Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Nae Ionescu Filosofia Religiei PDF

    Uploaded by

    StreetTheKing47
    5 views99 pages

    Original Title

    Nae-Ionescu-Filosofia-Religiei.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    5 views99 pages

    Nae Ionescu Filosofia Religiei PDF

    Uploaded by

    StreetTheKing47

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 99
    Sunt _anumite apropieri de structuri ontologicd intre rmesianismul rusese si universalismul catolic. Aceasti idee de uuniversaltate au ne intr nowl in cap. Pentru noi nu existd singura credin{& si necesitatea unei singure credinje; pentru noi exist altceva: imposibiltatea penteu fiecare dintre noi de a avea alt credinja decit aceea pe care o avem. Atit si nimic mai mult. De aceea, poate c& singurul principiu din constiinja noastr& care este in adevar crescut de la noi, de aci, este principiul privitor la via religions: toate confesiunile sunt libere in Tara Romineasc’, dar nici una n-are dreptul si fac& prozelti. In acest articol din Constitujie trieste, in adevér, oat tradijiunea noastrA spiritual, ‘Bieste constiinja ‘cA exist un element istoric in congtiinja religioas, ISBN 973-22-0624.1, Coperta de DANIEL NICOLESCU Iustratia copertei I: EPITAF - Mindstirea Cozia IV: Portret de SABIN POPP ISBN 973-22-0624-1 NAE IONESCU CURS DE FILOSOFIE A RELIGIEI 1924 - 1925 Prefata de NICOLAE TATU Postfati de MIRCEA VULCANESCU dite ingrijité de MARIN DIACONU EDITURA EMINESCU 1998 (Cantea a apizut cu spsijnal Minsteru Cut NAE IONESCU Va trebuis3 mai reach vreme pin ce pessonalitatea ciara si ulburitor de complexs a lui Nac lonescu se va dezvil in touts Smploarea ei. Absa dups tecere anilr se vor putes pereepe dimensit. nile acest exitete, aged prinrbuciuml, mati inline Intro viet selativ scurth gi prea mult bridata de lupe, Nac Tonescu a Isat tol wimg cai nse vor strge. Nae vorba, frst numa de lersle serse fn filosofie mai ales, a sens prea patin. Nu pentru cA mar fi avut ce sore sau nar fe putt face, ci Flindehavea redings eX inaine de a fi tei, controls si cpt, un gind mu webuie Sslemut pe hire. Ate se explicd st lap ca in cusurile sale din aceeasi materi, dnt ear fecare 6 pUtut consi o cart pling de tex, profesor Nae lonescy, dugman al obinuins, in care vedea © lene de gandie", nu sa repeal niciodata. De eile on relua pro bemele, Is interval de 3-4 ai inftigarea cursuli era alta In cee din rm, aceasti gldire vie gar gist desiguralbia propre, forma care Sh fi ngidut a i comunical sub chipul clr pint. A comunica, in forma onrecum defnkiv ascii, ceea ce gies, insemnesza 3 fi intrs si fimdntt pe toate feeleanumite probleme, af ajuns a an- rite incheer satiefSdtoae in primol rind penrs tne iu. Finds, in probleme capita ale viet spntului,n-a avut impul necesar, au sca erezt cha ajuns in sitaia de a formula frctal meditaidor sale, Nae Tonescu na seris ei. Cei cari au eunoscut si au sUutce-ar put dau vor putea eprelaindajuns cf mosriea prematurh a disrus 5 Aefintiv posibilitatea eristaliziit si a reaizSriidepline a unei gtndsi tit de inzestrate Daci n-a avut linisea gi ragazul de a serie citi de filosofie, aceasta nu insemneazi ed Nae lonescu n-8 fost oprezentd reals elec tivd in vija spiritual a ultimelor genera, Forma ei a fos ish alta ect cele obignuite. fn timpul indeletnicirilor sale de profesor, Nae Tonescu a preferat inrfurres directs si vie, contactul nemijlecit cu spiritele Pentru generatile de studeni cari -au avut profesor, cursurile de Logica, metafizcd, teoria cunostntl si ilosofia religiejnute de Nae Tonescu sau avut semnificatia lor s vor mane de neuitat. Ele fereau rara ocazie de a urmiri un om care trdieste problemele, Je ddespicd cu o puere de analizd so lucditate Fird egal. Era un moment de neintrecuté, unied saisfactie spiritual s8 fi vernrit pe omul acesta indind, luptindu-se eu dificultile problemelor, eueerind spritele Prin verva dialectica-i demoniaed, Daci studenfi nu pariseau sale de ‘urs cu bagajul de cunostinge sporit ~ cunostintele e pot aduna 3 din ‘rt ~, plecau, in schimb, cu altceva, mult mai pretios, mai rar si mai ‘eu de gisit cu indemnul de a nu se reauma st Invete numai, sh Drimeascd ieile de-a gaa, si acumuleze pur gi simptu cinostnte,cis3 rediteze, si udiased si si verfice personal problemele. Problemele ‘or, in primal rind, Farmecul acestor cursui wi, peniu care profesorul [Nae Ionescu si-a mirtuisttotdeauna prefernta, nu poate firedat prin ‘vine. Ce cari le-au ascultat si pot da seama cau avut exceptionala ocazie de a vedea o inteligenté sctpiritoure, cutioasi, in plind desfiguare ‘Spiritu filosofic al lui Nae Tonescu udieste gi va tri in oei cari hau ascultat, hau iubit si -au Igeles. Nu este aceasta o inure ‘mai rodnica deeat toate cele de natura livresc¥? Actiunea seestu spirit sa exercitat ins pe o razd care rece ‘mult dincolo de indatoririle catedrei. Ziaristica romfneasea a eunoseut jn Nae Tonescu pe unul dintre cele mai stllucite si prestigioase ‘condeie. Prin felul cum a ingeles-o si « practicato, et a arlal cd _puztiria nu este 0 profesiune cio chemare, 0 lupts de fiecare 21 pe ru biruntaunei credinfe a intereselorvitale ale comunitii de vata si jubire a neamului. Cum tnsusi a ardtat-, actvitalea sa de gazetar ‘feprezinta un efort disciplinal, metodic, cinstit si dezineresat Je 4 Priv cotidianul pentru permanente luigi de a desprinde din intim- pliri —sensuri gi probleme". Pentru noi, cei ear ii agteptam anticolul 6 sisi eu emoti gl soream cu asa, gaze ui Nat Tone 8 feat gcolain cr am vt indi. St gindim pole, peUinia 136 le ment dependents continue, nu sunt pe acelag plan de reali, nici mu stnt concomitente. In legitira aceasta de la om la Dumnezeu, adicd atunci clnd individul wiieste divinitatea, primal sentiment este acela al nimicniciei Vasizica, in primul Find se face opoziie inte existenta relativs, individu, i existenfa absolut, Dumnezen; ens ase, Dumneze, cum spane metafizica, ens ab alio, individu, contingenta. Numai in rmomentl cénd acest caracte, ens ab alo, devine congtints pentns individ, namai atuneiintervne i cea de-a doua situate psihologied religiosd, aceea a sentiment de cresfie. Proprit- 2s, sentimental de create, aj spune mai exact ned, se naste in ‘moment! in care se precizeaza congtintarelativtitii nose, entra ed ens ab aio st dependent sunt unl iacelagi her; dat vedeticd genetic este absolut necesar ca continga dependentei mele i urmeze consinfl independents existent absolut. ‘Aceasta este, prin urmare, gradarea ~ a ice — pe care o urmeazaceste dow sentimente fundamentale. Se intelege, design, ince spirit intebuintez cuvantl sentiment act: dou sari, dowd stricturi fundamentale, cari carcterizearA fe subicctivi actu religios. 1. Sentimentul de a fi creaturi, sentimentul de creaturd poate si aiba doud origini: eu stimese intotdeauna asupra Iaturei ‘metafizice si asupra laturei religioase a chestiunii. In latura ‘metafizicd se poate spune: se poate ajunge la convingerca, pe cale rajionalé sau cu ajutorul unei deductiuni oarecare, ci ceea ce exist in realitate trebuie si aibi o cauz’; cA, adicd, si metafi- Zica vorbeste de 0 cauza prim’, care este regula oricarei devenini ‘sau a oricireiexistenge. Am stiruit de mule ori asupra faptului ci se giseste in Aristotel afirmat, pentru prima oara,c& este permis 0 urcare inapoi in seria cauzald numai atita timp c&t poate si fie vorba de devenire, dar c& nu este permis o urcare in seria cauzala atunci ‘ind nu mai este vorba de devenire, cide existent. Adicd, Aristotel spunea: cauzalitatea este functiune categoria a schimbirii, a deveniri, nua existentei. Prin urmare, zice Aristotel: poti si te ‘ntrebi intotdeauna care este cauza acestei intémplari, nu poti si 137 te intrebi niciodaté care este cauza Iui Dumnezeu, pentru ch Dumnezeu nu este dependent’, ci este existent absolutd, existenta propriu-zisd. Zic, deci s aceasti inlintuire cauzala a fenomenelor, dar aceasta inléntuire cauzali a fenomenelor nu duce, propriu-ris, la sentimentul de ‘creatura, la convingerea de creaturd; adicé, in ordinea logica, in ordinea obiectivé, succesiunea si ordonarea in timp si spatiu a fenomenclor stabilese anumite relatiuni precise ine dou’ fenomene, cari relatiuni precise, ins, privesc mai mult legatura cexterioari a fenomenelor decét dinamica transformérilor din realitate Adic¥, unui fenomen A fi urmeazA un fenomen B. Dar ce legiturd este intre fenomenele A si B, esentiali, in afard de faptul cd ele se urmeaz dup o anumiti ordine fix, in timp si spativ, nu poate si spun metafizica si nici nu o spune. Metafizica nu triieste realitatea, ci risfrange oarecum aceasti realitate 2. Sentimental de creator, prin urmare, chiar dad poate sh fie fandat metafzie pe constint relaiuni de creatrd 2 omlui 4 Creator, nu poste si fie