FITOPATOLOGIE 1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare, precum şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biotici (microorganisme) şi abiotici, care pot influenţa sănătatea lor luată individual şi a culturii privită din punct de vedere populaţional. 1.1. SCURT ISTORIC AL FITOPATOLOGIEI ÎN ŢARA NOASTRĂ Fitopatologia sau patologia vegetală este o disciplină care se ocupă cu studiul factorilor primari (biotici şi abiotici) care produc boli la plante, cu studiul bolilor propriu-zise şi al metodelor de prevenire şi combatere a acestora. Această ştiinţă a apărut din necesitatea de a proteja recoltele şi de a reduce pierderile ce se înregistrează ca urmare a atacului diferiţilor patogeni. În cadrul fitopatologiei se disting câteva capitole importante, care permit o mai bună înţelegere a problemelor cu care se ocupă, şi anume : - etiologia bolilor, care studiază cauzele bolilor plantelor ; - patogenia, care se ocupă de modul în care patogenii produc bolile plantelor ; - patografia, care descrie simptomele prin care se manifestă bolile şi metodele cu care se determină ; - ecologia patogenilor şi bolilor plantelor agricole, care studiază relaţiile acestora cu factorii de mediu ; - epidemiologia (epifitologia), care se ocupă cu studiul populaţiilor de patogeni în populaţiile gazdei (culturi agricole) şi cu bolile ce apar în contextul influenţelor mediului înconjurător şi al factorilor antropologici ; -profilaxia bolilor, care se referă la elaborarea şi aplicarea mijloacelor de luptă preventivă ; - terapia bolilor, care se preocupă de elaborarea şi aplicarea mijloacelor de luptă curativă ; - protecţia integrată a culturilor agricole împotriva bolilor, care se referă la îmbinarea diferitelor mijloace de combatere în cadrul agro-ecosistemului şi aplicarea lor numai atunci când se justifică economic şi ecologic. Fitopatologia are legături cu o serie de discipline agricole şi biologice care sunt prezentate mai jos: --------------------------------------------------------------------------------------------------Botanică sistematică Fitotehnie (micologie, bacteriologie, Viticultură virologie) Legumicultura Morfologie vegetală Pomicultură Anatomie vegetală Ameliorarea plantelor Microbiologie Agrochimie Biochimie Agrotehnică Fiziologie vegetală Maşini agricole
1

Genetică Economie agricolă Ecologie -----------------------------------------------------------------------------------------------------In ţara noastră cunoştinţele din domeniul fitopatologiei au provenit cu certitudine de la strămoşii noştri daci şi romani, cauzele bolilor plantelor fiind considerate în general de ordin supranatural. Denumirile populare ale multor boli ale plantelor demonstrează că poporul nostru le-a diferenţiat, dar fără să le interpreteze corect cauzele. Cu toate acestea, vechea zicală românească „mălura din grâu se spală la râu" demonstrează totuşi că ţăranii au găsit în mod empiric o soluţie pentru a reduce o parte din pierderile provocate de această boală a grâului. In secolele al XVIlI-lea şi al XlX-lea se cunosc primele semnalări ale unor ciuperci parazite în Transilvania în lucrările unor micologi străini. După anul 1915, apar primele lucrări româneşti de micologie, cum sunt cele referitoare la mixomicete a lui M. Brânză, la uredinale a lui C. Constantineanu, cea despre macromicete a lui Al. Popovici sau despre flora micologică a Moldovei, scrisă de C. Petrescu. Toate aceste lucrări au contribuit în general la cunoaşterea florei micologice a ţării noastre şi în special la cunoaşterea patogenilor plantelor de cultură. Cunoaşterea ciupercilor microscopice în general şi a celor fitopatogene în special a progresat mult în România o dată cu înfiinţarea I.C.A.R., în care secţia de fitopatologie a început să editeze o exsicată de ciuperci - „Herbarium mycologicum romanicum". Tot în cadrul I.C.A.R. au lucrat o serie de fitopatologi, care, în frunte cu Tr. Săvulescu, au creat şcoala românească de fitopatologie. Dintre aceşti fitopatologi cităm pe : T. Rayss, Al. Alexandri, Ana Hulea, Vera Bontea, Alice Săvulescu ş.a. La Iaşi, C. Sandu - Ville a aprofundat studiul diferitelor grupe de ciuperci parazite (Erysiphaceae, Pyrenomycetes), iar la Cluj E. Rădulescu a dezvoltat cercetări de fitopatologie teoretică şi aplicativă. În anul1941, V. Ghimpu a publicat un tratat despre bolile tutunului, iar în 1950 S. Fosteris, Vera Bontea şi D. Becerescu au publicat primul manual românesc de fitopatologie, în 1957 E. Rădulescu şi V. Bulinaru au elaborat o lucrare documentată despre bolile plantelor industriale ; în aceeaşi perioadă se remarcă lucrările magistrale despre uredinale (1953) şi ustilaginale (1957) ale lui Tr. Săvulescu. In 1959 apare cartea „Protecţia, plantelor” de F. Paulian şi Al. Alexandri, iar în 1967 începe editarea tratatului de fitopatologie sub redacţia prof. E. Rădulescu şi C. Rafailă, operă în 4 volume, la care au contribuit majoritatea fitopatologilor din ţara noastră. De asemenea, trebuie menţionat aportul profesorilor E. Docea, I. Comes, Al. Lazăr, M. Hatman, A. Drăcea, I. Bobeş, Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade şi a altor dascăli care au format generaţii de specialişti în domeniul agricol şi biologic şi au contribuit la identificarea de agenţi patogeni şi boli noi în România. O contribuţie importantă au avut şi au la dezvoltarea cunoştinţelor de fitopatologie o serie de cercetători care au abordat studiul diferitelor categorii de boli ale plantelor, cum sunt : bacteriozele (V. Severin şi colaboratorii, 1985), virozele (I. Pop, 1984, 1986, 1988), micoplasmozele (P. Ploaie, 1968). O lucrare de sinteză asupra ciupercilor parazite şi saprofite din România a publicat Vera Bontea (1985—1986).
2

Contribuţii apreciabile la dezvoltarea metodelor de combatere şi a studiului fungicidelor au avut T. Baicu şi Al. Alexandri prin cele 4 ediţii publicate ale lucrării „Îndrumătorul pentru utilizarea pesticidelor şi T. Baicu şi A. Săvescu prin cele 2 cărţi publicate referitoare la probleme de protecţia integrată a culturilor (1978, 1986). Actuala evoluţie a fitopatologiei în ţara noastră este dominată de o pleiadă de oameni de ştiinţă care au contribuit şi contribuie activ la dezvoltarea acestei discipline, contribuţii însemnate aducându-şi : C. Rafailă, C. Raicu, Vera Bontea, Ana Hulea, D. Becerescu, Lucreţia Dumitraş, A. Puşcaşu, H. Iliescu, M. Costache, Tatiana Şesan, Viorica Iacob, ş.a. Toate realizările s-au obţinut în cadrul institutelor de cercetări, în I.C.A.R., I. C. Biologie, I.C.P.P. Bucureşti, precum şi, în cel al unor institute ale A.S.A.S., ca I.C.C.P.T. Fundulea, I.C.L.F. Vidra, I.C.P.C. Braşov, I.C.P.P. Mărăcineni, I.C.V.V. Valea Călugărească etc. 1.2. DEFINIŢIA BOLII Pentru a înţelege ceea ce înseamnă starea de boală, trebuie mai întâi definită, noţiunea de sănătate. Prin sănătate se înţelege funcţionarea normală a unui sistem viu, ale cărui procese oscilează în cadrul limitelor normale ale adaptabilităţii organismului şi care, în final, duc la realizarea potenţialului genetic, şi a ciclului biologic, precum şi la obţinerea unei recolte optime (Baicu, 1989). Noţiunea de boală a fost definită ca ,,o alterare dăunătoare a unuia sau a mai multor procese ordonate ale unui sistem viu, cauzată de către un factor primar . Când sistemul viu este alterat în afara limitelor sale normale de toleranţă facilă, este bolnav, iar dacă este împins în afara limitelor sale de toleranţă absolută, el „moare" (Bateman, 1976). Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este un proces treptat, care presupune o situaţie intermediară care poate fi reversibilă, cu revenire spre sănătate, dacă factorii care au indus-o dispar sau îşi reduc intensitatea acţiunii. Starea intermediară are multe elemente comune cu starea de stress şi poate fi definită ca o situaţie între sănătate şi boală, care se caracterizează mai ales prin dereglarea proceselor informaţionale. 1.3. CLASIFICAREA BOLILOR În funcţie de natura factorilor care produc îrnbolnăviri, bolile plantelor se clasifică astfel : Boli neparazitare, produse de acţiunea nefavorabilă a unor factori externi (temperatură, umiditate, lumină, substanţe poluante etc.) sau interni, proprii plantei (respiraţie, metabolism dereglat în general etc). Din punct de vedere populaţional al culturii agricole, există adesea o multitudine de manifestări de acest tip induse de tasare (strat de sol mai dens ce apare la arături repetate la aceeaşi adâncime), zone cu exces de apă, exces de săruri, zone cu reziduuri fitotoxice de erbicide etc. Boli parazitare, provocate de diferiţi patogeni : virusuri, microorganisme, alge, plante superioare parazite (antofite). Aceste boli se clasifică, în funcţie de cauza lor, astfel: viroze -boli produse devirusuri; micoplasmoze- boli produse de microorganisme asemănătoare micoplasmelor ; bacterioze - boli produse de bacterii ; rickettioze- boli produse de ricketsii ;
3

micoze- boli produse de ciuperci ; antofitoze- boli produse de plante superioare (antofite) ; lichenoze- boli produse de licheni; ficoze- boli produse de alge ; flageloze - boli produse de flagelate. Sistemele patogene sau patosistemele (Robinson, 1976) cuprind totalitatea elementelor şi relaţiilor dintre plante şi patogen. Privite din acest punct de vedere, pentru boli se ia în considerare, în primul rând, modul de nutriţie. Modul de nutriţie nu trebuie confundat cu modul de viaţă, care se referă mai ales la sistemele biocenotice. Paraziţii cu mod de nutriţie biotrof se hrănesc cu ţesuturile vii ale plantelor de cultură (ex. : Puccinia graminis, Plasmopara viticola etc). Paraziţii necrofiţi se hrănesc cu substratul mort, provenit din ţesuturile vii, care mai întâi sunt omorâte de patogeni şi după aceea sunt utilizate în nutriţie (ex. Pythium debaryanum). Paraziţii facultativi au în cadrul ciclului de evoluţie stadii saprofite (ex. Verticillium alboatrum, Fusarium sp.). în acelaşi grup pot fi incluşi şi semisaprofiţii, care se hrănesc o perioadă mai îndelungată cu substratul mort. Triptofitele sunt acele organisme care atacă plantele vii, dar se hrănesc cu ţesuturile moarte din alte cauze (ex. Nectria cinnubarina), Procesul patologic de îmbolnăvire a plantelor poate să se desfăşoare foarte repede, adică poate fi acut sau se desfăşoară lent, adică are un caracter cronic. Atacul ciupercii Pythium debaryanum pe plantule de tomate are un caracter acut, o plantă putând fi distrusă, în funcţie de temperatură şi umiditate, în 12-24 ore, iar din punct de vedere al răsadului (culturii), în câteva zile pot dispărea majoritatea plantulelor. Alteori, evoluţia bolii este lentă şi de lungă durată, cum este, de exemplu, cea a cancerului bacterian a pomilor fructiferi şi viţei de vie, produs de bacteria Agrobacterium tumefaciens care, în decurs de câţiva ani, duce la moartea plantelor, iar în cultură trec de la o plantă la alta pe diferite căi, astfel încât, o mare parte a plantaţiilor pot fi afectate numai după o perioadă mai mare de timp (ani). Există şi boli care au caracter cronic, dar cu simptome acute, cum este cazul apoplexiei caisului, care, sub influenţa unor factori abiotici şi biotici, are o evoluţie lentă, de câţiva ani, pentru ca deodată primăvara pomii să se usuce în plină floare sau în vegetaţie. Datorită capacităţii ridicate de multiplicare a unor ciuperci şi bacterii fitopatogene, acestea pot provoca adevărate epifitii, cu intensitate mare, ceea ce duce la pierderi enorme de recoltă. Astfel de cazuri sunt cunoscute la ruginile cerealelor (Puccinia spp.), la mana tutunului (Peronospora tabacina) ş.a. În cazul în care boala respectivă se manifestă an de an în aceeaşi zonă, aceasta are caracter endemic. Astfel de boli sunt bolile principale dintr-o cultură agricolă. Bolile plantelor se pot manifesta, ca simptome, pe diferite organe (sămânţă, rădăcini, colet, tulpini, frunze, fructe) sau pe mai multe organe în acelaşi timp.
4

boli ale plantelor mature (rapănul mărului. cât şi în cadrul inspectoratelor. tratarea seminţelor.câteva plante gazdă). aplicarea măsurilor de combatere . Analizând procesele care stau la baza protecţiei plantelor se pot distinge următoarele etape : 1. patogenii sunt grupaţi după localizarea de bază a atacului şi după mecanismul de transmitere. 4. pornind de la tehnologia de cultură şi ţinând seama de protecţia mediului şi a sănătăţii oamenilor se preconizează măsurile de combatere. 2. ORGANIZAREA PROTECŢIEI PLANTELOR Identificarea prezenţei bolilor şi luarea măsurilor pentru reducerea influenţei lor negative asupra recoltelor se desfăşoară în cadrul unui sistem organizatoric.cu planta gazdă dracila la grâu) şi cu mai multe componente (parazit . tracheobacteriozelor şi tracheomicozelor. dăunătorii şi buruienile prezente. În funcţie de faza de dezvoltare a plantelor. unde sunt prezenţi biologi calificaţi pentru diagnozele mai dificile şi mai ales pentru gospodăriile individuale.gazdă intermediară -plantă gazdă de bază). Această clasificare este importantă pentru înţelegerea manifestării bolilor din punct de vedere epidemiologic şi mai ales pentru abordarea ecologică a problemelor de prevenire şi combatere. de eficienţa ei economică şi mai ales de o serie de factori tehnologici şi ecologici. sau boli care atacă anumite organe ale plantei. Cunoaşterea acestor probleme permite o orientare mult mai bună a măsurilor de protecţie a culturilor agricole. Din punct de vedere ecologic. Cunoscând bolile. număr de lucrări de combatere. tratamente foliare etc. nivelul producţiei) şi. Aceste etape trebuie să se desfăşoare normal. De asemenea.viţa de vie). această clasificare corespunde în mare măsură şi principalelor tipuri de măsuri de combatere şi anume : tratarea solului. Cele mai frecvente sunt sistemele parazitare cu 2 componente (parazit . se pot distinge : boli ale plantulelor (căderea răsadului.4. boli ale plantelor în declin (cancerul negru al ramurilor produs de Physalospora cydoniae).gazdă).Există unele boli care au un caracter generalizat. Procesul de diagnoză este realizat atât în ferme şi unităţi de producţie. ca de exemplu rugina neagră a grâului (Puccinia graminis. să fie parcurse repede şi eficient în cadrul structurii organizatorice alese. este foarte important să se cunoască legăturile trofice ale patogenului cu diferite plante gazdă. 3. produs de ciuperca Venturia inaequalis). cu 3 componente (parazit . alegerea soluţiilor şi recomandarea lor . 5 . se fac recomandările necesare. Acestea se aleg în funcţie de costuri (nivel de eficacitate. pe baza avertizării şi a pragurilor economice de dăunare. In acest sistem. Următoarea etapă o constituie alegerea soluţiilor şi recomandările de combatere. Mai importantă pentru practica protecţiei plantelor şi mai ales pentru perspectiva elaborării sistemelor de protecţie integrată este clasificarea ecologică a bolilor. 1. ca de exemplu mana viţei de vie (Plasmopara viticola . provocând îmbolnăvirea întregii plante. ca de exemplu putregaiul alb produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Structura organizatorică a protecţiei plantelor depinde de forma de proprietate. produsă de Pythium debaryanum şi alte ciuperci). verificarea eficacităţii. cum este cazul virozelor. diagnoză .

a acţiunii lor biologice şi ulterior a producţiei şi a influenţelor asupra mediului înconjurător.A. ci şi în istoria agriculturii.U. a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător la nivelul fiecărui judeţ. adesea diagnoza şi alegerea soluţiilor se efectuează într-o singură etapă. Irlanda 1846 Moartea a 1. PIERDERILE PROVOCATE DE BOLI Şl PRINCIPIILE DUPĂ CARE SE PRODUC Fitopatologia este disciplina a cărei dezvoltare a fost permanent impulsionată de epidemiile grave apărute în culturile agricole şi de pierderile pe care le-au produs patogenii în aceste culturi. Tabelul 1 Exemple de mari epidemii care au produs pierderi grave în culturi ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Patogenul Ţara Anul Pierderi ------------------------------------------------------------------------------------------------------Secară Claviceps purpurea Rusia 1772 Ergotism în masă Cartof Phytophthora infestans. În tabelul 1 prezentăm câteva cazuri de astfel de epidemii ce au generat pierderi grave. pentru a stabili dacă s-a atins pragul economic de dăunare şi prezenţa duşmanilor naturali etc. În cadrul sistemelor de protecţie integrată este necesar un volum mare de observaţii în fiecare cultură. In realitate la nivel de producţie. pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. Pentru a organiza. În cadrul gospodăriilor individuale. asociaţii etc. 2.A. ultimele 3 etape şi chiar prima etapă pot fi parcurse de aceeaşi persoană. Această separare pe etape are ca scop o înţelegere mai exactă a proceselor care stau la baza protecţiei plantelor.5 milioane oameni Castan Cafea Piersic Orez Endothia parasitica Hemileia vastatrix Peach Yellows Helminthosporium oryzae S. Laboratorul central de carantină fitosanitară este subordonat M. care au intrat nu numai în istoria fitopatologiei. Ceylon S.O importanţă mare o are verificarea eficacităţii care se face începând cu controlul calităţii tratamentelor. XIX 6 .A.1. societăţi comerciale agricole. India Moartea masivă a pomilor 1870 Distrugerea tuturor plantaţiilor 1870—1874 Distrugerea plantaţiilor 1942 Moartea a 2 milioane de oameni sec. inclusiv în gospodăriile individuale. Inspectoratele judeţene desfăşoară o activitate de protecţia plantelor. şi a hotărî dacă parcela se tratează sau nu.U.A. în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei există o direcţie de protecţia plantelor care include şi inspecţia de stat pentru carantină fito-sanitară. şi desfăşoară o activitate proprie pe întreg teritoriul ţării. efectua şi controla activităţile de protecţia plantelor.

ani 1970 1961 Epidemii repetate Pierderi imense 7 . Pierderile se referă în principal la recoltă. în condiţii ecologice variate. Paguba reprezintă un indicator tehnic care se referă concret la un prejudiciu. care diferă în funcţie de specie şi de alţi factori. Puccinia graminis Helminthosporium maydis Puccinia striiformis Europa S. Tabelul 2 Pierderi anuale de recoltă produse în ţara noastră (%) ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Boli Dăunători Buruieni Total ------------------------------------------------------------------------------------------------------Grâu 11 9 8 28 Orz 11 3 9 23 Porumb 7 9 10 26 Cartof 14 10 7 31 Sfeclă de zahăr 9 10 6 25 Culturi legumicole 13 8 7 28 Pomi fructiferi 15 16 3 34 Viţa de vie 20 9 8 37 Tutun 10 10 9 29 Floarea-soarelui 8 9 6 23 Leguminoase pentru boabe 16 11 10 37 Plante furajere 7 12 10 29 -----------------------------------------------------------------------------------------------------Nivelul daunelor depinde de capacitatea de dăunare a patogenilor şi de alte condiţii care duc în final. România dif.U. în cultura cartofului.Grâu Porumb Grâu Pierderi până la 70% din recoltă Viţa de vie Plasmopara viticola România 1940 Pierderi de 77% din recoltă ------------------------------------------------------------------------------------------------------În ţara noastră. se stabilesc relaţii complexe.A. dauna se referă la distrugerea unui organ sau unei părţi dintr-un organ al plantei. care determină scăderea acumulării de substanţă uscată. Între patogeni şi planta de cultură. Capacitatea de dăunare a unui patogen este determinată genetic şi poate fi definită drept proprietatea acestuia de a produce daune. în pomicultură şi în legumicultură. la pagube şi pierderi mari. în urma cărora plantele de cultură înregistrează daune. estimările asupra pierderilor cantitative şi calitative de recoltă (tabelul 2) arată că cele mai importante pagube s-au produs în viticultură. o stricăciune sau o daună produsă culturii agricole. la dereglarea proceselor fiziologice şi biochimice normale.

ce nu duce la dispariţia unui component al acestui echilibru. Pentru a putea defini mai exact această noţiune este necesar să înţelegem mai bine ce reprezintă recolta. Recolta potenţială reprezintă cantitatea de produs agricol util ce se poate obţine la hectar în condiţii optime de dezvoltare a culturii şi. Orice cultură agricolă este afectată de patogeni. iar diferenţa dintre recolta economică şi cea reală se numeşte pierdere reală. pierderea poate fi definită ca reprezentând diferenţa dintre biomasa utilă pentru om şi biomasa reală utilă ce se obţine. respectându-se şi cerinţele economice. t) raportate la unitatea de suprafaţă (m2. e) dacă se întrunesc condiţii foarte favorabile pentru patogeni. iar în altele sunt prezente numeroase specii de patogeni. Există însă parcele în care prezenţa patogenilor poate fi minimă. 2. Nu orice atac de patogeni duce la pierderi. Dacă nu se întrunesc aceste condiţii atacul de patogeni nu duce la pierderi. La toate plantele de cultură se întâlneşte o capacitate naturală de a suporta un anumit grad de atac de patogeni. daune produse de patogeni. Principii care generalizează cunoştinţele în domeniul fitopatologiei (Baicu. bine dezvoltate. Aceasta se explică prin faptul că evoluţia concomitentă a plantei şi patogenilor creează în final un echilibru de tip ecologic. Cunoştinţele actuale demonstrează că în orice cultură agricolă se întâlnesc patogeni care produc sau nu pierderi. 1986) : 1. Principiul enunţat mai sus derivă din faptul că fiecare strămoş sălbatic al plantelor de cultură a suportat. dar cu frecvenţă şi intensitate mai mică. Pe de altă parte. neatacată şi una atacată. Diferenţa dintre recolta potenţială şi cea reală se numeşte pierdere teoretică. respectân-du-se toate cerinţele culturii. de fapt. c) dacă există o corespondenţă între fazele de dezvoltare ale celor 2 specii (planta : patogen) . pe fondul unei bune asigurări cu elemente nutritive şi apă suportă atacuri slabe sau chiar mijlocii fără ca recolta să fie influenţată. în condiţii naturale.Pierderea se raportează la recoltă şi reprezintă diferenţa dintre recolta produsă de o cultură sănătoasă. q. plantele au o capacitate naturală de refacere a ţesuturilor şi organelor bolnave. clona etc.) nu este imună sau foarte rezistentă la patogeni . Recolta reală este cea care se obţine în diferite societăţi comerciale. hibridul. trecând adesea neobservată. Prezenţa bolilor plantelor de cultură nu înseamnă că automat se înregistrează şi pierderi de recoltă. ha) sau/şi calitativ prin diferiţi parametri ai recoltei. Din punct de vedere ecologic. b) planta (soiul. asociaţii sau ferme individuale. Culturile agricole viguroase. 8 . Aceste pierderi se pot produce dacă se întrunesc următoarele condiţii : a) patogenii sunt genetic compatibili cu planta . în special rentabilitatea. Recolta economică este recolta care se obţine atunci când se aplică tehnologiile moderne. d) dacă există o corespondenţă între condiţiile ecologice ale patogenului şi plantei de cultură . Ca regulă generală de bază toate aceste valori se exprimă cantitativ (kg. este recolta cea mai mare şi de calitate superioară care se obţine atunci când se aplică tehnologiile cele mai avansate.

Pierderile produse de patogeni depind de organele atacate ale plantei. măr etc. patogenii nu produc pagube. rădăcini etc. rapănul mărului pe fructe. tăciunele zburător al orzului. fazele de vegetaţie ale plantei în care se manifestă atacul. miceliu de rezistenţă etc. de regulă. 4. Pierderile produse de patogeni depind de stadiul lor de dezvoltare şi de variabilitatea virulenţei şi agresivităţii acestora. sau dacă nu se suprapune cu perioada de acumulare maximă de substanţă uscată. care sunt slab virulente sau chiar avirulente. De exemplu. Pierderi mari se înregistrează. în timp ce alte boli. În culturile agricole se întâlnesc mai mulţi patogeni. Suşele virulente produc simptome puternice de boală şi pierderi mai mari de recoltă. în general. suportă pierderi numai de la unele specii şi nu întotdeauna. există posibilitatea de compensare a recoltei prin suprafaţa de nutriţie mai mare ce rămâne pentru plantele din jur sau prin mărirea normei de semănat. durata atacului organelor atacate. de regulă. deşi sunt atacate de numeroşi patogeni. în timp ce altele sunt deosebit de virulente şi de păgubitoare. dacă sunt afectate organele plantei care se recoltează şi anume : seminţe. la grâu. Există alţi patogeni ce produc toxine care perturbează întregul metabolism al plantei. ceea ce reduce din riscurile de pierderi. chiar la frecvenţe reduse de atac. 9 . în funcţie de specia de plantă luată în considerare. In stadiul de miceliu şi mai ales de fructificare. Totuşi. orz. Nivelul pierderilor depinde de specia patogenă şi de capacitatea ei de dăunare. râia neagră a cartofului. culturile fiind la începutul dezvoltării lor. Atacul de putregaiuri radiculare la grâu. aplicarea de măsuri de prevenire şi combatere. Analiza pierderilor în funcţie de acest principiu permite şi abordarea diferenţiată a aplicării măsurilor de prevenire şi combatere. produc rareori pierderi mari. Această diferenţă provine din capacitatea variată de dăunare. Fiecare agent patogen are în dezvoltarea sa stadii vii care dăunează şi altele în care nu dăunează. deşi afectează aparent un singur organ. formarea organelor care constituie recolta şi. biotipuri. sclerot. În populaţia patogenului există suşe. Plantele tinere şi seminţele în germinare sunt. 3. Acesta este cazul pentru : mălura grâului. 5. putregaiul cenuşiu al căpşunului. bulbi. Prezenţa patogenilor pe frunze este suportată mai bine de plante dacă distrugerea foliajului nu depăşeşte 15-40%. tomate. În funcţie de caracteristicile patogenului şi ale plantei de cultură boala se poate manifesta pe întreaga plantă sau pe anumite organe. cum ar fi virusul mozaicului dungat. dat fiind importanţa deosebită a acestuia pentru nutriţie şi asigurarea cu apă a întregii plante. Patogenii cu mare capacitate de dăunare apar an de an şi impun. mălura şi făinarea produc pierderi mari.Datorită acestori factori culturile agricole. capacitatea de refacere a rădăcinilor este de regulă mai mare. afectează mai puternic planta. Patogenii care afectează puternic metabolismul plantelor diminuează acumularea de substanţă uscată.Totuşi. tuberculi. dar pierderi mari produc numai unii dintre aceştia. sensibile la patogeni. care este condiţionată genetic şi depinde de numărul de generaţii. formarea recoltei. rase. rizomania sfeclei etc. În stadiul de spor. fructe. consumul de substanţe creşte şi daunele sunt proporţional mai mari.

cum sunt de exemplu. Phoma betae. dar există şi în acest caz oscilaţii între faza de depresie până la epidemie (gradul de atac mare şi suprafeţe mari afectate). În evoluţia pe mai mulţi ani a bolilor de tip cronic (boli care se dezvoltă lent o perioadă mare de timp luni şi chiar ani) se pot observa o serie de faze de la declin până la înmulţirea în masă. epidemie (Poliakov şi Ebert. microparaziţi etc). Fiecare fază durează 1-2 ani. cu cât acesta este mai mare. La bolile de tip dinamic (boli care se dezvoltă rapid pe o perioadă de zile şi săptămâni) aceste faze sunt mai puţin distincte. miceliu etc). iar la alţi patogeni se cunosc puţine rase sau biotipuri (Septorba tritici). cu atât reuşita infecţiilor este asigurată şi sunt infectate un număr mai mare de plante şi organe ate plantelor. 8. 7. cercetările mai noi arată că pe frunze. Cercospora beticola. bacterii. Pierderile depind de condiţiile pedoclimatice în care se dezvoltă planta de cultură şi patogenii. De exemplu. deşi uneori prezenţa unui patogen pe o plantă poate limita atacul altui patogen. 6. 9. drojdii. care adaptate la pierderi (Baicu. 1986) se pot enunţa astfel : a) o cantitate mare de inocul primar şi o viteză mare de infecţie duc de regulă la pierderi mari : b) o cantitate mică de inocul şi o viteză mică de infecţie duc de regulă la pierderi mici : c) o cantitate mare de inocul primar şi o viteză mică de infecţie ulterioară pot duce la pierderi mari . d) o cantitate mică de inocul primar şi o viteză mare de infecţie ulterioară pot duce la pierderi mari. Cu cât echilibrul agroecosistemului este mai puţin stabil cu atât pierderile vor fi probabil mai mari. Cu cât într-o cultură se întâlnesc mai mulţi patogeni. pe sămânţă există numeroase alte microorganisme (actinomicete. Prezenţa unui atac ridicat în anul precedent nu înseamnă automat un atac mare şi în anul în curs. Aceste faze sunt următoarele : depresia.Unii patogeni formează cu uşurinţă biotipuri şi rase numeroase. în rizosferă. într-o cultură de sfeclă de zahăr se întâlnesc succesiv sau concomitent 4 patogeni (Aphanomyces euteiches. ciuperci filamentoase) care pe diferite căi pot frâna dezvoltarea patogenilor şi chiar a bolii (antagonişti. ruginile cerealelor (Puccinia recondita). Din punct de vedere al cantităţii de inocul (spori. 1983). cu atât mai mult se creează posibilitatea apariţiei unor pierderi mai mari. Van der Plank (1977) a formulat o serie de relaţii între inoculul primar şi viteza de înmulţire. dezvoltare moderată. virusul îngălbenirii sfeclei) şi uneori chiar mai mulţi. în cazul patogenilor. în ansamblul culturii această diversitate de specii patogene se poate realiza. Dacă aceste relaţii sunt perturbate reuşita infecţiilor poate creşte şi. scleroţi. Pierderile care se înregistrează în anul în curs depind de nivelul şi evoluţia atacului din anul trecut. Deşi acest principiu se referă mai ales la relaţiile insectelor cu entomofagii (insecte care distrug dăunătorii). În această evoluţie naturală a bolilor în culturi factorii tehnologici produc perturbări însemnate. cresc şi pierderile. ca urmare. Nivelul pierderilor depinde de diversitatea patogenilor şi de cantitatea de inocul din cadrul agroecosistemului. 10 .

dar şi pentru sporulare (diferenţierea fructificaţiilor) şi pentru răspândirea bolii. Dintre aceştia. producând infecţii în condiţii de umiditate mai scăzută. dacă pentru planta de cultură condiţiile sunt optime şi pentru patogen nefavorabile. mai ales factorii direcţi (climatici.Speciile de patogeni se caracterizează printr-un optimum de temperatură. b) formarea biomasei . în special. Invers. răspândirii şi supravieţuirii patogenilor . măsurile organizatorice. Pierderile produse de patogeni depind de condiţiile agrofitotehnice. expoziţia etc.plantă. e) acţiunea asupra relaţiei patogen . micoparaziţilor etc. maneb etc. umiditate. Acelaşi lucru se constată şi la plantele agricole. 2. Unii patogeni au nevoie de apă sub formă de picături (Plasmopara viticola) sau apă în sol (Pythium debaryanum). Pentru majoritatea patogenilor acest factor are o influenţă hotărâtoare în reuşita infecţiilor. Influenţa temperaturii. care pot fi diferite de cele din zona de observaţie.) pentru patogenii raportaţi la ţara noastră au o importanţă mai redusă. pot accentua îmbolnăvirea viţei de vie de făinare etc. d) realizarea condiţiilor de înmulţire a antagoniştilor. Influenţa luminii. . 10. în timp ce unele ciuperci. pierderile sunt influenţate prin următorii factori: a) suprafaţa afectată de pierderi . boala se manifestă slab şi pierderile sunt mici sau neglijabile. Astfel. Adesea unele lucrări de protecţia plantelor pot induce dezvoltarea unor patogeni. Dacă pentru plantă aceste condiţii nu sunt corespunzătoare. Acest factor influenţează mult starea de predispoziţie a plantelor la îmbolnăvire. densităţile ridicate de plante la m2. Importanţă prezintă. Analiza influenţei acestui factor asupra majorităţii patogenilor arată că temperaturile minime de dezvoltare a acestora oscilează în jurul valorii de 4°C. de sol şi biotici) au o influenţă mai mare. iar pentru patogeni sunt favorabile. nu sunt pretenţioase la acest factor. De exemplu. Influenţa umidităţii. În funcţie de acest principiu. care creşte o dată cu creşterea intensităţii. INFLUENTA FACTORILOR ECOLOGICI ASUPRA EVOLUŢIEI PATOGENILOR ŞI A PIERDERILOR PE CARE LE PRODUC Totalitatea factorilor de mediu care condiţionează creşterea şi dezvoltarea patogenilor se numesc factori ecologici. Tehnologiile de cultură pot influenţa puternic evoluţia unor patogeni. cum sunt cele ce produc făinările. c) amplificarea sau slăbirea combinaţiilor optime sau extreme ale factorilor ecologici necesari înmulţirii. excesul de azot. iar cele optime între 18 şi 28°C.2. luminozitate etc. temperaturile microclimatului din cultură. Factorii indirecţi (altitudinea. care sunt induse în special de tratamentele cu fungicide. cele maxime în jurul valorilor de 40°C. lipsa rotaţiei pot favoriza numeroşi patogeni ai plantelor de cultură. stropirile cu zineb. alţii de o umiditate 100% a aerului (Phytoplithora infestans). Acestea sunt aşa zisele „boli iatrogene". latitudinea. Pentru unii patogeni lumina are însă o influenţă negativă. Apa este importantă în primul rând pentru realizarea infecţiilor. Sporularea ciupercilor ce produc ruginile cerealelor 11 . boala se manifestă puternic. sistemele şi tehnologiile de cultură. la care creşterea şi dezvoltarea sunt maxime.

varză Fluor Cereale.(Puccinia spp. care pot frâna unele infecţii. Pleospora bjorlingii (putregaiul inimii sfeclei de zahăr). T.) necesită o lumină mai intensă. influenţa tehnologiilor intensive puternic chimizate poate fi foarte mare asupra plantei de cultură. de boală. din sol şi de pe sămânţă poate fi redusă dacă există în imediata apropiere a acestora microorganisme anatagoniste (actinomicete. Majoritatea patogenilor se dezvoltă într-un mediu neutru sau slab acid. leguminoase Praf Porumb Negru de fum Toate culturile Aluminiu în sol Grâu Soiuri cu plasticitate redusă Diferite culturi Plante îmbătrânite înainte de Răsaduri de legume ţinute prea mult în termen răsadniţe 12 . soia ete. unele ciuperci) sau micoparaziţi. Cantitatea de inocul de patogeni de pe frunze. ofilirea tomatelor (Fusarium oxysporurw f. bacterii. Antagoniştii şi micoparaziţii reprezintă o sursă importantă pentru elaborarea de noi mijloace biologice pentru protecţia plantelor. Influenţa factorilor biotici. Bioxid de sulf Viţă de vie. lycopersici) . de exemplu.3. Influenţa reacţiei solului. harzianum ş. sp. În unele cazuri. În tabelul 3 sunt enumeraţi o serie de factori care contribuie la apariţia stării intermediare dintre starea de sănătate şi cea. cum este. în timp ce infecţiile cu Fulvia fulva (pătarea brună a frunzelor tomatelor) şi Erysiphe graminis (făinarea cerealelor păioase) se pot produce şi noaptea. hernia verzei (Plasmodiophora brassicae). Există însă boli produse de patogeni care se dezvoltă în sol şi sunt favorizate de reacţia acidă a acestuia. În sol se întâlnesc ciuperci antagoniste din speciile Trichoderma viride. ceea ce poate duce la fenomene de predispoziţie (planta este afectată mai uşor de starea intermediară dintre sănătate şi boală) sau pot apărea boli specifice generate de unele cauze neparazitare. Uneori atacurile de patogeni pot creşte mai ales dacă aceşti factori acţionează pe o durată mai lungă.a. tomate. cum sunt. de exemplu. alţi patogeni de sol sunt favorizaţi de reacţia alcalină a acestuia. Tabelul 3 Factori tehnologici cu rol important în apariţia stadiului intermediar între sănătate şi boală ------------------------------------------------------------------------------------------------------Factori Exemple de culturi afectate ------------------------------------------------------------------------------------------------------Ozon Fasole. aceştia putând avea influentă de oprire a atacului patogenilor. drojdii. 2. TEHNOLOGII AGRICOLE ACTUALE ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA BOLILOR PLANTELOR Şl A PIERDERILOR PRODUSE DE ACESTEA Tehnologiile actuale de cultură pot favoriza unele boli prin perturbarea relaţiilor de ordin ecologic dintre diferite microorganisme şi patogeni pe de o parte şi cele ale acestora cu planta de cultură pe de altă parte.

bolile plantelor se. de fapt fiziologice. înnegrirea bazei tulpinii grâului. soia etc. CLASIFICAREA BOLILOR DIN PUNCT DE VEDERE ECOLOGIC In funcţie de localizarea agenţilor fitopatogeni. BOLILE SECUNDARE Şl ALTE BOLI Când se trece la elaborarea măsurilor de protecţie a plantelor pe baza cunoştinţelor ecologice mai aprofundate. mălura grâului etc. fasole. Infecţii de sol sau radiculare Exemplu : hernia verzei. seminale etc. II. bolile se clasifică în 4 categorii : a. Această clasificare ecologică are o importanţă deosebită deoarece permite să se înţeleagă mai bine modul în care se realizează sistemele de protecţie integrată faţă de boli. de mecanismele de transmitere a bolilor de la un an la altul şi de mecanismele de răspândire în cursul perioadei de vegetaţie. foliară şi pe tulpini Exemplu : rugina brună a grâului. mozaicul cepei. Tabelul 4 Clasificarea ecologică a bolilor infecţioase I. culturi tropicale în zona temperată Tehnologii de cultură stresante Culturi cu numeroase tratamente chimice şi doze prea mari de îngrăşăminte Acţiune fitotoxică crescută a pesticidelor Plante de cartof tratate cu amestecuri de pesticide Doze prea mari de pesticide orz tratat cu Icedin+fungicid+ insecticid Castraveţi. De exemplu : rapănul mărului. care se întâlnesc an de an în cultura agricolă din zonă şi care produc pierderi de recoltă ce impun lucrări sistematice de protecţie. Infecţii ce se realizează prin aer şi în picăturile de apă. Alte tipuri de infecţii (vectori. pot clasifica în 4 categorii.5. care apar în astfel de condiţii. Boli principale. putregaiul alb.Culturi mediteraneene în condiţiile ţării noastre . cercosporioza sfeclei.4. Infecţii seminale Exemplu : cornul secarei. 2. râia neagră a cartofului. prezentate în tabelul 4. 13 Plante în condiţii noi de creştere . antracnoza inului. ascochitoza mazărei. BOLILE PRINCIPALE. rugina coronată a ovăzului.) Exemplu : piticirea galbenă a cerealelor. mălura grâului. -----------------------------------------------------------------------------------------------------Sub denumirea de tehnopatii sunt incluse o serie de boli. 2. III. IV. mozaicul sfeclei. făinarea şi mana viţei de vie. boala petelor de bronz a tomatelor.

de unde şi posibilitatea apariţiei unor epidemii grave asociate cu pierderi mari de biomasă. precipitaţii etc. Boli potenţial păgubitoare. alcătuită în principal de planta de cultură şi alte organisme prezente pe o anumită suprafaţă. care reduc populaţiile de dăunători şi patogeni. lipide. f) microconsumatori (de ordinul I). insecte. Componenta heterotrofă (care foloseşte resturile ce rămân din recoltă şi de la diferiţi consumatori) se dezvoltă prin restructurarea şi descompunerea substanţelor organice complexe. b) compuşi organici (proteine.6. pătarea în ochi a bazei tulpinilor de grâu. d) producătorii care sintetizează hrana din substanţe simple anorganice formate din 1-2 plante în număr foarte mare şi din buruieni ca producători primari nedoriţi . Prin cultivarea unei singure specii sau a 2 specii de plante. acizi humici etc.) . organisme heterotrofe. comparativ cu ecosistemele naturale. care descompun compuşii creaţi de plante şi animale. microparaziţii. acţionează şi asupra consumatorilor de ordinul I (patogeni. lumină. rincthosporioza . care sunt constituiţi în special din animale rozătoare.) . Omul ia toate măsurile posibile pentru obţinerea unei biomase cât mai mari şi. diminuând deci considerabil presiunea substanţelor chimice asupra agrobiocenozei . Aceştia cuprind zoofagii. H2O. Botrytis cinerea. care se hrănesc cu plianta de cultură şi rnai puţin cu alte organisme vii . acarieni etc. 14 . care se întâlnesc în culturi dar. nu produc pierderi.b. De exemplu. 2. pentru bolile secundare tratamentele intervin mult mai rar şi numai atunci când acestea se justifică economic. entomo-patogenii etc. Agroecosistemele cuprind următoarele elemente : a) substanţe anorganice (C. de regulă. ECOLOGIA PATOGENILOR PLANTELOR DE CULTURĂ Agroecosistemul reprezintă o unitate de organizare biologică. în funcţie de cultură şi zonă. Organismele consumatoare ale fitomasei (de ordinul I) pot să se înmulţească uşor în prezenţa substratului abundent. care se hrănesc cu cei de ordinul I (dăunători. H. pe de altă parte. care se întâlnesc în cultură agricolă. Această clasificare are o importanţă ecologică deosebită. dăunători). Dintre aceştia multe specii au caracter antagonist faţă de patogeni şi pot fi utili. N. g) consumatori de ordinul II. c.etc. O. Bolile produse de patogeni polifagi (Sclerotinia sclerotiorum. NH4 etc. aflate în interdependenţă între ele şi cu mediul înconjurător. Rhizoctonia solani etc). care. având în felul acesta un rol mare în reducerea populaţiilor respective. c) regimul climatic (temperatură. e) macroconsumatori (de ordinul I). d. în special. bacterii şi ciuperci. care îşi au fiecare circuitul lor . dar pot produce pierderi numai în unii ani şi impun în aceste condiţii lucrări de combatere. se pot încadra în una din primele 2 categorii de boli. patogeni). septorioza grâului. Boli secundare. se reduce drastic numărul de specii şi stabilitatea. deoarece sistemul de protecţie al culturilor agricole se construieşte numai pe bolile principale. hidrocarbonate. CO2.).

boala se desfăşoară sub forma unui proces complex care antrenează o multitudine de factori ai sistemului agrocenozei. patogenul. multe bacterii şi ciuperci microscopice prezintă astfel de proprietăţi utile pentru protecţia plantelor. etc). ce nu poate duce la epidemii grave. Epidemia are o serie de elemente care definesc principalele interacţiuni dintre gazda.7. Dintre antagonişti. Logos = vorbire. fiecare la rândul lor. Pe frunze. prin metaboliţii lor. actinomiecte. au nevoie de vreme călduroasă şi umedă.. Soiurile şi hibrizii sensibili sunt implicaţi cel mai frecvent în epidemii. 15 . care se declanşează şi se dezvoltă pe vreme mai rece şi umedă. în zona rădăcinilor etc. 2. Există boli. care se dezvoltă sub influenţa condiţiilor de mediu şi a intervenţiei omului. Pentru a măsura progresul epidemiei se foloseşte rata progresului bolii (r). O valoare r = 0. din care nu trebuie excluse micorizele. demos = popor .01 este considerată ca o valoare mică. rasele virulente sunt cele care determină dezvoltarea epidemiilor. cum este de exemplu mana cartofului. Rizosfera -zona rădăcinilor. cum este rugina neagră a grâului.. Pe suprafaţa frunzelor. tulpini.5 pe zi este o valoare foarte mare. o valoare r = 0. mezofaună şi chiar organisme mai mari care acţionează între ele. dintre microconsumatorii de ordinul I care se hrănesc cu resturile vegetale şi animale. Patogenul prezintă frecvent mai multe rase cu virulenţă diferită . care se poate întâlni la mana cartofului pe un soi sensibil. de asemenea. produsă de o rasa virulentă . numeroase specii au un caracter antagonist. pot inhiba patogenii şi infecţiile pe care aceştia le produc. ciuperci filamentoase şi chiar o serie de animale (lumbricide. adică. ştiinţă în greaca veche) este ştiinţa despre interacţiunea populaţiilor patogenului cu populaţia plantei gazdă. actinomicetele. Pentru epidemiile de boli ale plantelor este importantă delimitarea lor în spaţiu şi timp. helminţi. care. Rata progesului bolii (r) are o importanţă marcantă în modelarea matematică a epidemiilor şi simularea procesului pe calculator. şi de procese accidentale şi fluctuante. în timp ce altele. care reprezintă „cantitatea" de boală raportată la timp (Van der Plank. În afara acestor grupe de specii utile. precum şi de fenomene cu praguri. Microorganismele se găsesc răspândite sub forma unor colonii izolate sau care se interpătrund şi care acţionează între ele şi cu sporii şi miceliul patogenilor. limite şi de ordin discret. Mediul înconjurător şi în special temperatura şi umiditatea au un rol esenţial în declanşarea şi dezvoltarea epidemiilor. In condiţii naturale. există un complex de microorganisme care pot frâna adesea infecţiile. se întâlnesc asociaţii de populaţii de microorganisme. 1960). unde se produc majoritatea infecţiilor ce determină boli foliare. prezintă numeroase specii de bacterii. mediul înconjurător şi timpul în care se produc. EPIDEMIOLOGIA Epidemiologia (epi = pe .În cadrul agroecosistemelor se întâlnesc şi consumatori de ordinul III şi chiar IV. Epidemiile sunt caracterizate. Rolul timpului în declanşarea şi dezvoltarea epidemiei are o importanţă deosebită . se hrănesc cu consumatori din grupul inferior. facilitând sau frânând evoluţia infecţiilor cu patogeni şi dezvoltarea bolilor. este aşa de complexă încât nu se cunosc decât vag relaţiile ce se stabilesc între patogeni şi aceste componente.

acest ultim mod de transmitere fiind de fapt nespecific. un focar mic. În prima fază de înmulţire a patogenilor se produce. 16 . aşa cum subliniază Zadoks (1990). Patogenii plantelor au ca principală sursă de infecţie părţile bolnave ale plantelor. iar cantitatea şi calitatea lor depinde de nivelul de specializare. Epidemia de ordinul zero este. Prin sursă de infecţie se înţelege obiectul sau locul în care în mod natural specia se dezvoltă şi se înmulţeşte şi din care se separă în stare viabilă în mediul extern infectând plantele sănătoase sensibile. dar cu frecvenţă mare (mana viţei de vie) şi altul la distanţe mari cu frecvenţe reduse (rugina brună a cerealelor). de către diferite animale şi alţi factori. care în faza a doua a ciclului de dezvoltare pier în marea lor majoritate. Epidemiile. Transportul propagulelor se poate efectua în perioada de vegetaţie prin curenţii de aer (anemochorie). iar mai devreme sau mai târziu dispare. S-a constatat că 75-89% din patogenii de origine bacteriană sau micotică supravieţuiesc pe resturi de plante. Cele specifice sunt părţile esenţiale ale plantei pe care se produc sporii şi alte elemente de propagare. Din punct de vedere epidemiologie este important să se diferenţieze sursa de infecţie de factorul de transmitere.O problemă importantă a acestui capitol o constituie variabilitatea genetică a patogenilor. o cantitate mare de spori. al animalelor (zoochorie) şi chiar al omului (antropochorie). de exemplu. răspândirea bolii are o importanţă majoră. cu ajutorul apei (hidrochorie). Privite în ansamblu toate sursele de infecţie reprezintă rezerva de infecţie a patogenului luat în considerare. În cadrul epidemiei. fenomenul fiind favorizat de uniformitatea genetică a soiurilor. 42%. pot fi menţionate ruginile cerealelor. Prin factor de transmitere trebuie înţeles substratul pe care patogenul se menţine dar nu se înmulţeşte. pentru a supravieţui patogenii trebuie să ajungă pe alte plante în acelaşi an şi în anul următor. pot fi de diferite ordine : de ordinul zero. Sursele de infecţie pot fi specifice şi nespecifice. respectiv. Cea de ordinul unu este o epidemie care se răspândeşte pe diferite sole şi parcele în decursul unui sezon de vegetaţie. cum este de exemplu solul.7% dintre cei de origine virală. Prin moartea plantei de cultură. de ordinul unu. Cea de ordinul doi este o epidemie care acoperă suprafeţe mari în decurs de mai mulţi ani. de regulă. de fapt. în timp ce în cazul sursei de infecţie patogenul este viabil şi se înmulţeşte. adesea format de la o singură infecţie iniţială. Astfel. In sol supravieţuiesc abia 35% dintre patogenii de origine micotică. seminţe sau materiale de plantat. Cele nespecifice au caracter temporar şi întâmplător şi se referă în principal la sporii transportaţi uneori prin unelte. de ordinul doi. Supravieţuirea virusurilor pe materialul de plantat şi de semănat este de 89 şi. unul la distanţe mici. 15% din cei de origine bacteriană şi 5. Introducerea unui soi nou cu mulţi ani în urmă ducea la formarea unei noi rase care producea epidemii. Pentru plante multianuale acest procent este de circa 60%. În concepţia ecologică de protecţie a plantelor faţă de boli o mare importanţă are înţelegerea noţiunii de sursă de infecţie. Cercetările în acest domeniu au arătat că se pot distinge 2 mecanisme.

