Argument

Am ales această temă ANALIZA MEDIULUI CONCURENŢIAL la SC. VEL PITAR

SA. deoarece firma are ca obiect de activitate fabricarea si comercializarea produselor de
panificatie-cea mai importanta componenta a industriei alimentare.Fiind un domeniu care
are un public tintă foarte larg cerintele consumatorilor sunt foarte diversificate si oferirea
produselor de o calitate mai buna decat a concurentilor este esentiala pentru a mentine
profitabilitatea afacerii.
Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa
determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa
acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă.
Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi
pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile,
cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca
să se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că
va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi,
pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi,
va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor
permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent
economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul
competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că
nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci
toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează
în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă.
Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în
care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creştere
semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci la nivel
microeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de perioada
anterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă vor exista
întotdeauna şi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau
organizaţia în cauză, va considera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi
mobilizeze toate eforturile, resursele şi abilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie
competitivă superioară prin obţinerea unui avantaj competitiv cert faţă de ceilalţi
competitori. Odată cu atingerea unei poziţii de lider sau challanger pe o anumită piaţă de
referinţă, agentul economic trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a terminat.
El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la noile
modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte
cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-
şi poată păstra poziţia câştigată.Este evident că pentru un agent economic situat în poziţia
de “învins”, concurenţa va fi mai puţin benefică, deoarece aceasta l-a eliminat, el
nereuşind să câştige un loc în cadrul pieţei de referinţă. Dar, poate paradoxal, ea poate
deveni benefică, dacă acest agent economic va conştientiza că a piedut datorită propriilor
greşeli, din care va trebui să înveţe pe viitor. Şi poate că aici intervine cel mai clar
conceptul de strategie, dacă ne referim la felul în care sunt utilizate resursele existente,
deoarece demersul strategic este singurul care determină rezultatele activităţii agentului
economic. Piaţa va fi dominată de cel care va şti să-şi folosească cel mai eficient
resursele de care dispune, de cel care va şti să adopte o strategie competitivă avantajoasă.
Un “învins” are poate şansa de a imita strategiile învingătorilor, în felul acesta putând
reuşi să-şi recâştige o poziţie în cadrul pieţei respective.
Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă, atunci
trebuie cunoscut însăşi conceptul de concurenţă, aşa cum a fost el definit în literatura de
specialitate de-a lungul timpului. Prezentarea funcţiilor concurenţei, a tipurilor de
concurenţă existente într-o economie, precum şi a rolului acesteia, permite formarea unei
imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurenţă” , fiind ilustrată
importanţa deplină a acesteia pentru societate.
Adeseori, concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de
activitate. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o
rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi,
monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru
obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a
două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui
număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare,
concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai
precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor
produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. Acest lucru
presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial, comportament care se
manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o
piaţă.
De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni,
atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. Astfel, potrivit unei definiţii mai
cuprinzătoare din domeniul juridic, “prin concurenţă se înţelege lupta dusă, atât pe plan
naţional, cât şi internaţional, între firme capitaliste de producţie, comerciale, bancare, etc,
în scopul realizării unor profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor segmente tot
mai largi de piaţă şi, în consecinţă, a sporirii volumului de afaceri”. Deoarece concurenţa
se manifestă, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ea a fost definită şi
reglementată de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD),
organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri
optim pentru statele membre, astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care
firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor,
în scopul de a
atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În
acest context, concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate
să se refere la preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care
clienţii îi preţuiesc”.
Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către
unii agenţi economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii, de
a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite
de consumatori, de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. De aceea, competiţia
trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul
său. De aici rezultă avantajele certe ale concurenţei, şi anume:repartizarea echilibrată a
veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor economici
competitivi;folosirea eficientă a resurselor; oferirea unei game largi de produse şi servicii
de calitate superioară; promovarea inovaţiei tehnice, ceea ce contribuie la reducerea
costurilor pe
termen lung.
Concurenţa este un factor de dinamism pentru progres şi eficienţă, ceea ce contribuie la
echilibrul economic şi bunăstarea societăţii. În economia de piaţă concurenţa este liberă,
fiecare agent economic îşi manifestă libera iniţiativă, acţionând pentru realizarea
propriilor interese, iar locul de manifestare îl reprezintă piaţa. De aceea, concurenţa este
legată de cerere şi ofertă, de procesul schimbului, de tranzacţiile de piaţă existente. Ea are
loc atunci când agenţii economici pot pătrunde liber pe o piaţă locală, regională, naţională
sau chiar mondială, nefiind îngrădiţi de existenţa unor bariere de intrare. Acestea pot
privi: capitalul impus de lege, economiile de scară, brevetele şi licenţele, raritatea
materiilor prime şi a distribuitorilor, constrângerile de imagine etc. Pe o piaţă liberă,
concurenţa acţionează în strânsă legătură cu preţul, deoarece fiecare agent economic va
urmări maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor
produse.