COLECTIA EAT a Vga € SEES d SERIA ,DORINTJE NESTAPANITE* Desi a devenit sotia lui St. John Sutliffe, viconte de Fairfax, ca ur- mare a unui aranjament menit sa salveze mostenirea acestuia, Ete ay SST ese MOS WTOC tae Me ee is eee Lm Te Dar chiar tnaince de a-si incepe viata ca sot si sotie, cei doi sunt posta MB UoTeemtre Meats CTC Meyorststs CAB Estar toc MB eee Melee) Londra. Acuzata ca ar fi furato bijuterie extrem de valoroasa, Sarah se retrage intr-un mic sat pescresc, pentru a-si lua viata de la capat. Ultima oara cand St. John si-a vazut proaspata sotie, aceasta era cuibarica in bratele unui soldat, aratand ravasita — iar colierul cu safire, mostenire de familie, nu mai era la gatul ei. Trei ani mai rar- PAPO CM tac Mtr RS oe etc tae eect etd pels oe choles RO DPN CCM Met eee cB ed Re eee Re Prorant Reb sce te Me (Rue Beer RATS CRS Roc Steet) RS Bes tee ce)- POT SIT on iets Cat Car Uae vist Te ASOT timp ce St. John incearea sa o ademeneasea pentru a 0 face sa fi dezyaluie locul secret in care tine colierul, vicontele constata ca, daca nu are grija, inima lui va fi cea furara... PAS ane ate ttle BER (aise) teen OCR Tole atat de eleganra in historical romance! bea ue ODL E US Susanna Craig a debutat in 2016 cu seria ., Dorinte nestapanite* sia cAstigat imediat aprecierea criticilor de specialitate gi a iubi- Dre Coke ee eT Le Traditie din 1989 "i ISBN 978~606-35-3568-6 eer aa V 0 MMProlog CEO Meyfav. iunie 1793 Sarah Pevensey Sutliffe nu observase niciodaté pana atunci cat ge seit: lumind era impragtiata de niste lum4n4ri intr-o camera t, doud lumandri subtiri, din cear4, erau mai mult decat pentru a ilumina totala ei umilinta. ce biblioteca se umplea de lumina si de oameni, Sarah ioare ¢i imediat facu alte doua regretabile descoperiri. Mai ne . sahara de vin pe care il bause - sau fuseser4 doua pahare? ~ cea xcdeaua sd se miste destul de alarmant, iar apoi, rochia ei de pe s¢ simtea ciudat de largd in zona corsajului. Strangind peste w= —tasea ca de fildes cu o man, igi duse cealalta m4ni la spate, ‘a de care s4 se poatA sprijini. tanul Brice, pe genunchii c4ruia se aflase cocofat atat de doar c4teva momente mai inainte, nu se mai afla la doar un . Acesta se ridicase in prezenta doamnelor. chiza de Estley. Onorabila domnigoara Eliza Harrington, “one - printre care ea nu avea sd mai fie clasata, dacd expre- chipurile care o priveau acum erau vreun indiciu. echi de ochi cercetar& dezordinea rochiei sale si intune- tecii ¢i traser& concluzia inevitabila. Doar mama ei igi , intorcandu-¢i chipul ctre sotul ei. Alaturi de parintii e aflau socrul ei, marchizul de Estley, cu un nor de furtuna 2u-i fruntea. Ochii largi ai lui Lady Estley {4gnir4 inain- la evantaiul pe care il flutura, ca $i cum fusese martora it ingrozitor gi acum incerca s4 se forteze s4 priveascd rze. Alaturi de marchiz&, domnisoara Harrington strangeaSusanna Craig sfegnicul de alama cu o m4nd nemigcat4; lumina jucdug4 a lumanarii dansa peste buclele ei de un rogu-inchis, flacar& contra foc. Privirea speriat& a lui Sarah c4zu in cele din urma asupra chipului nepasator al lui St. John Sutliffe, viconte de Fairfax. Soul ei de doud saptamani. Ochii lui de un albastru-deschis nu tradau nici mdcar o urmé de surpriza. Tocmai i se nazdrise s4 se intrebe ce i-ar fi putut aduce acolo pe toti laolalta, cand c4pitanul Brice rosti: —Lady Fairfax a simtit c4 o ia cu legin. Nu faceam dect sé fi ofer un pic de ajutor, adauga el pe un ton care spunea foarte limpede c4 nu se astepta s4 creada careva o poveste at&t de absurda. Ingrozita de faptul cA fi permisese c&pitanului Brice s dea tonul apararii sale, Sarah inchise ochii, Dar, in loc sa igi linigteasc4 ner- vii, fu asaltata instantaneu de amintirea scenei care o facuse s4 fuga la ad&post. Alcovul cu paravan din frunze aflat in afara sdlii de bal. De- getele lungi gi spdlacite ale Elizei Harrington rdsfirate posesiv peste pieptul sogului ei. Buzele rosii pline arcuite intr-un zambet pd- catos langa urechea lui. Cuvinte soptite pe care Sarah tanjea sd nu le fi auzit. -Tatal tau te-o fi obligat sd te tnsori cu ea, Fairfax. Dar nu te poate obliga sd faci mai mult. ~Nu. Nu va avea niciodatd inima mea. Mana sofului ei urcAnd sd o stréngd pe a Elizei acolo unde aceasta se odihnea. $i stii de ce. Un rds gutural gi sugestiv. ~$tiu. C&pitanul Brice o gsise pe Sarah chinuindu-se innebunita cu ma- nerul usii bibliotecii, degi aceasta se dovedi a fi fost descuiata. Vinul pe care i-] oferise fusese rece si inviorator, un balsam pentru lacri- mile ei fierbinti $i mAnioase. ConsolArile lui goptite fuseser4 chiar gi mai bine-venite. ,Cine ar indrazni s4 o supere pe mireasa la balul ei nuptial?“ murmurase el, tragind-o la pieptul hui lary, ficut cumva s4 para gi mai lat datorit4 uniformei. Sarah se smulse inapoi in prezent gi infrunts privirea seruta- toare a sofului sau. Nu igi facu nici o iluzie (4 indie refiile Ini aveau 8Sdrutul unet hoate~ sale scuze pe ale ei. Cand ochii lor se intalnira cu o neincredere mu- tual4, cAmpul ei vizual se ingusta si toti ceilalti disparura. Pentru o dip&, ramaser§ doar ei doi. Isi intinse mana, c4ut4nd cuvinte prin care s& explice: -Milord, eu... Dar vinul parea sa ii fi impleticit limba de obicei iute. —Lady Fairfax. Atat de rece si de formal. li auzise vreodat& vocea sundnd altfel? -Nu este ceea ce pare, milord, insist4 ea. Jur cA sunt nevinovata. St. John igi mut privirea. Uit&nd starea in care se afla rochia ei, Sarah facu un pas cAtre el. Papucul ei prinse tivul gi fi trase decolteul gi mai jos. ~Nevinovata? Ochii lui Lord Estley - albagtri ca de gheata, ca ai fi- ului s4u gi in stare s4 inghete cu o singur4 privire fiinta asupra careia se afinteau - t4snira catre fustele ei mototolite gi corsajul desfacut. Nue tocmai cuvantul pe care ]-as fi ales. Sarah simti cum o imbujorare tradatoare ii pateazA obrajii. Exact atunci, domnigoara Harrington sopti ceva la urechea mar- chizei de Estley. Ochii acelei doarnne se mirirA si mai tare, si aceasta scoase un fipAt ugor gi ascutit. ~Safirele mele! Sarah igi trecu mAna peste g&t, asteptAndu-se s4 se loveasca de gulerul greu si demodat de pietre nestemate pe care socrul ei i-] pu- sese la gat mai devreme, in seara aceea, dovada pentru orbitoarea adunare de titluri in fata c4reia era pe cale si anunte cA aceasta flica de negustor era acum una de-a lor. -Daruit stramosului meu de ins&si regina Elisabeta, spusese cu mandrie Lord Estley, atragandu-i atentia asupra unui portret al unui barbat imbrAcat in jiletca gi ciorapi, reprezentat cu un picior pe un glob si tinand in mand o cutie din care se revarsau pietre nestemate albastre. Doar o lady din familia Sutliffe poart& aceste bijuterii. V&rfurile de gheat& ale degetelor lui Sarah nu intalnird dec&t o intindere de piele de gaina. ~Acele safire se afl4 in familia mea de opt generafii. Unde sunt? OricAt se stradui, nu tsi putu aminti c4nd simtise ultima oar nestematele. -Eu n-nu..., se balbai, scuturand din cap.~- Susanna Craig -Colierul acela nu este un lucru pe care cineva il poate pur si simplu pierde, ca pe o... o batista, ori un ac de par, pentru numele lui Dumnezeu, spuse printre dinti Lord Estley. Oricat de distrasa ai fi. Arunc o privire dispretuitoare spre c4pitanul Brice, care facu abil cAtiva pagi mai departe de ea, unindu-se cu multimea acuzato- rilor ei. -M&i si fiel Daca stau s4 mi gandesc, nu le purta cAnd am gasit-o eu - tremura cum nu se poate, da. Spunea cd trebuia sd fugi.... Sarah tresari. Purta colierul cand intrase in biblioteca? Amintirile ei erau ciudat de neclare. fsi aminti gAfaitul, sufocarea, faptul cA aproape leginase de nevoia de aer. Capitanul Brice fi desfa- cuse rochia ca s4 0 ajute s4 respire — nu-i aga? Cat de mult contribui- serd pietrele de la gatul ei la senzatia cd era sufocata — dac4 avuseser4 vreo contributie? La momentul respectiv, fusese constient4 doar de greutatea de plumb din pieptul ei. Lady Estley fu prima care d4du glas gAndurilor sale sub forma unei acuzatii. ~Au dispArut? Vai de mine, trebuie sd fie trei sute de oameni in casa aceasta asta-sear4, strigd ea, deschizAnd evantaiul si vorbind din spatele lui cdtre Eliza Harrington. Ar fi putut strecura colierul acela oricui. Lumina lum4n4rii palpai c4nd evantaiul lui Lady Estley starni aerul, imprumutand expresiei domnigoarei Harrington un aspect amenintator. Sarah se intoarse implorand c&tre parintii ei, dar socul coborase obloane peste ochii tat4lui ei. Mama ei privea fix ctre podea. Nu era nimeni care s4 o cread4 nevinovata? Cu siguranta c4 St. John nu credea cd ea fi fusese infidel4. Cu si- guranta ca sotul ei nu credea cd ea era o hoafd. {si muta privirea citre el tocmai la timp pentru a vedea p&rul lui blond-inchis disparand pe usa. Sarah privi cerul reflectat in oglinda masujei ei dle toaleta lu- min4ndu-se treptat, dar inexorabil, de la o intunec tine cue nu era chiar neagra cdtre un cenugiu ce nu aducea tocniit a tail, Nedo- «din nou, rind s4 ingaduie amintirilor noptii trecute s4 0 «+Sérutul unei hoate refuzase s& inchida ochii, degi acegtia ardeau de oboseala gi de la- crimi nevarsate, ¢i isi simtea capul ca gi cum acesta era gata sa fi ples- neasc4. Infelegea acum de ce singurul vin pe care i se permisese sa il guste la cina fusese diluat cu apa — spre deosebire de vinul pe care il bause seara trecut cu atata nesabuinta. Dumnezeule, ce proast4 fusese! O proast4 sA cread& cd acea c4- sAtorie pe care tatal ei o aranjase ar putea s4 devind ceva mai mult dec&t o intelegere de afaceri. O proast& s4 creadA cA, in virtutea creg- terii, a educatiei, a cAsAtoriei sale — gi a titlului care venise odatd cu aceasta din urmd -, avea s4 isi poatd g&si locul in lumea Sutliffe, in casa lor, in familia lor. O proasta pentru cd se indragostise de sotul ei. Se intoarse cAtre usa cAnd auzi z&vorul facAnd clic ¢i privi m&nerul migcAndu-se. Nu se deranjase s4 incuie. Oricine ar fi dorit sA vind la ea acum avea o cheie. Lady Estley intra agitata in inc4pere. -Grabeste-te, draga mea! Nu avem mult timp. -Timp? Timp pentru ce? Marchiza, care parea s& fie vegnic in migcare, se opri si o privi pe Sarah cu o privire nedumerita. Lord Estley vine incoace, ca sA te conduc in bibliotec’. Inci- perile comune au fost deja cercetate, iar camerele tale vor fi urma- toarele. Dac& nu se gaseste colierul, intentioneaza s4 trimitd dup politistii din Bow Street. Asgadar, trebuia si se prezinte la scena presupusei infractiuni, pentru ca aceast4 incdpere, care nu era inc4a ei, i aceste lucruri, care nu erau nici ele ale ei, s4 poata fi cercetate de mAini strdine, si toa- te pentru efortul de a descoperi ce? Dovada vinovatiei ei? Dar stiau deja cu tofii c4 era vinovatd - vinovatd de nes&buinga gi de naivitate si pentru cd se cdsAtorise peste conditia ei sociala. Prin comparatie, furtul parea un lucru marunt. -Nu l-am furat, scragni Sarah printre dintii inclestati, impotri- vindu-se dorintei de a-si proclama nevinovatia cu un urlet. Lady Estley igi inclina capul intr-o parte, ca si cum ar fi cugetat asupra problemei. Dar trebuie s4 o fi facut. Toatd lumea zice asta, 11Susanna Craig -$i spune toat4 lumea - sau careva - motivul pentru care ag fi facut aga ceva? Se consider, in general, cA sunt nebund? Ori cd am nevoie de bani? -Vai, drag4, nu! Pand asear4, ai parut foarte cu capul pe umeri, gi toatd lumea gtie cA egti o mogtenitoare grozava, chiar dac4 averea nu este at&t de veche pe cAt ar fi de dorit. Nu, cred c4 parerea gene- rala este ca |-ai dat cuiva care se afla in circumstante mai dificile — unui prieten, poate. Cu un rfset infundat, se gr4bi cAtre garderoba. Ori unui amant. Sarah igi simti din nou chipul luandu-i foc. -Doamni, va asigur... Dar Lady Estley continua ca si cum Sarah nu spusese nimic: ~Recunosc ca sunt destul de surprinsd, zise, scot4nd capul de dupa tocul ugii. Credeam cA cei din clasa mijlocie au obiectii in ceea ce priveste astfel de aranjamente, chiar si pentru femeile c4satorite. $i, serios, se obignuiegte s4 se agtepte cel putin pana cAnd este ndscut mostenitorul. Plesni din limba gi se strecura din nou in garderoba. Dar c4pitanul Brice este chipes. Tare mult imi plac soldatii. Sarah deschise gura ca sA protesteze din nou, dar o inchise la fel de iute, convins4 c4 vorbele ei aveau sA ajungé la urechi surde. —Safirele insa - 0 mostenire de familie nepretuit&... Asta, mA tem, a fost un pic prea mult, suiera marchiza din incAperea alaturata. Lord Estley este cu adevarat furios. -Dac& toat& lumea este sigurd c4 i-am strecurat nestematele c4pitanului Brice, doamna, atunci de ce nu este el obiectul acestei investigatii? Lady Estley reaparu in cadrul ugii $i o privi pe Sarah insinuant. -A fost - la inceput. Ba chiar a fost chemat ofiterul care fi este superior pentru a-l perchezitiona. Dar nu a fost gAsit nimic, si nu Lam putut impiedica s4 plece dupa aceea. Nu am nici o indoiala c4 va disparea, zise ea, inmanAndu-i lui Sarah o pereche de ma- nusi din piele de c4prioara gi o bonet4 cu boruri largi. $i atunci, am inceput s& ma g4ndesc c&, dacd el a putut s4 dispara, tu de ce nu ai putea? -Ss-s& dispar? Lady Estley aproba din cap. 12- Sdrutul unei hoate —_—- ~Ah, banuiesc cd ar trebui s4 existe o oarecare pedeapsd pentru ceea ce ai facut, dar nu pot suporta gandul de a te vedea la Newgate, ori trimisa la Botany Bay, sau orice alta astfel de prostie. Inchisoare? Deportare? Cu siguranfa cA Lady Estley se ingela. Chiar dac& Sarah ar fi fost vinovata de vreo crim, un nobil putea sta intre sofia sa gi lege - dac& alegea si o faca. Iar ea era, la urma urmei, vicontesa de Fairfax, la bine sila rau. »La rau. Cu siguranta la rau" Sarah incercd s4 alunge orice gand tulburator, s4 se concentreze asupra cuvintelor soacrei ei. Dar nimic nu le facea sa fie mai clare. -Nu inteleg. Dacd credeti cA sunt vinovata, de ce mA ajutati s4 evit pedeapsa? Vocea lui Lady Estley cApata o nuant& pe care Sarah nu o mai au- zise la ea. Pentru cd Fairfax este nefericit din cauza aceasta - mezalianta asupra Careia tatal lui a insistat. Sarah stiuse asta, desigur, dar tot o duru s4 aud adevarul rostit cu voce tare. La urma urmei, nici c4s4toria ei nu era tot ceea ce sperase Sa- rah, Un titlu fusese visul parintilor sai pentru ea, nu al ei. Ea visase sd fie dorita pentru mai mult dect doar zestrea sa. Dar, sincer, la ce se asteptase? Nu era o frurnusete - cu siguranfA, nu se apropia deloc de rangul domnisoarei Harrington. Totusi, indraznise s4 viseze la 0 cAsatorie din dragoste. De unde venise o astfel de idee absurda? Dintr-o carte, probabil, pentru ca nu avea nici un model pentru asta in viat& - cu siguran- {4, nu in c4s&toria parintilor ei, care fusese aranjat4 de parintii lor pentru simplul scop de a uni averea burgheza a tatalui ei cu buna cregtere a mamei ei, pentru a da nagtere unor fii care si poata trece cAndva drept gentilomi. Fiii nu se materializaser4 niciodat4, aga cd responsabilitatea ridicarii familiei cdzuse in sarcina unicei lor fiice. Din fericire, nu era niciodata lips4 de nobili s&rdciti. Crez&nd c4 dragostea poate cregte chiar gi in cele mai neagtepta- te circumstante, Sarah isi hranise visul printr-o curtare superficiala, printr-un schimb pompos de jurdminte, printr-o noapte a nuntii cu un barbat nu nemilos, dar in care nu ardea pasiunea pentru noua lui mireasa. Fara sd fie constienta, arunca o privire cAtre usa care separa apartamentul ei de al lui St. John, usa prin care el intrase 13———- Susanna Craig -. ———- in dormitorul ei gi venise cuminte in patul ei in fiecare noapte a cAs- niciei lor. In fiecare noapte, cu exceptia celei de ieri. Si Sarah fusese crescutd s4 igi cunoascd indatoririle in ceea ce pri- vea csnicia ei gi incercase din greu sA fie genul de sofie la care i se spusese cA Lord Fairfax se agtepta. Dar, acum, ea stia c4 el nu avea nici o intentie s4 fie genul de sot la care ea visase, Lady Estley ii urmari privirea. -Nu vei primi nici un ajutor din apartamentul acela, poti s4 fii sigura. —Nu cdutam ajutor, rdspunse cu o bravad pe care nu o sim- tea. Dar s& plec, f4r4 nici o explicatie - vai, ar fi echivalent cu o marturisire. -Da, draga, fu de acord Lady Estley. Toat4 lumea va presupune ca ai fugit cu bijuteriile - $i cu amantul tau. Cred cd asta va face po- sibil ca soful meu s4 aranjeze o anulare a casdtoriei sau un divort ori ceva de genul acesta. Fairfax va fi liber. Imaginea lui in imbr&tigarea Elizei Harrington se trezi in amin- tirea ei. Liber? Se parea cA, in toate felurile esentiale, el igi imagina cA era deja. —Nu esti mireasa pe care eu ag fi ales-o pentru el. Dar te plac, Sarah, Aga c4 te voi ajuta spunand o minciund micutA gi imi voi alina constiinta stiind c4 el este fericit, iar tu nu vei putrezi inchisa in vreo temnifA ori atarnata in gtreangul vreunei spanzur&tori. Sarah tresari. Se putea cu adevarat ca astfel de lucruri s4 se petreac&? Chiar gi ei? $tia c& hofii erau uneori ucigi. Iar parerea gene- ral era cd ea era o hoati... In clipa aceea ins, nu se putea gAndi la o pedeapsi mai mare dec&t aceea de a ramAne acolo, —Unde ag putea merge? §oapta fi iesi de pe buze fara voie. —Cunosc locul perfect. In Devonshire. Norocul face ca domnigoa- ra Harrington s& imi fi amintit chiar aseard... yEliza." Desigur. Dac& ea nu le mai statea in cale, St. John gi Bliza puteau tradi fericiti pana la adanci batrAneti de pe urma bani- lor pe care tatal si bunicul lui Sarah munciser4 toata viata pentru a-i cAstiga. -Parintii mei? o intrerupse Sarah. 