DE CE iNTIRZIE TREZIREA? de Leonard Ravenhill Traducere de Valentin Popovici Copyright 1972, Leonard Ravenhill, Bethany House Publishers, Minneapolis, Minnesota, U.S.A. The original title: “Why ‘Revival Tarries“. Translated and printed in the Romanian language by permission of Bethany House Publishers. Tanuarie, 1990. Edigia a doua in limba romdnd, in format de revista, pentru tiraj de masit Cuprins 1. Cu orice pret, cdutagi st aveti ungerea 11 De ce atita nepasare? 2. Rugiciunea atinge vegnicia 12, O bisericd dezorientata, intr-o lume pierduta! 3. La amvoane, ungerea! In popor, stringerea! 13. Se cautd: Un prooroc care sa predice predicatorilor! 4. Unde este acum Dumnezeul lui Ilie? 14, Un constructor al Imparatiei 5. O trezire intr-un cimitir plin cu oase 15. fnsemnat - PENTRU HRISTOS!“ 6. Trezirea intirzie... fiindca... 16. ,,D4-mi copii, sau mor! 7. Unde sint predicile acelea inflacarate? 17. ,Gunoiul lumii acesteia* 8. Credinciosii necredinciosi 18, Rugéciuni cit Dumnezeu de mari! 9, Se cauta: Prooroci pentru vremi de restriste! 19, Dupa cum e Biserica, asa e gi societatea! 20. Cunoscut in iad. 10, Focul naste foc! .Cuvintul Traducatorului Prezint fratilor mei roméni aceast’ lucrare cu dorinta si fie citita sirecitita cu atentie. Ravenhill e un Ezechiel care aude glasul Domnului: , Fiul omului, prooroceste impotriva ‘pastorilor sufletesti ai lui Israel! Scopul cartii e s& ne vedem starea gi si ne pocaim inaintea Domnului. Stiu cA uncle pagini nu sint usor de citit. Ravenhill ¢ direct, t&ios, dur. Cred inst ca mesajul lui e bine venit. Degi eo culegere de articole, tema unificatoare a cartii ¢trezirea. Ravenhill n-o defineste; ¢ ceva dincolo de cuvinte. In mod traditional, prin ,«rezire spirituala“ se intelege acea lucrare mareat4 a Duhului Sfint prin care multimile sint atrase in mast de mesajul Evangheliei la pocdint’ si la credinja in Domnul Isus Hristos. Ca si ,ungerea‘, care - in cuvintele lui Ravenhill - ,patrunde, stripunge si cutremura’, ,trezirea" eo lucrare a lui Dumnezeu. Oamenii sint instrumente ale harului. Tocmai de aceea, trezirea cea asteptata, cea minunat, cea mult dorita, trebuie si inceapa in Biserics. Am tradus aceasti carte fiindc& am vazut in-ea un apel patetic adresat Bisericii s& se intoarc& la crestinis- mul primar, apostolic, nou-testamental. Asa am invatat credinga. E un apel inainte de ceasul din urma! Cu fiecare rind tradus, am pus 0 rugiciune. Dumnezeu poate face si azi lucrari minunate! ,,Insufleteste-Ti lucrarea {in cursul anilor, Doane!“ Valentin Popovici Cuvint fnainte fn marile intreprinderi industriale unii oameni stint folositi numai in cazuri de urgent. Cind se strica o masin& undeva, acestia intra in actiune ca si gaseasc& problema, si fact reparatiile necesare, ca fabrica si functioneze mai departe. Pentru oamenii acestia o fabric’ ce functioneazX nor- mal nu prezintd mult interes. Ei sint interesati tn probiemele care se ivesc; sint specialisti in rezolvarea lor. fn fmparatia lui Dumnezeu lucrurile stau cam la fel. Dumnezeu a avut intotdeauna specialistii Lui interesati in problemele deciderii morale, a bolii spirituale a vreunei natiuni sau biserici. Din categoria lor sint Hie, leremia, Maleahi, si prooroci ca ei, oameni care au aparut fa mo- mente critice in istorie ca s4 mustre, si atraga atentia, s& fndemne pe oameni fn nemele Toi Dumnezen sa dreptti ai. © mie sau zece mii de simpli preoti sau pistori gi fnvaystori au putut lucra linistiti i aproape neobservati cit timp viata spirituala in Israel sau in Biserica a decurs nor- mal. Dar in momentul cind poporul lui pe chi de raticire, imediat a aparut, nici nu stii de unde, »specialistul. E minat de un instict deosebit, care il face si simta necazul si fl mobilizeazd in ajutorul Domnului gi al lui Israel. Un aga om de obicei ¢ drastic, radical, adesea violent; iar cei care se adund s&-1 vada fl eticheteazA imediat ca ex- tremist, fanatic, negativist. $i intr-o privingd au dreptate. E adevarat cd areo gindire unidirectionala, esever, fard teama; dar acestea sint tocmai calitatile pe care momentul istoric le cere imperios. Pe unii i-a socat, pe altii i-a ingrozit, nu pe pusini si i-a facut dusmani; dar el stie ceva: Cine l-a chemat fice trebuie sd faci. Misiunea sa e pentru momentele aces- tea neobignuite de urgent’. De aceca si este el un om aparte, diferit, neobisnuit. Faya de asa oameni biserica are o datorie mult prea mare ca's& poati fi platits. Faptul interesant e c& rare ori incearc& si-i rispliteasc cu ceva in timpul vieii lor. Abia generatia urmatoare le zideste mormintul si le scrie biografia, ca si cum ar vrea, stingaci, s& scape de 0 obligatie pe care generatia trecuti n-a implinit-o. Cei care Iau cunoscut pe Leonard Ravenhill vor recunoaste in el pe ,specialistul lui Dumnezeu, omul trimis de Dumnezeu nu si duci jucrarea bisericii in mod con- ventional, ci, dimpotriva, s& apuce de barb pe preotii lui Baal chiar pe virful muntelui lor, si fact de ris pe preotii neglijenti la altare, s& infrunte profetii mincinogi si sf aver- tizeze poporul dus tn ratécire. Unom cael nue un tovarag comod de drum. Pe evan- ghelistii de profesie care ies imediat dupa ce si-au terminat predica si se retrag in cel mai luxos restaurant gi se Indoapa Ja mass gi la glumele prietenilor lor, omul acesta fi jeneazi, € un om cu care nu vor si aiba de- face. Pentru cil un astfel de profet nu poate si scape de povara pe care i-a pus-o Duhul Sfint pe umeri, asa cum inchizi robinetul de apa. Omul acesta insist i pledeaz4 pentru un crestinism per- manent, nu cind gi cind; pretutindeni, nu ici gi colo. Iatd de ce omul acesta e diferit. Fay de Leonard Ravenhill ¢ imposibil s4 fineutru. Cei ce-] cunose se impart in doua tabere: cei care fl iubese $i fl admiré cu devotament, si cei care il urasccu fnversunare. Ce se poate spune despre om, se poate spune si despre clrtile lui, si despre aceasta carte. Cititorul ori va inchide paginile ica si caute un loc de rugaciune, ori o va arunca minios, cu inima inchisa la avertismentele gi apelurile din ea. Nu toate cartle, nici chiar toate céryile bune, vin ca 0 voce de sus; dar cred c& aceasta carte vine. Stiu lucrul aces- tafiindc stiu c& inspiratia autorului ci vinedesus, sise simte pe toate paginile acestei cArti. A.W.Tover (1972) Prefata la Prima Editie Tata aici darul meu sirac de piinigoare gi pesti, o mincare simpla, fara frisca si ciocolata tortelor de nuntd. Ma simt ca marinarul acela pe care I-am vazut lovind tntr-un camarad, ,fiindcd mi-a insultat mama,“ spunea el. Tot azi Domnul meu e insultat, iar Biserica Lui e ponegrit4. $i, credeti-m4, sub aceast dubla rusine, md revolt. Biserica are multi dusmani, Poate sabia mea si doarma? Nicidecum! Cred c& un milion de cititori ai revistei ,, Vestitonul Venirii Sale au citit unele capitole din aceasti carte, care au apirul acolo ca articole. ,,Vestitorul” a apSrut tn limbile spaniolé, germand, francez4, etc. Destul si spunem c& prin aceasta revisti cit gi prin,, Mérturia Aliangei", si prin alte pe- riodice, Dumnezeu a gasit cu cale s& foloseascd aceste eseuri neacademice ca mijloace de binecuvintare pentru multi. Ma rogca sivoi, cititorii mei, sa fiti plini de ingiduiny gi s& pasiti ajutor prin ele. Sincerele mele multumiri prietenului gi sfetnicului meuspiritual, Dr. A, W. Tozer, pentru bundvointa aratatd tn scrierea Cuvintului Inainte, Mii de multumiri sorei Hines $i fiicei, Ruth, pentru minunata lucrare de tipografiere §i coreciare a nanuscriselor. (orice profit in srma vnzAc acestei cArtiva merge pe cimpul misionar in strdindtate). S& traim avind valorile vegniciei in fata noastra. Leonard Ravenhill (1972)Nici eruditia inalta, nici dicfiunea perfecta, nici capacitatea mintala deosebit de largé, nici floarea elocvenfei, nici infafizarea atragatoare 4 persoanei, nimic din acestea mu pot tnlocui lipsa de foc Iduntric. Rugeiciunea se ridica prin foc. Flacira lduntrica da rugdciunit atte ‘iscare ctt si aripi, att energie clt si pasiune. Tammtia n-are nici un ost fr foe; nici rugaciunea fare flaca. EM, Bounds Prin credinja si rugeiciune, ridicaji miinile care au ciizut jos fara Putere; Dntdriti genunchii slabcnogiti. Mai péstrafizilele acelea de (post sirugiciune? Luagi cu asalt tronul harului si mu va indepartagi de lingt el fare raspuns; harul dumnezeiesc se va revirsa pind laurmd John Wesley Inainte ca sa izucneasca marea trezire din Gallneukirchen, Martin Boos a stat ore th sir, si zile, é adesea nopgi intregi in agonia sin- ‘guratec’sarugaciunii de mijlocire. Dupi aceea, cind apredicat, cuvin- tele lui erau foc, iar inimile ascultatorlor ca iarba pijolita. DM. Melniyre, D.D Vai, efi credinciogi sint azi din cei care nu sti sd se roage gi caus rin sfortar, hotarir, cercuri de ragaciune, sa cultive frei ,sfinta art carugaciunii, “si toate fara nici un rezultat. Pentru ei si pentra tof, itt secretul adevatratei viefi de ragaciune: ,Fiiplini de Dubull Sfint, sin- sgurul care este un ,duh de indurare si de rugéiciune!" Rey. J. Stuart Holden Capitolul I Cu orice pret, cautati sa aveti ungerea! Cenusdreasa bisericii de.azi eorade rugaciune. Aceasta servi a Domnului ¢ neiubita si nedorita, fiindea nu € impodobits cu méargaritarele intelectualismului, nu sclipeste in matasurile filozofiei, nici nu impresioneaza cu voalul psihologici. E. imbricata in pinza de cas a sin- ceritatii si umilintei, si de aceea nu-i e rusine si ingenuncheze! Lucrul de care multi se poticnesc cind ¢ vorba de rugaciune e faptul c4 in esent’a ea nu se las prinsd in cursa destepticiunii omenesti, a eficacitatii intelectuale. (Nu vreau s4 spun prin aceasta ci rugaciunea e tovaragi cu Jenevia mintald; in zilele noastre insd se pune prea mare ac- cent pe cficacitate). Rugiciunea ¢ conditionata de un sin- gurlucru, despiritualitate. Daca predica cineva nu inseamn& 4 neaparat este spiritual, ci doar c& stie bine regulile homiletice si exegetice. Printr-o combinatie de memorie, cunostinje si ambitie, cu o personalitate prezentabila si citeva rafturi de car{i, cu 0 doz bund de mindrie personala si cu dor de succes, dragul meu, poti avea aproape orice amyon in zilele de azi. O predica de felul acesta ti atinge pe coameni. Rugaciunea ins fi atinge pe Dumnezeu. Predica atinge timpul. Rugiciunea atinge vesnicia. Amvonul poate ajunge usor o vitrind de etalare a talentelor noastre. ins cimiruta rugiciunii coboar’ in adincul lepadarii de noi ingine. ‘Tragedia acestei ore tirzii ¢ faptul c& exist prea mulfi oameni morfi la amvoane, prezentind prea muite predici moarte prea multor oameni mori. O! Groziivia acestei realitaqi! Un lucru straniu am vazut ,sub soare," chiar giin cele mai fundamentaliste cercuri: predicarea fir ungere. Ce inseamn& ungerea? Nu pot s-o explic. Dar stiu ce nu e (sau cel putin stiu cind n-o mai am asupra mea). Predicarea fara ungere ucide in loc si dea viata. Predicatorul far un- gere miroase a moarte nu a viata. Cuvintul nu triieste daca predicatorul nu are ungerea asupra lui. De aceea, dragul ‘meu, cu orice pret, cautd ungerea! Tubigii mei, am putea s-o ducem destul de bine daci am fi chiar pe jumatate ,,intelectuali“ de cit sintem gi daca, in schimb, am fi dublu de spirituali. Vestirea Cuvintului ¢ 0 lucrare spirituals. O predict nascuta in minte atinge min- tea; o predic nascuta in inim& atinge inima. Sub inrfurirea tui Dumnezeu, un predicator spiritual creste oameni cu 0 gindire spiritual, Ungerea nu e un porumbel blind care-si filffie aripile la fereastra sufletului tu; trebuie s-o cauti, s& te lupti pentruea, Ungerea nu poate fi invatati: ea se clstiga prin rugiciune. Ungerea este investitura de cavaler pe care © primeste predicatorul-luptator dupa ce s-a rugat in Tugiciune sia iegit biruitor. Biruinta nu se cistigt la amvon aruncind gloanesavante si ghiulele intelectuale, cise cistiga in cimaruta de rugaciune; lupta ¢ cistigatd sau pierduta inainte ca predicatorul si ajunga la amvon. Ungerea ¢ 0 dinamita. Ea nu vine prin punerea miinilor vreunui epis- cop, $i nici nu mucegtieste cind predicatorul e aruncat la inchisoare. Ungerea patrunde, stripunge si cutremurs, potoleste si inmoaie. Cind ciocanul logicii, cind focul zelului, n-au reusit si deschida inima de piatrd, ungerea 0 deschide. Ce febri aprinsi e acum dup’ cladiri fastuoase de biserici! Dar fra predicatori care sa aib ungerea, altarele acestea nu vor vedea niciodat’ inimi care se pocaiesc. Ginditi-vi c& ayi vedea lansate pe mare fn fiecare lund vapoare pescaresti, echipate cu ultimele instalayii de radar si echipament de pescuit; dar le-ati vedea cf se reintore din larg fara nici un peste. Nu v-ati intreba, care e motivul? $i totusi exist mii de biserici a c&ror altare sint goale, sterpe, saptmind de sptémind, an de an. lar credinciosii se ascund Im spatele une seuze, interpreting greqt cavintcle Scxip- turit: ,Cuvintul Meu nu se va intoarce fra rod la Mine" ( trcacdt fie vorba, acest verset ¢ unul din cele pe care dispen- sationaligtiiau uitat s ne spun cia fostscris pentru Israel). Realitatea urfta € cf focul de la altare ori s-a stins ori abia mai arde, Orele de rugiciune sint moarte sau pe moarte. Prin atitudinea noastra fat de rugiciune noi vrem s&-i spunem lui Dumnezeu c& ceea ce am inceput in Duhul putem sfirsiin firea pamtnteasca. Va intreb, care bisericd fn clutare de pistori isi intreaba candidagii zi cit timp stau in rugiciune? $i totusi, predicatorii care nu petrec doug ore in ugiciune in fiecare zi nu valoreazi nici cit zece de-un ban,cu diplome sau fara diplome! Biserica st azi la marginea trotuarelor gi priveste neputincioasa cum pe mijlocul drumului geniile nefaste ale ateismului nelegiuit igi sufla amenintarea impotriva a, tor ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit!“ in spatele acestei defilari demonice urmeazi hlimida purpurie a religiei de parad’. $i pe deasupra, diavolul a reugit si inlocuiasc4 in invavitura de azi: nasterea din nou prin reincarnare, Duhul Sfint prin spiritul influentei stramosesti, adevaratele vindecari divine printr-un Crestinism Stiintific abstract; sa schimbe pe adevaratul Hristos prin Anticrist, i adevarata biserica prin biserica Inchizitiei. Impotriva acestor rele, ce ofera Biserica? Unde e supranaturalul? $i la amvoane gi in presd, se pare c& som- nolenta a capturat in ultima vreme activitatea religioas’. Nici chiar Roma nu ne mai numeste Protestanti acum. Curios, nu-i asa? Atitudinea aceasta nu prea seaman& cu furia de demult a Inchizitiei tmpotriva sfintilor. Dar unde sint sfin{ii? Cine se mai luptd astizi ,pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna“? Unde sint cruciatii amvoanelor? Vai! Predicatorii, care ar trebui si pescuiascd oameni, azi pescuiesc complimente si felicitari. Cindva predicatorii semanau saminta, azi arunca ,,bijuterii intelectuale“ (care tran agteapt recolt daci arunci margaritare in semanatura?). La © parte cu aceast fel de predici paralitice si slibanoage, care nu migci fiindex s-au zimislit intr-un mormint, s-au hranit din suflete fara foc si fara rugiciune! Putem si predicdm gi si ne prbusim sufleteste; ins nicidecum nu cAdem atunci cind ne rugim! Daci Dumnezeu v-achemat la slujba aceasta, atunci, iubitii mei, afirm cit pot detare: Cu orice prey, cdutasi sa averiungerea! Altfel, altarcle noastre sterpe vor ajunge insigna nefasta a intelectualis- ‘mului nostra lipsit de ungerea sfint3. Jn rugaciune trebuie sa fim faira preget si plini de rivnd, cu o energie care ru osteneste, o persistenya care mu poate fi refuzata, gi un cura) care nu se last niciodata tnfrint. EM. Bounds Dar voi, prea iubitilar, zidij-va sufleteste, pe credinfa voastra ‘preafintd, rugaji-va prin Dubul Sfint! Ap. luda O, dacitam fi miscati de starea tn care lincezeste caucza lui Hristos azi pe parnins, dactt am fi revoliayi la vederea avansului pe care-l face dusmanul si la groaznica pustiire pe care a adus-o in Sion! Vai, ce spirit de indiferenga, sau, cel mult, un stoicism fatalstc, ingheaya pe tifa azi? AW, Pink Rugaciunea a fost, prin excelenfd, misiunea sa in vigya! Biograful lui Edwin Payson Zile tniregi, si chiar sdipttmtni, ar petrecut prosternat la plimtns tn rugatciune, George Whitefield ‘Semnele cdiderii apar atunci cind fnceteazdt rugeiciunile din cammaruja tainicds; sufletul nu poate inainta fara conversajia in taind cu Dum- nezeu, si nimic altceva n-o poate inlocui. Berridge Cind se nga, mi s-a plirut ct mergea direct in Paradis gi se contopea pe sine cu Insusi Dumnezeu; dar de multe ori, cind termina rugaciunea era alb ca varul Comentarial unui prieten dupa intitnirea cu Tersteegen la Kronenberg Rugaciunea atinge vegnicia Nimeni nuse ridict mai presus deviata sa de rugiciune. Predicatorul care nu se roaga se joac&; poporul care nu se roagi se raticeste. Amvonul poate deveni o vitrina a talen- telor, dar in cimaruta de rugdciune nu sint aplauze. ‘Saracia Bisericii, séraicie care se vede in multe privi azi,e cea mai vadit’ aici, la locul rugaciunii. Avem multi oi ganizatori, dar putini agonizatori, multi jucdtori, puyini Tugttori, da putini rugd-tori, gladiatori in rugiciune. O multime de pastori, putini luptitori; multe temeri, putine lacrimi; moda si parada prea mare, dar prea putina rivna fn lucrare; multi sfituitori, putini ostenitori. Dac& gresim in privinta aceasta, a rugaciunii, gresim in toate. Cele dow’ cerinte pentru o viati biruitoare de credinys sint viziunea si pasiunea, amindoud fiind nascute gi mentinute prin rugiciune. Chemarea de a predica ¢ des- chis& unui mic numér de oameni, dar chemarea la rugaciune ~ cea mai inalt chemare din toate cele adresate oamenilor ~ este deschisa tuturora. Credinciosii anemici spiritual isi spun: ,,Astd seard nu merg la adunare; e doar ora de rugiiciune!" S-ar putea ca diavolului s4 nu-i fie teamd de cele mai multe predici, dar si-ifie teama de clipele de rugiciune. Experientele trecute aratd cd isi mobilizeaza toate armatele lui nebune s& lupte impotriva poporului lui Dumnezeu cind acesta se roag’. Cregtinii moderni gtiu prea putin ce inseamna ,,a lega si a destega", desi paguba e doar a noastra. ,,Orice vei lega pe péimint va fi legat in ceruri.." Ati facut lucrul acesta in ul- tima vreme? Dumnezeu nu-$i risipeste puterea Sa; dar ca si fim mult penoru Dumnezeu, inseamna sa fim mult cu Dumnezeu! Lumea de azi se indreapta spre iad cu o viteza care face din avioanele de azi s& par broaste festoase; dar vai, ce putini si mai aduc aminte de cind n-au mai stat de veghe 0 noapte intreagi asteptind de la Domnul raspuns la rugiciunea lor pentruo trezire care s4 zguduie pamintul. Ne emotionaim greu azi. $i confundam scheliria cu cladirea, Predicile de azi, cu interpretarile lor palide a adevarurilordivine, forteazi oamenii s& considere mult’ activitate drept piozitate, multd comotie drept creatie, $i multd galagie drept trezire. Taina rugitciunii € rugdciunea tn taind, Un om care pcdtuieste nu se mai roagi, dar cel care se roagd nu mai pac&tuieste. Sintem séraci si am bancrutat, am dat faliment {n viaya spiritual, dar nu ni se moaie inima si nu ni se indoaie genunchii. Rugéciunea ¢ extraordinar de simpla, dar este in mod simplu extraordinar’. Rugiciunea ¢ cea mai simplt forma de vorbire pe care o poate incerca noul nascut, si totusi atit de sublim’ incit intrece in frumusete orice arta si depageste vocabularul uman. O Niagara de cuvinte inflacarate nu inseamna ci Dumnezeu ¢ impresionat $i migcat. Una din Tugiciunile cele mai adinci de pe paginile Bibliei n-a avut cuvinte: , Numai buzele si le misca, dar nu i se auzea glasul." Nici o oratorie! Doar , suspine negriite! Am ajuns oare asa de sub-standard fat’ de crestinismul noutestamental incit nu mai recunoastem credinta sfinti a stramogilor, si stntem orbiti de credinta fals4, isterica, a con- temporanilor? Rugiciunea ¢ pentru un credincios cea ce capitalul pentru un om de afaceri. Poate cineva si nege adevarul c& in organizarea si ad- ministrarea bisericilor moderne povara cea mai arzitoare sint bani? $i totusi, aceast4 preocupare de cipetenic a bisericilor modernea fost neglijat4 cu desavirsire de biserica Noului Testament, Accentul nostru e pe ,a achita, al lor era pe.,a Se ruga.