Nopţile reci. de asemenea. cum sunt făinările nu necesită o peliculă de apă liberă la suprafaţa frunzelor pentru a realiza infecţia. din această cauză epidemiile fiind influenţate temporar. cu temperaturi apropiate de valorile minime de dezvoltare a patogenilor. Cunoaşterea acţiunii acestor factori în mod concret pentru fiecare patosistem (specie de plantă agricolă . datorită microclimatului din cultură sau de la suprafaţa frunzelor. Intre diferite microorganisme . Umiditatea necesară epidemiilor apare datorită ploilor. iar patogenului (evoluţiei bolii) o dezvoltare minimă. atingând temperaturile maxime de creştere a acestora. ca şi a microorganismelor care contribuie la diminuarea infecţiilor.patogen) permite dirijarea unor lucrări agrofitotehnice în aşa fel încât plantei să i se asigure o dezvoltare optimă. Cunoaşterea acestor mecanisme. De la aceste reguli sunt însă destule excepţii. MICOPARAZIŢI ETC. au nevoie de prezenţa apei sub forma de picături. care are numai latura calitativă. Alţi patogeni. Umiditatea este factorul esenţial pentru apariţia şi dezvoltarea majorităţii epidemiilor. UTILIZAREA FACTORILOR ECOLOGICI ÎN SCOPUL REDUCERII PIERDERILOR PRODUSE DE BOLI LA PLANTE Factorii ecologici abiotici au frecvent un rol hotărâtor în evoluţia epidemiilor. de aceea trebuie la fiecare specie de patogen să fie făcute aprecieri concrete pentru a putea decide cum să se acţioneze asupra sporilor şi formelor de repaus. cele care se referă la bolile plantelor au un rol esenţial. lycopersici pe tomate).2. reduc rata de dezvoltare a epidemiei. saprofiţi.9. Umiditatea necesară infecţiilor se poate realiza. micelii de rezistenţă etc. sporii rezistă mai bine la umidităţi relative mai scăzute. Unii patogeni.) supravieţuiesc mai bine la temperaturi scăzute . 17 . O primă etapă a acestui proces o constituie elaborarea modelului conceptual. cum sunt cei de tip „mană". antagonişti sau micoparaziţi -se stabilesc în timp diferite relaţii care pot frâna infecţiile sau pot să le favorizeze. din rouă şi din irigarea prin aspersiune. MODELE CONCEPTUALE ALE RELAŢIILOR PLANTĂ DE CULTURĂ . spori cu pereţi îngroşaţi. constituie o posibilitate importantă pentru a elabora noi metode de luptă biologică cu patogenii.ANTAGONIŞTI.PATOGENI .sp. Pentru culturile de câmp densităţile sunt stabilite după criterii complexe care asigură an de an producţii mari la hectar. care pot fi de la 1-2 ore (Plasmopara viticola pe viţa de vie) până la 24 de ore (Stemphylium botryosum f. Dintre aceste criterii. În toate aceste cazuri sunt necesare pentru realizarea infecţiilor perioade definite de prezenţă a apei. Microclimatul este dictat în mare măsură de densitatea plantelor. Pe baza unor date suplimentare privind transferul de substanţă de la plantă spre consumatorii de diferite ordine se va stabili modelul matematic. în cazul în care vremea nu este prea favorabilă producerii acestora. 2. Relaţiile dintre plantă şi aceste grupe de microorganisme pot fi modelate matematic. Temperaturile prea scăzute sau prea ridicate nu duc la moartea patogenului. ca şi zilele foarte călduroase. Sporii şi formele de repaus ale patogenilor (clamidospori. scleroţi.8. Toţi aceşti factori ecologici au o influenţă mare asupra păstrării viabilităţii (supravieţuirii) propagulelor şi în special asupra sporilor.patogeni.

În general. de unde decurge importanţa cunoaşterii şi respectării acestora pentru practica agricolă. ca urmare a procesului de hibridare a acestei plante. vânturile puternice). Astfel. din cauza umbririi. semănatul la temperaturi favorabile patogenului şi nefavorabile plantei de cultură (porumb la temperaturi sub 8°C). aplicând în mod echilibrat îngrăşămintele etc. De exemplu. unele lucrări mecanice. îngrăşarea excesivă cu azot (făinarea cerealelor) etc. utilizând soiurile şi hibrizii raionaţi. este bine cunoscut cazul apariţiei pătării frunzelor de porumb. Prevenirea tuturor acestor fenomene negative se realizează prin adaptarea concretă a tehnologiei de lucru la forma de cultură. epoca optimă de semănat. Bolile ce apar şi se dezvoltă în sol pe sistemul radicular sau cele care trec în tulpină depind. Pe solurile grele.U. Schimbarea virulenţei unui patogen prin formarea de noi rase declanşează adesea epidemii grave dacă continuă cultivarea aceluiaş soi. favorizează dispersia patogenului şi stimulează sporularea acestuia.Într-o cultură tânără la începutul vegetaţiei. aplicarea udării prin brazdă favorizează apariţia şi dezvoltarea bolilor radiculare. Într-o cultură densă de vârstă mai avansată. Unele epidemii apar ca urmare a introducerii patogenilor într-o nouă zonă de cultură a plantelor gazdă. Acesta a fost cazul manei viţei de vie (Plasmopara viticola). produsă de rasa T a patogenului Helminthosporium turcicum pe majoritatea hibrizilor din S. a făinării americane a agrişului (Sphaerotheca mors -uvae) ş. aceasta este cauza epidemiilor multor boli care încep cu frunzele de la baza plantei. temperatura este mai scăzută şi aerul mai umed. 18 . de asemenea. Noaptea. Unele măsuri agrofitotehnice pot avea o influenţă mare asupra apariţiei şi dezvoltării epidemiilor. datorită radiaţiei solare. adesea. epidemiile pot fi generate ele unele practici şi elemente tehnologice care sporesc vulnerabilitatea genetică a soiurilor şi hibrizilor plantelor. În anumite cazuri. menţinerea pentru o perioadă de câteva săptămâni a ploilor şi a unei temperaturi de 18-20°C determină formarea unei pelicule de apă pe frunzele de cartof şi declanşează o epidemie gravă de mană (Phytophthora infestans) chiar pe un soi obişnuit şi chiar dacă nu a apărut o nouă rasă a patogenului. ceea ce duce la realizarea unei temperaturi mai mari în această zonă. rouă) este mai redusă. de factorii temperatură şi mai ales de umiditate. de asemenea. un rol important în declanşarea epidemiilor . Nivelul rezistenţei soiurilor sau hibrizilor cultivaţi are. Cultura este. mai ales la cereale. În zonele mai joase. aceeaşi importanţă o au unii factori de predispoziţie. de asemenea. care duc la scurtarea ciclului de viaţă a patogenului. cum sunt : factorii care produc răniri (grindina. situaţia se inversează.A. Cele mai grave epidemii apar datorită condiţiilor de temperatură şi umiditate foarte favorabile. mai aerisită şi durata persistenţei umidităţii frunzelor (ploaie. O măsură eficientă de reducere a riscurilor de epidemii grave la multe plante de cultură. o constituie utilizarea de soiuri multilineale (soiuri din mai multe linii cu rezistenţă la diferiţi rase ale patogenilor).a. ca şi alternarea soiurilor în cultură sau schimbarea lor la diferite intervale de timp. radiaţia solară acţionează asupra frunzelor superioare. frunzele pot avea o temperatură mai mare decât cea a aerului.

s-au format treptat relaţii stabile de coexistenţă care pot fi caracterizate ca adevărate sisteme plantă . Recoltarea mecanizată a fructelor de cireş a determinat extinderea epidemiilor de monilioză datorită fructelor rămase neculese.Introducerea portaltoilor pitici în pomicultură a favorizat atacul de Phytophthora cactorum. capacitatea de apărare a plantelor poate fi considerată tot atât de veche ca şi fenomenul de parazitism (Gaumann. sub presiunea selecţiei naturale. REZISTENŢA PLANTELOR LA BOLI În natură există nenumărate microorganisme care vin în contact într-un fel sau altul cu orice specie de plantă de cultură. Mult mai importantă este rezistenţa plantelor în corelaţie cu patogenii care produc boli pe aceste specii. ca urmare. În acest caz. Fenomenele de rezistenţă sunt atât de importante încât studiul lor a dus la apariţia unei noi discipline . Pentru protecţia plantelor acest fenomen are o importanţă limitată. 1959). ameninţând-o cu dispariţia. 3. o specie de plantă nu este atacată decât de anumite microorganisme. are loc o selecţie stabilizatoare.parazit. Plantele sunt deci rezistente la aceşti patogeni. fuzarioza fasolei. rugina fasolei şi a mentei. Această rezistenţă are un caracter natural şi nici o plantă nu ar putea supravieţui fără această însuşire. Cele câteva exemple de mai sus demonstrează că nerespectarea cerinţelor ecologice ale culturilor agricole şi ale patogenilor pot duce la apariţia de epidemii grave chiar în condiţiile climatice obişnuite. Rezistenţa. al cărei întemeietor a fost I. Rezistenţa plantelor la boli poate fi definită ca o proprietate a populaţiei plantei gazdă de a reduce sau anihila efectele destructive ale parazitului (Ceapoiu şi Negulescu. 1951 . EVOLUŢIA SISTEMELOR PLANTĂ-PARAZIT În decursul timpului între plante şi parazit. ceea ce a favorizat infecţiile cu Sphacelotheca reiliana (Sorosporium reilianum). Mecinikov. O creştere peste măsură a virulenţei parazitului ar duce la dispariţia gazdei şi evident. De aceea. atroseptica). În unele cazuri. Excesul de umiditate creat prin irigare favorizează epidemiile de Rhizoctonia solani pe fructele de tomate. şi a parazitului. Rănirile produse în cursul recoltatului mecanic al cartofilor generează apariţia de atacuri mari de putregai moale (Erwinia carotovora pv.sp. I. tritici nu poate să apară pe ceapă. 3. 1983). mana cepei (Peronospora destructor) nu se poate instala pe grâu şi nici rugina brună a grâului (Puccinia recondita f. Totuşi. De exemplu. Verderevski. Acest echilibru poate fi bine determinat la speciile de plante sălbatice. între cele două componente de bază ale sistemului s-a stabilit un echilibru dinamic. atacuri în masă în culturile de porumb s-au observat pe solele în care au fost rupte paniculele pentru a împiedica autopolenizarea liniei materne.fitoimunologia. dar cu o latură bine pronunţată de polimorfism. O creştere puternică a rezistenţei plantei reduce puternic populaţia parazitului.1. care au constituit o sursă importantă de infecţie. 19 .

de îngrăşăminte. infecţiile cu patogeni pot creşte brusc. Având un caracter hidrofob.2. oligogenică) în soiurile noi. Omul introduce rezistenţa verticală (specifică. deplasat adesea în favoarea parazitului. formată din pectine. Epiderma este formată din celulele externe care acoperă şi protejează organele plantelor. Dintre aceştia pot fi enumeraţi : numărul restrâns de soiuri şi hibrizi intensivi. În general. Rănirea epidermelor creează porţi de pătrundere uşoară pentru mulţi patogeni. ceară) sau cu substanţe minerale (bioxid de siliciu). adică la acel nivel la care să nu se mai producă pierderi de recoltă. irigaţia. În scurt timp.Între plante şi paraziţi se menţine un echilibru care este puţin influenţat de condiţiile de mediu. unele procedee tehnologice etc. de această dată instabil. Alteori. scurtarea rotaţiilor. există între planta cultivată (soi. o cuticula cu o grosime mai mare constituie un obstacol mai dificil pentru penetrarea lui de către filamentul de germinaţie al patogenului. 3. aceasta nu reuşeşte să stabilizeze raportul la nivelul la care doreşte omul. sporii încărcaţi electronegativ sunt respinşi de suprafaţa frunzei. cum este cazul soiurilor de năut rezistente la Mycosphaerella rabiei (antracnoza). Unele plante au peri (trichomi) glandulari care elimină substanţe ce pot inhiba germinarea sporilor. 20 . datorită respingerii lor de către unele substanţe produse de plantă sau a culorii repulsive pentru vectori. Unele schimbări puternice induse de om pot totuşi modifica aceste raporturi. ceea ce inhibă germinarea multor patogeni. Există şi alţi factori care schimbă raportul între soiuri (hibrizi) şi parazit. cuticula nu permite menţinerea picăturilor de apă. datorită tocmai acestui fenomen de evoluţie concomitentă. trebuie acordată atenţie deosebită pentru rezistenţă şi evitarea factorilor care o pot reduce. Dacă pereţii celulari sunt impregnaţi cu substanţe de tipul diferiţilor polimeri (cutină. infecţiile cu patogeni se realizează mai greu.1 Rezistenţa structurală preinfecţională (preexistentă) se datoreşte faptului că patogenii sunt menţinuţi la o oarecare distanţă de către planta gazdă sau aceştia nu reuşesc să pătrundă în ţesuturi. hibrid) şi parazit un alt raport. de rase capabile să paraziteze noile soiuri. Un rol important în rezistenţa structurală îl are cuticula. neechilibrate. cutine şi uneori acoperită cu ceară. Chiar dacă şi în acest caz are loc o evoluţie concomitentă a sistemului. de aceea în practică se aplică de regulă o stropire cu fungicid lipsit de fitotoxicitate. 1974).2. De asemenea. REZISTENŢA STRUCTURALĂ 3. După grindină. În general. Un exemplu relativ recent de acest fel îl constituie apariţia raselor 77 79 de rugină brună (Puccinia recondita). soiul nou este scos din utilizare. Virusurile transmise de insecte pot fi uneori neinoculate în plantă de către acestea. care are acţiune de a inhiba pătrunderea patogenilor prin rănile produse de grindină. lignină. atât pentru obţinerea soiurilor rezistente. ceea ce provoacă o reacţie din partea parazitului concretizată prin apariţia unor noi gene de virulenţă. cât şi pentru noile tehnologii de cultură. care au eliminat din cultură soiurile Aurora şi Caucaz (Negulescu şi Cojocaru. aplicarea de doze mari.

2 Rezistenţa structurală postinfecţională. Rezistenţa funcţională depinde în mare măsură de reacţiile biochimice si fiziologice care determină prezenţa sau absenţa unor substanţe în plantă şi care interferează cu creşterea şi dezvoltarea patogenilor (Agrios. phyton — plantă . nişte evaginări ale protoplastului celular care căptuşesc vasele. se manifestă prin apariţia de tiloze. S-a stabilit că în plante pot apărea fitoalexine (Muller. Dintre substanţele cu caracter toxic pot fi menţionate cele fenolice (catechol.3. dar acţiunea acestora nu este specifică şi nivelul activităţii lor depinde mai ales de viteza şi cantitatea care se acumulează.3. La soiurile sensibile aceste modificări apar târziu sau nu apar deloc. iar în final cade. Frecvent. acumularea de compuşi fenolici şi de fitoalexine. după ce patogenul a pătruns în interiorul acesteia şi care opresc sau frânează boala. apar în jurul leziunilor produse de patogeni. poate frâna procesul de îmbolnăvire. iar la celulele adiacente se observă schimbări metabolice şi. ţesutul se brunifică. cum este piricularina produsă de ciuperca Magnaporthe (Piricularia) oryzae. în special. REZISTENTA FUNCŢIONALA Acest tip de rezistenţă are un rol mult mai important în evoluţia bolii decât cel structural. prin care la locul de infecţie se produce o pierdere rapidă a turgescenţei. hidatodele. Bolile vasculare. 3. cum sunt de exemplu acidul clorogenic şi acidul ferulic. 1978). prun sau piersic. produse de patogeni care se dezvoltă în interiorul vaselor conducătoare. pot inactiva unele toxine. 3. 3. Unele substanţe formate în plante. plantele sunt capabile să formeze mai multe tipuri de structuri care se opun invadării ţesuturilor. acidul clorogenic).1 Rezistenţa funcţională preinfecţională se bazează pe prezenţa unor substanţe cu caracter toxic pentru patogeni sau stimulator pentru flora antagonistă.Deschiderile naturale (stomatele.2. Uneori. care reduc viteza de răspândire a patogenului şi în special a toxinelor pe care aceştia le produc. În jurul punctului de infecţie celulele mor. alexein = substanţă de apărare). Aceste structuri se realizează prin suberificarea şi lignificarea ţesuturilor şi prin îngroşarea pereţilor celulozici şi cutinizaţi. inhibitorii unor enzime. În afara fitoalexinelor pot fi sintetizate şi alte substanţe care influenţează activitatea unor enzime şi în special a peroxidazei. Există date care demonstrează că prezenţa unor proteine antigenice comune poate fi un factor de bază în apariţia bolii. 3. Absenţa în gazdă a unor substanţe necesare patogenului sau forma lor inaccesibilă. În lupta cu patogenul care a trecut de barierele structurale. acidul protocatechinic. gome. la pomii fructiferi. lenticelele. Reacţia de hipersensibilitate este o reacţie de apărare a plantei. în jurul locului de pătrundere a ciupercii se formează un strat separator (abscizie) care izolează pata în care se află patogenul. la atacul de Stigmina carpophila de pe frunzele de cais. glicozizii etc. 1956 . le astupă şi în acest fel stăvilesc înaintarea patogenului. lăsând frunza ciuruită. 21 .2 Rezistenţa funcţională postinfecţională este un fenomen prin care în plantă apar substanţe sau reacţii fiziologice etc.3. nectarinele) pot favoriza sau frâna realizarea infecţiilor în funcţie de structura lor şi de modul de funcţionare.

iar faţă de cei obligaţi de cel puţin două gene puternice. O problemă relativ nouă. care afirmă că pentru fiecare genă de rezistenţă sau sensibilitate a plantei există o genă de avirulenţă sau virulenţă a parazitului. Puccinia spp. cât şi pentru cel de rezistenţă. 2. În decursul evoluţiei lor la plante au apărut proprietăţi care permit să se diferenţieze ceea ce este „propriu" de ceea ce este „străin".1 Rezistenţa verticală (specifică. Rezistenţa verticală este mult mai eficientă la plantele anuale decât la cele perene. Acest tip de rezistenţă (Van der Plank. 22 . oligogenică) se manifestă faţă de anumite rase fiziologice ale unui patogen şi este puţin eficace faţă de alte rase. al cărei mecanism biochimic şi imunologic este în curs de elucidare. de a diferenţia ceea ce este „propriu" şi ceea ce este .Fenomenul de hipersensibilitate a fost constatat de Ward în 1902.) şi mai puţin eficace faţă de cele produse de paraziţi specializaţi (Phytophthora infestans. respingând în acest fel marea majoritate a microorganismelor (saprofite sau parazite) cu care ajung în contact. Rezistenţa verticală are la bază teoria genă pentru genă a lui Flor (1942— 1958).4.. GENETICA REZISTENTEI Privită din punct de vedere genetic.Rezistenţa verticală a plantelor faţă de patogenii facultativi este determinată de o genă puternică. rezistenţa verticală asigură o protecţie totală faţă de rasa (rasele) existentă. Valoarea practică a rezistenţei verticale este redusă când soiul este uniform din punct de vedere genetic şi se cultivă pe suprafeţe mari. o constituie cea a capacităţii de recunoaştere. după 4-5 ani. 3. Dintre aceste capacităţi. ceea ce determină utilizarea mai uşoară a mecanismelor acestuia în protecţia faţă de boli. Este important de ştiut că.). La început. după care are loc o recunoaştere la nivel celular. 6. foarte importantă este cea de aderare la suprafaţa celulelor gazdei. În prezenţa selecţiei stabilizatoare rezistenţa verticală este mai eficientă. după regulile lui Robinson (1971) : 1. rezistenţa plantelor agricole la boli este deosebit de importantă. Astfel. 5. Verticillium spp. La rândul lor. rasa nouă care apare se răspândeşte repede şi face ca soiul să fie atacat. 1968) are o durată scurtă. în funcţie de biologia patogenului. rezistenţa verticală are semnificaţie diferită. Rezistenţa verticală este controlată oligogenic (controlată mai ales de gene majore şi mai rar de gene minore) şi are un caracter calitativ (cu o distribuţie continuă a plantelor între rezistenţă şi sensibilitate). deşi sunt şi unele excepţii. Rezistenţa verticală este mai puţin eficace faţă de patogenii care formează noi rase.străin” de organism. dar care are o importanţă deosebită atât pentru studiul fenomenelor de patogeneză. 3. iar Stoneman a introdus termenul de hipersensibilitate în 1915. 3. Uneori. Rezistenţa verticală este mai eficace faţă de bolile produse de paraziţi nespecializaţi (Fusarium spp. deoarece permite înţelegerea mai bună a fenomenului.4. patogenii au evoluat în aşa fel încât au dobândit capacităţi nespecifice ce le permit să pătrundă şi să se multiplice în celulele plantei gazdă.. 4.

7. 9. care se manifestă prin apariţia cu 10-14 zile mai târziu decât la cele sensibile .2 Rezistenţa orizontală (nespecifică. Deşi rezistenţa orizontală nu conferă soiului o protecţie completă faţă de patogen. 14. Rezistenţa verticală poate fi prelungită prin rotaţia raţională a plantelor de cultură sau prin schimbarea rapidă a soiurilor în cadrul fiecărei culturi. de fapt. nemodificându-se în funcţie de acestea. c) rezistenţa parţială. 8. Din punct de vedere genetic rezistenţa orizontală are caracter poligenic. Rezistenţa orizontală se manifestă sub diferite forme.3 Integrarea rezistenţei verticale cu cea orizontală. atât populaţia patogenului. Una dintre reacţiile tipice ale soiurilor cu rezistenţă verticală o constituie hipersensibilitatea. o perioadă latentă (de incubaţie) mai lungă . care se caracterizează printr-un atac redus al bolii datorită răspândirii şi multiplicării încete a patogenului . variază independent. ceea ce permite evitarea epidemiilor grave. determinata de poligene. Rezistenţa verticală se poate prelungi mai mult în condiţiile în care se alege pentru cultură o stuctură corespunzătoare a soiurilor. reprezentată de apărarea naturală a plantei gazdă. de fapt. d) rezistenţa durabilă. Rezistenţa verticală poate fi sporită prin măsuri legislative de interzicere sau de obligativitate pentru cultivarea unui anumit soi. cât şi cea a gazdei. dar numai ca urmare a obţinerii altora mai productive. 3. care se păstrează pe o perioadă lungă de timp. 10. 1975). cu ciclu întrerupt (iarna sau vara). Rezistenţa verticală a plantelor faţă de paraziţii obligaţi. şi anume : a) rezistenţa înceată. Acest tip de rezistenţă are un caracter permanent şi se manifestă faţă de toate rasele patogenului. 12. Rezistenţa verticală complexă este mai puţin păgubitoare în cazul distrugerii ei de către patogen decât în cazul distrugerii rezistenţei verticale simple. b) rezistenţa întârziată. Prin combinarea rezistenţei verticale cu cea orizontală se poate obţine o rezistenţă mai eficientă. 1979) privind rezistenţa verticală. şi cea orizontală. au început să fie interpretate 23 . soiul este atacat la un nivel tolerabil. în ea fiind implicate de la câteva gene până la sute. 3. Concepţiile lui Van der Plank (1976) şi Robinson (1976. 13. Rezistenţa verticală are o importanţă mare pentru bolile ce se transmit prin seminţe şi prin material de plantat.4. care are.4. diferit de cazul soiurilor cu rezistenţă verticală ca urmare a atacului sporit al patogenului. poligenică) Rezistenţa orizontală se formează în cursul evoluţiei simultane a plantei şi parazitului şi este. este mai eficientă. Dacă la început rezistenţa verticală nu protejează concret cultura.determinată de oligogene. cu calităţi superioare şi cu rezistenţă mai ridicată. mii şi mai rar sute de mii de gene (Van der Plank. de care s-a vorbit mai sus. 11. ea poate ceda mai repede. Soiurile cu rezistenţă orizontală sunt şi ele înlocuite. In cazul rezistenţei orizontale.

4 Rezistenţa citoplasmatică. în timp ce plantele rezistente sunt plante gazdă. care. 3. Pe de altă parte. aceleaşi gene de rezistenţă. rezistenţa pare mai degrabă să fie o excepţie. de fapt. care se bazează însă şi pe rezistenţa conferită de gene nucleare.4.într-un alt mod. De asemenea. prin care patogenul se poate instala şi produce îmbolnăvirea plantei. sensibilitatea verticală a cartofului faţă de Phytophthora infestans este determinată. dar pierderile de recoltă sunt mici. Este fenomenul opus rezistenţei. Prin imunitatea plantei faţă de un patogen se înţelege absenţa totală a atacului acestuia.7 Sensibilitatea. De exemplu. care afirmă că toate genele pentru rezistenţă ale gazdei şi toate genele pentru virulenţă din populaţiile patogenului formează un sistem integrat. dar cu alt conţinut. În mod analog fenomenului de rezistenţă. se apreciază că imunitatea este o regulă în natură. 3. sporularea patogenilor este intensă. deoarece contravine concepţiei selecţiei naturale (Ceapoiu şi Negulescu. nu este permanentă. iar dacă este permanentă. Pe baza acestor idei. iar diferenţele ce se constată sunt determinate de faptul că operează în genotipuri de plante diferite. Plantele imune nu pot fi plante gazdă pentru patogeni. Pe astfel de soiuri intensitatea atacului este mare. pierderile fiind reduse. Totuşi.4. grâul nu este atacat de Plasmopara viticola. 24 . În general. această concepţie nu poate fi acceptată. între genele plantei şi ale patogenului există o interacţiune care are la bază relaţia genă pentru genă. oricât de completă ar fi. Un exemplu de rezistenţă citoplasmatică îl constituie rezistenţa porumbului la rasa T a patogenului Helminthosporium maydis. Parlevliet şi Zadoks (1977) formulează un concept integrat al acţiunii genelor minore şi majore. care încep cu o manifestare uşoară a bolii şi se termină cu moartea plantei. De exemplu. Imunitatea are un caracter complet şi permanent.4. în plastide (plastidogene) şi în condriom (condriogene). 3. 3. iar fasolea de Septoria tritici. în timp ce. fără însă a influenţa prea mult recolta. după Van der Plank (1976). Din această cauză. prin aceste două caracteristici. cele două tipuri de gene nu diferă între ele şi sunt. în realitate aceasta este un tip de reacţie aparte a soiului de plantă de cultură. acest tip de rezistenţă are un rol minor la plante. există o sensibilitate verticală şi o sensibilitate orizontală. imunitatea se deosebeşte de rezistenţă. rezistenţa variază în funcţie de structura sa genetică şi de unii factori ai mediului înconjurător.5 Toleranţa. autorul a formulat o serie de concluzii privind rolul genelor majore şi minore. Prin toleranţă se înţelege capacitatea unor soiuri de plante de a suporta un atac ridicat de boli. de o genă r1. Deşi uneori se consideră că toleranţa poate fi apreciată ca o rezistenţă orizontală. După Nelson (1978). nu poate fi completă.4. Soiurile şi hibrizii de plante cultivate manifestă grade diferite de sensibilitate.6 Imunitatea. Acest tip de rezistenţă are la bază factori ereditari localizaţi în citoplasmă (citoplasmagene). 1983).

3. distanţa dintre sursa de inocul şi plantă). precedate de contaminare (procesul de intrare în contact a patogenului cu planta). a haustorilor de Erysiphe graminis şi a bacteriei Xanthomonas campestris pv. După pătrunderea patogenului în ţesuturi. care adesea nu sunt vizibile cu ochiul liber. sunt prezentate câteva exemple privind perioadele de incubaţie ale unor patogeni. Contaminarea se realizează cu propagule viabile. Virusurile transmise de insecte vectoare sunt inoculate prin înţeparea ţesuturilor plantelor. În tabelul 5. Aşa este cazul la pătrunderea zoosporilor de Plasmopara viticola. Infecţia. inclusiv cele produse de insecte. cum este cazul unor patogeni de mare importanţă economică (tăciunele zburător al orzului produs de Ustilago nuda). cu toate că este urmată de suberificarea cicatricelor. de fapt. hidatodele pot constitui o poartă de intrare pentru unele bacterii. Această noţiune se referă la durata sau perioada cuprinsă între infecţie şi apariţia primelor simptome ale bolii. Aceasta este procesul de pătrundere a patogenului în plantă şi începutul relaţiilor de nutriţie parazitară a acestuia pe seama ţesuturilor plantei gazdă. Mai rar infecţia se realizează pe cale florală. Bacteriile pătrund frecvent în plante prin rănile accidentale. între patogen şi plantă apar o serie de interacţiuni care pot duce la apariţia bolii sau pot opri dezvoltarea patogenului. un proces care depinde în mare măsură de modul de transmitere a patogenului. frecventă. Incubaţia. Tabelul 5 Perioada de incubaţie a unor patogeni vegetali ------------------------------------------------------------------------------------------------------Patogenul Boala Perioada 25 . Numeroase ciuperci pot pătrunde activ. densitatea plantelor. de asemenea. într-un număr suficient. de aceea trebuie foarte bine cunoscută de practicieni. în funcţie de condiţiile climatice favorabile (direcţia curenţilor de aer. În această perioadă patogenul se înmulţeşte (virusuri. Pătrunderea prin lenticele este frecventă la unii patogeni . Căderea frunzelor. cum este de exemplu filamentul de germinare a sporilor de Botrytis cinerea. bacterii) sau creşte. Foarte frecvente sunt posibilităţile de pătrundere a patogenilor în plante prin răni. lasă porţi de pătrundere pentru bacterii şi ciuperci. Interacţiunile dintre cele două componente ale patosistemului până la apariţia bolii pot dura câteva ore (mana cartofului produsă de Phytophthora injestans) până la câteva zile (tăciunele zburător al grâului produs de Ustilago tritici).5 Patogeneza Bolile plantelor agricole evoluează după următoarele faze care se succed : infecţia. Pătrunderea prin stomate este. direct prin epidermă. la fel perii foliari şi glandulari. Perioada de incubaţie are o deosebită importanţă pentru avertizarea tratamentelor. Contaminarea este. phaseoli. natura suprafeţei plantelor etc. se dezvoltă şi cuprinde porţiuni tot mai mari din ţesuturile gazdei. precipitaţii. Diferite grupe de patogeni au moduri variate de infecţie a plantelor. în ţesuturile plantelor. incubaţia şi manifestarea bolii.

La multe micoze (boli produse de ciuperci) simptomele devin vizibile la fructificarea ciupercilor pe suprafaţa organelor atacate ale plantelor. în cazul făinărilor. în regiunile secetoase sunt mai puţine boli decât în zonele cu umiditate mare. Astfel. boala nu evoluează sau are o evoluţie lentă.de incubaţie ------------------------------------------------------------------------------------------------------Cucumber mosaic virus in Filozitatea tomatelor 3-5 zile tomato Plum-pox virus Vărsatul prunului 9-13 luni Pseudomonas syringae Pătarea unghiulară a frunzelor 3-10 zile pv. urmat de dezorganizarea ţesuturilor. rapănul mărului produce pe fructe pete clare. apă. De exemplu. În general. boabe sau chiar pe frunze tumori care conţin spori. care pune în evidenţă mai uşor boala prin simptom vizibile. Deoarece condiţiile de mediu. dictează infecţia şi incubaţia. Manifestarea bolii reprezintă apariţia simptomelor vizibile. atroseptica Phytophthora infestans Mana cartofului 2-11 zile Plasmopara viticola Mana viţei de vie 4-12 zile Stigmina carpophila Ciuruirea frunzelor de piersic 5-6 zile Erysiphe graminis Făinarea cerealelor 5-8 zile Cercospora beticola Cercosporioza sfeclei 7-57 zile Venturia inaequalis Rapănul mărului 3-20 zile Peronospora destructor Mana cepei 10-15 zile Tilletia caries Mălura grâului 4-10 luni Stereum hirsutum Esca viţei de vie peste un an ------------------------------------------------------------------------------------------------------Durata perioadei de incubaţie depinde de rezistenţa soiurilor cultivate şi mai ales de factorul temperatură şi alţi factori ecologici. lacrymans de castraveţi Erwinia carotovora Putregaiul umed al cartofului 15-20 zile pv. pe ramuri determină necroze şi exfolieri ale 26 . în special umiditatea şi temperatura. deşi procesul de parazitare a început imediat după infecţie prin consumul de substanţe. Începutul apariţiei simptomelor de boală este greu de stabilit la unele virusuri. astfel că pentru a determina prezenţa bolii trebuie luate în consideraţie şi cunoscute toate tipurile de manifestare a bolii. prin dereglarea metabolismului. iar în zonele temperate bolile sunt numeroase şi specifice. Făinările şi pătările încep cu uşoare decolorări ale frunzelor. Ruginile prezintă pustule evidente în care se găsesc sporii. în condiţii nefavorabile. sub influenţa acestor factori interacţiunea patogen-plantă gazdă poate duce la îmbolnăvirea plantei sau. tăciunii prezintă pe spice. aceste tipuri de boli (viroze )dezvoltându-se progresiv. acestea au un rol hotărâtor în evoluţia bolilor. urmate de apariţia şi dezvoltarea altor simptome. În schimb. Simptomele aceleiaşi boli pot fi diferit în funcţie de organul afectat al plantei. delimitate. există un miceliu extern. Simptomele bolii pot fi diferite de-a lungul perioadei de evoluţiea acesteia.

poate fi dereglat transportul de substanţe nutritive . pe măsură ce numărul de infecţii creşte şi intensitatea lor sporeşte. bolile influenţează eficienţa captării energiei de către plante prin defolieri. în unele cazuri. iar în unele cazuri. formează filamente de infecţie. a rădăcinilor etc. -acumularea de aminoacizi. Dintre cele mai importante schimbări care se observă la o plantă bolnavă se pot enumera următoarele : -schimbarea conţinutului în apă determinat de unele boli . devin tot mai grave. se constată o creştere a acestuia la atacul tăciunelui comun al porumbului şi o scădere în cazul ruginilor grâului . creşte respiraţia ţesuturilor şi. -scăderea cantităţii de clorofilă. dereglează puternic metabolismul plantei. nutriţia minerală 27 . se poate întrerupe fluxul de transpiraţie . -fotosinteza se reduce proporţional cu suprafaţa din frunză afectată de boală sau în funcţie de toxinele eliberate . De exemplu. În plus. datorită afectării vaselor conducătoare. sporii ciupercilor germinează. patogenul parcurge şi el o serie de stadii din dezvoltarea sa. iar pe flori.scoarţei. Sub influenţa patogenului planta suferă diferite modificări morfologice şi fiziologice. Pe de altă parte. . se dezvoltă intercelular şi intracelular în interiorul ţesuturilor parazitate. Totalitatea simptomelor vizibile ale bolilor. asemănătoare celor de pe frunze. urmat de modificarea structurilor acesteia (dereglări anatomo-morfologice). -scăderea conţinutului în hidraţi de carbon. -este stânjenit fluxul de substanţe organice transportate prin floem . la plantele afectate transpiraţia creşte. cum sunt de exemplu plantele afectate de făinări. creşterea conţinutului în potasiu al celulelor. prin enzimele şi toxinele pe care le eliberează patogenii. de regulă. ceea ce duce la scăderea rapidă a captării luminii . care se manifestă prin decolorări ale frunzei în cazul multor viroze. sistemul de aprovizionare cu apă şi de circulaţie a apei prin plantă este afectat prin dereglarea forţei de absorbţie. determină apariţi unor pete mici. prezentarea şi descrierea lor sunt reunite într-un capitol special al fitopatologiei intitulat „patografia”. cheltuiala de energie . ca urmare. în cazul bolilor vasculare. transpiraţia scade . structura cloroplastelor este afectată. dereglări importante în capacitatea de stocare a substanţelor (de exemplu la sfecla de zahăr) . 3. mai ales pe sepale. dezvoltă un aparat vegetativ pe care apar ulterior alte fructificaţii (spori de diferite tipuri). de regulă. schimbarea orientării frunzelor sau reducerea dimensiunii lor . prin distrugerea epidermei. deoarece aceştia sunt consumaţi de patogen sau procesul de sinteză a acestor compuşi este dereglat .6 Modificările funcţionale Modificările funcţionale produse de patogeni au la bază dereglarea proceselor biochimice şi fiziologice ale plantei atacate. paralel. cenuşiibrune. care. scade. Cunoaşterea simptomelor bolilor plantelor este absolut necesară pentru diagnoză şi stabilirea măsurilor de combatere. bacterioze şi micoze . gome şi răşini . de obicei.