14—_—— Sdrutuf unet hoate —_——- -Mama ta nu se simtea bine. Tatal tau a dus-o acasa, S-a oferit s& revina si sd pund lucrurile la punct, a spus el, dar Estley a insistat cA nue nevoie. Trebuie s4 intelegi, Sarah, dacd doregti ajutorul meu pentru a pleca, trebuie s4 tai orice legaturd cu ei, cu toti cei pe care fi cunogti. Pentru totdeauna. Sarah simti cum o lacrimé fierbinte fi lunecd pe obraz. Parintii ei o credeau, ¢i ei, vinovata? Se gandi la ochii coborati ai mamei sale gi la umerii ldsati ai tatalui ei. Chiar dac& nu o credeau vinovata, in lumea lui Lord Estley nu puteau face nimic pentru a 0 ajuta. ~Aga va fi cel mai bine, insist Lady Estley. Daca ai fi putut vedea chipul mamei tale... Ma tem cA scandalul o va distruge. In felul aces- ta, parintii t4i vor putea merge inapoi in Bristol gi vor putea incepe s& lase in urma lor acest episod nefericit. Parintii ei, soful ei... Desi Sarah nu fusese niciodata cineva care fugea de problemele sale, era dificil s4 nu tragi concluzia ca ar fi fost mai bine pentru toat& lumea dacé ea avea sd dispard, pur $i simplu. Poate cd avea sa fie cel mai bine chiar gi pentru ea. Putea trai pentru ea insdsi. SA aleagd ea insdgi. Sa viseze un alt vis. fn regula, gopti Sarah. Voi pleca. Degi Lady Estley nu puse nici o intrebare, fu evident faptul c& rAspunsul lui Sarah fi era pe plac. ~Foarte bine, draga mea. MA voi asigura ca vei avea ce iti trebuie. Vino pe aici. In timp ce aruncd o ultima privire prin inc4pere, Sarah vazu ceva pe mAsuta ei de toaleta. Aproape impotriva vointei sale, tsi agez& palma inmdnugatd peste micul obiect, tsi inchise degetele impreju- rul lui gi igi urma soacra in jos pe scara servitorilor, c4tre partea din Spate a casei. Lady Estley avusese incredere in puterea ei de convingere. In graj- duri, astepta o trasurd cu patru cai inchiriatd, iar micul ei cufar era deja urcat - Sarah refuz& s& ghiceasc& de c&t timp fusese pregitit. Urca in trasura fara ajutor gi o simti pornind aproape inainte ca ea sd se ageze. Era limpede cA vizitiul avea ordine clare. Pentru intaia oar&, isi permise sd priveascd la ceea ce tinea in mana ei. In lumina slaba a diminetii timpurii, cutiuta de piele sedea intunecata in palma ei. Lady Estley i-o arAtase chiar ziua trecuta, 15- Susanna Craig inainte ca preg&tirile pentru bal si o cheme in alta parte. Fara indo- ial, in scurt timp avea s& observe lipsa portretului. Atunci, ce o apucase pe Sarah sé il ia? Cu degetul mare, deschise incuietoarea, si chipul lui St. John apa- ru inaintea ei: un nas acvilin, ochi de culoare deschis& si un par de culoarea grului copt. Era, f4r4 indoial, un chip frumos. Tanar. Aro- gant. Aproape un strain pentru ea. y totugi, cand il privi, stomacul ei se rasuci in mod curios. Inchise brusc cutiufa, igi sprijini capul de perne gi se abandon& nevoii de a-si inchide ochii.Capitolul 1 SEED Trei ani mai tarziu -Dar de ce ai plecat, Fairfax? Inc4 nu pot pricepe! »Pentru cd imi era teama." Dumnezeu stia ci era adevarul, degi era un barbat caruia nu fi placea s4 admit cd simtea teama — cAruia nu ii plicea s4 admit cA simtea ceva. In orice caz, nu era un raspuns care s& o satisfacd pe mama lui vitregi, care fi adresase versiuni ale aceleiasi intrebari de o duzina de ori de cAnd se intorsese, ~ Pentru ca duelul este ilegal, spuse in schimb St. John, nu pentru intaia oara. Ea fluturd nerabdatoare din manda. -Eh, mare branza. Mereu se aude despre dueluri care au loc. Elaruncd o privire pe fereastra salonagului mamei sale vitrege ca- tre cerul palid de septembrie gi cAtre strada londoneza aproape goald de dedesubt. ~A mai fost gi mica problemd a faptului ci am crezut cd am ucis un barbat. Iar moartea unui ofiter militar nu este un lucru lipsit de importanta. -Dar nu a murit, protestd ea. -Trei martori mi-au jurat c4 Brice avea s& piar4 in cAteva zile, spuse el. Nu puteam dec&t s& dau crezare informatiei prezentate in fata mea la momentul respectiv. Casa aceasta fusese invadat& de baietii Bow Street, iar eu aveam pe miini sAngele unui barbat. Am simtit cd e mai bine sd plec pentru o vreme. Paruse o dovada de curaj s4 cheme la duel un barbat mai experi- mentat $i mai indemAnatic. Era ceea ce f&ceau sotii dezonorati. Dar, atunci c4nd fl infruntase pe Brice pe un cAmp cetos, in lumina incer- t& de dinaintea zorilor, lui St. John fi tremurase sabia in mana. —Nu te credeam genul gelos, Fairfax.Susanna Craig St. John cultivase at&ta vreme o atitudine de indiferenta studiata fata de lume, incat uitase cd ceva putea exista inca sub ea. Dar nu pu- tea nega adevarul zeflemelei lui Brice. Un duel nu era actiunea unui barbat indiferent. Aga ca, atunci cand duelul luase sfarsit, plecase, nu de teama de lege ori de Brice, ci de teama de el insusi, de puterea reactiei lui. $i ramsese departe pand c4nd fusese sigur c4 nu simfea nimic pentru sofia lui. Absolut nimic. Nici macar regret in fata descoperirii cA nu ar fi trebuit s plece niciodata. Ei bine, chiar gi aga, clonc4ni mama lui vitreg’, cu siguranta nu imi pot imagina motivul pentru care ai fugit tocmai in Indiile de Vest, dintre toate locurile. -Nu prea aveam de ales. Ganett m-a condus la docuri. In port era o nava postala micufd, cu destinatia Antigua. Destinatia paruse interesant4, exotica. Genul de locuri care ofe- reau exact evadarea pe care el o cduta. Fusese in toate acele moduri. $i in nici unul. ~Am fost... norocos sd obtin un loc, incheie el. —Dar s& stai departe pentru at&t de mult timp...? Clatina din cap si batu divanul cu m4na, in semn de invitatie. Dupa aproape douazeci de ani, purtarea lui cAndva nepl4cut& fat de ea se agezase intr-un fel de politete rece, dar ea parea hotrata, chiar gi acum, sd lase impresia ca intre ei exista o afectiune reala. Fara tragere de inimd, St. John igi parasi locul de la fereastra pentru a se ageza alaturi de ea. Studiindu-i chipul in lumina dup4-amiezii, ea ridicd o mand gi igi trecu degetele peste obrazul lui stang. —Nu imi place s4 vad un gentleman at&t de bronzat, il mustra. Ceea ce o deranja cel mai mult, el o stia, era cicatricea rasucita lasat& de spada lui Bric, alba-argintie pe pielea lui bronzata. -Desi culoarea chipului tau contrasteaz& destul de frumos cu a ochilor. Domnisoara Harrington mi-a spus asta ieri, dupa cin4. St. John acoperi m4na mamei sale vitrege cu a sa gi i-o agez& in poala. ~Este foarte amabila. 18- Sdrutul unet hoate ~ Dorinta ei ca el s& o curteze pe Eliza Harrington era un lucru aproape palpabil. i, trebuia s4 recunoascd, fusese destul de gocat s& afle cA Eliza era inc& neméritat&, dup4 at4tia ani. Dar era ultimul barbat care s& fac ceva in leg&tur& cu asta. Bra frumoasa, da, ins4 era o prietend veche, nimic mai mult. $i apoi, era imposibil sa igi imagineze propriile ganduri indreptandu-se din nou c&tre cAsnicie. Maiales dupa ce... -Nu imi mai poti spune nimic despre moartea lui Sarah? Mama sa vitrega se crispa. ~Sincer, Fairfax. Nu este deloc un subiect de discutie potrivit pen- tru o lady. Totul a fost confuz - Sarah a disparut, tu nu erai de gasit. Lord Ganett a refuzat s4 dezvSluie unde ai plecat. Apoi, comisarul a venit la us gi a anuntat cd a fost scos din Tamisa trupul unei fe- mei. Va trebui s4 discuti cu tatl tau daca doresti detaliile macabre - el a identificat-o. Desi, dupa cinci zile, ti-ai imagina cA este dificil s& fii sigur. tn ciuda protestelor ei, fi spuse povestea cu o anumita inc&ntare. Daca ar fi fost in orag atunci cAnd Sarah se inecase, ar fi fost che- mat sd igi asume sarcina sinistra pe care o indeplinise tatal lui. Acum, dupa at&ta timp, el nu igi mai putea aminti chipul ei. Isi amintea de un par castaniu ciufulit, ochi cenusii gi un nas in vant. Dar, oric&t incerca, amalgamul de trasAturi nu dorea s4 formeze un intreg. Poate cA aga era mai bine. Vazuse cu ochii lui ce puteau face trupului uman caldura gi apa. Desi nu avea nici cea mai mic4 intentie de a-l angaja intr-o conversatie nici despre problema mortii sotiei lui gi nici despre felul in care aceasta se petrecuse, cAnd igi imagina scena cu care fusese confruntat tatal sdu, se cutremur4. -Nu te gandi la asta. Mama lui vitrega fi mangaie consolatoare mana. -Ceea ce conteaza este c4 acum esti liber — liber sa iti daruiesti inima oricui doresti. Inima? Dintre toti oamenii, mama lui vitrega ar fi trebuit s& stie c& el nu avea nici o inimd de daruit. lubirea era pentru cei slabi si nes&buiti. Invatase asta cu mult timp in urmd. Chiar daca ar fi fost inclinat c4tre asemenea slabiciu- ne gi nesdbuinta, ce treaba avea inima lui cu insurdtoarea? Cum igi putea ing&dui s& se indr4gosteasc4 de sotia pe care tatal lui aproape 19_———- Susanna Craig ~- c4i-o bagase pe gat? Sarah Pevensey fusese mult prea blajina, incon- testabil de simpla gi complet lipsita de pasiune. In cele doua saptamAni ale cAstoriei lor, fusese uneori tentat sA creada cA poate o judecase gresit. $i, in cele din urma, ea dovedise c& el avusese dreptate. Femeii pe care credea c4 o cunostea fi lipsea curajul de a face ceea ce facuse sofia lui. Brice vazuse ceva in ea, stiu- se despre ea ceva ce el, sotul ei, trecuse cu vederea. La momentul respectiv, dezvaluirea adevaratei ei firi fusese ciudat de eliberatoare, Purtarea ei din noaptea balului nuptial confir- mase atat alegerea proast a tatAlui lui, cat si propria lui convingere ca dragostea era un risc pe care nu avea sens sa si-I asume. Oferise scuza perfecta pentru ca St. John sa se find la distant de sofia sa. Acum, Sarah era moartA, iar el, aga cum spusese mama lui vitreg4, era liber. Liber s& fac& orice dorea. Sari in picioare gi incepu s& se plimbe de colo-colo. De ce nu se simtea liber? ~Ah, fir-ar! Mama lui vitreg4 scotocea prin pupitrul ei. Esti dra- gut s& imi aduci nigte hartie? fi voi trimite un bilet Elizei gi o voi invita la ceai. Parea c&, in absenfa lui, intre cele doud femei se crease o legatur4 neobignuit4. Cum Eliza venea, se prea, in fiecare zi la ceai, se indoia foarte tare cd aceasta avea nevoie de o invitatie. Dar traversa incape- rea cu pagi mari, mergand spre masa de scris a mamei sale vitrege, chiar gi doar pentru a pune o oarecare distanfa intre ei. —Sertarul din mijloc, strig4 ea in urma lui. Corespondenta de dimineata era impristiat& pe masa de scris. Un teanc de facturifi atrase privirea: rochii de bal pentruiarna, zorzoane feminine, o canapea noua pentru un salon in care nimeni nu statea vreodatd. Nimic din toate acestea nu era surprinzator. Intotdeauna, banii curseser& ca apa printre degetele mamei lui vitrege. Ceea ce il rodea acum era faptul ca gtia in ce fel era folosita zestrea lui Sarah. Intrucit se cAsdtorise doar ca si asigure mogia familiei, St. John daduse de bundvoie banii pentru acel scop. Gregeala fusese s& ce- deze tatdlui sau managementul acelor bani, in absenfa sa. Se cutre- mur& gandindv-se la ce ar fi putut face cu 30 000 de lire un barbat priceput la afaceri - cineva cu siguranya diferit de tatal lui, care fi ingaduise sotiei sale sa risipeasca o avere $i apoi igi anuntase fiul 20~———- Sarutul unet hoate~———. i mogtenitorul cd era de datoria lui s4 se insoare cu fiica unui negus- tor pentru a-gi salva familia de la datorii. Mana ise stranse in jurul m4nerului sculptat al delicatului scaun aflat in fata mesei de scris p&na cAnd auzi ceva trosnind. Timpul pe- trecut sub soarele din Caraibe ar fi trebuit s ard o parte din mania pe care o simtea fat& de tatal sau, dar era limpede c& focul inca tros- nea in colfurile mai intunecate ale sufletului sau. Fairfax, drag4, astept. -Vin, mama, zise el, adresAndu-i-se printre dintii inclestati - desi, ca s& fim cinstiti, ea nu fusese niciodata cea care insistase s4 ise spund astfel. Oare tatal lui regreta mAcar unele dintre alegerile pe care le facuse? Pipai m4nerul in forma de lacrimé gi trase ugor, dar sertarul se deschise cel mult un centimetru. Trase mai tare, dar nu reugi sa il deschida. Zgaltai sertarul dintr-o parte in alta, sperand s4 migte ceea ce il impiedica s& se deschida. Dupa trei incerc&ri, 0 fagie micd de hArtie mototolit& lunecd spre podea in spatele masutei. Ingenunche pentru a o ridica, apoi deschise sertarul, care acum alunec ugor, gi scoase cAteva coli de scris sd i le duc& mamei sale vitrege. -Uitasem complet c& sertarul acela se blocheaza. Ai descoperit care era problema? intreb4 ea, intinz4nd mana dupa hartia pe care el o adusese. ~Doar asta, raspunse el, netezind marginea sfasiata a bucatii de hartie cu degetul mare ¢i cel aratator. Nota Miezul verii. 500 lire - S. Caligrafia mamei sale vitrege facea ca mesajul misterios sa fie si mai greu de descifrat. Cinci sute de lire era o sum4 enormé pentru a fi cheltuita de o lady, fie chiar gi una ca ea, iar referinta la trimestru f&cea s& para cd era o cheltuial& recurenta. Chirie? Dar pentru ce? Ori pentru cine? St. John citi biletul de inc4 doud ori inainte de ai-linmana mamei sale vitrege. ~Inregistrarea unei plati, ag zice. Cine, sau ce, este 5“? Inrogindu-se, ea impaturi hartia gi o vari in pupitru. ~Nimeni de care ar trebui sa iti pese acum, dragule. 21Susanna Craig -. S. ,S?" -Nu..! Degi el nu igi terminase gandul cu voce tare, ea igi feri privirea gi isi mugcd buza. El incerc s4 se conving4 c4 numele lui Sarah fi venise in minte pentru c& vorbiser& despre ea. Dar expresia vinovata de pe chipul mamei sale vitrege spunea o alt& poveste. Ce zisese ea despre trupul pe care tatal lui il identificase? ,E greu sa fii sigur.“ St. John o crezuse intotdeauna pe mama lui vitregé teribil de in- capabila si spuna minciuni ¢i s4 pastreze secrete. Pand acum. Apucand-o de umeri, 0 ridicd de pe canapea, congtient de faptul c& degetele lui muscau din carnea ei, dar incapabil s& se abtind. Pupi- trul se prabusi pe podea si, in tAcerea ingrozitoare care urmé, el putu auzi scurgerea continua a cernelii pe covor. ~Dumnezeule. Unde se afla ea? Sarah psi in cadrul usii casei parohiale si vazu ca aversele inter- mitente ale dup4-amiezii se transformasera intr-o burnit4 constan- t&, stropind frunzele de toamnd indraznet colorate. -Sunteti sigura c& nu dori¢i s4 imprumutati o umbrel4, doamna Fairfax? intreba sotia parohului, venind langa ea. -Nu este nevoie, doamna Norris, raspunse r4z4nd Sarah, legand gnururile bonetei sale. Casele de pe drum sunt prea aproape una de alta pentru a ingddui vreunui strop de ploaie sa treaca. F&cu cu ména $i porni pe c4rarea ce ducea de la vechea bisericd normanda ¢i Haverty Court la casa parohiala gi de la casa parohiala la ulita de cAsute din lut amestecat cu nuiele care era Haverhythe. Din doi pagi, fu in capatul strazii, privind pe cdrarea ingust gi gerpuit& ce ducea cAtre mare. igi croi cu grija drum peste caldaramul alunecos din cauza ploii gi se opri in pragul unei porti aflate la jum&tatea strazii abrupte, astep- tAnd trecerea unei rafale de ploaie gi arunca o privire cAtre golful care se intindea dedesubt. Oare Lady Estley stiuse, atunci cand alesese locul acesta, cA Sarah avea sa se trezeasca in fiecare dimineafa in fata unei privelisti asupra canalului Bristol? Tristefea pe care Sarah o simtise prima oara la ve- derea privelistii fusese in cele din urma inlocuit de ceva asemanator 22—_———. Sérutuf unet hoate~ alinarii: alinarea data de faptul c& gtia c& aceleagi valuri clipoceau pe docurile unde se aflau magaziile tatalui ei, cd aceeagi briza igi croia drum pe str&zile din Bristol si agita draperiile din salonagul mamei sale. Sarah fu scoasa din reveria ei dulce-amaruie de senzatia c4 cevai se freca de glezne. Arunc& o privire in jos si vazu o pisica portocalie tarcatd, cu gosete albe la fiecare labutd, care privea in sus, nerabda- toare. Sarah se aplecd s4 o mang§ie. ~ Bund seara, Meg! Pisica mieund o salutare, apoi porni de-a lungul strazii, incovo- indu-gi coada ca un semn de intrebare gi legin4ndu-si burta dintr-o parte in alta. ~Ai vazut ceva dulce ce iti face cu ochiul, doamna F.? Brutarul veni la uga prAvaliei sale, capul fiindu-i plin de praf alb acolo unde isi trecuse mana murdard de fAind peste sc4farlia cheala. -Vai, domnule Beals, nu ar trebui. $i aga am intarziat la ceai, iar doamna Potts imi va lua capul. Cu toate astea, Sarah aruncd o privire pofticioasa cdtre produsele de patiserie expuse in vitrina pravaliei. ~Credeti, poate, c& o prajitur’ cu coacdze ar domoli-o? Chipul domnului Beals fu luminat de un zAmbet larg ce aparu sub mustata stufoasa, iar el intra inapoi in pravalie ca s4 ia un pachet gata pregatit. Alfi cAtiva pasi o adusera pe Sarah la capatul aleii. Igi plecd ugor capul sub o arcada joasa si urcA sarind treptele catre usa bucatariei de la Primrose Cottage. —Aga, clonc4ni doamna Potts, ridicand boneta uda leoarc& de pe capul lui Sarah. Cum a fost lectia? ~A, a fost bine. Susan Kittery are toat semnele de inzestrare muzicala pe care o fata in varsta de opt ani care prefer s4 joace cri- chet cu fratii sai le arata de obicei, iar doamna Norris este o sfanta pentru c& ne ing&duie s& folosim pianul ei, raspunse Sarah, agezind prAjitura pe mas4 gi intorc4ndu-se sa igi incalzeasc4 mAinile la foc. ade gi coase ca gi cum nu ar fi un chin s4 ne auda. O suspectez cd igi infunda urechile cu ceara inainte s4 ajungem. Doamna Potts ingenunche pentru a scutura umezeala de pe poa- lele rochiei lui Sarah. 23~—_——— Susanna Craig ~. —Vad ca afi intAlnit-o pe Isteafa Meg, zise, culegind un smoc de bland portocalie de pe fustele negre ale lui Sarah. ~Ah, da. Dac pisoii aceia nu vin curand, ea nu va mai fi in stare s se miste din cauza burtii. -Domnul Beals i-a promis unul Clarissei, stiti. Doamna Potts paru sd dezaprobe. Sarah z&mbi. -Da. Banuiesc cd el a crezut cd ea avea sd uite. Asta aratd cAt de putine stie dumnealui. Doamna Potts chicoti gi isi relud agitatia in jurul rochiei lui Sarah. ~Nu ¢tiu de ce nu ldsati balt purtarea acestor haine pentru vadu- ve, doamnd. Au trecut mai mult de trei ani, si pe negru se vede orice murdarie mai tare ca pe orice. -O garderoba noud ar fi o cheltuiala cu totul frivola, sublinie Sarah. ~Atunci, ce ziceti despre cufSrul ala de lucruri care putrezegte sus? Sarah igi scutura fustele, indep&rtandu-le din degetele doamnei Potts, gi se prefacu a nu o fi auzit. —Negrul mi se potrivegte. $tiu din cele mai sigure surse. ~Chiar asa? De unde? —Dupi sclipirea din ochii domnului Beals de fiecare data cand cale in pravalia sa, o necAji Sarah, rupand un colt din pr&jitura cu coacdze si bag4ndu-l in gura. Doamna Potts clatina din cap. -V& cer scuze, doamnd, dar cred ca vede cei doi banuti pe care i-i dati, pana la rochie. —Oricum ar fi, doamné Potts, va vinde acele prajituri pentru ceai divine la t&rgul de s’ptamana viitoare si, cu generozitate, a fost de acord s& doneze toate cAstigurile fundatiei Ajutor pentru Pescari. —-Hmn, fu singurul raspuns al doamnei Potts, care se intoarse si ridice ibricul ce fierbea, dar Sarah stia cd femeia era greu de impresi- onat. Vai, Doamnef Ibricul c4zu cu zgomot inapoi pe plitd. Am uitat! A venit s4 va vad& un domn, doamna. Sarah igi netezi absent parul umed de pe frunte. —Un domn? Avea o carte de vizit4? Sau gi-a spus numele? -Nu, doamné, Fiind nascut& in Haverhythe, Martha Potts nu avea experienta cu strdinii. Era evident faptul cA nu se gandise 24Sdrutul unet hoate sa il intrebe cum se numea, dar era la fel de deranjant faptul cd el nu ji spusese. Este in salon, continua doamna Potts. Sarah zAmbi in sinea ei la insistenta doamnei Potts de a categorisi atat de grandios simpla sufragerie a micii cAsute, dar curiozitatea fi redirectiona iute gandurile. Singurii strAini care veniser4 la Primrose Cottage fuseser4 cei care aveau nevoie de ajutor de vreun fel. Posi- bilitatile financiare, desi modeste, le depageau totugi pe ale multora din s&tucul pesc4resc. Dar, daca doamna Potts il descria ca pe un gentilom, probabil cd acesta nu era un vagabond care cerea pomana ori un muncitor ambulant care cduta de lucru. -Voi vedea ce doreste, zise ea. Din trei pagi, ajunse la coridorul ingust care trecea pe sub scara. Se opri in pragul sufrageriei pentru a-si cerceta vizitatorul. Strdinul st&tea in picioare privind pe fereastrA cAtre mare, cu spa- tele intors la ea. Era inalt si bine imbrdcat, haina de cAlarie bleu- marin gi pantalonii stramti din piele de bivol imbratis4ndu-i umerii largi gi, respectiv, picioarele cu mugchi bine definiti. In jurul talpilor cizmelor sale se stranseser4 baltoace, iar mantaua ii atarna — aproa- pe ca si cum ar fi fost st4panul acelui loc - pe un scaun din apro- piere. Doamna Potts fusese, intr-adevar, neglijenta cu indatoririle unei amfitrioane. Sarah pasi inainte. Desi pagii ii fuseser4 foarte ugori, era evident c4 sunetul atrasese atentia barbatului. Cand isi intoarse capul, lumi- na slabi atinse trec4tor un luciu de aur. Privirea i se impdienjeni cAnd sAngele fi tAgni de la cap pAna la inima care bubuia. Domnul chipes gi cu par blond se inclina teapan. -Doamna. -Milord, sopti Sarah. Facu automat o plecdciune, desi o clipa de cugetare ar fi impiedi- cat gestul. Simtindu-si genunchii indoindu-se, se temu foarte tare c4 avea s4 se prdbuseascA pe podea. Nu dorea sa arate o astfel de slabiciune barbatului care se afla in fata ei. St. John Sutliffe, viconte de Fairfax. Sotul ei.Capitolul 2 CEEEPD St. John nu avea nici cea mai mic4 intentie de a ingadui emofiei s& influenteze felul in care avea s4 abordeze situafia aceasta, dar nu putea s4 nege cu totul junghiul mic de placere pe care il simti va- 24nd c&t de umild o facuserd trei ani la cap3tul lumii pe sofia sa cu inimA prefacuta. R&mase nemiscat in timp ce ea se chinuia sd se ridice fara ajutor. P4rea mai batrand4. Desigur, gi era. 21? Nu, 22. Barbia ei cap4tase o anume fermitate. $i oare nenorocita ei de rochie neagra conferea acea culoare ochilor ei ori pur si simplu el nu fi stiuse capabili de asemenea indArjire. -Ce cauti aici? sopti ea cu inversunare, ca gi cum s-ar fi temut s4 fie auzita, St. John fu sigur c4 gocul vederii lui era autentic. Calatorise sin- gur gi cu toata viteza posibil4, pentru ca nimeni s4 nu o poata preve- ni de apropierea lui ori s4 ii dea timp s4 scape. ~Te-ag intreba acelasi lucru, dar cred c4 am auzit destul din poveste ca sd stiu care va fi raspunsul tau. Barbia lui Sarah se ridicd sfidator. ~Da? Sice anume... Usa se deschise, intrerupand-o. O femeie trecut& bine de var- sta mijlocie, imbrdcatd cu o rochie rezistenta gi purt&nd o bonet4 simplA, intra aducAnd o tava cu ceai. -MA gandeam sf las asta gi si merg p4nd la doamna Thomas, doamni. ~Multumesc, doamné Potts, raspunse Sarah. El se minuna de viteza cu care Sarah igi putea asuma cel putin aparenta calmului. Femeia puse tava pe o masuf4 joas4 din fata fe- restrei si iesi, inchiz4nd uga in urma ei. Sarah se refugie in spatele mAasutei de ceai, agez4ndu-se pe unul din cele doud scaune ponosite, dar confortabile care o flancau. Cu migc4ri domoale, incepu s& aran- jeze cegtile si farfuriutele.