dat propri-zis print-un act de cunoastere metafizicl, ci presupune necesari altel de cunoastere, si zcem religoass, adic presupune revelati. Despre revelaie am vorbit noi isi ce insemneazd aceasta cunoastere a revel. In actu obignit de cunoastre na im in stipinire realitaea extema printro reportre de la mine Ia object, adie’ punem stapnire asupre unui obiect igind din noi {nine printrn st de voints. Orice va spune Biserics de Apus {in aceast pivings, lcrurle aja sau ‘Vasiaicd, acl obignuit de cunossere este un act de voina, este oieie din noi insine, ointensionare biectiva ~o spune i seoltstca in afar de mine, pe catf vreme reveaja presupune ca activ obiectal care trebuie sh fie cunoscut, si ca pasiv subieerl care cunoaste; adia, in actul de revelate obiectl ‘Cunoastri se descopera oarecum subject, se df prin Iu initisiva, Prin urmare, cunoaseres se coboard asupra noasri, nu iesim din not ingine pent ca s4 prindem obiectl care 138 trebuie cunoscut, nu punem noi stiptinire pe obiect, ci dimpo- ‘tiv4, noi suntem stipSniti de acel object din afar de noi, iar noi nu facem decat s4 indeplinie 0 operatie pe care acel obiect de cunostinta al nostra ne-o ingéduie, Prin urmare, reveatia este 0 {ntrepltrundere a celor doi termeni ai raportuli. fn cunoasterea cobisnuité este pur si simplu o punere de posesie a subiectului supra obiectulu, Deci, in actul cunoasteri obignuite, obiectal este pasiv, subiectal activ; in actl revelatei este activ obiectul si aproape pasiv subiectul, Evident, aproape pasiv, intrucSt pentru actul revelatiei se cere o anumita stare spritualé deosebité; pentru revelatie nu este pregitt in fiecare moment tot oral, revelatia se intimpld in anumit timp potrivit. Tocmai din faptulistoric c& revelatia {mu} este un fenomen perpetuu se deduce si caracteral special al celor doi termeni pus in prezent: ambi termeni si fie intro situate propice, decide ia ambi termeni se cere o anumits activitae. Prin urmare, nu este exact 4 in acl revelatii, cum spune ‘© anumiti misticd, subiectul este absolut pasiv; adic’, pura contemplate, pura stare de receptivitate mu face posibilé revelatia, pentru ci aceasti stare poate fi injeleasd, la urma urmelor, ca fiind perpetua existenti. Noi in fiecare moment potem si fim in pasivitate, dar mu in fiecare moment, in viata ‘onstinfi individual, suntem pasiili de receptivitatea aceasta, de revelatc. ‘Aceasta este, prin urmare, distinctiunea in procesul revelatii si numai in acest proces este data, in adevir,legatura dine Creator si ereaturi, Pentru c& numai in acest proces al revelatii ~al inuitie direst gal intuitiei absolute ~ obiectal si subiectul se intrepétrund, In procesul celilalt, de cunoastere stiinificd, obiectal si subiectul rman ipostaze deosebite ale realititi; ele se ating oarecum numai superficial, int int-un raport constant, dar in ceea ce priveste aparitia Tor in lumea realitii sensibile cle nu inti int-o legdturd intima si esentil8. acd acea cauzalitate guintfie3, precum spuneam, este stabilita in raporturi exterioare, de ordonare in timp si spat, si dacd 139 Jeghtura Crestor creaturd este ceva mai mult este rsfngerea, tridarea une! legitut esenfile, intime inte cet dl teen atunc, evident, rapt Crestor ceatrd nu poate fe dat amoagterea sting, se cere accata ste special a cunoas. tent religions, revelafia, carey hotidt, mai_ mult deedt cunoasterea stint, este pasbid de a indeplini functunes caste de cunogtnga simbolics a realiti Creator ceaturt Stau inteun raport de cauzalitate simboicd pent religie Crestor ceaturd, eaued~ fect ta intra ropot de caval tate obiectva pent stint, dar sentimental de restart ste Imtotdeauna tatovidgit de continfa sa sructurasprtuals care twidean o relate simbolie, abcd cretua se simteitodesuna a find sem, simbol pentru Crestor. Am repeat lurul acest Penn ci este deo mare important. 