1983). care depinde de rezistenţa verticală. Din punct de vedere fitopatologic. De exemplu. capacitatea de a produce enzime şi toxine etc. acestea fiind considerate avirulente. a deplasării dificile a apei etc. faţă de o anumită genă de rezistenţă. 3. Afinitatea este proprietatea patogenului de a pătrunde în interiorul plantei. Din punct de vedere genetic. 28 . hibrid.devine frecvent dificilă ca urmare a reducerii capacităţii de absorbţie. Rasele de patogeni şi în special cele fiziologice apar ca urmare a mutaţiilor ce se produc în populaţia patogenului pe fondul rezistenţei plantei conferită de o anumită genă. Patogenitatea orizontală. prin care patogenul nu produce îmbolnăvirea plantei. Agresivitatea este o însuşire a patogenilor de a ataca mai multe plante de cultură sau.) . Avirulenţa este deci fenomenul contrar virulenţei. Patogenii plantelor de cultură produc îmbolnăvirea acestora datorită însuşirilor parazitare pe care le prezintă : afinitatea. în general. Virulenţa este însuşirea patogenilor de a produce o îmbolnăvire a plantelor de o anumită intensitate în funcţie de diferiţi factori (condiţii de mediu) şi mai ales în funcţie de factorii genetici. Avirulenţa nu înseamnă lipsă de patogenitate. biotipuri) ale patogenului care nu produc îmbolnăvirea plantelor. avem în faţă o patogenitate verticală. pentru care au afinitate. 3. morfo-anatomice ale plantelor. sporii de Pytophthora infestans ajung şi pe grâu. rasa fiziologică este practic aceeaşi cu populaţia verticală.8 Proprietăţile parazitare ale patogenilor. a utilizării substanţelor de către patogen. dar nu îl infectează. Diferenţele de virulenţă care se constată între populaţiile patogenului se datoresc diferenţelor genetice care apar în evoluţia patogenului în strânsă legătură cu noile soiuri şi hibrizi de plante cultivate. patogenii pot f i : monofagi care atacă o singură plantă de cultură (Magnaporthe grisea sin. agresivitatea. Dereglările metabolice ce se produc în plantele bolnave pe măsura amplificării bolii pot duce la schimbări structurale. Astfel de populaţii se numesc rase. Din punct de vedere genetic. virulenţa. ea se exprimă numai în relaţie cu o anumită linie. Patogenitatea este capacitatea agenţilor patogeni de a îmbolnăvi plantele şi de a produce apariţia simptomelor. care corespunde rezistenţei orizontale. care diferă între ele fiziologic. dar pătrund numai în ţesuturile plantei faţă de care au afinitate. ci infectează numai ţesuturile de cartof. se distinge o patogenitate verticală. tomate sau alte solanacee. soi. morfologic şi patologic. Multe dintre aceste schimbări provin din dereglarea echilibrului hormonal al plantelor ca urmare a faptului că patogenii pot distruge sau pot sintetiza unii hormoni. Există rase (izolate. după ce a ajuns în contact cu ea şi de a se dezvolta după producerea infecţiei. În acest ultim caz. patogenitatea.7 Modificări structurale. după alte definiţii (Ceapoiu şi Negulescu. Masa de spori a diferitelor specii de patogeni care se găseşte în aer vine în contact cu diferite plante. Dacă inoculăm o serie de linii sau soiuri cu o gamă de populaţii ale patogenului şi constatăm diferenţe în manifestarea bolii. Pyricularia oryzae pe orez etc. O altă cale de formare a raselor fiziologice la ciuperci o constituie hibridarea. se constată în cazul în care infectăm o serie de linii şi soiuri cu o gamă de populaţii ale patogenului şi nu putem stabili diferenţe în manifestarea bolii. mai multe soiuri. agresivitatea reprezintă patogenitatea orizontală faţă de mai multe soiuri.

Capacitatea de a secreta enzime. Enzimele sau fermenţii acţionează asupra ţesuturilor plantei prin degradarea substanţelor. acţionează asupra celulozei. cum sunt : oxidaza. 3. 3. Holobazidiomicetele pot produce putregaiuri brune. care cuprinde un sistem de fermenţi obişnuiţi. toxina produsă de H. tabaci. cum este Pseudomonas syringae pv. Astfel. acţionând prin enzime celulaze şi hemicelulaze. De obicei. lor metabolism. Capacitatea de a produce toxine. concentraţia în bioxid de carbon. însoţită de degradarea acestuia. p o 1 i f a g i. enzime celulozolitice. Aceste procese încep cu pătrunderea prin peretele celular. pot produce toxine care acţionează asupra plantelor. Helminthosporium. floarea soarelui. xilanaza. descompunând hidraţii de carbon şi alterând lignina. căpşun. Fiecare patogen are un optim. reacţia solului. Ciupercile şi bacteriile care produc putregaiuri ale rădăcinilor şi tulpinilor dezintegrează. calitatea solului etc. temperatura optimă oscilează între 2030°C.9. hidro-lazele etc. Bacteriile şi ciupercile care produc putregaiuri umede transformă substanţele din organele atacate (tuberculi. precum şi de toxinele care apar ca urmare a activităţii metabolice a patogenilor. enzime care macerează celulele plantelor erbacee . legume) în substanţe mai simple de consistenţă moale. Numeroase ciuperci pot ataca atât celuloza cât şi lignina şi produc enzime ca : celulaza. Patogenii au propriul.1 Factorii externi care acţionează din afara organismului patogenului sunt următorii : temperatura. Unii patogeni micotici. umiditatea. enzime care degradează ţesuturile lemnoase. lipaza. la care se constată cea mai mare capacitate parazitară. fructe etc). 29 . cât şi enzime care degradează lignina. maydis etc. produsă de Helmintosporium victoriae. prin intermediul acestor enzime. prin acţiunea enzimelor produse. care produc putregaiuri moi. enzime hemicelulolitice . manaza. Dintre cele mai cunoscute toxine pot fi citate : victorina. care atacă mai multe specii din aceeaşi familiebotanică(Rhynchosporium secalis pe mai multe graminee) .oligofagi.9 Influenţa diferiţilor factori asupra proprietăţilor parazitare. legume. necrozele locale. proteaza. care pot produce boli la numeroase specii de plante din diferite familii (Botrytis cinerea) pe viţa de vie. Cele mai frecvente fenomene induse de toxinele produse de patogeni sunt : ofilirea. cum sunt cei din genul Fusarium. care degradează celuloza şi alte polizaharide. enzime pectolitice. catalaza. cloroza. lumina. carbonum şi cea produsă de rasa T a ciupercii H. unele bacterii. Dintre cele mai importante enzime pot fi citate : enzime care degradează polizaharidele. un minim şi un maxim de temperatură la care se manifestă patogenitatea. Toate proprietăţile enumerate mai sus depind de complexul enzimatic al patogenilor. Temperatura. acţionează ciupercile hyphomicete care produc putregaiul alb. atât în condiţii de câmp cât şi în depozite. transformarea acestora în substanţe simple necesare nutriţiei lor. Unele ciuperci discomicete şi deuteromicete (ciuperci imperfecte). substanţele din organele parazitate. fructe.

Sarcina infecţioasă. Concentraţia în bioxid de carbon. specializarea fiziologică este în strânsă legătură cu aceste ultime două fenomene. Sexul. Este mai puţin clară influenţa umidităţii asupra procesului din faza de incubaţie şi manifestare a bolii. iar alţii sunt mai activi în condiţiile unui pH alcalin. iar pentru unele specii de Fusurium peste 10 000 de spori pentru a realiza infecţiile. Astfel de influenţe aparţin mai mult de fenomenul de rezistenţă a plantelor la boli. Există însă patogeni care sunt mai activi în mediu acid. de regulă. 30 . sub influenţa cărora proprietăţile patogenilor se modifică substanţial.2 Factorii interni. ceea ce favorizează dezvoltarea patogenilor. Rareori un singur spor poate produce o infecţie (Plasmopara viticola. deoarece. Din punct de vedere fizic solurile grele. iar pe Ribes lacustris numai 120 000 bazidiospori/cm2 frunză. Marea majoritate a patogenilor de sol se dezvoltă în condiţiile unui sol cu pH neutru sau uşor alcalin. Virulenţa şi agresivitatea ciupercilor fitopatogene se poate modifica în funcţie de faza nucleară.Umiditatea influenţează puternic patogenul. patogenul Cronartium ribicola formează 2 600 000 bazidiospori/cm2 frunză. Intensitatea sporogenezei. Majoritatea patogenilor care prezintă diferenţe morfologice. Dintre factorii interni un rol însemnat îl joacă specializarea fiziologică. Există patogeni care sunt favorizaţi de o luminozitate scăzută sau chiar de întuneric. Cele mai multe ascomicete infectează plantele în haplofază. 3. Reacţia solului. intensitatea sporogenezei. capacitatea multor patogeni de a forma prin încrucişare hibrizi şi mutaţii spontane. Totuşi. argiloase. Patogenii pot forma un număr diferit de spori în funcţie de planta gazdă. De exemplu. cum este de exemplu Phoma betae (căderea plantulelor de sfeclă de zahăr). De exemplu. De altfel. umiditatea necesară coincide cu conţinutul în apă al plantei. fiind o condiţie de importanţă deosebită pentru realizarea infecţiilor. Creşterea prea mare a concentraţiei de bioxid de carbon duce însă la efecte negative atât asupra plantei cât şi asupra patogenilor.03%). compacte sunt favorabile dezvoltării agenţilor fitopatogeni şi nefavorabile unor plante de cultură. pe planta gazdă de bază Ribes aureum. Puccinia recondita). Lumina este un factor care influenţează mai rar patogenii. De exemplu. Cladosporium fulvum) sau Erysiphe graminis. pentru Tilletia caries sunt necesari câteva mii de teliospori. iar bazidiomicetele în dicariofază. realiza o infecţie. anatomice şi fiziologice din punct de vedere al sexului nu se diferenţiază ca patogenitate. Uneori printre factorii externi care influenţează patogenii sunt incluse şi fluctuaţiile vitalităţii plantelor şi fazele de vegetaţie ale acestora. sarcina infecţioasă etc. Cel mai frecvent sunt necesari mulţi spori pentru a. sunt : sexul. răsadniţe şi solarii poate fi depăşită concentraţia normală de bioxid de carbon (0. Calitatea solului.9. În sere. cum este cazul ciupercilor Fulvia fulva (sin. Faza nucleară. se remarcă unele diferenţe privind influenţa acestui factor asupra patogenilor. faza nucleară. Synchytrium endobioticum produce mai uşor râia neagră a cartofului pe soluri argiloase. ca de exemplu Plasmodiophora brassicae (hernia verzei).

Aceste exemple prezentate la conferinţa de la Brighton (1994) arată că pe această cale. PATOGENII Bolile parazitare ale plantelor agricole sunt produse de : virusuri.11 Plante modificate genetic. Succesele biologiei moleculare şi ale ingineriei genetice au permis obţinerea de plante de cultură cu noi proprietăţi. S-au obţinut plante de tutun şi tomate rezistente la virusul petelor de bronz (Tomato spotted wilt virus) prin introducerea în plante a unor secvenţe virale ARN (N sau NS gene). unii cercetători apreciază că rasele avirulente induc. Soiul multilineal are o rezistenţă durabilă deoarece sporii rasei virulente ajung numai într-o proporţie redusă pe plantele sensibile. bacterii. 1971). soiurile multilineale nu au fost încă introduse în practică. Prin introducerea în genomul cartofului a genei de la ciuperca Aspergillus niger ce generează H2O2 glucozoxidaza. bacterioze. ciuperci. permit conservarea genelor de rezistenţă . Datorită acestui fapt. Prin cultivarea soiurilor multilineale se obţin următoarele avantaje : se evită epidemiile grave . În acelaşi timp. 4. 31 . micoze şi antofitoze. care este o plantă model pentru astfel de lucrări. ceea ce întârzie sau reduce sporularea. Din aceste cauze. Se apreciază că procentul plantelor rezistente nu trebuie să scadă sub 40% pentru ca soiul să fie într-adevăr suficient de durabil (Frey şi Browning. permit diversificarea genetică a soiurilor cu plasticitate ecologică ridicată. la noi în ţară. Există însă şi dezavantaje ale cultivării soiurilor multilineale. prin introducerea proteinelor P 24-ORF 2 s-a obţinut rezistenţa la VMT şi Ob. capacitatea limitată de producţie a acestora etc. formarea de noi virulenţe. In mod corespunzător. Fiecare linie are o genă de rezistenţă pentru o anumită rasă fiziologică virulentă sau pentru câteva rase. cum ar fi dificultatea producerii de sămânţă. plante parazite superioare (antofite) etc. Phytophthora infestans şi Verticillium sp. rezistenţa la Sclerotinia sclerotiorum. micoplasmoze. 3.Toate aceste probleme constituie subiectul formării raselor de patogeni corespunzătoare tipurilor de rezistenţă. Un astfel de soi este format dintr-un amestec de mai multe linii care se deosebesc între ele prin genele de rezistenţă verticală. de asemenea. S-au obţinut astfel prin transferul genei de la orz care induce oxalat oxidaza.10 Soiurile multilineale. rezistenţa. nediferind între ele din punct de vedere morfofiziologic. pe viitor se vor obţine schimbări revoluţionare în fitopatologie. bolile produse de aceşti patogeni se numesc: viroze. dar şi în alte ţări. printre care cele privind rezistenţa la patogeni au un rol mare. s-a obţinut rezistenţa la Erwinia carotovora. soiul multilineal cu multe gene pentru rezistenţa verticală reduce cantitatea de inocul. restul aiungând pe plantele rezistente. Tot la tutun. 3. în plantele de tutun şi rapiţă. Transferul unor gene de rezistenţă de la un organism la altul poate revoluţiona protecţia plantelor în general şi fitopatologia în special. Una dintre căile importante pentru obţinerea unei rezistenţe durabile o constituie crearea de soiuri multilineale. tobamovirus. micoplasme.

Virusurile sunt foarte mici. începe adesea cu schimbări mai greu de detectat. clorotice sau necrotice. În ultimele sale lucrări. 1939) etc. Cel mai frecvent se poate observa o reducere a vitezei de creştere a plantelor afectate. Există şi virusuri care pot infecta plantele fără să producă simptome vizibile. pe frunze. Mozaicurile de diferite tipuri se manifestă prin pete pe frunze. Alteori. 32 . Ele sunt constituite dintr-un acid nuclear şi o proteină. ceea ce determină o talie mai mică a acestora sau chiar piticirea lor.4. simptomele apar şi evoluează foarte repede şi se poate observa. virusul piticirii şi îndesirii tomatelor sub formă de cristale (Bowden şi Pirie. nici nu acţionează prin toxine. Pătările inelare se exteriorizează prin pete de formă neclară.. deşi virusul nu dispare. pentru ca în final să se înregistreze numeroase simptome caracteristice. Leziunile locale apar mai frecvent la infecţiile artificiale şi se manifestă prin pete clorotice sau necrotice. fie din ADN (acid dezoxiribonucleic) şi un anumit tip de proteină. cum sunt de exemplu pătarea lalelelor (1576) şi mozaicul tutunului (1859). Studiul biochimic al virusurilor a arătat că acestea pot fi considerate cu greu organisme.1. în curând după infecţie. sunt patogene şi nu pot exista decât în organismele vii. de formă şi mărime variabile. Unele virusuri de dimensiuni mai mari pot conţine câteva proteine. pe baza cărora se înmulţesc. de culoare galbenă sau galbenă verzuie. Pe de altă parte. 1935). nu se pot vedea decât cu microscopul electronic. Numărul de boli produse de virusuri este ridicat şi continuă să crească. De regulă. Cloroza se manifestă sub formă de îngălbeniri de diferite nuanţe pe frunze. ele nu pot fi considerate nici simple molecule. dar natura lor virotică a fost stabilită mult mai târziu.VIROZE Bolile produse de virusuri sunt cunoscute de mult. dar şi pe alte organe se pot observa uneori numeroase schimbări morfo-anatomice. 1988) descrie peste 372 virusuri ce produc viroze ale plantelor agricole. Evoluţia simptomelor la cele mai multe boli virotice este lentă şi intensitatea lor creşte progresiv. Durata de viaţă a plantelor afectate este mai mică şi se înregistrează pierderi de recoltă. dar şi pe fructe sau tulpini. ci prin modificarea celulei care începe să funcţioneze anormal. Prin purificare s-a reuşit obţinerea virusului mozaicului tutunului sub formă de paracristale (Stanley. Acţiunea virusurilor asupra plantelor. virusul nu consumă ca ceilalţi patogeni conţinutul celulei. mai ales la virozele ce afectează sistemul vascular. Simptome şi diagnoză. simptomele apar pe frunze. În acest fel. acestea fiind denumite virusuri latente. VIRUSURI . Virusurile nu se înmulţesc prin diviziune. Pop (1986. Adesea aceste simptome tind să dispară. ca urmare a perturbării metabolismului. moartea plantei. Fiecare virus este alcătuit fie din ARN (acid ribonucleic). forme care sunt infecţioase şi transmit boala. ci au un mecanism propriu de multiplicare numai în celula plantei gazdă.

care-i conferă virusului anumite proprietăţi imunologiece. subunităţile proteice acoperindu-le într-un singur strat. adică orientarea limbului foliar cu vârful spre sol. (Van Balin. virusul Y al cartofului etc. Pot fi afectate şi alte procese din metabolismul hidraţilor de carbon. Pentru creşterea vitezei de lucru şi a exactităţii diagnozei se utilizează metode perfecţionate ca : ELISA. pete inelare (plum pox la prun şi cais) . a scurgerilor de gome etc Modificări fiziologice. Fotosinteza este scăzută datorită reducerii conţinutului în clorofilă şi a eficienţei clorofilei. condiţii climatice etc. 1995). care reprezintă excrescenţe pe nervuri sau între nervuri. ceea ce duce la ofiliri. Deşi nu au enzime proprii. mormoloc etc. iar pe cele de piersic afectate de verucozitate (peach wart) apar excrescenţe cu aspect de negi. cum este de exemplu în cazul polifenoloxidazei la atacul cu virusul mozaicului tutunului. virusul mozaicului castraveţilor. Aceste simptome depind de tipul virusului. îndesirea rădăcinilor (rizomania). denumite capsomere. sau epinastii. Uneori. simptomele sunt mai puţin cunoscute. planta gazdă. şi Bouvert. Capsida este formată din numeroase molecule de proteine sau subunităţi proteice. metoda PCR (polymeras chain reaction) etc. încreţiri. sferică. apar enaţiuni. plantă gazdă etc. necrozarea şi distrugerea rădăcinilor. Particulele virale. Se pot observa răsuciri. frunze de ferigă etc. Alteori. Examinarea la microscopul optic a evidenţiat reducerea dimensiunilor cloroplastelor. tulpina virusului. degenerarea floemului. care asigură stabilitatea particulei şi fixarea ei pe peretele celulei. Genomul este înconjurat de o proteină. prezenţa lignificărilor. Activitatea enzimatică. Pe fructe se pot produce pete rugoase (mozaicul castraveţilor). La unele virusuri există şi un înveliş „peplos"-. toxine sau alte substanţe. este ridicată. Genomul se găseşte în interiorul particulei virale şi este format cel mai adesea din ARN (ribovirusuri) şi mai rar ADN (dezoxiribovirusuri). este mai rară apariţia tumorilor pe organele atacate. lipsind acidul nucleic. paralelipipedică. Diagnoza exactă a bolilor virale cere destul de mult timp (mai ales în cazul plantelor test). genomul nu este complet. ca o mantie. Respiraţia este crescută imediat după inoculare şi rămâne ridicată sau scade în funcţie de virus. Dimensiunile lor sunt variate. la 120—1720 şi 10— 20 nm la cele alungite. Pe rădăcini. virusurile schimbă puternic metabolismul celulei gazdă. denumite şi virioni. al azotului (în general creşte). Morfologia şi structura virusurilor.Schimbări ale morfologiei frunzelor. de la 17—130 nm la cele sferice. de regulă.Virusurile sferice au ARN în interior printre capsomere. Pe flori pot apărea decolorări ale petalelor sau perigonului. dar virusul foloseşte informaţia genetică a altor virusuri ajutătoare (helper). al substanţelor de creştere. dar şi pe acestea pot apare unele modificări : dimensiuni reduse. pe fructele de păr pot apare pietrificări (pear stony pit). C a p s i d a. de cartuş. a celor fenolice etc. forme de evantai. În cazul virozelor. 33 . au diferite forme : bastonaş.

Virusurile circulă în plante prin floem. proprietăţile moleculelor componente. pe cale naturală. care intră în contact cu elementele celulei şi. În tabelul 6 sunt prezentate în mod sintetic principalele proprietăţi ale virusurilor. iar de la celulă la celulă prin plasmodesme . începe multiplicarea virusului. mai rară este circulaţia virusurilor în plante prin xilem. este posibilă destul de rar. cum este consemnat în literatură pentru VMT. se numeşte perioadă de incubaţie. S-a demonstrat (Dienner. 34 . după care acestea se unesc sub formă de particulă virală (virion). Transmiterea mecanică prin contactul între plantele rănite. tuberculi. Prezentăm în special transmiterea pe cale naturală a virusurilor şi mai puţin modul de transmitere realizat prin cercetările de laborator.Proprietăţile virusurilor. după un anumit timp. bulbi. prin procese diferite. Perioada de timp de la inoculare până la apariţia simptomelor vizibile ale bolii. iar cea de la inoculare până la apariţia noilor particule virale (mai scurtă decât cea precedentă) se numeşte perioadă de latenţă. fracţia proteică a virusului se separă de acidul nucleic. ceea ce reprezintă faza de adsorbţie. Acestea sunt variate şi reflectă. virusurile X. după care urmează contactul strâns dintre virus şi celula gazdă cu toate elementele ei. care poartă numele de viroizi. Transmiterea virusurilor. proprietăţile patogene. 1970) că virusurile pot exista în plantă şi sub formă de ARN liber. Transmiterea prin organe vegetative şi altoire este una din căile cele mai frecvente de transmitere a virusurilor la plantele perene sau alte plante care se înmulţesc prin : butaşi. iar. Tabelul 6 Principalele proprietăţi ale virusurilor fitopatogene ------------------------------------------------------------------------------------------------------Proprietăţi Explicaţii Observaţii ------------------------------------------------------------------------------------------------------Ultrafiltrabilitatea Trecerea prin porii filtrelor Dacă au dimensiunile bacteriene <700nm Cristalinitatea Formarea de cristale în celule Greutatea moleculară 8—50 milioane Biotropismul pozitiv Se multiplică şi se menţin numai în celule şi ţesuturi vii Temperatura de inactivare Inactivareavirusului în Se poate folosi teraplantă sau „in vivo" la anumite peutic temperaturi specifice fiecărui virus -----------------------------------------------------------------------------------------------------Contaminarea plantelor cu virusuri are un caracter specific. drajoni. stoloni. S şi M ale cartofului etc. pe de o parte. seră şi câmp. Multiplicarea virusurilor în plante se produce separat pentru proteină şi separat pentru acidul nucleic. ca şi la alţi patogeni. deoarece acestea pătrund pasiv prin microleziuni şi sunt încorporate în celulele plantelor. pe de altă parte. tuberobulbi etc. În continuare.

Transmiterea prin n e m a t o z i este posibilă datorită aceluiaşi mod de nutriţie. deşi bolile ca atare au fost identificate încă din 1902 (cloroza asterului). virusurile se transmit prin rănire cu particule ele carborundum. şi anume prin: Microscopie electronică. virusul mozaicului soiei etc. metodă prin care se stabileşte înrudirea virusurilor şi este bazată pe reacţia dintre virus în calitate de antigen şi un ser ce conţine anticorpi specifici. de spiroplasme şi. cu posibilităţi de transmitere mai reduse. Ca şi virusurile. se vizualizează particulele virale. În ţara noastră. care se bazează pe apariţia mult mai rapidă a unor simptome de boală pe anumite plante comparativ cu plantele de cultură. fiind de tip persistent (circulativ). Diagnoza mai precisă a bolilor virotice necesită o examinare prin diferite metode. 35 . Polymyxa betae transmite virusul îngălbenirii necrotice a nervurilor sfeclei. Micoplasmele sunt un grup de microorganisme unicelulare pleomorfe. Xiphinema index transmite virusul scurtnodării viţei de vie. S e r o 1 o g i e. sferice. prin care direct din sucul plantei bolnave sau după extragere. virusul rezistă în insectă mult timp. MICOPLASME . Nîcotiana tabacum etc. virusul se menţine puţin timp pe stilet. este de tip nepersistent şi. de exemplu. 1973). care prin diviziune sau înmugurire prezintă celule mari etc. Ploaie a demonstrat că boli cum. Multe afide pot transmite astfel de virusuri. Plante test. proliferarea mărului etc. Transmiterea prin artropode. se folosesc diferite specii de Chenopodium. Alteori. dar este cunoscută la VMT pe tomate. zoosporii de Synchytrium endobioticum pot transmite unele virusuri la cartof. filamentoase etc. fiind provocate de organisme asemănătoare cu agentul peripneumoniei sau micoplasma. De exemplu. altoire etc. Uneori. ca urmare. Bolile de acest tip au o etiologie încă neclară. afidelor. după unele date. 4. nanismul porumbului. Principalii vectori (artropode transmiţătoare) aparţin cicadelor. În condiţii experimentale. bogate în ribozomi. Există ciuperci care au forme de transmitere potenţial purtătoare de virusuri. Insectele şi acarienii care se hrănesc prin înţepare şi sugere a sucului celular pot prelua odată cu sucul celular şi particulele virale. sunt stolburul solanaceelor. iar prin înţeparea altor plante sănătoase pot transmite acestora viruşii. acarienilor şi unor coleoptere. dar erau considerate ca fiind de origine virotică. cu membrana elementară vizibilă.2. de forme L ale bacteriilor. Punerea în evidenţă a virusurilor. filodia trifoiului.MICOPLASMOZE Cauzele micoplasmozelor au fost descoperite relativ recent (1967). zoosporii ciupercii Olpidium brassicae transmit virusul necrozei tutunului. prin cuscută. sunt produse de micoplasme şi alte organisme similare (Ploaie. ceea ce asigură o transmitere mult mai eficace. chiar toată viaţa. În acest scop. Transmiterea prin ciuperci. purificare şi concentrare.Transmiterea prin sămânţă este mai rară. asociat cu rizomania sfeclei. cloroza asterului. prin înţepare şi sugere .

Se întâlnesc în floem şi în celulele anexă. BACTERII . Severin şi colab. Numărul de boli produse de bacterii este ridicat. Smith. cloroze. prin altoiri.a. care pot evolua de la simple decolorări difuze până la necroze ale limbului. pe tulpini erbacee cărnoase. a excesului de melanină sub formă de pete de culoare neagră etc. cum sunt cele produse de : Xanthomonas campestris pv. Appel. produc efecte citopatogene. Hidrozele apar la începutul procesului de îmbolnăvire şi se datoresc îmbibării cu apă a locului de infecţie. au caractere serologice pronunţate. Plantele sau ţesuturile afectate de bacterii patogene au un metabolism dereglat care se reflectă adesea şi în modificări anatomo-morfologice. Întemeietorul fitobacteriologiei este E. Necrozele sau arsurile sunt simptome grave ale multor boli bacteriene. Pseudomonus syringae pv. Celulele de micoplasmă conţin atât ARN cât şi ADN şi un echipament enzimatic care le permite să crească pe medii artificiale. Principalele simptome sunt următoarele : îngălbeniri. pe care produc colonii tipice cu aspect de „ouă -ochiuri". Simptomele induse de aceste boli sunt variate şi se datorează caracterului sistemic al bolii care afectează întreaga plantă. Ulterior. 4. denumită iniţial Micrococcus amylovorus. Dintre cele mai tipice pot fi semnalate următoarele : P ă t ă r i 1 e de pe frunze şi alte organe. Abia în 1881. filodia (transformarea florilor în frunze) ş. phaseoli. aşa cum 36 . hipertrofii. În lucrarea lor recentă. ca de exemplu pătarea unghiulară a castraveţilor (Pseudomonas lacrymans).micoplasmele trec prin filtrele bacteriologice. Simptome şi diagnoză. Pseudomonas syringae pv. P. dintre care două boli sunt produse de rickeţii.3. sunt sensibile la eter şi cloroform. virescenţa (înverzirea inflorescenţelor). lăstărire anormală. Bolile produse de bacterii (bacteriozele) au fost cunoscute încă din antichitate. fără însă să se cunoască adevărata lor cauză. Burrill studiază arsura merilor produsă de Erwinia amylovora. Putregaiurile moi apar în depozite. Izrailski au efectuat noi cercetări care au fundamentat noua disciplină . Pigmentarea ţesuturilor apare datorită excesului de antociani sub formă de pete de culoare roşie. Burkholder. multe dintre ele având o mare importanţă economică. tabaci ete. (1985) descriu 69 de boli produse de bacterii la plante. syringae. care apar datorită reducerii numărului de cloroplaste. Pentru identificarea mai rapidă a bolilor de tip micoplasme au fost puse la punct metode de tip ELISA (Ploaie) şi se lucrează la metodele de tip PCR (polymerase chain reaction). Transmiterea patogenilor din aceste grupe se realizează mai ales prin cicade. Descompunerea ţesuturilor sub influenţa patogenilor bacterieni duce la emanarea unui miros de putrefacţie. dar şi în perioada de vegetaţie şi se întâlnesc pe organele de rezervă. în care produc modificări patologice. prin cuscută etc. care din 1898 a efectuat cercetări sistematice asupra bacteriozelor.fitobacteriologia.BACTERIOZE Bacteriile sunt plante microscopice care pot fi parazite pe plantele de cultură. se transmit mai ales prin cicade.

Structura celulei bacteriene este destul de simplă.este de exemplu în cazul atacurilor bacteriilor : Erwinia carotovora pv. bacteriile pot fi : monotriche (cu un singur cil polar). pv. dispusă central. este transparentă şi vâscoasă. pe care le astupă. uneori până la 50 µm la bacteriile filamentoase. de forma unor filamente ramificate. Citoplasma este un sistem coloidal omogen. La exteriorul membranei. formând tonoplastul. Bacterium). Morfologia şi structura bacteriilor. de forma unor bastonaşe. spectrometria de masă pirolitică etc. Pseudomonas cepacia etc. iar în interior conţine pigmenţi (galbeni.4 µm. la exteriorul acesteia se formează o capsulă de natură polizaharidică. are o structură trilamelară. Uneori. Membrana este alcătuită dintr-un perete celular multistratificat la exterior şi o membrană citoplasmatică la interior. Streptobacillus). lophotriche (cu smocuri de cili la capete) şi peritriche (cilii sunt situaţi de jur împrejurul celulei). determinarea (profilul) proteinelor şi a acizilor graşi. metodele tradiţionale de identificare a bacteriilor. 1995). citoplasmă şi nucleoidul. carotovora. atroseptica. roşii) şi vacuole. bitriche sau amphitriche (cu câte un cil la ambele capete). formează o zonă mai densă şi apare ca o granulă sferică sau ovală. Bacteriile. De asemenea. insidiosum. au dimensiuni microscopice de ordinul micronilor şi sunt unicelulare. Astfel de simptome apar la atacurile bacteriilor : Clavibacter (Corynebacterium) michiganense pv. Erwinia tracheiphila etc. Aparatul vegetativ are dimensiuni de 0. Membrana citoplasmatică (citolema). nu se întâlnesc în patologia vegetală.3—0. tumefaciens. Cm.cum ar fi coci. împiedicând circulaţia apei sau astupând vasele cu gome sau celule desprinse din pereţii vaselor. izolate sau în lanţuri (Diplobacillus. Actinomicete (Actinomycetales). aparatul vegetativ fiind un dermatoplast. datorită truselor rapide. Constituţia chimică a bacteriilor este bine studiată şi cuprinde : 37 . au fost revoluţionate (nutriţional profilling) (Stead. PCR (polymerase chain reaction). cuprinzând : membrana. tulpini şi frunze în cazul atacului unor bacterii ca : Agrobacterium radiobucter pv. După numărul cililor. prelungiri citoplasmatice care ies prin porii membranei. Erwinia carotovora pv. Tumori şi alte tipuri de proliferare pot apare pe rădăcini. vibrioni. alcătuit din fibre fine de acid dezoxiribonucleic (ADN). Ofilirea este un simptom al bolilor sistemice bacteriene care se dezvoltă în vasele conducătoare. Bacteriile fitopatogene se prezintă sub mai multe forme : B a c i 1 i (Bacillus.6-4 µm X 0. Celelalte forme morfologice . spirili şi spirochete . bacteriile cu forme alungite au cili (flageli). Nucleotidul. Peretele celular asigură rigiditatea învelişului bacteriei. înconjurate de lipoproteine. michi-ganense. Cercetările mai noi au permis elaborarea de metode de diagnoză a bacteriozelor şi pentru clasificarea şi identificarea bacteriilor ca de exemplu : RFLP (restriction fragment length polymorphism) a ADN cromosomal sau din plasmide. Clavibacter (Coryncbacterium) fascians etc. se află sub peretele celular şi are o importanţă mare pentru procesele enzimatice.

Dacă se cultivă o bacterie fitopatogenă în mediu lichid. ele pot fi cultivate pe medii nutritive de cultură. alături de stadiul parazit. dar cu adăugarea frecventă a unor substanţe pe care nu le pot sintetiza . facultativ anaerob. . creşterea este lineară . Ca. Cu ajutorul enzimelor şi în special al hidrolazelor descompun substanţele organice. folosind ca sursă de hrană ţesuturile plantelor vii (parazite). numite factori de creştere. Metabolismul celulei bacteriene fitopatogene are caracter heterotrof. Bacteriile fitopatogene au caracter aerob şi rar. La epidemii puternice apar bacteriofagii sau virusurile bacteriene care produc liza bacteriilor.23% din greutatea uscată.12-18%. enzime . S. faza de încetinire a ritmului de creştere a numărului de celule. În ciclul de viaţă al bacteriilor fitopatogene se întâlneşte. datorate epuizării treptate a sursei de hrană şi acumulării produşilor de metabolism . Între două diviziuni trece o perioadă de circa 20 minute. În natură şi în planta gazdă bacteriile sunt supuse acţiunilor agenţilor fizici. Din această cauză. fiind atât în stare liberă cât şi legată . Pe frunze sau în sol aceste interacţiuni au un rol important în stabilirea infecţiei şi evoluţia epidemiilor. care se regăsesc în mare măsură şi în evoluţia bacteriei în plantă : faza latentă (staţionară). Înmulţirea bacteriilor. faza de declin.apă 75-85% din greutatea totală. substanţe minerale. radiaţia solară (în special cea ultravioletă). chimici şi biotici. atinge mărimea proprie speciei. faza staţionară. care sunt sub formă de ADN în nucleoid şi ARN în citoplasmă . 38 . toxinele proprii în exces. dar şi moarte (saprofite). CI. proteinele reprezintă 60% din greutatea uscată. în care bacteria se adaptează la mediu . Factorii chimici cuprind : excesul de bioxid de carbon şi lipsa de oxigen. se pot distinge o serie de faze. glucide . faza exponenţială (logaritmică). lipide – 10% din greutatea uscată. Aceasta înseamnă o capacitate mare de a dăuna şi numai o serie de factori externi şi interni pot frâna procesul. acizi nucleici.a. celula creşte. Fe ş. faza finală de declin în care cultura se autodistruge. în funcţie de logaritmul numărului celulelor şi în funcţie de temperatură. în care numărul celulelor care mor întrece pe cel al celulelor care se formează . deshidratarea. după care se divide transversal. Na. care au un rol deosebit de mare în frânarea capacităţii lor extraordinare de înmulţire. iar în urma activităţii metabolice pot secreta toxine şi antibiotice. K. caracterizată prin diviziunea şi creşterea constantă a numărului de celule în progresie geometrică . temperaturile ridicate. în care multiplicarea şi moartea celulelor este în echilibru . Dintre agenţii fizici pot fi amintiţi : presiunea osmotică a mediului. având rol structural sau fiind. Capacitatea de înmulţire a bacteriilor este deosebit de mare. antibioticele etc. excesul de -NH4 în sol. de fapt. conţinând P. Antagonismul altor microorganisme faţă de bacteriile fitopatogene pot frâna evoluţia lor. Factorii biotici au o importanţă deosebită şi reprezintă o sursă pentru eventualele mijloace biologice de prevenire şi combatere a bacteriozelor. şi cel saprofit. care se manifestă prin mărirea dimensiunilor bacteriei şi în care începe procesul diviziunii . Toxinele (endotoxine şi exotoxine) contribuie la procesul de patogeneză şi determină apariţia diferitelor simptome ale bolilor. faza de creştere în volum.

de unde prin polen pot trece la alte plante. a bacteriilor fitopatogene. Resturile de plante bolnave rămase după recoltare constituie frecvent o sursă de inocul. prin tuberculii de cartof se transmite Erwinia carotovora pv. sămânţa poate fi purtătoare. în timp ce faza nepatogenă este mai puţin studiată. Pe unele seminţe. De exemplu.c. X. Nu toate seminţele infectate pot produce infecţii. Bacteriofagii au acţiune de distrugere şi în sol a bacteriilor fitopatogene. bacteriile pot rezista perioade lungi. Transmiterea (inoculul primar) se efectuează pe căi variate . Unele protozoare se hrănesc cu astfel de bacterii (Erwinia carotovora). Pseudomonns syringae pv. o infecţie a seminţelor de numai 1 la 10 000 boabe de fasole. iar Clavibacter (Corynebacterium)michiganense pv. Bacteriile care nu pot supravieţui liber în sol. pv. atât la exterior cât şi la interior. tumefaciens etc. în ciclul de viaţă al bacteriilor se disting 4 faze : patogenă. factorii abiotici cum sunt: temperatura. alteori. bacteriile din acest grup sunt eliminate prin concurenţa nutritivă şi mai ales prin antagonism. determinând reducerea numărului acestora. Pe plantele perene.reduc puternic populaţiile de bacterii din sol. iar celelalte faze de cel secundar. phaseoli. saprofită. Xanthomonas campestris pv. syringae etc). Aproape toate bacteriile fitopatogene se pot transmite de la un an la altul pe această cale. aceasta depinzând de un anumit procent limită de la care se produc infecţiile. Cunoaşterea mecanismelor supravieţuirii şi dispariţiei bacteriilor în sol este insuficientă pentru a preconiza măsuri eficiente de luptă cu aceste boli. Multe plante sălbatice şi buruieni din culturi pot constitui o sursă de infecţie pentru multe bacterii fitopatogene polifage. se pot menţine dacă resturile vegetale se degradează mai încet.c. sămânţa infectată 100% cu agentul patogen al pătării unghiulare a castraveţilor a produs 1. carotovora. în funcţie de diferite condiţii biotice şi abiotice. Microorganismele saprofite din sol elimină numeroase substanţe antibiotice.Epidemiologia bacteriozelor. fiind urmată de una nepatogenă (saprofită sau anabiotică).4—3. În sol. mult mai bine cunoscută. Materialul de înmulţire vegetativă transmite uşor diferite bacterii. 1971). In general. juglandis poate ierna în mugurii amenţilor (flori mascule). campestris infectează seminţele vascular. De exemplu. de supravieţuire şi rezidentă. Faza parazitară (patogenă) este. umiditatea prea mică sau exagerată . care inhibă sau distrug diferite bacterii patogene. epidemiologia ocupă un rol important în caracterizarea diferitelor boli. care poate rezista în aceste condiţii până la 15 ani. Faza de supravieţuire este reprezentată prin inoculul primar. 39 . juglandis. Din punct de vedere ecologic. pv. în ulceraţii şi ţesuturi infectate (Xanthomonas campestris pv. Există bacterii care pot supravieţui liber în sol şi altele care supravieţuiesc în rizosfera plantelor. de regulă. 1985). Faza patogenă din viaţa bacteriilor este destul de scurtă. cu o durată mai mare. X. pruni. în ansamblu. cum este cazul bacteriei Xanthomonas campestris pv. iar prin puieţii afectaţi sau prin altoi se transmite Agrobacterium radiobacter pv. bacteriile supravieţuiesc de la un an la altul chiar în ţesuturile plantei gazdă. poate produce epidemie de arsura comună a fasolei (Severin. michiganense mai ales la suprafaţă.5% plante infectate (Zurini.

al cărei atac determină ca planta ornamentală Portulaca oleracea să devină din plantă târâtoare. a florilor de prun şi vişin atacate de Monilinia laxa etc. Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub influenţa enzimelor secretate de ciuperci : putregaiul alb. sforile şi sârma de spalier etc. cu apa de irigaţie. numărul total de ciuperci parazite şi saprofite identificate până în prezent este 8727 (Bontea.4. maşinile. de ploaie. erectă. înlocuirea boabelor de secară cu scleroţi la cornul secarei (Claviceps purpurea). hormon ce stimulează creşterea plantelor. Schimbarea poziţiei normale a plantei se observă în cazul atacului unor patogeni. de asemenea. pe frunzele de piersic atacate de Taphrina deformans. cum este ciuperca Cystopus portulacae. CIUPERCI . distrugerea spicelor de orz atacate de Ustilago nuda. produs de 40 . Hiperplaziile sau hipertrofiile constau în creşterea excesivă a ţesuturilor atacate ca urmare a unor diviziuni celulare anormale. pentru menţinerea şi transmiterea bacteriilor. Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic şi fiziologic şi la nivel anatomo-morfologic. mălura pitică a grâului . prin diferite căi. Nanismul plantelor sau piticirea constă în modificarea creşterii plantelor atacate. de asemenea. Un rol epidemiologie important îl au uneltele agricole. prin picăturile de apă (hidrochoră). Simptome şi diagnoză. prin diferite animale (zoochoră). dar şi cele macroscopice pot produce boli ale plantelor. cum este cazul la plantele de orez parazitate de ciuperca Gibberella fujikuroi. 1985-1986). Datorită particularităţilor lor. care au ca rezultat producerea de gale sau hipertrofii pe diferite organe : pe rădăcinile verzei atacate de Plasmodiophora brassicae. circa 8 000 sunt capabile să producă boli ale plantelor. : Tilletia controversa. In ţara noastră. cum ar fi de exemplu prin albinele care vizitează florile de măr şi răspândesc bacteria Erwinia amylovora sau păsările care pot vehicula. în special. . care rămân mai mici decât cele sănătoase (ex. 4. Se apreciază că. Numărul de micoze (boli produse de ciuperci) este foarte mare şi afectează practic toate culturile agricole. ambalajele. din totalul de 100 000 specii de ciuperci. Mărirea dimensiunilor plantelor atacate se observă mai rar. distrugerea florilor de viţă de vie ca urmare a atacului de Botryotinia fuckeliana. dintre care cele mai importante sunt : prin curenţii de aer (anemochoră).MICOZE Ciupercile microscopice. scurgeri de suprafaţă etc. patogenă pe porumb. ciupercile fac parte dintr-un regn separat . Mycophyta (Fungi Sau Eumycetes).Transmiterea secundară a bacteriilor se poate realiza. la unele bacterii odată cu particulele de praf sau exsudatele bacteriene uscate . mulţi agenţi patogeni bacterieni. Modificări ale organelor florale ale plantelor atacate : deformări ale paniculelor şi ştiuleţilor sub influenţa ciupercii Sphacelotheca reiliana. Simptomele ce apar pe diferitele organe ale plantelor atacate sunt deosebit de variate. pe fructele de prun atacate de Taphrina pruni etc. care produce gibberelină. mana florii-soarelui etc). Plasmopara helianthi.