~~ Strutul unei hoate -Ceai, milord? ~,Milord"? repetd el, amintindu-si fard s4 vrea de nota de dispe- rare pe care o simtise in glasul ei ultima oar4 cAnd ea i se adresase astfel. O sotie poate folosi numele de botez al sotului s4u atunci cand sunt singuri, Sarah. Ea tresari, dar el nu se putea hazarda s4 spund dacé la auzul numelui ei pe buzele lui ori la duritatea vocii lui cand il rostise. -O sofie poate, da, ins4 nu sunt sigur ce fel de relatie am cu dum- neata acum, milord. St, John facu un pas lung catre m&suta de ceai. -Ce fel de relatie? Nu esti sofia mea? - Am inteles de la Lady Estley c4 tatal dumitale urma s4 aranjeze ca nunta noastrd sd fie desfacut4 - anulata. ~Anulata? Lovi masa cu o m&ni, facAnd cestile s4 zornaie pe farfurioarele lor. Pe cealalt4 o agez4 pe spatarul scaunului ej, iar el se aplecd inspre ea, apropiindu-se destul c4t si vad4 cum miinile ei fi tremurau in poala, Ea nu igi ridica privirea. -Degi luna noastr4 de miere a fost scurta, te asigur c4 nu exista temei pentru o anulare, Lady Fairfax, Vorbele lui soptite igi gasira tinta, dislocand unele amintiri inti- me care trecurd prin ea cu un fior. Repulsie? Teama? Privi cum im- bujorarea se rasp&ndi peste obraji gi cobori spre gat, vazu cum sanii ei se ridicara $i cobor4r4 in timp ce inspira adanc pentru a se linisti. Apoi, spre marea lui uimire, ea se intoarse sa il infrunte, ochii ei fiind Ja doar cAtiva centimetri de ai lui. -Un divorf, atunci. Dar, te rog, nu imi spune astfel. ~Ai dat la o parte titlul meu? ~Am alungat totul - totul, insistA ea, vocea frangandu-i-se din cauza intensitatii. Nimeni din Haverhythe nu a auzit pe cineva adre- s&ndu-mi-se astfel, si ag prefera s4 ramAna aga. -Inteleg. Se ridica, fiindcd avusese intentia si o facd pe ea sd se simtd in- confortabil la apropierea lui, dar, in schimb, fusese el tulburat de apropierea ei. —Dar un divort ar fi cerut dovada infidelitatii tale, s& gtii, remarca el, trantindu-se pe scaunul de pe cealalta parte. 27Susanna Craig - Ar fi fost nevoie si de o hotarare a parlamentului ¢i, prin urma- re, de ajutorul tatalui lui, pe care probabil nu I-ar fi avut $i pe care, oricum, nici nu i] dorea. Divorturile erau chestiuni urate, publice si costisitoare, exact genul de scandal pe care tatal lui dorea sa il evite. Pe de alta parte ins, tatal lui il bagase in incurc4tura aceasta... Sarah igi relud studiul cestilor de ceai. -Ai avut toate dovezile care existau, zise ea incet. El se asteptase ca ea s& isi proclame inocenfa. Ce replica ar fi pu- tut da raspunsului ei? O privi turnand cu o mand deloc stabild si apoi luand clestii pentru a lasa s& cada in ceagca lui trei bucati de zahar, de parca igi amintea c4 lui fi placea ceaiul dulce. -In orice caz, disparitia ta a parut s4 faca inutil un astfel de pas, observa el in timp ce ea fi inmAnd farfurioara. ard indoiald c4 inscenarea mortii facuse parte din planul lui Sa- rah incd de la inceput, cel mai bine pentru a fugi cu nestematele. Dar ea nu rogi cAnd i se aminti de duplicitatea ei. In schimb, pali gi aruncd o privire taioasa catre golf. —Disparitia... mea? Da, cred c4 da. Un moment mai tArziu, se re- intoarse cAtre mas& gi apucd un cufit. Paine si unt? intreb, la fel de calmé ca gi cum ar fi discutat despre vreme. Ori - mana fi zAbovi deasupra t4vii - prdjitura cu coacdze? -Nu, multumesc, zise el, impotrivindu-se zAmbetului sarcastic ce ise ivise pe buze. ~Te amuza ceva? El lua o inghititurd din ceaiul fierbinte, incercdnd sa alunge rase- tul incomod care i se ridica din piept. ~Mérturisesc c4 gsesc aceastA scend domestica incAnt4toa- re un pic in dezacord cu situatia noastra, spuse aratand cu capul spre cutit. Dar Sarah pru s4 nu gaseasc4 nimic amuzant in asta. Se opri din tierea prajiturii gi puse cutitul deoparte. ~Pot s4 intreb din nou motivul pentru care ai venit? $i de ce acum? Numai Lady Estley putea s4 ti spuna unde eram, gi mi-ar placea foarte tare si aud povestea care te-a adus aici dupa toti acesti ani. -Foarte bine, spuse el, asezAndu-si ceagca gi farfurioara pe ma- suf si aplecandu-se c4tre ea. Mi-a spus c4 ai venit la ea in noaptea de dupa bal si i-ai marturisit cd erai indragostit4 de cApitanul Brice. 28~—— Sérutul unet hoate ——— Ai recunoscut cd aveai safirele Sutliffe, dar ai refuzat s4 dezvalui unde se aflau dac4 nu te ajuta sd dispari. La cAteva zile dupa ce ai fugit, din Tamisa a fost scos un trup care a fost identificat, destul de convena- bil, ca fiind al tau. Moarte prin inecare. Nici o alta intrebare. In timp ce vorbea, ii privi chipul, inclinarea delicat4 a barbiei; pri- virea ei era din nou fixat& dincolo de fereastra, undeva in dep4rtare, catre mare. ~$i, desi mama a facut exact cum ai cerut, ai pstrat colierul si Lai folosit pentru a stoarce bani de la ea, bani de pe urma c4rora ai trait de atunci. Un ceas ticdi zgomotos in linistea agternut4. Putea s4 auda salu- tarile strigate din cAsutele aflate in apropiere in timp ce pescarii se intorceau acas. Sub toate acestea, huruia oftatul continuu al valuri- lor care se loveau de farm. ~Inteleg, spuse ea in cele din urma. —Nu negi? insista el. Lumina scadea, si nici o lampa nu fusese aprinsa. Cand se intoar- se cu fata catre el, expresia ei era impenetrabila. - Ar avea vreo important dac& as face-o, milord? Incepu s& adu- ne lucrurile pentru ceai gi s& le ageze cu grijé pe tava. Dar tot nu mi-ai spus de ce ai asteptat mai mult de trei ani ca s4 mA cauti. El cugeta dac4 s4 fi spund unde fusese gi ce facuse de ultima oar& cAnd il vazuse ea, dar considera cA nu era treaba ei. -Un accident fericit, s-ar putea spune. Cu doar doua zile in urma, am gasit o tnregistrare a ultimei plati facute de mama catre tine. A ezitat s4 imi spun ce insemna, dar am convins-o c4 pastrarea se- cretului nu putea aduce nimic bun. -{nteleg. CAnd ea se ridicd, se ridica si el, din reflex. Ca gi cum mAinile ei nu erau foarte ferme, cestile de pe tava de ceai zAnganird in farfurioare- Je lor, iar ea se opri pentru a se aduna inainte de a iesi din incapere. Fara sa facd vreo migcare pentru a o ajuta, St. John ascult& pagii ei in timp ce ea travers4 coridorul ¢i intra in buc&tarie. Auzi zgomot de vase trntite, si intr-o clipa ea reveni cu o lamp, alungand intuneri- cul in colurile incaperii. ~Incdperea aceasta este arareori folosit&, zise ea, ca pentru a ex- plica lipsa confortului. Travers4 pentru a ageza lampa pe gemineu, 29~ Susanna Craig————— unde o oglinda p&tata fi dubla lumina. De obicei, ne petrecem serile in bucatarie, pentru a economisi un foc. Se ageza pe scaunul pe care il p4rdsise, aranjandu-gi fustele in ju- rul ei cu migcari precise ale mainilor. El aproape cA se astepta sd o vada apucAndu-se de cusut. Dar atitudinea ei distinsd era, aproape sigur, prefacuta. Cum ar fi putut fi altfel? -Gi ce intentionezi s4 faci acum? intreb ea, cu glas la fel de calm gi de prevazator ca actiunile ei. -Acum? Pai, intentionez s& te duc inapoi in Londra, desigur, si s4 rezolvam problema aceasta o data pentru totdeauna. Ea surase enigmatic. ~Ah, nu cred. Nu aleg sd plec. —Crezi c4 agtept alegerea ta, doamna? intrebé el, facand un pas cAtre ea i blestemAnd in sinea sa in timp ce facu asta. Cum de isi putea permite s4 fie buimacit de o femeie care nu in- semna nimic pentru el? -Cred c4 vei afla ca, daca incerci s§ ma iei din Haverhythe fara consimf4mAntul meu, am aici prieteni care se vor... ageza in calea ta, sA spunem, ~Pot incerca s4 0 fac&, riposta St. John, mai indurerat de amenin- farea ei tacutd decat dorea si admitd, regret&nd dintr-odat& decizia de a pleca in grab4, singur, catre Devonshire. Vazuse destui pescari din zona cat sA stie ci era o nebunie sa fi puna la incercare. Dup§ nici jumatate de or, statea nerabdator in picioare langa c&minul gol, rece si umed, avand gAnduri de a-si cira sofia vinovatd legata de maini si de picioare. Daca acea fantezie intunecat& avea sé ii fie refuzati deocamdat4, avea sa fie nevoit s4 inventeze un alt mod de a obtine ceea ce dorea. ~Foarte bine, atunci, incepu el din nou, mergind catre ea. Voi sta aici. Exista o cale mai bund pentru a descoperi tot ce ea ascundea - inclusiv unde se afla un anume colier? Pentru cA safirele Sutliffe erau cheia. DacA recupera afurisitul acela de colier pe care tatal lui il iubea atAta, nu ar fi avut nevoie s4 cear4 ajutorul acestuia pentru a-si asigura divortul de Sarah. Ar fi avut mijloacele prin care sa il determine pe tatal lui s4 i-l ofere. 30Sdrutul unet hoate Ea inghiti in sec. -SA stai aici? Reactia ei - parti egale de vind si teama - ii spuse tot ce el avea nevoie sa stie. ~Aici. In aceast& cas4, insist el, cu voce moale. Esti sotia mea, Sarah. Un alt zAmbet mic, —Sotul meu este mort. Fu o loviturd taioas4 gi iute - aga cum, fara indoialA, gi inten- fionase ea. ~Mort? -Da. Aga cum iti va spune oricine din Haverhythe, sunt viduv4, zise ea, netezindu-si cu o m&na fustele intunecate. Soful meu, un t4nar ofiter in regimentul colonelului Grayson, a murit in straina- tate. Mahnirea mi-a rapit sindtatea, asa cd am venit la mare ca s4 ma recuperez, -Un siretlic istet. Ea aprobé din cap, ca si cum complimentul era unul sincer. -M-am aflat intr-o trasurd timp de dou zile si o noapte, venind de la Londra. Asta mi-a dat timp suficient de gandire. El fsi aminti de sAptamAnile chinuitoare de pe mare, de anii petrecuti in strdindtate. Cum ar putea ea s& stie ce insemna timp de gandire? —Orice ai alege sd crezi, duc o viafA linistita aici, insist4 ea. Si una respectabila. Nu s-ar cuveni niciodat4 ca vAduva Fairfax s4 ingaduie unui barbat strain s4 trdiascd sub acelagi... acoperis. »Vaduva Fairfax." Pu exagerat de bucuros si descopere cA ea pastrase vie o mica parte din el — si exagerat de frustrat din cauza bucuriei sale. -Nu sunt un strain, doamné, Sunt soful tau. -Casa este mic4, continud ea, cdutand acum scuze, iar doamna Potts a avut destule necazuri. M-ar durea sa fi cauzez altele. -M-ai arunca in stradi ca s4 nu iti superi servitoarea? -Doamna Potts nu este servitoarea mea, replicd ea taios. -Menajera ta, atunci. -Este prietena mea. lar aceasta, spuse ea cu o fluturare ugoara a miinii, este casa ei. St. John tresari gi privi din nou incdperea aproape goala. 31—_——- Susanna Craig —$idomnul Potts? -A murit pe mare cu multi ani in urmA, zise Sarah, M-a luat la ea cand nu aveam unde s4 merg, Nu mi-a aratat dec4t bundtate, buna- tate pe care nu cred s4 o pot r4splati vreodata. ~O poveste foarte emotionanta. St. John aruncd o privire cAtre apa, dar nu vazu decat pe ei doi si masa de ceai goal reflectata in sticla intunecata. ~Dupé ce plec4m, poate cA iti vei putea ocupa timpul gi 0 vei agterne pe hartie. Astfel, te-ai putea intretine destul de bine. Dar insinuarea nu paru si o inspaim4nte. In ochii ei se aprinse acel spirit nefamiliar. -Nu am nici o intentie sd plec din Haverhythe. -Nici eu, doamnd Fairfax. Cel putin, nu fara s4 obtin lucrul pen- tru care am venit. Ea se ridicd si travers incAperea pnd la balansoarul pe care se afla mantaua lui. -Ce anume, milord? ~Satisfactie. -Atunci, ma tem cd esti condamnat la dezamagire. Merse pand in prag, tinand inca in m4nd pélaria lui, $i ramase acolo, parand s4 astepte. ~Dar esti bine-venit si iti croiegti drum in sus, pana la carciuma lui Mackey, c&t timp astepti. ~La Mackey. Trecuse pe lng ea pe drum. Semnul cu un peste? ~The Blue Herring, da. Au camere, degi nu pot si comentez asu- pra calitatii lor. Aruncd o privire c4tre cizmele lui stropite de noroi. Ai venit cAlare? ~CAnd postalionul nu a putut s4 mA duc4 mai departe. ~Si calul tau? ~-Priponit in capatul strazii. Nu ii placu s4 admita ca statuse indelung privind de-a lungul uli- fei abrupte, nesigur cum era mai bine s4 o parcurgi, chiar si pe jos. -La Mackey vei gsi grajduri in spate, spuse ea. In cea mai mare parte, pentru magari, dar s-ar putea gasi loc si pentru un cal. Magari? Se simti ca si cum ar fi picat intr-o lume straina gi se chinuia sé igi tind un picior sprijinit pe o suprafafA necunoscuta. Nu fi placu senzatia. 32Sérutul unei hoate -Nu cumva sa te gandesti sa incerci sa pleci, ii ordona el, imbra- cAndu-si, fara tragere de inima, mantaua. -Unde, Dumnezeu, m-as putea duce? Zgomotul facut de zSvorul usii pAru sd o sperie. Se intoarse cAtre sunetul facut de cineva care intra in cas&. -Presupun cd este doamna Potts, care se intoarce. ~Da. Ise paru c& surprinde o urmé de ezitare in glasul ei, dar aceasta fu inecata de strigatul doamnei Potts. -Tata-ne, doamna. Un vartej de bucle de un castaniu-deschis si sortulet murdar strapunse inc4perea cu un fipat ascutit si se ingropa in fustele lui Sarah. -Mamil Mama!Capitolul 3 CEEEB2 Sarah igi trecu mana peste crestetul fiicei sale. ~Ai fost fetit4 cuminte la doamna Thomas, Clarissa? Dar fata fusese deja distrasa de prezenta strainului gi merse clati- nandu-se pani la el, ca sa il cerceteze. La randul ei, Sarah il privi pe St. John studiind trasAturile copilei, fara indoial4 cdutand un semn oarecare de asem4nare familial - aga cum facuse si ea, mult prea des. Clarissa avea parul castaniu al lui Sarah, desi marea, soarele si o antipatie inflacarata fata de bonete fl fAcuse mai auriu dec&t al mamei sale. Ochii fetei, albastri la nastere, fuseserd cea mai mare sperantd a lui Sarah, pentru c4 nimeni nuar fi negat c4 St. John era tatal Clarissei dac& aceasta ar fi avut ochii lui, deschisi la culoare. {nsa, in cAteva luni, acestia cApAtaser4 o nuant& violet. Minunati, da. Dar nu ochii unui Sutliffe. Ar fi fost dureros sd fi avut acea amintire zilnicd, sA vada reflexia lui pe chipul copilului ei, dar ar fi putut indura, aga cum indurase att de multe lucruri, doar pentru a avea acea mica siguranta. Desigur, nu ar fi dovedit cu totul fidelitatea lui Sarah, dar cel putin ar fi putut asigura un oarecare viitor fetei - chiar daci, se temea Sarah, unul departe de mama ei. Acum ins&, simti o bucurie ciudata c4 paternitatea Clarissei nu putea fi atat de ugor identificata. Astfel, copila era a ei si doar a ei - pentru totdeauna. —Cine e ata, mama? Sarah deschise gura, desi nici un rAspuns nu iesi, gi privi gocata cum St. John se las4 pe un genunchi ca s4 igi priveascd fica in ochi. ~ Clarissa, aga este? intinse mana, iar Clarissa igi agez4 degetele dolofane in palma lui. -Mi se spune... Facu o pauza, cdut4nd, evident, un nume fals potrivit si ajung4nd, spre uimirea lui Sarah, la numele lui de botez. Mise spune St. John.- Sdrutuf unei hoate Nu Fairfax? Probabil se temuse cA asta I-ar fi dat de gol. Chiar gi un copil atat de mic precum Clarissa ar fi recunoscut Fairfax ca find numele mamei sale gi al ei insegi. Era convenabil cA numele lui de botez putea trece drept nume de familie - dar, pe de alta parte, probabil cAndva fusese numele de familie al cuiva, o referire la familia vreunei tinere care igi schimbase identitatea - ori poate chiar mai mult — pentru a deveni o Sutliffe. ~Sijin? se chinui limba de doi ani si jum&tate a Clarissei s& formeze neobigsnuitul nume, un nume at&t de intim, inc&t Sa- rah nu se aventurase niciodatA s4 il rosteascd in afara ceremoniei de casatorie. -Intocmai, Am cunoscut-o pe mama ta acum multi ani. Incéntat s& te cunosc, domnisoara Clarissa. Clarissa arunc& o privire inapoi, cdtre Sarah, si zAmbi, in mod evident satisfacutd de faptul c4 i se adresase ca unei fete mari, nu ca unui bebelugs. Sarah isi aseza mAna liber pe umarul copilei si o trase cu bl4ndete de langa St. John, impotrivindu-se cu fiecare fibr4 a fiintei sale instinctului de a-si apuca flica gi de a fugi cat de iute si de departe putea. El se ridicA gi dadu batos din cap catre Sarah. -Va& voi ura searA bund, doamnd Fairfax. Dar m4 voi intoarce mAine. S-ar prea c4 avem de lamurit inc4 0 micd problemd. Sarah nu ii putu citi expresia cand el aruncd o privire cdtre Clarissa. Doamna Potts, adaugé el, cu un salut din cap in directia acesteia, si fu dincolo de uga inainte ca Sarah s4 apuce sd rosteascd ceva. Ori chiar sA fi dea palaria. ~Aoleu, ciripi Clarissa, tragand de borul negru. Sarah privi in jos, tresarind. -Nu, nu, draga. O ridic& ugor din mana copilei gi o agata intr-un carlig de langa ug&. Apoi, pentru siguranta, trase zAvorul, lucru pe care nu il mai facuse niciodata in casa aceasta. Doamna Potts ridic4 dintr-o spranceana. ~ Este totul in ordine, doamna? ~Perfect, doamna Potts, raspunse Sarah cu un calm pe care nu il simfea gi se gr4bi in bucAtarie. Ia spuneti, ati luat ceaiul? 35~~ Susanna Craig-———— Dac& nu ar fi gtiut deja raspunsul la intrebare, cantitatea de dulceata de coac4ze de pe sortuletul Clarissei ar fi spus intreaga poveste. —Da, desigur. Doamna Thomas nici nu a voit s4 aud4 s4 ne lase s4 plec4m far& s4 ludm ceaiul, raspunse doamna Potts, chiar in momen- tul in care Clarissa ceru lapte. Absenta, Sarah ridicd micul urcior de pe tava de ceai, ii turnd continutul intr-o ceasca gi inmAnd ceagca fiicei sale. ~Iertati-mé cd spun asta, dar nu pareti in apele dumneavoastra. Sunteti sigura cd domnul acela nu...? Sarah scuturA din cap cu putere, arunc4nd o privire catre Clarissa. ~Aga cum a spus dumnealui, ne-am cunoscut pentru o scurt4 pe- rioada de timp, cu ani in urma. Am fost surprinsa sa il revad dupa at4ta timp, nimic mai mult. Doamna Potts paru s& analizeze explicatia aceasta. ~Poa’ cA aveti incd o durere de cap dupé lectia aia de muzic&d gi de-asta ardtati aga palid4. De ce nu ma lasati pe mine s& duc co- pila la culcare? Clarissa batu din degetele lipicioase. —Poveste, canta ea. Poveste despre o pisicd gi un peste! ~Sigur, micuto, fredond doamna Potts, mergAnd s4 ia o c4rpa ca sd gtearga fata copilei. -Ma doare putin capul, doamna Potts. Cred c4 ma voi intin- de, Multumesc. Sarah ingenunche in fafa Clarissei. Da-i mamei un sdrut. Cu lipsa de griji a unui copil, aceasta se aplec4 in fata gi atinse obrazul lui Sarah, cu buzele tuguiate reci si ude de lapte. —Noapte bund. —Noapte bund, scumpo. Mama te iubeste. Dar Clarissa reincepuse deja s4 o cicdleascA pe doamna Potts. Sarah reugi s4. zambeasca. -Noapte buna, doamné Potts. Doamna Potts raspunse cu o inclinare a capului ¢i fi inmana lui Sarah un opait, ca aceasta s4 poat4 merge la culcare. Pe drumul catre scar4, Sarah trecu pe lang palaria lui St. John, care statea agatat4 de perete. Cat de ciudat era s4 vada in cas4 lucru- rile unui barbat! Oare acesta avea s& vind dupa ea de dimineata? 36Sdrutuf unei hoate ~ Avea s& vind dupa copilul lui? Apas4ndu-si incheieturile pumnului pe buze ca sd nu plangé tare, se sili s4 urce treptele cu pas masurat, f4rd sd alerge sau sd tranteasc uga dormitorului s4u ori s4 se arunce pe pat ca gi cum nu avea mai mult control asupra ei dec&t Clarissa. In schimb, ingenunche lang’ capul patului, agez’ opaitul pe podea, alaturi de ea, si deschise cufa- rul, ridic4nd ugor capacul, ca gi cum continutul acestuia era un lucru de temut. Dedesubtul unei gramAjoare de haine impaturite cu grija se afla miniatura. Nu se uitase la acea imagine de mult timp, poate de luni de zile, dar nu fusese intotdeauna at&t de precautd. Pielea era to- cita lang inchizdtoare gi intunecatd de la transpiratia palmelor ei. Cu degete tremurAnde, deschise cutiuta. Chipul baiefesc care o privea confirma c4t de mult se schimbase St, John, Desigur, portretul era vechi - pictat cand St. John nu avea inca 21 de ani -, dar, trei ani mai tArziu, arata foarte mult ca tandrul pe care il luase de barbat. Nici artistul si nici imaginagia ei nu antici- pasera felul in care figura aceea avea s4 se schimbe pentru a deveni chipul barbatului pe care il confruntase ea in seara aceasta. Baiatul care pozase pentru portret nu avusese nevoie s& se bar- biereasc&, era sigur, dar, in seara aceasta, lumina lmpii prinsese umbra unei barbi de doua zile pe obrazul lui St. John. De asemenea, aceasta scosese in evident® o cicatrice lunga gi subtire, care ise intin- dea aproape de la tampla pan la barbie. Se intreba ce anume o cau- zase. Gelozia vreunei amante, poate — ori a sotului acelei amante. Artistul ii d&duse subiectului sSu o paloare potrivita unui aristocrat. In seara aceasta, pielea si parul lui St. John ar&tau ca gi cum ar fi fost bronzate de soare. Plimbari in Hyde Park? O intrece- re de calesti la tara? Acelea fuseser4 preocuparile tanarului frivol pe care il cunoscuse. Erau inca ocupatiile lui? Mai erau gi alte schimbari, pe care miniatura nu le putea arata. Avea o tinut diferit4, iar ea nu credea cA umerii largi de sub haina acestuia fuseser4 pugi acolo de c&tre croitor. Se cutremura din nou, aga cum o facuse in salon, si igi blestema trupul pentru tradare. Cum de putuse simi chiar gi cea mai mica atractie, cea mai mic4 dorin{a, dupd ce trecuse atta vreme gi dupa atatea suferinte? 