“ Noi cind ne-am achitat cheltuielile, ne- am potolit elanul; ei cind se rugau, se cutremura gi se 2guduia locul! in privinya aceasta, rugiciunea, rugiciunea noutes- ‘tamental, rugiciunea inspirata de Duhul Sfint, rugaciunea care sperie iadul si cutremur’ pamintul, niciodata n-a fost Visata ca azi fn seama unui grup asa mic de oameni. Tar rugiciunea de felul acesta nu poate fi inlocuita cu ‘nimic. Ori o traim, ori murim! — O religie bazatd doar pe sentimentalism si senzafionalism e cea mai grozavel din toate pldgile care ar putea si cade asupra oamenilor. Ruperea de realtate ¢ destul de wrist, dar umflarea bombastcit a ituzilor e un pacat de moarte. 'S. Chadwick E bine si ne debarasiim de parerea gresitdcdi a avea credinjt ¢ 0 dovada de eroism spiritual pe care numai cfteva suflete selecte 1! pot ‘anita. Da, exista eroi ai credinjei, dar credinga mu e doar pentru eroi. Credinja ¢ mai degraba o dovada de viagd, de vigoare spiritual, de putere, de maturitate, P.T. Forsyth (Cind Dumnezeu vrea sit reverse har imbelsugat peste poporul Sd, Inti ti cere sa se roage. Matthew Henry Adeviar fard entuziasm, morald fard sentimente, ritual fra suflet, aces- tea sint lucruri pe care Hristos le-a condamnat fara crujare. Fiindcdt toate acestea, fard foc in ele, nu sint mai mult dectto filozofie fart ‘Durnezeu, un sistem de etic, o superstife. 5. Chadwick ‘Chemarea Crucii, deci, fnseamnii a intra in péitimirea lui Hristos. in viaga noastrt rebuie si se vada semnele cuielor. Gordon Watt Nevoia mea si plinttatea Ta, ©, Dumnezeule, se tntinesc; Amn totul pe deplin in Tine, Prin Tine azi riesc! Autor necunoscut Am vitzut fefe peste care zbura vadit Sfintul Porumbel. ‘Charles Lamb, despre Quakeri Fifi plini de rivndt cu Dub; slujigi Domnuluit Ap. Pavel itolul IIL Cc LA AMVOANE, UNGEREA! IN POPOR, STRINGEREA! Dup’ ce ani de zile si-a tirft viata intr-o religie linceda, de forma, cind un credincios intrd dintr-odata tn alerta spirituala gi se tinflacdreaz4 fn lupta Domnului, cind e prins de un ze! nestapinit pentru cistigarea altora la Hristos, toate stirile acestea au un motiv, o explicatie. (Dar sintem atit de »subnormali in credint azi incit credinta noutestamentala normala ni se pare anormal). Motivul, secretul, acestui 0m cu motoare'de reactie" ¢ c undeva in viata lui a avut, ca lacob, 0 noapte de luptt cu Durnezeu, si a iesit din ea zdrobit, dar ,tntdrit prin Duhul Sfint“! ‘Asa cum am mai spus, exist doi factori necesari unei vieti de biruints tn credint&: Viziunea si pasiunea! Uni infrunta talazurile criticilor firesti si iau cu asalt inalyimile de cremene ale impotrivirilor diavolesti, ca s& implinte acolo, in locurile cruzimii gi ale riutatii, crucea dragostei lui Hristos. De ce? Fiindc& au fost pringi de o viziune, si au con- tractat o pasiune! Tar acum altcineva vine gi ne avertizeaz& s4 nu care cumva si avem gindirea prea cereascd incit si nu mai fim de folos pimintului, Frafii mei, generatia de credinciogi de azi 1m nici un caz nu suferi de asa ceva! Adevarul dureros, cutremurator, este c4 noi avem gindirea atit de piminteasc& incit nu mai sintem de nici un folos pentru cer. Dragu! meu, dact ai fi fn lucrurile spirituale tot aga desirguitor cit estila serviciul tu, ai fi un pericol pentru diavol; dar daca la servici ai fi tot asa de delsitor dup’ cum te ingrijesti de sufletul tau, ai ajunge si-ti cersesti ptinea tn curind, George Deakin mi-a ramas in amintire cu urmatorul rayionament spiritual care m& obsedeazX de ciyiva ani: O viziune fara misiune creazd un visditor; o misiune féird viziune aduce chin si amdrraciune; dar, o viziune cu misiune creaz&iun misionar! Bine spus! Isaia a avut o viziune, 0 vedenie, in anul mortit impdratului Ozia. A trebuit s{ moar’ impiratul, ca Isaia s& aiba oviziune. Pentru tine,caree persoanacareitiblocheazt vederea clara a Domnului? Largirea orizontului spiritual € de multe ori costisitoare gi adesea infiorator de dureroasa. Esti gata de viziunea care iti cere pretul cel mai mare, pier- derea unui prieten sau distrugerea unei cariere? Nu exist’ ieftiniri de prequri pentru revolutionarea spiritual’. Daca vrei s4 fi doar mintuit, sfintit si multumit, atunci tn lupta Lui, Domnul n-are nevoie de tine. Isaia a avut o viziune in trei dimensiuni. Observati tex- tul de la Isaia 6:1-9. in versetul 5, ,,Vai de mine!“ -- 0 marturisire!_n versetul 7, lata... carbunele acesta* -- 0 curdire. $i in versetul 9, ,,.Du-te“ Apoi, viziunea lui Isaia a fost in trei directii: a fost in sus, L-a vazut pe Domnul; a fost /duntricd, s-a vazut pe sine; a fost inafard,, a vazut lumea din jur. A fost o viziune de indltime, a vazut pe Domnul pe un ‘scaun de domnie foarte inalt. O viziune de adincime, a vazut adincul pacatului din viata lui. O viziune de ldrgime, a vazut lumea. A fost 0 viziune a sfinfeniei. O, iubitii mei! Ce mult avem nevoie azi de o viziune a tui Dumnezeu in toata sfintenia Sa! Dar a fost si o viziune a pacatoseniei: Sint un om.cu buze necurate! Si, 0 viziune a urgengei: Cine va merge pentru noi? »Cind nu este nici o descoperire dumnezeiasca poporul ard friul Unde nu e viziune poporul se rataceste $i € nimicit. Unde nu e pasiune biserica piere, chiar daca e tixita pind la refuz. Un bun predicator, unul care a fost folosit de Dum- nezeu fn chip minunat la aprinderea citorva treziri reale (deosebite insa de trezirile in masa), mi-a spus cA sicla avut asemenea vedenic intreitd. Parcd-i vid si acum fatasolemn crispata cind imi vorbea si nu stia daca fusese un vis sau 0 vedenie, daca era in trup sau era transmutat; totusi vedea clar intr-un abis 0 multime pe care nimeni nu putea s-o numere, inconjurata de fléciri, in locul intunecat, in iad, »ospiciul de nebuni al intregului univers.“ De atunci, predicatorul n-a mai fost acelasi ca inainte, Cum ar fi putut s4 ramina acelasi? ‘Care ne poate Dumnezeu incredinta si nou’ asemenea descoperiri? Am trecut noi prin locul tainic al rugaciunii gi prin scoala suferintei ca sufletele noastre s& fi fost calite pentru tablouri atft de durcroase? Binecuvintat ¢ cel cAruia Dumnezeu fi descopert asemenea vedenii! Nu ¢ nimeni care s& traiasci o viaya mai tnalta decit idealul viziunii sale, Teologii cu gindiri grete nu pot des- chide cortina de fier a superstitiilor si intunericutui in spatefe c&reia milioane de oameni au picrit de-a lungul mileniilor. © pot face insa cei care, desi vor fi avind prob- abil un orizont intelectual mai redus, au inst o adincime profunda in ideatul viziunii lor. Dac’ judecdim spiritual lucrurile intr-un cercmic,avem bucurie gi pace. Daca privim lucrurile statistic, mai larg, ne tulburdm. Cititi si plingeti: JAPONIA: Guvernul de acolo afirm’ ci populatia tari a dep8sit cifra de87 milioane. Populatia creste cu 1.100.000 {n fiecare an! Numirul crestinilor din Japonia a crescut cu cinci milioane in ultimii cinci ani, Puneti, vi rog, Japonia pe lista de rugaciune! COREA: fn Corea cxista noua milioane dé vameni fra cas4, cei mai multi dintre acestia refugiati, fara hrana. INDIA: Milioane traiesc in intuneric si in umbra mori. ORIENTUL APROPIAT: Aici traiesc peste un milion de refugiati arabi! EUROPA: Unsprezece milioané de refugiati -“oameni fara tara‘. Ce durere coplesitoare, amarnica! ‘CHINA: O treime de milion de oameni refugiati din China, traiesc in corturi si colibi in jurul Hong Kong-ului Ca si impovarez sarcina si mai mult, adaug c3 exist’: - 15 milioane de evrei;, -315 milioane mohamedani - 170 mitioane budisti; - 350 milioane confucianisti si taoisti; 255 milioane hinduisti; = 90 milioane sintoisti; - $i inc& alte milioane si milioane de oameni pentru care a murit Hristos gi inca n-2 au fost atinsi de binecuvintata Evanghelie. Chiar gi America, cea care stie de Dumnezeu, are 27 milioane de tineri sub virsta de douazeci si unu de ani care n-au nici o pregatire religioas, si o mie de sate in care nu exist’ nici 0 casi de rugaciune. Aproape un milion de coameni mor in fiecare saptimina fara Hristos. Nu vd doare lucral acesta? Lumea de azi, aceast mlastina a pacatului, cere urgent ungerea celor de la amvoane pentru mobilizarea ostirii Dom- nului gi stringerea poponului la actiune si marturie! Trebuie sd scapam de religia ,,sintetic’,“ artificial’. Coltul celor ce exclamau Amin! in biserici a disparut cam odata cu dis- paritia masinilor Ford , model T“. Jar gloria adunarilor din corturile de evanghelizarea trecut, Zelul dupa adunarile de ‘Strada s-a stins. Poate - cine stie? - Dumnezeu e mai suparat impotriva Americi Angel decit impotriva Rusiei! Nu va sperie lucrul acesta? Rusia milioane de oameni n-au auzit niciodata de Evanghelia Domnului Isus Hristos, n-au avut niciodat4 o Biblie in miinile lor, n-au auzit niciodata un program religios la radio. Dac ar fiavut ocazia, cis-ar fi dus Ja inchinaciune. Rugiciunea pe care o aud des, in care dorim ca pacatosii si vada in fata ochilor lor un tablou al chinurilor din iad, s-ar putea s& fie total gresita. Dimpotriva, cred c& acestia au nevoie de un tablou al Calvarului, cu Mintuitorul fn suferingele ristignirii cerindu-le si se poctiasca. Cinepoate sta nepasitor in faja Golgotei?? William Booth, intemeictorul Armatei Salvani, spunea c& daca i-ar fi fost cu puting’, la sfirgitul cursurilor de pregitire a soldagilor sti, timp de douazeci 5i patru de ore i-ar fi suspendat deasupra iadului, ca s& priveasc pe cei din chinul vegnic. Migcarea fundamentalist are nevoie si vad tne odatA de acest tablou ingrozitor. Evanghelistul galant, grandilocvent, are nevoie de acest tablou! Charlie Peace a fost un criminal. Legile lui Dumnezeu giale oamenilor I-au ajuns i a fost condamnat la moarte. {n dimineaya executiei in inchisoarea Armley, din Leeds, in Anglia, a fost luat si condus pe ultimul drum. fn fata lui mer- gea capelanul tnchisorii, citind adormit si monoton clteva versete din Biblie. Condamnatul I-a atins pe umar gi I-a intrebat ce citeste. ,Marturia Religiei,“ ia raspuns capelanul. Charlie Peace a fost socat de felul calm in care capelanul citea despre iad, Poate fi cineva attt de nesimiitor fnctt sub umbra spinzuratorii s4 vorbeasci unuia care ur- meazi sd fie omorft, $i cu ochii uscati s4-i spun despre adincul fara fund tn care va cddea in intunericul vegnic? Oare rede capelanul acesta ceva din ce citeste? Crede el ca exist un foc vegnic care nu mistuie dar chinuie? Dact da, cum poate s4 citeasca fara nici o emotie? Poate fi cineva cu adevirat om $i si citeascd, rece, (ard nici o lacrima fn ochi: »Vei muri vegnic, dar fara s cunosti ugurarea pe care 0 aduce moartea“? Lui Charlie Peace i s-a pairut prea de tot. $i atunci a inceput el sé predice! Ascultayi cuvintele lui fnainte de moarte: »Domnule, i s-a adresat Peace capelanului, ,dact ag crede ce spui cA crezi dumneata gi biserica lui Dumnezeu, chiar daca toat4 Anglia ar fi acoperitd cu cioburi de sticla de la un {arm la altul, ag umbla peste ele, dact trebuie descult, sias spune c& s-a meritat s& trdiesc dact as fi tn stare si sal- vez macar un suflet de la un iad atft de grozanic gi infricogator!“ Cititorul meu, fiindcd Biserica a pierdut focul Duhului Sfint, oamenii se duc fnspre focul iadului! Avem nevoie de viziunea sfineniei lui Dumnezeu. Trisdtura esential& a lui Dumnezeu este sfintenia. Heruvimii si serafimii nu exclama: ,Atotputernic, Atotputernic e —Domnull, nici »Atotprezent, Atotprezent ¢ Domnul!“, ci _,Sfint, sfint, sfint! Acest termen vast si grandios din tezaurul evreiesc trebuie si ne pitrunda si pe noi. ,.Dacd ma voi culca fn locuinta mortilor, iati-Te gi acolo; daci voi lua aripile zorilor si mA voi duce s& locuiesc la marginea marii, $i acolo mina Ta md va c&lauzi!* Dumnezeu inconjoara si cuprinde toate dimensiunile timpului nostru. Dumnezeu, inevitabilul Dumnezeu, ne asteapt dincolo de timp, fn vegnicie. Am face bine s4 ne tmpacim cu Dumnezeu de aici, si sa ne punem fn centrul planurilor Sale chiar acum, Rugiciunea de dimineat4, in asteptare cutremuratd fn fata acestui Dumnezeu de trei ori sfint, tnainte ca s& plecaim de acasd tnspre munca zilnict, ¢ unul din stimulentele spirituale cele mai puternice. Cel ce se teme de Dumnezeu, nu se mai teme de oameni. Cel ce tngenuncheaza tn fafa lui Dumnezeu, rimine in picioare tn orice furtund. O privire zilnica tnspre Cel sfint ne face s& ne supunem atotprezentei Sale, s& ne umilim in fata atotputerniciei Sale, si riminem Uicuti inaimtea atotstiinjei Sale, gis& stim intr-osolemnitate adincl fn fata sfinteniei Sale, Fiindc’, sfintenia Sa devine ‘sfintenia noastrd. Blasfemia acestui ceas in care traim e fap- wuld existd invatatura despre sfintenie, dar cei care ofnvats traiesc in nesfintenie! Robert Murray McCheyne spunea: Un slujitor al Evangheliei imbricat in sfintenie ¢ 0 arm’ extraordinara in mfinile lui Dumnezeu!“ Inainte de experienta avutd in capitolul sase al cArt Jui, Isaia are o sumedenie de ,, Vaiuri!“ pentru o multime de ‘oameni. Dupa vedenia avuth, Isaia strig’: Vai de mine!“ O cintare spune: ,,Da, eu! Da, eu, Doamne! Eu trebuie s ma rog! Cit de adevarat! Oare n-are mintea noastra odai in care stau agijate inci tablouri murdare? Oare n-avem Iucruri ascunse tn unele unghere? Avem curajul si-1 lism pe Duhul Sfint s’ ne conduca prin unele coridoare ale sufletului nostru? $i oare nu sint inc motive ascunse, intengii murdare, idei poluate, care ne controleaza viata? fn fiecare din noi triesc trei chipuri ale noastre: ,,unul care credem noi ca sintem; unul care cred oamenii c& sintem; gi unul, cel pe care ne cunoaste Dumnezeu ci sintem!“ Ne toleram pe noi insine, dar sintem aspri cu ceilalt, fiinde& nu dorim cu tot dinadinsul o biruing’ real’! Neiubim pe noi insine; desi despre Gerald Majella s-a spus: ,A iubit pe toti camenii afard de unul, si acela unul a fost Gerald Majella.“ S-ar putea si fi fost asa! Dar prea adesea noi ne ascundem de noi insine, ca si nu ne vedem gi sd ne vind rau. Sa-L chemam pe Dumnezeu cu ochiul Sau patrunzator, ca El si ne giseasca ,eul“ corupt, patat, in descompunere, din noi. Fie acest eu" al nostru scos din noi gi ,ristignit impreuna cu Hristos, pentru ca trupul pacatului s& fie dezbracat de puterea lui, tn aga fel ca s& nu mai fim robi ai pacatului* (Romani 6:6). ‘Nu merge sé dam alt nume pacatului. Nici s4 spunem: »Cutare are un temperament driicesc; al meu e doar animat de o indignare dreapta!“ Sau: ,Ea e iritabila; eu am doar nervii slabigi“ Sau, cum zic unii: ,El e patimas; eu doar imi \argesc venitul. Sau: El incapayinat; cu fns& am con- vingeri personale.“ $i inca: Ea ¢ mindr; eu am gusturi inalte.“ Daca mergem pe linia aceasta, gtsim o scuz pentru orice lucru. Doubul Sfint nici nu ne cruyi nici nu ne ingeali; doar sa- Llisim s& ne cerceteze cu infailibila Sa scrutinare, Domnul Isus a tntrebat (pe orbul venit 1a El): ,Ce vrei s8-ti fac? $i orbul I-a raspuns: ,.Invatatorule, sa capat vederea.“ (Marcu 10:51). Avem si noi nevoie de aceeasi rugiciune, ,S4 ne capatim vederea!