PCR (polymerase chaine reaction). a polimorfismului şi pe genetica tradiţională. Pătările frunzelor. pe fructe şi alte organe atacate. Dacă patogenul este constatat pe planta bolnavă asociat cu simptomele specifice. florilor şi fructelor se produce sub influenţa atât a bolilor parazitare cât şi a celor neparazitare.sp. şi mai ales pentru creşterea exactităţii. fenomen întâlnit frecvent la piersic. Confirmarea bolii se face însă după un examen de laborator al patogenului. lycopersici (ofilirea tomatelor). sunt simptome foarte răspândite la toate tipurile de boli. fiind influenţate de factori variaţi. inclusiv cele neparazitare. au fost elaborate metode perfecţionate de diagnoză bazate pe : ELISA în diferite variante (DAS. tomatelor şi altor solanacee etc). In general. bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome. cum sunt : Fusarium oxysporum f. de diferite culori.Sclerotinia sclerotiorum şi putregaiul cenuşiu. patogenul trebuie reizolat din nou în cultură pură şi caracteristicile sale trebuie să fie identice cu cele de la punctul 2. Căderea frunzelor. produs de Botrytis cinerea la numeroase plante de cultură. Mai nou pentru bolile cu durată lungă de evoluţie. patogenul trebuie izolat şi crescut în cultură pură pe un mediu nutritiv (paraziţii neobligaţi) sau pe o plantă gazdă sensibilă (paraziţii obligaţi). patogenul purificat şi cultivat pe mediul da cultură se reinoculează pe plante sănătoase ale aceleiaşi specii sau varietăţi şi trebuie să producă aceleaşi simptome . este necesar să fie parcurse următoarele etape (postulatele lui Koch) : patogenul trebuie constatat cu simptomele specifice pe toate pantele bolnave . Ciuruirea frunzelor apare după ce petele de pe frunze se usucă şi cad. Căderea cerealelor este un fenomen indus de atacul de Pseudocercosporella herpotriclioides şi alţi patogeni cu dezvoltare la baza multor plante de cultură din familia Poaceae (Gramineae): Putregaiuri ale rădăcinilor şi altor organe subterane ale plantelor de cultură. cu formare de toxine în stadii timpurii etc. utilizând determinatoarele consacrate în micologie. se poate stabili destul de exact boala şi cauza care o produce. Verticillium dahliae (ofilirea bumbacului. Ofilirea plantelor este un simptom care apare ca o consecinţă a atacului unor patogeni ce dereglează puternic regimul de apă. Dacă patogenul ce produce boala nu poate fi găsit în aceste determinatoare. determinate de diferite specii de Fusarium. Caracterizarea ciupercilor fitopatogene se poate face prin identificarea secvenţelor ADN. Frecvent au fost introduse metode noi pentru identificarea produşilor metabolismului secundar pentru activitatea enzimatică sau patogenitate (Budge şi alţii. analiza isoenzimelor etc. Necrozele apar frecvent pe ramuri. 1995). cu perioada de incubaţie lungă. ACP. 41 . Problematica determinării exacte a unei bolii este similară cu problematica determinării bolilor omului şi animalelor. Armillaria etc. mugurilor. care permit şi identificarea lor. ca urmare a atacului de Stigmina carpophila. iar apariţia şi simptomele bolii trebuie notate . prun etc. cunoscute şi sub denumirea de arsuri. cais. ELISA -membrane).

Ustilaginales. iar filamentele poartă numele de h i f e. au un aparat vegetativ format dintr-o masă mai mare citoplasmatică. familia Olpidiaceae au . Ciupercile fitopatogene au un aparat vegetativ caracteristic în funcţie de grupa taxonomică la care aparţin. deci un gimnoplast. alteori ajung la câţiva metri lungime. Totalitatea filamentelor se numeşte m i c e 1 i u. care au membrană. ca urmare a diferitelor funcţii îndeplinite în dezvoltarea lor de către plectenchimuri. format din filamente septate (cu pereţi transversali). Aparatul vegetativ cel mai răspândit al ciupercilor este talul filamentos. Talul masiv este o formă mai evoluată a aparatului vegetativ al ciupercilor.Relaţiile c i u p e r c i. ca şi sub influenţa combinată a enzimelor şi a toxinelor. fructificaţiilor etc. ord. citoplasmă şi nucleu. cel mai adesea ele pătrund în ţesuturile plantei pe diferite căi. Caracteristic pentru ciupercile din clasa Oomycetes este aparatul vegetativ de tip s i f o n o p 1 a s t. cum sunt cele din familia Plasmodiophoraceae. format dintr-o celulă cu elementele ei normale : membrană. unde se dezvoltă intercelular sau intracelular aparatul lor vegetativ. forma sa depinzând de spaţiul disponibil din ţesuturi şi în special de cel intracelular parazitat. Ciupercile inferioare din clasele Oomycetes şi Ascomycetes (familia Saccharomycetaceae) au un alt tip de aparat vegetativ. care poartă numele de plectenchimuri. Legăturile între celule se fac prin filamente citoplasmatice ce trec prin porii septelor (pereţi transversali). sub formă de cordoane.p l a n t e. fiind constituit din filamente întreţesute. Plectenchimurile formative au rol similar cu cel al meristemelor plantelor superioare. macromicetelor din clasele Ascomycetes şi Basidiomicetes . Ciupercile inferioare. denumit dermatoplast. din grupul Deuteromycetes (Fungi Imperfecţi) şi unora din clasa Basidiomycetes (ord. a toxinelor secretate de aceştia.corpul” format dintr-o masă de protoplasmă şi un nucleu. Acestea au uneori câţiva microni. Structura celulei. denumit plasmodiu. cu un număr variabil de nuclei. Principalele schimbări determinate în metabolismul plantelor de cultură afectate de patogeni vor fi prezentate în capitolul „Bolile plantelor cultivate”. Uneori. Acest tip de tal este propriu ciupercilor superioare. cum sunt cele din clasa Chytridiomycetes. Erysiphe). Prezenţa în ţesuturi a patogenilor induce schimbări importante în primul rând de ordin biochimic şi fiziologic. aceste ciuperci care prezintă carpofori se dezvoltă normal. Uredinales). citoplasmă şi mulţi nuclei dispersaţi în lungul filamentelor. continue.. plectenchimurile de protecţie au rol apropiat de cel al 42 . care nu are o formă precisă datorită lipsei membranei celulare. care se exteriorizează apoi anatomo-morfologic. Ciupercile fitopatogene se dezvoltă mai rar la suprafaţa organelor plantelor parazitate (ex. aceste celule formează prin înmugurire asociaţii de celule denumite coenobii. ce se situează de regulă la suprafaţa organelor vegetale. care este alcătuit din filamente simple sau ramificate. alcătuite din numeroase celule. miceliului. Alte ciuperci. Aceste schimbări apar în special ca o consecinţă a acţiunii enzimelor patogenilor. ce apar la suprafaţa unor medii lichide. pe care ulterior apar fructificaţiile. asigurând creşterea talului . Talul filamentos este propriu ciupercilor din clasa Ascomycetes. fără membrană. fiind false ţesuturi vegetative. creşterea lor producându-se prin zona de vârf a hifelor.

îndeplinind rol de absorbţie (ord.Rhizopus. Înmulţirea vegetativă. apar la suprafaţa organelor bolnave şi preced apariţia unor organe de înmulţire (peritecii sau loculi cu asce şi ascospori. cu o consistenţă dură. aeraţie etc. cu citoplasmă bogată în substanţe de rezervă cum sunt: lipidele. Drojdiile (Saccharomycetaceae) se înmulţesc vegetativ prin înmugurire. şi la ciuperci se întâlnesc „ţesuturi” cu rol conducător. de rezervă etc. plectenchimurile mecanice au rol de susţinere şi sunt formate din celule puternic îngroşate. În condiţiile în care hrana este abundentă ciupercile îşi dezvoltă aparatul vegetativ şi se înmulţesc mai ales asexuat. Aleuspori produce genul Aleurisma.) ciupercile fitopatogene intră într-un stadiu de repaus vegetativ şi formează organe specifice. G. şi anume rol de apărare . Stromele rezultă din împletirea densă a hifelor. Acest tip de înmulţire foarte răspândit se produce cu ajutorul sporilor. Ciupercile Zygomycetes saprofite au nişte terminaţii ale sifonoplastului. glicogenul şi proteinele. pe talul filamentos se pot diferenţia celule deosebite de miceliu. Acestea conţin filamente deshidratate. dând un aspect făinos talului. de cele mai multe ori prezente în carpofor. Scleroţii prezintă la suprafaţă un strat mai dens format din celule moarte. denumit paraplectenchim. La unele ciuperci fragmentele de miceliu sau porţiuni mai mari de tal pot reproduce o nouă ciupercă. procesul de absorbţie se produce prin filamentele miceliene (Oomycetes). formă digitală (Erysiphaceae -făinări) etc. prin care ciupercile aspiră apa şi substanţele nutritive. Scleroţii sunt organe de rezistenţă alcătuite din hife foarte dens împletite. Ca şi la plantele verzi. Gemele apar pe filamente septate sau neseptate care capătă un aspect perlat. Uneori. Rizomorfele sunt cordoane de filamente împletite mai puţin strâns. au aspect cărbunos. Rosellinia necatrix etc). Sporii sunt celule sau grupe de celule capabile. purpurascens etc. care se ramifică. denumite organe de rezistenţă. fam. Pe măsura reducerii surselor de hrană şi a înrăutăţirii condiţiilor de mediu (temperatură. formaţiuni cu aspect variat : de balonaşe (Plasmopara viticola . Mucor). Prin germinare scleroţii formează organe de înmulţire sau micelii vegetative. Mucorales. care poartă denumirea de artrospori sau aleuspori. umiditate. în condiţii favorabile. Foarte importante sunt plectenchimurile de absorbţie. care se întâlnesc pe rădăcini şi în sol (ex. Armillaria mellea. au aspect de rădăcini şi poartă denumirea de rizoizi. Înmulţirea ciupercilor. Geotrichum candidum. acestea fiind plectenchimurile conducătoare. Înmulţirea asexuată.Cystopus candidus -albumeala cruciferelor). de culoare brun-neagră. Mucoraceae . iar formaţiunile la care dau naştere poartă numele de blastospori. La ciupercile care nu posedă plectenchimuri de absorbţie. Ciupercile parazite intracelular extrag substanţele nutritive cu ajutorul haustorilor.epidermei. de diferite mărimi : microscleroţi la Macrophomina şi scleroţi mari la Sclerotinia sclerotiorum. de rezervă etc. Artrosporii produc speciile : Oidium lactis. să 43 . Organe de rezistenţă şi transmitere. picnidii cu picnospori etc).mana viţei de vie .

Rezultatul este formarea celulei . dar pot avea şi rol de rezistenţă sau de sexualitate. Fiziologia şi biochimia ciupercilor. Unele 44 . se numesc endospori şi au origine endogenă. care degradează celuloza . Ciupercile care sunt specializate parazitând numai o singură plantă sunt monofage şi au. Dintre sporii exogeni pot fi menţionaţi : conidiile la Ascomycetes şi basidiosporii la Basidiomycetes. Înmulţirea sexuată. La baza acestui tip de înmulţire stau două procese. prin care numărul de cromozomi se dublează. Hrana necesară o obţin din ţesuturile vegetale sau animale vii (ciupercile parazite) şi din cele moarte (ciupercile saprofite). are loc şi procesul de reducere cromatică. al doilea este cel de reducere cromatică (diviziune reducţională. care se formează în sporangi.enzime). beta-galactosidaze etc). Sporii pot fi mobili. Dintre enzimele importante pentru ciupercile parazite pot fi menţionate : enzime pectolitice (pectintranseliminaza. Reducerea cromatică este procesul invers de trecere de la diplofază la haplofază. C2. In procesul de fecundaţie se derulează două etape prin care cele două celule de sexe diferite se contopesc : la început are loc fuzionarea celor două mase de citoplasmă (plasmogamia). care se formează în zoosporangi şi ascospori. Dacă apar pe suporturi speciale la exterior. La ciuperci. Fecundarea se produce prin contopirea gameţilor sau a gametangiilor. care degradează stratul pectinic dintre ţesuturile vegetale. Sporii se mai pot clasifica şi după locul unde se formează. Sporii endogeni sunt variaţi : sporangiospori. cu 1-2 flageli (cili) şi se numesc zoospori sau imobili şi se numesc aplanospori. meioză). Sporii au un rol important în răspândirea ciupercilor. In dezvoltarea ciupercilor. care conţine un număr dublu de cromozomi. Ciupercile sunt lipsite de pigmenţi cu ajutorul cărora este posibilă sinteza materiei organice. enzime. în general. dar bine adaptat. care degradează hemicelulozele. care se formează în asce. enzime hemicelulolitice (endoglucanaza etc).ou (denumită şi zigot). facultativ parazite şi facultativ saprofite. materie din care sunt sintetizate substanţele proprii constituente (anabolism). poligalacturonat transeliminaza. care degradează lignina etc. dacă apar în organe specializate în interior. Foarte importante pentru cunoaşterea şi identificarea ciupercilor sunt organele pe care sau în care se formează sporii. Ciupercile pot fi : obligat parazite. în aceeaşi celulă cu rol de gonatocont. în acest fel. zoospori. se disting două stadii (faze) : faza haploidă (n cromozomi) şi faza diploidă (2 n cromozomi). endogalactonaze. se numesc exospori şi au origine exogenă.reproducă aparatul vegetativ al ciupercii. un echipament enzimatic mai simplu. după care urmează fuzionarea celor doi nuclei (cariogamia). obligat saprofite. Materia organică degradată este absorbită de ciuperci cu ajutorul acestor enzime. Ciupercile care parazitează mai multe specii de plante se numesc polifage şi posedă un echipament enzimatic alcătuit din multe tipuri de enzime. trecându-se de la haplofază la diplofază. primul este cel de fecundare. enzime celulolitice (Ci.

ceea ce influenţează dezvoltarea plantelor şi duce la apariţia fenomenelor de piticire. Substanţele formate de ciupercile cu caracter toxic au un rol deosebit de important atât în procesul patologic din planta atacată. Ustilago maydis pe porumb. piticire etc). Ciuperca Gibberella fujikuroi produce gibereline. 45 . Prin respiraţie şi alte procese de fermentare (catabolism) se eliberează energie. cum sunt sporii ruginilor cerealelor. de Plasmodiophora brassicae la varză. patogenii se pot transmite prin mijloace de transport şi suporturi de diferite naturi (vânt. puieţi etc). gunoiul de grajd. butaşi. ciupercile se transmit mai rar. Tilletia controversa. defoliere etc. răsaduri. etc. Toxinele unor patogeni pot produce toate simptomele sau o parte din simptomele unui proces patologic. uneltele şi maşinile agricole. Synchitrium endobioticum. nu se întâlnesc la plantele superioare. În majoritatea cazurilor. prin inhibarea unor enzime etc. portaltoi. cum este de exemplu chitina din pereţii celulari. de Synchitriwm endobioticum la cartof etc. polenul etc. antibiotice etc. animale. altoi. uneori ajungând chiar la mii de kilometri. Indirect. Armillaria mellea. Plasmodiophora brus-skae etc. omul. se formează compuşi toxici. apă. Patogenii pot produce diferiţi regulatori de creştere sau inhibitorii ai unor hormoni de creştere. sol. rădăcini. Ciupercile fitopatogene posedă diferite moduri de transmitere. De exemplu. şi anume : îngălbeniri. Toxinele speciilor de Fusarium produc simptome de ofilire. cât şi în scăderea valorii nutritive şi a creşterii nocivităţii produselor recoltate şi depozitate. Aceste substanţe sunt deosebit de active putând acţiona în concentraţii extrem de scăzute prin alterarea permeabilităţii membranelor. Micotoxinele. malformaţii.dintre aceste substanţe constituente proprii. epinastii. Un nivel ridicat de acid indolilacetic se constată în cazul pato genilor : Phytophthora infestans pe cartof. bulbi.). proliferare. Fiind foarte uşori. piricularina (toxina produsă de Magnaporthe (Pyricularia) oryzae poate produce simptomele de boală pe orez în faza de răsărire plantulă. dar acest factor este esenţial pentru producerea epidemiilor de Phyiophthora capsici pe ardei. rizomi. Vântul şi curenţii de aer (răspândire anemochoră) au un rol deosebit de important în răspândirea sporilor ciupercilor parazite. sporii pot fi luaţi de vânt şi duşi pe plantele şi parcelele învecinate. Toxinele produse de ciuperci acţionează asupra protoplastului celulei gazdă. marcote. de dimensiuni microscopice. Prin apă (răspândire hidrochoră). resturile de plante ce cad pe sol sau rămân de la recoltare sunt purtătoare de diverşi patogeni care pot să se transmită pe noile plante. Prin sol (răspândire pedophoră) se transmit numeroase specii de agenţi fitopatogeni. brunificarea vaselor xilemului. necroze etc. Transmiterea de la un an la altul a patogenilor se realizează diferenţiat în funcţie de tipul de fructificaţie şi de poziţia sistematică a patogenului. Diseminarea şi transmiterea directă a ciupercilor fitopatogene se realizează prin organele de înmulţire ale plantelor (sămânţa) sau a celor de înmulţire vegetativă (tuberculi. cum sunt : Rosellinia necatrix.

care cuprinde 7 filumuri: Myxomycota (clasa Plasmodiophoromycetes). Ascomycota(clasa Hemiascomycetes şi Ascomycetes). trăiesc liber pe substraturi organice. Prin om (răspândire antropochoră). Bazidiomycota(clasa Heterobasidiomycetes/Phragmobasidiomycetes/Teliomycetes şi clasa Homobasidiomycetes/Holobasidiomzcetes/ Hymenomycetes) şi Deuteromycota(grupul Deuteromycetes). frecvente pe pomii fructiferi şi pe speciile dendrologice. In lucrarea de faţă folosim clasificarea modernă a ciupercilor fitopatogene. Dintre genurile mai importante care pot produce mixomicetoze. la umiditate mare. În acest fel au pătruns în Europa din America de Nord patogenii : Plasmopara viticola. Mixomicetozele sunt boli produse de Myxomycetes {mucegaiuri mucilaginoase). Arnold (1993). în special prin contactul picioarelor cu organele atacate. MIXOMICETE (MIXOMICETOZE) . odată cu transportul seminţelor. F i c o z e 1 e sunt boli produse de alge.(1988). transmiterea se face în cursul diferitelor lucrări efectuate de acesta. De-a lungul timpului au fost elaborate numeroase sisteme de clasificare a ciupercilor. 4. iar din Europa în America Synchitrium endobioticum etc. Sphaerotheca mors-uvae etc. (1987). întocmită prin prelucrarea clasificărilor din lucrările consacrate ale lui Gams şi colab. colinare. Uncinula necator. 46 . lucrări prin care pot fi transportaţi sporii ciupercilor pe unelte. Phytophthora infestans. Carlile şi Watkinson (1994). ALGE (FICOZE) . albe. dar. puieţilor etc. Ciupercile fitopatogene se încadrează în regnul Fungi. portocalii. Smith şi colab. uneori plantele superioare parazite pot produce pagube importante în culturile afectate. Oomycota (clasa Oomycetes). fără membrană. Corpurile fructifere ce pornesc de pe plasmodii sunt divers colorate (galbene. enumerate recent de Weber (1993). Lichenozele sunt boli produse de licheni. Chytridiomycota (clasa Chytridiomycetes). roşii etc). Fuligo etc. care se întâlnesc rar în zona temperată. Dintre aceste grupe de patogeni. Khuskiti (Nigrospora) oryzae la porumb etc. Monilinia spp. pot fi citate : Stemonitis. Zigomycota(clasa Zygomycetes). Unele insecte pot transporta sporii de : Claviceps purpurea la secară. stânjenesc activitatea fiziologică normală a plantelor arboricole. la pomi. bazate pe diferite criterii taxonomice. De fapt. uneori în răsadniţe umede şi neaerisite. organisme unicelulare. în condiţii în care nu se aplică tratamentele specifice acestora. în zonele umede şi reci. grupate adesea într-un plasmodiu care emite prelungiri (pseudopode). ANTOFITE (ANTOFITOZE) Bolile produse de mixomicete. licheni sau antofite sunt în general destul de rare şi au importanţă economică redusă. lichenii nu parazitează plantele. Physarum. maşini.Animalele (răspândire zoochoră) pot transporta pasiv pe corpul lor sau prin tubul digestiv mulţi patogeni pe alte plante. LICHENI (LICHENOZE) . alge. prin abundenţa lor mai ales pe scoarţă.6. Clasificarea ciupercilor fitopatogene. haine. deplasându-se.

în funcţie de gradul lor de parazitism. Diferitele specii de Cuscuta (C. Plantele semiparazite preiau de la plantele gazdă parazitate seva brută (apa şi sărurile minerale). cu genul reprezentativ Orobanche (lupoaia). insuficienţa sau excesul unor elemente nutritive . 4. Prezintă haustori pe rădăcini. trifolii etc. Principalele simptome de boli neparazitare sunt produse de : condiţiile climatice nefavorabile . Plantele holoparazite sunt total lipsite de clorofilă şi preiau de la planta gazdă seva elaborată. Speciile de Cuscuta aparţin fam. publicată în anul 1972. abiotici. Viscum album L. neregulate şi fructul o capsulă ce conţine un număr imens de seminţe foarte mioi. Plantele semiparazite obligate au rădăcinile modificate sub formă de sugători şi din punct de vedere taxonomic aparţin familiei Loranthaceae. Aceste plante se grupează. C.. iar florile hermafrodite. complet lipsite de clorofilă. cu tulpina şi ramurile ramificate dichotomic. tutun.) parazitează diferite plante de cultură : tomate. cânepă etc. lucerna. frunze persistente. în plante semiparazite (hemiparazite) şi plante total parazite (holoparazite). FACTORI NEPARAZITARI CE PRODUC BOLI LA PLANTE Alterarea unuia sau mai multor procese din plantele de cultură poate surveni nu numai sub influenţa factorilor parazitari. dar şi sub influenţa unor factori neparazitari. 47 . dispuse în glomerule.. Alectrolophus (Rhinanthus) ş. cu flori mici.a. parazitându-le pot fi menţionate : Thesium. campestris. care conţine viscină. dar şi pe arbori forestieri. De asemenea. in. cu tulpina neramificată. care parazitează pe tutun. îşi produc propria substanţă organică. În ţara noastră grupul de boli determinate de factorii neparazitari a fost bine studiat şi prezentat de Ana Hulea în lucrarea „Bolile neparazitare la plante". au o tulpină simplă sau ramificată. care au toate organele normale ale plantei verzi. cartofi. cărnoasă. cu ajutorul clorofilei. Dintre plantele holoparazite. dar care pe rădăcini pot forma ramificaţii absorbante (haustorii) ce se fixează pe rădăcinile plantelor învecinate. groasă.violacee). cu care. fără clorofilă. datorate acţiunii pesticidelor (intoxicaţii ale plantelor). este vâscul cunoscut şi întâlnit pe mulţi pomi fructiferi. care parazitează floarea-soarelui şi alte plante şi Orobanche ramosa L. fără pigment clorofilian. între plantele holoparazite fac parte reprezentanţii familiei Orobanchaceae. cu tulpina ramificată. de culori variate (brună -roză . Cuscutaceae. C. cu fructul o capsulă conţinând 2-4 seminţe. îngust-lanceolate şi cărnoase. fără frunze. o substanţă adezivă cu care seminţele se prind de ciocul păsărilor şi de pe acesta pe scoarţa ramurilor pomilor. trifoi etc. Fenomenele de fitotoxicitate. frunze cu aspect de solzi. pot fi citate speciile de Cuscuta (torţel). Este o plantă în formă de tufă mică. Fructul este o bacă gelatinoasă albă. prezentând tulpini volubile. epilinum. de lipsa. Dintre plantele semiparazite facultative. Melampyrum. sunt întâlnite uneori ca urmare a aplicării incorecte a pesticidelor. de aplicarea necorespunzătoare a pesticidelor etc.7. Speciile cele mai frecvente sunt : Orobanche cumana Wallr. luminii şi bioxidului de carbon din aer.Antofitozele sunt boli produse de plantele superioare cu flori parazite (antofite).

urmele de dazomet şi alte nematocide. Aceste organe pot prezenta ca fenomene de fitotoxicitate : decolorări. frunzele rămân mici. amoniac) etc. asemenea fenomene pot produce lindanul la porumb. determinând apariţia de arsuri. Astfel. b. cum este de exemplu atrazinul. Polisulfurile pot produce fenomene de toxicitate. Frunzele. tehnologia de fabricare . rugozităţi. reduceri ale dimensiunilor etc. Adesea acţiunea produselor fitosanitare nu este imediat vizibilă. Unele produse sistemice. Prejudicierea recoltelor este urmarea modificării în sens negativ a fotosintezei. Rădăcinile. adesea în formă de fasciaţii. Stigmatul şi anterele (polenul) sunt foarte puternic afectate. Produsele cuprice sunt foarte agresive la măr. c. acest produs este recomandat numai la cereale. necroze. lumina. la soiurile sensibile (Golden delicios). Plantele în întregime. cum sunt : a. natura şi tipul solului (mai ales la erbicide) . din care cauză sunt recomandate spre aplicare numai până la înflorire. modul de condiţionare . Din această cauză. în perioada înfloritului nu se recomandă aplicarea tratamentelor chimice. h.temperatura. Totuşi. răsuciri de frunze etc. mai ales pe plantele dicotiledonate : viţa de vie. f. ce se aplică în seră. se răsucesc şi în final cad. piretroizi. Noile produse (triazoli. metodele de aplicare a tratamentelor . la unele tratamente de iarnă. umiditatea. j. Propiconazolul. Unele insecticide ca lindanul. k. aplicate în exces. unele reziduuri de erbicide care au fost aplicate la cultura anterioară.Simptomele de fitotoxicitate pot fi variate (Baicu. pătări. Aceştia au o epidermă şi o scoarţă care protejează bine ţesuturile plantelor. natura substanţei active . compoziţia aerului (bioxid de carbon. Unele produse. deoarece acestea pot duce la avortarea florilor şi implicit la scăderea recoltei. opresc germinaţia sau determină pierderea completă a capacităţii germinative a unor seminţe. Seminţele şi răsadurile. Florile. . Produsele cuprice supradozate determină apariţia de arsuri pe frunzele de Rosaceae. alte cauze. Uneori. acilalanine) nu afectează fructele decât uneori. floarea-soarelui. alteori plantulele care se dezvoltă sunt deformate şi prezintă o creştere redusă. Petalele sunt foarte sensibile fiind afectate chiar de concentraţii de substanţe care pe frunze nu produc nici un simptom. scurgeri de gome şi uscarea. reduceri ale dimensiunilor diferitelor organe etc. pot produce fenomene de piticire. Pe acestea pot apărea îngălbeniri. aplicat la măr. pete brune. Astfel de fenomene apar în cazul aplicării sulfatului de cupru pe piersic la unele tratamente de iarnă. Lăstarii şi ramurile tinere. diferenţele de sensibilitate între ţesuturi . afectează planta în întregime . în doze mari. crăpături. reziduurile de nematocide. g. Fructele. Pe aceste organe pot apare îngroşări. sfecla de zahăr etc. a 48 . starea de nutriţie . inclusiv de cele de formalină (paraformaldehida) au astfel de efecte. Erbicidele hormonale produc modificări puternice ale frunzelor. e. aceste ţesuturi pot fi afectate. se deformează. i. diferenţele de sensibilitate între soiuri . căderea fructelor etc. Principalele tipuri de simptome pe care le pot produce pesticidele sunt dependente de organul afectat. arsuri ale marginilor sau vârfului. 1982) şi depind de o serie de factori. speciile de plante de cultură . d. însă sunt modificate în plante procesele biochimice şi fiziologice care pot determina reducerea recoltelor.

care se realizează prin următoarele modalităţi : a.idee de bază. 5. mai ales la insecte în zone izolate. Noile clase de produse fitofarmaceutice sunt mult mai sigure în utilizare. Terapia -constă în aplicarea de măsuri de combatere după ce cultura este atacată într-o anumită măsură.) este absolut necesară datorită numărului enorm de spori. biologic sau factor fizic. pe care se bazează prevenirea şi combaterea . măsură -element. dar care pentru patogeni este destul de greu de aplicat. tehnologie de prevenire şi combatere . organismelor de tip micoplasmă şi a ciupercilor.creşterii respiraţiei şi transpiraţiei plantelor. Evoluţia metodelor de luptă cu bolile plantelor a dus la o mare diversitate a metodelor şi măsurilor de luptă. Noţiunile de mai sus se ierarhizează în felul următor : principiu > metodă > măsură. însă. Efecte de acest fel produc unii regulatori de creştere şi unele erbicide. element fundamental. se prezintă noţiunile folosite frecvent în acest capitol : principiu . acţiune de prevenire şi combatere. 49 .1. apariţia de simptome de genul celor enumerate mai sus fiind rare la insecticide. maşină sau aparat destinate luptei cu bolile . de propagule. arsurile de pe diferite organe. mijloc de combatere .produs chimic. bacteriilor. la obţinerea recoltei optime şi la păstrarea fără pierderi a produsului agricol. etc. Pentru reducerea pagubelor produse de aceşti patogeni se impune obligatoriu distrugerea acestora. ce intervine în cadrul unei metode . Pentru înţelegerea mai bună a materialului ce se expune în continuare.normă (caracteristică) pe baza căreia se aplică tratamentele . care duce la diminuarea sau eliminarea pagubelor. Se poate aplica în combaterea virusurilor. Acestea sunt următoarele : 1. Principiile de combatere a bolilor Pierderile de recoltă pe care le produc bolile plantelor impun an de an aplicarea de metode de prevenire şi combatere a acestora. produsului microbiologic etc. cum sunt deformările. asamblate în timp şi spaţiu în cadrul tehnologiei de cultură. Eradicarea (lichidarea) -este un procedeu care poate da unele rezultate. răsucirile. tratamentelor aplicate după diferite criterii. Omorârea patogenilor (spori. pe obiectul tratat sau aplicarea unui factor fizic . criteriu . acaricide şi fungicide. Ulterior acestea evoluează spre alte simptome. tratament -depunerea cu scop precis a pesticidului. PREVENIREA Şl COMBATEREA BOLILOR PLANTELOR DE CULTURĂ 5. mai ales cele totale pot produce accidente grave în cazul utilizării lor incorecte. b. luată separat. metodă .procedeu (mod sistematic de efectuare a lucrărilor) folosit pentru prevenirea şi combaterea bolilor . Erbicidele. diversitate care are însă adesea la bază aceleaşi principii de combatere. care în condiţii favorabile extind atacurile de boli. micelii. măsurilor. scleroţi.totalitatea metodelor. Un prim grup de principii se referă la acţiunea asupra patogenilor în vederea reducerii pierderilor de recoltă.

Îmbunătăţirea creşterii plantei de cultură poate diminua influenţa păgubitoare a bolilor.c. Îmbunătăţirea combaterii naturale pentru patogeni este mai greu de realizat comparativ cu combaterea naturală a dăunătorilor. 2. 50 . De exemplu. b.constă în aplicarea de măsuri înainte de manifestarea patogenilor. dar şi în acest caz se pot găsi soluţii. ruginile grâului etc. Pe de altă parte. reface suprafaţa foliară pierdută datorită atacului bolilor. uneori chiar foarte repede. adică preventiv. Utilizarea factorilor naturali de frânare a atacului este un principiu important în cadrul protecţiei integrate în vederea reducerii tratamentelor chimice. care duce la reducerea riscului de epidemii grave . Atacul care se înregistrează este redus şi. plantele pot creşte repede. 3. de obicei. resturi vegetale. măsurile agrofito-tehnice au un rol foarte important în acest sens. d. 5. Crearea condiţiilor nefavorabile înmulţirii naturale a patogenilor permite menţinerea nivelului atacului sub limita la care se înregistrează pierderi de recoltă. Reducerea vitezei de înmulţire are o mare importanţă pentru patogenii care se înmulţesc exploziv (mana cartofului. pe cale aeriană sau pe alte căi. Pentru producerea de sămânţă şi material sădi tor se pot realiza culturi într-o zonă în care specia de patogen vizată are condiţii nefavorabile de înmulţire. c. Rezistenţa orizontală (nespecifică) este de origine poligenică. apă. Înrăutăţirea condiţiilor de dezvoltare a patogenilor. 4. Creşterea rezistenţei plantelor are un rol esenţial din punct de vedere epidemiologic : a. în acelaşi sens acţionează şi fungicidele imunizante. sunt mai viguroase şi adesea pot compensa. Evitarea arealului patogenilor are la bază ideea de a preveni întâlnirea patogenului cu cultura agricolă. utilizarea solurilor supresive care reduc infecţiile cu Fusarium este o metodă utilă şi eficientă pentru unele culturi legumicole etc.) . plantele mai viguroase suportă mai uşor prezenţa unor boli. Profilaxia . c. spre deosebire de rezistenţa verticală care are o stabilitate scăzută. soiurile şi hibrizii toleranţi şi cei rezistenţi îndeplinesc uşor acest rol. trebuie evitată sau frânată pătrunderea unor patogeni în zonele de cultură în care nu s-au semnalat până acum. capabile să distrugă organismele dăunătoare înainte de începerea atacului. Aceasta se poate realiza prin : a. cu diverse metode. Rezistenţa verticală (specifică) are efecte ridicate în prevenirea apariţiei bolilor şi se realizează prin cultivarea de soiuri şi hibrizi cu o genă sau câteva gene de rezistenţă. dar şi multe alte măsuri. refacerea organelor atacate cu ajutorul regulatorilor de creştere şi al diferitelor procedee agrofitotehnice.: lumină etc. rezistenţa orizontală este mult mai stabilă. Înrăutăţirea condiţiilor de transmitere prin sămânţă. Vindecarea plantei şi refacerea ţesuturilor se poate realiza prin : oprirea atacului prin aplicarea unui fungicid curativ. acţionează faţă de toate rasele patogenilor şi are un caracter relativ cantitativ. Uneori. Acest principiu este greu de realizat datorită capacităţii mari de diseminare a patogenilor pe cale aeriană. de regulă. Se poate aplica pentru toate grupele de patogeni folosind metodele agrofitotehnice. b. De asemenea. în condiţiile asigurării optime cu elemente nutritive. cât şi a necesităţii de hrană a populaţiei din zonă.

7. 5. de asemenea. deşi atât pentru plantă cât şi pentru patogen acesta este unul dintre factorii esenţiali ai creşterii şi dezvoltării. la noi în zonele mai înalte din Transilvania s-au stabilit suprafeţele pe care se înmulţeşte cartoful liber de virusuri. Dirijarea factorului temperatură este o problemă dificilă. 6. fungicidele etc. care sunt urmărite de inspectoratul de carantină fitosanitară. în general. tăciunilor etc. multe plante semănate timpuriu se dezvoltă mai bine. Carantina internă cuprinde. Semănatul timpuriu la porumb permite reducerea riscului apariţiei ruginii. De exemplu. expoziţia terenului. rolul de a schimba condiţiile de mediu în direcţia îmbunătăţirii condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantei şi a înrăutăţirii condiţiilor die creştere şi dezvoltare a patogenilor. lucrările solului. în condiţii foarte favorabile apariţiei şi evoluţiei unei boli. de regulă. deoarece suntem forţaţi să o facem din cauza nivelului ridicat al pierderilor. ca de exemplu : râia neagră a cartofului. pot acţiona concomitent conform mai multor principii de combatere. Producerea de sămânţă şi material săditor cuprinde. 51 . În cadrul tehnologiei de cultură principiul influenţării factorilor de mediu se poate realiza prin : alegerea solului. Amplasarea se referă la cultivarea unor plante în zone în care patogenul de mare importanţă nu este prezent. Această metodă se practică mai ales pentru materialul săditor şi pentru producerea de sămânţă. Influenţarea factorilor de mediu în câmp este mai uşor de realizat în sere. Influenţarea factorilor de mediu reprezintă o modalitate de a realiza combaterea patogenilor. Metode agrofitotehnice Aceste metode au. În realitate. Evitarea în timp a prezenţei organismelor dăunătoare concomitent cu cultura este un principiu util mai ales când atacul unui patogen într-o anumită fenofază este foarte important. Lista patogenilor de carantină cuprinde un număr important de specii. Pe de altă parte. multe astfel de procedee. deoarece există o legătură foarte strânsă între aceşti doi factori. b. organizatorice şi tehnice care împiedică pătrunderea patogenului în ţara noastră. drenare etc. Carantina externă se bazează pe măsuri legislative. se poate renunţa la influenţarea acesteia.2. orientarea rândurilor. Pentru bolile foliare este greu să se separe influenţa temperaturii de cea a umidităţii. rareori un mijloc de combatere. măsuri legislative. unde se pot evita unele atacuri prin reglarea temperaturii şi umidităţii. organizatorice şi tehnice care vizează frânarea răspândirii unor patogeni periculoşi în alte zone de cultură. rezistenţa soiurilor şi hibrizilor. De exemplu. în câmp. cum este cazul pentru pătarea cafenie (Fulvia fulva) la tomate. irigare. Aşa s-a întâmplat în cazul pătrunderii în Banat a bolii pătarea brună a tulpinilor de floarea-soarolui (Diaporthe helianthi) în anul 1982. ceea ce le face şi mai eficiente. cancerul bacterian al pomilor etc.a. iar ulterior atacul patogenilor este mai uşor suportat de acestea. o măsură sau o metodă acţionează după un singur principiu.

o direcţie de reducere a riscului de epidemii în culturile agricole. Totuşi. O irigare raţională însă poate reduce atacul de putregai uscat al sfeclei. Prin inundarea terenului se reuşeşte. pentru patogeni şi pentru manifestarea bolii nu sunt întotdeauna suficient de mari. modificarea temperaturii este mult mai dificil de realizat. în alte cazuri. de exemplu. dar efectele sale sunt slabe la temperaturi de 28-30°C. Arderea controlată poate afecta unii patogeni şi. care se dezvoltă practic într-o atmosferă saturată. ce produce putregaiul bazei tulpinii tutunului. Una dintre măsurile ieftine şi eficace de combatere a patogenilor o constituie arderea miriştii (NU a paielor !) de grâu. În primul rând bolile de tip „mană" sunt favorizate de irigarea prin aspersiune. drenarea are un efect favorabil în reducerea atacului unor patogeni. În acest fel. permit plantelor să reziste mai bine la atacul bolilor. De exemplu. Temperatura poate fi modificată prin umbrirea solului sau a suprafeţei foliare. de asemenea. prin acest procedeu sunt distruse multe insecte (afide. Inundarea are un efect negativ asupra patogenului Phytophthom parasitica var. orz etc. umedă. iar cea prin brazdă determină creşterea puternică a atacului de Phytopthora capsici la ardei. sunt reduse atacurile de făinare. stabilită pe baza a numeroase experienţe. Chalara elegans (Thielaviopsis busicola) pe tutun produce daune serioase la 17-23CC. Problema nu este uşoară deoarece diferenţele între umidităţile optime de dezvoltare pentru plantă. să se creeze condiţii nefavorabile dezvoltării patogenilor. în timp ce atacul de râie comună a cartofului (Streptomyces scabies) este inhibat în condiţii de irigare. folosind diferite posibilităţi de umbrire şi mulcire. în acelaşi timp. Mecanismul de rezistenţă al plantelor poate funcţiona uneori mai bine la temperaturi mai mari . Epoca de semănat şi de plantat este o metodă eficace în tehnologiile de combatere a bolilor. sere şi solarii. cicade. mai ales atunci când se cultivă grâu după orz. În condiţii de câmp. soluţia cea mai practică o constituie respectarea epocii optime de semănat. Dat fiind faptul că diferiţi patogeni ai aceleiaşi culturi au optimul de temperatură diferit. deci. umbrirea duce la diminuarea daunelor produse de Magnaporte (Pyricularia) oryzae. uneori. de 52 . mălura pitică (Tilletia controversa) este defavorizată de semănatul timpuriu al grâului. . vectori pentru virusuri). majoritatea patogenilor sunt favorizaţi în dezvoltarea lor de umiditatea ridicată. Astfel. rugini. Scleroţii de Sclerotinia sclerotiorum sunt distruşi în sol prin inundarea acestuia timp de 3-6 săptămâni. în timp ce rugina brună (Puccinia recondita) şi făinarea (Erysiphe graminis) sunt favorizate de semănatul timpuriu în septembrie. pătare în ochi. stabilite experimental. Modificarea temperaturii poate constitui un factor de protecţie mai uşor de dirijat în răsadniţe. Densităţile optime.Influenţa temperaturii este mult mai clară în cazul patogenilor de sol. virusul piticirii galbene a orzului etc. Irigarea prin aspersiune reduce atacul de Leveillula. Reglarea umidităţii este. nicotianae. Densitatea plantelor (distanţa de semănat şi plantat) este un factor care poate influenţa microclimatul culturii şi în special umiditatea. precum şi seminţe de buruieni. opri evoluţia bolilor. ca de exemplu pentru mucegaiul de zăpadă produs de Micronectriella nivalis (Fusarium nivale). Atacul de Sclerotinia sclerotiorum este ridicat în culturile prea dense de fasole şi soia .