37~———. Susanna Craig ~ $i totugi, le simtise - caldura trupului lui, respiratia lui pe urechea ei -, asa cum o simtise cu ani in urmé, cAnd se culcase cu ea, cand ea nu stiuse inca daca era placere ori durere. C4nd el ii daruise copilul lor. Sarah tranti capacul miniaturii, incuie cufarul si sufld in lumi- na slaba. Ridicandu-se de pe jos, se pregati de culcare gi se intinse peste cuvertur4, privind fix in intuneric, strangand la piept pictura, amintindu-gi. Numai ochii lui - albastri, patrunzatori si reci - ramasesera neschimbati. Cu putere nascut4 din teamé si furie, aruncd de lang’ ea miniatu- ra si simti ceva asemanator satisfactiei cAnd aceasta lovi uga solid& de stejar de la cap&tul patului. Incuietoarea trebuie s4 se fi desfacut in timpul zborului, pentru c4 auzi micul oval de sticla sfaramAndu-se c4nd se lovi de perete gi rAsundnd cAnd se imprastie pe podea. In linigtea care urma, rimase nemigcaté, luptAndu-se cu lactimile gi intrebandu-se dac4 unul dintre cioburile acelea era destul de ascu- fit cAt sd igi scoatd inima tradatoare. St. John se strecura pe sub un semn care purta desenul unui pes- te in culori tipdtoare cu cuvintele ,Colin Mackey, prop." dedesubt gi intra in carciumé, cu gAndul de a se imbata cum se cuvine. O jumatate de duzina de perechi de ochi il privird trecAnd pragul giapoi se reintoarsera la halbele gi la tovaragii lor. Dupa pielea lor ba- tutd de vreme gi dupa hainele aspre, clientii pareau sé fie in cea mai mare parte pescari, adunati in grupuri in jurul meselor patrate. Unii jucau cArti, in timp ce alii mancau. Un barbat, un tip solid cu un cap chel si o mustaf4 stufoasd, gedea deoparte, citind o un ziar. Carciuma parea respectabila, desi era slab luminaté, iar peretii va- ruiti in alb se ingalbeniser4 cu timpul si de la fumul nenumaratelor pipe de argila. St. John igi croi drum de-a lungul unei podele cioplite at&t de vechi, incAt pe alocuri parea s4 fi devenit una cu pamAantul de dedesubt. fn spatele tejghelei, un barbat cu antebrate vanjoase si par castaniu-roscat neingrijit turna bere in halbe. ~Pot sd va ajut, domnule? intreba acesta, fra sd se intoarca. St. John aruncd o moneda pe tejghea, -O camer pentru noaptea asta gi o halba, dacd se poate. 38Sérutul unet hoate~———— ~Am infeles, raspunse barbatul in timp ce-i ageza in fata o halba de bere cu spuma. —Aveti un baiat care poate sd imi aducd calul din capatul ulitei si s4 1] ducd in grajduri? - Sigur. Colin! urla barbatul. Un baiat de doisprezece ori poate paisprezece ani scoase capul rogcat de dupa uga din spatele tejghelei. ~Mergi si adu calul omului. -Imediat, tatucd, raspunse baiatul gi tasni inapoi de unde venise. St. John nu avea nevoie de confirmarea faptului cA cei doi erau tata gi fiu, dar adresarea baiatului atrase un nou junghi de panic la amintirea fetitei, Clarissa. Poate cA gi ea avea acelagi chip ca al tatalui ei, trs&turile lui? Nu igi putea da seama. Chiar gi atunci cand privise in ochii ei, mintea lui alerga, incerc4nd s4 estimeze varsta copilei - numéarand, adunand, scizand. Aritmetica mentala nu fusese niciodata punctul lui forte. ~Lasa halbele s4 curgi, spuse el, intorcAndu-se cu fata cdtre mi- cul bar. Uriagul cu mustafa igi cobori ziarul si prinse privirea lui St. John. ~-Luati loc, zise, imping4nd un scaun cu varful cizmei. Multumindu-i cu o ridicare a halbei, St. John se indeparta de tej- ghea $i ocupa scaunul oferit. ~Beals, spuse barbatul, intinzand mna. Sunt brutarul de prin partile astea. -IncAntat de cunostint&, raspunse St. John. Ati célatorit mult? Se gAndi la miile de kilometri pe care ii parcursese in ultimele s&ptaméani gi incuviinta din cap. ~Am pardsit Londra alaltaieri. Beals ridicd dintr-o spranceana. -Ce v4 aduce la Haverhythe in aga graba? intreba, chiar in clipa in care Mackey veni la masa jongland cu o halba, o cheie ruginita, un castron de tocand de peste fierbinte gi o bucatd de paine crocanta. ~Intr4 in pretul camerei, zise Mackey, facand semn cu barbia cA- tre mancare in timp ce o ageza pe masa. -Ra&méan recunoscator, raspunse St. John in timp ce musc& din painea proaspata si descoperi c4 era surprinzator de flamand. Este facuta de dumneata? il intreba pe brutar. 39Susanna Craig --- Pieptul lui Beals se umflA de mAndrie. -Da. igi impaturi ziarul gi il puse deoparte, apoi igi scoase cu grija oche- Jarii cu rama de ofel si fi vari in buzunarul de la piept al jachetei. ~Ia loc, Mackey, ti ordona proprietarului. Baietii isi vor goli curnd drojdia, $i atunci vor fi gata s& se indrepte spre case. Mackey aruncé o privire peste umar la cei cAtiva clienti ramagi gi, fara tragere de inimd, trase un scaun catre masa lui Beals, incalec4n- du-l in timp ce igi azvarli cArpa pe masa. ~Ai ceva de spus? -Pai, doar c& domnul Asta a venit tocmai de la Londra, gi s-ar cuveni s4 facem un strdin s4 se simta bine-venit. Mackey igi intoarse privirea curioas4 asupra lui St. John. -Cum se face? Acesta isi cAntari raspunsul cu grija, straduindu-se s4 igi amin- teascd fiecare cuvant pe care il spusese Sarah. Ceea ce ea nu dorea s4 fi spuna cu siguranta putea afla de la localnici. Trebuia doar s4 puna intrebarile corecte. ~Am venit din partea unei familii care caut o tanard care a dis- parut acum cAtiva ani. De curAnd, au aparut informatii noi, care sugereazi ca este posibil s4 fi venit aici, in Haverhythe. Beals si Mackey facura schimb de priviri. -Acum cati ani? ~Ah, doi sau trei, raspunse St. John, prefacdndu-se nesigur. Mackey ridic4 din umeri, dar Beals se 14s pe spate in scaun gi igi incrucis4 bratele peste piept. $i dacd am cunoagte o astfel de femeie, de ce v-am spune? ~ Pai, pentru c& familia ei este foarte ingrijorata. A plecat din ca- uza unei nefericite... neintelegeri, si spunem. Clatina sumbru din cap. Toti cei implicati ar dori s4 vada lucrurile indreptate. ~Cum arta? intreba Mackey, atras de posibilitatea unei poves- tiri triste. St. John facu o pauz4, par4nd s& cugete asupra intreb&rii. - Par castaniu, ochi cenusii. Subtiricda. Destul de inalta pentru o femeie. Brutarul gi carciumarul se privird din nou unul pe celalalt. -Dupa cum sun, ar putea fi doamna Fairfax, spuse Beals in cele din urma. 40—_—— Sdrutul unei hoate -- —Doamna... Fairfax, ati spus? ~Desigur, ar putea fi un... un... Cum fi zice? Un pseudonim, su- gerd Mackey, dandu-i un cot lui Beals. -Ei bine, a stat chiar aici, la Blue Herring, cand a venit pentru prima oar in Haverhythe, nu-i aga, Mackey? Ce iti amintegti? Mackey se sc4rpina in cap, ciufulindu-¢i si mai tare parul rogcat. -Habar n-am. A zis c4 barbatul ei a fost soldat, ucis prin straina- tate. Asta a fost... F&cu o pauz&, buzele misc4ndu-i-se ugor gi el parand s4 numere in gand. St. John aproape cd se agtepta sd il vada desen4nd in aer, ca sicum ar fi schitat o problemé de aritmeticd deosebit de grea. Aflan- du-se el insugi in situatia aceea nu cu mult& vreme in urmA, se simgi ciudat de binevoitor fat de barbat, degi nerabdarea il rodea. -Trebuie sa fi fost acum mai bine de trei ani, decise, in cele din urma, Mackey. Spun asta din cauza copilei. -Un copil? St. John facu ochii mari de uimire doar ugor prefacuta gi ridic4 paharul la buze, privind nerabdator de la unul la cellalt. A, da, adduga Beals. O fetita. Draguta ca o papus4, nu alta. Mackey incuviinta din cap cu seriozitate. —P&cat ca este copil nelegitim. Surprins in timp ce igi golea halba, St. John stropi in jur. -Ei, nu stim asta, il corect4 ugurel Beals. -Nu, admise Mackey. Dar, cand o femeie spune c4 este vAduva gi apoi apare un copil la prea multe luni dupa aceea, este aproape sigur c& tatal nu era sotul ei mort. Mai mult ca sigur, conchise el cu gravi- tate, nu a fost niciodat4 maritata. ~Poate cA soful ei a murit repede, insist Beals, dar ea nu a dorit 5a se gtie. -Sau poate nu este mort deloc. St. John nu gtia de ce spusese asta, dar, odata ce vorbele iesir4, ii fu limpede cum trebuia s4 procedeze. Cu sigurantA c4 barbatii sa- tului nu ar fi stat impotriva unui sot nedreptafit, care venise sa igi ia acasd sofia. Daca igi faurea cu grijA povestea, poate cd aveau sd se dovedeasca aliafii cauzei sale. Atat Beals, cAt $i Mackey intoarsera brusc capul ca sa il priveascd pe St. John. —Vreti s4 spuneti...? 41Susanna Craig ~ -Spun, interveni cu dibacie St. John, cA circumstanfele in care tanara si-a pardsit familia... ~A fugit, adica, ~Circumstantele au fost nu tocmai ideale, incheie el, incuviint& din cap pentru a confirma vorbele lui Mackey. Dacd doamna asta a voastra — Fairfax, parcd? — este femeia pe care o caut si mai ales dac& a dat nagtere unui copil, familia ei merit s4 stie, nu sunteti de acord? Mackey incuviinta din cap plin de entuziasm, ca si cum agtepta urmatoarea scen4 dintr-o melodramé, dar Beals fu mai precaut. —Dar poate ci doamna Fairfax a noastr4 nu este femeia pe care o cdutati. Nu ar trebui sd spunem unui strain povestea ei. Nu v4 cunoagtem motivele, domnule. St. John ezita. Cautau mit? Sau o cu totul alta asigurare? Se ho- tari asupra celei din urmd gi se apleca spre ei, coborndu-gi vocea. ~Am fost insdrcinat de cAtre familia tinerei si indeplinesc o misiune foarte delicata. Daca doamna Fairfax a voastrA nu este femeia pe care o caut, atunci povestea ei nu md intereseaza nicicum. Cu siguranf4 nu o voi povesti mai departe. ~$i familia acestei femei... o va primi, o va lua inapoi? intreb& Beals. -Bunul meu domn, ceva pretios pentru ei a disp4rut, pur gi sim- plu, in urmé cu trei ani, Nici nu va puteti imagina cat sunt de nerab- datori s4 vada inapoiat ceea ce a fost pierdut. St. John fu multumit de raspunsul s4u bine ticluit. Era, la urma urmelor, adevarul. Dar Beals pAru s& fie doar putin mai linistit de raspunsul lui. -Doamna Fairfax gi fiica ei mi-au devenit dragi. Nu ag dori s4 le vad suferind. Era o experient& noua pentru el sd se trezeasc& obiectul suspiciu- nii in ceea ce o privea pe Sarah. Noud gi total dezagreabila. -Unde o pot gasi pe aceast4 doamnd Fairfax? intreba St. John, mai artAgos decAt intentionase. -Locuieste cu Martha Nebuna la Primrose Cottage, mai sus ¢i spre est, aproape de chei, dezvalui Mackey, inainte ca Beals s4 il poa- td reduce la tacere. - Martha Nebuna? ~ Martha Potts. Sotul ei era pescar... 42Sdrutuf unet hoate~ -Mai degraba, contrabandist..., interveni Mackey. ~Care s-a inecat chiar pe chei, incheie Beals, ca si cum nu fusese intrerupt. Ea a v4zut cum s-a petrecut. Asta a facut-o sa igi piard4 mintile pentru o vreme, gi unii oameni de pe-aici — se intoarse cAtre Mackey, cu o privire necrut&toare - consider c4 se cuvine s4 o nu- measc4 Martha Nebuna. ~Inteleg, raspunse St. John, luand cheile camerei sale de pe mas4 gi dand si se ridice. VA multumesc foarte mult pentru informatii. ~-Un moment, v4 rog, domnule, zise incet Beals, agezandu-gi pal- mele late pe mas4. Nu cred ca v-am retinut numele. St. John ezit4 o clipa. Trebuia s4 mearg’ p4nd la capat? Putea? Dar ajunsese p4nd aici ¢i nu cunogtea nici o cale mai bund de a obtine ceea ce dorea. Cu hotdrare, igi drese glasul. -Sunt Fairfax.Capitolul 4 CEEESD Un tipat copilaresc de inc4ntare o trezi pe Sarah dintr-un somn agitat $i igi deschise cu greutate pleoapele, descoperind soarele di- minetii tarzii c4z4nd oblic peste patul ei. Adormise cu putin fnainte de r4sdritul soarelui, trecAnd in revista conversatia ei cu St. John de atAtea ori, inct ecoul vorbelor lor incepuse s4 se amestece cu ragetul monoton gi melancolic al valurilor de dincolo de fereastra ei. Se rugase cu disperare ore lungi gi intunecate pentru ceva care sa alunge imaginea obsedanta ochilor lui care-i sfredelisera pe-ai ei. Dar, cand acel ceva venise, in cele din urmd, descoperise ci nu putea firecunosc&toare, pentru ci mintea ei tradatoare chemase in schimb amintirea ultimei dati cAnd igi vazuse p4rinfii si la aceeagi viziune groaznicd reveni acum. SApt4m4ni - nu, luni - dupa sosirea ei la Haverhythe, Sarah se agatase de speranta c& parinfii ei o cAutau pretutindeni, crezand-o nevinovata; acum, isi didea seama cd 0 astfel de cdutare nu avusese loc, pentru cd acegtia o credeau moarta. Oare 0 jelisera? O jeleau inc&? Ori se spAlaser4 pe mini chiar gi de amintirea fiicei care le trada- se toate sperantele? Se ridica gi se spala alene inainte de a imbrdca aceeagi rochie nea- gra simpla. Apoi, adun cu grija bucatile de sticl4 sparta si puse din nou miniatura zdrobit’ in cufarul ei. In timp ce cobori treptele cdtre bucatarie, 2ari palaria lui St. John atarnata incd de carligul de langa usa. Agadar, nu dormise destul cat sa piarda vizita lui. »La naiba.“ Sarah igi duse mAna la gur4 de uimire, degi nu rostise tare cuvan- tul nepotrivit pentru o lady. Intalnirea aceasta cu St. John o schimba deja, in moduri care nu fi placeau. Cand Clarissa o observa pe mama ei prin uga deschis& a bucati- riei, se chinui s4 se ridice de pe scaunul ei gi alergi catre aceasta cu bratele larg deschise.Séirutul unei hoate ——— ~Pisoi, mama! Pisoi! -Ce este acolo, papus4? intreba Sarah, aplecAndu-se pentru un sarut. -Domnul Beals a venit aici dis-de-dimineat4, explica doamna Potts, arat&nd cu capul c4tre doua paini proaspete de pe masa. Istea- a Meg a fatat azi-noapte. -Mergem si fi vedem, mama? se ruga Clarissa. -Da, drag&, consimti ea imediat. Dar am promis ¢i sA trec pe la doamna Norris, la parohie, in dimineata asta. Esti sigur& cA plim- barea nu te va obosi prea tare? Poti fi linigtita ca un inger pentru mama ta? Clarissa aprobA solemn din cap, in timp ce Sarah 0 ageza la loc pe scaunul ei gi accepta ceagca de cafea pe care doamna Potts o oferea. -Multumesc. Vai de mine, probabil am int4rziat deja. Ce ord este? ~Zece gi jumAtate, raspunse doamna Potts. Tocmai voiam s4 v4 trezesc. Durerea aia de cap trebuie sa va fi venit de hac. -Da. Sarah incuviint4 din cap, sorbind din cafea. Dar este o di- mineat& frumoas4 gi sunt hot&ratA s{ nu o las s4 ma chinuiascd din nou. -Ei bine, incepu doamna Potts, strecurand o privire citre Cla- tissa si fnapoi, sper cA aveti dreptate, dar am unele noutati... ‘Rissa pleaca. Vede pisoi, anun{A copila, lunecAnd din nou din scaunul ei. Cu inima bubuind de groaz&, Sarah ingenunche. ~Intr-o clipa, draga mea. D4 fuguta pnd la etajera de lang& ug’ i adu-ti boneta. Buza de jos a Clarissei se bosumfla, dar, dup4 un moment de gandire, perspectiva plimbarii avu cAstig de cauzé, si merse clatinan- du-se in cAutarea ingrozitorului articol pentru acoperit capul. Ei bine? intreba Sarah de indat& ce copila se depart4 cat s& nu mai poata auzi. -Domnul acela? Sarah o incuraji pe doamna Potts, cu un semn din cap. A mers la Mackey, aga cum i-ati spus. $i baiefii s-au luat cu vorba... Sarah inchise ochii. De ce acuzau barbafii femeile cA barfesc cand ei erau mult mai rai? 45Susanna Craig -Domnul Beals era acolo, stiti? $i, ei bine, a adus mai mult decat paine azi-dimineata. Mi-a spus c& domnul acela a zis cA ati fugit de familia dumneavoastrd si c a venit sd va ia acasd. Spune cd este... soful dumneavoastra. ~Lanaibal Doar cA, de data asta, rosti asta cu voce tare. -Doamni Fairfax! Doamna Potts p4ru surprins4, dar nu gocata. Sotia unui pescar auzise, fara indoiala, altele mai rele. -Imi pare riu, doamna Potts. Se pare cA nu sunt in apele mele in dimineafa asta, pana la urma. -Atunci, este adevarat? Glasul doamnei Potts se redusese pan la o soapta ce nu-i statea in fire. Mintea lui Sarah incepu sA alerge. Le spusese, oare, cine era el? Cine era ea? Ce credea toatd lumea cA facuse ea? Fusese dificil, ca strAin, sd fgi gaseasca locul intr-un satuc unde toat4 lumea ii cunos- tea pe toti ceilalti, dintotdeauna. Oamenii din Haverhythe erau calzi gi loiali. Dar nu fusese ugor sa le castige increderea. OdatA pierdut, ar fi fost pierduta pe veci. -Ce sa fie adevarat? intreba ezitand. ~Este domnul acela soul dumneavoastrA? Sarah strnse din dinti, dar se stradui s4 incuviinteze din cap. Ochii doamnei Potts se marird. ~Gi tatal Clarissei? Exact in clipa aceea, Clarissa intra pe usa, tarand boneta de lega- turi. Doamna Potts arunc’ 0 privire grijulie in directia acesteia. -Va trebui s4 fi spuneti, s4 stiti. —Ce s4 spui, mama? Toate la vremea lor, draguta. Sarah ii arunc4 doamnei Potts o privire graitoare. Deocamdat&, s4 vedem ce este cu pisoii aceia, da? Aminteste-ti ins, nu trebuie sa ii atingi! Tocmai cAnd se apleca s& lege boneta copilei, rasun4 0 bitaie puternica in usa, care se impr&stie prin casa ca focul unui pistol. Cele doud femei srira. AmandouA stiau cine trebuia sA fie. - Mergeti, insist4 doamna Potts, luand boneta din mana lui Sarah gi indemnand-o catre usa din spate. Am eu grija de el. 46Sérutul unet hoate ~ Cand Sarah isi ridicd in brate fica, Clarissa igi sprijini capul gol de gatul mamei sale. Sarah igi ingropa nasul in buclele ciufulite gi inspird adanc. Nu putea — nu avea sd permitd - s& piarda singurul lucru care facu- se ca ultimii trei ani s4 merite s4 traiasca. Odata iegite pe ug’, Sarah lasa copila pe picioarele ei, iar Clarissa {Agni pe trepte in jos si iesi pe alee, oprindu-se la arcada care ducea in ulifa. Prinzand-o din urmd, Sarah vazu o pereche de magari cenusii care trigea o sanie inc4rcata de-a lungul strazii abrupte, ducand o incdrcdturd ce fusese descArcata pe chei gi care era destinat4 vreunei c&sute din Haverhythe, Haverty Court sau poate unui loc mai inde- partat. Degi era o priveliste obignuita, Clarissa batu din palme cu in- cantare gi privi cum mAgirusii igi croiau cu grija drum pe caldaram, uitand, pentru moment, de pisoi. Ploaia din ziua trecut& facuse loc genului aceluia de cer intens albastru, specific toamnei. O boare ugoar’ dadea aerului o racoare aparte, fluturand panglicile bonetei lui Sarah si mangAind cAteva gu- vite de par de sub ea. Era o dimineat{ care ar fi trebuit s4 cheme bri- tanicii de orice fel sA iasA din case, s4 absoarbA ultimele raze de soare inainte ca intunecimea iernii s& se agtearnA. Ins& strada era aproape pustie, in timp ce ele urcau pe drum. Facur& un joc din a ghici ce cra sania gi urmard alene magarugii in susul strAzii, facandu-le cu mana cand ajunsera la usa domnului Beals. Terminandu-si livrarile de dimineata, brutarul voinic tocmai isi deschisese pravlia si m&tura treapta cu forma ciudata care adu- cea la acelagi nivel podeaua pravaliei cu strada. -O dimineata frumoasa si dumneavoastr’, doamna Fairfax! —Meg? strig& Clarissa. Domnul Beals zambi. -Hei, iat-o pe fata mea, zise el, invitandu-le induntru, in timp ce igi lua dintr-un cui gortul prifuit gi si-]lega in talia generoasa. -Isteata Meg este chiar aici, in spate, unde este cald. Dar cred c4 este gata de oaspeti. Clarissa tani pe langa tejghea gi ctre un cogulet din coltul cel mai apropiat de cuptor. Sarah arunc4 o privire prin pravalie si fu li- nigtita s4 vada ca era goal. -Aminteste-ti ce am spus, Clarissa. Nu trebuie s4 pui mana. Ma auzi? 47+ Susanna Craig ~Da, mama, zise ea, arunc4ndu-se pe mAini si pe genunchi, astfel c4 barbia ii ajunse la acelagi nivel cu impletitura care continea sursa incantarii ei. Induntrul unui cog cAptugit cu bucdti de material moale, Isteata Meg era un cerc de bland portocalie, intreaga ei fiint4 parand s4 fie infagurata in jurul celor patru pui pretiogi. Sarah invidie mulfumirea pisicii-mame. $i ghearele acesteia. ~Imediat. Usa de la Primrose Cottage se deschise ct s4 permita palariei in- alte de castor a lui St. John s& treacd, Mana fr corp care tinea borul aproape sigur era a lui Sarah. ~-Doamna Potts? ~Luati-o, insist4 aceasta, scuturand obiectul in cauza, inainte si oarunc in vant. Fara tragere de inima, St. John lua palaria din mana ei gi gi-o puse pe cap. ~Multumesc foarte mult. Doamna Potts incerca s4 impinga usa, pentru a o inchide, dar el igi agezase, cu prudent, varful cizmei in calea ei. ~V& rog, doamni, pot sa intru? ~Doamna Fairfax nu este aici. §tiind ca Sarah nu putuse ajunge departe, St. John nu se dadu batut. ~Nu este nici o problema. Speram s4 am gansa de a vA vorbi. Usa se deschise un pic mai mult. ~Gice treaba ati avea cu mine? Nu va voi spune unde s-a dus, dac4 asta doriti. ~Nu v-as cere niciodatd sd tradati increderea unui prieten, doam- na Potts. Facu o pauz’. Doamna Fairfax este prietena dumitale, nu-i aga? La aceste vorbe, uga se deschise larg. - Cea mai bun. $i nu voi sta cu mainile in s4n privind cum e ra- nit4 de unii ca dumneata. Degi, cu siguran¢4, nu era mai inalta de un metru jumatate, Nebu- na Martha Potts avea o tinuta impozanta in rochia ei din gabardina gri, tinand intr-o man, cu degetele ei noduroase, coada unei maturi, 48Sérutul unei hoate--—— ca pe o arma, St. John nu se indoia de abilitatea ei de a o folosi ca atare. {gi ridicd bratele in semn de capitulare, sperand s& o convinga si cedeze. Dar nu igi muté piciorul, pentru orice eventualitate. ~ Regret