EXPLORAREA APARATULUI EXCRETOR Urina se formeaza in rinichi in urma a trei procese importante care se desfasoard la nivelul nefronului: filtrare glomerular, reabsorbtie tubular si secrefie tubulara. Urina confine in principal uree, precum si alte sSubstante anorganice dizolvate in apa. Ea este formata din apa in proportie de 95% si din substante dizolvate in proportie de 5%. Compozitia urinii variaza in functie de: aportul lichidian, alimentatje, activitatea fizica, metabolism, functia endocrina, pozitia corpului Evaluarea functiei renale cuprinde: examenul urinii, examenul biochimic al sangelui si probele de clearance, |. EXAMENUL URINII ‘A. Examenul macroscopic al urini Volumul urinar: Normal, diureza (cantitatea de urind eliminaté pe 24 ore) este 1.200 -1.500 ml (cu limite extreme 600-2.000 mi). Diureza noctuma este sub 25% din cea pe 24 ore. Modificarile volumului urinar: + Oliguria = diurez’ sub 400 ml. Cauze: stérile de deshidratare (varsaturi, diaree, arsuri severe, transpiratii intense) - Anuria = diurez& sub 100 mi Cauze: IRA de cauze prerenale (rinichiul de goc, intoxicatii acute) sau postrenale (obstacol mecanic pe caile urinare) - Polluria = diurez’ peste 2500 ml Cauze: diabetul zaharat, diabetul insipid (nefrogen si hipofizar), IRA in faza de reluare a diurezei, IRC in stadiul compensat, diuretice, exces de cafea sau alcool. + Nicturia = mictiuni nocturne Cauze: afectiunile prostatei (adenom, carcino), poliuria de diferite cauze. = Polakiuria = mictiuni frecvente cu volum urinar redus. Cauze: infectii urinare joase si inalte B. Examenul fizic al urini 4. Aspectul: Normal, imediat dupa emisie, urina este clara si transparenta. Lasata in repaus, se constata (frecvent la femei) un nor fin (nubecula) format din celule epiteliale descuamate si mucus fara semnificafie patologica. Modificarile aspectului urinii. Urina devine opalescenté/tulbure in prezenta in exces a: = Elementelor celulare (leucocite, eritrocite); = Bacterillor (alaturi de leucocite) in infectile urinare); - Sarurilor (fosfati, urati, carbonati, oxatat); = Lipidetor (lipidurie) in sindromul nefrotic; - _ Limfei (chilurie), 2. Culoarea: Normal, culoarea urinei este variabil& de la galben citrin la galben rosiatic, fiind dat de prezenta unor ‘compusi normali de metabolism numiti urocromi, Modificarile de culoare ale urinii = aproape incoloré: tratament cu diuretice; + galben pal: diabet zaharat, diabet insipid;- galben-portocaliu: urina concentraté, febr&, transpiratie intens&, = galben inchis, portocaliu: prezenta de pigmenti biliari in exces (bilirubin&, biliverdin&); = roz-rosie transparenta: hematurie; = rosie: hemoglobinurie (prin hemoliza intravascular) si mioglobinurie (prin distructii musculare traumatice); = bruné: in urina veche, eritrocitele care raman céteva ore in urina acida fi modificé culoarea prin transformarea hemoglobinei in methemoglobind; o urind proaspata bruna poate semnifica hematurie de origine glomerulara; = verde: infectie urinara cu Pseudomonas. 