Rotaţii de lungă durată necesită unele boli. Cu. Rhizoctonia şi Aplyanomyces sunt frânate de azotul nitric şi stimulate de cel amoniacal. care a arătat că schimbarea pH-ului solului la 7 sau mai mult duce la reducerea puternică a herniei verzei. un (microclimat nefavorabil majorităţii . În ţara noastră. Azotul nitric reduce şi atacul de ofiliri produse de Verticillium. fasole etc. mana florii soarelui. scăderea valorilor pH-ului solului determină reducerea atacului unor patogeni.patogenilor şi favorabili plantei de cultură. pentru combaterea cărora se consideră eficace o rotaţie de 6-7 ani. Bolile radiculare produse de specii de Fusarium.2 sau atacul de Phytophthora parasitica var. Rotaţia este deosebit de eficientă pentru bolile ce se transmit prin resturi de plante rămase de la recoltare în sol şi la suprafaţa acestuia : metoda este mai puţin eficace pentru combaterea speciilor polifage sau pentru cele care au forme rezistente bine adaptate. Pregătirea terenului prin efectuarea lucrărilor agrotehnice conform tehnologiei culturii creează. în alte cazuri. sunt necesare lucrări speciale de combatere. Schimbarea culturii pe aceeaşi solă în fiecare an reduce cantitatea de inocul a patogenilor. Monocultura de porumb şi cea de orz diferă întrucâtva de culturile în rotaţii raţionale. produsă de Plasmodiophora brassicae . este uneori suficientă o rotaţie de 2-3 ani pentru a reduce atacul unor boli. produs de specii de Fusarium comune acestor culturi. un nivel ridicat de azot sensibilizează plantele. boli neparazitare cu influenţe mari asupra recoltei. În general. al cărei efect este mult mai eficace. În acest caz. Rotaţia culturilor se bazează pe specificitatea multor patogeni pentru o anumită cultură. Pentru cereale. dar este de preferat o rotaţie mai lungă. este destul de frecventă rotaţia scurtă grâu -porumb sau chiar monocultura de porumb. cum ar fi cel de râia cartofului (Streptomiyces scabies) la un pH mai mic de 5. Zn şi Fe) pot influenţa capacitatea plantelor de a suporta atacul unor patogeni. în timp ce potasiul şi fosforul le face mai rezistente. distrugerea samulastrei de floarea-soarelui reduce atacul de mană etc. nicotianae pe tutun la un pH mai mic de 4. Rotaţiile de 3-4 ani permit reducerea atacurilor de boli şi sunt eficace în culturile de legume. dar acestea au. permiţând uneori să se reducă tratamentele chimice. cum sunt raia neagră a cartofului. în general. Nutriţia optimă a plantelor printr-o fertilizare raţională are un rol complex în evoluţia bolilor. Mo. orz sau grâu. Distrugerea samulastrei este o metodă eficientă pentru a întrerupe sau a reduce cantitativ desfăşurarea ciclului evolutiv al patogenilor. Pe de alită parte. recoltele din parcelele cu monoculturi se pot apropia de nivelul 53 . dar cu tratamente chimice şi îngrăşarea corespunzătoare. de regulă. Mn. aplicarea sărurilor acestor elemente chimice corectează bolile induse de lipsa borului în sol. distrugerea samulastrei de grâu reduce atacul de rugini pe grâul de toamnă. Numeroase microelemente (B. atacul de făinare şi fuzarioze este mai ridicat în culturile de cereale păioase cu densitate prea mare.(asemenea. De exemplu. Rotaţia scurtă amintită poate favoriza atacul de fusarioză. Paraziţii obligaţi sunt mai activi pe plante bine dezvoltate. o capacitate mai ridicată de refacere a aparatului foliar. Corectarea reacţiei solului (pH) prin amendamente sau alte măsuri este o altă metodă de reducere a atacului de patogeni de sol. Exemplul clasic îl constituie descoperirea lui Woronin.

tritici de la ovăz şi. Tot în această categorie intră şi vânturarea. în consecinţă. ceea ce contribuie la reducerea atacului de boli. La lucrările de întreţinere a culturilor este necesar să se ţină seama şi de faptul că acestea pot favoriza răspândirea altor boli. antracnoză la fasole. Distrugerea unor buruieni gazdă pentru Sclerotinia sclerotiorum (pălămida. Mijloacele pur mecanice se referă la operaţiile de curăţire a trunchiului pomilor. ceea ce face ca nici aplicarea de stropiri cu fungicide să nu permită atingerea producţiilor din parcelele cu rotaţii . Cunoscând în detaliu ciclul de viaţă al patogenilor se pot recomanda şi momente sau metode de recoltare care reduc atacul în perioada de păstrare. contribuie la reducerea sau frânarea atacului multor patogeni. Sortarea manuală a tuberculilor de cartof. sunt distruse prin putrezirea treptată. pe fructele căzute etc. Temperaturile joase de 1-4°C au rol de frânare a dezvoltării patogenilor şi saprofiţilor. 5. Aşa de exemplu este cazul pentru Ustilago avenae. La grâu. baeterioze şi viroze la soia etc. Igiena fitosanitară reprezintă o soluţie economică şi eficientă de reducere a inoculului de patogeni şi. U. asigură o diminuare a atacurilor. pe frunzele căzute1 de pe plante. 54 . Plivitul. umiditatea aerului se reduce etc. pe resturile de tulpini. Lucrările de întreţinere a culturilor prin lucrarea solului au un rol similar. mana floriisoarelui. extirparea tumorilor sau a porţiunilor de plante bolnave etc. triorarea şi sortarea seminţelor. a seminţelor de floarea-soarelui permite înlăturarea celor bolnave. curăţirea materialului semincer de boabele bolnave de fuzarioză la porumb. de aceea legumele şi fructele se păstrează bine în condiţii de depozite frigorifice. Termoterapia este o metodă fizică prin care se combat bolile plantelor cu ajutorul căldurii. Arătura de vară şi de toamnă are un rol deosebit în reducerea cantităţii de inocul rămas pe mirişte. cârnitul. Metode fizice Acest grup de metode şi mijloace are un caracter mai ales curativ şi permite reducerea atacului unor boli grave. tăierea ramurilor bolnave. în condiţii de monocultura. grâu. virozele cartofului etc. ştirul etc). stolbur (volbura).3. a bulbilor de ceapă. Utilizarea defolianţilor pentru cartof permite oprirea atacului de mană. iar pentru cartoful de sămânţă permite reducerea migrării unor virusuri spre tuberculi. copilitul. îngropate sub brazdă. respectiv. bolile coletului şi cele radiculare se amplifică mult în monocultură. lumina pătrunde mai uşor. recoltele pot atinge 80% din valoarea celor cu rotaţii. în cele mai bune cazuri. De asemenea. strivite sau cu alte deteriorări. rugina neagră (dracila) etc.recoltelor din parcelele cu rotaţii. În acest scop. Recoltarea la timp a florii-soarelui reduce riscul apariţiei putregaiului alb şi cenuşiu etc. Temperaturile înalte (abur. putregai alb şi cenuşiu la floarea-soarelui. tăierile din pomicultură etc. se aleg acele temperaturi care distrug patogenul şi nu acţionează asupra seminţei sau plantelor . În culturile curate de buruieni circulaţia aerului este mai bună. dar cu efecte mai reduse. lovite. a rădăcinilor de morcov. are un efect favorabil pentru reducerea atacurilor respective. a bolilor produse de aceştia. Există posibilitatea reducerii atacului unor boli prin înlăturarea plantelor atacate de pe loturile semincere. Acestea. apă caldă) sunt utilizate la dezinfectarea solului.

Hiperparaziţii din pustulele de rugină. în doze subletale. infraroşii). dacă substratul este colonizat de un saprofit. deşi sunt importante. atacul acesteia scade. Penicillium ş. au un rol redus în protecţia culturilor de câmp. scleroţii în repaus ai diferiţilor patogeni (mai ales specii de Sclerotinia) pot fi distruşi de ciuperci hiperparazite şi micoparazite. reduc de fapt cantitatea de inocul din speciile de Puccinia. Acţiunea căldurii solare este bazată pe acoperirea solului.a. ca şi de unele bacterii. care aderă pe suprafaţa seminţelor de cuscută. metodele fizice. Cu ajutorul acestui concept de luptă biologică se pot elabora metode practice eficiente. cu o folie de polietilenă. nu au depăşit ca utilizare pragul laboratoarelor. După amestecarea seminţelor cu pilitură de fier.4. timp de 20—30 ore. se pot influenţa şi microorganismele asociate cu planta gazdă sau cele care apar în procesul dezvoltării bolii. în acest fel.Termoterapia. Fusarium roseum. aplicată la materialul pomicol şi viticol. distruge bacteria Xanthomonas campestris pv. dispare sub influenţa microorganismelor şi microfaunei. cum este cazul ciupercii Cladosporiun herbarum. are un rol important în eliberarea de virusuri a multor plante de cultură.a. Foarte eficace este metoda reducerii densităţii inoculului patogenilor. Acest proces poate fi stimulat prin alternarea udării cu uscarea solului sau prin fumigare cu produşi fumiganţi. gamma.. în lupta cu bolile plantelor sunt incluse şi antibioticele. După 15 zile. sunt distruşi mulţi patogeni. Verticillium dahliae ş. cum sunt Trichoderma viride Coniothyrium minitans. precedând parazitul Botrytis cinerea. speciile de Penicillium pot înlocui în anumite condiţii patogenul Cephalosporhim gramineum. În afara mijloacelor create în mod special. şi anume ciuperca Eudarluca caricis. phaseoli. instalaţiile electromagnetice atrag seminţele de cuscută. Foarte utile în eliminarea seminţelor de cuscută din seminţele de lucernă sunt instalaţiile electromagnetice. după diferite tehnologii de lucru. În miriştea cerealelor. ultraviolete. Radiaţiile (X. Rotaţia culturilor are un efect de . sub acţiunea temperaturilor ridicate ce se realizează. dar nu şi pe suprafaţa seminţelor de lucerna. În felul acesta.. Numeroase bacterii şi actinomicete din sol pot acţiona asupra sporilor patogenilor şi reduce viabilitatea acestora. deşi s-au dovedit adesea eficace. Expunerea directă a seminţelor de fasole în câmp la acţiunea solară. curăţind în felul acesta seminţele de lucerna (decuscutare). printre care Rhizoctonia solani. ca produse ale activităţii unor microorganisme şi a altor vieţuitoare. Adesea. În alte cazuri. care.înfometare" a patogenului. Armillaria mellea este înlocuită de Trichoderma viride în cazul în care se folosesc doze reduse de bromură de metil. În general. irigat în prealabil. METODE ŞL MIJLOACE DE LUPTĂ BIOLOGICĂ Lupta biologică a fost definită de Organizaţia Internaţională de Luptă Biologică (OILB) ca o metodă de luptă cu organismele dăunătoare culturilor agricole cu ajutorul altor organisme vii sau cu produse ale activităţii lor metabolice. beta. 5. 55 . O altă metodă o constituie înlocuirea patogenului în resturile de plante. după care se distrug prin fenomenul de liză. Alte substanţe pot favoriza germinarea sporilor patogenilor.

lizarea unor propagule (scleroţi de Chalara elegans. În experienţele proprii (Beratlief şi Baicu. blochează în acest fel pătrunderea unui patogen mai puternic. se pot menţiona : raportul ridicat C : N. în acest fel. O metodă eficientă pentru reducerea patogenilor o constituie aplicarea de îngrăşăminte organice. o suşă slabă sau o specie nepatogenă care ocupă locul de infecţie. se urmăreşte crearea unor nişe ecologice şi habitate pentru înlocuirea celor existente.Unele soluri posedă o proprietate interesantă. Cercetările au arătat existenţa altor specii de Fusarium. conidiile etc. Ingrăşămintele anorganice pot contribui . Fenomenul se datoreşte. In ansamblu prin diferite metode şi modalităţi de influenţare a microorganismelor utile. Pe de altă parte. care împiedică infectarea plantelor de către speciile patogene. de asemenea. dacă sunt inoculate cu acest patogen. unele grupe de bacterii depind de substratul anorganic şi de potenţialul redox. eliberarea de alţi compuşi volatili. Dintre procesele şi elementele cunoscute privind acţiunea îngrăşămintelor organice asupra patogenilor. faptului că adăugarea de gelatină şi făină de soia a stimulat dezvoltarea unei microflore antagoniste sau a schimbat raportul C : N. În prima fază. Bacteriile. se întîlnese multe cazuri de acest fel : tomatele rezistente la Fusarium oxysporum f. a inhibării germinării propagulelor şi a creşterii patogenilor . Helminthosporium sativum). pe diverse căi. care inhibă bacteria Streptomyces scabies la cartof. bacteriile dependente de sulf etc. 1978). eliberarea de amoniac. nu se dezvoltă. Protecţia locului de infecţie este o posibilitate importantă pentru lupta cu patogenii. care a dus la nutriţia insuficientă a patogenului Tilletia foetida. actinomicetele. aceste efecte se manifestă în a doua fază a acţiunii îngrăşămintelor organice. sunt inhibate în germinare sau se dezvoltă foarte încet după germinare. lycopersici. De exemplu. În acest fel. Un asemenea rol îndeplinesc ectomicorizele.sp. cea fungistatică. infectate de Fusarium cu făină de soia şi gelatină a permis reducerea atacului de Tilletia foetida în proporţie foarte mare. ciupercile şi bacteriile de pe deşeurile organice şi din interiorul acestora au acţiune puternică de degradare a materiei organice. devin rezistente la Verticillium dahliae. nitrificatoare. la reducerea densităţii inoculului. schimbări în detrimentul patogenului. O modalitate de luptă biologică cu patogenii o constituie şi stimularea fenomenelor de rezistenţă la planta gazdă. oprirea 56 . cum sunt speciile de Fusarium la tomate. au astfel de necesităţi. ciupercile saprofite etc. probabil. drojdiile. multe putregaiuri radiculare sunt reduse ca importanţă. În astfel de cazuri. Bacteriile denitrificatoare. şi reducerea atacului de Fusarium graminearum. oosporii. 1977). făcând. tratarea seminţelor de grâu. la schimbarea echilibrului dintre diferite grupe de organisme. în special ca urmare a micşorării densităţii inoculului. În literatură (Cook. Solurile supresive sunt solurile în care anumiţi patogeni. clamidosporii. Modul în care pot fi influenţate microorganismele utile. Tratarea seminţelor cu gelatină a determinat. pot frâna infecţiile de la suprafaţa frunzelor pe diferite căi. care duce la scăderea atacului de Fusarium producerea de antibiotice de către Bacillus subtilis pe tulpini de soia.

Analiza literaturii de specialitate (Şesan. Există cazuri în care tratamentele cu pesticide sau aplicarea de fumiganţi în sol pot favoriza indirect antagoniştii şi microparaziţii. Inundarea este foarte eficace faţă de Fusarium oxysporum f. probabil. tabaci.sp. În mo-nocultura de grâu.germinării patogenilor. solanacearum şi alte 57 . încep să scadă din anul al treilea ca urmare a unor procese biologice complexe din sol. Tulpina de VMT atenuat. favorizarea dezvoltării saprofiţilor eto. Se apreciază că grâul. Baicu. putregaiul radicular al grâului produs de ciuperca Fusarium culmorum este redus. prin schimbul de gaze din sol. P. aplicată pe tomate de seră şi solarii.microorganisme utile. 1985. Preimunizarea plantelor cu ajutorul unor tulpini de virusuri atenuate sau natural slab virulente permite reducerea atacului patogenului virulent. densitatea inoculului poate fi redusă. utilizarea unor doze mai reduse de bromură de metil sau sulfura de carbon la tratarea solului favorizează acţiunea ciupercii antagoniste Trichoderma viride faţă de Armillaria mellea. În sistemul de cultură fără arătură. Sub influenţa irigaţiei. amoniacul cu N-Serve (inhibitor de nitrificare) sau făină de lucerna favorizează. se pot dezvolta saprofiţi pe resturile vegetale sau pot fi protejate locurile de infecţie. Uneori. Arătura. Un efect similar are şi o tulpină atenuată a virusului mozaicului verde al castraveţilor. De altfel. tritici este adesea mai puţin frecvent. protejarea faţă de infecţii. poate sensibiliza patogenii . porumbul şi ovăzul pot duce la creşterea nivelului fungistatic al solului faţă de microscleroţii de Verticillium dahliae. Cunoaşterea proceselor microbiologice care sunt asociate cu diferite culturi agricole poate permite chiar utilizarea unor culturi agricole pentru a limita efectul negativ al unor patogeni. îngrăşămintele minerale (amoniacul) acţionează toxic direct asupra patogenilor. 1980). prin îmbunătăţirea aerisirii. antagoniste faţă de Gäumannomyces graminis. populaţiile de Helminthosporium sativum se reduc mult mai repede. 1986 . În rotaţiile cu mazăre şi fasole. adesea greu de înţeles.la acţiunea antagoniştilor. O altă metodă agrotehnică cu importanţă mare pentru influenţarea proceselor naturale de reducere a atacului de boli o constituie irigarea şi inundarea. În mod direct sau indirect. 1990) şi inventarierea posibilităţilor de luptă biologică cu bolile la 37 culturi agricole a arătat că există modalităţi de intervenţie directă cu mijloace biologice împotriva patogenilor. cubense şi Sclerotinia sclerotiorum. orzul. Aceste exemple arată că metodele agrofitotehnice pot acţiona pe multe căi. bacteriile fluorescente din genul Pseudomonas. In cadrul monoculturii aceste relaţii au un caracter stabil. conferă o protecţie bună faţă de tulpinile virulente ale aceluiaşi virus (Jilăveanu. De exemplu. Bacteriofagii (virusuri ale bacteriilor) prezintă interes pentru protecţia faţă de patogenii de origine bacteriană. atacul de Gäumannomyces graminis var. De exemplu. poate fi oprită creşterea miceliului. asupra patogenilor. putregaiurile radiculare. Există experienţe reuşite privind utilizarea bacteriofagilor în lupta cu Pseudomonas syringae pv. după o creştere accentuată. redistribuirea straturilor solului şi printr-o uscare mai rapidă a solului. rotaţia culturilor se bazează în mare măsură pe aceste fenomene care schimbă raporturile patogeni .

2. care este inclus într-un amestec pentru tratarea seminţelor de fasole. substanţe cu acţiune toxică faţă de mulţi patogeni. Printre acestea se pot cita Agrobacterium radiobacter pv. 58 . prin faptul că sunt produse ale activităţii metabolice a diferitelor vieţuitoare (microorganisme în special). Utilizarea antibioticelor. În ultimii 10 ani s-au efectuat numeroase cercetări care au permis să se introducă în practică unele produse de luptă biologică bazate pe suşe slabe sau avirulente. pentru utilizare în practică nu sunt încă disponibile aceste mijloace biologice. Şesan. Ampelomyces quisqualis (sin. Trichoderma viride cu produsul Trichodermin 1—5. antagoniştii Tricholhecium roseum şi Gliocladlum roseum acţionează fiecare asupra a peste 20 de specii de ciuperci fitopatogene (Şesan. doza fiind de 1. 1986). 1990 . în special Trichoderma viride şi T. care sunt substanţe volatile produse de plantele superioare. . Pythium oligandrum. 1972). Hiperparaziţii. tuberculilor de cartof etc. o utilizare mai mare a avut cloramfenicolul. 1984. ca de exemplu : T. util în combaterea făinărilor. 3. Trichodermicin. Nogall. cel mai larg spectru de acţiune (peste 120 specii) îl are genul Trichoderma. Totuşi. Tot în culturile de fasole. fuzarioza şi antracnoza fasolei. Acesta este un bactericid puternic. Datorită dificultăţilor de extragere şi utilizare. Acestea. Binab. destinat tratării seminţelor de sfeclă de zahăr. aceste substanţe nu se folosesc în practică. O perioadă îndelungată s-a considerat că vor putea fi utilizate în protecţia plantelor şi fitoncidele (Tonkin. pot fi crescuţi după diferite tehnologii şi aplicaţi ca mijloace biologice de combatere. antibioticele ocupă o pondere redusă în lupta cu bolile plantelor. deşi sunt substanţe chimice. cu produsul Oligandrin. Phior. acest produs s-a aplicat şi pentru combaterea bolilor foliare. harzianum.5 kg/ha. de asemenea. Dintre cei mai importanţi hiperparaziţi pot fi menţionaţi : 1. foarte eficace pentru protecţia seminţelor de fasole. Un alt antibiotic cu unele posibile utilizări este tetraciclina care poate fi aplicată în amestec cu tiofanat metil şi tiuram (AC-7) în lupta cu bolile bulbilor. Cicinnobolus cesatii). Lista antagoniştilor cu potenţial ridicat ca agenţi biologici de combatere ai patogenilor vegetali este destul de mare şi trece de 60 (Baicu. tumefaciens. Galeine etc. Trichosemin 25 PTS. Se cunosc produsele comerciale : Gallirol. 1987). sunt incluse ca mijloace de luptă biologică. In ţara noastră. soia etc. longibrachiatum etc. Procedeele acestea nu s-au răspândit însă în practică. Produsul se numeşte Prosemin (AC-8) şi conţine tiuram + tiofanat metili + cloramfenicol şi se aplică în doze de 2 kg/tona de seminţe pentru protecţia faţă de bacterioze. radiobacter suşa 84 destinat luptei cu cancerul bacterian al pomilor fructiferi. 1985. tuberobulbilor de gladiole. Dintre toate genurile de ciuperci antagoniste. soia. mazăre etc. 1985. ha-matum. 1986. şi în special pentru culturile semincere şi pentru materialul de plantat. care se dezvoltă pe diferite ciuperci fitopatogene. se pot utiliza şi alte specii de Trichoderma. deoarece nu au caracter tehnologic. T. T. Cu toate acestea.bacterii. produs de Agrobacterium radiobacter pv. liarzianum. din care s-a elaborat produsul Ampelomicin.

s-a renunţat treptat la utilizarea acesteia. specia Fusarium lateritium. Dintre acestea pot fi citate : Glomus mosseae. Numeroase date există în literatură referitoare la speciile de ciuperci antagoniste şi la utilizarea acestora în combaterea biologică a patogenilor vegetali. poate inhiba peste 10 specii de ciuperci fitopatogene (Şesan. G. iar în 1885 este descoperită zeama bordeleză de către Millardet. În literatura de specialitate sunt citaţi şi mulţi alţi antagonişti ai patogenilor plantelor. produsă de Phytophthora injestans. ceea ce a dus la descoperirea acţiunii a sute de noi substanţe active. Se cunosc trei suşe : HLB -2. 5. iar utilizările lor sunt sporadice. codexul produselor cuprinde (2004) un număr de 251 produse fungicide. Tabelul 7 Antagonişti ai patogenilor vegetali potenţiali agenţi biologici de combatere a bolilor plantelor Pseudomonas capacia Talaromyces flavus Pseudomonas putida Verticillium biguttatum Paeudomonas fluorescens Penicillium cyano-fulvum Fusarium lateritium Chaetomium globosum Myrothecium verrucaria Penicillium oxalicum Gliocladium penicilloides Sporotrickium mycothillum Dintre speciile antagoniste de Chaetomium. G. 1990). După cel de al doilea război mondial. 59 . In România.c. Un rol care nu poate fi neglijat îl au ciupercile producătoare de micorize (care se instalează pe rădăcinile plantelor asigurând absorbţia apei şi a sărurilor minerale) în reducerea atacului de putregaiuri radiculare. dintre care câţiva sunt prezentaţi în tabelul 7 . monosporum. Abia în secolul al XVIII-lea apare sulfatul de cupru (piatră vânătă). mana tutunului. Ch. Pe acelaşi principiu al suşelor slab virulente de patogeni se pot preconiza metode de luptă cu mana tomatelor. K 1026 şi o suşă izolată în ţara noastră de Agrobacterium vitis. produsă de Fusarium oxysporum f.In ţara noastră se află în fază avansată de lucru elaborarea unui produs similar pentru combaterea cancerului bacterian. cu stadiul perfect Gibberella baccata.5. lycopersici etc. globosum a fost cel mai mult studiat şi prezintă un. intraradicis etc. Substanţe cu acţiune antivirală. ofilirea tomatelor. O lungă perioadă de timp acestea au fost singurele produse utilizate în lupta cu bolile plantelor. 1991). dintre care o mare parte au fost comercializate. produsă de Peronospora tabacina.04% p. direcţie de cercetare care ia amploare în epoca contemporană. Blasticidina S (sulfat de blasticidină) are acţiune faţă de VMT la tutun în concentraţie de 0. De asemenea. spectru de acţiune cuprinzând peste 25 de specii de patogeni vegetali (Şesan. care pot fi utilizate în lupta cu cancerul bacterian al viţei de vie.sp. Mijloace chimice Cel mai vechi fungicid cunoscut este sulful. cercetările s-au intensificat. Fiind foarte toxică pentru om. Astfel de substanţe sunt puţine la număr.

sub forma condiţionată cu 80% s. Cel mai important bactericid din ţara noastră este produsul Cuzin 15 SC. Produsul este slab toxic. Uneori poate fi iritant pentru ochi. ultima stropire aplicându-se cu 1% (Baicu şi Jilăveanu.. phaseoli) şi a arsurii aureolate a fasolei (Pseudomonas springae pv.a. în primul rând asupra plantei. Mancozebul (etilenbisditiocarbamatul de zinc şi mangan) are o acţiune medie bactericidă şi. la fel ca şi zeama bordelcză. produsul Cuzin 15 SC este avizat pentru combaterea următoarelor boli : mana tomatelor (Phytophthora infestans) -4 l/ha. dar şi de ciuperci fitopatogene. care se extrag din alge şi manifestă acţiune ridicată faţă de VMT la tutun prin tratarea răsadului. În ţara noastră. a pătării unghiulare a castraveţilor (Pseudomonas syringae pv. se combate prin diferite metode şi mai puţin prin tratamente chimice. care pot reduce intensitatea acestora. Hidroxidul de cupru este. şi se aplică la tratarea răsadului de tutun în concentraţie de 0. în concentraţie de 0. Acest grup de boli produs de organisme de tip micoplasma. în doză de 15 l/ha. lachrymans). FB-7).25—1%. Ele pot acţiona adesea şi indirect prin intermediul plantei sau bacteriostatic (oprind înmulţirea şi creşterea) asupra diferiţilor patogeni. cu miros specific. Un produs similar Champion 50 WP (0.Alginaţii de sodiu sunt substanţe de tip polimeri naturali. oare se recomandă la dezinfectarea utilajului. Produsul mai poate fi utilizat în combaterea bolilor de tip mană. hidroxidul de cupru este un produs cu acţiune foarte redusă asupra factorilor biotici. inducând formarea unor substanţe (fitoalexine) care reduc infecţiile cu bacterii. (Mosanon) se aplică în concentraţie de l°/o. este recomandat în combaterea bacteriozelor tomatelor. Produsul elaborat conţine 60-70% s. dar au fost scoase din uz. Produsele organomercurice.a. solubil în apă. Dodecilbenzen sulfonatul de calciu se prezintă sub formă de lichid brun. lăzilor etc.2%. Acţiune antivirală are fosfatul trisodic 0. cartof. phaseolica). denumirea produsului este Emultim. condiţionat ca soluţie concentrată. DL50 (doza letală care produce o mortalitate de 50% a animalelor de experienţă) pentru şobolani este de 1 000 mg/kg. Produsul cu 80%. care conţine 15% cupru metalic sub formă de hidroxid de cupru (Cu (OH)2). Timpul de pauză este de circa 7 zile. Din punct de vedere ecologic. Produsul mai poate fi utilizat în combaterea arsurii comune a fasolei (Xanthomonas campestris pv. Substanţele care acţionează asupra bacteriilor sunt denumite bactericide. 1974) . pentru producerea de răsad de tomate în seră. în concentraţie de 1% (28 l/ha în 4 tratamente). în concentraţie de 1% (28 1 în 4 tratamente) şi a manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis) în doză de 4 l/ha.5%. Produsul acţionează asupra unui număr mare de bacterii. de fapt. cum era de exemplu clorura de etilmercur (Criptodin. au o puternică acţiune bactericidă. O acţiune ridicată asupra acestor boli au tetraciclinele. 60 . substanţa activă a zemei bordeleze.3% pentru stropiri) a fost avizat recent. Ionii de cupru acţionează indirect. Bactericide. destul de recent descoperit (1967). dar pregătită industrial pe alte căi. Substanţe cu acţiune antimicoplasmă. la viţa de vie. ceapă etc. litri/tonă. (Dithane M-45).

După modul de acţiune. Uneori. Spectrul de acţiune este larg. aplicat în apă. Acţionează prin contact şi nu pătrund în ţesuturi. fungicidele se grupează în : anorganice . Acest grup de produse are influenţe ecologice foarte reduse. extracte vegetale (care sunt de fapt tot fungicide organice. Zeama bordeleză se prepară prin dizolvarea a 1 kg de sulfat de cupru în apă caldă (56 litri). Sulfatul de fier (FeSO4 • 7 H2O) se prezintă sub formă de cristale albastre-verzi. preparate solide de zeamă bordeleză. fiind recomandată pentru combaterea a numeroase boli. Se poate amesteca cu sulful muiabil.Fungicide. fungicidele se clasifică în : de contact . Fungicidele se pot clasifica după mai multe criterii. care pot fi deosebit de utile datorită influenţei lor limitate asupra mediului înconjurător. unde coagulează proteinele.75 kg sau 1 kg (când este mai slab). Zeama bordoleză se obţine prin turnarea laptelui de var. Fungicide anorganice. solubile în apă. în alte ţări. Se cunosc. aplicat prin stropire cu 1 000-1 500 litri apă/ha în perioada de repaus a pomilor. încet şi prin amestecare continuă. cu excepţia făinărîlor. până se formează o pastă consistentă) smântânie. sunt prezentate substanţele de perspectivă recent descoperite. în doză de 15 kg/ha. fungicide pentru tratarea foliajului . 61 . după care se completează cu apă până la 90 litri într-un vas de lemn. Faţă de patogeni acţionează ionii de cupru. Are si acţiune bactericidă. se poate aplica în pomicultură la tratamentele de iarnă. se stinge cu apă separat. De asemenea. Zeama bordeleză/amestec de sulfat de cupru (piatră vânătă) cu hidroxid de calciu (var) care formează sulfaţi bazici de cupru(CuSO4. sistemice (care pătrund în plantă) .4Cu(OH)2).5% se poate aplica pentru dezinfectarea lemnăriei răsadniţelor şi a solului. în concentraţie de 1%. dar şi cele care se importă curent. De asemenea. Suspensia trebuie să aibă un pH neutru sau slab alcalin (pH = 7-8). peste soluţia de sulfat de cupru. Varul nestins. endoterapeutice (care modifică metabolismul plantei în sensul creşterii rezistenţei la boli). In cele ce urmează se vor folosi criteriile chimice de clasificare . dar în amestec). Acestea sunt substanţe care acţionează asupra ciupercilor asigurând protecţia plantelor de cultură faţă de rnicoze. Zemurile acide (pH = 5) sau prea alcaline (pH = 10) pot produce arsuri grave. Clasificarea după structura chimică este cea mai completă şi permite o utilizare corectă a produselor fungicide. Sunt prezentate în primul rând produsele pe care le fabricăm în ţară. După modul de aplicare. După aceea. în concentraţie de 0. Este puţin compatibilă cu alte produse. Se utilizează pentru combaterea lichenilor si muşchilor ce se dezvoltă pe pomii fructiferi. în afara cuprului şi alamei. în cantitate de 0. se completează cu apă până la 10 litri suspensie. fungicide pentru tratarea solului. în concentraţie de 2-3%. organice . fungicidele se împart în : fungicide pentru tratarea seminţelor . datorită inducerii de către ionii de cupru de fitoalexine în ţesuturile vegetale. Sulfatul de cupru singur se poate utiliza în orezării ca algicid. După natura lor chimică. de bună calitate. încet. nevolatile. Zeama bordeleză este corozivă pentru metale. carp pătrund în celulele plantei. Produsul tehnic conţine peste 52% sulfat de fier. care se dizolvă simplu în apă pentru a putea imediat fi folosite în stropiri.

Spectrul de acţiune este destul de larg. iar DL50 dermal fiind de peste 2 000 mg/kg. iar fructele trebuie bine spălate după recoltare. 62 . În unele soluri viticole. acţionează asupra ciupercilor. TMTD. cristalină. Este puţin toxic pentru albine. zeama bordeleză (cuprul) este considerată ca fiind unul dintre fungicidele cu cele mai puţine influenţe negative.rugozitate"). Zeama bordeleză este considerată ca selectivă faţă de Bacillus thuringiensis (bacterie entomopatogenă). denumită A-81. a cărui substanţă activă se prezintă sub forma unei pulberi verzui. corozivă pentru vasele şi ambalajele din fier. nefiind sistemică. Are utilizări similare cu zeama bordeleză.2 kg sau 0. de nuanţă deschisă. dar folosind o aparatură corespunzătoare. Este fitotoxică pentru piersici. Oxiclorura de cupru are şi o acţiune bactericidă. Zeama burgundă se prepară din sulfat de cupru (1 kg/100 litri apă). la tomate şi castraveţi se recomandă 8-5 zile. se concentrează în sporii şi miceliul ciupercilor producând diverse perturbări. Este condiţionată şi ca suspensie concentrată cu 20% cupru metalic. ca şi păianjenii acarofagi din grupul Phytoseidae. Beauveria bassiana (ciupercă entomopatogenă).45 kg sodă calcinată.Prezintă riscuri de fitotoxicitate pentru viţa de vie. care adesea este afectată. după tratamente îndelungate de combatere a manei. Nu este toxic pentru Bacillus thuringiensis (entomopatogen). păr şi măr (. Anthoehoridae şi Coccinelidae (prădători) . pruni şi legume. neutralizat cu carbonat de sodiu 1. pentru Hymenoptera. compuşi mercurici. făcând parte din grupa IV de toxicitate. inclusiv coagularea protoplasmei. Timpii de pauză variază între 10-20 zile în funcţie de cultură. dar este mai uşor spălată de ploaie. formaţi în contact cu apa. tiofanat metil etc. în schimb. dar sulfatul de cupru are DL50 pentru şobolani de 512 mg/kg (ceea ce îl include în grupa de substanţe mediu toxice). este condiţionată sub formă de pulbere umectabilă. Efecte ecotoxicologice. In ţara noastră.. Prospaltella perniciosi (viespe parazită a păduchelui din San Jose). Faţă de microorganismele antagoniste şi micoparazite influenţa produsului este diferită : nu este toxică pentru Trichoderma viride. se poate acumula în cantităţi mari care acţionează asupra plantelor. Din punct de vedere ecologic. Este considerată ca netoxică. cu 50% cupru metalic şi 92% oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU. dar cuprinde în primul rând ciuperci din clasa Oomycetes. zeama sulfocal'cică. Cobox 50 WP). Produsul este slab toxic pentru om. Ionii de cupru. Nu este compatibilă cu DNOC. În principal. dar nu pentru Trichogramma. şi peşti. DL50 oral pentru şobolani fiind de 700—800 mg/kg. Phytoseiulus persimilis (acarofag al păianjenului comun din sere). Timpul de pauză este de 20 zile. putând însă acţiona şi faţă de multe ciuperci din clasa Ascomycetes şi din grupul Deuteromycetes etc. Produsul este slab toxic pentru mamifere. ca şi pentru piersic. Nu este toxic pentru Miridae. insolubilă în apă şi solvenţi organici. este toxic pentru Trichothecium. în special la temperaturi mai scăzute.Efecte ecotoxicologice. prin contact. Această ultimă formă este lichidă şi se poate utiliza cu volum redus de apă la hectar. Verticillium lecani (ciupercă entomopatogenă). Oxiclorura de cupru (3 CuOH • CuCl2) este un fungicid de contact. Produsul nu este toxic pentru albine.

paste etc.8 kg sulf măcinat plus 1. după cum urmează : Cuprozir 50 PU (oxiclorura de cupru cu 28Vo cupru metalic + Ziram 14%). Pentru combaterea rapănului şi făinării mărului se foloseşte concentraţia de 1. Varul se stinge cu 3 litri apă fierbinte şi se amestecă cu o lopată de lemn până se obţine o pastă. strecurându-se. Sulful este cel mai vechi fungicid şi insecticid. Prin amestecare continuă se obţin 10 litri soluţie. insolubilă în apă. Soluţia obţinută trebuie să aibă o tărie de 28—30° Beaumé sau 1. Are acţiune slabă asupra mediului înconjurător.5 kg var nestins. Sulful poate fi condiţionat sub formă de pulbere de prăfuit. faţă de antagonistul Trichoderma viride şi este slab toxic faţă de ciuperca entomopatogenă Verticillium lecanii. Soluţia este gata când devine roşie-deschis la culoare. Câteva grame din această soluţie ingerate sunt mortale pentru om. dintre produsele care se degradează uşor. Ridomil plus 48 (oxiclorura de cupru cu 40%cupru metalic + metalaxil 8%). cunoscut încă din antichitate. Este un lichid de culoare roşie-portocalie. cu miros puternic de hidrogen sulfurat. Este o substanţă care se prezintă sub formă cristalizată sau amorfă.Oxiclorura de cupru este condiţionată în amestec cu alte substanţe active. Mancuvit PU (oxiclorura de cupru 46% + mancozeb 25%). Reziduurile de pe fundul vasului de preparare se separă printr-o pânză deasă. Poate sublima la temperaturi sub punctul de topire. Se pregăteşte în vase emailate din 2. adăugânduse 7-8 litri apă fierbinte. tiosulfat (3-5%) şi sulfura de carbon (30-35%).5—2% (0. Fiind un component normal al solului are o activitate foarte redusă asupra mediului înconjurător. cu excepţia uleiurilor. Timpul de pauză este scurt. În tabelul 8 este prezentată clasificarea actuală a acestui grup.25-1. Sulful este slab toxic pentru om. soluţii. Faţă de om are o toxicitate medie. Zeama sulfocalcică (polisulfura de calciu) este o soluţie care se pregăteşte înainte de utilizarea sau este pregătită industrial. dar solubilă în sulfura de carbon şi alţi solvenţi. Nu este toxic faţă de albine. Se degradează repede în sol. Polisulfura de bariu (amestec de sulfura de bariu 40-45% + sulf măcinat 20-25%) este un produs anorganic important mai ales pentru combaterea bolilor pomilor fructiferi. fiind unul. acaricide şi insecticide.24—1. sulf muiabil 80% cu particule de 10-15 µm. Nu este compatibil cu majoritatea pesticidelor. care au proprietăţi fungicide. Se fierbe timp de 45 minute. Este un produs cu acţiune moderată asupra mediului înconjurător. Este compatibil cu multe pesticide şi substanţe. Temoal 50 PU (oxiclorura de cupru cu 42% cupru metalic + cimoxanil 5% + metalaxil 5%) etc. sfărâmat în bucăţi de dimensiunea unei nuci.5° Beaumé).25 µm. care are proprietăţi fungicide şi insecticide. care se diversifică în permanenţă. În apă acest amestec reacţionează şi se formează o serie de produse pe bază de sulf : polisulfura de bariu (10-12%).25 kg/l. 63 . Este activ faţă de numeroase ciuperci fitopatogene. Sandofan C (oxiclorura de cupru cu 40% cupru metalic + oxadixil 10%). sulf coloidal cu particule de 0. Acest grup de produse este mult mai numeros decât cel precedent. monosulfura de bariu (5-7%). În tratamentele de iarnă se utilizează soluţie cu o concentraţie de 20%. Fungicide organice. dar se aplică în special împotriva celor ce produc făinări.

4. tebuconazol. dimetirimol. vinclozolin. III. X. fonarimol. 64 . Guanidine : doguanina. furalaxil. hexaconazol. Dicloran. Quinoleine : hidroxichinoleina. Derivaţi ai acidului ditiocarbamic : mancozeb. ziram. 2. Chinone : ditianona. benalaxil. HCl etc. tiofanat metil. 2. Dicarboximide : 1. diniconazol. PCNB etc. Pirimidine : bupirimat. fenbuconazol. diclozolinat. flusilazol. XV. pirazofos. XII. piracarbolid. Triazine : Anilazin. chinamidoxima. Tiadiazine : dazomet. XI. oxicarboxina. Fenilureice : pencicuron. Derivaţi alifatici diverşi : Cloropicrina. XVII. metam de sodiu. IV. Derivati ai fenolului : dinocap. Quinoxaline : chinometionat. 3. fenpropimorf. 2. binapacril. 5. XIV. captafol. XIII. Isoxazoli : himexazol. carbendazim. Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli : benomil. dimetmorf 3. Carbamaţi : 1. imazalil. fenfuram. VII. 4. ciproconazol. etoxiquin. Triazoli : triadimefon. triacetat de guazatină. propiconazol. diclobutrazol. drazoxalon. propamocarb . triadimenol. 3. VI. Acetamide : cimoxanil. fademorf. VIII. penconazol. tolifluanida. procloraz-Mn. cloraniformetan. Alte dicarboximide : iprodion. 2. Diverşi heterocicli : 1. metiram de zinc. Formamide : triforina. maneb. propineb.Tabelul 8 Clasificarea chimică a fungicidelor organice I. Heterocicli cu sulf : 1. Imidazoli : procloraz. Aminobutan. 4. II. 5. Derivaţi ai benzenului : HCB. XVI. 2. Organometalice : Acetat de trifenil staniu. difenoconazol. 6 Acilamide : ofurace. Anilide : carboxina. miclobutanil. tiabendazol. etirimol. Diazine : 1. Derivaţi ai acidului tiocarbamic : protiocarb. tetraconazol. flutriazol. Oxazilidinone : Oxadixil. Morfoline : dodemorf. Acilalanine : metalaxil. bitertanol. procimidon. Derivaţi ai tiuramului (tot ditiocarbamaţi) : tiuram (TMTD). Monoetil fosfiţi metalici : Fosetil de Al. tridemorf. Tiadiazol : etridazol. V. IX. dinoocton. nuarimol. Sulfamide şi derivaţi cu sulf : dielofluanida. Amine şi amide : 1. zineb. 2. Ftalimide : captan. hidroxid de trifenil staniu. faltan.

solubilă în petrol lampant. De regulă. Trichoderma viride. Pe plante se degradează şi formează etilentiouree. a septoriozei (Septoria lycopersici). Basidiomycetes şi din grupul Deuteromycetes. nu este toxic pentru albine şi mulţi entomofagi. Mancozebul este un produs practic netoxic pentru mamifere. care se descompune înainte de topire. I. Din această grupă. XIX. Este toxic pentru bacteriile fixatoare de azot ce produc nodozităţi la plantele leguminoase (Rhizobium spp. Substanţa activă are o culoare albă. 8 kg/tonă sămânţă de sfeclă pentru combaterea atacului de Phoma betae. în general.a.combaterea pătării brune a frunzelor de tomate (Fulvia fulva). Produsul Mancozeb cu 80% s. produse de acestea. este slab solubilă în apă. o importanţă mare are tiofanatul metil. Derivaţii acidului carbamic şi benzimidazolii sunt. mamifere şi păsări. Faţă de Phytoseidae are o comportare variabilă. In schimb. dar nu acţionează faţă de ciupercile ce produc făinări (Erysiphaceae). Nu influenţează fermentaţia alcoolică şi calităţile organoleptice ale vinului. Efecte ecotoxicologice. Din punct de vedere ecologic are o comportare bună. Verticillium lecanii. Spectrul de acţiune este destul de larg. carotovora şi Corynebactcrium michiganense pv. Suspensiile concentrate cu 30—40% s.a. cuprinzând specii de ciuperci din clasele Oomycetes.XVIII. 65 . cristalină. Produsul tehnic purificat este o pulbere gri-gălbuie. Are acţiune de frânare a activităţii acarienilor. Derivaţii acidului di tiocarbarmic au avut şi au un rol deosebit de important în protecţia plantelor faţă de boli.2% pentru . Dintre aceştia. formaldehida. rapănului mărului (Venturia inaequalis).a. au utilizări limitate. moniliozelor pomilor fructiferi etc. DL50 oral pentru şobolani fiind mai mare de 10 000 mg/kg. Mancozeb este un fungicid de contact cu spectru larg de acţiune. Nu este toxic pentru peşti. Este toxic pentru Trichogramma. este toxic pentru râme.5 kg/tonă sămânţă de grâu pentru combaterea mălurii. etc. este condiţionat sub formă de pulbere umeetabilă eu 80% s. Carbamaţi. Efecte ecotoxicologice. Cele mai importante utilizări le are în concentraţie de 0.. Se degradează treptat prin păstrare. dar puţin toxic pentru himenoptere şi chrisopide. peşti. Spectrul de acţiune al produsului este foarte larg. Derivaţi aromatici : Toclofos-metil. mancozebul şi metamul de sodiu au utilizări mai mari. mai rar ca pulbere de prăfuit sau granule. practic insolubilă în apă şi solvenţi organici. Aphanomyces sp. Au o toxicitate acută redusă pentru om şi manifestă puţine influenţe negative asupra mediului înconjurător.). Nu este toxic pentru albine. Este citat ca având acţiune bactericidă faţă de Erivinia carotovora pv. michiganense. 2—2.5 kg/ha pentru combaterea manei cartofului şi 1kg/tonă de cartof pentru a combate atacul de Rhizoctonia solani etc.Nu acţionează însă asupra ciupercilor din clasa Oomycetes şi a bolilor de tip mană. fungicide cu acţiune sistemică şi care se folosesc în doze reduse la hectar. Ascomycetes. Diverse : Nitrotal-isopropil. Este avizat pentru utilizări în protecţia a numeroase culturi. se aplică în doză de 2. Este destul de stabil în mediul înconjurător. Nu prezintă toxicitate pentru om. a manei cepei (Peronospora destructor).

mazăre 6 kg/tonă. pepeni 6 kg/tonă.1200 litri/ha pentru culturile de tomate. floarea-soarelui.3 de sol pentru amestecurile de sol necesare răsadurilor. Produsul este toxic pentru om. cu miros neplăcut. Are un spectru de acţiune foarte larg. Este un fumigant de sol cu proprietăţi bactericide. Substanţa activă pură este de culoare albă. dispare însă repede din sol. Produsul pur se prezintă sub formă de cristale incolore. Tiuram sau TMTD (disulfură de tetrametil tiuram). Se aplică limitat în sere. iar DL50 cutaneu este de peste 10 000 mg/kg (tot pentru şobolani).2% pentru combaterea alternariozei cartofului (Alternaria solarii) şi a antracnozei fasolei (Colletotrichum 66 . puternic. în doză de 400 g/l litru apă. Tiradin 70 PUS se recomandă la tratarea seminţelor după cum urmează: porumb 3. varză 6-8 kg/tonă. grâu 1. linte. Pseudomonas). sfeclă 8 kg/tonă. etilentiourea . cartof 2. Produsul de degradare . in 3 kg/tonă. secară 1. DL50 oral pentru şobolani fiind de peste 7 000 mg/kg.5 kg/tonă. Are efecte foarte puternice asupra mediului. Rhizoctonia. nematocide şi erbicide. Este foarte solubilă în apă şi insolubilă în solvenţi hidrofobi. Spectrul de acţiune cuprinde specii de bacterii (Corynebacterhim. castraveţi şi salată Tratamentul se efectuează prin udarea solului cu o soluţie 23% şi acoperirea cu folie de polietilenă. Produsul Onetion 36 se aplică în doză de 1 kg/m. Efecte e c o t o x i c o 1 o g i c e. dar nu acţionează asupra ciupercilor Erysiphaceae. Răsadul se poate planta după 30 zile de la tratarea solului. Se solubilizează în cloroform şi acetonă. Pythium.5-2 kg/tonă.Este cunoscut sub denumirile comerciale de: Dithane M-45. năut. prin pensularea tulpinii pomilor sau doza de 150 g/l litru apă. În apă şi în sol se descompune şi formează izotiocianat de metil.. Sclerotinia) şi mulţi nematozi. iar pentru şoareci de 145—186 mg/kg. Agrobacterium.a. produse de tratat sămânţa. Produsul Tiuram 75 PU este recomandat în concentraţie de 0. Este condiţionat sub formă de pulbere umectabilă cu 75-90% s. Metam de sodiu (metilditiocarbamat de sodiu). Phytophthora.este însă periculos. Este un produs cu toxicitate medie pentru mamifere. concentrate emulsionabile etc. se asigură protecţia faţă de aceste animale. Fiind volatil. trifoi.5-2 kg/tonă. Este cel mai bun fungicid pentru tratarea seminţelor de porumb. fasole şi soia 4 kg/tonă. Se poate absorbi prin piele şi are efect iritant. Produsul este netoxic pentru om. Tiradin 500 SC şi Tiuram 75 PU. Fusarium. extrem de toxic pentru speciile de organisme din sol. care se fabrică şi în ţara noastră sub numele de Tiradin 70 PUS. granule. Pentru dezinfectarea solului în sere se recomandă 1000. cristalină. Onefung 50 PU. insecticide. Nu este fitotoxic şi are proprietăţi repelente faţă de iepuri şi cerbi : folosind o supensie de Tiuram 70. fungicide.5 kg /tona etc. DL50 oral pentru şobolani fiind de 452—820 mg/kg. bob. Este cunoscut sub numele de Vapam şi Karbation. Este foarte fitotoxic pentru plantele verzi. iar la noi se fabrică sub denumirea de Onetion 36. prin stropire. Este un fungicid de contact. Vondozeb 80 WP etc. Se remarcă printr-o acţiune foarte bună faţă de patogenii de pe sămânţă şi cei proveniţi din sol. numeroase specii de ciuperci (Verticil-Hum. lupin 4 kg/tonă. toxic pentru peşti. dar este insolubil în apă.