“ - 0 vedere in sus, 0 vedere liuntrica, $i 0 vedere in afara! Atunci, ca Isaia, cind vom privi in sus, fl vom vedea pe Dumnezeu in toati sfintenia Sa. Cind vom privi fnlduntrul nostru, ne vom vedea aga cum sintem si vom dori curatirea. Cind vom privi fn afard, vom vedea o lume care piere in pacate $i are nevoie de Mintuitorul. »Cerceteazi-ma, Dumnezeule, $i cunoaste-mi inimal Incearca-ma si cunoaste-mi gindurile! Vezi, daca sint pe 0 cale rea, gi du-ma pe calea vesniciei!* (Ps. 139:23-24), Atun- ciabia, pentru vestirea Evangheliei fa amvoane va fiungerea, iar pentru unirea laolaltd in lucrarea sfinta si proslavirea lui Dumnezeu tn popor va fi stringerea!Oare mu ne baztin tn ziua de azi prea mult pe brapul fri peibntesti? Ore mai pot fi azi rite minunile de demult? Oare nu se plimba si zi ochii Dommuui de-a tungul si latul pamintului ca sa-$i arate ‘Puterea San sprijinul celor ce-si pun increderea in El? Oh, dactt ag ‘avea mai multd credinja tn Domnul! Unde este acum Dumnezeul lui Hie? Dumnezeu tt asteapidi pe Tie sd se roage. James Gitmour de Mongolia Cunoastem folosul ragaiciunii dupa eforturile duburilor rele care vor sii ne Impiedice de la aceasta slujba dumnezeiasca; iar roada rrugdciunii 0 trdim tn biruinja pe care o avem asupra dusmanilor nostri. Joan Climacus Cind ne adrestim lui Dumnezeu in rugaciune, diavolu!stie primim Puteri impotriva lui, de aceea i se opune din rasputer. RSibbes Cau printre ei un om! (Bxechiel 22:30) Hie eraun om... (acow 5:17) Capitolul IV Unde este acum Dumnezeul lui Ilie? La intrebarea: ,Unde este acum Dumnezeul lui Hie?“ noi raspundem: ,,EI este acolo unde a fost intotdeauna, pe Scaunul de domnie! Dar unde sint azi curajosii lie? Stim i Ilie a fost un om ,,supus acelorasi skibiciuni ca si noi, dar vai, noi nu sintem oamenii acelorasi rugiciuni ca ale lui! Un singur om care se roagi e la fel de tare ca o multime. Azi Dumnezeu nu poate folosi pe unii, nu fiindcd acestia sint prea nestiutori, ci fiindca sint prea plini de ei ingigi. Fratilor, abilitatile noastre au ajuns handicapuri, talentele noastre pietre de poticnire. Din obscuritate, Tlie a aprut dintr-odat& pe scena Vechiului Testament. Regina Izabela, acea fick a iadului, a ucis preotii lui Dumnezeu gi i-a inlocuit cu temple si parcuri idolatre ale zeilor ei. fntunericul acoperea tara si bezna neagra inimile oamenilor, iar poporul sorbea nelegiuirea ca apa. fn fiecare zi yara, impestritati cu temple pgine si Titualuri idolatre, vedea inal{indu-se la cer fumul a mii deal- tare singeroase. $i toate acestea aveau loc in mijlocul unui popor care sil pretindea pe Avram ca pirinte, a ciror strimogi au strigat cindva citre Dumnezeu in necazul lor iar El ti izbavise din groapa pieirii. Cum s-a indepartat Dumnezeul slavei de ei! Cum si-a pierdut sarea gustul! Aurul si-a pier- dut stralucirea! Dar din aceasta cédere fara masura, Dum- nezeu si-a ridicat un barbat; nu un comitet, nu o sect, nu un inger, ci un OM, un om supus acelorasi slibiciuni.ca gi ‘noi! Dumnezeu c&uta un om, nu ca sd predice, ci ,s& stea in mijlocul sparturii.“ La fel ca Avram in vechime, Hlie ,a stat inaintea Domnului*. Astfel, Dubul Sfint a putut scrie viata lui Iie in dou’ cuvinte: ,S-a rugat!“ Nimeni nu poate face mai mult nici pentru Dumnezeu nici pentru oameni. Dact Biserica ar avea azi atitia oameni ai rugdciunii pe citi are sfetnici si experi administrativi, am avea 0 trezire spiritual mondial intr-un an de zile! Astfel de oameni ai rugaciunii, ca Iie, sint eroi nationali, binefacatorii popoarelor. Ilie a auzit 0 voce, a vazut o vedenie, a gustat o putere, a masurat un vrajmas, si, impreuna cu Dumnezeu, a avut o biruint’. Lacrimile pe care le-a varsat, agonia sufleteasci. pe care a indurat-o, suspinurile pe care le-a inaltat, sint toate amintite in cartea cronicii lucrarilor lui Dumnezeu. fn cele din urma Iie i-a inaltat glasul profetind cu graiul infailibil al Jui Dumnezeu. Cunostea gindirea lui Dumnezeu. De aceea, el singur -- un singur om --a gituit o natiune intreagi si a schimbat cursul naturii, Acest Om, ca un colt de stinc’, a stat majestic gi nemigcat ca muntii din Galaad, atunci cind a inchis cerurile cu un cuvint. Avind cheia credintei, care se potriveste la orice lacit, Ilie a inchis cerul, a pus cheia in buzunar, si l-a lasat pe Ahab s& tremure. Da, ¢ minunat atunci cind Dum- nezeu fl apucd pe un om! Dar pamintul poate cunoaste 0 minune chiar mai mare: atunci cind un om se apucasise tine de Dumnezeu. Si strige ,,in Duhul, sa suspine un om c&tre Dumnezeu, si fnsugi Dumnezeu va striga: ,Nu ma tinea!“ Noi vrem realizarile lui Ilie, dar nu luptele lui! Fratilor, daca facem lucrarea lui Dumnezeu dupa cum vrea Dumnezeu la timpul hotrit de Dumnezeu in puterea tui Dumnezeu, vom avea parte cu siguranyi doug lucruri: dinecuvintarea lui Dumnezeu si blestemele diavolului. Cind Dumnezeu {si deschide ferestrele ceruluica si ne binecuvi teze, diavolul isi deschide portile iadului ca si ne loveasca. Cind ne zimbeste Dumnezeu diavolul se fncrunta! Predicatorii de meserie vor s4 ajute pe oricine si sa nusupere pe nimeni; dar profetii adevarati rascolesc lumea gi pe {i infurie chiar. Unii predicatori se iau dupa lume; profesii merg impotriva ei. Un credincios eliberat, inflacdrat gi umplut de Dumnezeu, e ponegrit ca tradator de patrie, fiindc& se ridicd impotriva pacatelor natiunii; nepoliticos, fiindcd limba luie osabie cu doua taiguri; debalansat, fiindca are un stil neobignuit in mesaj. Predicatorul e liudat; profetul huiduit. Ah! frati predicatori! fi iubim pe vechii_ sfingi, misionari, martiti, reformatori: Lutherii nostri, Bunyanii nostri, Wesleyi, Asburyi, ctc. Le scriem biografiile, le respectim amintirea, le punem in rama epitafurile gi le zidim monumentele. Facem orice de dragul lor, dar nu-i imitim, Le veneraim pind gi ultima picdturd de singe varsata de ei, dar avem grija ca nu cumva sa ne picure nova vreuna, Toan BotezAtorul a reusit s4 nu fie prins, s4 scape de inchisoare vreo sase luni. El gi Ilie n-ar rezista nici gase sdiptimini pe strazile unui oras modern de azi. Ar fi aruncati Ia inchisoare sau intr-o cast de nebuni, fiindcd s-ar ric impotriva pacatului si nu gi-ar tine gura. America s-ar cutremura de la un (arm la cellalt in 24 de ore dact vreun predicator, uns cu Duhul Sfint, ar spune lucrurile pe fata. fn ‘Anglia ¢ si mai ru. Aprindem interesul national vorbindimpotriva cruzimii tribului Mau-Mau, si in acelasi timp cochetém cu criminalii atei conducdtori de guverne si cu prelatii murdariti de singele martirilor. Preotii acestia care ‘imbata sufletele oamenilor cu mise idolatre, cu rugiciuni c&tre Maria denigrind Calvarul, ingelind milioane de ‘oameni gi in viaya si dupa moarte prin cea mai mare min- ciun’ pe care. putut-o inventa Lucifer vreodat’. Toate aces- tea mu ne mai migca, nu ne mai coboard pe genunchi in suspine fndurerate cum Iau migcat pe Ilie altadata. Dusmanul vine navalnic, ca un puhoi de ape. $i nu se mai giseste nici un erou, nici un barbat plin de Duhul, inarmat cu toata armatura lui Dumnezeu, ca s& ridice un steag impotriva nelegiurilor? In vremuri ca acestea, mai rimine un singur loc de sperant, in care ne putem pastra inima aprinsa si ochii inspre tint’: coltul rugaciunii! Acest om, ie, care avea in loc de inima un vulcan, si in loc de voce 0 furtund, a venit la Impardtie ,,tocmai pentru o vreme ca aceasta." Problemele pe care le intimpin’ evanghelismul mon- dial sint cu duiumul. Dar toate problemele se dau la o parte {in fata oamenilor dirji, care stéruie in rugiciune. Airturi pe cari nu le posi strabate? Ai munti la care nu te poti urca? Vino inaintea Domnului cu toate: »Lucrurile imposibile* sint specialitatea Sa! Pretul e mare. fnainte ca Dumnezeu si ne vrea par- teneri, impreund-lucratori, El cere si fie Stipinul nostru! Hie a trait cu Dumnezeu. Gindea ca Dumnezeu in ce priveste pacatul; suferea, ca Dumnezeu, din cauza pacatelor din jur; a vorbit,ca Dumnezeu, impotriva pacatului. Intreaga fiin(a i se mistuia in rugaciune, gi mistuitoare i-a fost $i denuntarea réului din tara. N-a avut predici moi. Predicile lui erau vilvataie de foc, gi cuvintele lui pirjoleau inima camenilor cum sfiriie pielea la atingerea fierului inrosit. $i ,,Domnul intareste pasii omului, cind fi place calea Lui!* (Psalmul 37:23). Domnul a vorbit lui Ilie: ,Ascunde- te! Apoi, dupa o vreme: ,,Arata-te! Ar fi gresit sf ne as- cundem atunci cind trebuie s4 ne aratam, cind trebuie sa mustram pe regi in Numele tui Dumnezeu; ar fi gresitst vor- bim atunci cind Duhul ne spune s4 agteptim. Trebuie sa invatam impreuna cu David: ,,Da, suflete, increde-te in Domnul, caci de la El imi vine nddejdea!“ (Psalmul 62:5). Care dintre noi ar indrazni sd ceard ca Dumnezeu si ne rupa toate cirjele, sd ne reteze toate proptelele, ca s4 n-avem alt sprijin decit in El? O, caile lui Dumnezeu nu sint caile noastre. Caile lui Dumnezeu sint dincolo de priceperea noastr4, dar ni le descoper’ prin Duhul Sfint. Dumnezeu fi spune lui Iie sa fuga 1a Cherit. Apoi la Sarepta. Unde? Sa stea intr-un hotel elegant? Nu! Nu! Profetul acesta al lui Dumnezeu, acest predicator al neprihanirii, a primit porunca de la Dumnezeu si stea in saracia casa unei vaduve_ care nu mai avea nimic, Observati mai tirziu rugiciunea lui Hie la Carmel. Aceasta ¢ 0 capodoperd de rugiciune concisd si clara: ,s- cultd-md, Doamne, asculid-ma, pentru ca sd cunoasca poporul acesta cdi Tu, Doane, esti adevaratul Dumnezeu, si sit le intorci astfelinima spre bine“ (1 mparagi 18:37). E.M. Bounds are dreptate cind spune c& rugaciunile scurte, cu putere, rostite in public, sint ecoul rugaciunilor indelungate din taina. Iie s-a rugat nu pentru distrugerea preotilor idolatri, nici pentru fulgere din cer ca s& distrugd poporul rézvratit, ci ca slava lui Dumnezeu gi puterea Luisa se arate. Noi adesea vrem sa-L ajutim pe Dumnezeu sa iasd din incurcatura. Va aduceti aminte cum a incercat Avraam? Pind in ziua de azi pamintul e blestemat din cauza greselii ui, cu Ismael, Pe de alt& parte, Iie L-a impovarat cit a putut pe Dumnezeu, A cerut foc, dar a muiat jertfa in apa! Lui Dumnezeu fi place o asa indrazneala in rugdciune. ,,Cere- Mi, si-Ti voi da neamurile de mostenire, si marginile pamintului in stipinire! (Psalmul 2:8). Oh, fratii mei! Multe din rugiciunile noastre sint doar sfaturi pe care [le dim lui Dumnezeu. Rugaciuni decolorate din cauza ambitiilor noastre, fie pentru noi insine, fie pentru confesivnile noastre. Piard gindul acesta de la noi! Tinta noastra trebuie s& fie numai Dumnezeu. Unitati-va in jur: Cinstea Lui e patata, Fiul Sau ignorat, Legile Lui calcate, Numele Lui profanat, Cartea Lui uitata, Casa Lui transfor- mata in circ de activitati sociale! $i uitati-va la rugiciunile noastre! Nicicind n-are Dumnezeu nevoie de rabdare mai multd ca atunci cind poporul Lui se roaga“! Noi fi spunem ce sd facd si cum s& faca; dim sentintesi facem aprecieri. [ntr-un cuvint, spunem de toate, numai de rugat nu ne rugim! $i nu exist Scoala Teologics tn care si invayim aceasta arta. Care Scoali Biblicd are, Rugéciunea" in programa analitica? $i de fapt, lucrul cel mai important pe care-I poate tnvaya cineva € patosul si focul rugiciunilor din Sfinta Scriptura, Dar unde si cine le mai invat’ azi pe acestea? Hai si scoatem si ul- timul bandaj, s4 deschidem rana, sa spunem deschis c& cei mai multi dintre directorii si profesorii scolilor noastre nu se roaga, nu varsa lacrimi, nu cunosc agonia rugaciunilor de mijlocire, Pot s8 invete ce ei insisi nu stiu? Dac’ ar fi cineva in stare s8-i faca pe credinciogi si se roage, sub puterea lui Dumnezeu, ar deschide usa celei mai mari treziri spirituale pe care a vazut-o vreodati acest pamint. Dumnezeu nu da gres. El,,poate... prin puterea care lucreazé tn noi." Problema nu ¢ nici Co-munismul, nici Romanismul, nici Modernismul. Problema e crestinismul adormit! Trezirea spirituala si evanghelismul, dey legate una de alta, nu trebuie confundate. Trezirea spirituala este o experienja in Bisericd; evan- sghelismul este o expresie a Biserict. Paul S. Rees Dumnereu n-a creat Biserica sa fie un frigider de pastrat evlavia care altfel s-ar strica; ci un incubator fn care sd se nascd noi convert. FP. Linciome »Doamne, nu cumvasinteu?* —(Ucenici) Dumnezeu ne ajuid sa citutcom populartate acolo unde conteazA: la curtea lui Dumnezeu. LeppCapitolul V O trezire intr-un cimitir plin cu oase »Mina Domnutui a venit peste mine, sim-a luat in Duhul Domnului, si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase... gi iacdt ce erau foarte multe... si erau uscate de tot. El rai-a zis: »Prooroceste despre oasele acestea, $i spune-te, , Oase uscate, ascultaticuvintul Domnului...Am proorocit cum mise porun- cise.., Duhule, vino peste morgii acestia!.. $i a intrat duhul in ei si au tnviat, si au stéitut in picioare: era o oaste mare, foarte ‘mare la numar." (Ezechiel 37) Oare exist4 in istorie, oricare istorie, vreun tablou mai ridicol ca acesta? Aici ¢ vizibil capatul tuturor nidejdilor. Cine a mai avut o audienga ca aceasta? Predicatorii lucreaza cu posibilitagi, profetii cu imposibiliayi. Isaia a vazut tara plina de rani deschise; boala a dus la moarte, moartea la putrefactie, si iata 4 valea ¢ plind de oase uscate: semn al i. Deasupra intregului tablou e scris cu I-m-p-o-s-i-b-i-l! Acum, desigur, ca si s i-tul nu-ti trebuie credint’; si doar o Dductyicd din aceasta putere supra-atomicd ¢ suficienta pentru implinirea imposibilului, c&ci o crediny’ cit masura unui graunte de mustar poate face mai mult decit indraznim si visim, Dumnezeu ne cere si indriznim nu ceea ce avem putere si facem, ci lucruri pe care nu le putem. Ca dovada c& nu in miinile noastre ¢ puterea, ci in legatura neputintei noastre cu atotputernicia Sa, cuvintul ,,imposibil este eliminat din dictionarul credinciogilor. Profetii sint oameni singurateci; umbla singuri, se roagi singuri, si Dumnezeu fi face singuri. Pentru ei nu exist tipar; planurile matritei lor le are Dumnezeu, Dar si nu dispere nimeni; si nimeni s& nu spund c& sintem prea baitrini. Moise avea optzeci de ani cind a luat comanda unui popor de sclavi indurerayi. Dupi ce George Mueller a ‘implinit saptezeci de dni, a inconjurat pamintul de citeva ori, si fira ajutorul radioului a predicat la milioane de oameni. Cit despre Ezechiel, n-a convocat nici un comitet sinici n-a trimis scrisori pentru rugiciuni gi ajutoare. Situatia era de criza, de viat’ sau moarte, (Aceasta e situatia in evan- ghelizarile de azi: de aceea, fiecare predicator s& fie atent $1 nu-i lase pe oameni s& meargi acasa spunind: ,,{mi place Ppredicatorul acesta! Bun orator!“ iar viata lor sa ramina mai departe in intuneric). Acestui munte de oase, Ezechiel trebuia st-i spund:, Murd-te! Asa a spus si asa s-a implinit! Acolo era un blestem: avea el vreo vindecare? Acolo era moartea: putea aduce el viata? Nu avea nevoie de enuntarea doctrinelor. Dragii mei, ascultayi, Lumea nu asteaptd o noua definitiea Evangheliei, ci o nouti demonstrarea puterii aces- tei Evanghelii. In zilele acestea de acut& crizi politics, farddelege morala si slabiciune spiritual, unde sint oamenii nu de doctrina ci de credinta? Nu se cere credint4 cast arun- ci blesteme impotriva intunericului sau si prezingi statistici uimitoare care aratd c& lucrurile merg in jos si c& valul necurajiilor diavolesti au inundat aceast’ generatie. Doctrina? avem destula gi inca s& dim si la altii; in timp ce olume infometaté dupa adevar piere bolnava, sugrumati de pacat, La ora aceasta trist, lumea doarme in intuneric, iar Biserica doarme in lumind; aga c& Isus e rinit ,in casa celor ce-L iubeau.