3. Mirosul: Normal, imediat dup emisie mirosul urinei este fad, ugor aromatic. Modificarile mirosului: - miros intens amoniacal (prin descompu-nerea ureei urinare in NHs, In urma proceselor enzimatice microbiene) in: infecfile urinare; ~ mitos de acetond (‘mere acre”) in: cetoacidoza diabetic’ cu cetonurie, dupa varsaturi incoercibile; = miros putrid (in infectile cu flord anaeroba, tumori vezicale suprainfectate) C. Examenul chimic al urinii Examenul chimic al urinii se realizeaza printr-o procedura extrem de simplai, utilzand bandelete reactive, un test calitativ care evidentiaz8: pH-ul urinar, densitatea urinara, proteinuria, glicozuria, corpii cetonici urinari, prezenta sangelui in urina, leucocituria, nitrii’ urinari, urobilinogenul urinar si bilirubina urinara. Se mai pot doza cantitativ in urina: proteinuria, glicozuria, lipiduria, urea urinara, creatinina urinara, acidul uric urinar i ionograma sanguina, 1. pH-ul urinar Normal, este usor acid - aproximativ 5-6, cu vari xtreme largi, intre 4,7 - 8 in functie de alimentatie. Modificarile pH-ului urinar: - pHurinar acid: + diabet zaharat (acidoza metabolic’); deshidratare, diaree; infectie urinara cu bacterii acidifiante (E. coli; alimentatie hiperproteica; emfizem pulmonar (acidozé respiratorie) - pHurinar alcalin: + hiperventilatie (alcaloza respiratorie); varséturi (alcalozd metabolic’); acidoza tubular renala infectie urinara cu bacterii care produc ureazé (bacili Gram (-) cum este Proteus); regim alimentar lacto-vegetarian 2, Densitatea urinara Normal, densitatea spontana a urinii emise dimineata este de 1015-1025, cu variafii extreme ale densitati esantioanelor recoltate In diferite momente ale zilei intre 1001-1030. Modificarile de densitate: - _ Hiperstenuria = densitate urinara spontana peste 1025. Cauze. * in stérile insojite de deshidratare (diaree, varsatur, transpiratii profuze)* prin redistributja lichidelor in sectoarele hidrice ale organismului (ciroz& hepatica, insuficienta cardiac’ conges-tiva), prezenta in urina a unor substante osmotic active in: sindromul nefrotic (albuminurie), diabetul zaharat decom-pensat (glicozurie). - Hipostenuria = densitate urinara in jur de 1012 - 1015. Cauze: ‘+ fiziologic, dupa aport lichidian crescut; + patologic, in pielonefritele cronice, IRA in faza de reluare a diurezei, progresiv in evolutia IRC (prin scaderea capacitatii de concentrare), = lzostenuria = densitate urinara intre 1010-1012, indiferent de volumul diurezei. Cauze: + IRC avansata (semnificd un grad mai mare de afectare renala). 3. Proteinuria Normal, este sub 150 mg/24 h, cantitate ce nu poate fi identificata prin metodele uzuale si de aceea, la individul normal se considera absent, Proteinuria fiziologica reprezinta: = cresteri tranzitorii ale proteinuriei pe sea-ma fra - _albuminurie functionala benigna (dupa: efort medicamente vasoconstrictoare). unii albuminice sub 500 magyzi. intens, ortostatism prelungit, expunere la frig, sarcina, Proteinuria patologica reprezint& = cresteri persistente ale proteinelor urinare peste 500 mg/zi de cauzé: Extrarenala: a) proteinurie Bence-Jones — eliminarea de lanturi usoare ale imunoglobulinelor in mielomul multiplu. Proteina Bence-Jones coaguleaz& la temperaturi intre 40°-60°C si se redizolva atunci cand temperatura ajunge la 100°C. b) tulburéri hemodinamice in insuficienta cardiac, hipertensiunea arterial. Renala: a) De cauza glomerularé (glomerulone-fritele acute sau cronice) cu: + sindrom nefritic - proteinurie de 1-3 9/24 h + sindrom nefrotic ~ proteinurie de peste 3,5 9/24 h + [Proteinuria este semnul cardinal in afectiunile glomerulare. b) De cauza tubulard — scéderea capacitatii de reabsorbtje a tubilor proximali pentru proteinele mici cu GM sub 65.000 (lizozim, beta-2-microglo-bulina) — in pielonefritele acute, sindrom Fanconi, expunere