profund orice as fi facut ori spus care v-a dat impresia c& ti doresc raul doamnei Fairfax, raspunse el, agez4ndu-si o mand pe piept intr-un gest care, spera el, arAta sinceritatea. $titi cine sunt? Ochii ei intunecati se ingustara si furd aproape pierduti in incre- fiturile chipului ei batut de vreme. -Umblé vorba cA pretindeti 4 sunteti barbatul ei. - $i doamna Fairfax ce spune? Doamna Potts nu raspunse, dar raspunsul era scris pe chipul ei. -V-a spus c4 sunt soful ei. Banuiesc ci v4 intrebati cum am ajuns aici. ~Nu imi pasa cAtusi de putin. Ma intreb, ins, cum a ajuns sofia dumneavoastra aici, singurd. - Mise pare corect. Constrans, le spusese lui Beals gi lui Mackey o poveste simpla, una pe care o putea inflori dupA nevoie. Pe baza reactiilor lor, igi da- duse seama c& avea ingredientele esentiale pentru succes: iubiti ne- ingelesi, distanta insurmontabil4 si comunicatia intrerupta, probabil suficient ct lui Sarah sa fi fie greu sA il contrazica, Cu doamna Potts, poate avea sa isi perfectioneze povestea. -Dar pot intra? Stiu c&t de iute zboar4 barfa intr-un sat din provincie. Cu vorba potrivita spusa la urechea doamnei Potts, suspecta c4 barfa avea s4 umble chiar mai iute. Ea psi inapoi gi fi permise s4 intre, punand deoparte matura gi f&cind semn c&tre salon, acolo unde el gi Sarah discutaser4 seara trecut4. Lumina diminetii nu imbunatati felul in care arata. Era in- grijita si curata, dar izbitor de goalA, fara mAcar un covor peste pode- lele de sc&nduri zgariate. Peretii erau acoperiti de tapet decolorat gi ceea ce in lumina lampii paruser4 fotolii uzate, dar confortabi- le, acum, la lumina zilei, p&reau niste fotolii de-a dreptul jerpelite. Nu stia ce fAcuse r4posatul domn Potts pentru a-gi intrefine familia, legal sau nu, dar era clar cd nu reugise mare lucru. Doamna Potts se asez4 pe fotoliul cel mai apropiat de camin, aga c& St. John se agezA pe celAlalt, pe care tl banui al lui Sarah. [si puse 49Susanna Craig ~- paldria pe masa dintre ei gi, la incurajarea doamnei Potts, incepu s4 vorbeasc4, modulandu-si glasul in aga fel inc&t s& se potriveasca po- vestii sale si abordAnd o expresie serioas4. -Eu si doamna Fairfax ne-am cAsatorit in iunie, acum trei ani, in ciuda impotrivirii familiei mele. Dar credeam c4 dragostea noastra avea s4 ne poati sprijini in fata dezaprobérii lor. Sentimentul atrase un zambet trist din partea femeii. -Asga cum obisnuiesc tinerii s4 facA, admise ea. St. John incuviins4 din cap, recunoscAnd descumpanit: ~La cererea mea, tatal meu mi-a cumparat un titlu de ofiter si, cu doar o lund inainte de nunta noastra, am primit ordinul cA aveam s& fiu repartizat pentru o vreme in Indiile de Vest. Ne-am gandit s4 mergem impreuni... Doamna Potts se incrunta. ~Nu aveati de gand sd imi duceti fata peste mare? -Dup4 cum s-a dovedit, poate ar fi fost mai bine, evit& St. John rAspunsul, observand posesivitatea materni a doamnei Potts si gandindu-se cum sa se foloseasc4 mai bine de ea. Dar mama a fost de aceeasi parere cu dumneata gi nu a vrut si auda de una ca asta. Ainsistat ca avea sa igi facd datoria fata de mireasa mea. Ca gi cum banuia ce avea si urmeze, doamna Potts se aplecd in- spre el si clatind din cap. -Dar nua facut-o, -Intr-adevar, nu. Nu va puteti imagina uimirea gi m4nia mea cAnd am revenit, nu mai devreme de s4ptamAna trecuta, si am des- coperit cA sotia mea disparuse. Cred c4 mama si surorile mele au alungat-o din cas& la scurt& vreme dup ce am ridicat panzele. Inci nu stiu cum de a ajuns aici, dar mama primise o scrisoare de la ea in tofi anii acestia, iar, in ea, doamna Fairfax mentionase Haverhythe. Aga cd mi-am inceput cAutarile aici. —Iar ea a spus tuturor - chiar si mie - cd era vaduva. ~ Este posibil s4 fi crezut cu adevarat asta. DacA mi-a scris, nu am primit nici o scrisoare. Nu pot spune ce s-a intamplat cu cele pe care eu ile-am trimis. -Oamenii nu au crezut intotdeauna c4 spunea adevarul, stiti? Mai ales dupa aparitia domnigoarei Clarissa. $tiafi despre copila? ~ Absolut deloc — pana cand ati adus-o acasd aseara. 30—_—— Sérutuf unei hoate -Tar ea nu gi-a cunoscut niciodata tatal. Doamna Potts cloncani (lezaprobator. Dar, cu toate astea, doamna voastra nu pare prea feri- citd c& v-ati intors. Ca gi cum observatia ei atinsese un punct sensibil, St. John se ridicd si merse cu pagi mari cStre cAmin, cercetandu-i polita rustica in timp ce continua: -Nu m-am asteptat la o primire c4lduroasa, doamné Potts. Dac4 nu m-a crezut mort, trebuie sd fi crezut cea mai mare canalie in viatd pentru c4 am abandonat-o. Am lasat-o cu cei care ar fi trebuit si aibi grijd de ea. Se intoarse cu fata catre batrand. Eu sunt responsabil de suferinta ei. Fu méarturisirea perfecta a vinei sale - atat de perfect, in reali- tate, incAt aproape o crezu gi el insugi. Una fusese sd si-o imagineze pe Sarah duc&nd o viaf& de lux depravat de pe urma furtului ei ori sub protectia amantului ei si cu totul altceva era si o descopere in aceast4 c4sut4 subreda de pe ma- lul miarii, cresc&nd un copil despre care toata lumea credea c& era nelegitim gi depinzand, in mod limpede, de generozitatea si de buna impresie a unor oameni att de sAraci, inc&t nu aveau destul din nici una. Era posibil ca el s4 se fi ingelat in privinta ei? Totusi, inainte ca sentimentele sA fi poat& coplegi judecata s4na- toas&, in mintea lui se trezi o imagine: o camera intunecat, sofia sa in brafele c4pitanului Brice, corsajul ei desfacut, fustele ridicate gi miAinile celuilalt barbat nicdieri la vedere. Nu trebuia s4 uite motivul pentru care venise aici. Sarah sc&pa- se o data de pedeapsa ei, facandu-se nevazuta asemenea sirului de nestemate nepretuite pe care il furase. Aparenta ei s4racie era o pre- fAcdtorie. Dacd el urmarea sd scape din acest necaz, de el depindea s4 o vada cu adevarat saract. ~ MA veti ajuta, doamné Potts? V4 rog, zise el, cu glasul moale si inima impietrita.Capitolul 5 CEEESD ~ Este bucuroasa, nu-i aga? Vocea lui St. John veni din pragul usii aflate in spatele ei, iar Sarah ingheta. Cu o aplecare superficiald a capului sdu blond, acesta se apropie de tejghea gi se l4s4 pe vine alaturi de Clarissa. ~Care este preferatul tau? Clarissa ridicd un deget dolofan c&tre pisoiasi, care nu erau mai mari decat nigte soricei gi se zvarcoleau pe Ang’ Meg. Sarah se gAndi c&4, probabil, Clarissa fi trezise, pentru cA gurile lor erau deschise in mieundturi tdcute si cdutau orbeste laptele mamei lor. ~Ah,.. Sarah se pregati si o mustre pe Clarissa, dar o privire t4ioasa din partea lui St. John o reduse la tacere. ~Ata, spuse Clarissa, aratand cu degetul, dar fara sA ating’ un pisoi cu dungi gri si picioare roz, care intr-o zi aveau sa fie acoperite de gosete albe delicate, ca ale mamei sale. -O alegere grozava, spuse St. John. $i cum I-ai numi? ~ Thomas, raspunse far’ ezitare Clarissa. -Dar daca, in schimb, s-ar dovedi c4 e fata? ~Thomas, repet Clarissa, de parc& banuia c4 St. John era putin cam surd. -Desigur. St. John se ridic& atat de iute, incAt Sarah fu nevoita s4 facA un pas in spate pentru a evita ca el s& fi ating4 sAnii cAnd se ridicd. El mirosea a o colonie pe care ea nu gi-o amintea: mirodenii si citrice - gi caldura unei veri tropicale. -Bund dimineata, doamn Fairfax, spuse el. Sper cA nu deranjez, dar prietenul nostru Beals a insistat sd trec pe aici dis-de-dimineaf4. »Prietenul nostru?" Sarah isi strAnse buzele intr-o linie subtire, intorcAndu-se si mergind cAtre o masut4 langa care se aflau doua scaune, un loc in care clientii brut4riei puteau astepta linistiti sau se puteau bucura de ceva de baut.Sédrutul unet hoate~ —Afi luat micul dejun, domnule Fairfax? intreb’ domnul Beals, frec&ndu-si mainile una de alta. La incuviinjarea neatent& din cap a lui St. John, continua: O ceagcd de ceai, atunci, si disparu in bucAta- rie printr-o ug4 batanta. Sarah nu se l4sa pacalita. -Crede cd vrem s& discutam. -§i nu este asa? intreba St. John in timp ce se agez4 pe scaunul din fata ei, igi scoase manusile gi le vari in palaria sa. -Despre ce anume, domnule Fairfax? -Ah, d&-mi voie s4 caut un subiect de conversatie potrivit. Ciocani cu degetele in mas4. Cum ai ajuns s4 locuiesti in Haver- hythe, poate. —As crede cA deja gtii raspunsul la aceasta chestiune. -Nu. Degi mi s-a dat de inteles c4 Haverhythe este un rai pentru contrabandisti gi hoti. Atunci a fost ideea cApitanului Brice? Maxilarul lui se inclegta in timp ce vorbea gi cicatricea lungi gi subtire iegi in evident, alba pe tenul lui bronzat. -C&pitanul Brice? Scoase la iveald un nume ingropat sub namolul timpului. Decisese de mult c&, foarte probabil, cpitanul Brice o urmArise in bibliotecA méanat de intentia de a fura safirele si, atunci cand fusese confrun- tat, profitase de oportunitatea de a da vina pe ea. Dar prea multe se int4mplaser4 de-a lungul ultimilor trei ani pentru a-si permite s4 22- boveasc4 asupra purtArii lui nepotrivite. Fusese doar un tanar ofiter chipeg care profitase de o fata naiva - departe de a fi prima astfel de poveste ori ultima. Nici mAcar nu igi putea aminti chipul lui. -Nu gtiu nimic despre c4pitanul Brice, mil... &..., domnule Fair- fax, insist ea, oprindu-se la timp. Era aproape sigura cA domnul Beals asculta din bucatarie gi nu- mai Domnul ¢tia ce ar fi fAcut acesta daca ar fi auzit-o adresandu-se sotului ei cu ,milord”. -Trebuie s& 0 intrebi pe mama dumitale de ce ma aflu aici. -Te referi la mama mea vitregd, presupun. Dispretul din vocea lui o surprinse. -Vai. Nu mi-am dat seama... Te-am auzit intotdeauna spunan- du-i ,mama". O incuviinfare scurt4 din cap. 53~——— Susanna Craig - -Dorinta tat&lui meu. Bram incd mic atunci cand a murit mama mea. O curtare simbolica si doua sAptaméni de cAsnicie fi oferisera lui Sarah prea putine ocazii de a observa interactiunea lui St. John cu p&rintii sti, dar infelesese cd ,dorintele" marchizului — gi aici intra gi alegerea miresei fiului s4u — trebuiau ascultate. Tensiunea dintre Lord Estley si fiul sAu nu putea fi trecutA cu vederea, dar Lady Estley vorbise cu gi despre fiul ei — fiul vitreg — cu afectiune deschis4, aproa- pe lingusitoare. Daca St. John raspunsese cu raceala, Sarah crezuse, pur si simplu, c4 aceasta era firea lui. Acum, simfea un fel de simpatie neagteptatd fata de Lady Estley, o tovarasa de suferinta in incercdrile nechibzuite ale lui Lord Estley de a dicta sentimentele fiului sau. Nesiguranfa intipari o incruntare pe fruntea ei. ~- Eu... inteleg. Ei bine, in orice caz, am acceptat destinatia pe care Lady Estley a ales-o. Nu am avut nici o idee despre locul spre care ma indreptam, dar era limpede cA vizitiul stia, pentru c4, in doua zile de calatorie, am oprit doar ca s4 schimbam caii. -$i te agtepti sA cred cA ordinele lui au venit de la mama mea vitrega? Ce mojicie! Ea dispretuiegte provincia. Cum ar ¢ti despre Haverhythe? o lua el in deradere, Sarah ridicd din umeri. Cand o intalnise int4ia oara pe Lady Estley, o i se paruse destul de prostuta, o femeie fara creier, priceputa la prea putine in afard de genul de minciuni sociale care starneau valva in cartierul West End al Londrei. De-a lungul anilor, incercase s4 igi imagineze cum reugise marchiza s4 p4streze secretul implic4rii sale in disparitia lui Sarah. Era limpede ca igi subestimase soacra. Lady Estley fusese prima care insinuase c4 Sarah era o hoat&. Apoi, tesuse iute o poveste amenintatoare, ca s4 o sperie pe nora ei gi s4 o facd sa plece. $i o alta pentru a-si convinge fiul vitreg cd ceea ce vazuse in noaptea balului nuptial fusese doar o frantura din intu- necimea caracterului sotiei sale. In mod clar, Lady Estley era o mincinoas& mult mai buna decAt 0 crezuse Sarah. »te plac, Sarah. Aga cA te voi ajuta, spunand 0 mica minciuna.“ Infidelitate. Furt. Inec. Santaj. Da, de fapt, Lady Estley era o mincinoasa excelent. 5+Sdrutul unet hoate ~ lar Sarah nu putea spune cd fi parea rau de asta. La urma urmei, minciunile lui Lady Estley fAcuserd posibil ca Sarah s4 o pAstreze pe Clarissa doar pentru ea, in toti acei ani. Igi scuturd o scama imaginar& de pe fustele ei negre. -A spus ca domnigoara Harrington a mentionat ceva care i-a dat ideea. ~ Eliza? gopti el, iar stomacul lui Sarah tresalta la descope- rirea faptului cA numele ei pe buzele lui avea incd puterea s4 provoace durere. El isi indepart& privirea, ca gi cum incerca s& igi aminteasc4 o poveste auzita candva demult. ~Lady Harrington era din partea de vest a f4rii, cred. Sarah inchise ochii pentru o clip. ,Dumnezeule!“ Aproape c4 pu- tea auzi cum se invarteau rotitele in capul chel al domnului Beals. ~Presupun c& poate au fost unele vizite pe coasta, unele vacante — exista o familie aici, inteleg? -Sunt multe familii aici, domnule Fairfax. Dar presupun ca te referi la familia de la Haverty Court? ~Da. Adica, presupun ca da. Ce ciudat... Parea foarte neincreza- tor. $i ai stat ascuns& aici in tot timpul acesta? Domnul Beals intra gi, cu o infloritura, agezi pe masa o tava. -Ce drigut, domnule Beals, spuse entuziasmat& Sarah. Nu doriti sa va aldturati noua? -Ei, dacd asta nu le intrece pe toate! Am uitat prajitura cu coa- c&ze, doamn Fairfax - gi este favorita dumitale. Clatina din cap gi fagni inapoi in bucdtarie. Nu dureaz& decAt un minut, striga acesta peste umar. Sarah igi indbugi un oftat. Ce spusese St. John ca s& il cAgtige? Pe de alta parte, sotul ei avusese intotdeauna reputatia de a fi incanta- tor - chiar dac4 nu se straduise niciodata s4 igi reverse farmecul acela asupra ei. -Nu m-am ascuns, insist ea, chiar dac4 o voce micufa din capul ei tipa aprobator. Se retrase in ritualul confortabil de a turna ceaiul, intrebandu-se, chiar gi in timp ce fAcea asta, de cte ori avea s& fie obligata s4 mime- ze aceasta ospitalitate fata de un barbat care nu fi dorea dect raul. Inmanndu-i lui St. John cu un z4mbet forfat ceasca de ceai, intreba: 55————. Susanna Craig -Zahar? $tia foarte bine raspunsul, dar era constient4 de cum trebuie sd fi arAtat cand nu intrebase in seara trecuta, Dar, pe de alt& parte, nu isi amintea daca el gustase din ceaiul pe care i-] turnase. Poate nici nu observase ci ea i-] indulcise exact pe gustul lui. -Da, multumese, spuse el, lund singur clegtele gi l4sAnd s& cad& in ceagca sa trei bucati de zahar. -S-ar putea sa iti fie greu s4 crezi, mil... iubitule, inlocui ea iute, scofand vorba cu forfa printre dintii inclestati. Dar eu am ales s4 ramén, Poate c& a fost sugestia mamei tale vitrege s& plec, dar mi-am dat rapid seama cA era cel mai bine. Mi-am facut o viat& noua aici. Am jurat sd tai legturile mele trecute gi, desi nu a fost usor, mi-am finut cuvantul dat. Buzele lui se rAsucir’ in ceva care nu era tocmai zAmbet. ~CAt de reconfortant este s4 descopar c4 esti in stare sf te tii mAcar de o parte dintre juraminte. -Nu pofi si mé lagi - s4 ne lagi pe toti — in pace? Isi cobori pri- virea la marginea destramata a fetei de masa cu patratele i inspira tremurat. Dacd doresti pe altcineva, sopti ea, mergi la ea, pur $i sim- plu. C&s&toreste-te cu ea. Nu voi crea nici un scandal. Oferta ei disperata atarna in aer intre ei pentru un moment indelungat. ~Altcineva? relua el, in mod limpede gocat de propunere. Pari a uita cd incd suntem c&satoriti, doamna. $4 ma cds&toresc cu o alta acum ar fio infractiune - iar eu, cel putin, nu md voi preta laa incalca legea. Clatina din cap. Nu, nu te pot ,l&sa in pace“. OricAt de mult mi-ag dori s& fie altfel, trebuie s& ram&n cu ochii pe tine. St. John ti prinse incheietura mAinii in degetele lui lungi si bronzate gi o trase aproape destul ct sa ii vorbeasca incet la ureche: $i inc4 ceva: cand voi pleca, nu o voi face cu mana goala. Ea fi urmAri ochij care privira spre Clarissa, care era inca intins& pe podea, cu capul aproape de cosul pisoilor, vrajita. -Nu, sopti Sarah. -Nu? Sprancenele i se ridicara. Nu ar fi trebuit sa fii secret de familia mea nagterea copilei. Esti sotia mea. Prin lege, imi apar- fine, stii? -Nu doar prin lege, sublinie Sarah. Privirea ei asprd, cu ochii mijiti, pdru s4 il pund pe ganduri. Pro- fitand de ocazie, ea se smulse din strAnsoarea lui, eliberAndu-se, 36Sarutul unet hoate o ingfAca pe Clarissa de la locul ei de lang tejghea gi iesi in fugd pe ug& fnainte ca fetita cA poat4 scoate macar un fipat de protest. Beals impinse uga batanta, aduc4nd o prAjitura pe o farfurie. CAnd z&ri locul gol din fata lui St. John, o spranceana stufoasa Agni spre cer. -Doamna Fairfax... 4... gi-a amintit de o intalnire, baigui St. John oscuz’. -Hmm, fu raspunsul sceptic al brutarului. Lasa farfuria pe tejghea gi igi croi drum p4nd la masa, agezAn- du-se pe scaunul gol gi umpland ceagca goal. Gi... cum este vrerea astazi? Perplex, St. John arunc& o privire c4tre cerul f4r4 nori gi apoi, din nou, la chipul lui Beals. -Vremea? -Nu, vrerea, omule - spune-ne dacd doamna Fairfax te vrea din nou sau nu! -A, asta. Beals si Mackey il finusera pana la primele ore ale diminetii, in- dopandu-| cu bere si cerandu-i detalii, pe care le d&duse fara tragere de inima, tem4ndu-se c4, mai t4rziu, ar putea sd se contrazicd singur. Dupa trei nopti in care dormise foarte putin, se simtea, cu sigurant4, prost dispus gi nu avea chef de jocuri de cuvinte. ~Nu ag putea spune. -,Nu ag putea spune“? rase Beals. Exact cum te-ai agtepta de la doamna F:: te tine in suspans. -Credeti? intreb& moale St. John. Dar poate nu sunt un barbat chiar at&t de rabd&tor. Beals il cant&ri cu aceeasi privire suspicioasa cu care fl fintuise cu onoapte in urma. —Poate ca nu. Dar poate ca ar fi cel mai bine s4 fii pregatit s4 fii lsat s& agtepti o vreme, baiete. Nu este genul care sd igi calce promi- siunea, gia facut una fafa de intregul sat. St. John rase in sinea sa de parerea brutarului despre fidelitatea lui Sarah. -O promisiune? De ce fel? 37Susanna Craig ~ -Ea gi doamna Norris, sotia parohului, s-au intalnit si au pus la cale un fel de festival de Sfantul Mihail - unde oamenii sa igi vanda produsele. $i cu mncare i bautur&, desigur, gi un dans. -Un festival? Fu din nou impresionat de contrastul dintre infatigarea modes- tA a lui Sarah si dorintele ei frivole. Dac& tatal lui ar fi gtiut despre cea din urma, spera ca acesta nu s-ar fi l4sat niciodat’ impresio- nat de prima - cu sau far4 zestrea enormA. Cu sigurant4, cea de-a doua c4s&torie a lui il invatase cate ceva despre nebunia de a face din nou un astfel de targ. $i Sfantul Mihail? Mai erau gase zile pana atunci. Nu avea nici cea mai micd intentie s4 piarda o s4ptamanad in Haverhythe. -Da. B&nuiesc c& intr-acolo a plecat. Probabil c4 ea gi doamna Norris au ceva de discutat in dimineata asta. St. John nu avea nici o indoiala in privinta asta. -Domnule Beals, am o intrebare destul de delicati - una pe care regret foarte mult c4 trebuie s& o adresez, spuse el, trec4ndu-si un deget peste marginea farfurioarei sale. Cum a reugit doamna Fairfax sa se intretina in tot acest timp? - Pai, banuiesc c4 avea cAte ceva de la ai tai cAnd a venit, spuse Beals, parand sa se astepte ca informatia sa il linisteasc4 un pic. Dar, ca mai tofi cei de pe aici, se descurca cu foarte putin. Desigur, lectiile ajutd un pic. -Lectii? -La pianul doamnei Norris, explica domnul Beals. S-a oferit s4 o lase pe doamna Fairfax sa il foloseascA pentru a le invata pe unele fete din sat. Canta chiar frumos, tii? Vai, a reugit chiar s4 0 fac& pe domnigoara Susan Kittery s4 scoat& ceva care trece drept muzi- ca... Beals migc4 din cap. Domnigoara Susan este 0 cuceritoare. Fara talent, ins. Doamna F. merita fiecare binut pe care il primeste. fn ciuda incercarii domnului Beals de a-1 linisti, St. John gtia foarte bine cA cei cAtiva gilingi pe care Sarah fi cAgtiga dand lectii de muzic4 nu fi puteau ajunge s se intretina pe ea gi pe copil4, indife- rent de ct de simplu traiau. $i nu avea nevoie ca brutarul sa fi spuna cum compensa diferenta. -Nu stiu ce s-a intamplat intre voi doi cu ani in urmé, dar se pare cA ai cam pornit cu st4ngul, baiete. Beals se opris4 amestece viguros in ceagca lui, lingurita delicata devenind minuscula intre degetele lui 58Sérutul unei hoate cdynoase. $i, chiar dac& nu ceri, iti voi oferi nite sfaturi, spuse el, aplecandu-se catre St. John gi coborandu-si vocea. Dacd urméaresti s& o faci pe doamna EF. sA se intoarca la tine, va trebui s4 o curtezi ca s& 0 cAstigi. ~Sa-mi curtez sofia? -Da. Amintegte-ti de zilele in care o curtai. FA cumva s4 0 bucuri. Dumnezeu stie cA nu a avut de ani de zile parte de bucurie — in afara de micufa. Intr-un fel, sfatul lui Beals parea bun. Daca St. John spera s intre in casa lui Sarah pentru a cauta dovezi far s4 atragd mania a juma- tate dintre locuitorii din Haverhythe, cel mai bine era s4 incerce sa fi intre mai intAi ei in grafii, poate chiar s4 faci si para cd dorea s& se impace. Sederea acolo pani la festival avea s4 fi ofere timp suficient s4 ndscoceascA un plan de atac. St. John se ridic4 de pe scaun gi incuviinta din cap c&tre brutar. ~Voi lua in consideratie. Dar, in sinea lui, gandea inca: ,,S4 o curtez?