“ Biserica luptatoare schioapata si ¢ luata in ris sinumita impotent. fn fiecare an folosim munti de hirtie gi riuri de cernealé ca s4 retiparim scrierile unor oameni demult morti, in timp ce Duhul Sfint, care ¢ viu, caut’ ‘oameni care sa fie gata sa calce sub picioarele lor stiinga lor, si spargt balonul umflat al egoismului lor, si s& recunosc& deschis c& degi au ochi sint totusi orbi. Astfel de oameni, cu pretul inimii zdrobite si al lacri-milor varsate, cautd si primeasca uleiul sfint al doctoriei pentru ochi, care se ‘cumpara numai cu pretul recunoasterii saraciei sufletesti. Cu multi ani in urma un predicator a pus acest semn in fata bisericii: ,Biserica aceasta va avea ori o trezire ori 0 inmormintare!" Asa o disperare [i place lui Dumnezeu, desi iadul se infurie. Nebunie, spuneti? Exact! O bisericd rece n- ajutd la nimic. E nevioe de oameni tmbattati de Duhul Sfint. Vrea Dumnezeu prea mult? Au fost Wesley, Whitefield, Finney, Hudson Taylor editii speciale de predicatori? Nu. Daca citesc bine cartea Faptelor Apostolilor, aceasta era norma obisnuita cindva. Bomba atomic pus in migcare intreaga lume, in afara de Bisericd. Incercim s& ne salvim esecul si sdracia spirituala ascunzindu-ne sub doctrina suveranitiyii lui Dumnezeu si impotmolindu-ne intr-un dispensationalism stagnant. fn timpul acesta iadul se umple... Puterile intunericului avanseaza, iar Dumnezeu cauta zadarnic un om care sd stea in sparturd, aga cum a stat Ezechiel! Dragul meu frate predicator, azi ne place mai mult si calitorim decit s& suferim, de aceea, nu exist nasteri spirituale. Doamne, trimite-ne, gi cit de repede, profeti care si nu meargi la pas cu o bisericd ce nu merge la pas cu Tine. E prea tirziu ca si se mai nasc& incd 0 denominatie. Acum, Dumnezeu {si pregateste curajosi Iie pentru ultima mare ofensiva pe pimint impotriva farddelegii militante (fie in domeniul politic, fie in cel religios). Aceast& ultima mare Tevarsare a spiritului de trezire, nascuta din Duhul Sfint si ciltuzitd de El, va fi noul vin care va umfla burdufurile sec- tarismului uscat. Aliluia! Observati ca Ezechiel a fost cilduzit de Duhul. Ca om, desigur, s-a scuturat la vederea muntelui sinistru de oase omenesti uscate. Dar pivotata in credinta lui Ezechiel, era soarta a mii $i milioane-- va rog observati, am spus: pivotatd incredinta lui, nu in rugaciunea sa. Multise roag’, putini au credint3. Ce cutremur sfint i-a electrizat fiinta cind a vazut tabloul acela! Numai cerul si iadul stateau ca spectatori. Cu siguran(4, daci Ezechiel ar trai azi, ca gi cei de azi, ar avea 0 fotografie pentru prest. Apoi, cum ne plac noud statisticile, ar fi numarat oasele; iar cind ar fi inceput s& se miste, ar fi chemat si pe alti s4-1 vada cum opereaza (ca nu cumva maitrziu sA nu fie recunoscut printre evanghelistii de renume mondial!), Ezechiel n-a facut asa ceva! Ascultati: ,Am ‘proorocit cum mi se poruncise!" (Aici tot secretul: Ezechiel era nebun pentru Dumnezeu!) ,,Ascultati, voi, oase uscate! Ascultasi cuvintu! Domnuluit“ Nu ¢ aceasta nebunic? Fara discutie. Nebunie pura. Le spune oaselor: ,,Ascultaril" si cle n-aveau urechi. Dar Ezechiel a ficut ce i se poruncise. Ca si ne salvam fetele, noi desigur schimbam poruncile lui Dum- nezeu, gi aga ne pierdem fetele. Dar Ezechiel a ascultat. [ar Dumnezeu, ca intotdeauna, a lucrat: ,s-a flicut un vuier, Asta ne-ar place gi noug azi. Doar e& Ezechiel n-a confun- dat actiunea cu creatiunea, miscarea cu umblarea, zgomotul cu trezirea. Numai cu o singura suflare din buzele Sale de Atot- puternic, Dumnezeu ar fi putut ridica la via(a gramada aceca de oase, dar n-a facut aga; a ales si fie mai multe operatii. {ntli, ,oasele s-au apropiat unele de altele“ (Nu mai ¢ un munte de oase). Un asa fenomen ne-ar aduce pe noi la cul- mea isteriei; nu pe Ezechiel. Dar la ce sint bune nigte schelete? Potele purta razboaiele Domnutui? Aducele, aga cum sint acum, onoare Domnului? Prea adesea azi, caliuzele oarbe numira ,scheletele“ care vin Ia altare - migcate desigur, dar incd nenascute la viata. Mai inti trebuie si creasca vine si carne pe oase, apoi pielea si acopere car- nea. $i in cele din urma rezultatul ec avem o vale plind cu -».cadavre! La ce bun? N-am terminat, Au ochi dar nu vid; au miini dar nu pot lupta; au picioare dar nu pot umbla. Aga sint toyicei care caut4, pind se intimpla gi lucrul cel din urma. Ezechiel a mai proorocit odatd. Nu -a Wasat. A rezistat indoielii. In loc s& fie descurajat de vederea atitor schelete sau cadavre, el s-a increzut in prezenta si puterea lui Dum- nezeu. $i, singur cu Dumnezeu - a biruit.,,Am proorocit cum ‘mi se poruncise. $i a intrat duhul tn ei (In mortii aceia), si au Env-i-at Dar cine poate spune azi: Am proorocit cum mi se poruncise.. si au inviat!"? Nici vorb’, reusim si adunim multimi! Reclamele artistice pe care le facem - radioul, muzica, cladirile, si toate celelalte - au grija sa atraga pe oameni. De ce? Cind cei care predica nu sint nici ei siguri ca intr-adevar Dumnezeu i-a chemat la lucrare! Ne doare inima cind vedem sufletele cum pier? Optzeci si cinci de oameni mor fara Hristos in fiecare minut: Ne doare lucrul acesta? Ne usuci zimbetele si cintarile ugoare? Am putea noi acum s& privim in faa pe Dumnezeu cel viu (caci El priveste asupra noastra) sisi spunem:, Vai de mine daca nu vestesc Evanghelia!“ Sau putem noi spuné: , Dukul Domnului este peste mine pentru cif m-a uns sd vestesc siracilor Evan- ghelia!"? Ne gindim noi serios la realitatea iadului? Adic’, spun demonii: ,,Pe Isus fl cunosc, si pe pastorul .... fl sau zic: ,Dar tu cine esti? Pronosticurile celor care dau cu ghiocul nu sint deloc incuraja-toare, iar conducttorii marilor puteri militare fluiera singuri ca si-si dea curaj. lar cetiteanul Ion std buimacit ca un spectator ametit de Russellisti, Millenisti gi Martorii lui Iehova, care fi vars otrava la us. ,Crestinis- mul $tiingific, 0 religie care nu enici crestind nici stiintifica, se imbulzeste cu Catolicii si Adventistii pretinzindu-sidrep- turile dea-1 baga pe Ion in cer. Saraculoma auzit Evanghelia cu urechile lui, dar ochii lui n-au vazut-o niciodata, sufletul n-asimtit prezenta divind. Are tot dreptul s& intrebe: ,Unde este Dumnezeul lor?“ Ce-i raspundem? Unul din lucrurile cele mai dureroase pentru unii e si stea fafa in fata cu adevarul. Sintem bine conditionati sa as- cultém doctrine. Anticipam cam ce urmeazi si spund predicatorul. Dar lama aceasta e tocita; nu se compara cu sabia ascutita a Duhului, Predicatorii din alte paryiate lumii intimpina aceeasi problema din cauza lipsei de eficacitate a evanghelismului modern (chiar si cel ce pastreazi invataturile curate) - evanghelism de scinteie, am putea spune, fiindcd straluceste pentru o clipa, si apoi, vai, dis- ATE. p Probabil cd avem o suflare de viata - o trezire - in biserici, dar nu e o adevaratd inviere in milioanele pierdute din jurul nostru. Adundm cu autobusele oameni la evan- ghelizdri in masi, dar acestia sint in mare parte deja credin- ciogi. Avem nevoie de un General Booth care sa iasa la mar- ginile imparatiei, la cei de afara, la strafundurile celor de jos. ‘Credinciogii de demult cintau: »Ferice de cei cu duhul frint, De cei cu inima zdrobitd. Ferice de cei ce pling ‘$i rdmin tari tn ispitat Exist in acest vers, trei tucruri importante: Inima adrobitd, regretul si pacatul. {ntii, Dumnezeu nu dispretuieste 0 inima zdrobitd si mihnita.“ De fapt, Dumnezeu foloseste numai inimi zdrobite. De pild’, Domnul a lvat piinea baictelului si a frint-o; abia dupa aceea a dat-o multimii. Vasul de alabastru a fost spart; numai atunci a putut par- fumul din el si umple casa, si lumea. Domnu! Isus a spus: »Acesta este trupul Meu care se fringe pentru voi." Dack aceasta € calea pe care a mers Domnul, n-ar trebui gi ucenicul s4 mearga pe ea? Incercind s4 ne salvam viata, nu numai c-o pierdem, o pierdem si pe-a altora. Apoi, regretul pentru pacat! leremia striga: ,O, de ar fi capul plin cu apa!“ lar psalmistul spune: ,,Ochii imi varsa siroaie de apa!“ Dragii mei, ochii nostri sint uscati fiindcd inimile ne sint uscate. Traim intr-o vreme cind vrem si trim in evlavie dar fara pocainys. Cam greu! Cind un grup de ofiteri din Armata Salvarii i-au scris lui William Booth cutind cum sé iasd dintr-un impas, generalul le-a raspuns: nincercati lacrimile!“ Au incercat. Si trezirea spiritual pe care 0 cdutau a avut loc. Scolile teologice azi nu mai invat& , Jacrimile.“ Nici nu pot. Materia aceasta e predata de Duhut Sfint. Predicatorul, orictt de impovarat cu licente si doctorate, nu poate merge prea departe dac& nu simteamaraciunea pentru pacatele din ‘vremea aceasta. Un strigat repetat al lui David Livingstone. era: ,Doamne, cind oare se vor vindeca rinile pacatului acestei lumi?“ Dar sintem noi in rugiciunile noastre doboriti de intristare pentru pacatele lumii? Ne udm noi pernele cu lacrimi, ca si John Welch, fn lupta sufletului nostru pentru cistigarea altora? Eruditul Andrew Bonar Zicea in pat intr- simbat4 noaptea in Scotia gi fn timp ce Jumeaalerga pestrazi delao taverna laalta, dela petrecere la alta, el striga: ,O, Doamne, acestia pier, pier, pier! Vai, fratii mei nu aga L-am invatat pe Hristos dupa cum fl traim.Multi dintre noi cunoastem doar un singur fel de predici, usoare, fra lacrimi, fard pasiune, fara suflet. fn al treilea ‘rind, picatul! ,Nebunii rid de ell Carturarii Bisericii au clasificat ,sapte picate de moarte“, Stim c& n-au dreptate. Orice p&cat duce la moarte. Din pintecul celor sapte se nasc alte gaptezeci ori gaptezeci de milioane de pacate. Sint ,sapte capete“ ale unui balaur care devoreazi generajia de azi intr-un ritm alarmant, Avem fn fof un tineret avid numai dupa pliceri, clruia nu-i past deloc de Dumnezeu. Ametiti de un pseudo-intelectualism si ermetic izolati faya de lucrurile spirituale, acestia tgi bat joc de cele mai elementare standarde morale. Ar fichiar comic, daca n-ar fide fapt tragic, si cititi in ziar c& 0 stea de cinema (imbricata deguchiat cu o fust sumard) refuzi{ si vadA premiera filmului turnat chiar deea, din cauza unor scene indecente incluse in film. (E 0 cerinta de astfel de filme, de aceca, si oferta). Amintiti-va cd in mitologia greact, Augeas era rege al Epeienilor gi era vestit pentru bogitia cirezilor de vite pe care le avea, printre care i zece tauri albi, consideragi sfingi de Helios. Dar de cijiva ani nimeni n-a mai curatit grajdurile. Atunci Eurytheus i-a pus conditia lui Heracles s4 cureje grajdurile intr-o singura zi. Ca si le curete, Heracles a deschis rturile Alpheus gi Peneus, gi le-a dat drumul peste grajduri. Numai asa rezistim, fratii mei: pe genunchi! Nu vi lasagi amagifi de teoriile omenesti care vor si ne stropeasc& cuzeama de linte a teologiei moderniste. Peste putrefactia aceasta dati drumul sd curgi apele fluviilor de tacrimi, de rugiciuni, de predici inspirate, pina ce va avea loc in sfirgit curatirea, In tabard e pacat. E tradare-nire noi! ‘Nu curva eu sint cel citzut in noroi? Printre noi e motiv de esec si rusine. ‘Nu curva, Doamne, tradarea e-n mine? Ne plimbam cu mantale de Sinear risclipind, Ne atrag plici de aur si pungi de argint; Purtdim fard frica in noi gindul lumii, Caiafa cu noi tsi arde tciunii; $ivrem sat gusta Canaanul de sus Cind Egiptul din noi Ne trage-napoi Cu nesag nesupus! Vail Ungii de amare si grele blesteme O, Doamne-ndurate, ar fi mult mai bune Decit sai purtam pe cap diademe Cu prequt tradarii nebune... Dar nu cunwva, in singe, in vine, Tradarea se zbate furtund in mine? Putere de sus, iat nevoia cea mai mare pentra vremurile de azi! CG. Finney Daca nsusi Hristos a asteptat sa fie uns Inainte ca sit inceapa st predice, nici un tnd n-ar trebui sd predice pind cind nu primeste un- sgerea Duhului Sfint. F.B. Meyer Feripi-va de rajionamente cu. privire la Cuvintul lui Dumnezew Amplinigi- Oswald Chambers [Nu pot prin fapte i ucriri St-mi mbntui sufletul de ru! Dar dupa ce m-a scos din hau Prin harul Stu durnnezeiesc, Sprnet-mi, tn lumina Cruciy, care rave scandalos modulin care rion noi azi? ‘Alan Redpath Indatit ce nu mai singertim, ru mai binecuvintiom. Dr. J. HL Jowett pi Trezirea intirzie... fiindca... Harack a definit crestinismul ca ,un lucru foarte simplu $i foarte sublim: A trai pentru timp si pentru eter- nitate sub ochiul lui Dumnezeu, prin ajutorul lui Dum- r fi credinciosii Domnului constienti de jei! Dac am trai fiecare clip’ din viata sub ochiul Iui Dumnezeu, dack am judeca fiecare lucrare in lumina scaunului Siu de judecatd, dacd ne-am ruga fiecare rugiciune fn lumina scaunului Siu de judecatd, daca ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre in lumina scaunului Su de judecata, dact am predica fiecare predict avind in vedere cf multimi de oameni vor fisub condamnare 4 ostnd’ la judecata de apoi -- atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfint, care ar scutura pamintul acesta si care, in foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare. Buletinele de stiri care ne vin, cu nesfirgitele armisti si fnciletrile de armistitii, cu prabusirea de tronuri si ridicarea altor tronuri, patima dup& putere mondial tn ‘intrecerea dintre sistemele politice si sociale, ar trebui sa ne sperie. S-a zis, $i pe buna dreptate, o& sint numai trei clase de oameni azi in lume: cei clrora le e fric&, cei care cunosc prea putin casa le fie frie $i cei care cunosc Biblia. Sodoma, care n-avea nici o Biblie, nici un predicator, nici 0 ora de rugiciune, nici o biserica, a pierit. Cum vor sepa America si Anglia de minia Celui Atotputernic? Avem milioane de Biblii clteva mii de biserici, predicatori fara numar, dar vai, ce stare de piica Oamenii zidesc biserici dar nu intra in ele, tiparese Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nucred in El, vorbesc despre Hristos dar nu se bizuie in El pentru mintuirea sufletelor, cinta imnurile noastre si le vita imediat. Cum vom iesi din impasul acesta? Aproape fiecare Curs Biblic subliniaz’ faptul c& Biserica de azi e ca cea din Efes. Ni se spune c& in ciuda pacatului si a modului firesc de viati, sintem asezati cu ‘Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie. Vai, ce minciuna! Da, sintem ca Biserica Efesenilor, fara nici o indoiala. Dar ne asemanam cu cea din Apocalipsa prin faptul c& ne-am pier- dut dragostea dintii. Ne ¢ rusine de picat, dar nu ne impotrivim faya de el. {n fata unei astfel de Biserici, rece, fireasca, cirtitoare, nepasdtoare, nu va capitula niciodata veacul acesta imoral, plin de pofte si murdarie. SA nu mai ‘Auta tapi ispagitori! Cauza c&derii in imoratitate nu e nici radioul, nici tcleviziunea. Toata vina pentru decaiderea gi coruptia mondiala de azi sta pe treptele Bisericii! Aceasta a incetatsa mai fic un tepus in coasta lumii, Fiindca: nu in tim- puri de popularitate a triumfat Biserica, ci in vremuri de prigoand, Nu vi se pare ridicol c& sintem aga de marginiyi incit avem impresia c4 vom schimba lumea prezentindu-i standardul noutestamental al vietii lui Hristos print-un substandard de viayd ca cel al crestinilor de a Dece intarzie trezirea? Raspunsul e destul de simplu: fiindca evanghelismul e azi mult prea comercializat! Banutii vaduvei sai stracilor sint cheltuiti de multi evangheligti in huzur si lux. Statisticile umflate, multimile enorme, rindurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor gi a primarilor, etc., sint ridicate in slivi. Toate cu scopul st atrag’ publicitate... si bani. Séracul se ingeala cind crede c& isi aduce ofranda fn ,slujba lui Dumnezeu®, cind de fapt tot ce face ¢ s& ajute pe un predicator sau altul si-si pistreze reputatia sau sa trdliasca in saloane fastuoase de Hollywood. Predicatori care au case si cabane ling’ lac, un yacht pe Jac, $i un cont puternic la banc’, au indrazneala si mai cear’. Cu asa oameni de jupuiala credeti cd va aduce Duhul Sfint trezirea? Acesti baietasi-predicatori, dragalagii de ei, nu-gi mai schimba costumele 0 data pe zi, ci de doud sau de trei ori. II predica pe Hristos din iesle, dar ei triiesc in hotele ex- travagante. Ca si-si facd poftele, storc audienta de bani pind la singe, in numele Celui care a trebuit s4 imprumute un ban casi-§i poata ilustra predica, Se ospateazi la mese nesfirgite {in amintirea Celui care a postit singur in pustie. Azi evan- gheligtii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar § de avantajii bancare. Ce infricogitoare vor fi toate acestea fn ziua judecatii! ‘Trezirea intirzie fiindca am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cinta in tempo de dans, nu ‘numai pe discuri, casete, la radio, ci si in biserici. Am pus singele si suferinjele Mintuitorului intr-o atmosfera de car- naval. inchipuiti-va! L-am aranjat pe Duhul Sfint sa fie sin- copat! Platforma de evanghelizare arata ca vitrina unei pravalii de maruntisuri, 0 parad’ de manechine. Mai degraba m-ag astepta ca 0 broasca si cinte fa pian Sonata Lunii de Beethoven, decit si-i vad pe acesti predicatori luciosi de azi c& aduc pocdinta fn sufletele oamenilor. Evan- ghelistii de azi sint pregatiti s& facd orice pentru oricine, doar s4 atraga lumea sa vind in fafa si capete niste brosuri. Fac apeluri ragusite: ,,Cine vrea ajutor, mai mult putere, fericire?“ Un aga crestinism usor, fara pocaingd si reverent, aduce dezonoare singelui varsat la Calvar, Trebuie schim- batd definitia altarelor; c&cialtarule loculunde se moare! Cei ce nu vor s& plateascd pretul, si lase in pace. ‘Trezirea intirzie din cauza neglijengei. Cei de la altare petrec prea putin timp cu sufletele care cauta adevarul gi vesnicia. Evanghelistul c fericit s&-si vada prietenii sis& stea cu ei. in timp ce sufletele pierdute suspina Ja altar, el benchetuieste in frisca dulceaga a laudelor primite, [ata de ce si Anglia si America e bintuité de confuzie, nesigurant’, plina de oameni dezorientati. Trezirea intirzie din cauza fricii. Ca evanghelisti, jinem gura inchis& cind vedem falsitatea religiilor de azi, ca sicum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mintuiti. Dar tex- tul de la Faptele 4:12 se afla inca in Sfintele Scripturi si spune c& , nu este alt Nume sub cer“. Unora lucrul acesta fi se pare colorat cu prea mare intoleranta. lie gi-a batut joc de preotii lui Baal gi le-a vorbit cu dis- pref, vazindu-le neputinta, Mai bine, fugi afara in intuneric (ca Ghedeon) si darima dumnezeii falsi, decit s4-i tolerezi, Cilcind voia lui Dumnezeu. Cultele acestea lipsite de Evan- ghelia lui Hristos, religiite lumesti care apar ca ciupercile la acest ceas de miez de noapte, Il ispitesc pe Dumnezeu. Nimeni nu vrea sd sune alarma? Nu mai sintem Protestant, sintem doar ne-catolici! fmpotriva cui si a ciror lucruri protestim noi? Dac am fi pe jumatate de calzi pe cit ne credem, si doar zece la suta de puternici pe cit spunem ci sintem, crestinii ar fi botezati in singe, ca gi in apa si in foc. Wesley a vizut usile bisericilor engleze inchise in fata tui, iar Rowland Hill spune despre el: ,, Wesley si armata lui de salahori Iaici -- 0 legiune intreagi de predicatori neprofesionisti adunati dintre fierari, tinichigii, cArutasi si hornari -- au iegit s4 otraveasc mintile oamenilor!