la substante toxice. ©) Microalbuminuria ~ se evidentiazé calitativ, cu ajutorul_unor bandelete reactive speciale. © microalbuminurie pozitivl semnific’ afectare glomerulara, fiind un indicator precoce al complicatillor diabetice (nefropatie diabetic’, retinopatie, HTA). Daca microalbuminuria este pozitiva la cel putin 2 determinéir calitative succesive, se dozeaza cantitativ in urina de 24 de ore, O valoare de 30-300 mg/24 ore este considerata patologica. Electroforeza proteinelor urinare poate evident - _ proteinurie sefectiva - peste 80% albumine, in cazul leziunilor glomerulare minime; - _ proteinurie neselectiva — albumine sub 75%, restul globuline — leziuni glomerulare avansate. 4. Glicozu Normal este absent (glucoza fitrat glomerular este complet reabsorbita in tubii proximali). Patologic: Valori crescute ale glicozuriei apar in: - diabet zaharat (depagirea pragului renal de eliminare a glucozei - cand glicemia depaseste 160- 18Omgidl); ~ alte cauze de hiperglicemie: sindrom Cushing, acromegalie, pancreatita, hipertiroidism, feocromocitom; 3- _sindrom Fanconi; ~ _intoxicatii cu Pb, Hg 5. Cetonu Normal, urina nu confine corpi cetonici (acetona, acetoacetat, acid beta-hidroxibutiric), Patologic: Valori crescute ale corpilor cetonici urinari apar in: = cetoacidoza diabetic’; = catabolism crescut (hiperpirexie, casexie, diaree, varsaturi, tireotoxicoza sever’); - _ st&rile cu exces de catecolamine, 6. Prezenta sangelui in urina Normal, urina nu confine sange. Sangele poate fi prezent patologic in urind sub forma de hematurie (eritrocite) sau hemoglobinurie (hemoglobin rezultat& in urma distrugerii eritrocitelor). Examenul micro-scopic al urinii poate diferentia hematuria (vizualizarea eritrocitelor) de hemoglobinurie. Cauze de hematurie: + litiaza renal; glomerulonefritele; tumorile; - traumatismele; - pielonefritele. Cauze de hemoglobinuria - hemoliza intravasculard. 7. Leucocituria Leucocituria semnific’ prezenta leucocitelor in numar mare, in urina. Aceasta trebuie confirmata prin examinarea sedimentului urinar. O crestere a leucociturie/ apare de regula in infectile de tract urinar (ITU). 8. Nitriti urinari Testul pentru nitriti urinari reprezinté un test screening rapid pentru evidentierea ITU. Testul nu poate inlocui urocultura Testul este pozitiv in caz de: - cistita, ~ pielonefrité acuta 8. Urobilinogenul urinar Normal, urina proaspét emis& contine numaf urobilinogen care, prin oxidarea la lumin8, trece in urobilind. De aceea, in urina proaspata trebuie s& céutam urobilinogenul, iar in cea care a stat cateva ore, urobilina. Patologic, ambele sunt: = crescute in urina in icterele hemolitce gi cele hepatocelulare = absente in icterul obstructiv. 10. Pigmentii biliari Normal, bilirubina directa (BD) este absenta; urina nu confine decat urme de bilirubind, care nu dau reactie de identificare pozitiva. Patologic, BD apare in urina (colure, icter coluric) in ~ iterul mecanic;- _icterul hepatocelular. ‘Sarurile biliare: Normal, sunt absente in urina. Patologic, aparitia lor in urina (colalurie) se intalneste in aceleasi situatii care determina si cresterea BD. 44. Lipiduria Normal, se elimina sub 0,01 g lipide/24 ore (grasimi neutre, acizi grasi si colestero)) Patologic, valori crescute > 0,5 g/24 ore apar in’ + sindromul nefrotic din glomerulonefrita cu leziuni mi 1e (nefroza lipoidica). 