“ Sa o curteze pe fe- meia care probabil il ingelase gi care furase intre timp o mogtenire de familie de neinlocuit? Isi ageza palaria pe cap gi se pregati s4 intal- neasc& privirea rece o soarelui de la amiaz&. De pe partea cealalta a str&zii, fi atrase privirea stralucirea unor litere aurite pe sticla: La Gaffard »Lucruri deosebite din cele patru colfuri ale lumii“ $i, dintr-odatd, igi dadu seama. Nu credea c& putea face ceva pentru Sarah. Dar poate pentru fetita ei...? Traversa ulita ingusta, tocurile cizmelor sale rasunand pe calda- r4m, fra sd o vada pe Sarah strecurAndu-se pe ascuns printr-o poar- t& aflata undeva mai in susul str&zii. 59Capitolul 6 CEEEBD - Hei, doamné Fairfax! ImbrAcat intr-o rochie de dimineaf& din poplin cu dungi verzi, Fanny Kittery st&tea in uga spiteriei sotului sau, ca un paianjen viu colorat in centrul panzei ei, agteptandu-gi prada negtiutoare. Clarissa apucd strns fustele mamei sale. Sarah se opri, Ar s& se apropie. -Nu pot sta de vorba in dimineata aceasta, doamna Kittery. M4 intAlnesc cu doamna Norris, s4 terminam aranjamentele pentru fes- tival. Nu v-afi uitat promisiunea de a vinde cAteva dintre sapunurile dumneavoastr4 minunate pentru a ne ajuta cauza? ~Agadar, planuiti s4 rdm4neti pan& la sirbatoarea Sfantului Mihail? insist’ doamna Kittery. M-am g4ndit c4, poate, cu neastep- tata reaparitie a domnului Fairfax, veti pleca din Haverhythe. At&t de st&ruitoare fi fusesera amintirile despre trecut gi neli- nistile legate de viitor, incAt Sarah nu se g&ndise pe deplin cum trebuia s& raspunda prezentului. Cum reactiona o femeie care isi credea sotul mort la neagteptata lui reaparitie? Spera din suflet ci gocul era o reacfie acceptabili, pentru c4 nu credea sd fie in stare s se prefac& bucuroasa. Din fericire, doamna Kittery nu ceru nici un raspuns. —B&nuiesc c4 nu se gtie niciodat ce va decide vaduva vesel8, in- cheie aceasta cu un zAmbet larg. Vaduva veseld, Era o sintagma de dispret pe care Sarah nu o mai auzise rostit4 de ani de zile. Cum se putea s4 doar’ mai rau acum decat atunci? -Eu gi sotul meu avem multe de discutat. Intre timp ins8, inten- tionez sa continui ca pana acum. -Veti descoperi ci o femeie miritata nu este chiar atat de libera, doamni Fairfax.~———— Sérutul unei hoate ~ Sublinie cuvantul cdsdtoritd in aga fel incat s4 facd limpede faptul c& se indoia c& o astfel de legaturA exista intre Sarah gi strdinul care tocmai sosise in Haverhythe. Sarah inclind capul, simtind umbra gtreangului cAz4nd pe gatul ei. -Nici o fermeie nu este cu adevarat libera, doamna Kittery. V4 do- resc o dimineata frumoasa! tsi incolacise o mana in jurul umerilor ingusti ai Clarissei, pentru aolua de acolo si pentru a inainta pe strada, cand auzi pagi pe calda- ram, in spatele ei. Intorc4ndu-se, il vazu pe St. John pasind dinadins in unicul magazin general din Haverhythe. Disperat& s scape de o nouA intAlnire, Sarah aproape o impinse pe Clarissa prin prima poar- t& pe care o gAsi deschisa. -Ei bine, i-am spus m&micii c& veti veni, doamnd EF Sigur i-am spus. Emily Dawlish igi lis deoparte cogulegul de lucru i aproape s&ri de pe scaunul ei, aflat langa fereastra, fac4nd ca buclele ei negre stralucitoare s4 salte. Dar mAmica a zis cA nu prea crede si a dat o fuga pand la vaduva Thomas. li va p4rea rau c4 v-a ratat! $i pe dum- neata, domnigoarS Clarissa! Sarah privi in jurul ei, nedumerita, gi descoperi ca ajunseser’ in pravalia cusatoresei. -Vai, Emily, incepu Sarah, nesigura cum s& explice brusca lor sosire. Dar Emily Dawlish nu avea nevoie de nici o explicatie. ~Am stiut atunci cAnd am auzit vegtile c vefi dori s& scapati de rochia aia neagr& veche, de indata. Eu aga ag face daca ag fi in locul dumneavoastri. Emily era cu doar yreun an mai tAnar4 dec&t Sarah, dar, spre de- osebire de aceasta, nu avea nici un secret intunecat. Nu se petrecuse nimic care s& afecteze vioiciunea fetei. Era toata obraji roz gi ochi stralucitori ca niste coacaze. Sarah stia, cu sigurant’, faptul c4 fata sucise mintilea jumAtate de duzina de tineri pescari, dar, pand acum, Emily prea s4 nu favorizeze pe nici unul. Degi pravalia fi apartinea mamei lui Emily, tot Haverhythe-ul stia cd adevarata mAiestrie venea din mAinile fiicei, iar Sarah b&nuia c& tAnara era dispus4 si renunte la ceea ce Fanny Kittery era mandr4 s4 numeasca ,,independenfa pe- riculoasa“ a lui Emily. Sarah strAnse intre degete materialul fustei sale, scutul ei pret de peste trei ani. 61- Susanna Craig -Vai, nu. Nu m-am gandit si... Dar Clarissa batu din palme cu ardoare, aproband, iar Emily avea deja in mini un metru de croitorie. -Sigur cA doriti o schimbare. L-am vizut pe barbatul dumnea- voastrA trec&nd pe-aici azi-dimineat&. Este foarte chipes! In timp ce ea isi vizu de treabi, mAsurAnd gi fac4nd planuri, Sarah ramase la fel de tacuta ca manechinul unei croitorese. —Nu va dori s4 v4 vada purtand hainele de doliu, ca gi cum ar fi mort si ingropat. Sarah privi in jos, la rochia care fusese emblema suferintei sale, biletul ei de intrare in societatea femeilor nefericite care trdiau la periferie, femei ca Nebuna Martha Potts, doamna Thomas si doam- na Dawlish. Vaduva Vesela Fairfax. -La Gaffard sunt cAteva materiale noi, tocmai au venit. Vom merge pani acolo gi...? -Nu! Era inacceptabil s4 se dea de gol ca il urmase acolo pe St. John. Surprinsa, Emily igi retrase mAinile. ~Doamni Fairfax? ~Iarta-ma, Emily. O rochie noua ar fi minunata. Dar nu am nevo- ie de ea. Sunt sigur c&4 sotul meu nu ar dori s& cheltuiesc... -La naiba! Emily rase, Un barbat doreste intotdeauna si igi vadi femeia aratand ct se poate de bine, indiferent de ceea ce spune. $tiu exact ce trebuie s& fac. Lasafi in seama mea, $i vom vedea daca veti avea o rochie nouA la timp pentru festival. Cred chiar ci m&mica are o bonet’ nou undeva, in spate. Doamna Kittery a strambat din nas cand a vAzut-o — a spus cA nu era destul de buna. Dar, cu cAteva orna- mente noi, cred cA se va potrivi. -Nu ag putea... Dar protestele lui Sarah rasunar4 intr-o incdpere goala. Emily se strecurase deja in atelierul din spatele pravaliei si rascolea pre- tutindeni, in cdutarea bonetei aruncate. Reveni cu o palariuta deli- cat4 decorat& cu pene, care ar fi stat cocofat4 pe capul doamnei ca o pasare ranita. - Oooo! exclama Clarissa, intinzand o m4nd c&tre palarie. Emily o ridica s4 nu poat’ fi atinsa si privi cAtre Sarah. 62. Sdrutul unei hoate -Nu va temeti. Asta va fi un cadou din partea doamnei Kittery pentru fericita pereche. Zambi larg. Ce nu stie nu fi face rau, nu? Sarah arunc& din nou o privire c&tre rochia sa. Crepul negru era decolorat de timp gi lucea de la atAta purtat. Ce bine ar fi fost s4 poarte din nou ceva proaspat si frumos! fi placuser& intotdeauna lucrurile frumoase, chiar daca parul ei castaniu fara luciu gi ochii mai degrabé lipsiti de culoare o impiedicau sa fie ea insagi frumoasa. ~{n regula. Sopti aprobarea fara tragere de inima, ¢tiind ce greut&ti aveau s& aducd acele vorbe mici. Odata ce Emily igi termini mAsuratorile, Sarah igi lua fica in brate gi iegi cu grij4 inapoi pe strada, privind in ambele directii si vada dac& se z4rea sotul ei, inainte s4 porneasc& rapid pe cdrarea catre casa parohiala. Pana cand ajunserd la casa parohiald, oboseala o dobori gi, oricat clipi, nu reugi s& isi alunge lacrimile care reduser4 trandafirii bine ingrijiti ai lui Abigail Norris la pete incetosate de culoare. ~Ac-ai a-auzit? reugi s4 ingaime cAnd Abigail deschise uga. -Mama? intreba Clarissa, ingrijorarea umbrind trasaturile-i de copil. ~Vai, domnigoara Clarissa, spuse Abby, intinzand o mand c4tre fat&. Speram sa vii cu mama dumitale. Bucdtareasa are nigte tarte cu mere proaspete in buc&t&rie, gi ma intrebam pe cine ag putea s& gasesc s4 guste gi s4 vad& dac4 sunt bune. Sarah inclina din cap, in acelagi timp consimtind si multumind, iar Clarissa o urma ner4bdatoare pe Abigail. CAnd aceasta se intoarse singur4, o str&nse pe Sarah in imbrati- garea unei surori. —Hai, hai, draga mea. Da, am auzit. fmi imaginez c4 sunt pufini cei care nu au auzit, adauga ea cu un clatinat sumbru din capul ei cu par negru, dandu-i drumul. Abby, care era mai in varsta dec4t Sarah cu doar cAtiva ani, nu putea trece niciodat4 drept o matroana barfi- toare. Dar, venind in Haverhythe cAnd avea doar optsprezece ani, cu ocazia casatoriei sale, sotia parohului avea o experienta vast4 in ceea ce privea felul in care mergeau lucrurile in Haverhythe ¢i fascinatia celor de-aici fat de strdini. —MA& tem cd panta abrupta a ulitei nu este un obstacol in calea povestilor. 63~———- Susanna Craig ~ Sarah se lisa dus in sufragerie. —Dar nu este o poveste. Vai, Abby, ce sA fac? Respirand cam greoi, St. John ajunse la frumoasa cas parohiala din piatra la cativa pagi in urma lui Sarah, care nu se intorsese si priveascd in spatele ei, aproape ca si cum s-ar fi temut c& diavolul era pe urmele ei. El se opri sub arcada ce adapostea intrarea princi- pala, inhaland mirosul dulce al trandafirilor tarzii de toamna gi sim- tindu-se recunoscator pentru briza care tulbura aerul. De fiecare parte a ugii, ferestre zabrelite stateau deschise pentru a prinde aceeagi briza, si perdele stravezii fluturau in spatele lor, pro- tejand continutul incaperii de privirea lui. Dar se puteau auzi foarte clar voci venind din incaperea aflata in stanga lui, care avea vedere cAtre cArarea ce serpuia cAtre biserica. -Vai, Abby, ce voi face? Vocea tremurandi a lui Sarah scoase la iveala toate emotiile pe care el banuise cd ea le ascunsese noaptea trecuta. ~Injeleg c4 intoarcerea miraculoasa a sotului tau nu este un lucru ce merit4 sarbatorit. O voce necunoscuta, cu un accent ce nu se potrivea cu acela al celor mai multi cetateni din Haverhythe: sotia parohului, banui el. Daca Sarah raspunse intrebarii ei, nu o facu in vorbe. -Doamna Kittery a spus... -Ah, intrerupse doamna Norris, pe un ton intelegator. Nu iti sta in fire s4 fi permifi lui Fanny Kittery s te enerveze, Sarah. Permi- te-mi sd ffi aduc o ceagcA de ceai gi vorbim. Simte-te ca acasa. Canta la pian daca voiesti. Asta te face mereu sa te simi mai bine. St. John auzi sunetul unei usi deschizAndu-se si inchizandu-se, urmat de scArf4itul unei balamale si de fognet de hartii, apoi aerul din jurul lui se umplu de sunete. In mod evident, pianul era de buna calitate, scotand note la fel de rotunde gi de suave ca anotimpul, dar persoana care cAnta la el - ei bine, era exceptionala. igi inchise ochii pentru a se deconecta de toate, mai putin de mu- zicd, o piesi necunoscutd, complexa gi bogata. Nici macar nu stia 4 ea canta la pian. Ei bine, nu era chiar adevarat. Banuise ca stia. Orice domnigoara canta putin - uneori, foarte putin ~ dacd dorea si fie considerati destul de educata pentru a prinde un sof. Dar acesta era un talent de o cu totul alta clasa, genul de abilitate care ar putea onora o sala de concerte. Cum de ii scdpase lucrul acesta inainte? 64—_——-. Sdrutuf unet hoate ~. De fapt, asta era o intrebare c4reia i se putea raspunde cu ugu- rina. Igi petrecuse scurta perioad& de curtare a lui Sarah Pevensey hotarat s4 observe cAt se putea de putine lucruri despre ea gi, ca ur- mare, nu stia aproape nimic despre ea, dincolo de zestrea ei. Incerca s4 igi imagineze cum ar arta in timp ce cAnta, cu degetele ci lungi dans4nd pe clape gi cu spinarea dreapt4, dar aplecandu-se asupra notelor din cAnd in cAnd, pentru a le da putere. Dar care ii era expresia? li erau ochii concentrati asupra unei partituri ori canta cu ochii inchisi, chemand acele acorduri de undeva dinlauntru? Era serioas& ori colful gurii ti era arcuit intr-un surAs de placere? Era rece si palida ori roseata aceea care o prindea atAt de bine incepuse si se intinda de-a hingul gatului? Era atat de absorbit in viziunea lui, incAt igi ridicA mana s& cioca- ne inainte sa isi dea seama de ceea ce era s& fac gi o cobori din nou. Ii ingadui inc un moment sa asculte pe furis la us, dar concertul fu intrerupt de intoarcerea doamnei Norris cu tava de ceai. ~Iat4-ne. Acum, vino si spune-mi ce s-a intamplat. Tonul prozaic cu care sotia parohului i se adres& lui Sarah sugera faptul c4 astfel de concerte ii erau daruite at&t de des, incAt deveni- ser4 un lucru comun. La rAndul ei, Sarah paru netulburata de intre- rupere. Se opri in mijlocul piesei, iar el ascult& cum ea se ridica gi traversa incdperea. ~Fii binecuv4ntat4, Abby! In ciuda pasiunii muzicii, paru mai calma, mai st4p4nd pe ea. Control. Autocontrol. St. John se smulse de langa tocul usii. Cu sigurant& nu avea nevoie s& se coboare pan la a trage cu urechea la casa parohiei pentru a afla informatia de care avea nevoie. $i apoi, nu dorea ca vreo poveste pateticA s4 slabeasc4 forta hotararii sale. Ins&, mai presus de orice, dorea ca nimic s4 nu inece sunetul mu- Zicii care pulsa inca in venele lui. Se intoarse ¢i porni inapoi pe dru- mul pe care venise, recunosc&tor cA pozitia ferestrei nu le permitea celor dou femei s4 il vada plecAnd. Apoi, o migcare la fereastra din dreapta fi atrase privirea. Bucle castanii-aurii si ochi stralucitori se zAveau printr-o cr4patura a dra- periilor. Clarissa il privea. Bl inghet&. Oare ea avea sa strige? Avea s& alerge s4 o cheme pe mama ei? In schimb, aceasta zAmbi larg.- Susanna Craig-———— El igi apasa un deget pe buze, care se arcuira intr-un zAambet. Nu crezuse c4 un copil atat de tanar putea sd tind un secret. Dar pactul ar fi putut s& ii ofere o clipa in plus pentru a se indeparta. Ea izbucni in rAs gi igi apasd un deget pe propria gur4, imitandu-l. Descoperindu-l acoperit de ramAsitele unei bunatati dulci, incepu s& si-] sug, iar St. John nu ezitd s4 se foloseasc4 de distragerea ei pen- trua pleca. Ajungind in strada gi fiind din nou adAncit in privelistile, sunete- le gi mirosurile din Haverhythe, se intreb& din nou de ce Dumnezeu alesese Sarah un astfel de loc pentru a se ascunde. Nu credea in po- vestea ei despre implicarea mamei lui vitrege. Agadar, cum reusgise s& ajung& pana aici? $i, mai important, de ce ramAsese? Cu siguranta ar fi putut s4 se faci mai ugor nevazuta in Londra. Dar, intr-un sat de pescari cu cAteva sute de suflete, sosirea ei nu putea s4 nu fie re- marcata de tofi. -Trebuie s4 fiti domnul Fairfax. Vocea feminind il facu sA tresar4 pe St. John si il smulse din gan- duri. Privi in jurul lui, descoperind cA se afla din nou la jumatatea strazii, in fata spiferiei. -Sunt doamna Kittery, spuse femeia, fAcAnd o mic plecAciune. Oamenii din Haverhythe nu pareau si tind la etichet4 atunci cand doreau informaii. St. John isi ridica palaria. Buna dimineata, doamna, IncAntat de cunostinta. -Doamna Fairfax si Clarissa au trecut pe aici cu mai putin de o jumAatate de or in urmA, spuse ea, cu ochii negri studiind fiecare de- taliu al infatigArii hui, ca gi cum punea deoparte informatiile, pentru mai tarziu. Da, aprobé el. Erau in drum spre doamna Norris. Speram sa le ajung, dar au pornit inaintea mea, gi nu am vrut sa intrerup vizita doamnei Fairfax. ~Cat de... grijuliu, murmurd ea. La fel ca in cazul doamnei Norris, ceva din modul de a vorbi al lui Fanny Kittery o distingea de ceilalti locuitori ai satului pe care fi intalnise el, degi vocea doannei Kittery era mult mai putin placuta. -$titi, ni s-a dat de inteles c4 ati murit. Miraculoasa dumnea- voastrA aparitie aproape ne-a dat peste cap pe toti. -Nu mai mult dec&t pe doamna Fairfax, va asigur. Marturisirea lui paru sa fi facd placere. 66. Sdrutul unei hoate ~Eu, una, ma bucur ca sunteti aici. Sosirea sotiei dumneavoastra in Haverhythe a ridicat mai multe sprAncene, ar trebui sa stiti asta. Povestea ei eva at&t de... incredibil&. Au fost unii carora li s-a parut de-a dreptul imposibil de crezut. Era usor de observat c4 doamna Kittery fusese printre acestia. $i, cum sotul ei era, probabil, singurul medic din sat, acesta fusese prin- tre primii care aflaser4 ci presupusa viduvd era insarcinat4. Sotia spiterului parea s4 fie genul dornicd s& impartageasca vecinilor sai o chestiune asa personala. Placerea ei de a imprdstia barfa ar fi trebuit 34 o facd un aliat al cauzei lui, dar ceva la Fanny Kittery nu fi plcu lui St. John. Igi exer- sase expresia sA par impasibil4. Ce important avea, de fapt, ceea ce ti spuseserd ori fi facusera strainii din acest sat femeii cu care el intentiona sa taie toate legaturile? Dar acum putea ghici pe cine exersase Sarah expresia ferma gi ochii reci cu care il intampinase ieri dupa-amiaza. [si aminti dintr-odat4 un detaliu al conversatiei de mai de- vreme cu Beals. -Doamna Fairfax fi da fiicei dumitale lectii de pian, aga-i? ~A, da. Intr-adevar. Faptul c& el cunostea asta paru si o surprin- da. De fapt, eu sunt cea care a sugerat lectiile, ca o modalitate prin care doamna Fairfax s4-si poat4 cAstiga existenta, in loc s4 se bazeze pe caritate - era foarte mahnita sa fie obligata s4 faca asta, stiti, ada- uga ea, cuvintele avand doar rolul de a-i sublinia dispretul. Am venit aici acum 24 de ani, domnule Fairfax. Din Plymouth, stiti, spuse ea, numele locului ei de nastere cAzAndu-i de pe limba de parca ar fi fost Paris. Asa c4 am simtit intotdeauna ca fiind de datoria mea s& ridic nivelul vietii din Haverhythe. Probabil spera ca, intr-o zi, s& igi vada flica restabilita in cercurile mai rafinate din care ea insagi venise, cercuri in care reugitele muzi- cale erau privite cu respect. In ciuda pl&cerii oferite de respingerea cuiva ca Sarah, cat de des dadeai peste un profesor competent pen- tru intocmai aceasta abilitate intr-un sat de pescari de pe coasta de nord a Devonshire-ului? Dar, pe de alta parte, Sarah era mai mult dec&t competenta. ~Atunci, afi avut un rol esential in a o ajuta pe doamna Fairfax si se bucure de o anumita acceptare aici. Presupusul compliment nu fi picd bine doamnei Kittery. 67Susanna Craig —Vai, nu imi pot asuma creditul, domnule Fairfax. Domnul gi doamna Norris sunt cei care au facut asta, aldturi de Beals, brutarul. lar oamenii par s4 o adore pe fetita, Clarissa. Desigur, oamenii spun c4 nu ar trebui s4 dai vina pe un copil pentru pacatele p4rintilor, yYecunoscu ea, fra tragere de inima. Oricum, de-a lungul anilor, oa- menii s-au dovedit a fi doritori si o ierte pe doamna Fairfax pentru orice... abateri care s-ar fi putut ascunde in trecutul ei. In ciuda judecatii lui Fanny Kittery, era impede. ~Sunt sigur ca vi subestimati influenta, doamné Kittery. Va do- resc o zi frumoasi, spuse el cu o inclinare a capului si merse inapoi cAtre carciuma, cugetAnd la tot ce aflase in dimineata aceea. Toti ceilalti din satucul acesta fuseserd dugi de nas de o hoatA de bijuterii gi o uguratica? Nu igi putea permite 4 se lase vr&jit gi el.Capitolul 7 SESESD Desi St. John dormise in unele locuri ciudate, c4rciuma lui Mackey din Haverhythe nu prea sortit4 s& se afle printre ele. Obo- seala total ar fi trebuit s4 fi rapeasc& abilitatea de a-si tine ochii deschisi, dar se trezi in camera lui, lungit pe spate, cu ochii la tavanul patat de fum. Nu erau nici salteaua cu cocoloage gi cApuse, nici cear- ceafurile umede care tineau somnul la distanf4. Nu erau nici macar sunetele chefurilor noptii de sambata care izbucneau din bar la anu- mite intervale. Era amintirea ochilor Clarissei. Putea sa ti vada inc, privind peste pervazul de piatr al ferestrei, stralucitori gi veseli si intr-o remarcabil4 nuanfa de violet. Nu putea spune nici acum la ce culoare se asteptase, ce culoare dorise s& vad&. Ochii mamei sale, un cenugiu ce se schimba gi se mo- difica precum un cer ameninfat de furtun4? Nu, ochii aceia ti dadeau deja destul de furca. Albastrul familiei Sutliffe? Ei bine, asta ar fi raspuns unei intre- bari. Dar nu i-ar fi facut deloc sarcina mai ugoara. Ce spusese Fanny Kittery? Nu ar trebui s& dai vina pe un copil pentru pacatele parin- tilor.