* Ce lim- aj profan! Dar orice au spus oamenii de el, lui Wesley nu i-a pasat. Nu i-a fost teama nici de oameni, nici de diavoli. Daca Whitefield era privit in Anglia ca o parodie, in cel mai josnic sens, daca primii crestini au infruntat cu pretul vietii lor orice infamie, cum se face ci astizi, din moment ce pacatul si pacétosii au ramas aceiasi, noi, predicatorii, nu mai provocim minia iadului? De ce sintem in mod atit de frigorific de comuni, in mod atit de splendid de nepasatori? fn cazul nostru, ne rasculim, ins n-avem treziri, Dar in Jumina Bibliei si a istoriei Bisericii, spuneti-mi, unde au fost treziri fara rascoale? Trezirea intirzie pentru cd ne lipseste insistenta si urgenga in rugiiciuni. Un predicator vestit a intrat intr-o con- ferin(4 biblic& zilele trecute spunind: ,Am venit la aceast conferinta avind pe suflet o mare povar’ a rugiciunii. care doresc s-o imparté cu mine, sa arate prin ridicare de mind, si va rog s& nu fim ipocriti!“ Multi au ridicat mina. Dar mai tirziu in timpul siptiminii, cind a fost anuntatdo ord de rugaciune pe la miezul noptii, vestitul predicator s-a dus s& se culce. N-a fost ipocrit, nu? S-a stins integritatea. O viaydSuperficialé. Factorul care singur ¢ cel mai important in oprirea Duhului Sfint de a aduce o trezire spiritual’ e lipsa aceasta de luptd a sufletului fn rugiciune. Am fnlocuit propagarea cu propaganda. Ce nebunie! Noul Testament adaugi un post-scriptum in legaturi cu proorocul Ilie. La Tacov 5:17 e scris: ,S-a rugat! Dacd n-ar fi fost lucrul aces- ta, citind Vechiul Testament doar, am fi spus: ,,llie a proorocit!* In rugiciunile noastre noi nu ne-am impotrivit inct diavolului pind la singe. Nu, noi nici macar nu facem ca Sufletul si ni se friminte in sudoare,“ dup cum spunea Luther. Noi ne rugim cu 0 atitudine de ,ce ne pasa?! Ne ‘rugim rugiciuni la intimplare! Dam lui Dumnezeu ce nu ne ‘cost pe noi nimic, N-avem nici macar o singura doringa care 8 ne inflacdreze. Sintem doar: intermitenti, capriciogi gi spasmodi ‘Singura putere in fata cireia Dumnezeu cedeazi ¢ cea a rugiciunii. Noi scriem despre puterea rugiciunii, dar nu ne luptim in rugiciune, Un titlu care se potriveste bine pentru biserica de azi ¢ ,Nu s-a Juptat! Facem expozitie cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem parerile pe undele aerului, vederi politice si sociale. Scriem Arti ca si indreptim pe un frate in problemele de doctrina. Dar cine ¢ gata si ia cu asalt fortareata diavolului? Cine ise va impotrivi diavolului? Cig stnt gata s4 renunte la mincare, Ja anturaj plicut, la somn, pentru ca iadul s& tremure de ei fn lupta inclestat, pentru ca demonii si fie ficuti de ris, pentru ca robii sd fie eliberati, pentru ca iadul si fie decimat sisufletele inlntuite sd iasd de sub puterea lui; gi toate ca raspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spalate prin singe. In final, trezirea intirzie pentru cd noi furdim slava care ‘apargine numai lui Dumnezeu. Ascultati si uimiti-va. Dom- nul [sus a spus: ,Eu nu umblu dupa slava care vine de la ‘oameni." $i: ,Cum puteti crede voi, cari umblaji dupa slava pe care v-o dati unii altora, si nu cdutati slava care vine de la singurul Dumnezeu?“ (Ioan 5:41,44). S& dispara toate laudele si bataile pe uma si magulelile firesti de 1a amvoane! S& piard cu aceste mindrii desarte ca: ,Programele mele," pLucrarile mele,“ ,Biserica mea,“ ,Cirtile mele." O, ce parada urft’ a firii la amvoane: ,Avem marele privilegiu azi si... ie prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sint acolo numai prin har) accept toate aceste laude, adic nu - chiar se agteapti la ele! $i de fapt, daca-i ascultim bine pe toi, n-am fi stiut c& sint mari dack nu ni s-ar fi spus. Séracul de Dumnezeu! Nu capt prea mult din partea noastra! Ma mir ins& c& nu-$i tmplineste incd figlduinta gi nu ne vars din gura Lui. Am gresit! Ne-am murdarit. Ne Plac laudele oamenilor. Ciutim slava ,,pe care ne-o dim unii altora,** O, Doamne, ridicdi-ne din aceasta imperechere cu lumea sidin acest putregail Binecuvinta-ne, sflirimindu-ne! Sudecata trebuie st inceap’ cu noi, predicatorii! Evanghelia nu e 0 poveste invechita, pe care o inoim noi. Ea e un foc ‘al Duhubui, finut aprins de lubirea Nernuritoare; $i vai now, dacd, rin neglijenja noastr tr a tnfldcdra danu! lui Duranezeu care este in ‘noi, focul acesta se micsoreaza. Dr. R. Moffat Gautrey (Ceamai mare minune din ziua aceea (Rusalile) afosttransformarea care a avut loc in acei ucenici cuprinsi de asteptare. Botezul cu foc i- a transformat pe ei insigi. Samuel Chadwick Sernnuil Crestinismnutui nu e o cruce, ci o limba de foe. ‘Samuel Chadwick Evanaghelia e un fapt; deci spune-1 in mod simplu. Evanghelia e un fapt pln de bucurie; deci spune-I cu entuziasm. Evanghelia e un fapt care fi s-a tncredinjat; deci spune-l cu eredin- ciogie. Evanghelia e un fapt al unui moment infinit; deci spune-1 fir preget Evanghelia e un fapt al iubiri infinite; deci spune-t cu simgire, Evanghelia e un fapt greu de ingeles pentri unii; deci spune-1 cu itustrafi. Evanghelia e un fapt despre O Persoands; deci predic&-L pe Hristos. ‘Archibald Brown Adevirata predica e atunci cind sudoarea se amestecit cu singele. Dr. Joseph Parker Capitolul VII Unde sint predicile acelea inflacarate? ‘Au trecut secole de cind reformatorul civetian Oecolampadius a forjat expresia: ,Cu cit mai mult ar in- fluenta lucrarea doar o mind de oameni buni gi zelogi, decit © multime de oameni cildicei! Trecerea vremii n-a tocit tSigul acestei fraze. Da, avem nevoic de mai mulfi predicatori care s& fie ,,oameni buni si zelosi.“ Isaia a fost unuldin acestia, cu ,,Vaiul marturiei lui: ,,Vai de mine! Sint pierdut, cAci sint un om cu buze necurate, locuiesc in mij- locul unui popor tot cu buze necurate! Apostolul Pavel a fost un altul, si el cu un ,,Vai“: ,,Vai de mine daca nu ves- tesc Evanghelia! Dar mi se pare ci, punindu-i pe acestia doi la o parte, nimeni n-a simtit masura covirsitoare a misiunii noastre gi n-a exprimat-o atit de clar ca i Richard Baxter din Kidderminster, in Anglia. Ascultati cuvintele lui caraspuns unuia care-icerea socoteal’ de lucrareasa:,, Dac fi-as dori ceva rau, ti-as da clipele mele de odihna tn locul orelor tale de lucru. Am motive si mi consider cel din urma dinire sfinti, dar mi-e teamd sa spun cd pind si munca cea mai grea.amuncitorilor eo plcere pentru trup pe ling munca mea, desi n-ag schimba-o pentru nimic in lume. Munca lor le Pastreaza stindtatea; a mea o consuma. Munca lor € mereu ‘mai usoards; a mea e intr-o continua durere. Ei au ore sizile devacanja; eu abia daca am timp sé méininc, Nimeni nu-si bate joc de ei pentru munca lor; eu, cu cit lucrez mai mult, sint mai urit si am mai multe necazuri.“ Atitudinea aceasta in marturie are ceva din dorul dupa cistigarea de sufletea bisericii din primul veac. Acesta ¢ Bax- tercare cuta s& predice ,,ca un om inaintea mortii predicind altor oameni inainte de moarte." O generatie de predicatori de calibrul acesta ar salva aceast& generatie de pacatogi de Ja gura infometata gi deschisa a iadului. S-ar putea sd avem azi un numair record a celor ce frec- venteaza bisericile, cu un numar record a celor lipsiti de ev- lavie. S-ar putea de asemenea ca vina si fi fost liberalismul teologic din trecut. Tapi ispasitori gisim in televiziune; gi multi predicatori arunca anatema asupra televizorului. Dar, oricit ar avea acestia dreptate, pot s& intreb si eu ceva? Nu cumva avem de spus si noi ceva asupra noastr, in vorba veche: , Vina cea mare, alesule Brutus, ¢ chiar in noi! ? Imi ascut bisturiul pentru o operatie mai adinca in car- nea celor de la amvoane: Cum de s-a stins inflicararea din predici? Unde e zelul infocat din vestirea Evangheliei? Eo art moart&? Ne-am resemnat cu predici ,bufet-expres (piparate cu glume), spuse in grab’, croite dupa gustul clientilor? De ce nu mai indriznim s& aducem ,,puterile veacului viitor* la fiecare din adunarile noastre? Priviti la Pavel. Cuo ungere din plina Duhului Sfint asupra sa, a iesit si ristoarne Asia Mic, devastindu-i pietele, rascolindu-i sinagogile, asaltindu-i palatele. A iegit navatnic cu strigatul Evangheliei in inima si pe buze. Lenin ar fi spus: ,Faptele sint lucruri incapatinate, obsedeaza! Uitati-va la faptele tui Pavel; vi veti da seama ci nu vi mai las’ linistiti. Sint un rechizitoriu fata de compromisurile la care se preteazd crestinismul de azi, Pavel n-a mers doar si predice in oras s-a dus si scuture orasele. $i a mai avut timp s4 umble gi sa bat pe la usile oamenilor, gi s& se roage pentru salvarea celor de pe strizi. Artistii de estrada de ieri sint azi evanghelisti de estra- 44 in biserici. Un predicator vestit a refuzat chemarea si predice intr-o biserica fiindca i-au oferit doar cinci sute de dolari, Nu-i de mirare c& cineva a spus despre acesti oameni cA sint gata s& pling dupa sufletele altora... daca pretul € bun. Vor plinge ca Tuda, dar prea tirziu! Nu cumva slabiciu- nea din popor e din cauza faradelegilor de la amvoane? Sint tot mai convins c4 lacrimile sint parte integranta din predicarea pentru trezire. Frayi predicatori, acum e tim- pul sd rogim de rusine fiindca nu ne-a fost rusine, s4 plingem flindca n-am avut destule lacrimi, si ne umilim pentru c& n- am avut spiritul smerit de slujitori, si suspinam fiindca n- am avut poveri suficient de grele, ¢ timpul si ne miniem impotriva noastra, fiindcd nu ne-am miniat cind am vazut monopolul diavolului asupra lumii in acest timp din urma, ¢ timpul si ne mustram gi s4 ne pedepsim pe noi ing pentru faptul c& lumea din jur poate trai fara sti pese de noi si fara sa incerce si ne pedepseasca. Rusaliile au insemnatchin; noi traim in comfort. Rusa- liile au insemnat poveri; now’ ne place usurinta, Rusaliile au insemnat inchisoare; noi am face orice numai sa n- gem acolo pentru Domnul. Probabil Rusaliile retraite ar insemna pentru multi inchisoare! Am spus Rusalii, nu Pen- tecostalism, desi nu vreau s& arunc cu pietre. inchipuiti-va c& in duminica viitoare ar avea loc iaragi Rusaliile. Sintem dotati ca Petru, de sus, gi la vorba noastri Anania s cada mort iar sotia lui si inlemneasca linga el! Rezistam azi la aga ceva? Sau luati-1 pe Pavel: spune un cuvint, $i Elima orbeste. Azi predicatorularfidat in judecata pentru aga ceva, Pind si prosternarca la pémint, un fenomen care a insotit trezirile spirituale de-a lungul istoriei, ne-ar aduce un ,nume urit“ azi. Ar fi prea mult pentru inima noastra plipinda. Pledez, ca si la inceputul acestui articol, pentru predi majestice. Diavolul vrea A punem accent pe lucrurile minore. Multi dintre noi vinim soareci, in timp celeii sfirtec tara! Ces-a intimplat cu Pavel in Arabia, n-am putut inca s& aflu. Nimeni nu stic. A avut el acolo viziunea minunata a cerului gi a pamintului nou si a vazut pe Domnul stind pe scaunul Sau de domnie? Nu stiu. Dar stiu un lucru: Pavel a schimbat Asia, i-a imbolnavit de icter pe evrei, i-a iritat la nebunie pe romani, pe invatati i-a invaat gi pe temniceri i- a potolit. Acest om, Pavel, si incd unul, Sila, au dinamitat ziduri de inchisoare... prin rugaciune, si nu le-a pasat de pier- derile avute de stat din cauza predicarii Evanghelici. Pavel, robul lui Hristos, Pavel, robul iubirii, si-a dat seama cd fusese cel maiindaratnicsuflet cu care aavut Dum- nezeu de-a face, si s-a pus s& scuture cu ind&ratnicie tinuturi intregi pentru Dumnezeu. Da, Pavel a coborit in vremea lui »puterile veacului viitor,“ a blocat avansul Satanei, $i ne-a intrecut pe toti in suferintg, in iubire in rugaciune. Fratilor, pe genunchi din nou, ca s4 redescoperim evlavia si puterea apostolicd. Sa dispard de la noi predicile lesinate! Biserica s-a oprit din mers undeva tntre Calvar si Rusalii! JL Brice Cum ma voi simi la judecat, dace 0 mulfime de ocaziipierdute vor trece prin faja mea in defilare, si toate scuzele mele nu vor fialtceva decit deghizari ale lastati si mindriei mele! Dr. W. E. Sangster CO, sfinte fluviut O, sfinta ploaie! Nimeni din cei ce te asteaptd nu te ‘asteapta in zadar! Tersteegen Trezirea spiritual ¢ infuuciunea Spiritului itr-un corp ameningat st moara, D.M. Panton CG. Finney O trezire a religii presupune o ador mire. Capitolul VIII Credinciosii necredinciosi fntr-una din zile un suflet simplu va lua Cartea luiDumnezeu, o va citi, si o va crede; si atunci noi toti ceilalti ne vom simti rusinati. Am adoptat o teorie convenabila ci Biblia ¢ 0 Carte care trebuie explicata, in timp ce inti si inti de toate ea e 0 Carte care trebuie crezuta si traits, Faptul acesta bate mereu la usa gindirii mele in ul- timele zile: e 0 mare diferent’ intre a cunoaste cuvintul [ui Dumnezeu gi a-L cunoaste pe Dumnezeu care a scris Cuvintul. Nu vi se pare cd la toate cursurile biblice auzim mereu aceleasi lucruri repetate, si plectm de la ele fara s ni se fi imbogatit credinta? Probabil Dumnezeu n-a mai avut niciodata un set de asa ,credinciosi necredinciosi" ca si generatia aceasta de crestini. Ce adevar umilitor! Mai tinjim noi azi dupa bogatii spirituale? Un marinar fra nici un ban poate si fie frimintat de gindul ci traver- seazi Atlanticul, stiind c sub apele lui zace in adinc vasul Lusitania cu zece milioane de dolari, si ar putea si le aiba el. Doar o singur& piedicd: citiva kilometri de apa intre ei! Tot asa, Biblia, carnetul de cecuri al crestinului din partea Domnului slavei, spune: ,TOATE lucrurile sint ale voastre... $i voi sinteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.“ Simt o indignare in ultima vreme in legitur’ cu saracia noastra, a credinciogilor. Rare ori avem ore de rugciune fra si auzim fraza: »Doamne, Tu pofi face asa ceva! (in legiturd cu anumite cereri specifice). Dar ¢ aceasta credinta? Nu. E doar recunoasterea atributului omnipotentei lui Dumnezeu. Eu cred ci Domnul slavei, neschimbat si atotputernic, poate s& schimbe in aur masa aceasta (destul de mare) la care bat acum la magind. Ein puterea Lui si schimbe apa in vin, lem- nul in aur. Dar apa a schimbat-o in vin fiindc& a fost nevoie de minunea aceea. In momentul de fata ag putea folosi un milion intreg de dolari (gi nici un bainug n-as folosi pentru folosul meu personal) intr-un mod care nu m-ar face si rogesc in ,,ziua aceea‘; si cred cd existd o nevoie adevarata. Dar aspune cd El poate schimba lemnul in aur, nu inseamna c& lemnul se schimba. Dar atunci cind ma ridic si spun: »Dumnezeu va face minunea, va schimba masa aceasta in aur!, problema e rezolvata. Cu toii stim ch cea mai mare dintre ele“ (dintre credin{4, nadejde gi dragoste) nu e credinta. Dar de ce s-o trecem cu vederea? Se mai gaseste azi credint& curatd? Cita travestire de credint4 ¢ in interpretarea unora! Un strigat familiar azi: ,Cred ci Dumnezeu vrea s& transmitem prin inca zece stajii de radio; asteptim ca El s’ neasigure nevoile financiare; va rugdm trimiteti plicurile cu bani pind sdptémina viitoare." Aici e credint si insinuare, dar nue fereastra deschis numai inspre cer. Noi crestinii repetim papagaliceste: ,Dumnezeul meu sd ingrijeasct de toate trebuintele voastre“; dar, realmente, credem noi asta? Fara a-i micgora valoarea, capitolul 11 de la Evrei ar putea avea o urmare; ar putea include pe Hudson Taylor (fondatorul Misiunii Interne din China), George Muller, Rees Howells, gi altii, care ,prin credinti“ au infaptuit lucrari mari. Nu oare rusine c& spunem vorbe mari despre bogitiile Domaului nostru, tn timp ce umblim bolniviciogi in zdrente? Dumnezeu onoreaz4, nu injelepciunea, nici per- sonalitatea, ci credinta. Credinta fl onoreaz& pe Dumnezeu. Tar Dumnezeu onoreaza credinta. Dumnezeu e acolo unde credinqa fl cauta. Intr-un anumit sens, pe care sper si-1 intelegeti, credinta {1 localizeaza pe Dumngzeu. Credintae conectia intre neputinta noastra si atotputernicia Sa. Lumea stiintei a depasit bariera sunetului; lumea din jurul nostru, cu desfriul si poftele din ea, ne strig’ c& a depagit bariera pacatului. Acum, Dumnezeule mare, oare nu € timpul si pentru noi ca, printr-o credint& simpli si hotarita, s4 depagim bariera indoielilor? {ndoiala slabeste, distruge credinta. Credinta distruge indoiala. Scriptura nu spune: ,,Dac poti explica Scripturile, toate lucrurile sint cu putinta celui ce le explica.“ Dumnezeu, fiindca este Cel ce este, nu va fi niciodata explicat in timp; si cred c& nici chiar in vegnicie nu va incerca s& Se explice pe Sine sau caile Sale. Scriptura, care e imutabil4 ca si Autorul ei, spune: Dac crezi, TOATE (iarigi acest cuvint care ne urmareste) lucrurile sint cu putings celui ce crede.* Am auzit adese ori pe unii spunind (cind erau respingi de lao slujba pentru care se credeau calificati): ,Azi nu con- teaz ce cunosti, ci pecine cunosti. Nu stiu exact cit de real e expresia aceasta in lumea de afaceri, dar sint absolut sigur cA e adevarati in domeniul spiritual. Cu ce stim despre Dumnezeu am umplut bibliotecile. (Nu vestejesc nici studiul, nici intelepciunea de sus). Dar, ce cunoastem ¢ ceva; pe Cine cunoastem e cu totul altceva. Apostolul Pavel avea nimic, si totusi spunea: ,am de toate!“ Ce sublim paradox! Binecuvintata s&rdcie! Pavel era bogat spiritual. Meritele sale, zidind Imparatia si punind in scris graiul Domnului, nu I-au ametit. fn ciuda infaptuirilor sale fra egal, il gisim c& vrea ceva mai mult: ,S@-L cunose pe El si puterea invierii Lui si partsia suferingelor Lui, si sai mat fac ‘asemenea cu moartea Lui.