12. Ureea urinara: Ureea este constituentul major al azotului non-proteic (ANP), reprezinta 75% din ANP total excretat de organism si se formeazé la nivelul ficatului. In mod normal, 90% din uree este excretata de rinichi. Ureea este produsul metabolismului proteic, concentratia sa fiind influentaté de aportul alimentar de proteine si de ‘capacitatea rinichiului de a excreta urea. Valori normale: 12 - 20 g/24 ore Patologic: - Valori crescute: regim hiperproteic, diabet zaharat, hipertiroidism = Valori scazute: perioada de crestere rapida, IRA faza de stare, IRC terminala 13. Creatinina urinara Creatinina se formeaz& din creatinfosfatul muscular, concentratia sa depinzand de masa musculara. Creatinina este fitrata la nivel glomerular si secretat& tubular intr-o mic8 masurd, dar nu este reabsorbita tubular. Valori normale: 14-26 mg/kg/24 ore Patologic: - Valori crescute: efort fizic, acromegalie. = Valor scazute: imobilizari prelungite, IRA i IRC. 14, Acidul uric urinar Acidul uric este produsul final de degradare a purinelor. Concentratia sa este influentata de ingestia de proteine. Valori normale: 250-750 mg/24 ore Patologic: - Valor’ crescute: guta, leucemii, tratament cu corticoizi - Valori se&zute: IRA si IRC 18. lonograma urinara Valori normal ‘Anion (mEajzi) ior 14d0_| Sod Sulat [20-75 | Potasia Fostat [2530 | Amonir 5| Cale 55 ] Magnezu [6-10 | Patologic: - eliminarea urinard crescuta de calciu, magneziu, fosfat se intalneste In tubulopatii (sindrom Fanconi, acidoza tubulara renala) si prezinta risc de litiaza renale. - In hiperaldosteronism (primar sau secundar) creste potasiul si scade sodiul urinar. D. Examenul microscopic al urinii a) Sedimentul urinar simplu Examenul microscopic al_sedimentului urinar normal (examinarea a minimum 10 campuri microscopice) se obfine din urina proaspata, matinala prin centrifugare usoara (5 minute la 2000 turati/ minut), pentru anu se distruge elementele figurate. 4, Hematii Normal: 0-2 hemati/camp microscopic. Patofogic: hematuria poate fi = microscopica, > 3 hematii /camp; = macroscopic, camp plin de hemati Cauze: = infectie de tract urinar (ITU); glomerulonefrits cancer; litiaza renal. 2. Leucocite Normal: 0-5 leucocite/cémp microscopic. Patologic: > 5 leucocite /cémp Cauze: - infect urinare joase (cistita, uretrita); = _infectiiurinare inalte (pielonefrita) 3. Celule epitetiale Normal: 3-4 celule epiteliale plate (CEP)/cémp microscopic, provenite din descuamarea epiteliului care tapeteaza tractul uriner. Fiziologic: celule mari, plate, pavimentoase care provin din straturile superficiale ale vezicii urinare, celule cilindrice, alungite care provin din uretra gi uretere. Patologic: cresterea numarului de celule epiteliale (5~10/cémp) in inflamatile tractului urinar. 4. Bacterii, levuri, paraziti Normal, bacteriile lipsesc din sedimentul urinar. In ITU, bacteriuria este de regula insofité de leucociturie crescuta Levurile sunt normal absente in sedimentul urinar. Prezenta lor semnificd infectie urinara. Candida albicans este frecvent intalnita in urina pacientilor diabetici Parazitii sunt prezenti in mod patologic in sedimentul urinar. Cel mai frecvent se intalneste Trichomonas vaginalis. 