3%. Inhibă uneori speciile de Rhizobium. 0. Ziradin 75 PU este avizat pentru utilizare în ţara noastră în următoarele cazuri : mana tomatelor (Phytophthora infestans) în concentraţie de 0. iar pentru iepuri de 210 mg/kg). dimetoat etc). Este toxic faţă de iepuri şi cobai (DL50 oral -100-200 mg/kg).lindemutliianum). Efecte ecotoxicologice. zineb.3% etc. sau cu insecticide (lindan. rapănul mărului (Venturia inaequalis). Timpul de pauză este de 10 zile. Sub acţiunea microorganismelor din sol se descompune în aceleaşi substanţe. cerbi şi păsări. Este condiţionat în amestec cu numeroase alte fungicide. Substanţa activă are o culoare albă şi se prezintă sub formă de pulbere.4o/o pentru combaterea rapănului pomilor (Venturia spp. Coccinelliade (prădători). băşicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) în concentraţie de 0. Caroben T şi Vitavax 200 (TMTD + carboxinâ) se recomandă la tratarea seminţelor de orz. este slab solubilă în apă (65 mg/litru).3%.3%. pentru diverse himenoptere influenţa produsului este diferenţiată. rapănul părului (Venturia pirina) -0. Nu este toxic pentru albine. Ziramul are o toxicitate diferenţiată faţă de mamifere. Este toxic pentru peşti. este foarte toxic pentru Trichogramma. Are acţiune fungicidă şi repelentă faţă de iepuri. după cum. monosulfură de etilen tiuram şi sulf. În solurile nisipoase. carbendazim etc. Se descompune în mediul înconjurător în timp de 1-6 luni. dar pe piersic pot apărea unele necroze. perioada de înjumătăţire este de 7 zile. Dacă se bea alcool. şi de cele din grupul Deuteromycetes. monilioza sâmburoaselor (Monilinia laxa) -0. dar nu şi faţă de Erysiphaceae. În solul tratat. Efecte ecotoxicologice. benomil. pentru combaterea tăciunelui zburător (Ustilago nuda) şi a altor patogeni ce se transmit prin sămânţă sau provin din sol.) a băşicării frunzelor de piersic (Taphrina deformam). numărul bacteriilor creşte. în doză de 2. Fungicidul se mai fabrică în amestec cu oxiclorura de cupru (Cu-prozir). a ciuruirii frunzelor de cais şi piersic (Stigmina carpophila) etc. Produsul este slab toxic pentru mamifere (DL50 oral pentru şobolani este de 865 mg/kg. Acţionează în special faţă de ciupercile din clasa Ascomycetes.5 kg/tonă. ingerarea de TMTD duce la otrăviri grave. solubilă în cloroform şi alţi solvenţi. Tiuramul are toxicitate medie pentru om. Prin degradare se formează tetrameliltiourea (periculoasă). iar în concentraţie de 0. pătarea albă a frunzelor de păr (Mycosphaerella sentina) 0.3%.3%.3—0. este puţin toxic pentru Phytoseidae (acarieni prădători). Poate pătrunde şi în plante. iar în cele cu compost de circa o zi. care se fabrică şi în ţara noastră sub numele de Ziradin 75 PU. Irită căile respiratorii. Se poate absorbi prin piele şi are unele proprietăţi cumulative.3%. stimulând uneori activitatea de nitrificare şi frânând pe cea de denitrificare. ciuruirea frunzelor de cais şi piersic (Stigmina carpophila) în concentraţie de 0. Ziram (dimetilditiocarbamat de zinc) este un fungicid vechi cu acţiune de contact. Nu este fitotoxic la dozele recomandate. Timpul de pauză este de 10 zile. Este toxic faţă de ciupercile entomopatogene Nu este toxic pentru Anthocoridae (zoofagi). are o toxicitate medie pentru 67 .) a moniliozelor (Monilinia spp. tiofanat metil (Metozir) sau sulf şi tiofanat metil (Metozir S). izofenifos. urmează : tiofanat metil maneto.

Captanul este un fungicid de contact cu spectru larg de acţiune. VI. a tuberculilor de cartof etc.a. restricţii de folosire. Dicarboximide. cum sunt : Topas C 50 WP. Ftalimidele au avut şi au încă o utilizare mare în protecţia plantelor faţă de boli Faltanul şi captafolul au. Pencicuron (Monceren cu 12. Influenţează puternic 68 . cristalin. În ultimii ani. dar produsul de degradare . -Captadin 50 PU. Compusul pur este de culoare albă.1%. V. Este recomandat la tratarea seminţelor de legume în doză de 4 g/kg. ce se aplică în concentraţie de 0. în unele ţări. În trecut a avut un rol important hexaclor ciclobenzenul (HCB). puţin solubil în apă (0. dar datele existente se pare că nu justifică astfel de măsuri. Fenilureice. este moderat toxic pentru peşti şi repe-lent pentru păsări. de rugini. II. şi pentaclornitrobenzenul (PCNB). Dozele prea mari sunt fitotoxice pentru seminţele de ţelină şi tomate. produsul se descompune în câteva luni. care se aplică în concentraţie de 0. binapacrilul (Acricid) şi dinoctonul în combaterea acarienilor fitofagi şi ai făinărilor. IV. Se mai pregătesc în alte ţări produse în amestec. De aceea. Karathane (dinocap) se folosea în combaterea făinărilor. netoxic pentru om (DL50 oral pentru şobolani are valori de peste 5 000 mg/kg). Derivaţii benzenului. Este recomandat în sistemele de protecţie integrată datorită selectivităţii bune faţă de zoofagi.) este un fungicid de contact. care se folosea la tratarea seminţelor de grâu pentru combaterea mălurii pitice.5 mg/litru).075%.şoareci (DL50 oral . nu sunt permise reziduuri ale acestui fungicid în produsele agricole. Derivaţii fenolului. Acest grup de fungicide a fost aplicat pe scară largă şi în ţara noastră . Acest grup foarte vechi de fungicide a revenit în utilizări datorită produsului Delan 75 WP pe bază de ditianonă. care se aplică în combaterea rapănului mărului.) şi pulberi umectabile (50-85o/o s. Produsul poate fi fitotoxic pentru unele varietăţi de măr şi seminţele de salată. Chinone. III. practic nevolatil. denumit Captasulf PU şi un altul cu 15% trimorfamid + 40% captan. solubil în solvenţi organici sub 10%. În ţara noastră se fabrică sub formă de pulbere umectabilă cu 50% s. cu un miros slab. Are o acţiune de cicatrizare a rănilor plantelor provocate de grindină. Spectrul de acţiune este foarte larg.5% ş-a. dar nu este eficace faţă de Erysiphaceae şi este destul de slab faţă. Inhibă într-o anumită măsură procesele de denitrificare din sol. În ţara noastră este avizat un produs în amestec 41 % sulf + 19% captan. tetrametiltiourea. este periculos. Efecte ecotoxicologice. În cazul rapănului are şi o acţiune curativă dacă este aplicat la 24-36 ore după producerea infecţiilor. Produsul tehnic este de culoare gălbuie sau cenuşie şi cu miros caracteristic.337 mg/kg) şi slab toxic pentru şobolani (DL50 oral -1 400 mg/kg). au fost treptat abandonate. Systhane C. Nu este toxic pentru albine.1%. Pentru a fi utilizat în practică este pregătit sub formă de pulberi de prăfuit (5-10%). Tridal CT ce se aplică în concentraţie de0. care se utiliza la tratarea solului. din cauza unor restricţii de toxicologie. În sol. Pentru om produsul nu este toxic. denumit Captamorf PU.). pulberi de tratarea seminţelor (60-75% s. Este foarte activ faţă de Rhizoctonia solani şi este recomandat pentru tratarea tuberculilor de cartof.a.a.

Produsul este avizat pentru stropiri în combaterea manei cartofului (Phytophthora infestans) şi a manei viţei de vie (Plasmopara viticola) în doză de 2. Heterocicli cu sulf. adică 1. etirimol (Milgo). insecticidă. din cauza faptului că poate influenţa fermentaţia. Guanidine. X. fenarimol (Rubigan). Este slab solubilă în apă (0. Acest fungicid în amestec acţionează prin contact. Numărul de fungicide din acest grup este redus. Timpul de pauză este de 15-20 zile şi numai la viţa de vie este de 40 zile. Acest grup de substanţe are o mare importanţă economică. Dozele de aplicare sunt : 2. substanţe o importanţă practică mare au pirimidinele : bupirimat (Nimrod). Produsul are o selectivitate ridicată pentru zoofagi . Aceste substanţe au avut o importanţă mare în perioada în care nu se descoperiseră benzimidazolii şi dicarboximidele active faţă de Botrytis cinerea. Substanţa are acţiune fungicidă. dar solubilă în solvenţi organici. erbicidă şi mai ales nematocidă. în interiorul plantei. Produsul este avizat în ţara noastră pentru combaterea concomitentă a rapănului mărului (Venturia inaequalis) şi a făinării (Podosphera leucotricha) în concentraţie de 0.5 kg/ha. În ţara noastră.6% şi nuarimol 2. respectiv. Este iritant pentru ochi şi nas. Timpii de pauză sunt de 21 zile şi. Tratamentele se aplică la începutul perioadei de vegetaţie. ultimele aplicându-se cu produse cuprice de contact. XI. Produsul este netoxic pentru om (DL50 pentru şobolani este de 9 000-12 500 mg/kg). prin această combinaţie se îmbină acţiunea sistemică şi nivelul foarte ridicat al acţiunii biologice a nuarimolului cu acţiunea de contact a captanului. Dintre aceste.microorganismele saprofite de pe suprafaţa frunzelor de măr. dar durata acţiunii este scurtă. IX. Carboxina este cunoscută ca produs comercial sub numele de Vitavax 75 sau în amestecuri :Vitavax 200 (cu TMTD). datorită metalaxilului. VIII. Quinolate V-4x (cu oxichinolinat de cupru). VII.12-%). Amine şi amide. multe dintre acestea fiind produse sistemice.5 kg/ha. dimetirimol (Milcurb). dar persistenţa reziduurilor acestora este mare.075%. fungicid care rezolvă problema grea a combaterii infecţiilor interne a seminţelor de orz cu Ustilago nuda (tăciunele zburător). la suprafaţa frunzelor asupra patogenilor datorită cuprului şi sistemic. cristalină şi inodoră. Diclofluanida (Euparen) şi Tolilfluanida (Euparen M) sunt active faţă de acest patogen şi faţa de multe altele. Dazomet . În ţara noastră se fabrică Dazomet 90 PP şi se 69 . Sulfamide şi derivaţi cu sulf. Ridomil plus 48 este un fungicid pe bază de amestec de oxiclorură de cupru cu 40%cupru metalic şi 8% metalaxil.5 kg/tonă sămânţă de grâu şi 3 kg/tonă de orz pentru Vitavax 200 FF. nuarimol (Trimidal). pirazofos (Afugan). nu se constată o influenţă asupra activităţii bacteriilor. Tridal CT conţine un amestec de captan 72.Caroben T (cu TMTD).4%. Acest grup de fungicide are utilizări reduse. Substanţa pură este albă. Etridazolul are utilizări în combaterea bolilor produse de specii de Phytophthora şi Pythium. In acest fel. 28 zile. Diazine. s-a experimentat un produs românesc . Pe frunzele de sfeclă influenţele sunt mai reduse. În sol.

în doză de 3 kg/tonă şi pentru complexul de boli de pe sămânţă şi din sol (Pythium. Didymella sp. Aplianomyces. granule cu 98% substanţă activă (Basamid) sau concentrat emulsionabil. Fusarium spp. care este iritant pentru ochi. dar dacă temperatura solului este 10-15°C. Pe lângă nematode. Produsele Chinodin 15 (românesc) şi Quinolate 15 semances se utilizează ca înlocuitori ai produselor organo-mercurice (foarte toxice . înainte de plantare. piele şi mucoase. pentru combaterea rizomaniei sfeclei se aplică doza de 300 kg/ha. foetida). 70 . Are acţiune sistemică puternică. Triadimefon este un fungicid cu substanţă activă cristalină. absorbindu-se atât radicular..) la sfecla de zahăr. în doză de 2 kg/tonă. timpul de pauză până la plantarea răsadului este de circa 1-2 săptămâni. cu anumită volatilitate. trece de 20°C. în alte ţări se pregăteşte şi sub formă de.5 kg/tonă etc. Tirametox 90 PTS şi Supercarb T PU .5 kg/tonă de seminţe. care se aplică în doză de 2. isopropanol etc. Oxichinolinatul de cupru este un fungicid de contact. cu excepţia celor de tip mană şi a altor câteva. Phytophthora parasitica. Pentru înlocuirea produsului FB-7 (clorură de etil-mercur 1% + lindan 40%) s-a elaborat produsul Chinodintox (oxichinolinat de cupru 15% + lindan 40%). Este solubil în apă (0. În condiţii de câmp. la adâncimea de 10 cm. pentru combaterea mălurii grâului (Tilletia caries şi T. Acest grup de fungicide tinde să devină predominant în combaterea principalelor boli ale plantelor. Din această cauză. Pentru dezinfectarea amestecului de pământ pentru răsaduri se foloseşte doza de 0. în doză de 5. Phoma betae etc. Are acţiune moderat toxică pentru mamifere şi toxică pentru peşti. cât şi foliar. Efecte ecotoxicologice. Dazomet 90 PP este avizat în doză de 600 kg/ha pentru dezinfectarea solului din sere. Acţiunea este însă de scurtă durată şi ulterior solul se repopulează treptat. sunt distruse şi numeroase ciuperci fitopatogene : Pythium deburyanum.35 kg/m3.. trebuie efectuată proba cu salată sau creson pentru stabilirea eventualei fitotoxicităţi. Faţă de om are o toxicitate medie (DL50 oral pentru şobolani este de 520 mg/kg) se degradează şi formează metilizotiocianat. incoloră. o importanţă mare o au triazolii.3 kg/t de cereale pentru combaterea mălurii şi a gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides). Verticillium dahliae. al putregaiului alb al florii soarelui (Sclerotinia sclerotiorum). Fusarium. XII. Din acest grup. Acţiunea produsului este bună la temperaturi de peste +8°C şi optimă la temperaturi între 18 şi 25°C.Criptodin). Dazometul este un biocid extrem de puternic.026 g/100 ml).. Diverşi heterocicli. Dacă temperatura din sol. Rhizoctonia. care distruge aproape toate speciile din sol. solubli în ciclohexanonă.a. Rhizoctonla solani etc. timpul de pauză se prelungeşte la 5 săptămâni. care se utilizează singur sau în amestec cu carboxina şi alte fungicide sau insecticide pentru tratarea seminţelor.condiţionează ca pulbere de prăfuit cu 90% s.. Peronospora sp.

015% pentru combaterea rapănului. Sumi 8-2 Fl-1 l/t pentru combaterea tăciunelui zburător al orzului. în doză de 3 kg/ha pentru combaterea manei viţei de vie. ca şi pentru albine Pentru om. Produsul Mikal este recomandat. Produsul Sandofan C (oxadixil 10% + 40% cupru metalic. penconazol (Topas 100). în combaterea manei cartofului. XVII. sub numele de Bayleton. 1976). Este avizat în România ca Sumi 8-2 WP-lKg/t pentru combaterea mălurii grâului. Fosetil de aluminiu sau ofosit (trimetilfosfonat de aluminiu). Extracte vegetale cu acţiune fungicidă. Produsul românesc Alfonat 70 PU se aplică în doză de 3 kg/ha în combaterea aceloraşi boli. XVI. 71 . extractele de tanin obţinute în condiţii de oxidare uşoară. a manei cepei (Peronospora destructor).. produsul este utilizat la tratarea seminţelor. viţei de vie etc. sub formă de concentrat emulsionabil. fungicidul este mijlociu toxic (DL50 oral pentru şobolani este de 7501200 mg/kg.2°/c. Sub numele de Baytan.0. denumit Bayleton 250 EC. Monoetil fosfiţi metalici. pot fi amintiţi ca deosebit de utili : propiconazol (Tilt 250 EC).5 kg/ha pentru mana tomatelor. Criptodin) sunt treptat părăsite din cauza toxicităţii lor ridicate. XIII. Este cunoscut sub numele de Sumi 8 (S-33084). a manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis) -0. În experienţele din ţara noastră. Diniconazol este un fungicid sistemic cu acţiune preventivă şi curativă. Aceste fungicide (Brestan. Sub numele de Bayfidan. netoxic pentru peşti şi păsări. din care cauză ele nu se aplică pe scară largă.2%. cepei. Dintre alţi triazoli. Efecte ecotoxioologice. ciproconazol (Alto 100). ca şi în amestecuri cu captafol. flutriafol (Impact). au avut o acţiune biologică faţă de VMT (Baicu şi colab. de 0.3o/0 etc. castraveţilor. Produsul este cunoscut sub denumirea comercială de Aliette şi ca amestecuri cu folpet (Mikal) sau mancozeb. inhibitor al sintezei ergosterolului. această substanţă este utilizată în stropiri în pomicultură. Produsul este mediu toxic pentru mamifere. Helminthosporium sp. Produsul Aliette 80 se utilizează în combaterea manei hameiului (Pseudoperonospora humidi). sub formă de oxiclorură de cupru) este recomandat. Sumi 8-12. de asemenea.. iar stabilitatea lor este redusă. Typhula incarnata. în doză de 2. în concentraţie de 0. Triazinele -amilazin (Dyrene). Soluţiile acestor extracte nu au însă o compoziţie constantă. Derivaţii alifatici diverşi au o importanţă redusă. cereale păioase etc.5 WP în conc. XV. XIV. Organometalice. şi în doză de 2. O serie de plante din flora spontană sau cultivate conţin substanţe cu acţiune fungicidă. propineb şi carben-dazim.a.. în anumite condiţii putând fi utile în fitopatologie. Sub denumirea de Baytan U este recomandat în doză de 2 kg/tonă sămânţă de orz pentru combaterea patogenilor Ustilago nuda. Oxazilidinonele sunt reprezentate prin fungicidul Sandofan. Du Ter. iar cel cutaneu de peste 5 000 mg/kg).0 kg/ha.Este condiţionat ca pulbere umectabilă cu 5 şi 25% s. diniconazol (Sumi D-12 WP). pe bază de oxadixil.

Vicia faba etc. în literatură se găsesc nenumărate exemple de specii de plante superioare active faţă de diferite specii de patogeni micotici (Drechslera. frecvenţa şi intensitatea atacului în anii precedenţi. din Hawai. Quercus grandulifera etc. care pot fi cunoscute şi pe baza cărora se pot face previziuni privind atacul unor patogeni. prin extractele lor. Convolvulus arvensis. Artabotrys hexapetalis. provenite din diferite plante de cultură. 1988) se cunosc numeroase alte date privind influenţa diferitelor extracte vegetale asupra virusurilor. Psidium acutangulatum. De exemplu. a demonstrat o bună acţiune bactericidă şi fungicidă . Ustilago. biologice şi chiar fiziologice.Acţiune antivirală faţă de virusul mozaicului castraveţilor (Cucumber mosaic virus) manifestă Capsicum frutescens. 72 . Multe dintre plantele din flora altor ţări s-au dovedit. faţă de ciuperca Botrytis cinerea sunt active extractele de : Amarantus hybridus. Datele se prelucrează statistic pe mai mulţi ani şi sunt prezentate sub formă de hărţi de prognoză.A. Cucumis sativus. Venturia etc). Nymphuea odorata. Extractele apoase sau în diferiţi solvenţi organici.U. Dacă această previziune se efectuează cu 1-2 ani înainte. sunt foarte eficace faţă de patogenul Sphaerotheca fuliginea. Campanula trachelium. Erysiphe. a condiţiilor meteorologice. . Plantele.6. Faţă de virusul mozaicului X al cartofului (Potato virus X) au acţiune speciile : Capsicum frutescens. Botrytis.. se crează o serie de condiţii. în special. Drechslera. pot constitui o sursă de noi produse şi preparate pentru protecţia plantelor faţă de boli. Faţă de ciuperca Alternaria solani. pot avea acţiune fungicidă. active faţă de diferiţi patogeni şi boli. are acţiune fungicidă şi bactericidă. Ligustrum vulgare. Chenopodium album. Medicago sativa etc. Pelargonium hortorum.a. phaseoli. 5. PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA Dezvoltarea patogenilor şi a atacului de boli este un proces care se desfăşoară sub influenţa factorilor naturali şi. bacteriilor şi ciupercilor fitopatogene. sunt citate ca active extracte din speciile : Aster macrophyllus. In literatură (Grainge şi Ahmed. ale căror extracte vegetale sunt active faţă de diferiţi patogeni. din S. Aceste hărţi au la bază în principal arealul patogenilor. ce produce făinarea castraveţilor. Chenopodium album. Extractele de lecitină. Allium sativum. Datura stramoninm ş. după cum urmează : Piper nigrum are o acţiune puternică faţă de speciile de ciuperci din genurile : Sclerotinia. faţă de Erwinia carotovora sunt active extractele din : Allium cernuum. Într-un anumit biotop. Vida faba etc. Fusarium. Puccinia. Pteridium aquilinum etc. Borago officinalis. sunt active extractele din : Avena sativa. . Ustilago. ce se obţin din soia. aceasta este o prognoză de lungă durată. cu o anumită cultură agricolă. . Berberis thunbergii. faţă de Xanthomonas campestris pv. Rosa chinensis. Sclerotium. Pongomia glabra are acţiune faţă de speciile de : Fusarium. Monilinia. Rhizoctonia. In acest scop se folosesc metode ecologice.

cum sunt cele ale lui Divorex şi RichterHanser-Mann. avertizarea se emite pentru aplicarea de stropiri cu fungicide în perioada de vegetaţie. Un progres însemnat la marcat realizarea mildiografului RC (Rafailă. în funcţie de fazele biologice cheie ale plantelor. deoarece acestea sunt cele care. în care trebuie executate operaţiunile de combatere pentru a frâna evoluţia bolilor. în special. se cunosc modelele : EPISIM . Modelarea matematică a relaţiilor interspecifice din agrocenoză. realizat de societatea Adeon Telemetry din România. Procesele laborioase de culegere a datelor au fost treptat mecanizate şi automatizate. 1969). aparate care permit. In acest scop. 1972). pe baza căreia se indică perioada în zile. personalul necesar. Aparatele cele mai importante sunt cele care se referă la durata umectării frunzelor.pentru ruginile cerealelor (Zadoks şi Rijsdijk. lame pentru numărat sporii etc. EPIPRE -pentru complexul de boli ale 73 . Prognozele întocmite din timp permit să se stabilească suprafeţele ce se vor trata. durata de acţiune este de 12 -14 zile şi. în funcţie de condiţiile din biotop şi de cultura agricolă. Se cunosc şi alte aparate. aprovizionarea etc. perioada viitoare de aplicare a stropirilor trebuie apreciată în corelaţie cu aceasta. În principal. la utilizarea fungicidelor Dithane M-45 sau Turdacupral 50 PU se ţine seama de faptul că durata lor de protecţie sigură faţă de mana cartofului este de 7-8 zile. se urmăresc datele meteorologice şi. se utilizează captatoare de spori.Prognoza de scurtă durată se realizează prin metode speciale. ne permit să decidem asupra perioadei de stropire. au fost construite şi alte aparate. Un alt element care trebuie luat în considerare îl constituie nivelul de rezistenţă la boli al soiurilor şi hibrizilor cultivaţi. 1962). Dacă folosim Ridomil plus 48. stabilirea perioadei de avertizare a stropirilor cu fungicide împotriva manei viţei de vie. ca urmare. temperatura. cantităţile de fungicide chimice sau biologice. Previziunea atacului se face pe o durată de până la câteva luni înainte. De exemplu. De asemenea. în mod automat. 1979). pentru rapănul mărului. necesarul de maşini şi aparate. Datele fenologice se culeg de pe principalele soiuri ale culturii din zona respectivă. se folosesc mai ales prognozele meteorologice. Datele privind biologia patogenului au o importanţă deosebită. Aceste date se însumează în tabele şi sub forma unui grafic de avertizare.pentru epidemii pe soiuri multilineale (Kampmejs şi Zadoks. In acest scop. cum este de exemplu Agro Data. Mai recent. în final. Frecvenţa tratamentelor este în legătură cu durata de acţiune a fungicidelor. bonitarea epidemiologică etc. EPIMUL . Pentru aprecierea cantităţii de rouă este cunoscut drosograful Zislavsky. Această direcţie de lucru a permis să se elaboreze modele matematice pentru prognozorea epidemiilor şi a momentelor de tratare. durata umectării frunzelor şi umiditatea relativă a aerului. a radiomildiografului RC (Rafailă şi Paulian. rouă). De exemplu. precipitaţiile (ploaie. Avertizarea aplicării mijloacelor de combatere a bolilor este o lucrare. aparate pentru determinarea curbei de zbor a ascosporilor. Mecanizarea şi automatizarea avertizării.

Dimock § L. organizatorice şi tehnice. Synchitrium endobioticum etc. 4. Mycosphaerella dearnessi M. Ceratocystis fimbriata Ellis § Halsted f. Bar 9. fragariae Wilcox § Duncan 12. O reuşită deosebită o constituie modelul matematic pentru rapăn. În perspectivă aceste aparate vor dota reţeaua noastră de staţii de prognoză şi avertizare. chiar în interiorul ţării noastre. rubi Wilcox § Duncan 13. să se prevadă destul de precis datele tratamentelor. Melampsora medusae Thumen 8. material săditor şi. Hennings 74 . s-a instituit regimul de carantină fitosanitară internă şi externă. Aceste modele permit. E. 1983) şi SYMPHYT . Cohliobolus heterostrophus (Drechsl. Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens etc. F. elaborat în Olanda. În cazul în care se descoperă primele focare. glycines Kuan § Erwin 14. Phytophthora fragariae Hickman var. dăunătorilor şi buruienilor. în general. Davis) von Arx 6. Mycosphaerella linicola Naumov 10. Pentru a preveni răspândirea acestor boli introduse în ţară. Phytophthora megasperma Drecsler f. Cochliobolus carbonum R. Circulaţia produselor agricole. cu ajutorul căruia se pot reduce cu 50-75% numărul de tratamente la măr (Van der Scheer. Chryphonectria parasitica (Murril) Barr 5. ca şi turismul au favorizat o răspândire mare a patogenilor. Lista patogenilor şi a buruienilor mai importante de carantină este prezentată în continuare : Patogeni de carantină (Lista A2) II Agenţi fitopatogeni Ciuperci 1. Miller 7. Phytophthora infestans. 5. Phytophthora fragariae Hickman var. Didymella ligulicola (K. 1990). R.. CARANTINA FITOSANITARĂ Intensificarea comerţului cu seminţe. sp. Puccinia horiana P.) Dreehsl. Phialophora cinereacens (Wollenweber) van Beyma 11.pentru mana cartofului etc.grâului şi pentru afidele grâului (Rabbinge şi Rijsdijk. cum sunt : Tilletia controversa. cu ajutorul calculatorului. Nelson 3. sp. H. care au impus tratamente sau lucrări speciale de prevenire şi combatere. Prin carantină se înţelege un sistem de măsuri administrative. simularea diferitelor situaţii şi. aplicate pentru a preveni sau reduce riscul pătrunderii unor noi organisme dăunătoare în culturile agricole şi în silvicultura ţării noastre. se iau măsuri severe de localizare şi de lichidare a acestor focare. pe baza datelor concrete culese din câmp. Baker. platani Walter 2. În secolul trecut şi în acest secol au pătruns în ţară şi patogenii : Plasmopara viticola.7. Hypoxylon mammatum (Wahlenberg) J. cu produse agricole. a favorizat extinderea arealului unor specii de patogeni.

Arabis rnosaic nepovirus * 2.15. corylina (Miller et al. Xanthomonas populi (Ridc) Rido § Ride 16. 21. Johnson et Rcddy) Dye *14. Xylophilus ampelinus (Panagopoulos) Willems et al. 7.) Dye * 11. 22. hyadnthi (Wakker) Dye * 12. 5. Erwinia slewarti (Smith) Dye * 6. Puccinia pelargonii-zonalis Doidge 16. localizarea şi lichidarea focarelor. * 3. Phoma lingam (Tode) Desm. Culloch) Davis et al. Xanlhomonas campestris (Pammel) Dowson pv. Curtobacterium flaccumfaciens pv. Plum pox potyvirux 7. Xanthomonas campestris (Panimel) Dnwson pv. Tomato spotted wilt virus * patogeni existenţi în România Carantina fitosanitară internă este organizată pentru a preîntâmpina răspândirea organismelor dăunătoare de carantină sau a altor specii periculoase în interiorul ţării prin depistarea lor la timp. Verticilliumx spp. Stenocarpella macrospora (Earle) Sutton 17. Pseudomonas solanacearum (Smith) Smith 9. insidiossus (Mc. flaccumfaciens (Hedges) Collins § Jones * 4. Uromyces transversalis (Thumen) Winter 20. Carantina fitosanitară externă reprezintă totalitatea măsurilor legislative. 10. Virusuri şi viroizi * 1. Pseudomonas syringae Van Hali pv. persicae (Prunier et al. sepedonicus (Spieckermann § Kotthott) Davis et al. Synchytrium endobioticum (Schilbersky) Percival 19. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subsp. Xanthomonas campestris (Pammel) DoWson pv.) Young et al. translucens (Jones. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subop. Erwinia chrysanthemi Burkholder et al. Tomate ringspot nepovirus * 8. Stenocarpella maydis (Berkeley) Sutton 18. organizatorice şi tehnice prin care se evită intrarea organismelor dăunătoare pe 75 . juglandis (Pierce) Dye 13. Xanthomonas campestris pv. Xanthomonas fragariae Kennedy § King 15. Bacterii 1. Pseudomonas caryophylli (Burkholder) Starr § Burkholder 8. Barley stripe mosaic hordeivirus 3. Erwinia amylovora (Burrill) Winslow et al. Chrysanthemum stunt viroid * 6. Beet leaf curs rhabdovirus 4 Cherry necrotic rusty mottle disease 5. Rosellinia necalrix (Hart) Beri. 2.

controlul fitosanitar al culturilor şi produselor agricole destinate exportului . ci sunt menţinute la un nivel scăzut. Conceptul de eradicare. de fapt. viticole şi dendrologice. în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei funcţionează Direcţia pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară. porturi. 1986) : 1. au în subordine inspectorate teritoriale şi vamale de carantină fitosanitară. În aceste cazuri se întocmesc documente oficiale de carantină şi.teritoriul ţării noastre şi. LCCF(Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară) dirijează activitatea de prognoză şi avertizare prin inspectoratele judeţene de protecţia plantelor. controlul fitosanitar al pepinierelor pomicole. de lichidare a patogenilor a fost puţin aplicat în fitopatologie. al materialului pentru altoi şi portaltoi etc. în cazul în care se depistează patogeni de carantină. 5. la rândul lor. care. Măsurile de carantină fitosanitară externă se completează. Speciile dăunătoare culturilor agricole nu sunt eliminate. În ţara noastră. chimice. Principalele activităţi din acest domeniu se referă la : controlul fitosanitar al produselor vegetale ce se importă. Carantina fitosanitară este exercitată de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin Inspectoratul de stat pentru carantină fitosanitară. exportă sau se transportă prin România . se iau măsuri de prevenire a răspândirii lor. în cazul în care ajung totuşi în unele zone. pentru mulţi patogeni polifagi şi alţii. agrofitotehnice şi fizice). Protecţia integrată a apărut ca urmare a dificultăţilor create de protecţia pur chimică a culturilor agricole şi a transferului unor concepte ecologice în domeniul protecţiei plantelor. se organizează localizarea şi lichidarea focarelor. la care nu se produc pierderi de recoltă. Carantina externă începe o dată cu stabilirea clauzelor fitosanitare ale contractului de vânzare-cumpărare pentru diferite produse şi se continuă pe perioada transportului prin punctele vamale de frontieră (căi ferate. Protecţia integrată faţă de boli nu diferă principial faţă de cea cu dăunătorii. aeroporturi.8. Unitatea pe care se aplică sistemul de protecţie integrată o constituie agroecosistemul culturii. Prin protecţie integrată se înţelege îmbinarea armonioasă a diferitelor metode de luptă cu organismele dăunătoare (biologice. cu cele de carantină internă. poştă etc). trebuie luată în considerare rotaţia şi asolamentul. Totuşi. În cadrul protecţiei 76 . al loturilor semincere. Aceasta înseamnă că totalitatea măsurilor de protecţie se referă la cultura pe care se aplică. Principiile de bază ale elaborării sistemelor de protecţie integrată sunt următoarele (Baicu. cu staţii de prognoză şi avertizare pe întreg teritoriul ţării. COMBATEREA INTEGRATĂ A BOLILOR Evoluţia protecţiei plantelor în ultimele decenii a dus la elaborarea şi aplicarea în practică a conceptului de luptă (protecţie) integrată. 2. aplicarea lor în contextul agrocenozei culturii şi numai atunci când se justifică din punct de vedere economic. şosele. chiar specializaţi. controlul fitosanitar al produselor ce se transportă şi care sunt supuse regimului de carantină fitosanitară .

de fapt. 4.S în care : Cp reprezintă cheltuieli de protecţia plantelor/ha . Cg cheltuieli generale. creşterea ponderii produselor biologice şi a altor metode nepoluante de luptă cu organismele dăunătoare. 6. Sistemele de protecţie integrată (SPI) se bazează pe îmbinarea armonioasă a diferitelor metode de combatere.Rs. Din punct de vedere al protecţiei integrate o importanţă deosebită are pragul economic de dăunare (PED). Rc recolta planificată (reală) q/ha .R. Realizarea acestor principii în cadrul sistemelor de protecţie integrată permite reducerea consumului de substanţe chimice. 10. energetice. Aceste criterii au evoluat de la aplicarea în funcţie de simpla prezenţă a simptomelor de atac. PED să fie de 3% pierderi de recoltă.Cg. Cr cheltuieli pentru strângerea recoltei suplimentare/ha . Sistemele de protecţie integrată trebuie să respecte cerinţele toxicologice. praguri economice de dăunare/PED/ etc).P. 7. 1982) este următoarea : PED= Cp. 5. El reprezintă. Dat fiind oscilaţiile de preţ. Sistemele de protecţie integrată trebuie să conţină mijloace specifice pentru reglarea tratamentelor (prognoză şi avertizare. Elaborarea sistemelor de protecţie integrată trebuie bazată pe o abordare interdisciplinară şi pe modelarea matematică. s-a propus ca pentru culturile care se valorifică la preţuri mai mici. 8. 3. R rentabilitatea în % . controlul. conducerea lucrărilor etc). 9. să se accepte ca PED 5% pierdere de recoltă şi pentru culturile a căror recoltă se valorifică la preţuri ridicate.integrate se pune numai problema menţinerii atacului la un nivel scăzut. nivelul de atac la care trebuie aplicat tratamentul. 77 . O importanţă deosebită prezintă criteriile după care se aplică lucrările de prevenire şi combatere. Formula de stabilirea PED (CHIANG. la care nu se înregistrează pierderi de recoltă. Prin prag economic de dăunare se înţelege nivelul de atac al patogenilor care duce la pierderi de recoltă egale cu costul tratamentelor. până la modelarea matematică a proceselor epidemiologice şi stabilirea cu ajutorul calculatorului a necesităţii şi a momentului optim de aplicare a lucrărilor de prevenire şi combatere.Rf. Sistemele de protecţie integrată trebuie inserate în tehnologia de cultură. Utilizarea factorilor naturali trebuie să crească pentru a limita nivelul atacului de patogeni. economice şi de protecţia mediului înconjurător.Kse [1+Cr/Pr] Rc. precum şi faptul că în mod practic în câmp nu se poate identifica o pierdere mai mică de 3%.Pr. Tehnologiile moderne ale culturilor agricole pot produce efecte neaşteptate şi negative.E. Sistemele de protecţie integrată trebuie să respecte cerinţele tehnologiilor moderne (procesele tehnologice.

-fertilizare etc. Problemele de selectivitate sunt deosebit de importante pentru realizarea sistemelor de protecţie integrată (SPI). Rs rezistenţa soiurilor % . aşa cum a propus Zaharenko şi colab. Prin selectivitatea măsurilor de protecţia plantelor şi în special a pesticidelor se înţelege acţiunea toxică (de combatere) a organismelor dăunătoare şi lipsa de acţiune sau acţiunea slabă faţă de cele utile. Selectivitatea pesticidelor pentru diferite organisme utile în protecţia integrată. S supravieţuirea stadiului de dăunare a dăunătorului. In tabelul 9 sunt prezentate nivelele de selectivitate ale diferitelor măsuri de protecţie. nu numai pesticidele trebuie caracterizate din punct de vedere al selectivităţii. %. Această formulă are un caracter mai mult teoretic şi ea poate fi simplificată. prin renunţarea la stropiri. Pentru stabilirea PED este însă necesar un volum mare de lucrări de sondaje. În cadrul principiilor de protecţie integrată. P pierderea de recoltă calculată la atacul minim în % sau pentru un dăunător . ci şi alte metode de protecţie a plantelor. Kse coeficientul de urmări social-ecologice ca urmare a aplicării pesticidelor. -irigare . pe parcelele şi în solele în care nu s-a atins PED.Pr preţul/q . prăfuiri etc. îmbinarea metodelor chimice cu cele biologice se bazează în principal pe fenomenul de selectivitate. 78 Mediu selective Neselective . R rezistenţa fiziologică în%. (1986). numărători. -drenare . ceea ce este mult mai dificil decât în cazul protecţiei pur chimice. Tabelul 9 Clasificarea măsurilor de combatere în funcţie de selectivitate Foarte selective Soiurile rezistente Micoparaziţi specifici Microorganisme antagoniste specifice Antisporulanţi Microorganisme antagoniste cu spectru larg de acţiune Antagonişti cu spectru larg de acţiune Fungicide Fumiganţi de sol Metode agrofitotehnice : -lucrările solului . Introducerea PED şi a metodelor de stabilire a acestuia constituie o posibilitate majoră de a reduce volumul de tratamente. De fapt. observaţii etc. E eficacitatea biologică în %.

Dacă DL50 al micoparazitului sau antagonistului se apropie de concentraţia de utilizare în câmp. selectivitatea fiziologică.După cum se constată din tabel. stabilite pentru diferiţi zoofagi. primele două clase care se referă la spectrul de acţiune sunt indicate în SPI. comparativ cu antagonistul. de fapt. dar frecvent acţiunea lor este redusă atât asupra organismelor dăunătoare. chiar unele metode agrofitotehnice sunt. Dintre acestea. care cunoscut bine. ciproconazol etc. a fungicidului dimetrimol. metodele de tratare pot fi clasificate astfel : injectarea în plante > tratarea seminţelor > aplicarea de granule fungicide pe rând > aplicarea de granule generalizat > diferite tipuri de stropiri > prăfuirea > aerosoli şi gazare > tratarea solului. deoarece. zineb. Raportul dintre aceste două valori poartă numele de coeficient (indice) de selectivitate. activ faţă de speciile de Tilletia. Restul dozei ajunge pe sol. Acest tip de selectivitate mai poartă numele de selectivitate tehnologică. care. Substanţele cu spectru extrem de larg de acţiune. ceea ce produce cunoscutele fenomene de poluare şi. pot fi menţionate : carboxină. 79 . agrodisponibilitatea (partea din doză care distruge efectiv patogenii) este extrem de scăzută. captan. de fapt. oxadixil. Dintre aceste trei clase de substanţe. De fapt. cum sunt metamul de sodiu. procloraz. În sortimentul actual de produse pentru protecţia plantelor. tratarea prin injectare este cea mai selectivă. a toclofosului. poate fi deosebit de util în protecţia integrată. de fapt. Aceasta este. Aceste noţiuni pot fi extinse şi la valorile DL50 ale fungicidului. în plus. Contactul fungicidului cu organismele utile din agrocenoză este mai mare. este vorba mai ales de o acţiune îngustă.sp. antagonist şi DL50 pentru patogen. Selectivitatea este un fenomen care depinde de natura substanţei active. tritici. In continuare. metalaxil. activ faţă de Puccnia recondita f. Produsele de tratat sămânţa sunt mult mai selective decât aerosolii. adică sunt eficace numai faţă de un patogen sau un dăunător. Selectivitatea este un fenomen. a butrizolului. prezentăm câteva principii ale selectivităţii (Baicu. Selectivitatea depinde de doză şi trebuie apreciată în funcţie de doza eficace de combatere. triadimefon. fungicidul poate fi considerat ca puţin periculos. oxiclorură de cupru. dazometul şi formalina. cum este cazul fungicidului hexaclorbenzen. penconazol. Selectivitatea depinde de formulare şi de metoda de aplicare a pesticidului. 3. al agrodisponibilităţii şi implicit al selectivităţii. în acelaşi timp. plante şi alte organisme. deoarece acoperă mai mulţi patogeni. sunt mai puţin selective. Din acest punct de vedere. etc. activ faţă de Rhizoctonia solani. Deci. este aplicată pe foliaj. maneb. iar tratarea solului este cea mai puţin selectivă. dar. În acest fel. 2. formele de condiţionare se manifestă în acelaşi mod. Substanţele cu spectru mediu de acţiune sunt cele mai utilizate. 1991) : 1. Corespunzător metodelor de tratare. propicona-zol. cât şi asupra celor utile. duce la o acţiune ridicată asupra organismelor utile. activ faţă de Erysiphe cichoraceurum şi Sphaerotheca juliginea. propineb. au utilizări restrânse. sol sau sămânţă. exprimă de câte ori este mai toxic produsul faţă de patogen. În laborator se poate determina DL50 pentru fiecare micoparazit. în loc ca substanţa să vină în contact numai cu patogenul. puţine produse au o acţiune monotoxică. neselective.