“ in mare parte, obstacolul pecare il intimpina credinciosii in trairea promisiunilor lui Dum- nezeuin fata celorlalti oamenieste si cea ce numim noi, eul personal. "Pavel tsi aminteste de clipa cind vechiul rege,, EU" a fost detronat si -- chiar mai mult -- rastignit pe cruce! (Gal. 2:20). Atunci a fost intronat ca Domn Isus Hristos. fnainte ca sd fim cilduziti de El, in viata noastra trebuie s4 moara dorinta de marire, egoismul. Cine ¢ omul, nu e important. Ce cunoaste omul nu conteaz. Dar ce este el in ochii lui Dumnezeu, iatd ce conteaz’. Dac&-L suparim pe Dum- nezeu, conteaza oare cui fi place de noi? $i, daca lui Dum- nezeu ii sintem plicuti, conteaz oare cui nu-i place de noi Cine sintem ¢ ceva, dar ceca ce sintem prin unirea cu Dom- nul € cu totul altceva. Personal, sint nemultumit de ceea ce sint acum, Daca ,ai ajuns“ la desdvirsire, ai mila de fratele tu mai slab $i roaga-te pentru mine. Exista un fel de credini& fireasca, intelectual, logica. $i exista un alt fel de creding’, spirituala. La ce bun ¢ s& predicim Cuvintul, daca, atunci cind il prezent&im, nu exist flacara credin{ei care s&-i dea viata. Cdci slova omoard!" SA adiugiim moarte la moarte? Cel mai mare bine pe care-1 poate face cineva pentru crestinism ¢ s&-1 puna in legatura cu puterea fir’ margini a lui Dumnezeu. Fagiduinta Lui rimine valabil&: ,,Acei ce vor cunoaste pe Dumnezeu! lor vor riminea tari si vor face mari ispravil" O, dac& e unul, unul singur dintre noi, care fl cunoaste cu adevarat pe Dumnezcu, atunci, pazea, Lucifere!‘Pind ce nu se vor tntoarce la conducerea poporului oameni care sti 138 stea smerigi tn umbra, vom vedea mai departe o deteriorare a calitdi raiutui cregtin an de an pind vor atinge punctul tn care Dubull Sfint itristat se va retrage, ca si strdlucirea slavei din temple. Dr. A. W. Tozer Nimeni nu e pe deplin acceptat pind ce n-a fost mai tnt pe deplin respins. Autor necunoscut Ince ma priveste, departe de mine gindul si mat laud cu aliceva decit cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastig- itt fayat de mine, si eu fogd de lume! Galateni 6:14 Daci as avea o mie de capete, mai bine st le pierd pe toate, deci s- ‘mi reneg credinja. Luther, la Dieta din Worms. Nu mice teamd de tirania oamenilor, si nici de invenpiile diavolului impotriva mea. Jokn Knox ‘Nu trebuie st renungam la adevat nici cu prepul viepii noastre,caci ru ‘dim pentru veacul acesta, nici pentra pringi de azi, ci pentru Dom- mult 2wingli Capitolul IX Se cauta: Prooroci pentru vremi de restriste Capul apostolului e deja jumatate in gura leului. $i ce daca! fn fata lui Agripa acest ucenic Pavel, plin de curaj gi de vitejie, n-are nici emotii, nici rezerve. Nu-si poate tine gura niciodatd, nicdieri. Curajul fizicil face pe acest om brav sf fie erou fntr-un anumit fel; curajul lui moral, cu care infrunts opiniile oamenilor oricine ar fie, fl face erou intr- alt fel. Amindowd acestea I-au ridicat pe Pavel la statura de Daniel al crestinilor in ,groapa cu lei a Romei. Oamenii pot distruge trupul unui prooroc, dar pe prooroc nu-l pot dis- truge. ‘Cind scriu acum ceasul aratd aproape miezul nopiii, iar pe fereastri se vede afara un cer negru ca o catifea. Trans- acestea in domeniul politic, $i veti observa un cer (0 stea calauzitoare. fn domeniul moral, intunericul $i mai gros, Ce s& spunem de domeniul religiei! Cercetati clte emisiuni religioase sint; cdutati si vedeti citi privesc acum la televizor pe evanghelistii de frunte care au emisiuni fa aceasté ord cfti ,,convertiti* sint cu adevarat crestini in urma eforturilor de anul trecut; cind ati terminat, imi spuneti rezultatul, si atunci am sd strig ca un uragan: Luna trezirii n-a rdsarit incd peste aceasta generatie de oameni care merge la iad, care Il respinge pe Hiristos, care aleargi nebuneste spre judecata." Azi nici macar nu mai stim , fra grija tn Sion! Am trecut de faza aceasta. Azi dormim de-a- binelea. fn biserica, in loc de stilpi avem perne. ‘Cumspuneam, apostolul Pavel, stind in fata lui Agripa, avea deja capul pe jumaitate in gura leului. Era constient cl picioarele groparilor nu erau departe, aga ci Pavel di drumul la tot focul pina ce imoralul de Agripa, fie el chiar rege, incepe si se bilbtie: ,Curind mai vrei tu s& ma convin- gist ma fac crestin! Apoi Festus, un simplu spectator, uit manierele elegantei si striga in gura mare: ,Pavele, esti nebun! Prea multa ta invayitura te face sa dai in nebunie!" Pavel il pareaz&: ,.Nu sint nebun, prea alesule Festus!“ (Mi se pare cA tonul vocii lui arata cd pacatosii din audienta s-au infuriat). Spuneyi-mi fins, cind predicim Evanghelia cea vegnicd, are cineva impresia cd ,deliram* (aga cum traduce Rotherham cuvintul ,,nebuinie“) sau c& ,am fnebunit“ (cum {il traduce Weymouth)? Dimpotriva, ne gindim la colect, sau la numele nostru mare pe care trebuie si-l aparam, sau ne gindim la parerile poporului pe care s4 nu le jignim. Metodigtii si-au incheiat nu demult in Anglia con- gresul anual, sau ,[ncorporarea Anuala a Poponului ce se cheama Metodist, “un lucru pe care 1-a inceput John Wesley {in 1784, S-a finut la Newcastle (1958). In ciuda eforturilor colosale de evanghelism in masa si a mult 1audatei ,lucrari de discipolizare“, conducatorii metodisti au recunoscut cu lacrimi cd ,lumfnarea evanghelismului ¢ aproape stins’.“ Printre ei sint unii cu gindiri largi, cu inimi mari gi viziuni largi. Uitati-va tnduntrul salii de dezbateri. Sta tn picioare Edwin Sangster, savant, teolog, autor, si acum conductorul Bordului de Misiune Interna al Metodismului. Nu respinge acuzatia c& metodismul e skabnog $i (spun unii) aproape de moarte. Omul acesta e migcat si vorbeste migcator. Ascul- tati-I ce spune: ,Ne luptim cu ceva ce zace adinc fn sufletul {&rii, Pentru boala aceasta adinc’, avem nevoie de o terapie cu raze puternice Roengen, pe care nu Je-am gisit inca." Apoi adaugii: ,Cu toatd pasiunea si parerea de riu imi dau seama cin Anglia, in locsa aibe loc trezirea pe care oastep- tamu totii, infloreste agnosticismul. fn ultimul an numarul membrilor Metodismului a fost la nivelul cel mai scazut in ultimii 13 ani, $i peste 100.000 de copii aw incetat si mai free- venteze clasele noastre de scoali duminicala. ({ntrerup aici: Nu cumva televizorul are ceva de-a face cu aceasti scadere?) ,,{n fiecare an din ultimii doisprezece, numarul predicatorilor a scizut continu; pind ce in anul trecut a ajuns la 276.“ (Acum 20de ani, Dr. Sangster scrisese o carte: »Poate Metodismul si renasca iar?*, stiind de atunci cA ceva era nesanatos in inima bisericii). Dar s8-1 Lisam pe Edwin Sangster si-si incheie frimintata lamentatie: Am tras nadejde cA vom putea chiar si cu un numar mai mic de membrii sd inaintm, contind pe convingerile sanatoase ale noilor convertifi. Dar, chiar $i cei din banci duc o luptd dis- perat’ pentru credinta.“ Tar Metodistii din Anglia nu sint singurii in stareaaceasta perplexa, Spuneti-mi, voi australienilor, cum e la voi? Ce face biserica in Africa de sud? In America numarul celor ce participa la inchinaciune e la un numar record de mare; dar in statistici sint cupringi si evreii si catolicii si mar- torii lui Iehova, etc; apoi s4 nu uitém c& inchisorile sint tixite iar silile de divort ale tribunalelor sint pline la refuz. Oameni, care se lauda cu intentiile lor bune dar care sint de fapt singerosi si nedrepti, conduc guvernele multor popoare. ,,Cit de nesigur este capul ce poartd-n lume 0 coroandé! Pentru timpurile de azi strigdtul martirilor e: »Pind cind zAbovesti, Stapine, s& judeci si s& rizbuni singele nostru asupra locuitorilor pAmintului?* Strigatul celor vii (vreau s& zic, al celor vii in Hristos, cu o viat& Miuntrica in Dumnezeu) trebuie si fie: ,Oare, Dumnezeule, nu vei face dreptate alesilor tai care strig& zi gi noapte citre Tine, macar cA zAbovesti fat de noi?“ Se apropie ziua cind mintuirea va deveni imposibil, iar judecata inevitabila. Cuiis-a dat mult ise va cere mult, Milioane umb1a in intuneric fiindcd nimeni nu le da lumina. Tarile democratice poarta vinovaitia enorma prin faptul c& au avut fumina si au indbusit-o sub ,,obrocul afacerismului* sau ,,patul leneviei.“ Pacatul acesta de Sodoma va trebui si primeasca pedeapsa Sodomei. ,,Jatd care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma,“ spune Ezechie! 16:49, ,Era ingimfata, trdia in belsug gi intr- o liniste nepasditoare." E nevoie de prooroci pentru aceast’ zia pierzatrii, pentru aceste vremi de restriste, oamenii ai lui Dumnezeu, care s& vorbeasc& ,de la Dumnezeu, minati de Duhul Sfint." Dact nu-i mini Dumnezeu pe predicatori, atunci ce s& mai asteptim de la ceilalti. Dar, slava Domnului, El siazi lucreazt! Nimeni, nici Ghedeon, azi nu mai are nepliceri din cauza vedeniilor. Nu vorba, ci fapta e cea care aprinde minia celor ofensati. Cind Ghedeon a darimat altarul lui Baal, abia atuncis-a desl&ntuit furia iadului. Cind foan Botezitorul le- a spus preotilor ,ndpirci“ gi s-a ridicat impotriva desfriului lui Irod, atunci si-a semnat verdictul de moarte. Da, avem nevoie de prooroci pentru aceste vremi de restriste! Priviti la interesul crescind fata de cultele false: Revista Newsweek, din 4 august 1958, spune c& Homer Knorr, presedintele »Societafii de Biblii al Turnutui de Veghe" va. inchiria stadionul din New York pentru o mare intilnire a martorilor ui Iehova, cea mai mare de pind acum (150.000 adunati laolait2); si acesta e un semn al cresterii lor. Evenimentul va sine optzile gise va tncheia cu un botez.a 4.600 de predicatori fanatici, care - fra plata - vor porni peste mari gi yiri cu religia lor care fl neag& pe Hristos, suceste Cuvintul Jui Dumnezeu gi e nascocita de oameni, ca si mai faci un ucenic caci, dar de sapte ori mai riu. Nu vi face s& va ginditi puyin, in special dup ce spusesem mai inainte c& in Anglia frec- ventarea bisericilor si numarul predicatorilor e la nivelul cel mai scdzut din istorie? Mai poate oare acest sistem bine organizat dar paralizat, pe care fl numim crestinism, s mai reziste mult pe paimint? Sa aibé oare Sangster dreptate cind spune ci nu S-a gisit inci remediul pentru boala care a cuprins aceast& natiune? (N-ar fi mai bine s& spunem ci esecul e din cauza parasirii metodei vechi, a predicarii pocdintei de pacate, a nasterii din nou gia sfintirii?) A ramas in inima mea ascuns’ (© ming&iere; v-o impartsesc acum. Cind va veni trezirea care vine de sus, pe care o trimite Dumnezeu, va distruge in citeva siptimini tot cea incercat s& zideasc& ani fa rind acest ‘modernism religios plin de hula. Pringiin torentul Duhutui Sfint, acesti ingelatori si rastalmacitori ai Bibliei isi vor ‘vedea luat& de ape ,,casa lor zidita pe nisip*. Capul omenirii bolnav gi inima ¢ lesinat’. in socotelile omenesti sintem la capatul funiei. Totule gata ,pregatit“ pentru marea explozie a veacurilor, care va despica pimintul cu distrugerea nucleara. Iadul isi cascd gura si mai larg ca s4 inghit4 prada acestor teologi modernisti murdari, pringi in plast fiindea au schimbat singele Domnului Isus cu 0 ,,zeama de linte* (unii fi spun: , critica superioara“). Cu capetele umflate gi inimile chircite, acestia igi vor vedea atunci nebunia. Brat al Domnului, trezeste-te! Intareste-te! Acesta e ceasul trezirii! Acesta ¢ ceasul pierzarii! Unde sint oamenii Jui Dumnezeu? Profetii pot fi insotiyi de minuni, dar trebuie s& aibe un mesaj! In felul lor modern, oamenii zApaciti de duhul lumii, intreaba: ,,Avem vreun cuvint de la Domaul?“ Eistiu c& nu poate veni cd un cuvint inteligent nu poate veni din alt parte. Fiindes Dumnezeu nu poate sa mint, Yoel 2 si Maleahi 3 se vor implini. $i deodata va intra in temptul Siu Domnul pe care-L c&utati! Ce mingtiere! Acum usciiciune; in clipa urmatoare eliberarea! Cu zece minute inainte ca s& soseasci Ioan BotezStorul nimeni nu stia c& € acolo. Asa cum a mai fost, sint sigur, va fi iaragi! Dumnezeu va capta urechea si inima si gura cuiva. Oameni, ascunsi in taind acum, se vor ridica deodata si vorbeasca in puterea Duhului adevarurile inflacarate pe care poporul are nevoie siile cunoasca. $i cuvintele lor vor arde ca focul topitorului. Cu lunga si indelunga rabdare ins, Dumnezeu asteapta! Dar cind Se va ridica, ,cine va putea si sufere ziua venirii Lui? La suflarea Duhului, oamenii care acum ,trag dup’ ei nelegiuirea cu funiile minciunii“ se vor indoi ca un lan de grtu in bitaia vintului. Cancelariile ateistilor vor tremura la stirile operatiilor supranaturale pe care le va infaptui Dumnezeu, O, daci ar precipita El trezirea in China, Rusia, Germania, etc, - {Sri pirjolite de focul propagandei ateiste. Pe de o parte, acestea au mare nevoie de trezire; dar, pe de alta, (arile libere au nevoie de 0 noua provocare la misiune, asa cum a fost chemat Iona s4 mearg’ la Ninive. Faraon in cele din urma s-a plecat sub presiunea celor zece pligi, si, condus de Moise, poporul Israel a iesit vic- torios. Azi avem alte zece plagi, mai fioroase, mai sinistre, mai puternice decit acelea (fiindcd sint pe scar’ mondial, nurestrinse Ja granitele Egiptului); dar chiar aceste plagin- au topit inima omului modern, ci |-au impietrit gi mai tare, 1-au facut mai ru, mai arogant. Unde e azi Moise si porneasca inainte? are vom Lisa ca s& piara lumea in lagarul sclaviei im- orale, iar noi si nu facem nimic spre a-i elibera? Ne com- placem si fim doar spectatori, in timp ce Lucifer, cu milioane de oameni legati de carul su infernal, matura suflete pe drumul cel larg inspre intunericul vesnic? ‘Trebuie sa invayim secretul acelor binecuvintagi eroi desprecare Cuvintul spunec& ,prin credint4 au cucerit ei imparaiii, au ficut dreptate, au capitat figiduinte, au astupat gurile leilor. (,Leul acela care da tircoale, racneste gi caut pe cine sa inghita), Pentru ziua de azi, a pierzArii si prabusirii, protestar tismul nostru palid, jalnic, paralizat, are nevoie de oameni care si fie umplugi $i calauziti de Dumnezeu. Se cautd -- prooroci ai lui Dumnezeu! Un botez al sfingeniei, o demonstrare publica a vietit tn Hristos, iat nevoia strigttoare la cer a zlei de azi. Duncan Campbell Isus a venit st aducat din ceruri focul sfint, ‘Sane aprindan inimi al dragostei altar Oh, daca ne-ar cuprinde pe-ntregul pamint Jn flaccira slavité aprinsa la Calvar! Botenul fara seamdin al focului cel sfint, Din ceruri limbi de flacdri, pe-altar - inima meat Boteaul ce ne stringe pe tofi in legdmint Cind Dub Sfint fyi pune in noi pecetea Sa! George Croly Aceiasi membri ai bisericilor crestine care stmbata strigd in gura mare Ja meci, ca indienii la atac, duminica stau tn biserii ca statuile de Temn. Vance Hayner Nu poate fi nici 0 trezire spirinuala cit timp Amin!" si ,Ochi ‘ilacrimagi lipsesc din biserici. CG. Finney Focul naste foc! ‘Oamenii rugiciunii trebuie s& fie oameni de ofel, cXci urmeaza sé fie asaltati de Diavolul chiar tnainte ca s& dea ei asaltul impotriva imparatiei lui. Rugiiciunea care este un fel de petitie adresatd Marelui Stipin al Universului, e doar un aspect al acestui conflict multiplu. Ca gi orice alt lucru din viata credinciosului, rugiciunea poate fi dezechilibrats. Rugiciunea nu poate fnlocui munca; sila fel, munca nu poate inlocui rugiciunea. fn stralucita sa lucrare, desi putin cunoscut, Arma Rugdciunii“, E. M. Bounds spune: ,E mai bine s& lagi ca lucrarea sa meargi de la sine, decit s& lagi ca rugdciunea st fie neglijat’." $i continu’: ,,Cei mai eficienti agenti de propovaduire a Evangheliei, in continuarea lucrarii Dom- nului Isus pe pimint, gi ca un baraj impotriva talazurilor celui rau, s-au dovedit a fi conducatorii de biserici care sint oameni ai rugiciunii, Dumnezeu Se bazeaz’ pe ci, ti foloseste si ti binecuvinta.“ Desigur, trezirea lipseste fiindca rugiciunea lincezeste. De nimic nu se teme Satana atit de mult ca de oamenii rugiciunii, Dar ca sa traiesti frumos nu fnseamna s& traiesti lung. Un barbat care moare la douazeci si opt de ani poate avea o suti de ani in intelepciune. Libelula isi indreapa tegumentul si se ridicd In zbor de safir catre cimpiile fnrourate ale pamintutui ca s& tréiasca doar citeva zile. $i totusi nici o floare n-are albastrul atit de diafan ca § culoarea platosclor ei. La fel si in sfera duhovniceasca, cele mai bogate haine ale sufletului se tes pe suveica rugaciunii si sint colorate in durerile care implinesc suferinjele lui Hristos. ‘Colegii misionari au invidiat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul din ei scria: ,O, daci am putea sé-1 ajun- gem in excelenta gindiri, in indltimea evlaviei, tn ascultare, fin jubirea pentru altii, in dorinta sa aprinsd de a face bine al- tora, in fntelegerea sa asupra voiei lui Dumnezeu gi in ctstigarea unui temperament ceresc!" at secretul vietii ui fn India, Martyn scrie el insusi: ,Caile intelepciunii imi apar incintitor de frumoase, iar traiul lumesc mise pare fra gust sineplacut." El adaugi: ,,Un lucru depling: Slabiciunea mea si lipsa de zel in rugaciunile mele cind mijlocesc pentru cei nemintuifi. lar céldura sufletului meu nu se mareste in proportia luminii pe care am primit-o.“ E cineva care ar fi gata st arunce prima piatra impotriva lui Henry Martyn? N- ar trebui s4 marturisim cu totii c& in rugaciunile noastre de mijlocire ne lipseste caldura? Prin natura sa, focul naste foc. Daca mai e imprejur alt combustibil, focul ig réspindeste domeniul. ,Jatd un foc mic ce padure mare aprinde! Ghiata nu produce foc; diavolul aunaste sfinti si nici predicatoriilipsiti de rug3ciune nu pot naste credinciogi care s& lupte in rugiciune. $i totugi, o sin- gurdscinteie care sare de pe nicovald aprinde un oras. Dintr- © singura luminare, alte zece mii igi aprind lumina! Din rugiciunea fird seaman a lui David Brainerd si-au inceput stralucirea stele mari pe firmamentul cfstigatorilor de suflete (ca Payson, Carey si aljii). William Carey a citit istoria vietii Iui Brainerd, gi un dinam a inceput sd se miste in sufletul lui de tinar, $i n-a mai avut astimpir pind ce n-a plecat spre stincile de corali ale Indiei, La fictia sufletului topit al Jui Brainerd, s-a aprins luminarea inimii lui Edward Payson. Astfel, din jurnalul de caldtorie al acelui apostol sarac si boIndvicios al Indienilor nord-americani, Payson gi-a gasit la virsta de douazeci de ani inspirajia destinului sdu intr-o viayt de rugiciune care aproape a eclipsat-o pe cea a lui Brainerd. Ca si mai adaug un fiu nascut din scinteia vieyii lui Brainerd, un alt cavaler al rugiciunii, care s-a stins din viata la numai dow%zeci gi noua de ani, Robert Murray McCheyne. Acest gigant al rugiciunii a citit viata lui Brainerd gi a fost inspirat 1a Tugiciune, a fost magnetizat de ,,forta aceasta unica gi mag- nificd pe care o poate exercita sufletul omenesc."