8, Cilindri urinari Normat: 0-1 cilindru/cémp microscopic.Reprezinta mulaje ale lumenului tubular distal sau colector (masa proteicé care inglobeazé detritusuri celulare, elemente figurate, celule epiteliale, bacteril), prezenta lor indicand afectarea parenchimului renal. Dupa structura acestia pot fi ~ cilindri acelulari ‘+ Gilindri hialini - numerosi in glomerulo-nefrita acuta, pielonefrité, afectiuni renale cronice; + cilindri granulari — rezulta prin distru-gerea celulelor sau prin precipitarea proteinelor plasmatice (fibrinogen, complexe imune, globuline, proteina Tamm-Horsfall); ‘+ ilindri grésosi ~ ale&tuiti din colesterol gi grésimi neutre, asociali sindromului nefrotic si lipiduriei; * _cilindri pigmentari — contin hemoglobind, mioglobina sau pigment) urinari; - cilindri celulari * cilindri eritrocitari ~ apar in glomerulo-nefrite; * cilindri teucocitari— apar in pielonetrite; * Gilindri epiteliali - apar in pieloneffite si in leziuni tubulare toxice 6. Cristale: Sunt elemente anorganice reprezentate de séruri care intr& in mod normal in componenta urinii si care precipita sub forma amorfa sau cristalizata In mod patologic, eliminarea lor abundenté la o persoand cu diurez8 normala si dietd echilibraté semnifica litiaza urinara ‘Semnificatia patologica a celor mai frecvent intalnite cristale’ ~ Gfistale de acid uric — guta sau ltiaza urinara, - Gfistale de oxalat de calciu — ltiaza urinara; = Gfistale de triplu fosfat (struvit) — infectie urinar’; - Gristale de cistind — cistinurie; - fistale de colestero! — sindrom nefrotic: - cristale de tirozina, leucindi si biirubina — afectiuni hepatice severe. b) Sedimentul urinar minutat Addis - Hamburger Reprezinta o metoda mai precisé deoarece tine cont de debitul urinar gi exprimd rezultatul in elemente pe minut Tehnica: ~ se colecteaza urina timp de 3 ore, dupa ce dimineata bolnavul a urinat si a baut o ceased de lichid - _ sedimentul obtinut prin centritugarea a 10 ml urind se examineaza la microscop Valori normal - hematii < 1.000 / minut = leucocite < 2.000 / minut - Gilindrit <7 / minut Patologic: Hematurie: + microscopica usoara > 5.000 pana la zeci de mii de hematii/minut = microscopic’ moderat& > 100.000 hematii/ minut + _ macroscopic > 300.000 hemati / minut Leucociturie: = > 6,000 - 10.000 leucocite/campE. Examenul bacteriologic al urinii (urocultura) Indicatii: = confirmarea diagnosticului de infectie urinard. Se efectueaza atunci cand in urma examenului sedimentului urinar, se ridicd suspiciunea de infectie urinar&. Cei mai frecvent incriminati germeni sunt: E. Coli, apoi Proteus, Klebsiella, Pseudomonas. Interpretare: = absenta germenilor - urocultura sterla = _ sub 10.000 germeniiml — bacteriurie fiziologic& ~ 10,000 ~ 100.000 germeni/m! — bacteriurie de granita (necesita repetare) = peste 100.000 germeni/ml - infectie urinara cert Il, EXAMENUL BIOCHIMIC AL SANGELUI 1, Ureea serica Valori normale: 20 - 40 mg/dL. Concentratia serica a ureei depinde de: productia endogend in cadrul metabolismului azotat, aportul alimentar proteic, excretia urinara. Patologic: - _valori crescute in glomerulonefrite, pielonefrite, insuficient& renalé = valori scézut in hepatopatii. 2. Creatinina seric& Valori normale: 0,6 - 1,2 mg/dL. Este constituentul cef mai fidel pentru evaluarea functiei renale, find putin influentata de factori extrarenal Valorile sunt dependente de masa muscular gi sex (mai mare la barbafi decat la femei). Patologic: + valor’ crescute in insuficienté renala; = valori scéizute in diminuarea masei musculare, cagexie. 