7. PROTECŢIA MUNCII. Selectivitatea depinde de caracteristicile agrocenozei şi de tehnologiile de cultură. diferenţe între specii. rezista la tratamentele aplicate în cultură.a. Pe de altă parte.1. de unde şi influenţa diferită a substanţelor de tratare (tiofanat metil). micoparaziţilor. deci. Selectivitatea depinde de diferenţele între stadiile de dezvoltare ale organismelor dăunătoare şi utile. PAZA Şl STINGEREA INCENDIILOR LA LUCRĂRILE CU PESTICIDE 6. Între agrocenoza grâului şi mărului. nu este toxic pentru spori. selectivitatea se manifestă după mai multe principii şi aproape niciodată după unul singur. dintr-o cultură pot fi diferiţi în funcţie de aceasta. deoarece aceştia nu au început încă să apară după iarnă. antagoniştilor etc. 80 . De exemplu.0375% s. de stadiul său de dezvoltare şi de comportarea sa. sunt diferenţe sensibile. Transportul pesticidelor Pesticidele gata fabricate pot veni în contact cu omul şi animalele domestice pe tot parcursul lanţului de manipulări până la suprafaţa tratată. 5. antagoniştii etc. Mult mai importante şi mai cunoscute sunt diferenţele dintre ciclurile de dezvoltare ale dăunătorilor şi cele ale zoofagilor. Selectivitatea depinde de organismul asupra căruia acţionează pesticidul. mancozebul 0. există unele diferenţe în dezvoltare.4. iar aceeaşi substanţă aplicată pentru tratamente poate fi mai mult sau mai puţin selectivă. micoparazitul Trichoderma viride este o specie care rezistă mult mai bine la acţiunea fungicidelor. şi antagonişti şi micoparaziţi. tratarea seminţelor de grâu duce la distrugerea patogenului Fusarium roseum şi acţionează puţin asupra dezvoltării miceliene a antagonistului Trichoderma viride din sol. De exemplu. s-au obţinut izolate rezistente de Trichoderma viride la TMTD. comparativ cu hiperparazitul Coniothyrium minitans sau cu entomopatogenul Verticillium lecanii. diferă în funcţie de specie. Acţiunea fungicidelor asupra antagoniştilor şi micoparaziţilor. la pesticide poate fi considerată un caz de selectivitate dobândită. de exemplu. în schimb este destul de toxic pentru miceliul aceleiaşi ciuperci. Faţă de zoofagi există. de exemplu. care se pot integra cu tratamentele efectuate cu acest fungicid (ŞESAN şi BAICU. Zoofagii. pe de altă parte. micoparaziţi sau antagonişti se pot adapta la fungicide şi. care ar putea fi exploatate. nu acţionează asupra principalilor zoofagi. între sporii şi miceliul de Fusarium de pe boabele de grâu şi Trichoderma viride din sol există diferenţe . este foarte toxic pentru sporii de Trichoderma viride şi netoxic pentru miceliu.16% s. 6. dinocapul 0. De exemplu. În condiţii de câmp. Fungicidele ce se aplică primăvara devreme pentru combaterea băşicării frunzelor de piersic (Taphrina deformans). practic. pe de o parte. sporii pot fi mult mai sensibili sau mai rezistenţi decât miceliul ciupercilor. Rezistenţa zoofagilor. micoparaziţii. Astfel. 1989). de asemenea. însă.a. 6. ca şi asupra entomopatogenilor. Mulţi zoofagi. Intre patogeni.

Fiecare persoană care lucrează cu pesticide trebuie să fie instruită periodic cu regulile de protecţia muncii. în baza unui act. Unele etape de păstrare. II . Unităţile care pun în vânzare pesticide pentru diferiţi producători agricoli trebuie să aibă personal calificat. Este de preferat ca depozitele de pesticide să fie construite după proiecte speciale. capabil să asigure instruirea cu probleme de protecţia muncii şi a pazei şi stingerii incendiilor. pază şi stingerea incendiilor. Lucrările de protecţia plantelor trebuie efectuate cu oameni instruiţi şi dotaţi cu materialul de protecţie necesar. 5. 11. 6. 81 .depozitele distribuitorilor şi inspectoratelor .depozitele unităţilor utilizatoare . Transportul pesticidelor se efectuează în aşa fel încât să se evite spargerea ambalajelor. cum sunt cele de la baze sau inspectorate. adăposturi de animale. pentru cele toxice (Sinoratox. 10. Pentru a fi manipulate şi aplicate mai uşor şi fără accidente. care au DL50 pentru şobolani sub valoarea de 50 mg/kg. se pot suprapune sau pot fi omise. Cunoaşterea de către cei ce recomandă şi aplică pesticidele a caracteristicilor fiecărui produs şi. în timpul anului. contaminarea apei. marcate astfel : I -Cu etichete de culoare roşie. Pesticidele trebuie depozitate în magazii.suprafeţele (culturile) tratate. cele toxicologice şi de protecţie a mediului înconjurător. Aceste măsuri generale se aplică pentru toate categoriile de pesticide. se denocivizează. Onefon etc). 9. trebuie examinate la angajare din punct de vedere medical şi. furajelor. după cum urmează : 1. 3. unităţile sanitare umană şi veterinară cele mai apropiate. Tratamentele de protecţia plantelor se efectuează numai cu pesticide şi maşini omologate. În toate aceste etape trebuie să se reducă la minimum.transport . surse de apă etc. 4. care au DL50 pentru şobolani cuprinsă între 50 şi 200 mg/kg. care se înregistrează. 7. În depozite şi pe teren este obligatorie existenţa unei truse de prim ajutor. 12. În unităţile mari. Furadan etc). după utilizare. 8. Eliberarea pesticidelor din magazii se face numai de către responsabil. persoanele care vor lucra cu pesticide. trebuie respectate câteva principii generale.Cu etichete de culoare verde. riscurile de toxicitate sau de incendiu care apar. pesticidele au fost grupate în 4 categorii. mai ales. 2.punctul de pregătire a soluţiilor şi de încercare a aparatelor şi maşinilor .Drumul pe care îl parcurg pesticidele este următorul : magazia (depozitul) fabricii transport . de asemenea. pentru cele foarte toxice (Carburdan. Echipamentul de protecţia muncii. În acest scop. care trebuie să conţină tot ceea ce este necesar pentru intervenţia în cazul unor intoxicaţii cu pesticide. depozite de furaje sau alimente. Înaintea începerii unor lucrări de mare amploare într-o zonă agricolă se vor anunţa populaţia. a produselor alimentare şi contactul cu oamenii. dar se poate constata că produsele sunt manipulate şi păstrate în multiple modalităţi. separate de alte clădiri. se va repeta controlul medical periodic.

III -Cu etichete de culoare albastră pentru produse moderat toxice (2,4 D, Onezin, Mancozeb etc), care au DL50 pentru şobolani cuprins intre 200 şi 1 000 mg/kg. IV - Cu etichete de culoare neagră, pentru produse cu toxicitate redusă (ulei horticol, acetat de polivinil etc), la care D50 pentru şobolan depăşeşte valoarea de 1 000 mg/kg. Măsurile de protecţia muncii sunt foarte severe la utilizarea produselor din grupele I şi II, unele dintre acestea putând fi folosite numai cu instrucţiuni speciale. Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din loturile personale ale producătorilor agricoli se recomandă operatori speciali pentru utilizarea produselor din grupele I şi II. Tratamentele aeriene de protecţia plantelor trebuie efectuate numai cu produse din grupele II, III şi IV. 6.2. Depozitarea, păstrarea şi distribuirea pesticidelor Depozitele de pesticide se amenajează conform instrucţiunilor elaborate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care prevede toate măsurile necesare pentru manipularea pesticidelor în aşa fel încât să fie evitată producerea accidentelor. În cazul unor produse foarte inflamabile, trebuie prevăzute măsuri şi construcţii speciale pentru depozitele de pesticide. În scopul evitării neajunsurilor în exploatarea depozitelor din unităţile agricole, trebuie prevenite defecte de tipul celor de mai jos : număr redus de încăperi şi planificarea lor incorectă ; lipsa unor încăperi speciale pentru pesticide, izolate de celelalte încăperi ale depozitului ; suprafaţă mică şi volum redus de depozitare ; lipsa unor dotări sanitare corespunzătoare ; lipsa de ventilaţie naturală sau artificială ; lipsa unui pavaj solid pe căile de acces şi pe teritoriul depozitului ; lipsa unor recomandări privind ambalajele şi locurile de depozitare a ambalajelor ; lipsa posibilităţilor de spălare şi distrugere a resturilor de pesticide. Adesea, în magazii şi locurile de depozitare a pesticidelor, limitele maxime admisibile (LMA) de vapori sau pulberi de pesticide pot fi depăşite. Aceste pulberi se pot depune pe pereţii construcţiei, constituind o sursă secundară de poluare a aerului din depozite. Ţinând seama de cerinţele de igienă şi protecţia mediului, este necesar ca : depozitele de pesticide să fie separate de magaziile de îngrăşăminte ; pesticidele trebuie păstrate în secţii separate, în funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice şi de toxicitate ; descărcarea, aşezarea şi scoaterea produselor trebuie mecanizată ; concentratele emulsionabile, pastele, soluţiile etc. se păstrează la temperaturi peste 0° ; la construcţia depozitelor de pesticide, pentru acoperirea suprafeţelor şi podelei, trebuie utilizate materiale care nu absorb vaporii de pesticide (pentru pereţi -lacuri şi vopsele perclovinilice, pentru pardoseli betonate-tratarea repetată cu soluţii de clorură de calciu 10% sau florură de sodiu 3% etc). Depozitele se păstrează încuiate, sunt prevăzute cu; cântare proprii, care nu mai sunt folosite şi pentru alte produse, au posibilităţi de dozare pentru lichide şi un pichet de stingere a incendiilor. Magaziile de pesticide trebuie amplasate la distanţe mai mari de 50 metri faţă de locuinţe şi de sursele de apă.
82

O atenţie deosebită trebuie acordată produselor - sulf pulbere, sulf muiabil, Dithane M-45, Nemispor, Polimetrin, care sunt pulberi ce se autoaprind în prezenţa umidităţii, oxidanţilor, uleiurilor şi grăsimilor. Pentru aceste produse, prin avarierea ambalajelor, pulberile respective pot forma în aer amestecuri cu risc de explozie. Limita de risc de explozie variază între 10 şi 60 mg/m3 aer. Produsul Perozine este, de asemenea, o pulbere combustibilă, cu punctul de aprindere între 130 şi 190°C, dar nu formează amestecuri cu risc de explozie sau incendiu. Pesticidele aplicate pe sol sau cele care ajung, prin stropirea foliajului, in cantitate pe sol pot să fie spălate în adâncime în funcţie de solubilitatea lor, tensiunea de vapori, timpul de înjumătăţire şi de alţi factori dependenţi de tipul de sol. Unele substanţe active se pot deplasa pe profilul solului într-o cantitate mai mare sau mai mică. în acest fel, devine posibilă chiar contaminarea apei freatice. în funcţie de potenţialul de contaminare, cele mai active sunt erbicidele : dicamba, picloram, EDB, bromacil, monurom, metolaclor, triclopir, aldicarb, carbofuran, diuron, 2,4 D, prometrin, oxamil, cianazin etc. ; date contradictorii apar în literatură în legătură cu atrazinul, care uneori este consemnat ca foarte mobil, alteori ca produs slab mobil în sol. În solurile nisipoase şi sub influenţa ploilor sau irigaţiei, astfel de fenomene se amplifică considerabil. Determinările chimice efectuate în alte ţări au arătat că la o folosire îndelungată a aceloraşi substanţe fitosanitare, în apa freatică apar reziduuri de atrazin, simazin, bentazon, molinat. Trifluralinul este în schimb, puţin mobil în sol şi nu a fost detectat în apele freatice. În Europa de vest s-a propus ca limită maximă admisibilă pentru aceste substanţe valoarea de 0,l µg/litru (ppb), iar totalul să nu depăşească 0,5 µg/ litru, valoare care este cu mult mai scăzută decât normele adoptate în S.U.A. şi alte ţări. 7. PREVENIREA POLUĂRII MEDIULUI Şl A APARIŢIEI DE REZIDUURI TOXICE DE FUNGICIDE ÎN ALIMENTE ŞI FURAJE Aplicarea abuzivă a tratamentelor chimice a dus la apariţia unor fenomene secundare negative, cu amploare deosebită în unele zone. Studiul acestor fenomene a dus la apariţia unei noi discipline ecotoxicologia. Ecotoxicologia este disciplina care se ocupă cu studiul toxicităţii produselor chimice faţă de floră şi faună, precum şi cu modul în care acţionează în cadrul diferitelor ecosisteme. Unul dintre fenomenele cele mai importante care trebuie bine cunoscut îl constituie toxicitatea acestora orală sau cutanee faţă de om şi mamifere. Experimentările se efectuează în condiţii controlate, stabilindu-se DL50 în mg/kg pentru şobolani, şoareci, iepuri etc. Pe această bază, produsele se împart 4 clase de toxicitate, care au fost prezentate în capitolul precedent. Fungicidele care au un DL50 sub 50 mg/kg sunt foarte puţine şi sunt pe cale de a fi înlocuite. Din grupa a II-a, fungicidele cu DL50 de circa ;100-125 mg/kg trebuie eliminate. În această grupă sunt cuprinse produsele pe bază de trifenil acetat de staniu şi chiar hidroxidul de trifenil staniu.
83

Marea majoritate a fungicidelor avizate în România aparţin grupei a IV-a şi grupei a IlI-a. Toxicitatea cutanee, este la acestea foarte redusă. Faţă de păsări, doar produsele mercurice pun probleme deosebite(tab.9) . Peştii sunt însă destul de afectaţi de unele substanţe. Studiul efectelor fungicidelor a arătat că unele dintre acestea pot avea consecinţe mutagene (faltan). De asemenea, unele dintre fungicidele ditiocarbamice, prin produsele lor de degradare (ETU), pot induce formarea de tumori la animalele de experienţă. Aceste produse sunt treptat înlocuite. Influenţa asupra florei şi faunei utile se exprimă prin acţiunea asupra ciupercilor microscopice micoparazite, antagoniste sau entomopatogene. În general, această acţiune este destul de puternică. Totuşi, în funcţie de substanţa activă şi de specia de microorganism luată în considerare, se pot găsi şi alege produse selective. Acţiunea fungicidelor faţă de prădători este destul de slabă, faţă de parazitoizii insectelor este mai puternică, dar cu mult mai scăzută faţă de cea a insecticidelor de contact. Majoritatea fungicidelor nu sunt toxice pentru albine. O importanţă mare are şi toxicitatea faţă de animalele domestice, care din punct de vedere practic, în cazul fungicidelor utilizate în ţara noastră, nu prezintă un risc deosebit. Excepţie de la această regulă fac fungicidele pe bază de staniu. Faţă de păsări (tabelul 9), numai unele fungicide sunt toxice, în schimb faţă de peşti, mult mai multe sunt foarte toxice. Tabelul 9 Toxicitatea unor fungicide faţă de păsări ------------------------------------------------------------------------------------------------------Substanţă Specia fată de oare DL activă s-a testat toxicitatea mg/kg corp ------------------------------------------------------------------------------------------------------benalaxyl prepeliţa 3 700 captafol rata 10 000 clorură etil mercurică toate speciile 1,2 drazoxalon găină 100 fenpropidin rata 1900 hexaeonazol prepeliţa 4 000 nuarinol raţa 200 oxadixyl toate speciile 2 500 sulf toate speciile netoxic tiuram toate speciile repelent trifenil acetat de staniu prepeliţa 38,5 -----------------------------------------------------------------------------------------------------O importanţă practică mare au căpătat în ultimul timp formele rezistente de patogeni, care au apărut ca urmare a aplicării repetate a unor fungicide. Prin rezistenţa la fungicide se înţelege formarea de rase noi ale ciupercilor fitopatogene, care nu mai sunt combătute cu substanţa la care s-au adaptat. în acest fel, chiar dacă se măresc dozele sau creşte numărul de tratamente, atacul respectiv tot
84

se produce. Aceasta este rezistenţa dobândită şi are la bază selectarea mutantelor patogenului, rezistente pe fondul prezenţei fungicidului toxic. Rezistenţa poate fi încrucişată, adică o rasă rezistentă la o substanţă poate fi rezistentă şi la altă substanţă, de obicei apropiată ca structură chimică. Tabelul 10 Rase de ciuperci rezistente la fungicide identificate în România -----------------------------------------------------------------------------------------------------Cultura Boala Patogenul Fungicidul ------------------------------------------------------------------------------------------------------Viţa de vie Făinarea Uncinula benomil, carbendazim, tiofanat necator metil Castraveţi, Făinarea Sphaerotheca dimetirimol, benomil, carbedazim pepeni, dofuliginea tiofanat metil vlecei (seră şi câmp) Făinarea Podosphaera benomil, carbendazim leucotricha Măr Rapănul Venturia tiofanat inaequalis metil Viţa de vie Putregaiul Tomate cenuşiu Garoafe Rugina Botrytis cinerea benomil, carbendazim, tiofanat metil

Uromyces Dianthi oxicarboxină Grâu Mălura comună Tilletia clorură etil mercurică foetida ; T. caries ------------------------------------------------------------------------------------------------------In tabelul 10 sunt prezentate speciile de patogeni la care, până în prezent, la noi în ţară, s-au identificat rase rezistente la fungicide. Pentru a preveni formarea de noi rase de patogeni s-au elaborat o serie de măsuri, care pot fi rezumate în felul următor : renunţarea la tratamente cu acelaşi produs pe toată perioada de vegetaţie ; utilizarea de amestecuri de produse cu diferite moduri de acţiune, judicios alese ; alternarea de tratamente cu produse cu moduri diferite de acţiune, stabilite experimental ; îmbinarea fungicidelor cu produse care sporesc rezistenţa naturală faţă de patogen ; aplicarea numai a tratamentelor timpurii, evitând stropirile din ultima perioadă de vegetaţie cu produsele la care se formează uşor rase rezistente ; introducerea unui sistem de supraveghere a apariţiei şi a nivelului rezistenţei la fungicidele aplicate ; tratarea parţială a unor culturi ; de exemplu, la cerealele păioase, tratarea numai a 20-25%din suprafaţă ; izolarea câmpurilor experimentale în care apar primele rase rezistente ; excluderea substanţelor faţă de care patogenul poate manifesta rezistenţă încrucişată ; introducerea de mijloace
85

pot produce rugozităţi pe fructele de măr. Foarte sensibile la acţiunea pesticidelor sunt în primul rând fasolea. Efecte ce apar ca urmare a acumulării în ţesuturi şi pe ţesuturi în urma tratamentelor repetate. Fungicidele sunt studiate bine înainte de a fi recomandate şi. c.. dar care pot influenţa nivelul şi calitatea recoltei. Stropirile duc. urmată de grupul tomate şi floarea-soarelui. (boli neparazitare). Efecte ce apar în cazul altor tratamente cu pesticide .primuni non nocere" (mai întâi să nu dăuneze) se aplică şi în protecţia plantelor. la un consum exagerat de substanţe.7. apoi de viţa de vie. Fitotoxicitatea fungicidelor constituie o altă problemă de rezolvat pentru a elimina riscurile faţă de cultură. Clorura de etil mercur produce deformări ale rădăcinilor plantulelor de tomate. II. mai ales. se tratează solul. măr. de soiuri rezistente etc. Prin aceasta.biologice. Dimetirimolul. b. poate produce arsuri marginale pe frunzele de castraveţi. chimici şi biologici. orientate spre reducerea riscului apariţiei raselor rezistente. zeama bordeleză. fizici. . Factorii ce determină simptomele de fitotoxicitate au fost discutaţi la capitolul 4. Binapacrilul poate produce arsuri punctiforme pe viţa de vie. de regulă. ardei etc.) sau mai puţin vizibile. se întâlnesc rar fenomene de fitotoxicitate. arsuri pe petalele florilor ş. Efecte ce apar numai la doze mai mari decât cele recomandate . sub influenţa factorilor tehnologici. Fungicidele sunt aplicate în agroecosistem cu scopul de a distruge sau a împiedica dezvoltarea patogenilor. Efecte ce apar în cazul prezenţei altor boli sau a unor dăunători. castraveţi. Prin fitotoxicitate se înţelege acţiunea fungicidului asupra diferitelor plante de cultură. în cadrul agrocenozei. de unde ajung tot pe sol (cu apa de ploaie sau prin căderea frunzelor). planta sau sămânţa. fungicidul este supus unei circulaţii. manifestările de fitotoxicitate se pot clasifica în felul următor : I. Turdacupralul etc. Mancozebul poate influenţa lungimea rădăcinilor de grâu şi orz etc. IV. iar cele mai rezistente sunt grâul şi porumbul.a. uscări etc. ceea ce face ca cea mai mare parte din fungicidele aplicate să ajungă pe sol şi pe frunze. care sensibilizează plantele . Circulaţia fungicidelor în agroecosistem. Propiconazolul determină reducerea dimensiunilor frunzelor la măr. III. circulaţie care durează cu atât mai mult cu cât produsul este mai stabil. Efect exagerat la doza normală recomandată. îngălbeniri. Multe dintre fungicidele destinate tratării seminţelor pot influenţa germinarea acestora. În loc să tratăm numai patogenii (ceea ce cu mijloacele actuale nu este realizabil). Efecte ce apar ca urmare a interferenţei cu nutriţia . 86 . rugozităţi. Ţinând seama de o serie de criterii. Cunoscuta deviză a medicilor . în exces. pesticidul fiind aplicat pe un alt organ decât cel recomandat . introducerea unor sisteme de protecţie integrată a plantelor.a. De exemplu. absorbit radicular. manifestată prin simptome vizibile (arsuri. sfeclă şi cartof.

în care nu se mai aplică tratamente chimice. apă şi recoltă. dar şi după aplicarea în diferite culturi. Din punct de vedere biologic. Aceste cantităţi rămase reprezintă reziduurile. adică situarea lui sub limita maximă admisibilă (LMA). în mod normal. Prin stropirea fructelor şi legumelor. cuprul are LMA de 5 mg/kg pentru fructe şi legume. Reziduurile se pot concentra prin lanţurile trofice. treptat. ce se întâlnesc în recoltă. ca şi cele care ajung întâmplător în apă. De regulă. Prin reziduuri se înţeleg orice urme de substanţe aplicate în protecţia plantelor sau de metaboliţi ai acesteia. se poate caracteriza durata perioadei de eficacitate prin timpul de înjumătăţire (T 1/2). Reziduurile de fungicide în sol. Aceste cantităţi care rămân după manifestarea eficacităţii depind şi de durata perioadei de eficacitate. tiofanatul metil 0. doza substanţei etc. care se controlează prin analize chimice riguroase şi care nu trebuie depăşită. Acesta poate fi de câteva zile până la 15-20 zile. dar adesea pot influenţa flora şi fauna. reziduurile au o semnificaţie redusă. în funcţie de suprafaţa pe care sunt aplicate. sunt considerate tot reziduuri. Această perioadă este calculată astfel încât să se asigure dispariţia pesticidului. modul de condiţionare. BOLILE CULTURILOR AGRICOLE CAPITOLUL 8 BOLILE CEREALELOR 87 . In general.1 mg/kg cereale etc. benomilul 1 mg/kg produse vegetale. In faza agrofarmaceutică şi. Cantităţile care ajung în sol după ce s-a terminat faza de acţiune biologică. pot influenţa animalele domestice şi uneori chiar omul. Respectarea timpilor de pauză.În aceste figuri se pot urmări diferitele etape ce sunt parcurse de un pesticid. După pierderea eficacităţii. Prin limita maximă admisibilă se înţelege cantitatea de pesticid şi de metaboliţi. asigură şi respectarea limitelor maxime admisibile pentru produsele fitosanitare. De exemplu. la recoltare se pot constata unele cantităţi mici de substanţe. se consideră că. s-au stabilit timpii de pauză pentru fiecare produs şi cultură agricolă. I Pentru a reduce riscurile pentru om. cantităţile de fungicid scad. care este fixată prin reglementări oficiale. a căror durată este foarte variabilă. Durata aceasta depinde de natura substanţei active. în special. aceasta este de 100 de ori mai redusă decât cea mai mică doză (concentraţie) care produce schimbări în organismele de experienţă. etapa circulaţiei în agroecosistem are o durată destul de lungă. Prin timp de pauză se înţelege perioada (în zile) înaintea recoltării.

în vederea întreruperii ciclului de transmitere al insectelor transmiţătoare.1. Bolile grâului Viroze 8. tosichella şi A. în timp ce la plantele infectate în primăvară reducerea înalţimii este doar de 22 %. În zonele unde există aceste insecte se vor cultiva soiuri sau hibrizi grâu x pir care s-au dovedit a fi rezistenţi. porumbul. Virusul se transmite prin acarieni (Aceria tulipae. Cu cât boala este într-un stadiu mai avansat. şi Canada. Simptome. în care virusul persistă în timpul iernii. 8. raigrasul. Plantele bolnave au tufa răsfirată. înalţimea lor fiind mai mică. pentru a reapărea primăvara.U. ovăzul.8.A. La scurt timp de la răsărire. pierderile de producţie fiind de 50-80 % iar făina rezultată din seminţele virozate este de slabă calitate. simptomele dispar. rămânând doar dungi verzi pe acest fond galben (fig. Se recomandă evitarea întârzierii semănării grâului care ar duce la suprapunere între faza de sensibilitate a grâului cu răspândirea maximă a insectelor şi distrugerea plantelor gazdă. secara. 1. Pop în anii 1961. fiind cunoscută acum pe grâu. fi adus pe grâu de pe porumb. Transmitere-răspândire. Plantele atacate în toamn\ă au o creştere redusă. obsiga şi unele leguminoase. dar nu-l pot transmite de la adulţi la ouă. Boli produse de ciuperci 88 . tritici) care pot lua virusul. Prevenire şi combatere. care poate fi gazdă pentru înmulţirea virusului şi de pe raigras. cu atât suprafeţe mai mari de frunză au culoarea galben-aurie. A. Mozaicul dungat al grâului – Wheat streak mosaic virus Boala a fost descrisă în 1937 în S. În România a fost identificată de I. pe grâul de toamnă apar striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau gălbui. orzul. pagubele înregistrate sunt reduse faţă de cele pe care le produce boala pe continentul nord american. Mozaicul dungat al grâului În cursul vegetaţiei virusul poate (I. Virusul infectează: grâul. 1975). raigras italian şi porumb. cu spice mici fără seminţe.1). Asolamentele sau rotaţiile recomandate trebuie să fie alcătuite fără culturi ale plantelor gazdă ce ar putea fi infectate de acelaşi virus. 1962 şi deşi are tendinţe de extindere. Distrugerea samulastrei este o măsură obligatorie. Fig. În timpul iernii.8. Pop. care sunt paralele cu nervurile frunzelor. Plante gazdă.1.1. viţelarul.

Gradul de atac produs de această ciupercă este influen]at de o serie de factori agrotehnici.6 kg/ha. O parte dintre organele de rezistenţă vor elimina sporii (ascosporii) chiar în primăvară. În primvară. Prevenire şi combatere.p. prin frecvenţa şi intensitatea sa poate produce pagube între 3-4 % dar. În cadrul luptei integrate pentru a preveni cultura grâului de atacul acestei ciuperci se impune dezmiriştirea sau arătura adâncă pentru a distruge resturile vegetale ce au fructificaţii de rezistentă şi pentru a evita apariţia samulastrei. tritici În ţara noastră toate culturile de grâu sunt mai mult sau mai puţin atacate în fiecare an de această boală care..6 kg/ha.sp.): Bravo 75 WP-2 kg/ha. se vor recomanda tratamente foliare cu produse din grupele: Microthiol 8 kg/ha (t. Făinarea grâului: extinde. de specializarea agentului patogen şi de rezistenţa soiurilor. 1975). în condiţii de favorabilitate maximă pentru evoluţia agentului patogen pierderile de recoltă pot fi de 20-25 % (Ana Hulea şi col. Sub pâsla albă-miceliană. dublate de o desime mare a plantelor şi buruienilor. de mărimi variabile. 18 z. ţesuturile frunzelor se îngălbenesc apoi devin brune. Metoben 70 PU-1 kg/ha. În toamnă pe frunze apar pete albe. Bavistin 50 WP-0. Petele albe capătă în scurt timp un aspect prăfos. Bion 50 WG-0. iar sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi abia răsărite în toamnă. la suprafa]a organelor. mai întâi pe frunzele bazale apoi pe tecile frunzelor sau chiar pe spice.2. Topsin 70 PU-1 kg/ha (t.06 kg/ha.c-cleistotecii (original). cantităţile mari de îngrăşăminte pe bază de azot.8. pe paie şi chiar pe spice. atacul se Fig. 89 . 2. apoi devin de culoare cenuşie deoarece spre sfârşitul viabilităţii ţesuturilor parazitate în pâsla miceliană apar mici puncte negre. Epocile timpurii de semănat.1. În cursul perioadei de vegetaţie ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor de tip Oidium ce germinează la temperaturi de 3-31oC. Sporii formaţi târziu în vară produc infecţii pe frunzele grâului apărut ca samulastră. Transmitere-răspândire. Benlate 50 WP-0. Se vor cultiva numai soiuri rezistente şi în cazul în care PED . b-lanţuri de spori de fi semnalate pe frunzele din tip Oidium. pâsloase. cu optimum de 14-17oC şi în condi]ii de umiditate 95 %.p-timp de pauz\ 21 zile). creează condiţii de maximă favorabilitate pentru evoluţia agentului patogen. făinos. Făinarea grâului – Blumeria(Erysiphe) graminis f. etajele superioare. vor apărea noi generaţii de spori. Infectarea grâului în toamnă se poate produce şi prin sporii din organele de rezistenţă care au apărut eşalonat în cursul vegetaţiei.pragul economic de dăunare (25 pete pe ultimele 3 frunze) este depăşit. petele albe putând a-atac pe plantă. pe tecile frunzelor. ce pot fi semnalate pe ambele feţe ale limbului. În timpul iernii ciuperca rezistă în frunză ca parazit până în primăvară când. Simptome.

Transmitere-răspândire. În solul monoculturilor cerealiere.Trifmine 30 WP-0. Măsurile de prevenire sunt cele mai eficiente şi ele se referă la respectarea unei rotaţii de cel puţin 3 ani fără cereale păioase.4. iar pe resturile de rădăcini se menţin particule de sol reţinute de miceliul ciupercii (fig. Spicele ieşite din burduf sunt albe. 3. drenarea excesului de umiditate.5-fructificaţie neechilibrată cu îngrăşăminte pe bază de azot în de rezistenţă cu spori doze mari. corectarea acidităţii solului. Practicând monocultura grâului timp de mai mulţi ani sau asolamente cu cereale păioase. 3).8. se observă că internodurile unu şi doi sunt negre. Prospect) şi grânele tratate cu retardanţi de creştere (CCC). sunt mai rezistente la atacul acestei ciuperci.1.periteciile (organele de rezistenţă) ale ciupercii. În ultimul timp în condiţii de monocultură. Fuzarioza tulpinilor şi arsura spicelor-Gibberella zeae. căderea fiind produsă de curenţii de aer puternici ai zilei când baza plantei a fost total putrezită.3. Gradul de atac al ciupercii şi şiştăvirea seminţelor: 1-atacul la poate fi mărit de umiditatea în exces a solului. În monoculturile de grâu practicate pe soluri acide gravitatea bolii este deosebită. se observă apariţia unor mici puncte negre . desimea mare a plantelor şi de fertilizarea 3-porţiune de miceliu. fertilizarea echilibrată şi arături adânci după recoltare pentru a încorpora resturile de plante bolnave. ciuperca s-a răspândit şi produce pierderi de până la 60-70 % din recoltă. fără seminţe iar la baza paiului. boala poate produce pagube mari. Plantele atacate până la înspicare au un ritm mai lent de dezvoltare din care cauză talia lor este cu 10-15 cm mai mică decât a plantelor sănătoase. 8. Plantele din vatra de atac se smulg uşor (pentru că au rădăcinile distruse). plantele sunt culcate la pământ în diverse direcţii. ciuperca rezistă sub formă de organe de rezistenţă şi de miceliu saprofit pe resturile vegetale ale plantelor parazitate.5 kg/ha sau alte produse recomandate pentru complexul de boli ale frunzelor.1. de baza tulpinilor. Simptome. forma conidiană 90 . Între teaca frunzelor bazale şi pai. Prevenire şi combatere. În toamnă ciuperca produce brunificarea rădăcinilor şi înnegrirea parţială a bazei tulpinii. În vetrele de atac de formă circulară sau eliptică. 2-miceliu intercelular. datorită morţii ţesuturilor şi miceliului ciupercii care este brun.8. Soiurile de grâu a căror ţesuturi mecanice sunt bine dezvoltate (Colina. Îngenuncherea plantelor şi şiştăvirea boabelor Gäumannomyces graminis var. 8. Îngenuncherea plantelor şi din ce în ce mai mari. tritici Această boală poate fi produsă de un grup de ciuperci dintre care cea mai frecvent întâlnită în ţara noastră este Gäumannomyces graminis.4. vetrele de atac fiind Fig.

8. Cea mai periculoasă fază de îmbolnăvire a plantelor este cea de după înspicare. cu facultatea germinativă şi masa a 1000 boabe mult scăzută. cerealis.5. deoarece pe suprafa]a seminţelor se pot găsi spori de Fusarium. apă sau insecte. orz. Tarlalele se vor fertiliza cu doze echilibrate de azot. producând pagube de 1-3 %.Fusarium roseum f. În faza de înfrăţire se observă o brunificare a rădăcinilor şi bazei tulpinilor de la plantele infectate. În asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale păioase. deoarece va creşte puterea de infectie a ciupercii din sol..5 l/t sămânţă. porţiuni de spic sau chiar spice întregi atacate. apoi uşor roz. se răsuceşte în formă de tirbuşon şi piere înainte de răsărire. ciuperca rezistă pe seminţe sub formă de spori. albe. Simptome. Imediat după germinare. În solele unde s-a manifestat această boală se recomandă arături adânci de vară pentru îngroparea resturilor vegetale şi evitarea apariţiei samulastrei ce poate fi atacată şi va constitui o sursă de infecţie pentru culturile semănate în toamnă. Condiţionarea şi tratarea seminţelor de grâu este obligatorie înainte de semănat. Vydan 25 WP-1 kg/t s\m. Loturile semincere se supraveghează tot timpul anului şi dacă sunt puternic atacate. când se observă spiculeţe răzleţe. Dividend 030 FS-1 l/t s\m. mai ales după înspicare. porumbşi chiar ovăz. se vor respinge la certificare.5 l/ha (tratament la spice atacate) şi alte substanţe. Transmitere-răspândire.. Umiditatea atmosferică ridicată şi temperaturile de 2026oC favorizează atacul fuzariozei pe spice şi în acest caz. au scos în evidenţă încă din 1975 (Ana Hulea) că bolile produse de ciupercile aparţinând genului Fusarium sunt mult răspândite în culturile de grâu. încă din toamnă apar goluri în cultură. sub formă de miceliu şi peritecii (organe de rezistenţă). aşa încât. tânăra plantulă poate fi atacată iar ca urmare se îng\ăbeneşte.Mucegaiul de zăpadă-Micronectriella(Calonectria) graminicola 91 . mai ales la călcâiele axului sau chiar pe tot spicul dacă vremea este umedă.. Cercetările întreprinse la I. în condiţii deosebit de favorabile evoluţia acestor ciuperci pe grâu produce pagube de 100 %. Excesul de azot este un factor favorizant al apariţiei bolii. Prevenire şi combatere.C. În solurile alcaline dezvoltarea ciupercii este împiedicată mai ales dacă temperaturile sunt sub 10oC sau peste 28oC. iar în sol. Boala poate fi semnalată pe plantele de grâu în mai multe din etapele lor de dezvoltare.1. ce prin decolorare devin gălbui. Panoctine 35 LS-2 l/t s\m. În cursul vegetaţiei infecţia este realizată prin miceliul ce poate trece prin sol de la plantă la plantă sau prin sporii purtaţi de vânt. Acest tratament se execută cu: Tiradin 500 SC-2. De la un an la altul. Gravitatea atacului este mărit\ă de reacţia acidă a solului. fosfor şi potasiu.P.P. pierderile pot fi foarte mari. Impact 125 SC-0. de umiditatea între 30-40 % a acestuia şi de temperaturile nefavorabile germinării şi răsăririi rapide a plantulelor. Bravo 75 WP-2 kg/ha (tratamente pe spic). Seminţele ce apar sunt şiştave. Aceste plante sunt ceva mai mici şi prezintă spice mici.

1.8. Ciuperca se combate la fel ca şi spori. La baza plantelor ciuperca produce zone mici brunificate.8. Simptome. La ieşirea spicului din burduf. alteori şi la spicele fraţilor (fig.5-trei stadii de ciuperca Gibberella zeae. Vetrele de atac se pot extinde sub zăpadă. 3. în primul an are loc infecţia florală iar în anul următor se vor putea observa simptomele de atac.Vitavax 200 FF -2.4. 2Prevenire şi combatere. datorită faptului că pe unele tarlale s-a semănat grâul fără a se fi executat tratamentele la sămânţă cu fungicide sistemice. Tăciunele zburător al grâului – Ustilago tritici Boala apare în mod constant în lanurile de grâu cu o frecvenţă de 1 % sau mai rar 4-5 %.7.5 l/t s\m. Transmitere-răspândire. pe tarlalele unde terenul nu a fost nivelat şi există adâncituri sau. drenarea excesului de umiditate şi nivelarea terenului pentru a se evita depunerile mari de zăpadă. Ciclul evolutiv al cioupercii se desfăşoară în doi ani agricoli.. 8. Atacul se observă uneori numai la spicul tulpinii principale.. Plantele infectate au o înălţime uşor scăzută şi un aspect rigid.4.Boala este semnalată în iernile cu depuneri mari de zăpadă. dar în acest caz se recomandă germinaţie a sporului în plus.. vântul răspândeşte pulberea de spori şi din fostul spic rămâne doar axul. pe terenurile joase din luncile râurilor.Tilletia sp. Răspândirea ciupercii în lan se face prin spori (clamidospori) duşi de vânt. Atacul se observă în micile porţuni joase ale tarlalelor unde stratul de zăpadă a fost mai gros şi apa din topirea zăpezii a băltit mai mult. 92 .Tăciunele zburător prezintă goluri. În vederea obţinerii de sămânţă sănătoasă se recomandă izolarea loturilor semincere de loturile grâului de consum şi înainte de semănat grâul va fi tratat cu: Caroben 75 PTS-2. Ciuperca atacă baza plantelor de grâu sau alte cereale păioase şi frunzele ce sunt dispuse în rozetă la suprafaţa solului. Prelude SP-1. Simptome.6. 8. 4). Prevenire şi combatere. iar de la o tarla la alta transmiterea ciupercii se face prin intermediul seminţelor infectate. După ruperea membranei.5 kg/t săm. se usucă şi după topirea zăpezii se observă că frunzele sunt lipite de sol iar cultura Fig. frunzele plantelor se îngălbenesc. al grâului: 1-spic atacat. procentul plantelor tăciunate s-a mărit considerabil. Mălura comună . argintie sub care toate componentele spiculeţelor sunt distruse şi transformate într-o pulbere brună-negricioasă. alungite de-a lungul tulpiniţei.1. În ultimii ani. Vitavax 200 PUS -2 kg/t săm.5 kg/t săm. se observă că acesta este învelit într-o membrană fină. iar pe frunze se dezvoltă un miceliu albcenuşiu cu punctuaţii roz.