* Dac putea s§ dovedeascd faptul c4 Sarah era o hoata, lucrul acesta avea sA fi r4peascA unui copil - poate copilului Jui - mama. Era o pierdere pe care o intelegea prea bine. In ciuda hotrarii sale de a sc4pa de femeia pe care nu dorise niciodata sA o ia de sotie, era el destul de nemilos inc4t s4 pricinuiascd o asemenea durere unei fetite inocente? Dac& era sa fie cinstit cu el insusi, se agteptase la ochi cAprui. Ar fi fost cumva potrivit daca ar fi fost aceiasi ochi intunecati care fi ban- tuiau cogmarurile, ochi sticlogi care il priveau fix de pe chipul palid al lui David Brice, care zAcea intins in iarba verde inrourata. St. John se cutremur4 amintindu-gi gi privi in jos, aproape as- teptandu-se s vada in mAinile lui tremur&nde o sabie de pe care se scurgea sAngele unui alt barbat. Acceptand faptul c4 somnul nu avea~———- Susanna Craig s4 vind gi, intr-un fel, fara s4 ii para rau, data find calea pe care gin- durile lui pareau hotdrate s& o apuce, se ridicd de pe patul inconfor- tabil si se imbracd. Coridorul era intunecat, dar isi croi drum de-a lungul lui gi in jos, pe sc4ri, urmAnd zgomotul din bar. Mirosul de peste, de transpiratie si de bere fu aproape la fel de agresiv asupra simturilor sale ca lumina si zgomotul care se napus- tird asupra lui cAnd deschise usa. Carciuma era plina ochi, In seara aceasta, puteau fi zArite chiar si cAteva femei printre mese. Cel mai in varsta dintre baietii Mackey se afla in spatele tejghelei, in timp ce tatal sau igi servea bombanind clientii. Gerald Beals sedea pe locul lui obignuit, discutand cu un barbat pe care St. John nu il cunostea. Evitand orice privire, St. John travers4 incaperea ¢i iesi pe usd, renuntand at&t la palarie, cAt sila manta. Strada pietruit4 din Haver- hythe era rece si binecuvantat de tAcutd in comparatie cu zgomotoa- sa carciuma. Briza mérii fi ridic4 parul, iar el se intoarse s4 priveascd jocul lunii ceruite deasupra apei. Fara s& fie congtient de asta, fu atras c4tre cheiul imens cate se curba in golf, ad4postind un Arm acoperit acum de barci de toate marimile. Urc&nd pe treptele largi gi tocite, descoperi aleea de piatr4 din varful acestuia alunecoasa din cauza stropilor valurilor mai mari ale fluxului care venea $i se loveau de digul solid de piatra doar pen- tru a cddea, neputincioase, inapoi in mare. Spre surprinderea lui, nu era singur, in ciuda orei trzii. O siluetd st&tea la capatul indepartat al cheiului, privind spre mare - 0 femeie, cu fustele biciuite de vant. Primul sdu gind fu c4 putea sa fie Nebuna Martha, venita s& comunice cu stafia rAposatului ei sot. Dar femeia aceasta era mai inalta si aproape sigur mai tanar4. Atunci, sotia vreu- nui alt pescar, in asteptarea unei barci care nu sosise. Cum trebuia s& fie s§ continui, zi de zi, facAndu-ti griji si intrebandu-te ce avea s& aduc& urméatorul flux? Ca si cum ar fi incercat si se scuture tocmai de astfel de temeri, femeia igi arcui spinarea gi isi ridicd fata cAtre lumina lunii, gi, cu © accelerare subitd gi nepoftit’ a pulsului, St. John o recunoscu pe Sarah, E] ezita. Nu credea cd ea il 2arise. Ar fi putut sd se intoarcd gi sd se indeparteze. Desigur, daci se indeparta, nu ajungea mai aproape de jelul s4u. Nu avea si primeasc4 raspuns la nici o intrebare si nu avea s rezolve nici un mister. 70.. Sérutul unei hoate ————. Pana acum insi, intAlnirile lui cu Sarah reugiser& doar s& ridice gi tai multe intrebari in loc s4 raspunda unora. Cand fu la poate trei pagi distant, ea se intoarse cu fata cAtre el. El crezuse cA sunetul valurilor fi ascunsese apropierea. Dar ea nu piru surprinsa, ci doar furioasa. ~Ai venit sa faci si alte ameningari? Ai venit s4 imi amintegti inca o dat& c& ai puterea de a md distruge — de a-i ridica pe prietenii mei impotriva mea -, de a-mi smulge fica? Cu parul desfacut gi cu ochii mari, scrutatori, arata la fel de salba- ticd precum imprejurimile. El regretase goapta de despartire din pravalia brutarului aproape de indata ce aceasta fi iegise de pe buze. Dacd varful unei sAbii nu il fortase pe Brice s4 admit adevarul, cAt era de probabil ca niste am&- rate de vorbe sa o intimideze pe Sarah gi sd o facd sa igi arate propria perfidie ori s4 dezvaluie locul unde se aflau nestematele furate? In orele ce urmaserA, cugetase indelung la sfatul lui Beals de a o curta pe Sarah. Daca dorea sA se elibereze de ea in cele din urma, trebuia s& facd orice era nevoie pentru a gisi acel colier, iar cAutarea avea si mearg’ mult mai lin daca reugea sd fi cAgtige un pic de incre- dere. Avea sA fie nevoit sA isi croiasc4 drum in casa ei, in dormitorul ei gi chiar — daca era nevoie — in patul ei. Aici, sub lumina lunii, parea locul potrivit pentru a face primii pasi in directia aceasta. -Amenintari? Clatina din cap cu tristete. Vai, Sarah. Te ingeli in privinta mea. ~Ah, nu cred, milord, spuse ea printre dinti, cu amabilitate prefa- cut. Altfel, de ce te-ai afla aici? -{n Haverhythe? —Pe chei. La ora aceasta din noapte. igi stranse mai tare galul in jurul umerilor. Desi se aflau in cel mai deschis gi public loc din sat, totul in postura ei ardta c& simtea cA el fi incAlcase sanctuarul intim. Aga cA el pagi si mai aproape, pand cAnd ajunser4 umar langa uméar. -C&utam doar un loc fn care s4 imi limpezesc mintea. -La Mackey poate fi un pic cam zgomotos intr-o seara de sAmbata. Numai intelegitoare nu prea. 71_———. Susanna Craig -Mda, aproba el, absent. $i mi-a devenit destul de greu s4 adorm de cand am fost in Antigua. -Chiar asa? zise ea, luandu-] in deradere. -Da. Ramase cu gura c4scatd in timp ce se rAsuci cu fata cAtre el. ~Vrei... vrei s4 spui c4 ai fost cu adevarat in Indiile de Vest? Dar credeam c4... adic4, doamna Potts a zis c4 i-ai spus tu... Sarah se in- crunta gi incepu din nou. J-ai spus doamnei Potts ca ai fost acolo, stiu. Day a presupus c4 ai facut-o pentru c& stiai cA am spus tuturor c& soful meu a murit in strdindtate... cA a fost doar o parte a po- vestii pe care ai nAscocit-o pentru a-i amuza pe domnul Mackey si pe ceilalti. St, John reusi s4 zAmbeasc piezis. ~Soful tau chiar a fost pe punctul de a muri - intr-un camp des- chis, din afara Londrei. Fruntea lui Sarah se increti de nedumerire. -L-am intalnit pe Brice. $tiai? ~Nu. Ochii fi fAgnird cdtre cicatricea Ini. Nu imi vine s4 cred cA ai provoca la duel un barbat pentru o mica pata a reputatiei mele. St. John isi feri privirea, studiind reflexia lucioasd a lunii pe pie- trele alunecoase de sub picioarele lor. In anii care trecuser4, aproape se convinsese pe el insugi c4 nu se duelase pentru onoarea ei, ci mai degraba pentru a lui - atta cAt era. Negarea fi devenise 0 a doua natura. Dar nu putea nega importanfa duelului in fata femeii pe care trebuia sd o curteze. -Nu doar o mic pat, doamn4, spuse in cele din urmé. $i apoi, crezAnd ca |-am ucis, am fugit. -C&pitanul Brice este mort? intrebd ea, ezitand. El incerc& s& analizeze tonul intrebarii ei. Regret? Usurare? -Nu, rispunse el, intr-un final. A supravietuit - de fapt, a fost trimis intr-o misiune in Franfa. S-a intors ca un erou. O alta pauza. -Dar tu ai fost in Antigua in tot acest timp? De aceea ai venit dup4 mine abia acum? Oare ea chiar credea c& el o lasase, pur si simplu, s4 plece? Ca, daca circumstantele nu l-ar fi impiedicat, el nu ar fi facut nici un efort s& 0 gaseasc4? Dar, aparent, raspunsul era da. [si uitase juramintele 72_——— Sarutuf unei hoate de nunt, igi crease o noud viata si isi imaginase cd era in siguranta, departe de el - asta ii era clar. El incuviinta din cap. -Trei ani. Ce ai facut acolo? ~Una, alta. Am lucrat mai ales ca un soi de functionar pentru un agent al unei plantatii. ~Functionar, repeti ea, ridicAnd sceptic dintr-o spranceana. Nu- mele tatalui tau nu ar fi putut sd ffi asigure ceva mai bun? ~Poate, recunoscu St. John. Daca l-ag fi spus. Nu putea fi sigur c4 nu fusese o pacaleala a luminii lunii, dar i se paru c4 o vede retinandu-si un zAmbet. -O cal&torie atat de periculoasa — la fel gi destinatia. Nu imi imaginez ca lui Lord Estley i-a picat prea bine faptul ca fiul si moste- nitorul su s-a aruncat in calea pericolului. ~Aaflat unde plecasem c4nd nu mai avea cum s& md opreasca. -Dar trebuie s4 fi comunicat cumva cu el. -Schimbul de scrisori este o chestiune impredictibila c4nd este vorba despre asemenea distante. Era doar partial adevarat. Primise scrisori - cAteva bilete de indu- plecare din partea mamei sale vitrege, o scrisoare pretentioas4 din partea tatalui su. Dar St, John le raspunsese tuturor prin tacere. —Distanta mi-a dat ocazia de a pune in ordine unele lucruri, recu- noscu el in cele din urma, desi nu avusese intentia s4 dezvaluie ceva at&t de apropiat de adevar. Cred cA intelegi. Ochii lui Sarah trecurd peste chipul lui, inainte de a se intoarce din nou catre apa. —Inteleg <4 nu am fost singura care s-a ascuns. El igi cobori privirea c4tre ea gi urmiri linia privirii ei de-a lungul valurilor. I se paru cA intelege, in sfarsit, atractia pe care o avea apa. ~Se poate vedea peste golf departe, pana la Bristol? ~Intr-o zi senind, imi imaginez cA da. Ridic din umeri. Dar nu - de fapt, nu. ~Parintii tai... Clatina din cap, intrerup4ndu-l. -Lady Estley a insistat c4 trebuie sd tai orice legAtur&. Nu stiam c& a pretins cA eram moarta. Dar cel putin asta inseamna c4 mama si tata nu gi-au facut griji pentru mine in ultimii trei ai, spuse ea, cu un tremur convingator in vocea soptita. 73-————~ Susanna Craig ~ El nu avusese nici cea mai mica idee c4 ea era o actrita atat de buna. Incuviint& din cap, aproband in tacere vorbele ei. Vestea mortii ei adusese parintilor lui Sarah sentimentul ca lantul evenimentelor incepute in noaptea balului de nunta avusese un sffrsit, oricAt de in- grozitor. Atata lucru gtia din experient4. Dar care avea sd fie reactia lor cAnd aveau s4 descopere c4 totul era o minciuna? -Dar de ce nu te-ai dus la ei? La urma urmelor, doar o promisiune fata de mama lui vitregi nu ar fi putut-o impiedica. Pentru cd ei s-ar fi agteptat s4 m4 intorc la tine. Dupd ce avusese plicerea stranie de a o vedea in bratele unui alt barbat la doar cAteva zile dupa nunta lor, ar fi trebuit s4 fie pregatit pentru o astfel de declaratie de antipatie fata de sotul ei. Cu toate astea, vorbele fi bazaira in urechi ca Antari in cdutare de sange, do- vedind c& nu fusese pe deplin pregatit sa le auda. ~Atunci, am fost chiar at&t de dezgustator pentru tine? reugi el si intrebe dup cAteva clipe. Ori te-ai temut s4 iti infrunti pedeapsa? ~M-am temut de un anumit gen de pedeapsi, da, spuse ea, cuvin- tele fiindu-i inabusite de geamatul mari. O viata intreaga petrecutd fara dragoste. Dragoste? In circumstante normale, ar fi putut avea ceea ce trecea drept o c4satorie de succes — cel putin printre cei din clasa lui sociala. Dupa ce s-ar fi nascut un mostenitor, ar fi fost liberi si mearga fiecare pe calea lui. Probabil c4, in cele din urmd, el gi-ar fi facut o amant. Poate chiar ar fi trecut cu vederea dac& Sarah ar fi ales sA isi facd un amant. Dar dragoste? Asta nu facuse parte din targ. Si nu putea sa facd niciodata, Tremur&nd, Sarah se intoarse cu spatele la ocean si cu fafa inspre St. John, picdturi de umezeala curg&ndu-i pe obraji - apa mari, desi picurii semanau remarcabil cu niste lacrimi. -Visul acela este unul vechi. Ce se va intampla acum? ~-Lucrurile nu pot ram&ne aga cum sunt. Umerii ei se ridicar si cobor4r4 intr-un oftat vizibil. -Banuiesc ci nu, Dar am o rugiminte pe care sper c4 o vei onora. - Daca pot. 74Sdrutul unet hoate Ea trase din nou aer ad4nc in piept, ca gi cum igi aduna curajul. -Festivalul de Sfantul Mihail. Eu, alaturi de multi alti, am muncit luni de zile ca totul s& ias4 bine. Las4-mA sa il duc pana la cap&t — fr s4 te amesteci. Nu era favoarea pe care se asteptase ca ea s4 0 ceard. Nuo crezuse pe Sarah genul care s& se preocupe de aducerea veseliei in sat. Ins& s&rb&toarea de Sfantul Mihail era peste cinci zile, si, dacd avea s& fie obligat s& petreac4 o siptaman4 aici, putea s4 foloseasc4 perioada aceasta in avantajul lui. Isi inclina capul, incuviintand fara tragere de inima. -Pare o rugiminte rezonabil4, spuse, intinzAnd m4na pentru a pecetlui intelegerea. Ea privi gestul lui cu scepticism fatis. ~§i ce fel de promisiune imi ceri in schimb? -Vai, nimic, milady. Dup4 o pauza Junga in care el fu sigur c4 ea intentiona sa il refuze, ea isi agezi mana in a lui, iar el i-o scutura. In ciuda puterii lor sur- prinzAtoare, degetele ei pareau incredibil de mici in palma lui. -Deocamdaté, incheie el. Chiar fn clipa aceea, un val se sparse de chei, aruncAnd apd pe su- prafata acestuia gi udAndu-i pnd la piele pe amandoi. Cum ea incer- c4 prea tarziu s& sar din calea lui, piciorul fi alunecd. Sarah incepu s& fluture din brate, dar St. John o trase la adapost gi igi puse cealalt4 mand in jurul taliei ei, ca 4 0 ajute s& igi recapete echilibrul. Ea {gi cobort privirea la spuma involburatd si apoi se uitd cAtre el. -Ar fi fost o cAdere groaznic4. Profitand de ocazia pe care fortele naturii i-o oferiser4, St. John igi permise s4 0 priveasca, s& 0 priveasc4 cu adevarat, pe femeia pe care, fara pic de tragere de inim4, o luase de sotie. Sarah nu era frumoas4. Cel putin, nu intr-un mod conventional. TrAsAturile ti erau obignuite - nimic spectaculos, nici macar unic. Dar lumina lunii fi imprumuta pielii ei o strdlucire diafan4. Ochii umbriti erau intunecati, iar parul fi atarna liber, ciufulit gi incAlcit de vantul sdrat. Nu, nu era frumoasd — aga cum apele ca de ofel ale Atlanticului de Nord ce se spargeau sub ei nu puteau fi numite frumoase. Misterioa- se, da. Eventual, tradatoare. $i totugi, captivante.- Susanna Craig Poate c4, la urma urmelor, nu avea s4 se dovedeascd o sarcinad chiar at&t de neplacuta s4 se prefacd a o curta. ~Cu mare placere, Sarah, Pastrandu-gi o mand pe partea de jos a spatelui ei, o ridica pe cea- lalt& pentru a-i da la o parte p&rul de pe fat4, mAng4indu-i obrazul cu varfurile degetelor. Igi dAdu seama c& nu ii mai vAzuse pana atunci parul nelegat. Chiar si in noapte nuntii lor, fl purtase intr-o coad& lunga, impletita strans. Daca ¢i-ar fi dat silinta s4 desfac4 acea coada, 84 afle ce se ascundea sub impletitura aceea, cAt de diferita ar fi putut fi viata lor! ~Mi-am dat seama cd oamenii din Haverhythe vor incepe sa intre Ja banuieli dacd nu petrecem mai mult timp unul in compania celui- lalt, dac4 nu ne ar4tam unul altuia un pic de... afectiune, murmu- v4 el, coborandu-si gura pana la un centimetru de gura ei. La urma urmei, am fost desp4rtiti vreme de trei ani lungi. Orice urmé de cAldurd pe care o avuseser& cuvintele lui disparu rapid, inghetata de privirea de ofel din ochii lui Sarah. Dacd David Brice |-ar fi privit astfel pe acel camp, probabil s-ar fi intors gi ar fi luat-o la goand. -Oamenii din Haverhythe sunt fie inc la carciumé, fie in pat. Sunt foarte sigur4 cd vor pierde aceast4 demonstratie. Aruncd o pri- vire peste uméar, cAtre sat, ca $i cum c4uta confirmarea afirmatiei sale. In orice caz, sunt surprinsa de faptul c4 iti pas& de ceea ce cred ei. -Nu imi pas4. Cu ap&sarea palmei, fi inclind chipul in aga fel incAt ea s4 nu fi poata evita privirea. ~ Dar tie da. Ai prefera ca prietenii tai s& priveascA reuniunea noastr& ca pe o poveste ori o melodrama? —Ceea ce igi imagineaz4 ei va depinde cel putin la fel de mult de rolul pe care il vei juca: eroul sau personajul negativ, ii aruncd ea in- apoi. Noapte bun, milord! Eliberandu-se din imbr&tigarea lui, se intoarse si plec4 de-a lun- gul cheiului, rochia ei uda lipindu-i-se de picioarele lungi gi zvelte. 76Capitolul 8 SEED —Sotul dumitale va lua copilul, desigur. Pierdut& in g&ndurile despre durerea de cap a lui Abby Norris, durerile paralizante din incheieturile Marthei Potts si schimbarea sumbr& a vremii pe care o astfel de boald o prevestea, Sarah aproa- pe se poticni auzindu-l pe paroh rostind cu voce tare temerile ei. Domnul Norris se opri din drumul lor c4tre naosul Bisericii Tuturor Sfintilor gi fAcu un gest spre strana ocupata de obicei de Sarah gi de doamna Potts, unde se afla acum o pereche de umeri largi, imbracati in material bleumarin de foarte bund calitate. Cala un semn, St. John se intoarse gi fi darui un z4mbet enigmatic. Si cand te gandesti c4 ea igi imaginase c& Ziua Domnului avea s& ii ofere un mic ragaz. -Au, mama! Clarissa incercd 4 indepArteze degetele lui Sarah, care se afunda- ser adanc in micul ei brag. »Poate“, se rugd Sarah in timp ce se indreptau ctre sotul ei, ,Cla- rissa va refuza sA meargé cu un strdin." Dar o astfel de speranta fu spulberat& cfnd St. John batu cu palma in banca slefuita de lemn de langé el, iar Clarissa lua loc bucuroas4. -Mama cnt, explicd ea, iar St. John incuviinta din cap. Da, stiu. Ma intristeaz4 s4 aud c4 doamna Norris s-a imbolna- vit, desigur, dar abia agtept s4 aud contributia sotiei mele la sfanta slujba din dimineata aceasta, domnule Norris. -Doamna Fairfax este intotdeauna gata s4 dea o m&né de aju- tor, o lduda domnul Norris, grabind-o pe Sarah c4tre altar, unde era instalatd orga. In timp ce se aseza la vechiul instrument, Sarah aruncd o privire inapoi, c&tre strana. Clarissa se cAt4rase in poala lui St. John gi igi fAcea de lucru cu nasturii luciogi ai vestei acestuia. El igi trecu mana peste claia de bucle castanii-aurii ale Clarissei gi ridicd privirea catre Sarah, cu o expresie indescifrabila.- Susanna Craig~———— Acesta se intoarse iute cu fata catre orga gi isi concentra atentia asupra muzicii, dar de-a lungul intregii slujbe putu s4 simt& ochii lui atintiti asupra ei, studiind-o cu o atentie pe care nici un imn nu 0 evocase vreodat. fgi aminti privirea lui arz4tor de patrunzatoare din noaptea trecutd, felul in care bratele lui puternice se infagurase- rin jurul ei, goapta respiratiei lui pe buzele ei cAnd el se apropiase pentru un sdrut. Pulsul fi s4ri la amintirea acesta, iar degetele i se impiedicara dea- supra clapelor. Nesdbuita, nestbuita, nesabuita. Orice dorea el... nu era ea. $i ceea ce ii trebuia ei nu era el. igi tari gandurile inc4patanate inapoi, cAtre slujbA si cAnt& pana c4nd notele orgii, care sunau altfel acum, ii spuser4 c4 biserica era aproape goal. CAnd, in sfarsit, indrazni s4 se intoarca, St. John gi Clarissa erau de negasit. Auzind in urechi doar ecoul vorbelor fatidice ale domnului Nor- ris, iegi in grab din biseric4, nepasatoare la saluturile vecinilor sai, striduindu-se s4 gaseasc4 un copil mic in multime. Stanjenitd cel pu- tin la fel de mult de propria neliniste ca de soarele orbitor din miezul zilei, Sarah ti descoperi in cele din urma pe sotul gi pe fiica ei stand cu familia Thomas pe cArare, la cAtiva metri mai jos. ~Mamil strig4 Clarissa, ridicand o colectie pestrita de flori salba- tice intr-un pumn murdar, in timp ce micul Bertie Thomas cduta in apropiere o comoar4 asem&ndtoare. St. John se intoarse, apoi se dadu un pas in spate, pentru a-i face loc cAnd ea se apropie grabit de ei. -fncntator ca de obicei, doamn’ F, spuse cu entuziasm Nan Thomas. Nu-i aga, Bert? Bert incuviinta din cap. -Nu-i un lucru cregtinesc s&-i doresti migrene doamnei Norris, dar este o placere s4 va ascultam cAntand, doamna. -Da, doamna Fairfax, intr-adevar. O plicere, repeta St. John, in mod limpede amuzat de alegerea cuvintelor celuilalt barbat. ~Multumesc. Este o onoare sii pot fi de ajutor domnului Norris, r4spunse Sarah cAnd parohul se alatur4 micului lor grup. ~Doamné Thomas, cred cA erati pe cale sA imi explicati cum ati ajuns s4 o cunoasteti pe sotia mea, spuse dup o clip St. John. Bert izbucni in ras. 78~-—--_— Sérutul unet hoate -Toat& lumea cunoagte pe toata lumea in Haverhythe, locote- nente Fairfax. Locotenent Fairfax? Sarah reugi ca prin minune s4 nu pufneasca. -Doamna Potts este mama mea, explica Nan. $i doamna F. aici de fata i-a salvat viata — de fapt, ne-a salvat pe tofi. ~Chiar aga? O spranceand blond-inchis Agni in sus. —Mai degrabd, cred cA a fost invers, insistA Sarah, rug4nd-o tacut pe Nan Thomas s& vorbeasca despre altceva. Dar dac& Nan primise mesajul, nu avu prea mare important4, pentru c4 Bert lua iute cuvantul: -Sunteti prea modest, doamna F, $titi, spuse tAnarul pescar, intorc4ndu-se cAtre St. John, eram ranit rau, nu puteam munci. Igi intinse mAinile cArnoase in fata lui gi le cercet& o clip4, ca gi cum reflecta asupra tr4darii lor. Tar Nan aici de faf{, ei bine... Se opri, iar Nan fsi trecu o palmd asprita de muncd peste abdome- nul care incepuse s4 se rotunjeasc4 din nou. —Inteleg, zise moale St. John, ca gi cum astfel de detalii faceau parte dintr-o conversatie civilizata. tn schimb, chipul lui Edmund Norris se color& intr-o nuanta de roz. ~Avusesem grij4 de doamna Potts si de propria mea mam, desi- gur. Dar vremurile au devenit grele. Foarte grele. Bert facu semn cu degetul mare spre Haverty Court. Administratorul Excelenfei Sale a amenintat c& o d& afar4 din Primrose Cottage pe doamna Potts dac& nu putea plati chiria. Asta a facut-o s4 inceap4 din nou s4 mearg§ pe chei, cum facea dupd ce se inecase tat4l lui Nan. -Atunci, a venit doamna F gi a intrebat dacd mama dorea s& ia pe cineva in chirie, interveni Nan. Dac4 nuar fi fost ea, cred cA mama ar 24cea pe fundul golfului. Sarah fl simti pe St. John intorcAndu-se s4 0 priveasca. -Chiar aga? Sarah nu prea putea s4 nege. Dupd ce infruntase criticile satu- lui pret de c&teva s4ptamani, descurcandu-se cu cele cateva monede pe care se int4mplase s4 le aiba in sdculetul ei cAnd pardsise Lon- dra gi incepand s4 banuiasc& propria sa ,,boala interesant&", Sarah 79- - Susanna Craig -———-- petrecuse nu doar cAteva nopti tentatd s4 o insoteasc4 acolo pe Nebuna Martha. In schimb, i se alaturase la Primrose Cottage. ~Prostii, Nan, obiect4 Sarah. Dacd mama ta ar fi fost atat de dis- perata, micul meu obol nu ar fi putut-o salva. A fost, pur $i simplu, amabila si destul de generoas& incAt s4 ma primeasca. ~Sunteti prea modest4, doamné Fairfax - mai ales avand in vede- re ceea ce s-a intamplat dupd aceea. -§i ce anume s-a intamplat? intreba St. John, intorc&ndu-se c&tre paroh. ~C4nd a vazut situatia familiei Thomas gi gi-a dat seama cA, din nefericire, acegtia erau departe de a fi singurii aflati la ananghie, i-a explicat acesta lui St. John clatinand melancolic din cap, a incercat s& pund bazele unui soi de pensie pentru barbati gi familiile lor. Fondul pentru Ajutorarea Pescarilor. ~Serios, cred cA doamna Norris merit&..., incercd Sarah s4 obiec- teze, dar vorbele ei nu furd bagate in seama. -L-a pus pe paroh s& inceap4 o colect4, spuse Nan, minimi- zndu-si propria contributie. $i le-a facut pe femeile din sat s& str4ngé de ici si colo - haine vechi ori peste sdrat — pentru cei care aveau nevoie. ~Vai, ba chiar i-a hartuit pe cei de la Haverty Court! exclam4 Bert. A facut tot ce se putea, mai putin sa fure, ca sd vada realizat fondul acela. Sarah privi cum ochii lui St. John se mariré cand fu pomenit furtul. ~Chiar aga? se mira el. Bi bine, doamna Fairfax a fost intotdeau- na remarcabil de descurcareata. -$i, desigur, mai este gi festivalul, adaug’ Nan. Nu trebuie s& uitam de asta. St. John se uit la Sarah. ~A, da. Festivalul. Veniturile obtinute mergand catre... 