3, Acidul uric seric: Valori normale: 3-7 mg/dL. Patologic: creste in IRC decompensata gi In guta. 4, lonograma sanguin Valori normale: __ Anioni (mEqizi) Cationi (mEqizi) | Clor 103, ‘Sod 142, ~ ] Sulfat 4 Potasiu 5 | Fostat z Calc 3 | Bicarbonat | 27 Megnezu [3 Patologie: - sodiul seric scade in insuficienta renal cronic si in tratamentul cu diuretice si creste In hiperaldosteronism; - _potasiul seric scade in tratamentul cu diuretice de ansa si tiazidice si in hiperaldosteronism, si creste in insuficienta renala acuta sau cronicd, in tratamentul cu diuretice care economisesc potasiullll, PROBELE DE CLEARANCE Definitie: Clearance-ul unei substante reprezint volumul de plasma epurata de o anumita substanta la nivelul rinichiului in unitatea de timp. UxV P clearance-ul (ml/min) /olumul urinar in unitatea de timp (ml/min) concentratia urinaré a substantei (mg/dL) concentratia plasmatica a substantei (mg/dL) Eliminarea renala a diferitelor substanje este determinata de: filtrarea glomerulara, reabsorbiia tubulara si secrefia tubular. 1. EXPLORAREA FUNCTIEI GLOMERULARE a) Filtrarea glomerutara (FG) Se evalueaza in clinica prin masurarea clearance-ul creatinine endogene. Valori normale: in medie 125 mi/minut (la s.c de 1,73 m’). Clearance-ul de creatinin& exprima fidel valoarea filratului glomerular, find independent de alimentatie si debitul urinar, dar depinde de varsta, sex si masa muscularé. b) Fluxul plasmatic renal (FPR) Reprezinta volumul de plasma care perfuzeaza rinichil in unitatea de timp. Valori normale: 500-700 ml/min (in medie 650 ml/min pentru 1,73 m? s.c.) Se determina prin efectuarea clearance-ului acidului paraaminohipuric (PAH) care se elimina aproape integral la o singura trecere a plasmei prin rinichi Patologic: sub 400 ml/min. Scaderea FPR sub 400 mi/min reflect sc&derea irigatiei renale (deshidratari severe, insuficienta cardiac, insuficienta renala). ¢) Fluxul sanguin renal (FSR) Reprezinta cantitatea de sdnge care perfuzeaza rinichii in unitatea de timp. Valori normale: 1.200 mi/min (20-25% din debitul cardiac). Se calculeaza cunoscand FPR gi Ht= 0,46. FPR _ 650 Ht 054 FSR d) Fractia filtrata (FF ) Reprezint& fractiunea de plasm& filtraté la nivel glomerular in unitatea de timp. Se exprima procentual Valori normale: 20% din FPR. _ FG _Clereatinina _ FPR CIPAH 650‘Semnificatia fiziopatologica a probelor de clearance: Probele de clearance sunt utiizate in investigarea nefropatillor care evolueaza fara azotemie si creatinina seric& crescute, dar cu prezenta hematuriei microscopice gi/sau unei albuminurii moderate. Modificari patologice ale Cl renale se intalnesc atat in afectiunile renale, cat iin cele extrarenale. Afectiuni renale: a) Glomerufonefrita acuta - 4FG - SEF = FPR ramane aproape nemodificat 6) Glomerulonefrita cronic&: = FPR 4 proportional cu gradul leziunilor - FG | scade in saptémana 3-4 de la debut - _ FF normala/variabila ©) Pielonefrita cronica - FPR mult | (datorita afectarii preponderent tubulare) = FG J (initial ugor, in fazele avansate, scdderea e importanta) + FF Nsau usgor T @) Insuficienta renal acuta: = in faza anurica Cl si extractia sunt suprimate - in faza poliurica Cl gi extractia sunt reduse datorita insuficientei functionale = incaz de evolutie favorabila Cl se normalizeaz& in aproximativ 6 luni; Afectiuni extrarenale: - FG siFPR scad in * 0c hipovolemic (prin | predominanta a FPR, FF poate apare 7) + HTA (4 precoce FPR, FG initial normala, FF apare *) © _insuficienta cardiaca severd, coma diabetica cetoacidozica. | GNacuta GNcronica PN cronica