* Apoi inc unul, marele Jonathan Edwards, |-a privit pe Brainerd (in timp ce fica lui, Jerusha, plingea), cind valurile suferintelor cresteau tot mai mari in trupul firav al lui Brainerd. Cu mila, Edwards scrie: ,Slavesc pe Dumnezeu c& in providenta Sa a facut ca Brainerd s& moard in casa mea,ca astfel s4-i aud rugaciunile, ca s4-i vad consacrarea, ca si fiu inspirat de exemplul lui." fn timp ce Brainerd se stingea, ‘Wesley era in floarea cuceririlor sale. Ascultati-1 pe Wesley vorbind la congresul metodist de atunci in Anglia. (Si, vi 0g, faceti comparatie cu ce spunea Dr. Sangster la Con- ferinta Metodist Anuali in 1958, citat in capitolul anterior). Wesley spunea: ,,Ce putem face ca s& retnviem lucrarea Domnului acolo unde lincezeste? Si raspunsul il da tot el, acest neobosit evanghelist care a scuturat trei im- perii cu propovaduirea Evangheliei: ,Fiecare predicator si citeasc& cu atentie viata lui David Brainerd!" S& facem totalul. S4-i punem la rind: Payson, Mc- Cheyne, Carey, Edwards, Wesley -- oameni de renume, si tojiapringi de o singura scinteie, si toti datori unui Brainerd cuprins de slabiciune si de foc in rugiciune. Conflictul veacurilor a venit peste noi. Iar biserica de azi nu ¢ pregatita: intr-o stare de ratacire de nedescris de la invayaturile biblice gi in cuscrenie cu lumea, biserica de azi e mai degraba o frauda, fiindc’ fl dezonoreaz’ pe Domnul. Adevarata Biserica e nascuta de sus. Pacatul nu locuieste in a; iar in afara ei nu exista sfinti. Nimeni dintre oameni nu poate scrie numele cuiva in ,registrele“ ei, si nimeni dintre oameni nu poate sterge vreun nume din ele. Aceasti Biserica, din care -- binecuvintat si fie Numele Domnului - = mai exist o ramasiqs, idiegle si se migc’ gi exist prin rugaciune. Rugiciunea e dorinta sincera a sufletului omenesc. ‘Dupa cum prima bombi atomica a scuturat Hirosima, la fel numai rugiciunea mai poatescutura inimile oamenilor de azi, La portile noastre zace un paginism culturalizat, dar cu temple si idoli imensi, cu milioane de oameni fascinayi de picat. Vor fi intorsi la Dumnezeu numai daca Biserica se va ‘asa minati de Dumnezeu. Prin rugiciune oamenii sint uniti cu Dumnezeu, iar Satana este legat, dat peste cap gi infrint. El stie bine lucrul acesta. De aceea, chiar in cimiruta rugiciunii cu usa ferecati, intr diavolul si ne invadeaza gindirea cu ingrijoriri, fie reale, fie imaginare, care iau Proportii colosale. fn cazul acesta, lupta noastra de aparare trebuie si fie pind la singe. $i ca s8 alungam gindurile care nesustrag si ne fura concentrarea, € bine si ne rugam cu voce tare, sau cel putin in soapta. Avansind astfel, cistigind teren asupra diavolului, urmatorul izvor de putere il gisim in ,fagduinyele Dom- nului nespus de mari si scumpe."* Aici stm pe o temelie de granit. Aici sintem la punctul de schimb si tranzactii cu cerul. Aici Dumnezeu $i-a spus cuvintul figiduintelor Sale, si agteapta ca noi s4-I onoram oferta. Dar aici noi avem de luptat, nu fmpotriva lui Dumnezeu, ci impotriva capeteniilor. Diavolului nu-i place st fie infrint. Sufletele oamenilor sint comoara dup& care umbli el. Suflete cuprinse de indoiala, de betie, de neascultare, suflete bol- nave, suflete tinere sau batrine, orice suflete in afara puter renascatoare a Duhului Sfint, toate acestea sint sub puterea sa, desi gradul de st&pinire e diferit de la caz la caz. Sintem inta sagetilor arzAtoare ale diavolului, si numai ,scutul credintei“ ne poate apaira de ele; cu ea, slavi Domnului, scapam nevatimayi. Rugaciunea nue pentru aparare. Scutul credintei ¢ pentru asa ceva. Rugiciunea ¢ arma noastra secret, (Piicat cA e secret pentru unii din credinciogi. $i care dintre noi, dupa ce a fost scris atita despre ea, ar putea spune c4 e maestru in minuirea acestei arme?). Nu-I biruim pe Satana prin rugaciune; Hristos J-a biruit acum doug mii de ani, Diavolul face pe nebunul si se preface gi se umfla gi sufld si amening’, iar noi fl lum in serios si uitim de aflemarginita marime a puterii Domnuluit Cel care ne-a invatat cum s& ne rugim ne-a spus: ,,V dau putere asupra tuturoracestor lucrurit* Aceasta e biruinta noastra. Sufletul ni se pleact la rugiciune. Rugaciunea ia timp. {n fazele elementare timpul abia se migc’; mai tirziu, pe m&sur’ ce sufletul se obignuieste cu acest exercitiu al sfinteniei, timpul zboar’. Rugiciunea face sufletul blind. Observati ca niciodati nu ne rugam pentru oameni pe care fi vorbim de ru, si niciodatd nu vorbim de rau pe cei pentru care ne rugim! Rugiiciunea e un detergent minunat. Da, stiu c& singele Domnului Isus Hristos ne spali de picate; dar tocmai in rugiciune, daca este ceva in noi vrednic de condamnat, singele scurs din venete lui Emanuel ne cuprinde fiinta tn valuri curatitoare. Satana uneori ne las& si ne mArim cunostintele biblice, cred, atita timp cit nu ne apropiem de rugaciune, care ¢ de fapt exercitarea si aplicarea instructiunilor primite din Sfinta Scriptura. La ce bun ¢ patrunderea cu gindul tn adincimi de cunostinte, cind inimile ne ramin la suprafay4? Lace bun ar fi inaltarea noastra in ochii oamenilor, dac3 nu ne ridicdm in ochii lui Dumnezeu? La ce bun ar fi o igien’ impecabila a trupului, cind mintea ar fi stricatd iar sufletul murdar? La ce ne-ar folosi 0 religie de forma, daca sufletul ar rimine tot lumesc? $i ce ne-ar folosi puterea fizics, dact sufletul ne-ar fi bolnav? La ce ne-ar folosi bogatiile lumii, ind sufletul ne-ar fi sirac? Cine s-ar putea mingaia cu gindul popularitatii in opinia publica, daca numele lui nue cunoscut side temut in iad? Rugiciunea rezolva toateaceste nepotriviri spirituale. Sufletul care vrea si fie liber de falsele aparente ale acestei vremi are nevoie s& se oteleascd intr-o umblare tot mai apropiata cu Dumnezeu, trdind in atmosfera de pace a gindirii ceresti. Aspirantul bogitiilor spirituale si al audientelor divine va ajunge insd, mai curind sau maitirziu, s& simt& singurditatea gi sA manfnce din ,piinea tntristarii. Piedici din partea familiei sau a societatii s-ar putea sd nule aiba; dar, la fel de bine, s-ar putea si le aib&. Ce e sigur inst, va avea parte de conflicte spirituale gi ticeri adinci (adesea gresit intelese), va rimine izolat fata de unii dintre cei mai dragi, de dragul Mintuitorului. Cici, celor indrégostiti le place si rmina singuri, $i piscurile inaite ale sufletului se escaladeazi in singuratate. lar poetul spune: ‘Am auzit chemarea, Cu duiosie si har: Vino dupa Mine!" Atita doar... $i bucuriite tumit Au disparut uitate, Tar eu am pornit Pe cai neumblate.Mca chemat Isus. Cu duiosie si har ‘Siam mers dupa El, Atta doar... Dar tu ce crezi? Tu nu L-ai urma Daca si pe tine Isus te-ar chema? Poate un marinar sta nepasttor cind aude strightul de ,Ajutor! Agi vitzut vreun medic cd sti nepasttor cind pacientul stu moare? Poate un pompier sa vada oameni tntr-o casace arde sisd nu sara in ajutor? Atunci cum de noi stim fli grijt in Sion in timp ce o lume intreaga zace tn osinda fr jurul nostru? Leonard Ravenhill ‘Da-mi iubirea cillauza pe cirare, Credinga, cu fort arzatoare, Nadejdea, si nu dau inapoi, Rivna sat ard, sa nu fiu slo; ‘Samu cad ca.un bulgare de tina, ‘Fa.mé ulei de candela, O, Flaca divina! ‘Amy Wilson Carmichael noe On care strélucii ca niste lumini tn lume, finind sus Cusvoneul vie. Filipent 2:15,16. Voi stntei lumina lumii" Matei 5:14. Capitolul_ XI De ce atita nepasare? America nu poate s& cad4... fiindc& deja e jos. Lucrul acesta € adevairat si despre Anglia. Nici ea nu poate fi inrobité... fiinded deja poporul ei ¢ incétusat in lanturile anarhiei morale pe care insigi ea si le-a forjat gi le-a ales. Aici sint milioane de oameni cupringi de boala imoralitati, si nu au pic de dorinta s& se vindece. Aici sint oameni care igi vind sufletul pentru umbre, in timp ce nu numai ca resp- ing lucrurile reale, dar tsi gi bat joc de ele. Un val imens, fara precedent, de nelegiuire in cAtcarea poruncilor, in batjocorirea lui Dumnezeu, in distrugerea sufletelor, face ravagii in oceanul orinduirilor omenesti. Niciodaté pind acum n-au fost mase atit de masive de oameni care si-si vind’ sufletul la preturi de nimic diavolului. Nu este nimeni, .. . care si se trezeascd gi s& se alipeasca de Tine“ (Isaia 64:7). Ce vraja diavoleasc’ fi ine sub control? Cum i-a legat asa de tare? Cine le-a luat mintile? Cum de nu se trezesc ca s4-si vind in fire? Sub directivele diavolului, lumea a mai dat 0 injectic firii pacatoase. Unul din semnele ,,zilelor din urma* este si faptul c& ,,camneii vor fi iubitori de placeri. (Observati pluralul). $i unde se fierbe zeama aceasta a iadului? fn berariile si circiumile lumii. E nevrednic de luat in seam’ ar- gumentul ca subventiile guvernamentale date ca ajutor com- paniilor de bere gi lichioruri creaza servicii pentru oamenii muncii, Distilariile sint crese in care se nasc ucigasii ce opereaz traficul de arme, produc crimele de pe gosele, provocate de soferii in stare de ebrietate. Judecatoriile au de-a face cu roadele lichiorului, O trezire spirituala va scoate acest pom din ridacini Apoi, milioane de oameni fgi asteapta rindul ca si fie inijiagi in nebunia c&lugeilor din carnavalul sexualitiii. Cind raul are gustul atit de dulce, care dintre tinerii tmbibati deja in pacate gi pofte ar mai dori sd facd binele? Un singur ceas de ,viaga" in tensiunea placerii ~argumenteazd ei -face mai mult decit s& dai cu zarul in jocul de noroc al speculatiilor teologilor de azi cu privire la ,vesnicie.* Uitati-va o singura clipa, si vi se umple sufletul de amaraciune. Poate fi ceva mai prostesc gi inuman ca 0 sear de bautura. Eroul serii ¢ cel care ultimul se mai tine pe picioare, in timp ce toti ceilali, grohaind ca porcii, stau culcati pe podea, pe sub mese, amortiti de bautura, Acesta nu € sportul unor oameni primitivi iesiti din pesterile din valea Baliemului, cie sportul sinistru al noilor intelectuali, s&tui la refuz in trup, dar murdari la suflet, dedati fara rusine oricarei nelegiuiri! Plini cu desfriu, avizi dupa jocurile de noroc, tnrobiti de bauturs, asa oameni (adultila trup, dar imbecili la minte) igi cinta jelania cu lordul Byron: Acolo unde era foc acum e cenusit, delir. E™mont sufletul, dragostea, dorul. Ce’nainte iubeam, acum nu mai admir, Tar inima-i rece, cirunté ca parul! Daca Biserica ar avea ceva vital si dea si ceva victorios si fluture, oamenii acestia care aleg ziua cluburile de golf si noaptea cluburile de noapte, ar mai fi inc sperangd, s-ar putea Si fie atrasi de la cloaca murd&iriilor lor. Din moment ce in liberatea lor oamenii nu-L aleg pe Dumnezeu, oare nu ¢ normal ca Dumnezeu si-i lase prada unor pedepse si urgii, ca astfel ei st-si duc’ aminte de ziua Domnului, de calea Domnului si de Fiul Lui? Sa nu ne mirdm cind auzim despre nenororcirile care vin peste lume. i atunci, nu e mai bine si mori legat in trup dar cu sufletul liber, decit s4 mori liber cu trupul si cu sufletul inrobit? Raminem cu gura c&scati cind vedem oameni straluciti, apringi de entuziasm pentru stint’, dar speriatide religie. Cind acestia resping credinja adevarata, isi umplu golul spiritual cu gunoaie, se hrinesc din filme si meciuri de fotbal. in lumina ,,miilor de ani ca 0 zi“, i-a trebuit stiintei doar citeva secunde si ne duc& de la carul cu boi la automobil, si de la automobil la Sputnik. Dar daca admitem ca stiinta are 0 atractie deosebita gi ¢ de admirat atunci cind foreaza in sol o sonda de 3 Km adincime c&utind zAcminte de petrol, si daci nu gaseste, seapuct si face acelagi lucru pe fundul marii, totugi e necesar sa [uaim in seams of stiinta poate avea gi un aspect diabolic, ucigitor. De exemplu, lobotomizarea. Lobotomizarea ¢ 0 operatic chirurgicala inumand, in- spirata de Satana, promovata de stiinya. De ani de zile operatia aceasta asupra creierului uman a fost o arma in mina dictatorilor. Hitler a folosit-o asupra a milioane de compatrioti. Stalin se zice c& ar fi avut zece mii din sclavii Jui schimbati in zombii prin aceasta operatie ce ia doar cinci minute. Dupa operatie victima se zice c& e in mod ireversibil nebuna. Pacientul ¢ legat de masa de operatic, legitturile fiind strinse gi tari. Electrozii sint atasati la timple, gi trei incrcaturi de curent sint dozate in creierul pacientului, des- tul ca si provoace convulsii violente care pind la urma se sfirgesc cu 0 com anestetic’. Apoi medicii iau leucotomi (niste instrumente mici ca tirndcoapele) gi le implanteazi sub pleoapele pacientului. Cu un cioc&nag le impinge prin golul ochiului in partea din fata a creierului, separind lobii frontali de restul creierului, Rezultatul? Un zombi (alt cuvint nu gisesc acum). Cincisprezece zombi din acestia pot fi Ricuti de stiint’a in nouazeci de minut Cind oameni luminati fi dezumanizeazi pe altii in felul acesta, ¢ timpul s& ne oprim sis ne gindim, s4 ne tntrebam daci nu cumva zeita Stiintei primeste prea mari onoruri din partea oamenilor. Avind in gind aceste milioane de lobotomizati, meditati putin la cuvintele lui Bertrand Russell, a cArui lucrare, ,Principiile Logicii“ 1-a incoronat ca regele filozofilor moderni: ,,Ca s& se salveze, omul are nevoie azi de un singur lucru: s8-si deschida ochii s& accepte bucuria, sis lase ca frica sa ramind un luctu de domeniul trecutului intunecos. Omul trebuie si-si ridice ochii in sus gi si spund: Nu, nu sint un pactos mizerabil. Sint o fiinta care, dupa o cale lunga si anevoioas’, am descoperit cum st stipinesc... obstacolele naturale, cum sa traiesc in libertate gi bucurie, in pace cu mine insumi, in pace cu intreaga omenire. Ar fi grew si va conving cd acest fals profet al pacii s-a dedicat ingelaciunii? Acelasi Bertrand Russell nu poate ac- cepta intruparea Domnului Isus Hristos. Dar, vi intreb, cit mesaj de ndejde are el pentru nenorocitii vremii in care traim? Ceasul acesta are nevoie de inimi arzdtoare, de buze aprinse, de ochi ca para focului. Dac& am fi doar zece la sut pectt de credinciosi ne credem, strazile ar fi pline in fiecare duminica de oameni care ar mArslui spre Sion. Ar trebui si ne imbracim in sac si cenus& vazind starea bisericii de azi, faird dragoste, fara viata, faird lucrare. Daca am fi plins atft cit au plins evreii la Zidul Plingerii fn Ierusalim, am trai azi o trezire energicd si curatitoare. Daca ne-am intoarce la traiul si practica apostolicd -- s& asteptim de la Domnul puterea apostolica -- am fi fn stare s& pornim tn lucrarea apostolic. E ceasul cind oamenii mereu se intreaba: ,,Sint cu totii fericiti?“ Scopul lui Dum- nezeu cu noi nu ¢ fericirea, ci sfintirea! Dack ¢ cineva azi cumpatat, ferindu-se sse ating’ de bauturi, eluat in ris. Dar apostolul Pavel ii scrie lui Tit ci aceasta ¢ una din cele mai alese virtutii cregtine! Ar trebui si mai urcim odati dealul Capatinii pe ‘genunchi, ca s& privim crucea intr-o atitudine de smerenie siadoratie. Biserica trebuie inti s4 se pociasca; apoi lumea va ceda! Biserica trebuie intti s pling’; apoi vor fi bisericile pline cu pacatosi coplesiti de plinsul pocaintei. culmea puterii sale, William James, un profesor de medicina de la Universitatea Harvard, a fost lovit deo boala misterioasi. I-au fost afectati si deranjati nervii.Suferea de insomnie si depresiune, dar nu gisea nici o vindecare. A fugit in Europa. Poate va gasi rispunsul la Berlin. Nici o uss de n&dejde insi. Poate la Viena. Acelasi rispuns. Poate la Paris se ascunde rispunsul. Dar nu I-a gisit nici acolo. Disperarea i-a cuprins fiinta. Londra era aproape, dar apelul stu a sunat in gol. Scotia avea medici eminenti in domeniul acesta. Dar n-a gisit balsam nici in Galaad. S-a intors in America. in mintea lui dansa gindul sinuciderii. A auzit de un barbat al rugiciunii, un om cu credintd mare. Dar William James avea oroare pentru vindecdirile prin credinta. El era un barbat cu renume, un folozof distins, un psihiatru de marca. Mintea lui ascutitd si pregttirea sa in- telectual nu-1 isau si incerce aga ceva. Dar n-aavut ce face. S-a dus si-l viziteze. Omul acela simplu, fra gcoal’, om al Iui Dumnezeu, si-a pus miinile smerite pe capul lui James. Si acesta spunea mai tirziu: Am simtit in corpul meu cum patrunde o putere, o energie, si am fost cuprins de un senti- ment de pace; am stiut atunci c& eram vindcat!* Pentru vindecarea boliilor ingrozitoare ale acestei lumi nebune, ,,Abana Stiintei“ gi ,Parparul Politicii* sint mai atrgatoare decit Crucea; asa socoteste vointa noastra indaratnica si mintea noastra deformata. Dar ca s& cipatam vindecarea, trebuic s& ne umilim ca William James, s& ne intoarcem iar la Cruce gi la riul vietii care curge din ea. Sint bogat, m-am imbogait simu duc lipsa de nimic..." Biserica din Laodicea »Era ingimfata,traia in belsug si itr-o liniste mepasatoare." Ezechiel 16:49 Este Domnuilatitde grabnic la minie, casa lui Tacov? Acesta este felul ‘Lui de a tucra?