44... —Fondul pentru Ajutorarea Pescarilor, zise brusc Sarah. Dac& nu va ploua, le aminti ea tuturor, aruncdnd o privire prudenta catre ce- rul albastru, lipsit de nori. Vino, Clarissa. Este timpul s4 mergem. Florile acelea sunt pentru doamna Potts? Dupa protestele nelipsite din partea copiilor gi urarile de bine vo- ioase din partea adultilor, Sarah se intoarse, tn sfargit, cAtre strada 30.. Sdrutul unei hoate pietruita. Strangand in mAini un buchet de buruieni plin de praf, Clarissa se avant& cAtiva pasi mai in fafa. -De ce nu mi-ai spus? intreba St. John, tragand mana lui Sarah pe dup4 bratul sau. Sarah tAnjea s4 se retrag4, insd, in schimb, fi salut& cu o aplecare a capului pe copiii familiei Mackey cAnd trecura pe langs ei. —Ce sa iti spun? -Despre doamna Potts... despre Fondul pentru Ajutorarea Pesca- tilor... despre festival. Prea modest&, poate? Ea z4mbi, dar ochii fi erau aschii de gheata. ~Acum, ar trebui s4 presupun cA ai furat acel colier si apoi ai luat banii mamei mele pentru un scop nobil, nu pentru unul abject? Ti-ai inchipuit ca esti un fel de Lady Robin Hood? Lady Estley ti-a spus c4 mi-a trimis bani, iar eu nu voi nega fap- tul c&4 i-am primit. Dar neg cu vehement cd i-am cerut ori ca m-am agteptat s4-i primesc. Sarah vorbi intr-o soapt4 aprins4, pentru ca gtia prea bine cat de mult iubeau cei din Haverhythe barfa, iar strada din jurul lor era plind de oameni. Cum ag fi putut? Nu am nimic din ceea ce igi doregte ea — nimic din ceea ce igi doreste cineva. -Ma& veti ierta, doamnd, dac& exprim o mic4 indoiala in legatur4 cu lucrul acesta. -Prea putin conteaz4 pentru mine dac4 mA crezi, minti ea. fn ori- ce caz, am folosit banii ei pentru un scop bun. Am infiintat Fondul pentru Ajutorarea Pescarilor. Dezvaluirea aceasta reusi s4 il surprinda gi s4 fl reduca la tacere, ins& doar pentru o clipa. ~-Dacé iti imaginezi c4 faptele tale bune de aici sunt cumva o isp4- sire pentru nelegiuirile tale... -Nelegiuiri, milord? De ce nelegiuiri ma acuzi? intreba ea. -Cred ca stii care iti sunt nelegiuirile, milady, insista el moale, aruncand o privire cAtre Clarissa gi apoi din nou c&tre ea. Ai fost prins4 intr-o pozitie compromit&toare cu un alt barbat. In acelagi timp, 0 nepretuité mostenire de familie a disparut. Apoi, te-ai hota- rat s4 fugi, in loc s& stai gi sd iti sustii nevinovatia... ~Dar am facut-o, Pasii lui se oprira. —Poftim? 81————- Susanna Craig--———~ -Mi-am sustinut nevinovatia. In noaptea fn care am fost acuzatS intdia oard. Dar se pare cA nu m-ai auzit, Ori nu m-ai crezut. fi mut& privirea. Ce sperant4 mai am s4 mA creada cineva acum? ~Extrem de mic, fu el de acord, cu o urmA de nesiguranta in glas. Nu poti nega faptul cA pari vinovata. Ba se stradui s4 nu tresar4 sub intensitatea neasteptat4 a pri- virii lui. ~-Aparentele pot ingela, milord. El igi inclind capul, ca si cum cugeta asupra raspunsului ei. -Intr-adevar, pot, doamné Fairfax. fntr-adevar, pot. Dar, inainte s4 apuce s4 mai spund ceva, Clarissa fi apucd m4na liber’: -Joac& magar. Dup& ce Sarah igi retrase manusga deseori cArpita de pe mAneca lui elegant croit4, el se aplecd s4 0 ia in brate pe Clarissa, ridicand-o pe umeri. La cererea cu tipete ascutite a copilei, el tropai pe caldaram ca un magarus, strigand vorbe de binete cdtre jum&tate din sat in timp ce inaintau, cAstigand zambete din partea tuturor celor pe 1nga care trecurd gi ajungand la capatul strazii rasufland din greu. Agadar, el se hot&rase s4 facd pe eroul fermecator in fata celor din sat, nu-i aga? Pai, atunci, s4 invete ce se cerea din partea unui astfel de rol. Ea se putea asigura cA nu avea si fie doar 0 joaca de copil. Sarah fi ajunse din urmé pe pragul de la Primrose Cottage gi igi ageza o mn pe bratul lui, oprindu-l. -Vino s4 ma vezi maine, pe chei. La ora noua fix. ~In regula, fu el de acord, sprincenele ridicindu-i-se din nou. O alt& intalnire sub lumina lunii? -Dimineat4 la ora noua fix, raspunse ea, arcuindu-gi buzele intr-un sur4s. Vino pregatit de munca, milord. Sarah sosi devreme pe chei in dimineata urmAtoare si fi intampi- na pe doamna Norris gi pe cei cAtiva oameni care fuseserd de acord 8 le ajute s4 faci pregatiri pentru festivalul de Sfantul Mihail. Co- lin Mackey isi trimisese fata gi pe fiul s4u cel mai mare. Domnul Gaffard se afla acolo, lasand prAvalia in seama doamnei Gaffard. Fra- fii Rostrum - Clovis si Hubert, doi pescari adugi de spinare, prea b&trdni si mai iasd pe mare - stateau unul langa altul; dupé trei ani, Sarah inc4 nu era sigura care era care. Acestia, alaturi de cAtiva copii 82—_——- Sérutuf unet hoate ~ —— imprstiati peste tot gi care erau nerabdatori s& ajute, dar care erau prea tineri si o poata face cu adev4rat, constituiau armata pe care o adunase. St. John nu se zarea nicdieri. Aparent, chiar si un pat mizerabil de la Blue Herring era mai atractiv de dimineagA dec&t o zi de munca grea gi, cel mai probabil, nersplatita — genul la care un erou s-ar fi inh&mat oricum. Se agtep- tase s& fie un pic mai dificil si deavaluie in fata satului adevaratul lui fel de a fi. —Abby, draga mea, te simti mai bine? Sarah merse imediat langé prietena ei si o lua de mana. -Mult mai bine, raspunse Abigail, desi zAmbetul ti fu slab, iar ochii sai cSprui aveau pleoapele grele. -Ei bine, spuse Sarah, strAng4nd degetele lui Abby gi arunc4nd o privire c&tre cer, va trebui s4 ne rug&m ca furtuna s& treacd panda joi. ~La ce furtund te referi, draga mea? intreba inocent& Abby. Sarah se gandi la toate furtunile care se abatuserd asupra ei gi igi dori doar s& fi putut spune care era cea mai amenintatoare, ~StrAngeti-va in jur, oameni buni, strig4 batand din palme. $i v4 multumesc mult c4 ati acceptat s4 dati o m4nd de ajutor. Domnul Norris s-a asigurat c4 fiecare parohie pe o raza de treizeci de kilo- metri afld de micul nostru festival, aga c4 trebuie si ne pregatim de oaspeti. Planul este s4 aver tarabe pentru bazar amenajate aici, de-a lungul cheilor, spuse ea, f4cand semn deasupra ei, iar aici, jos, seara, se va dansa sub stele. Era neobignuit — gi foarte posibil festivalul avea sa fie distrus dac& vremea rea venea dinspre mare. Dar zona larg’ a cheiului, acolo unde m&rfurile de pe vase erau incArcate in s4nii gi urcate pe drum, era cea mai larg zona deschis& din sat, neexistand sali de bal. ~Copiii pot incepe prin a matura pietrele i pot aranja totul la loc. Tar dac& barbatii... ~Ho! rAsuna vocea lui Gerald Beals pe deasupra caldaramului. Sarah se intoarse gi il vazu conduc&nd unul din cei doi magarusi care trigeau o sanie incArcat cu cherestea de la un grajd vechi de la Haverty Court, care fusese distrus de o furtuna. ~TIat& lemnele pentru tarabe, doamna F. Ridicand o mand ca sd igi protejeze ochii de soare, ea igi dadu sea- ma c& cel de-al doilea mag&rug era condus de St. John. Acesta era 83Susanna Craig imbr&cat pentru munc&, aga cum ii spusese ea - sau, cel putin, ct de bine putea s4 o facd un om de rangul lui. Peste cimaga apretatd alba si pantalonii din piele de cAprioara isi pusese un sort dintr-un ma- terial greu, imprumutat, probabil, de la domnul Beals. Briza usoara dinspre apé fi valurea c4maga gi ii dezvaluia lAtimea umerilor de de- desubt. AruncAnd unuia dintre baiefei fraul mag&rugului, igi scoase o manusgi ca sa igi treacd o mand peste capul descoperit, dandu-si pe dup urechi parul auriu. Apoi, se indrept4 c4tre ea, tot numai ochi albagtri si zambet orbitor. -Doamné Norris, striga, intinzand o m4na catre sotia parohului. Pe cale s4 va reveniti, sper? Abby se fAstci. -Vai, da, mulfumesc, locotenente Fairfax, -lertati-m4 c4 am intarziat, doamn4, spuse St. John, intorcan- du-gi farmecele asupra lui Sarah. Beals mi-a cerut o mand de ajutor. ~Desigur. Sarah incuviinta din cap, aruncfndu-i domnului Beals ceva ce putea trece drept zAmbet, spera ea. -Odata ce terminati de desc4rcat lemnul, fi puteti ajuta pe fra- fii Rostrum gi pe tanarul Colin s4 construiasc& tarabele. $tii cum se bate un cui, nu-i aga? intreba ea dulceag. Z&mbetul lui se schimbA usor, dar nu ii pardsi chipul. -Cred, Sarah, murmurs el, destul de incet inc&t doar ea sa il poata auzi, cA ai fi uimitd sd afli ce am invatat in ultimii trei ani. Din fericire, unul dintre baietei alese exact momentul acela s4 tragi de fustele ei. -Vin, strigd ea gi, in cAteva momente, fu inconjurata de o ava- lans& de activitati, artand copiilor cum s4 mature nisipul in aga fel incat s4 nu le zboare in fata gi aruncnd priviri furige cAtre barbati, care isi vedeau de treburi. St. John nu agtepta instructiuni, ci se arunca in luptd, oferind sugestii pe care ceilalti barbati pareau s& le gaseasc4 valoroase; pana c4nd soarele se ridic& sus pe cer, prima tarabi era in picioare, iar St. John se evidentie ca fiind c4petenia tamplarilor. La amiaz4, multimea aproape se dublase; femeile satului, ter- min&ndu-si treburile casnice, igi luasera copiii si cobor&sera pe chei pentru a se alatura celor care munceau. Fanny Kittery statea deoparte, sub umbra modest4 a unei delicate umbrele de soare, 84- Sdrutul unei hoate ~ incruntandu-se la o fata nu cu mult mai in varst4 decat Clarissa, care tocmai maturase o grdmada de balegar uscat peste picioarele ei. Simtind s& buzele i se arcuiesc intr-un zambet, Sarah isi intoarse capul, pentru a evita s& fie vazut&, gi o descoperi pe Emily Dawlish stand alaturi de ea, privindu-i pe barbafii care munceau. —Am coborat doar ca si va spun c4 rochia dumneavoastra va fi gata pana miercuri, la ora ceaiului, declara Emily, cu ochii afintiti tot timpul asupra barbatilor. -Vai, Emily, probabil te istovesti muncind! Serios, nu era nevoie. Dar Emily ii bloca protestele cu o clatinare a capului. -Nu-i nimic, doamna F. $i nu va cost& nimic, ad&ug’ ea, dandu-i un ghiont cu cotul. -Cum...? Emily igi fix ochii stralucitori asupra chipului lui Sarah. -Barbatul dumneavoastra a trecut pe la noi, dorind cteva lucruri facute grabnic. A zis c4 a uitat sa igi ia cu el un schimb de cams. Uitase? Mai degrab&, nu planuise s& stea destul de mult timp inc&t s& aiba nevoie de aga ceva. ~I-am spus cA va trebui sd iau material de la pravalia lui Gaffard, continua Emily. Nu a avut nimic de obiectat, aga cd am adaugat mu- selina pentru rochie pe nota lui de plata. M-am gAndit ci nu prea gtiu barbatii despre costul unor asemenea lucruri. Sarah nu avea nici un ban in plus de cheltuiala pentru astfel de frivolitati. Se simti sfasiata intre dorinta de a protesta fat de o ase- menea ingelatorie si o anumita bucurie provocata de istetimea fetei. Inainte s4 se poat& hotri pe care si o exprime mai int4i, Emily isi intoarse din nou privirea cAtre barbafii care munceau gi oft. -Dumnezeule, doamnd. Se zvoneste cA il tratafi cu raceala, dar chiar nu pricep cum puteti! Nu se putea nega faptul cd St. John arata bine. Iar Sarah nu igi putu suprima o mica tresarire de mandrie la gandul cd era putin pro- babil ca vreo alta lady dintre cele pe care le cunostea el - $i aici intra si Eliza Harrington - sé fl fi vazut aratand astfel. Hainele de gentle- man, m&necile cu tiv de dantela si haina strans croit& disparusera. In locul lor era o cAmaga uda de transpiratie, dintr-un bumbac fin ce se lipea de muschii spatelui sau ca o a doua piele. Sarah nu stiuse cA munca fizicd putea face un barbat atat de atrAgator. Dar, pe de alt4 85—_——- Susanna Craig --————- parte, Sarah nu stia nici un alt muncitor care s& arate atat de bine ca St. John. Privindu-] in timp ce muncea, aproape ca putea da uitdrii faptul c4 el intentiona sd o vada platind scump pentru nelegiuiri pe care ea nu le comisese. Sosirea doamnei Potts, care aducea dou coguri mari cu mAncare, ti salva gandurile de la pericolul unei turnuri at&t de sentimentale. Clarissa ,Asni inainte gi inapoi ca o pasare colibri. Muncitorii tineri $i batrani se ndpustira asupra manc&rii gi, nu dupa mult& vreme, domnul Mackey isi facu aparitia, rostogolind inaintea lui un butoiag cu bere. ~M-am gandit c& poate vi s-a facut sete, zise, cu cea mai moroca- noas4 voce a lui. Sarah aproape c& il imbratiga. In vreme ce mica adunare mAnc&, bau gi discutd, Sarah se uita la tot ce reusisera s& facd in doar cAteva ore. Pietrele de pe chei gi scdrile fuseseri maturate si ceea ce de dimineata fusese cherestea aruncata era acum un rand de tarabe frumoase. Doamna Gaffard adusese un cupon de material in dungi si il agata festiv de prima taraba, apoi de o alta, inainte de a se da in spate ca s{ vad4 cum aratau. Undeva mai departe, pe chei, fata familiei Mackey ii adunase pe copiii mai mici, inclusiv pe Clarissa, gi ii amuza cu povestioare $i jocuri, pentru a-i impiedica s& stea in calea adultilor. Inconjurata de succesele ei, Sarah nu igi dadu seama c4 nu mai era singur4 pana cand o umbra fi cobori pe umar. ~ {hi admiri imperiul? se auzi din spatele ei vocea lui St. John. -Sunt multumita, da, recunoscu ea, intorc4ndu-se ugor, dar nu destul cat si ajunga fat in fata cu el. A mers totul bine. Acum, dac4 vremea ram4ne frumoasi $i vin destui oameni, voi considera c& este un succes, ~Fondul pentru Ajutorarea Pescarilor pare o cauzd vrednic4 de laud, si doresc s& ias& bine. FAcu o pauzd. Ins& nu ma pot impiedica s& nu md intreb cum a ajuns povara aceasta pe umerii tai. Ea ridicd intrebator dintr-o spranceana. -Povard, milord? Nu as numi-o astfel. -Dar familia de la Haverty Court...? ~Uneori, mosierii nu reugesc sd igi facd datoria fafa de satele care Je sunt incredintate, rAspunse ea, arunc4ndu-i o privire piezis’. 86~——— Sérutul unei hoate- Marchizul vorbise cu mult drag despre Lynscombe, proprietatea familiei Sutliffe, dar Sarah nu o vazuse niciodata. St. John nu putea suporta sa fie inchis in Hampshire, fi marturisise Lady Estley. -Uneori, mosierilor le lipsesc mijloacele pentru a aduce imbuna- t&tirile necesare. §tia foarte bine motivul pentru care St. John se insurase cu ea, exact la fel cum gtia c4 nu igi imaginase nota de autoaparare din gla- sul lui. RiscAnd sa arunce o privire in directia lui, 2ari inclinarea in- c4p&tnata a barbiei lui. fn momentul acela, arata remarcabil de mult ca fica lui, iar asemanarea aproape cA o facu s& zAmbeasca. Dar se abtinu. -Cheltuirea banilor nu este singura modalitate prin care cineva s& igi indeplineasc& responsabilitatile, milord. Uneori, un strop de preocupare real fata de oamenii in cauza va dezvalui alte feluri de a-i ajuta. fgi aruncd privirea asupra micii comunitati adunate in jurul ei. In orice caz, acum nu se afl nimeni din familie la Haverty Court. L-am intalnit o dat& pe batrAnul conte, dar santatea fi este gubreda. Isi petrece tot timpul in Londra, unde poate fi aproape de medicii sai. [-am scris anul trecut despre acest festival. $ase luni mai tarziu, se- cretarul s4u a trimis vorba c4 mA pot ocupa, cu binecuvantarea lui. ~Ar trebui s& fie recunosc&tor, raspunse St. John, cu ochi atintiti asupra copiilor care se jucau de-a lungul cheiului. lar fiul lui m -Se aud zvonuri despre fii care nu prea se gandesc la oamenii gi la locurile care le vor aduce adevarata mogtenire, din pAcate. Cum se descurcau oamenii din Lynscombe prin comparatie cu cei din Haverhythe? Se indoia c& avea si afle vreodata. fl simi mut&ndu-gi greutatea de pe un picior pe celalalt, ca gicum vorbele ei reusiserd s& il facd s& se simt& inconfortabil. Se poate spera c4 astfel de fii invata din greseli. ~ intr-adevar, se poate spera, fu ea de acord. Dar Lord Haverty nu are nici un fiu. De fapt, nici un copil. Cand va sosi vremea, nepotul s&u il va mogteni. ~$i ce fel de om este? —Nu ag putea spune. R&maser in tacere pentru un moment indelung. Pielea de pe spi- nare o intepa cand cAldura care radia din trupul lui p&trunse prin materialul rochiei ei. Dar nu avea s4 se indeparteze si sa fi dea satis- factia de-a afla cat o afecta prezenta lui. 87~-———— Susanna Craig ~. -Beals mi-a spus cA joi seara va avea loc un dans, zise el in cele din urma. Sarah incuviinta din cap. -O idee minunati. $i unde va avea loc? ~Chiar aici, unde stam acum. Muzicantii vor sta acolo, adauga ea, indicAnd cu o fluturare a mAainii treptele late care duceau la chei. MA gandisem sa folosesc sala de bal de la Haverty Court, dar, din pacate, nua fost sa fie. Este mai bine aga, cred. Nu se putu impiedica s4 nu se uite la el atunci, banuind cd radea de ideea ei. Dar expresia lui era sincera. —Oamenii din sat nu s-ar simfi in largul lor acolo. Vei dori ca ei s4 se bucure dupa toat& munca depus&. -Desigur, aproba ea. -Cred insd c4 ar trebui incercat mai inainte. —Poftim? Simti cum degetele lui alunecara in jos pe bratul ei gi fi prinser& mAna, in timp ce el veni in fata ei gi facu o plec4ciune. -Ringul tau de dans. Ar trebui testat. $i, inainte ca ea s apuce sa protesteze - inainte s4 apuce sd ras- punda in vreun fel -, el o lua la un dans f4ranesc vesel, rasucind-o pe caldaram printre vecinii ei, care incepur4 curand s& bat& din palme, ca sd fi acompanieze. In ciuda suprafetei denivelate sia ghetelor grele, St. John se migc& pe ring cu incredere gratioasa gi o trase far efort dupa el. Panglicile bonetei ei zburara pe lang’ barbia ei ca nigte fluturi negri, iar varfu- rile degetelor incepura s& 0 furnice acolo unde acestea se odihneau pe mAinile lui puternice, inasprite de muncé - piele pe piele, foarte deosebit de o sala de bal obisnuit’. Orice cligeu pe care il auzise vre- odata despre dans paru s4 devin dintr-odat4 un adevar profund. Chiar se simti mai usoard decat aerul. ~Tocmai mi-am dat seama c& locul acesta are un alt avantaj. -Care este acela? intreba ea, respirand intretdiat. -Te-am ascultat cantand atat de frumos ieri. Sarah accepta complimentul cu o ugoare aplecare a capului, intre- bandu-se unde avea s4 duc asta. ~Dar locul acesta minunat cere instrumente mai usor de carat, aga c4 nu se va agtepta din partea ta si asiguri acompaniamentul 88