3. Categoria existent absolute, a si categoria existenei relative, incontestable leagl, in vata constinte religions, de Categoria sanetititil. Acumn este ars evident c& i metaiiea ajunge ia sceast categorie a sancti. Si cd exis in metal dice Scolaseao aga-numita sear a gradelor de existent aed toate obiectele car exist In realitatea sensibild mu exist prin cle insle,afaa de existengasuprem, care ene existentl absolut, ns a se. Dar existenta aceasta este dependents pentry fecare ties in pate intro dour deosbi span ada metaitics tn om exist mat mult pin sine insusi dee wn animal it, pen ed om aze 0 consid de sine, al doilea, pent cd oul in viettea aestel const de sine se pone determina el insus a actiunle li. Dar, pe de alts pate un animal oareare este den grad de existent mai coboritdecdtomul dar exes {superior lueruli neanimat. Omulse determin in actu i consent prin list spine metfizica animalu se determing i ete pe ca I fe in acne pe eae el red sigur un Ira neanit nu poate migea sing, else mused prin altii, ae 4. Vasizicd, de existat exist toate, existd toate in acelagi grad, nu exist propriu-zis grade deosebite de existenta, 140 cexistenga este pur si simplu existent; dar, in cadrul existenfelor ‘acestora, activitatea pe care fiecare realitate 0 are este deosebitd, si atunei simte metafizica necesitatea si facd deoscbirea aceasta, i zice: exist prin sine sau exist prin altcineva, Existenfa prin alti are diferite grade. Vasizica, de la existent prin alteineva, ens ab aio, pin la existenta prin sine este o intreagitrecere de pozitii deoscbite. La limita acestora este ens ab ali, care poate si fie considerat de smetafizicd ca un fel de rezltat al unui proces de induce, adic& urcind teoretic trepte in cari elementul de sine stittor creste pe ‘misurd ce elementul de altcineva descreste, trebuie sé ajungem Ia limit, la un moment in care elementul de dependents sé fie nul, pe e&ta vreme elementul de independenté si fie maxim, adicd s8 cuprindd tot. La cei doi poli ai acestei scdri de ascen- siune continud existi o realitate in care elementul de sine stité- tor este nul gi elementul dependent este maxim, iar la capitul celdlalt existéo ala realitate, care are aceleasi cali, inversate, Prin urmare, stabilirea acestui ens ase se poate sa fie rezultatul “unui proces rational De unde se face, propriu-zs, in scolasticd si in metafiic& aceasti graduare? De unde pleaci graduarea? Pleaci de la Dumnezeu? Pleacd de la realitate? Istoriceste proprit-zis, putem spune cd egalonarea este de origine veche, existi in Aristotel ‘anima sensitiva si anima vegetativa, adica impatirea aceasta ~ fine imobile, animate, neanimate gi, in sfarsit, fine rationale ~ existh inainte de punerea procesului religios. Prin urmare, clementele pentru rezolvarea metafizicd a problemei nu sunt de origine religioas’ s, prin urmare, metafizica poate s& spund foarte bine: noi ajungem la un ens a se, lao existentd absolut, prinu-o wecere la limiti, print-o graduare, print-o dozare deosebitd a celor doua elemente constitutive ale oricarei reali, clementul dependentei si cel al independenei. Tot asfel, din aceasth existent absolut poate sf deduct metafizica realtatea perfect. Ce insemneaza realitate perfects? Insemneazi, dup’ determinarile metafzicei,spritualitatea si liberstea, pirtualitate libertte caracteristice ale aga-numitei ens perfectissimus, 141 fnfelegind prin libertate, in metafizick, posibiltatea de a fi cauzi. Aceasta insemneazi libertate metafizic8, si nu altcev Dar evident cl daci noi avem conceptul de ens a se, de existenté absolut, si dac& acest concept inchide fn el actiunea continu $i neconditionatd, evident ci el inchide si nota de libertate, adicé posiblitatea de a fi necontenit cauza si de a nu fi vieodati efect. 5. Vedeti cd in adevar metafizica poate si construiasc con- ceptul acesta de ens perfectissimus cu spiritualitaea si liberatea, conceptul acesta de divin, de sanctus, de sfant, dar acest concept constrit de metafizicd nu este ca conceptulreligios; adie nu este ‘ceea ce traim sau ceea ce tdieste constinta religioasé omeneasc8, Pentru c& sfant in constiintareligioasé este mai mult ~ am spune o structurd spirituala decit un concept clar;sfnt este mai mult © stare de spirit, o valorificare. Adici, maximum de valoare pe ‘care poate si o aibd o realitate constituie categoria divinula Dar in ce consta acest maximum de valoare propriu-zis? Nu ‘este tocmai asa ugor de spus. Dac’ analizim, si aceasta se poate face foarte lesne cetind textele mistice, ce injelege constinta religioasd prin sfant, am vedea c& tot materialul se Firimiteaz’ sine trece printre degete si este foarte ciudat — este o observatie ‘care trebuie verificaté de fiecare dintre d-voastri, Eu am avut desea impresia ci valorificarea aceasta, pe care noi o postulam acestei constinfe religioase, nici micar nu presupune existenta, dn actul de iubire cite Dumnezeu, ce iubim noi? in ce consti actul de jubire etre Dumnezeu? lubim pe Dumnezeu? Nu, este altceva. Sigur ci cea ce spun acum nu este ditect in ‘concordanfi cu catolicismul, poate si fie mai in concordant cu Rasirtul. Actul acesta de iubire nu se indreapta propriu-zis catre ‘ceva precis, ci este pur si simplu un act de iubire. lubim ceva fara si gtim propriu-zis ce iubim. Forjele noasue spirituale, cari luebuie si giseascd realizarea in afara de noi, se directioneaza fnspre un punct din afard de noi, pe care noi il postulém in ‘constiinta religioasé ca un fel de valorificare supremé. 