* Mica 2:7 Biserica in care lucrarea e administrata omeneste, in loc s fie guver- rata dumnezeiest, e sortta pierztrii. Lucrarea celor ce sint pregaiji de universttji dar nu sina wmplugi de Dub Sfint nu produce minuni. Samuel Chadwick Omula carui predica scurtte ,pocdij-va! se pune tmpotriva vremii sale si urmeazi sa fie lovit fr mild de veacul a cir pacate le ves- tejeste. Pentru un aga om nu rdsmine dectt un singur sirgit:, Sdise aie capull" Nu indrdeni st predici pocainya daca mu fi-aitncredingatcapul in miinile cerului. Joseph ParkerCapitolul XII O biserica dezorientata, tntr-o lume pierduta! Privind in ansamblu Biserica de azi, ne intrebam, oare cit va mai ribda Dumnezeu sfintul pind va varsa aceasta lucrare Laodiceand din gura Lui. Daci ¢ un lucru asupra c4ruia sint de acord predicatorii de azi, e acesta, ca traim intr-o epoca Laodiceand a Bisericii. In timp ce deasupra capetelor noastre ameninta sabia lui Damocles, noi credinciogii ne lafiim intr-o stare de bogitie, lenevie, lux, nepasare gi amortire. Desi Dumnezeu are mild si ¢ gata s& ne ierte pacatele, si ne curdteasca nelegiuirea, si s& se indure de neghiobia noastra, totusi in- imile noastre ,,cdldicele“, nici reci nici in clocot, sint 0 uriciune in ochii Lui. Ori sintem in clocot ori reci, ori {inflacarati ori inghetaii, ori aprinsi ori stingi de tot. Lipsa de caldurd si lipsa de dragoste, iat dou’ lucruri pe care le uraste Dumnezeu! Hristos poate spune despre ranile Lui azi: ,fn casa celor ce Ma iubeau le-am primit!* Cartea Sint’ a Dum- nezeului cel viv suferi mai mult din partea exponentilor dectt din partea oponentilor ci. In folosirea citatelor biblice sintem usurateci, in inter- pretarea lor sintem inconsistenti, in insugirea nemérginitelor ei bogatii sintem lenegi pind la punctul im- potenei extreme. Predicatorul igi slefuieste predicile cu elocventa oratoric’, gi e gata si apere inspiratia Bibliei cu toati ardoarea si transpiratia. Dar acelasi om citeva respiratii mai tirziu iti vorbeste cu un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte: Acestea nu sint pentru timpurile de azi.“ lar bietul as- cultitor, cu o credinta sincera gi calda, trebuie s& inghitd apa rece ca ghiata a necredin{ei predicatorului. Adevarul ¢ ci biserica poate si-L impiedice in lucrare pe Sfintul jui Israel, si in vremea de azi si-a facut din aceas- taoadevarata arta, Daca ar exista gradatii in starea de mort avreunui mort, atunci cea mai moarta mortaciune cred ca ¢ cineva care vorbeste despre Duhul Sfint fara ca si aiba un- gerea Duhului Sfint. fn rugaciuni ne permitem aroganta de neiertat s& ‘strig&m ca Duhul sd vind asupra noastra cu harul Sau, dar si nu ne deranjeze cu darurile Sale! Aceasta ¢ vremea unui Duh Sfint acceptat cu restrictii gi conditii, chiar in cercurile cele mai fundamentaliste. Avem nevoie gio spunem deschis, cA vrem sa se implineasc& textul de la Joe! 2. Strigim chiar: ,Toarn’ Duhul Tau peste orice faptura!* Dar addugim o restrictie: Dar nu lisa ca fiicele noastre si prooroceasca si nici fii nostri sa vada vedenii!* »O, Dumnezeul meu! Dac’ in necredinta noastra cul- turalizata si in teologia noastra obscura gi in slabiciunea noastra spirituala am intristat $i inc& mai intristam pe Duhul Sfint, de ce nu ne versi din gura Ta? Daca nu poti si te folosesti de noi si nu poti lucra prin noi, atunci, Te rugim, Dumnezeule, fa ceva fara noi! Treci pe ling’ noi si alege- un popor din cei care acum nu te cunosc! Mintuie-i, sfinteste-i si imputerniceste-i prin Duhul Sfint pentru o misiune a minunilor! Trimite-i in lume ,,frumogi ca luna, curati ca soarele, si viteji cao armati cu flamuri desfigurate,"ca si trezeasc’ la viata o Biserica bolnava gi s& cutremure din temelii o lume inglodatd tn paicat!“ Ginditi-va la lucrul acesta: Dumnezeu nu maiarece da altceva lumii. A dat pe unicul Sau Fiu pentru pacitogi. A dat Biblia Sa pentru toti oamenii, A dat Duhul Sfint ca si con- vingd lumea de picat si si zideasci Biserica, Dar la ce foloseste un cecdac& nuesemnat? Lace foloseste oadunare, oricit de fandamentala in crez, daca Domnul cel viu lipseste din ca? Avem datoria si impartim drept Cavintul adevarului. Textul: ,.ati, Eu stau la usa si bat“ (Apocalipsa 3:20), n-are nimic de a face cu cei pacatosi si Domnul. Nu! Aicie tabloul tragic al Domnului nostru la usa Bisericii Sale din Laodicea {incercind s4 intre induntrut La fel, in majoritatea orelor de rugiiciune care text e mai des folosit daca nu acesta: ,Acolo unde sint doi sau trei adunati in Numele Meu, sint si Eu in mijlocul lor“? Dar foarte adesea El nu este in mijlocul lor. Ele afara, la usa, Noi ldudam Numele Lui, dar pe El fl inem afara! ‘Cu ostiva de cArti in jurul nostru, cu schite si notite din plin, ne-am imunizat pe noi ingine fata de adevarul mistuitor al Cuvintului imutabil al tui Dumnezeut Nu ma mai mir azi aga de mult la rabdarea pe care 0 are Dumnezeu cu pic&tosii ce rimin ca de piatrd la chemarea Sa. in definitiv, n-am fi gi noi rabdatori cu un om caree $i orb sisurd? Asa sint cei ce zac in pacat, Dar ma mir de ribdarea lui Dumnezeu fay’ de Biserica de azi in starea eideadormire, amortire si egoism! O Biserica pierdutd intr- co lume pierduta, iaté marea problema pe care trebuie s-0 rezolve Dumnezeu ai Oh, siracii de noi, credinciosi orbi, sérintoci si slibinogi, dar ingimfati si laudarogit Sintem goi, si nici nu ne dim seama! Sintem bogati (n-am avut niciodatd atitea instalatii si aparate), dar sintem de fapt straci (niciodatd n- am fost mai fird putere)! N-avem nevoie de nimic (si adevarul e cd n-avem nimicdin ce avea Biserica Apostolic’). Cum poate sta Dumnezeu fn mijlocul nostru cind noi ne facem expozitie din goliciunea mindriei noastra? ‘Oh, avem nevoie de foc sfint! Unde e puterea Duhului Sfint care s4 distrug’ pacatul si si-i atraga pe pacatogi la pocdinta? Azi mi se pare ci sintem mai interesati tn a avea biserici cu aer conditionat decit incdlzite cu rugiciuni. »Dumnezeul nostrue un foc mistuitor!* Dumnezeu gi focul sint de neseparat; la fel sint si oamenii si focul. Fiecare din noi acum strabate o traiectorie de foc: daca esti pacatos, € traiectoria iadului; daca esti credincios, traiectoria judecd{ii din urma a faptelor. $i fiindc’ Biserica a pierdut foculDuhului Sfint, milioane de oameni se indreapt spre focul iadului! Moise a fost chemat prin foc. lie a cerut foc din cer. Elisei a ficut un foc. Mica a proorocit despre foc. Ioan Boteztorul a strigat: ,.El va va boteza cu Duhul Sfint si cu foc." Isus a zis: Am venit s& aduc foc pe pamint.* Daca ne- am feri de botezul cu foc, dup cum ne ferim de botezul cu apa, am avea o Biserica inflcérata, un alt Rusalii, ,Firea veche"s-ar putea sé ocoleasc& botezul cu apa, dar e mistuita de botezul cu foc, cici El ,pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge.“ Pind ce n-au fost curiti prin foc, ucenicii care facusera minuni si care vazusera gloria invierii Domnului, nau fost 1isa{i sd porneasea la stujirea Cruci. Cu ce autoritate slujese unii azi, fie tn yard fie in strainatate, cind nu au experienta din camera de sus“? Nu ducem lips’ de predicatori ai profetiilor, dar n-avem predicatori profetici. Nu avem nevoie de ghicitori spirituali cu pronosticuri senzationale. Avem destui. $i de fapt n- avem nevoie de nicunul, cici avem Biblia gi descoperirea gindirii Domnului nostru in ea. Dar avem nevoie de oameni care s& proclame Evanghelia. Nimeni nu poate pune ‘monopol pe Duhul Sfint, dar Dubul Sfint poate monopoliza pe oameni. Asa oameni sint proorocii: Niciodata asteptati, niciodaté anuntati, niciodata prezentati. Doar sosese. Sint t pecetluiti, sint extraordinati. loan Botezitorul “n-a ficut minuni" - adicd n-a existat nici un puhoi de oameni care s& curga spre el gi si-1 vad cum vindecd. Dar a ridicat nivelul spiritual al unci natiuni intregit Ni se inroseste fata de rusine cind vedem pe unii din evanghelistii nostri, care anunti c& au avut o evanghelizare extraordinara, cu mii de suflete care s-au predat, si apoi, ca si linigteasca pe fundamentalisti, spun c& ,,nimic neobignuit si nimic senzational n-a avut loc.“ Dar poate avea loc un cutremur de pamint gi s nu fie senzational? Sau un uragan si s& nu fie ceva neobignuit? Oare n-a scuturat Anglia lucrarea de trezire a lui Wesley? Biserica Anglicand a trintit usa in fata ,unui om trimis de Dumnezeu si numele lui era Ioan“ - Wesley! Dar acesti ,pitici religiogi“ n-au fost in stare si opreascd torentele trezirii aduse de Duhul Sfint! Acest om binecuvintat, Wesley, a plecat de la Univer- sitatea din Oxford, find un ,egec total (dupa cum era iz- bitoarea lui expresie, desi era dotat cu mintea unui savant, cu focul unui zelot, si limba unui orator), ca si cistige pe altii Ja Domnul. Mai tirziu, a avut loc 24 mai 1738, cind John Wesley la ordi de rugiciune pe strada Aldersgate @ fost nascut din Duhul; apoi a avut loc umplerea lui cu Duhul. Timp de treipezece ani oameni botezati cu foc au scuturat trei imperii. $i Savonarola a scuturat Florenta fn centrul Ialiei pind ce fata acelui ,,cilugér nebun“ a ajuns 0 obsesie de atunci, si 0 groaz& pentru cercurile Fratii mei, in lumina ,scaunuluide judecat’“, mai bine ar fi pentru noi si traim sase luni cu o inima de vutcan, denuntind pacdtogenia din locurile inalte gi de jos, scotind tara de sub puterea Satanci la lumina lui Dumnezeu (aga cum a facut loan Botezatorul) decit s4 murim incarcati de onoruri ecclesiastice si diplome teologice si s& fim de risul iadului si al unora minusculi in cele spirituale. Ridicind glasul impotriva traficantilor de lichior“ sau chemind bles- teme peste politicienii corupti nu coboara foc din cer asupra capetelor noastre. Le putem face pe amindoua fara si ne pierdem capetele sau amvoanele. Proorocii au fost mar- tiriza{i pentru c& au denunjat in termeni directi religia falst, Iar noi, cind vedem religii mincinoase cum ti ingeal& pe unii in timpul vietii sii furd pe altii dupa moarte, sau cind vedem preoti conducind pe oameni la iad sub emblema crucifixului, n-ar trebui si fierbem si noi de indignare? Atunci, probabil, vom avea s ardem si noi tn focul martirilor pe rugurile secolului XX, dar vom fi aprins 0 nous Reformatie. Citigi cu lacrimi rindurile ce urmeaz&: ,Un Protestan- tismslabanog ascult’azi cum urmasii Inchizitiei lauda evan- ghelisti protestant“ Vi i-ati inchipui pe aceiasi oameni ai sutanelor ludind pe un Luther sau un Savonarola? ,O, Doamne, inspiri-ne la predici profetice care si cerceteze gi si mistuie! Trimite-ne o generatie de predicatori-martiri - oameni gata sA poarte poveri, sd se aplece, s& se indoaie gi si se fringt sub coplesirea viziunii unei judecati iminente gi a unetosindesubspectruliaduluinecrujatorsivegnicpentra Predicatorii tsi aduc renume amvoanelor; prooroci inchisorilor. O, dac& ne-ar trimite Dumnezeu prooroci - oameni extraordinari, care pling in hohote si nu cruya, care stropesc natiuni cu furtuna vaiurilor lor - oameni prea fier- ini ca s&-i atingi, prea tari ca sii asculyi, prea drastici ca s4-i cruti. Am obosit cu cei care se imbrac’ in haine moi gi au predici moi, care folosesc rfuri de cuvinte dar o lingurits de ulei sfint. Acestora le pas’ mai mult de concure(a decit de reverent, mai mult de promovare decit de consacrare, Acestia folosesc propaganda in locul propagarii, si tin mai mult la bundstarea membrilor decit la starea sfintenici lor. Oh, comparindu-ne cu Biserica apostolicd sintem atit de sub-apostolici, atft de sub-standard! Grija pentru doctrine adinci* i-a pus pe multi din membrii bisericilor intr-un somn adinc, cici ,slova“ nu e de ajuns. Trebuie aprinsi! Numai slova mpreun& cu Duhul dau viay. O predica in legatura cu o doctrina snatoasd, prezentat’ intr- un limbaj impecabil, cu o interpretare fara nici 0 eroare, poate fi la fel de far gust ca o gura de nisip. Ca sa luptim impotriva riticirilor de la crediny avem nevoie de o Bisericd botezat cu foc. Un rug aprins 1-a atras pe Moise; 0 Biserica aprinsa fi va atrage pe oamenii de azi s4 auda in: focul ei glasul Dumnezeului cel viu! Oh, de-ar fi si mat mistui pentru Dumnezeu! Insa orice mi-ar cere Dumnezets si fac, ras putea face fiiré rugdciune. Oh, fa-ma, Doane, om al rugitciunii? ‘Henry Martyn Iubirea arde ca un foc, $i féclia acestui foc este entuziasmul. Flactira aerul pe care il trdieste orice experiens crestind cu Domrul. Creste odata cu focul. Se asfiiazt cind focul se stinge. Cind mediul e rece, de ghiajd, flactra moare, sugrumatd, giruitd. Adevarata viaja de rugiciune irebuie sA fe infldcdrata E.M. BoundsUnde e pasiunea ctstigiri de suflete? Unde e mila ce tnjeste sd dea ajutor? Unde e dragostea ce iubeste pind la moarte? Unde e focul nestins, arzitor? Unde e rugaciunea care nu se last? Unde e mijlocirea si veghea aleast? Unde e lupia victorioasa? Unde sint Rusaliile? Amy Wilson Carmichael Capitolul_ XI Se cauta: Un prooroc care sa predice predicatorilor! A incerca s4 masori soarele cu liniarul n-ar fi mai greu caincercarea de a-1 masura pe loan Botezitorul dupa stand- ardele noastre moderne. La Iordan, multimile curioase {ntrebau: ,Oare ce va fi pruncul acesta?* Lis-a raspuns: ,El va fi mare tnaintea Domnul In zilele de azi am fost risipitori cu intelesul cuvintului: mare,“ c&ci confundam proeminenya cu eminenya. {n zilele acelea Dumnezeu nu cduta nici preot, nici prooroc,ci un om. Dar, erau atunci, ca si azi, o sumedenie de oameni; dar toyi erau prea mici. Dumnezeu cduta un om mare pentru 0 misiune mare. Probabil ca Joan Botezitorul n-ar fi indeplinit nici una din conditiile ca s& devina profet, dar avea calitatile de profet. Imediat inainte de aparitia sa pe scena istoriei ¢ 0 perioada de patru sute de ani de intuneric, fard nici macar 0 singura raz profetica. Patru sute de ani fara nici un singur: Aga vorbeste Domnul! Patru sute de ani de accelerare a descompunerii spirituale. Avind ca ispasire riuri de singe de tauri, avind ca mijlocitori o armata de preoti supra-hraniti, Israel, natiunea favorizata a lui Dumnezeu, era pierduta in ceremonii, sacrificii si circumcizii. Dar ce n-a putut face 0 armati de preoti in patru sute de ani, a facut in gase luni un singur om ,,trimis de Dum- nezeu,“ Ioan Botezatorul, omul modelat de Dumnezeu, plin de Dumnezeu, aprins de Dumnezeu. Impartasesc vederile lui E. M. Bounds ca fi trebuie lui Dumnezeu douazeci de ani ca s& formeze un predicator. Pregatirea lui Joan Botezatorul s-a facut in pustiul ticerii, fn universul de liniste al lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu fi duce acolo pe tofi cei pe care vrea si-i facd mari, De pild, Saul din Tars. Desi pe fariseul acesta mindru, pistrétorul legii, de o inteligenta colosala si de un pedigriu liudat, Hris- tos l-a intimpinat pe drumul Damascului, totusi i-au trebuit trei ani in Arabia ca s& se goleasca de lucrurile vechi gi sd se dezvete de tot ce invaitase, pind cind avea si spund: ,Dum- nezeu mis-a aratat si mie!“ Da, Dumnezeu a fost in stare sa umple intr-o clipita pe cel care a avut ribdare ani de zile si se goleasci. Aliluia! Domnul Isus a spus: , Ducefi-va! Dar tot El a spus: »Réminezil" Incercayi lucrul acesta: Izolati-va de lume pentru o siptiming, cu ptine si ap’ numa, fird nici o carte in afar de Biblie, ira nici un vizitator in afara de Duhul Sfint. Va garantez, frati predicatori, cd omul acela ori se sftirim& pe sine ori va stripunge carapacea si va iesi si schimbe lumea. Despre omul acela, ca si despre Pavel, Se va speria iadul! Joan BotezAtorul a trecut prin scoala aceasta a lui Dumnezeu, scoala ticerii, acolo in pustie, inainte de a se fi aratat inaintea tui Israel. $i cine era mai potrivit si riscoleasci duhul atipit al natiunii amortite decit acest profet ars de soare, botezat cu foc, copt in pustie - un om trimis de Dumnezeu cu fata strilucitoare ca dimineaya judecatii? In ochii tui era lumina lui Dumnezeu, in vocea lui era autoritatea lui Dumnezeu, $i in sufletul siu era vilvataia dorinjelor lui Dumnezeu! Cine, va intreb, ar putea fi mai mare decit Ioan? E adevarat, ,,n-a facut nici o minune* - adicd n-a inviat niciodata pe cineva din morji. Dar a inviat din morti o intreaga natiune! Acest profet incins cu o curea de piele si cu o misiune limitata in timp s-a mistuit gi a stralucit in aga fel incit cei ce i-au auzit limba de jar si predicile inflacarate, cind s-au dus casi n-au maiavut nop{ilinistite pina ce si-au frint sufletele in poctint4, Cu toate acestea, Ioan a avut o teologie curioasa = fara jertfe, ceremonii, fri tlierea imprejur, o hrand curioasé - fara s& gilgiie vinul, fara si umble pe la mese si petreceri; 0 imbracdiminte curioasd - fara filacterii, fara robele fariseice. Cu toate acestea, Ioan a fost mare! Vulturii mari zboara singuri; leii mari ies singuri la prada; sufletete mari umbl& singure - singure cu Dumnezeu. O asa singurdtate € greu de suportat, imposibil de indurat, dacd nu e legata de Dumnezeu. Da, loan a trecut examenul maretiei! A fost mare in trei domenii: mare in credinciosia sa faya de Tata: Sd se pregateasca ani de zile, s& predice scurt citeva luni ‘mare in supunerea sa fata de Duhul: si-a inceput lucrarea i si-a incheiat-o dupa cum ise poruncise; mare in afirmasiile pecare le-a facut despre Fiul: L-a declarat pe Isus, pe care nu- Lvazuse inainte, ,Mielul lui Dumnezeu care ridicd pacatul lumii“ Toana fost,,o voce”. Cei mai multi predicatorisint doar un ecou, c&ci, dack asculti cu bagare de scam’, vei Tecunoaste care ¢ ultima carte pe care au citit-o gi cit de putin au citit Cartea. Ca si atingem masele de oameni avem nevoie de o Voce - un profet trimis de cer care s4 predice predicatorilor! Numai oameni cu inima frint& pot fringe in- ‘mile oamenilor! Fratii mei, azi avem echipament modern dar n-avem mesajul din vechime; avem comotie dar nu creajie; avem migcare dar nu trezire. Sintem dogmatici, dar nu dinamici! Fiecare era a inceput cu focul; fiecare viat4, a celui sfint sau a celui pacitos, se va sfirgi cu focul - focul judecatii