l ci se apropie de frumoasa Charlotte, nu indrizniri sa le stea in cale; se didura in laturi cu toata delicatetea, in asa fel incat chiar in clipa in care Margareta de Valois si domnul de Guise schimbau cele cateva cuvinte latinesti de care am pomenit, Henric, ajuns ling’ doamna de Sauve, vorbea cu ea in frantuzeste, ca toaté lumea s inteleagai, desi vorba ji era presaratf cu un accent gascon, 0 conversafie cu mult mai putin misterioasa. — Ah, draga mea - fi spuse el - iati-te venind ciliar in clipa in care am aflat c& ai fi bolnava si pierdusem speranta si te mai pot vedea. — Maiestatea voastra - ii rispunse doamna de Sauve - ar vrea aceastd spe- —La dracu! Cred gi eu! exclama bearnezul - oare nu stii c4-mi_ esti lumina zilei si steaua noptii? Ma aflam, crede-ma, in bezna, cea mai neagra, cand deodati ai aparut, rspandind lumina pretu- tindeni. = Atunci, monseniore, v-am jucat o festa. ~Ce vrei si spui, draga mea? o intreba Henric. —Vreau si spun c& atunci cand esti stipanul celei mai frumoase femei din Franfa, singurul lucru pe care trebuie si-1 doresti este s& piard lumina ca si facd loc intunericului, cfci doar in intuneric ne asteapti fericirea. ~ Aceasta fericire, riuuticioaso, stii prea bine ca e in mainile unei singure fiinte, care igi rade gi isi bate joc de sirmanul Hemnic. ~ Vai - ficu baroana - dimpotriva, a5 fi crezut c& tocmai dansa este o jucirie in mainile regelui Navarei, care igi bate joc de ea! Henric se inspaimanta de aceasti pornire dusmanoasi. Totusi, igi zise ca, de bun’ seama, doamnei de Sauve fi era ciuda, gi c& ciuda ascunde, fara indoiali, dragostea. Regina Margot 1 13 - Crede-ma, scumpa Charlotte - ii spuse el - ma mustri pe nedrept, gi nu pot pricepe cum o guri atat de frumoasa poate fi si atat de cruda. Crezi cumva ca eu vreau si ma casatoresc? Eh, nu, fir-ar sa fie! Nu eu! Poate eu atunci - ii rispunse baroana taios, daca taios poate si pari vreodata glasul femeii ce ne iubeste si ne mustra ci n-o jubim, Ochii tai frumogi, baroana, n-au vazut mai departe? Nu, nu... Nu Henri de Navara este cel care se uneste cu. Margareta de Valois. ‘Atunci cine? - Ei, la dracu! Religia reformata se uneste cu papa. Asta-i tot! Ba nicidecum, monseniore, si nu ma las eu ingelati de vorbele voastre de duh; maiestatea voastra o iubeste pe principesa Margareta si, Doamne fereste, nu va fac un repros! E destul de frumoasa ca s& poati fi iubi Henric rimase o clipa pe ganduri si, pe cand cugeta, un zambet blind ii aparu in coltul gurii Baroana - spuse el - imi pare cd esti pusi pe cearta gi totusi n-ai de ce; dar ce-ai facut dumneata ca si mi impiedici sé ma cisitorese cu. Margareta? Nimic; dimpotrivg, totdeauna mi-ai spulberat speranta. $i bine-am fcut, monseniore! ii rispunse doamna de Sauve. Cum adica? - Chiar aga, pentru c& astizi te casatoresti cu alta. Vai, dar mA cAsAtoresc cu ea fiindca nu ma iubesti! ~ Sire, daca v-as fi iubit, n-ag mai fi avut de trait acum decat un ceas! —Un ceas! Ce vrei si spui, si de ce moarte ai fi murit? De gelozie... caci peste un ceas regina Navarei va parunci doamnelor ei de onoare s-o lase singura, iar maiestatea voastra, curtenilor. La asta te gandesti, intr-adevar, draga mee? —N-am spus asta. Spun numai c&, claca v-as fi iubit, gandul ‘ista m-ar fi chinuit cumplit. Ei bine! izbueni Henric in culmea fericirii la auzul acestei imdirturisiri, de altfel prima de acest fel. $i daci regele Navarei nu le porunceste curtenilor s&-I lase singur ast’-seari?