142 A 6. Ag spune, in legatura cu aceasta, prin urmare, cé iubirea de Dumnezeu nu presupune inci ,cred in Dumnezeu"; este jubirea lui Dumnezeu, este un act originar al constintei noastre religioase, care poate si fie concomitent cu ycred in Dumnezeu, poate sii urmeze ,cred in Dumnezeu", dar poate si fie anterior acestui ,cred..." Pot s& iubesc pe Dumnezeu, satt categoria sanctitifi, ori pur si simplu pot sé iubesc in ordine religioasé fard ca termenul actului meu de iubire sé fie ceva pre~ cis. Aceasta inseam cd a iubi, in ordinea religioasé, este pur si simpla a te evaza, a te revarsa spiritualiceste si si te indreptezi cctre un punct exterior, care este considerat cao valoare supremé, Aceasta este categoria divinului in viafa religioasé: nu ceva precis, mu ceva care poate si fie determinat, hotirit; gi proba ci este aga, spun eu, este ci incercarea de a determina ational categoria divinului a dat totdeauna gres. Caracterul definitiv care riméne pentra definitia categoriei divinului este tot ceva care este inguntrul nostru. Divin este acea realitate sau acea valoare clreia noi fi sacrificim orice; prin urmare, divin ‘este valorificarea maxima posibild. Aceasta este definitia divi rnului in funetie de constinta religioasd si aceasta este, in acela timp, insisi esenta vieti religioase: 1a baza vietiireligioase sta sentimentul sau starea sufleteasca, structura sufleteascd a jertfei nimic nu este mai valoros decat divinitatea; prin urmare, nimic ria poate si fie preferat divinitati, deci toul poate si fie jertfit si deci totul trebuie sé fie jertit, in al doilea rnd, acestei divinitit. 7. Aci este gi legitura dintre religie si morala. Dar, vedeti, tocmai problema aceasta defineste caracterul problemei morale {in cadrl religiunii. Eu am vorbit adesea in fata d-voastré despre lipsa de Iegiturd dintre morala si religie si acum cad tocmai pe © legiturd intre morald si religie! Da, dar este altfel de moralé moralé insemneazi aci altceva decit morala pozitiva, decat codificarea unor anumite feluri de purtare. Morala insemneaza, aci, pur si simplu conducerea ta proprie in vederea mantuiri. Daci in genere se intelege prin moralA aceasta procedare, evident c& este o legitur’ intre religie si morald, altfel nu, si 143 legitura dintre moralA gi religie se evidentiazd in acest punct prin aceea cA orice este mai putin Insemnat decat insisi divini- {atea. Deci, orice poate si fie, si tebuie sf fie, jertit valorit absolute, care este divinitatea Faptul acesta este inca un argument pentru ceea ce am spus eu odatd, ceva cam fricos, dar am spus totugi, cd religia propriu-tis este asociald, adicé religia pune constiinta indivi- duald in functie de o valoare care este dincolo de marginile cxistentei sensibile, conditioneazi toatl activitatea individuala de supunerea, de potrivirea noastr la un ideal sau la 0 existent care, nefiind din lumea aceasta, nu poate si reglementeze aceasti lume, 8, Voeau si vi amintes, totus, eX exist o incereare de caracterizare a divinului este incercerea ui Otto. El gisegte taclemente ale sancti inci caractristci: ee inti momen: tule zice moment", pe care el il numeste mysterium iremen: ‘lum, momentul majestas 31 apoi zice, das Energische, das Mymterice si das Fascinans*. -Mysterium tremiendur insemneazd:divintatea et ith de oamentintrun amestee deneprecs side grosznic, de groza. In orice act religis este impresia aceasta de tragic, de teri, de amenniitr. El fundeaz8sfirmaia li pe o multime de cercetr din oaté istorareligioasé, di gi lutea de flul cum sunt ifs ze poi citeaza din Psalmi, Apocalips etc, verificind moment acest ‘Majesas cred c& nvare nevoie de comentar: divinal este deasupra nonstr, a tuturor si di impresia aceasta de mire. Das Energische, adici momental de continu lucrare, continu ativitate a divinul Das Mysteridse este ceva pe care eu nu-linjeleg