FG] T-1ez. glmeriare T= sipt 34 de la debut Vfaza terminals FPR | aproape nemodificat = propor cu grad. lez tubul TW afect. tubilor FF OY Y lez. predomin. glomerulare N sau ugor T il nnormalé - lez. tubulo-glomerul 2. EXPLORAREA FUNCTIEI TUBULARE a) Explorarea functiei renale de dilutie si concentratie Rinichiul s8natos are capacitatea de a produce o urina mai diluaté sau mai concentrata in functie de gradul de hidratare al organismului. Rinichiul adapteaz’ eliminarea de apa la aportul acesteia pentru a mentine constant osmolaritatea mediului intern 1. Proba de dilutie Principiu $i tehnic&: Const in aprecierea cantitatii de urina eliminata si determinarea densitatii a 8 egantioane recoltate din 30 in 30 de minute timp de 4 ore. Bolnavul a jeun, urineazé dimineata si bea apoi o cantitate de 1,5 | apa sau ceai, Din 30 in 30 de minute urineaza in borane diferite. 10Normal: = dupa 4 ore se elimina un volum urinar egal sau mai mare fata de cel ingerat; - in primele 2 ore diureza depaseste 1/2 din cantitatea ingerat; - _densitatea urinii scade, ajungandu-se la valori minime, cca 1005 - 1010, pentru cel putin una din probe. Patologic: = eliminarea unui volum urinar mai mic fata de cel ingerat; ~ _ eliminarea unui volum urinar relativ constant pentru fiecare egantion; = densitatea urinara a cel putin unui egantion nu scade sub 1010, 2. Proba de concentrare (Volhard) Tehnica: In ziua probei, dupa ce urineaza dimineata, bolnavul aflat in repaus la pat va consuma o alimentalie "seaca” (cu alimente putin hidratate: paste féinoase, oud) si maximum 500 ml lichid/zi. Urina se colecteaza in recipiente separate din 3 In 3 ore ziua gi din 6 in 6 ore noaptea cu determinarea volumului si densitatil fiecarui egantion, Contraindicatiile probei: HTA, edeme cardiace, renale, IRC avansat. Normal: = se elimin& 300 - 700 ml urina/zi - densitatea urinara este de minimum 1025 -1030 pentru un esantion (celelalte putand fi 1035-1040) Patologic: = cregterea sarcinii osmotice per nefron (diurez osmotica): hiperglicemie, alimen-tatie hiperproteica; IRC compensat diureza depdigeste de 2-3 ori aportul (poliurie osmotica), densitatea ramane sub 1025 (hipostenurie, izostenurie sau subizostenurie) = reducerea secretiei de ADH (diabet insipid hipofizar) b) Explorarea capacitatii maxime de reabsorbtie tubulara Principiu $i tehnica: Se realizeaza prin studiul capacitatii maxime de transport tubular (Tx) a glucozei, substanta care dupa FG, este reabsorbita total la nivelul tubului proximal. Cand se depaseste pragul de eliminare al glucozei (glicemia > 180mg/dL), capacitatea de reabsorbtie este depasita si glucoza se elimina prin urin8. Testul consta in administrarea unei perfuzit cu glucozd care sa induc o hiperglicemie stabila de cca. 500 mg/dL - dupa care se recolteazé urina pe sonda la 10, 20, 30 minute, notand volumul si concentrafia glucozei. La mijlocul intervalelor se recolteaza sénge pentru determinarea glicemiei Simultan, se determina Cl creatininei pentru determinarea filtratului glomerular. Calcul: Gluco2a wees = GlUCOzA send — GIUCOZA inns ‘Tre = [glicemia (mg/ml) x FG (ml/min) (glucoza urinaré (mg/m) x vol. urinar (m/min) Adica Trg = (Pe X Cl cents) ~(Us x V) P, oncentratia glucozei in sange concentratia glucozei in urina \V= volumul urinarValori normale: Tc = 350-380 mg/min Patologic: Valori sc&zute apar In: = nefropatile tubulare (sindrom Fanconi), = _ intoxicatii (plumb). 2