apa de precis in opoziti cu mysterium remendum, find fn aceasta se Inchide nota aceasta de mister, de ani Fazcinans insemneszs, cu toste ch novi ne este gros in faa divinati, cu toate scesea, divintatea exerita asupra 144 noastra un fel de fascinatie. ‘Nu este important aceasta enumerare. Ce importd si ceea ‘ce ne preocupa pe noi este altceva, El intrebuinfeaza pentru toate aceste momente cuvinte straine de limba germand, desi” pentra fiecare din aceste cuvinte exist cuvintele corespondente in limba germand. El ins intrebuinteazd alte cuvinte, pentru cd simte c& ceea ce vrea si spund el cu aceste vorbe nu este ceea ce. se infelege in gindirea obignuiti. Ceva mai mult, definitia pe ‘care 0 face el sau prelucrarea materialului pe care o face el pand sk ajunga la aceste caracteristici este foarte interesanta, Procedeul este negativ, adic’ nu se spune cd divin este cutare Iucru, ci se procede prin eliziune, si zice cd divin au este cutare. Vasizic’, existi un tot pe care cercetitorul il are in fata lui, si din acest tot cercetitorul incearca, dezghiocénd, cum am desface un stiulete de porumb, si scoatd tot ccea ce nis este bun gi oprind tot ceea ce a rimas. Dar procedeul acesta este prin negatie. De ce, prin negatie? Stiti c& Oto face parte, ca credinté filosofica, din scoala kantiana, oarecum corectat prin pozitia lui Fries. Rudolf Otto intelege ca vorbire rationala si procedeul rational nu pot si ducd propriu-zis la 0 definitie a divinului. El infelege c& aceasta categorie a divinului, intrucat divinul este punctul ultim cdtre ‘care se indreapta actul religios si pe care-I trieste actul religios, cade in afara de sfera preocupérilor, in afara de posibilitatile de stipdnire si de trdire ale ratiunii noastre si atunci intrebuinjeaza ‘metoda negativa, prin eliziune, El didea*® un exemplu pentru ca si arate cat de bine $i cat de frumos se proceda inaintea divinitatil, El zice; Dumnezeu este ~ si citeaza din Psalmi—ceea ce ochii n-au vazut, cea ce urechile n-au auzit, ceea ce nici 0 inimd n-a simsit. Vasizicd, nimic din cea ce noi, cu simmurile noastre obisnuite, cu instrumentul nostru de toate zilele de cunoastere, primim, nu este Dumnezeu; divinul este in afara de toate acestea, Dar se va zice: bine, dar unde se ajunge cu metoda aceasta? ‘Se poate face propriu-zis o definire a unui obiect prin ceea ce nu este? Care sunt determinarile acestui object? Totalitatea determi narilor acestui obiect s-ar putea rezuma in, pur gi simplu, urm. 45 toarea formuld: ae ca determin nici o dterminare posi. Bine, dar ceca ce areca determinir nico determinate posbils, este nimi ni este aga? Prin urmare, procedeul dice la ateism sau Ta ihism, ‘Acim, procedeul acest este considerat ca procedeu rajiona, Dati tn adevir noi am incerea in procesul de Canoagereobignuti sf definim un obec prin ceea ce neste cl, fim numa prin ceea ce na este, dar s stabllim e& nimic din Seen ce este determinare pentru un obieetoareeare nu este deter mminare pentru acest oblect, stun evident cl am rece de o pate toate determiniile posibile gi ar rimine, de ceallth past, himic; died, otalitaten deterlndior nefnd aplieabila aces X, inemneazd ef X nu exist pur gi simpl, patra ed exstenta iui mu este pasbild de nici o determina posibilt. In ordinea rafioaldIueral este ela. Dar ce Insemnesadpropri-zis aceasta definite? Imi vine in minte acum cd procedeul acesta s-a mai ‘intrebuinua in filosofie, la Plotin. fn filosofie n-are nici o valoare. ‘Ate in eligi? Probab. Adit, in lige se spune cl nimic din eta ce exe rational nu post sprinds divin religion ex ale cuvite, categoria aceasta a divinuli nu poate s ie infeleas, poste numai si fie tata. lar dtermindtile pe cart le dim noi feestel category acest obiect care este divin, nt sunt deter minis direct, ci determinisi prin analog. Cénd eu spun: d- vinul nu este eulare, nu insemneaz4 nonine religioash, numa cn este entre ci insemneazi: cu au mal pot simi indept conglinja mea religioas In aceas deci, i tebuie sho Indept in alt drecte. Vasizics, detemmindile acestea negative ale categorie divinuli sunt, in eongtingareligioas, efi sau indica pentru orientarea congtinjel noastereligoas. 9, Eu nu voi urma drumul acesta, nici drumul celalalt,c&ci vedeti care este deosebirea. Nu stiu daca ne-am infeles. Eu, drept si va spun, in locul d-voastra, nu m-as declara aga de tare smulpumit, cdci simt c& este ceva pe care n-am pus inc& punctul, simt cf in toaté argumentarea mea seapi ceva. Dar, ca si 146 Intelegeti mai bine pozitia din care vorbesc eu, nu ceea ce spun eu, trebuie si tineti seama de ceea ce am repetat de atftea or, si anume, c ‘metafizicd i viata religioasd sunt doua terenuri deosebite si ci ccea ce este cunoastere intr-un loc, este ‘wlire in celilalt si cd, prin urmare, chiar daci metoda aceasta a definitei prin eliminare este nulé in metafizicl, pentru c& duce 1a nihilism, ea poate sé nu fie nuli in domenial constiinfei reli ‘gioase, unde insemneszi nu excluziunea unei determiniti, ci excluziunea unei orientiri a constingei noastre. Acestea aveam de spus despre categoria divin 147 Sma ions XIV, STRUCTURA DETERMINARILOR SECUNDARE ALE DIVINULUL 1 Adevir gfe in elige. Ader religios pi adevi inte 2 Dou tipuri de determing ale divinsli 4 Problems orgini rligie ~ un nonsens Desfisrarea rel 4 Aenibuelesemne ale divin 5 Exprimatea determina» diving pia iba} 6 Aproximazeadivinuls 7 Aspect istorc alatbutelorsecundare {8 Despre stctura spiritual a resins onodox Cari sunt calitayile esentiale sau atributele fundamental ale ivinitaqi, am vizut in explicatiunile de pin’ acum si ne ‘miggineam la existenta absolut, adicd divinitate, si la caracterul de sanctitate, din care aproape deducem, ca consecinta imediati, caracterul sau proprietatea de acjiune continua si prin sine. Toate aceste atribute, aceste calitii fundamentale ale divinitatii constituie un anumit plan de realititi, ag zice, adicd sunt oarecum de sine statatoare si caracteristce, in sensul ci ele nu pot si fie deduse din altele, nu pot si fie deduse din experienta noastrd sensibild gi nici pe calea unor rajionamente logice. Problema divinitaji este - cum am accentuat de atitea ori ~ de o structurk special, raportindu-se Ia realititi de alti nnaturé, atft sub raportul cunostinjei, c&t si sub raportul existentei, decat obiectele din realitatea sensibild. Aceasta {insemneaz4 cl actele religioase in generalitatea lor sunt funda: ‘mentale, cum ati vizut, nu numai pentru tires, dar gi pentru existenfa — ag zice mai ales dupa lectiunea trecuti — acestor realitii deosebite; actele religioase constituie 0 lume a lor, aparte, 0 anumitd ierashie proprie de valor, ireductibili Ia toate celelalte ierarhii de valori si valorificai posibile. Vasizics, actele religioase constituie un univers de sine sttstor, alaturi de luniversul sensibil. Aceasta este oarecum gruparea mare a faptelor in domenjul general al existenfei sau al metafizicei 148 faptele religioase constituie un domeniu de sine stitdtor, ire- ductibil Ia alte fapte secundare si nedeductibile®? din’ alta experienti a noastr 1. In cadrul consideratiunilor acestora se vede cat de bine apare problema adevirului si falgului in religie, Piatra de Incercare a tuturoristoricilor poztivisti ai religiei atunci cand este si vorbeasci de realitatea viet religioase si de realitatea afirmasilor religiei, deci de reaittle rezulténd din acele religioase in genere, patra de incercare este tocmai rnultiplici- tatea gi varitatea precipitatelor actului religios adie, acest act religios presupune anumite calitji de structurd, pe care e-at sauzitexpuse mai inznte; dar actu acesta religios are intotdeauna ceva in care se obiectiveazi; adicd, exist, pentru fiecare act religios, un obiect in afaré de congiinyareligioasd subiectvi, individuala, gi care este insii dvinitatea ‘Acum, exist o istorie a religiei Aceasta insemneazi divintatea ia difere forme. Din existenfa unei stort a religii uni cercettori au crezut c& pot sé deduc lipsa de valabiitate sub raportul adevarului a rezultatelor viejei religioase, si au zs: ci bine, exist erestnism, dar a existat inainte de crestnism elenism, a existat hinduisin®® tot ca forma religioasi, a exstat religia egipteana, mahomedanismul etc... Cum coexist aceste forme sce insemneazi, in cazul acesta, adevérul sau continatul de adevir a vitcireligioase? in adevar e&inucbarea poate si fie nelinigtitoare, dar numi Ja prima impresie; pentra cd, exact in acelai fel inuebim noi exist o fied, si ce insemneazd adevrul fzic de acum tei mit de ani faté cu adevarul fic de aai? Exist o astronomie, si ce insemneazi, de pildi viziunea ptolemeica a universuli fa de Viziunea copemnicand? Exist, vasizicd, sin domeniul viet seligioase, un fel de proximate a adevarulu, dupl cum existéo aproximatie a ade- ‘Varului iin domeniul gandini logice; dar aproximatia aceasta a adevirului poarti nu asupraesente insesia viet religioase, spre deosebize de constinta stintfid. Esenta viet rligioase se 149 rirgineste, in determinarile formale ale divinititi ca ens a se, sanctitate $i continu actiune. Aceste caractere sunt fundamen: tale oricérei atimdini religioase, se gisesc in orice religie cexistind ca atare gi, prin urmare, formeazd ~ cum am spune cu tun termen impropriu — elementul aprioric al oricirei religii, Aproximititi ale adevarului pot s4 existe gi in eadrul vie reli gioase, spuneam, dar aceste aproximitii ale adevirului in ordinea religioasi intervin numai int-un moment secundar, adica in momental in care constiinta religioasé trece de la aces- te determindri formale la alte determina, mai apropiate, pe cari le vom vedea imediat, Vasizica, adevarul in ordinea religioasi se aseaming intrun fel, eu adevarul in ordinea logicé, in ordinea stintifica, dar se deosebeste in alt fel. Se aseaména in masura In care insisi operatia de determinare in viata religioasé este supust contingentei, in masura in eare (in) aceste determindsi int’ ele- mente istorice; nu se aseamand intru edt, in masura in care ade- virul acesta religios nu mai este operatie logica sau asemin’- toare cu operatia Iogicd, cise sprijind pur si simply pe ‘operatiunea revelatiei; ele sunt deasupra oricirei indoieli, ele sunt adevarari in chip absolut, si sunt adeviruei in chip absolut pentru motivele pe cari Je aminteam, ci, anume, existenta si ccunoasterea sunt unul gi acelasi luera in acest acta revelatiei $i al cunostintei simbolice. 2. Dar problema aceasta deschide imediat o alté problema’ ce fel de determiniri mai poate si suporte divinitatea aceasta, si ‘ntru cit aceste determindri sunt distincte de cele dint pentru ca, daca existd in problema adevarului separatie, adicd exist un adevar absolut si un adevir pasibil de aproximatie, atunci tucbuie si eaiste doud feluri de determinari, distinc, Stifi cA divinitatea poartd gi alte diferite atribute. Noi ii zicem Ini Dumnezeu ratiunea suprema, iubirea supremi, bun suprem etc.; cu ce drept dim noi denumirile sau caracterele acestea divinitati si care este mecanismul pe care- intrebuingim noi in aceste determinisi? Cénd zicem bine suprem, end zicem 150 rfiune suprema, cfnd zicem iubire supremé ete, intrebuingim propriu-zis cuvinte pe cari le intrebuingim in alt sens in viata noastrd de toate zilele. 3. De aci, $i presupozitia, 1a unii dintre cercetitorii in domeniul viefi religioase, ci existi o problema filosofici a originei religiunii. De indati ce sunt elemente asemenea intre viafa religioas& si viaja practicd, empiricd, de indaté ce cam aceiasitermeni sunt intrebuinjati si inu-o parte siin alt, trebuie si fie ceva comun de la care pleacd aceste doua activitat diferite = ceea ce este, cu alte cuvinte, problema originei religiunii ‘Tin si vA spun de la inceput ci aceasta problema a originei religiunii este, oarecum, un nonsens. ‘Religiunea, evident, ae o vial, ea se desftgoard si are uncle clipe de evolugie, dupa cum clipe de evolutie are insist viata reli- sioasi a individului si a omenini in general. Desfésurarea aceasta 8 viei religioase este autonoma, adic’ ea se desfasoara din ea {nsisi. Vasizicd, in acelasi fel in care spuneam, mi se pare, acum vre0 doi ani, despre om, cel nu se poate dezvolta din altceva, in contra tuturor afirmatiunilor evolutionismului, c8, adic, calitatea de a vorbi si calitatea de a lucra sunt calitiji eari nu se dezvolti ‘gradual din alte functiuni ale vieti, ci sunt pur si simplu date, sunt definitori, sunt absolute, dup’ cum spuneam deci ci nu se poate face o tecere de la animal la om, tot aga spun acum: nu se poate face o trecere de la viata empiricd, stapaniti de logic’, Ja viata aceasta religioasi; adic, cum ag spune cu un termen stinific desfisurazea religiunii sau a Viel religioase este autonoma, ou eteronomé, Eteronomia ~ daca va amintiti de Wundkt -, eterono- mia scopurlor este o foarte gratuit presupozitie pozitivista, care pleaca mai mult din necesitatea aceasta de unificare a spiritului ‘uman, Ea sti in directa legSturé cu pretentiunea evolufionismului ccontimporan de a atribui tuturor notiunilor unele elemente ce vor fi existatodatd, la inceputul lumii, Originea vieri religioase — nu a probleme religioase ~ ar parea doar o inurebare absurd, cici,

    You might also like