5. Uneori.din care mălurată. pe sporedii înainte sau mai adesea după conjugare apar sporediole care pot multiplica ciuperca în sol. glumele şi paleele sunt îndepărtate. proprietarii particulari au semănat grâu fără a face tratamente la samânţă. care se depun pe seminţele sănătoase. deoarece singurele simptome evidente sunt scăderea înălţimii cu 10-20 % şi uşoara colorare în verde-albăstrui a frunzelor.Mălura este în prezent cea mai răspândită boală în zonele colinare ale globului şi ale ţării noastre.Uneori în interiorul Fig. Mălura comună: 1-spic mălurat. Seminţele au lanţul ventral puţin pronunţat şi o culoare închisă (cenuşie). Miceliul infecţios pătrunde în plantă pe la baza plantei sau prin răni. În vederea obţinerii unor culturi sănătoase se impun 93 . dacă nu se spor germinat pe care s-au tratează grâul cu fungicide sistemice(cele ce format sporedii. Ciclul evolutiv al pe miceliu ciupercii se desfăşoară pe un an agricol. Acestea se unesc prin canale (în forma literei H) şi apoi dau naştere la filamente de infecţie. ajunge în spic. Dacă epoca optimă a fost depăşită şi grâul a fost din greşeală semănat prea adânc. infecţia are loc în toamnă în timpul germinării iar manifestarea bolii se observă abia la înspicat. atacul de mălură este mult mai puternic. Soiurile de grâu de toamnă sunt mai sensibile decât grâul de primăvară . 8-formarea sporilor Transmitere-răspândire. germinată. La semănat.4-spori. La treier seminţele mălurate se sparg şi pun în libertate sporii. 6-sporedii unite cu sporediolă. toate spiculeţele sunt cu seminţe (chiar şi cele de la vârful şi baza spicului) iar poziţia spicului rămâne dreaptă până la recoltare.) afirmau că prin aplicarea tratamentelor obligatorii la seminţe. Simptome.2 A-sămânţă bobului există numai pungi cu spori . sămânţa malurată. aduc sporii în sol şi când germinează grâul la 1416oC şi umiditate suficientă. Miceliul creşte în acelaşi ritm cu planta. spicele apar zburlite. Dacă în 1975 şi în anii următori cercetătorii fitopatologi (Ana Hulea şi col.8. 3. atacul este întâlnit “cu totul sporadic” în prezent din cauză că pe tarlale întinse. fiind găsiţi pe şanţul ventral sau pe perişorii de la vârf. 5). 5 vor produce infecţii în toamnă. 2 B-secţiune prin cauză acestea se sfarmă iar sporii din interior. cu ariste fragile. Din cauza seminţelor care sunt şi mai lungi şi mai groase decât cele sănătoase. unde în final va apărea o masa de spori negri (fig. germinează şi sporii produc o coroană de sporedii(spori mici ). gradul de atac al ciupercilor a crescut îngrijorător. seminţele netratate. Atacul are loc la 9-12oC în condiţii de 60 % umiditate a solului şi durează până când plantele au 2 cm înălţime. La ieşirea din burduf se constată că spicele mălurate au mai multe boabe în spiculeţe.7-sporediolă pot opri evoluţia ciupercii din interior). deoarece în interiorul lor este o masă prăfoasă de spori negri. 8. La treierat seminţele total distruse se sfărâmă uşor iar grâul capătă un puternic miros de peşte stricat . Prevenire şi combatere. Plantele atacate se recunosc destul de dificil până la înspicare.

c-spori de rezistenţă (original).. unde apare în fiecare an şi produce pierderi medii de 5 % din recoltă. La noi în ţară este considerată ca fiind cea mai periculoasă rugină a grâului. Sporii germinează la temperaturi cuprinse între 2-32oC... la adâncimea optimă şi cu grâu tratat. Dividend 030 FS-1l/t s\m.. Rugina brună a grâului: a-frunze cu grupuri de spori.. În timpul iernii rezistă sub formă de miceliu de rezistenţă în ţesuturile frunzelor sau sub formă de spori de vară. ciuperca se răspândeşte prin spori de vară. loturile semincere să fie semănate la epoca optimă. în condiţii de umiditate maximă. cu un optim de 10-22oC. se declasează la grâu de consum. 7).5 kg/t săm. Real 200 FS-0. răspândite pe ambele feţe ale limbului (toamna punctele apar la baza frunzelor). subepidermice de spori de rezistenţă (fig.. Grupurile de spori sunt la început subepidermice. Raxil 060 FS-0.8. pe partea inferioară a limbului frunzelor. în toamnă şi în primăvară. Tratarea seminţelor înainte de semănat se va face cu: Dithane 75 WG-2. Dacă la inspecţia fitosanitară se găsesc plante mălurate. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Frunzele soiurilor sensibile au pete de decolorare şi grupuri de spori de vară.. de culoare ruginie. tritici Boala este răspândită în toate zonele de cultură ale grâului. Orius ST 2 WS-1. pe teci şi pe tulpini apar grupuri negre. b-grup de spori de vară. asigură infecţiile pe plantele tinere din samulastră şi apoi sporii formaţi pe acestea vor infecta grâul răsărit în toamnă. ovale sau circulare de 1-2 mm lungime şi 0. Boala poate apărea încă din toamnă şi continuă în primăvară când se observă pe frunzele atacate puncte eliptice. Panoctine 35 LS-2 l/t săm.sp.5 kg/t săm.6. Transmitere-răspândire.5-0. Ultimele generaţii de spori care apar în vară. dacă iernile nu sunt prea geroase.5 l/t s\m.. Fig.. Atacul se extinde de la frunzele inferioare spre cele superioare şi uscarea lor are loc în aceeaşi ordine. Simptome.următoarele măsuri: arături adânci de vară pe tarlalele ce au avut grâu mălurat. În cursul perioadei de vegetaţie. Vydan 25 WP-1 kg/t s\m.8. Tiradin 500 SC-2. Vondozeb-2.5 kg/t săm. apoi epiderma crapă şi sunt puşi în libertate sporii de culoare gălbui. Sporii de rezistenţă nu joacă nici 94 .1 Rugina brună a grâului –Puccinia recondita f. Tiradin 70 PUS-2 kg/t săm. combinele folosite la recoltarea loturilor semincere trebuie bine curăţate.8 mm lăţime...2 l/t s\m 8. în timp ce la soiurile hipersensibile apar doar zone brune fără sporulaţie. lotul se respinge de la sămânţă.5 l/t s\m. Cele mai multe puncte de atac se observă însă pe faţa superioară a frunzelor dar pot apărea şi pe tecile frunzelor şi mai rar pe tulpini.

Prevenire şi combatere. 8.7). Cutura poate fi tratată cu unul din produsele ce combat ciupercile de pe frunze . 1975. Primăvara în aprilie. galbene-limonii.9. ccentrul Moldovei (Ana Hulea şi col. 1977 şi 1978. rahis. sporii sunt omorâţi. 8. Transmitere-răspândire. producând uscarea rapidă a frunzelor şi şiştăvirea accentuată a semin]elor (fig. glume. mai şi începutul lunii iunie atacul se observă pe toate organele aeriene. Pe aceste organe apar puncte mici de 0. Arăturile adânci de vară.3-0. unde verile sunt răcoroase şi umede. dacă iernile sunt blânde cu temperaturi ce nu coboară mult sub 0oC. Viorica spori de vară. din linii punctate negre. Cea mai eficientă măsură de prevenire a apariţiei acestei rugini este cultivarea de soiuri rezistente.. paralele. Prevenire şi combatere.1. deoarece sporii de vară şi miceliul nu rezistă la gerurile iernii. Dobrogea şi pe spic. dar pagubele cele mai mari se înregistrează în regiunile mai umede şi răcoroase. se răspândeşte uşor prin sporii de vară în timpul primăverii şi verii. ă ] l Simptome. în primăvară ele nu mai sunt infectate. Cercetările asupra rezistenţei soiurilor de grâu la rugina 95 . d-spori de Iacob şi col. dreptunghiulare. Ciuperca în condiţii de temperaturi moderate şi umiditate atmosferică ridicată. În anii cu veri umede şi reci (1960. tulpini. Rezistenţa ciupercii peste iarnă este asigurată de miceliul de infecţie. distrugerea samulastrei. însă acest lucru se realizează greu. teci. În condiţiile ţării noastre chiar dacă lanurile au fost infectate în toamnă.un rol în evoluţia ciupercii chiar dacă pot germina. deoarece în flora ţării noastre nu există o plantă gazdă pe care să se producă infecţii.Puccinia striiformis Boala este cunoscută în toate zonele unde se cultivă grâul. mărind suprafaţa de evaporare a apei din plantă. sunt lucrări ce scad posibilităţile de extindere a atacului acestei ciuperci pe semănăturile de toamnă.5 mm. Sporii de rezistenţă nu joacă nici un rol în răspândirea ciupercii dar pot produce uscarea rapidă a frunzelor. din cauza specializării variate a ciupercii. Infecţiile de primăvară sunt făcute numai de sporii aduşi de vânt din NV sau S. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie apar dungi scurte. Dacă temperaturile din timpul verii depăşesc 25-29oC. N-V şi V. sensibilizează grâul la această boală la fel ca şi îngrăşarea excesivă cu îngrăşăminte pe bază de azot. constituite din grupurile de spori de rezistenţă care străpung epiderma ţesuturilor. 1962. Depăşirea epocii optime de semănat.5-1 x 0. 7 Rugina galbenă: a-atac sub 1966. Fig. 2001) ciuperca a produs formă de dungi galbene pe frunze şi pagube mari în Câmpia Dunării. 1967. amplasarea corectă a grâului într-un asolament. 2000). apoi trece pe samulastră şi de aici pe plantele semănăturilor de toamnă. limbul frunzelor. 8. b-palee şi bob atacat. În toamnă atacul este sporadic şi se manifestă prin apariţia la vârful frunzelor a unor puncte galbene. dispuse în şiruri paralele între nervuri şi însoţite de zone albicioase liniare. 1961. iar infecţiile de toamnă se vor produce cu spori aduşi de vânturile din N. ariste şi chiar pe seminţe. Rugina galbenă .

c-grupuri de spori de varză şi de rezistenţă pe teaca frunzei şi pai. Chiar dacă sporii de vară dau infecţii pe samulastră sau pe grâul semănat în toamnă.rugina brună care iernează la noi ca miceliu de rezistenţă în frunze. Rugina neagră: a-dracilă cu spori. procentul de germinaţie. Măsurile ce se pot lua împotriva acestei rugini se referă la distrugerea plantelor gazdă intermediare şi la evitarea atacului ciupercii pe grâu prin cultivarea de soiuri rezistente sau soiuri precoce. Dacă grâul este puternic luminat şi atmosfera este uscată. germinează la temperaturi cuprinse `ntre 5-34oC.1. În primăvară. după ce au rezistat la temperaturi scăzute (chiar -25oC). dintre care rasa 34 este cea mai răspândită. roşcat apoi un praf negru (fig. nu mai pot fi infectate de sporii apăru]i pe plantele gazdă intermediare. 8. Apariţia simptomelor produse de rugina neagră are loc foarte târziu. este răspândită în toate ţările cultivatoare de grâu şi a produs pagube însemnate. Răspândirea ciupercii în primăvară se face prin intermediul sporilor. apoi rugina galbenă şi mai târziu rugina neagră. urmată de rasa 21 şi 14.8). ca şi numărul infecţiilor produse de sporii de vară scade foarte mult. pe tecile frunzelor şi uneori chiar pe ariste.rugina brună şi galbenă. dracilă şi mahonie.galbenă au evidenţiat faptul că în România există acum 13 rase fiziologice dintre care cea mai răspândită este rasa 20 A. În ţara noastră au fost identificate 12 rase fiziologice (din cele 300 existente în lume) ale ciupercii. ce multiplică infecţia pe plantele gazdă intermediare. către sfârşitul perioadei de vegetaţie. Sporii formaţi pe plantele gazdă pot germina 3-6 săptămâni la temperaturi de 5-18oC. Pe tulpini. primăvara devreme . dspori de vară spori de rezistentă. au nevoie de o perioadă de maturaţie. b-secţiune în frunza de dracilă. Sporii de rezistenţă nu pot germina imediat. sunt indicate pentru prevenirea atacului acestui agent patogen. Rugina neagră a cerealelor Puccinia graminis Boala cunoscută sub numele de rugina liniară. Măsurile de igienă culturală.8. apar crăpături în care se observă la început un praf fig 8. 96 . de fertilizare echilibrată ca şi toate măsurile agrotehnice ce asigură condiţii optime pentru plante. Temperaturile mai mari de 35oC şi atmosfera uscată le distrug facultatea germinativă. pot germina imediat dacă există o umiditate atmosferică mare (99 %) şi o temperatură între 2-31oC cu optim la 20oC.8. Sporii de vară care apar pe grâu.10. Prevenire şi combatere. miceliul de infecţie piere iarna. care datorită maturizării rapide. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau sub formă de miceliu de infecţie în mugurii lăstarilor de dracilă. ruginile apar astfel: toamna . Sporii rezultaţi din germinarea sporilor de rezistenţă asigură infecţiile primare de pe frunzele de dracilă şi mahonie. rugina paiului sau rugina neagră. Simptome. În ordine. fspor germinat (original).

Ţesuturile parazitate se usucă înainte de apariţia fructificaţiilor cu spori. Negru.8. fructificaţii pe resturile vegetale şi în plus. Simptome. tritici. 10. cu contur regulat sau sinuos. pe fructificaţie cu spori frunze apărând pete eliptice sau liniare de decolorare. Ciuperca S. sporii germinează în limite largi de temperatură (2-32oC) cu optim la 22-26oC şi după 7-16 zile începe formarea noilor fructificaţii ce poate dura 11-15 zile. În cazul în care există condiţii favorabile de umiditate atmosferică ridicată.8. evitarea fertilizării excesive cu azot. rotaţiile corecte de 3-4 ani fără cereale păioase.bde la frunzele inferioare spre cele superioare. Această ciupercă poate infecta şi gramineele din flora spontană pe care formează fructificaţii cu spori.10). în timp ce Septoria nodorum predomină în Moldova centrală. Pătarea brună a frunzelor: În timpul primăverii şi verii atacul se extinde a-porţiune de frunză atacată. 1985). noduri. În cazul agentului S. dispuse în şiruri scurte (fig. nodorum prezintă mai multe forme de rezistenţă: miceliu în frunze. când sunt atacate tulpinile şi spicele.8. ce se extind şi chiar se pot uni. verzi-gălbui. cu puncte mici negre. duc la reducerea pericolului de răspândire şi atac al ciupercilor din genul Septoria. în cazul în care sunt infectate. Prevenire şi combatere. iar uneori spicul poate fi distrus în întregime Septoria nodorum: a-atac la (fig. Transmitere-răspândire. miceliul de pe seminţele infectate. Pătarea brună a frunzelor . într-o perioadă de vegetaţie se pot forma 7-9 generaţii de spori. apoi cu aspect cenuşiu.11. nodorum produce pete eliptice. Ciuperca S. care au în zona centrală o porţiune de 1-2. Ciuperca Septoria tritici atacă frunzele de grâu încă din toamnă când se observă pe acestea pete ovale. Septoria tritici rezistă peste iarnă sub formă de fructificaţii cu spori pe resturile vegetale sau miceliu în plantele atacate din toamnă. Crişana şi Transilvania (C. b-atac pe spic (A.8. 97 . În cazul unor veri umede şi răcoroase. Pe tecile frunzelor şi pe pai apar pete de decolorare alungite care devin apoi dungi brune. Fig.9). apoi brune. atacul este foarte puternic şi frunzele se sfâşie. În ţara noastră Septoria tritici este semnalată în zonele mai secetoase.10.5 mm brună-negricioasă. ca: înlăturarea resturilor vegetale atacate sau încorporarea lor în sol. Ciupercile se răspândesc în cursul vegetaţiei prin spori.1. pete de decolorare pe care apar puncte mici negre.Septoria tritici şi Septoria nodorum În condiţii de cultivare intensivă grâului. se observă pete brune-închis cu fructificaţii Fig . 1980). Măsurile preventive. Gheorghie[. Glumele şi rahisul pot prezenta. fructificaţii (picnidii) cu spori. Septorioza paiului: negre. septoriozele au devenit o problemă în toate ţările cultivatoare deoarece mai ales în anii răcoroşi şi umezi aceste ciuperci produc pagube mari. În centrul zonelor uscate se observă puncte mici negre.

Pe aceste resturi. Prevenire şi combatere. În lanurile de grâu puternic atacate apar vetre de atac în care plantele sunt frânte.12. pe primul internod se observă pete brune eliptice paralele cu axul tulpinii. se recomand\tratamente foliare (vezi lista la sfârşitul cap. conţin doar seminţe mici. Prevenirea şi combaterea septoriozelor în cursul vegetaţiei se face prin tratamente foliare . asigură o limitare a pagubelor produse de această ciupercă. iar pe pai apar pete mari. Raicu în Dobrogea.Tratarea seminţelor cu fungicide este obligatorie pentru prevenirea atacului de Septoria nodorum. Fig.11. asemănătoare cu cele produse de îngenuncherea plantelor. Pătarea în ochi a bazei tulpinii: a-pătarea în formă de ochi a bazei tulpiniilor. Frunzele plantelor bolnave capătă o culoare brun-roşcată şi se usucă. În primăvară. Simptome. În România boala a fost semnalată abia în 1965 de C. În zona centrală a petelor apar puncte negre alcătuite din micelii aglometate cu aspect de perniţe (fig. Pătarea în ochi a bazei tulpinii Pseudocercosporella herpotrichoides Această ciupercă este considerată în prezent una dintre cele mai păgubitoare boli ale grâului în America şi Europa centrală. evitarea terenurilor acide. mai ales în condiţii de monocultură sau dacă se seamănă grâul mai devreme. cu marginile brune-măslinii. Atacul agentului ciupercii poate fi observat în toamnă când. albicioase şi dacă nu sunt complet sterile. 1975). bolile grâului). şiătave. Ciuperca rezistă peste iarnă în resturile vegetative în miriştea atacată. Spicele plantelor bolnave sunt mici. b-seminţe de grâu provenite de la plante bolnave (dreapta) şi sănătoase (stânga) 98 .11). Cele mai mari pagube s-au înregistrat la grâul semănat în terenuri acide. Ingrăşarea neechilibrată cu azot sensibilizează plantele la atac (Ana Hulea şi M.8. eliptic-ovale. tinerele plante bolnave au baza tulpinii brunificată. Zonele de deasupra şi de sub pată se brunifică şi ca urmare tulpina se îndoaie şi se rupe de la locul de atac. lungi de 1-3 cm şi late de 3-6 mm. uşoare.1. Respectarea măsurilor agrotehnice ca: semănatul la epoca optimă. 8. putrezită şi pot pieri formând vetre de atac cu plante uscate. Transilvania. rotaţii de 4-5 ani fără cereale păioase. culcate în diverse direcţii. cu textură luto-argiloasă şi în condiţii de depăşire a desimii optime a plantelor la unitatea de suprafaţă. când se depăşeşte PED-ul care este stabilit la o frecvenţă de 25 % plante atacate. În condiţii deosebit de favorabile ciupercii. Transmitere-răspândire. Hatman. fertilizările echilibrate. ce dau simptomul cunoscut sub numele de “pătare în ochi” a tulpinilor. Maramureş şi Moldova. galben-albicioase. ciuperca va forma în primăvară noi generaţii de spori ce vor răspândi boala.8.

99 . timoftica şi firuţa. Pe suprafaţa seminţelor se observă o înnegrire care este mai accentuată în dreptul embrionului şi la vârful bobului (fig.spori de această ciupercă ce produce aglomerări miceliene de (I. când se întârzie recoltarea (1997).6 l/ha. sau pe plantele doborâte de vânt.1.2.8.p.0. Goldazim 500 SC0. Plantele de orz infectate în toamnă prezintă pe frunze o îngălbenire aurie sau portocalie care se extinde de la vârful frunzelor spre baza lor şi de la margini spre nervura mediană.p. Saprol 190 EC-1. Bravo 75 WP-2 kg/ha . Transmitere-răspândire. care acoperă suprafeţe mari din limbul frunzelor. 8. care sunt şi şiştave se obţine o făină mai întunecată la culoare şi de calitate inferioară (miroase urât a mucegai). constituie şi măsuri de prevenire pentru această boală. porumb.1.6 kg/ha. Caramba 60 SL-1 l/ha .p. zâzania. În lucrările lui P. 1972). dar fraţii nu formează spice..8. secară. spori sau fructificaţii cu spori de rezistenţă. Prevenire şi combatere.). cu sistemul radicular slab dezvoltat şi prezintă o înfrşţire accentuată. Bobeş.Bayfidan 250 EC-0. Bumper 250 EC-0. golomăţul.13. obsiga.8.. păiuşul.. Din seminţele negre.. Organele aeriene ale plantelor pot fi invadate a -spice atacate. Piticirea galbenă a orzului – Barley yellow dwarf virus Boala este considerată ca cea mai răspândită şi păgubitoare viroză a cerealelor cultivate şi a ierburilor perene. Frunzele virotice sunt îngroşate. 12. Înnegrirea spicelor -Cladosporium herbarum Boala este frecvent întâlnită pe gramineele cultivate şi spontane. Simptome. secara şi porumbul. ovăzul. Ploaie din 1973 şi 1977 se evidenţiază faptul că această boală virotică este frecventă în tarlalele de orz semănate timpuriu. paie sau spic.Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt şi apa de ploaie iar de la un an la altul rezistă în sol ca miceliu ce se hrăneşte din resturile vegetale.35 z..12).5 l/ha. drepte şi tari iar plantele rămân pitice. Fig.5 l/ha(t. Bayleton 25 WP-0. fertilizarea echilibrată ce măreşte rezistenţa paiului la cădere. culoare brună-negricioasă. 35 zile). Plantele gazdă sunt: grâul. Ciuperca este saprofită sau câte odată parazită şi produce doar o depreciere calitativă a seminţelor în condiţii de umiditate excesivă. Virusul poate ataca şi grâul. Carbendazim 500 SC. 7 zile pentru septorioze). b.5 l/ha (t. Înnegrirea spicelor: Simptome. Corbel EC-1 kg/ha.c.5 l/ha.6 l/ha. în anii cu precipitaţii abundente şi în special pe plantele căzute la pământ în urma atacului de îngenuncherea plantelor şi pătare în ochi. Măsurile de prevenire a atacului cipercilor ce cauzează îngenuncherea cerealelor. orez. BOLILE ORZULUI Viroze 8. Tratamentele plantelor de grâu în cursul vegetaţie se fac cu produse din grupele: Bavistin DF-0.2. la început izolate apoi unite.35 zile pentru făinare. ovăz. ( t. pirul.

Apariţia acestei viroze se poate preveni prin distrugerea afidelor. Plantele sănătoase reacţionează puternic formând arsuri la locul de infectare. Prin infectarea samulastrei de orz şi a gramineelor perene este asigurată transmiterea virusului la culturile de toamnă şi rezistenţa virusului în timpul iernii.8. Simptome. Se recomandă folosirea la semănat de orz sănătos. decolorate. petele se pot uni şi frunza poate fi distrusă în întregime. Virusul se găseşte în natură pe orz.13. prezintă o înflorire întârziată cu 1-4 zile iar în spice o parte din flori rămân sterile.Blumeria graminis f. Prevenire şi combatere. Făinarea . iar plantele ce provin din sămânţă infectată nu prezintă simptome de îmbolnăvire. Seminţele care se formează au un procent de germinaţie redus cu 11-15 %. Plantele au înalţime redusă. Pe culturi în laborator se fac infecţii artificiale cu o tulpină virulentă a acestui virus. prin evitarea tarlalelor cu plante ce au fost infectate unde poate fi samulastră infectată şi prin cultivarea de soiuri rezistente.2. Măsurile de prevenire şi combatere sunt aceleaşi ca cele descrise la făinarea grâului. Făinarea produce pe frunzele de orz şi orzoaică pete albe pâsloase ca şi la grâu dar suprafa]a afectată este mult mai mare. Atacul pe orz este însă mult mai păgubitor. Pe frunzele plantelor virozate apar pete şi dungi clorotice urmate de uscarea ţesuturilor ceea ce duce la distrugerea frunzei (fig. Simptome. 13). însă conţin virusul şi din Fig.8. Pop şi D. Tratamentele efectuate în cursul perioadei de vegetaţie se 100 . Boli produse de ciuperci 8. întrucât masa foliară ce poate fi infectată este mult mai mare. hordei Boala este produsă de o formă specializată a ciupercii ce produce şi făinarea grâului. Transmitere-răspândire. Virusul infectează embrionul şi se transmite de la un an agricol la altul foarte uşor prin seminţe.transmiţătorii principali ai virusului. Prevenire şi combatere.sp.Transmitere-răspândire. Prodan în 1967 şi 1969. Mozaicul dungat al ele vor rezulta plantule debile. verificat în culturi de laborator. 8. Se pot observa pete albicioase pe tecile frunzelor şi chiar pe spic. Transmiterea virusului de la plantele bolnave la cele sănătoase se face prin polen.2. Este aceeaşi ca şi la făinarea grâului. Plante gazdă. prin însămânţare la epoca optimă. Virusul este transportat de 14 specii de afide.2. Soiurile de orz de primăvară trebuie semănate cât mai timpuriu pentru a se evita atacul afidelor . Prevenire şi combatere. grâu şi odos Transmitere-răspândire. care iau virusul după 30 minute de hrănire şi îl pot retransmite în 15-30 minute iar rezistenţa virusului în corpul afidelor este de 2-3 săptămâni. Mozaicul dungat al orzului – Barley stripe mosaic virus Boala este originară din America dar s-a extins în toate zonele cerealiere iar la noi a fost semnalată de I.3. ce vor pieri orzului în timpul încolţirii şi răsăririi.

La noi în ţară până acum câţiva ani atacul ciupercii producea constant pagube de 1-10 % însă acum. În anul următor infecţiile ar putea fi produse şi de sporii eliminaţi din fructificaţiile de rezistenţă.15.5. frecvenţa bolii este mult mai mare datorită neexecutării tratamentelor seminale obligatorii. fertilizarea cu doze mari de îngrăşă minte pe bază de azot. Raxil 2 WS-1. În timpul vegetaţiei ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor purtaţi de vânt şi de apa de ploaie. însămânţarea în epoca optimă şi cu desime normală şi erbicidarea.5 l/t săm.Ustilago nuda Boala este comună în toate zonele unde se cultivă orzul. formând dungi brune. limitează pagubele produse de această ciuperă. spicul rămâne steril (fig. putând aduce prejudicii de până la 20 % din recoltă. se deformează.6 kg/ha.2..2 l/t săm. Folosirea la semănat a soiurilor sensibile. Real 200 FS-0. iar frunzele se sfâşie în lungul lor. Simptome.. Bravo 500 SC-1. normele mari de apă la irigare.Pyrenophora graminea Boala este deosebit de periculoasă atât pentru orz cât şi pentru orzoaică. Prevenire şi combatere.vor face cu aceleaşi produse recomandate la făinarea grâului (vezi lista produselor recomandate la sfârşitul bolilor de la grâu).5 l/ha. situate între nervuri. Orius 6 FSorz: a-frunze parazitate. Bumper 250 EC-0. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea internodului terminal şi chiar pe spic. are pete brune pe glume şi palei şi formează seminţe şiştave cu pete brune sau. Nu se fac 2 tratamente la rând cu produse din aceeaşi grupă. 8..14).5 l/ha. îngrăşarea echilibrată. Frunzele plantelor atacate prezintă pete de decolorare eliptice.5 kg/t săm. Transmiterea ciupercii de la un an agricol la altul se face prin seminţele infectate în care miceliul de rezistenţă se localizează în tegument. bruniu. Măsurile agrotehnice cu efect de prevenire ca: rotaţia corectă a culturilor. Carbendazim 500 SC-0. Transmitere-răspândire. care se brunifică.5 l/t săm.. În timpul vegetaţiei se fac tratamente cu produse din grupele: Bavistin DF 0. Granit 20 SC-1 l/ha .. 8.8. sunt factori favorizanţi ai instalării atacului ciupercii Pyrenophora graminea. Sfâşierea frunzelor de semănat cu: Orius ST 25 WS-1.5 kg/t săm..... dacă atacul se instalează în faza de burduf. Raxil 060 FS-0. b-spori 0. Mirage 45 EC-1 l/ha( cu efect şi asupra bolilor spicului).5 l/ha. Se recomandă tratarea acestora înainte de Fig. brunificate se formează un puf catifelat. Caramba 60 SL-1. la început izolate apoi unite.2. 8. 101 . Principala sursă de îmbolnăvire a culturilor de orz o reprezintă seminţele infectate. Pe ţesuturile brune. Orius 25 EW-0. iar infecţia este favorizată de umiditatea ridicată a aerului şi de temperaturile cuprinse între 1-15oC.2 l/ha. Tăciunele zburător .4.6 l/ha . Sfâşierea frunzelor . Sumi 8-2 FL-l kg/t săm.

. dar în interiorul paiului se găseşte miceliul ce se dezvoltă odată cu planta şi la diferenţierea spicului le va invada.5 kg/t săm. ce vor încetini ritmul de diviziune a celulelor miceliului infecţios. Infectarea plantulelor se face cu uşurinţă dacă solul are umiditatea de 50 % şi dacă temperatura este cuprinsă între 10-30oC.17. Sumi 8-2 FL-l kg/t s\m. Ciuperca poate fi combătută numai prin tratarea seminţelor cu fungicide sistemice.6. Membrana se rupe. Simptome. miceliul să se găsească în zonele bazale ale tulpinii şi să nu poată infecta florile. reţinută de o membrană fină argintie. Orius 6 FS-0.5 l/t săm. Întrucât sporii ciupercii se găsesc aderenţi la seminţe.8.Simptome. Prevenire şi combatere. Raxil 2 WS-1.2 l/t s\m. se vor face tratamentele la seminte cu fungicidele recomandate pentru combaterea tăciunelui 102 . Se recomandă tratarea seminţelor cu: Orius ST 25 WS-1. Tăciunele zburător negru – Ustilago nigra Această boală a orzului este semnalată în toate ţările cultivatoare. 8. Ciuperca se răspândeşte prin intermediul sporilor în perioada dintre înspicare şi maturare sau chiar în timpul recoltării.. va forma o masă miceliană.5 kg/t săm. dar are o mai mică importanţă.. Miceliul creşte odată cu planta şi va distruge spiculeţele..5 l/t săm. Transmitere-răspândire. 16). pulberea este dispersată de vânt şi din fostul spic rămâne doar axul (fig. 8. aşa încât la formarea spicului. Masa de spori nu se răspândeşte la fel de uşor ca şi cea de la tăciunele zburător . 1964). Goidanich. Ciuperca se poate transmite şi prin intermediul sporilor din sol mai ales în regiunile secetoase. Sumi Fig. Raxil 060 FS-0. transformate într-o pulbere brună-negricioasă reţinută de o membrană a ciupercii. fină. argintie.. din seminţele infectate în cursul germinaţiei apar plante care aparent se dezvoltă normal. apoi în timpul verii rezistă ca miceliu infecţios în seminţe. Sporii germinează lângă sămânţă..16. Spicele atacate sunt transformate într-o masă de spori sub formă de pulbere de culoare neagrăalbăstruie. Tăciunele zburător al 8-2 WP-1 kg/t s\m orzului: A. tratamentele efectuate cu fungicide de contact ar fi eficiente dar. Ciuperca se răspândeşte în timpul înspicării prin sporii luaţi de vânt. Tăciunele îmbrăcat al orzului (G. Transmitere-răspândire.8. Plantele atacate înspică mai devreme cu câteva zile decât cele sănătoase şi la ieşirea spicului din burduf se constată că toate spiculeţele sunt distruse. Real 200 FS-0. infecţia se va produce în timpul germinării iar manifestarea bolii va apărea în vară. pentru că apare sporadic şi este uşor de prevenit. din care.B-spic atacat. cum orzul poate fi infectat simultan cu toate cele trei specii ale genului Ustilago.2. apare miceliul de infecţie ce pătrunde prin colţul tânăr în plantulă. Dacă orzul se seamănă fără a fi tratat. prin fragmentare şi îngroşarea pereţilor vor apărea sporii. Prevenire şi combatere. Sporii rămân pe suprafaţa seminţelor şi dacă acestea sunt semănate fără a fi tratate.1-4 spori de rezistenţă Fig.

Plantele tăciunate înspică mai devreme. Plantele mălurate nu se recunosc în lan decât după înspicare când. Axul spicelor este fragil şi la recoltare se rupe în fragmente mici (fig. produse care previn şi apariţia fusariozelor. Mălura orzului: scurte şi fragile. cu ariste mai Fig.8. Boala este răspândită în multe ţări ale Europei printre care şi în România unde a fost semnalată de Tr. 1975).. Paleele şi aristele sunt distruse numai parţial aşa încât se mai păstrează ceva din forma fostului spic. 8. 8. infecţia se produce la germinare iar simptomele de tăciunare apar în vară. Orius ST 25 WS-1.(fig. Ciuperca se răspândeşte în timpul recoltării. Transmitere-răspândire. Transmitere-răspândire.8. c-spori palei.2. 103 . Simptome. Atacul de tăciune îmbrăcat este mult amplificat de reacţia acidă a solului şi de temperaturile optime (10-12oC). Atacul este mai grav dacă orzul se seamănă târziu în toamnă şi la o adâncime mică. Plantele au înălţime redusă şi o 1-spic mălurat. Infecţia va fi germinală şi evoluţia se va desfăşura pe un an agricol (ca la mălura pitică a grâului). Vitavax 200 PUS-2 kg/t săm. Mălura orzului . existente în sol în momentul germinării orzului care este semănat prea adânc. Tăciunele îmbrăcat al orzului – Ustilago hordei Boala este destul de des întâlnită în culturile de orz. a-seminţe sănătoase.. mici.18). Prevenire şi combatere. au fost înregistrate pagube de până la 10 % din recoltă (Ana Hulea şi col. seminţele au o culoare cenuşie-brună şi prezintă conţinutul transformat într-o masă de spori compactă. 8.7. însă nu produce pagube mari pentru că ciuperca se poate combate destul de uşor. Seminţele distruse sunt învelite într-o membrană fină.18. Prevenirea şi combaterea acestei ciuperci este la fel cu a tăciunelui negru. iar masa de spori este compactă. În lanurile puternic infectate. Sub b-seminţe atacate.Tilletia pancicii. se constată că la acestea spicul nu se apleacă. au înălţimea redusă şi prezintă spice drepte. pe o solă de orz ce a fost atacată de mălură se recomandă tratarea seminţelor cu: Panoctine 35 LS-2 l/t săm.17). c Simptome. În cazul în care suntem obligaţi să practicăm monocultura.. este uşor colorat în galben. 8. care parţial nici nu ies din teaca ultimei frunze.2.zburător (vezi lista substanţelor de la grâu). Săvulescu în 1946. Sporii de rezistenţă a ciupercii infestează (mânjesc) seminţele sănătoase în timpul recoltării. în sudul ţării.5 kg/t săm. Măsurile de combatere care se iau obligatoriu pentru prevenirea atacului produs de tăciuni sunt eficiente şi pentru mălură. înfrăţire mai puternică decât a plantelor sănătoase. pe un agrofond fertilizat excesiv cu îngrăşăminte pe bază de azot..

8.1972). Ciuperca poate ataca şi seminţele din spic. b-spori (E.3. de culoare neagră-violacee. Shavit 25 EC-0. Aceleaşi boli le întâlnim şi la orzoaică.2. Sanazole 250 EC-0. 19. Caramba 60 SL-1. 1978. Scleroţii conţin substanţe foarte toxice pentru om şi animale (fig.E.9.4 kg/ha. Bravo 500 SC-1.8. Transmitere-răspândire. odată cu extinderea culturii orzului. Sporularea ciupercii este favorizată de temperaturi de 1520oC.Ciuperca produce pe limbul şi teaca frunzelor pete izolate de decolorare înconjurate de un inel brun.. Orius 25 EW-0.6 kg/ha. care au o structură densă..D. se recomandă tratamente foliare cu unul din produsele grupelor: Bavistin DF-0. Sportak 45 EC-1 l/ha. dar s-a răspândit în Muntenia şi Oltenia producând chiar pagube mari în anii 1977.19). cornuţa sau pintenul secarei este o boală cunoscută în toate zonele unde se cultivă secara. Arsura frunzelor: a-atac pe frunză. În condiţii de monocultură atacul este foarte grav. Simptome. Boala apare pe spice în perioada înfloritului şi maturităţii spicelor. Simptome. În zonele mai umede ale ţării.5 l/ha. Carbendazim 500 SC-0. 1983). Din florile infectate ale spicului se scurg picături de lichid vâscos şi dulceag.. 20). Florian. 104 .etc.Rhynchosporium secalis Boala este relativ recent apărută. Sporii germinează la suprafaţa frunzelor umede.. Fig. Arsura frunzelor .. Pagubele cantitative produse de această boală sunt mici. La exteriorul lor există un strat. 1980 când s-au înregistrat pierderi de 15-30 % din recolte (V. iar interiorul este de culoare albă. din care în primăvară vor apărea noi spori.).5 l/ha.. Mirage 45 EC-1 l/ha (cu efect şi asupra bolilor spicului). Bumper 250 EC-0.. Rădulescu şi col.8.8.. dar cele calitative sunt deosebite. ciuperca formează scleroţi de 2-4 cm lungime şi 3-6 mm grosime. dau un miceliu de infecţie ce străpunge epiderma sau intră prin stomate şi după 9-11 zile apar simptomele evidente şi o nouă generaţie de spori. Cornul secarei – Claviceps purpurea Cornul.1.5 l/ha. În aceste picături se găsesc sporii ciupercii.5 l/ha. BOLILE SECAREI Boli produse de ciuperci 8.5 WP -0. Ciuperca iernează în resturile vegetative de pe sol sub formă de micelii uscate.2 l/ha.6 l/ha . în loturile semincere de orz atacate cu o intensitate mai mare de 10-15 % (P. deoarece boala este prezentă şi pe gramineele din flora spontană şi depreciază calitativ furajele..8. Petele se pot uni şi în acest caz ocupă suprafeţe mari din frunză iar pe suprafaţa ţesuturilor distruse se observă cercuri concentrice. Ea a fost semnalată în zonele nordice.3.5 l/ha. Sumi 8 12. Prevenire şi combatere. fiind alcătuiţi din micelii împletite strâns. acestea prezentând pete negre în zona embrionului (fig. În locul seminţelor.

Simptome. pline cu spori de vară. lucioase. secţiune prin ţesut. 2-ovar deformat. apar pete circulare sau alungite. Rugina brună . pentru ca să nu existe o perioadă mare în care să se poată realiza infecţiile. Grupările sporilor de rezistenţă care au formă eliptică asemănătoare cu forma grupurilor de spori de vară. Transmiterea ciupercii de la o cultură la alta se face prin intermediul scleroţilor rămaşi în sol.2.spic de secară cu scleroţi. În anii deosebit de favorabili pentru evoluţia ciupercii au fost înregistrate pagube de 8 % din producţie. dar nu produce pagube însemnate. a substanţei cornutină ce are acţiune asupra sistemului nervos . bruneruginii. 4-spori. sunt negre. 3secară folosite la furajarea animalelor.7. 21). Cornul secării: 1. 8.sclerot Industria farmaceutică foloseşte scleroţii germinat. au răspândire neuniformă pe suprafaţa frunzei. sau a celor care la recoltare ajung între seminţele de secară. la început subepidermice.8. Pe frunzele de limba boului (Anchusa) sau de ochiul lupului (Lycopsis). 105 .3. se impune controlul calităţii furajelor şi a seminţelor de Fig.8. Întrucât substanţele conţinute de scleroţi sunt toxice. de decolorare. 6.Transmitere-răspândire. albicioase la început. Ciuperca rezistă în timpul iernii sub formă de scleroţi din care iau naştere fructificaţiie ciupercii. în centrul cărora se deschid crăpături pe faţa superioară a frunzei. Infecţiile primare sunt asigurate de sporii din fructificaţiile ce ies din sol. pentru separarea unui acid (acidul sphacelinic) care produce contracţia muşchilor netezi şi este regăsit în perfuziile indicate în naşterile grele. Prevenire şi combatere. În vederea limitării atacului de Claviceps sp. 5.Puccinia dispersa Boala apare anual în toate culturile de secară pentru sămânţă sau secara masă verde.20. iar cele secundare se fac prin intermediul sporilor ce apar pe spic în picăturile vâscoase şi sunt duşi pe alte spice de vânt sau de insecte. se recomandă curăţarea seminţelor prin triorare înainte de semănat şi cultivarea de soiuri cu perioadă scurtă de înflorire. 8. Boala apare numai pe frunzele secarei sub forma unor pete mici. apoi galbene-portocalii. mari de până la 3-8 mm în diametru. apoi se deschid pe faţa inferioară a frunzei şi devin prăfoase (fig.secţiuni prin stromele cu fructificaţii şi spori obţinuţi în culturile de secară infectate artificial pentru ob]inerea unei substanţe (ergotină) care poate opri sângerarea rănilor.

21.7.frunză cu grupări de spori de vară. Deşi are gazdă intermediară.spori de vară. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente şi distrugerea gazdelor intermediare datorită cărora pot apărea în natură noi rase fiziologice mai virulente. lungi de unul sau mai mulţi milimetri. brune. Transmitere-răspândire.9. Răspândirea în câmp a agentului este făcută prin intermediul vântului şi a picăturilor mici de ploaie. BOLILE OVĂZULUI Bacterioze 8. În România a fost semnalată în 1939 de V. Pe plantele tinere boala se manifestă prin apariţia unor pete ovale.5. 1941). 6. pe care apar spori. Pe frunzele plantelor mature apar. Zonele aureolate devin brune şi vor fi în faza finală bine delimitate de restul frunzei prin dungi fine brun-roşcate.(Ferraris. care pot rezista atât la secetă cât şi iarna la temperaturi scăzute. Simptome.frunză cu grupări de spori de rezistenţă.1. Prin unirea zonelor decolorate pot să se formeze dungi galbene pe toată lungimea frunzei.spori de rezistenţă.Transmitere-răspândire. Răspândirea ciupercii este asigurată în tot cursul anului de sporii de vară. 2. Prevenire şi combatere. apoi s-a identificat în culturile de ovăz din mai multe ţări ale Europei. Tratamentele chimice seminale cu soluţie de formalină (1:300) sau cu streptomicină 50 ug/ml. 8.3-frunză de limba boului atacată. Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale în care îşi păstrează viabilitatea până la 4 ani. începând de la vârf şi de la margini. dau rezultate foarte bune dar sunt scumpe şi greu de executat. Elliot recomandă dezinfectarea seminţelor cu aer cald la 100oC timp de 30 ore. coronafaciens Această boală a fost descrisă în 1909 în S. umede. se pot face fără aportul sporilor de pe gazda intermediară. 106 .4. în dreptul cărora ţesuturile se înroşesc şi se usucă.Pseudomonas syringae pv. Întrucât în natură bacteria este semnalată şi pe secară. Infecţiile se realizează uşor dacă temperatura este în jur de 28oC şi dacă ţesuturile plantelor sunt umectate cu apă. deci sporii de rezistenţă nu infectează în fiecare an gazdele intermediare.U. Rugina brună: 1. infecţiile pe secară. În jurul ţesuturilor afectate apare o zonă de decolorare ce formează inelele. 8. lungi de 2-26 mm şi late de 1-5 mm. Severin (1965). Ghimpu şi studiată de E. Arsura aureolată . deoarece presupun udarea şi apoi uscarea seminţelor.8. se vor evita asolamentele cu ovăz şi secară. de cercetătorul Manns.4. Fig.4. caracteristice acestei boli bacteriene.A. răni mici. Docea şi V. Prevenire şi combatere.

Boli produse de ciuperci 8.4.2. Tăciunele zburător - Ustilago avenae Boala este cunoscută în toate ţările cultivatoare de ovăz dar produce pagube mari (10-15 %) numai în cazul în care nu s-au făcut tratamentele seminale obligatorii. Simptome. Plantele bolnave se pot recunoaşte uşor în lan în momentul premergător apariţiei paniculelor când, burduful este de culoare galbenă-verzuie şi se deschide mai târziu decât la plantele sănătoase. Paniculele bolnave sunt drepte, cu ramificaţii puţin răsfrânte şi cu spiculeţele distruse, transformate într-o pulbere brună-negricioasă de spori. Glumele pot fi total sau parţial distruse, în acest ultim caz, partea lor superioară persistă şi formează deasupra masei de spori un înveliş fragil, ce se rupe şi sporii sunt împrăştiaţi de vânt (fig.8.22). În funcţie de modul de raspândire al masei sporifere ce poate fi mai mult sau mai puţin compactă, se Fig. 8.22. Tăciunele zburător: disting două forme ale bolii: a-panicul sănătos şi tăciunat; - forma de tăciune zburător moale, ce apare pe b-spori (E. RĂdulescu vreme secetoasă şi călduroasă şi se caracterizează prin şi col., 1972). distrugerea totală a paniculului şi răspândirea rapidă a sporilor; - forma de tăciune zburător tare, ce apare pe vreme răcoroasîă şi umedă şi se caracterizează prin distrugerea parţială a paniculului (numai spicule]ele inferioare). Masa sporiferă este dură, compactă şi se răspândeşte greu, abia la recoltare. Rareori se poate constata şi atacul ciupercii pe frunze sub formă de dungi negre pulverulente. Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândeşte în timpul înfloririi ovăzului prin sporii de rezistenţă purtaţi de vânt, iar de la un an agricol la altul va rezista în seminţele infestate sau infectate . Prevenire şi combatere. Se recomandă cultivarea soiurilor rezistente şi tratarea preventivă a seminţelor cu fungicide sistemice: Raxil-2,5 kg/t; Baytan F PUS-2 kg/t; Prelude SP-2 kg/t; Vincit P- 2 kg/t sau Benit universal-2 kg/t. 8. 5. BOLILE PORUMBULUI Viroze 8.5.1. Mozaicul european - European maize mosaic virus Boala a fost descrisă în 1955 la sorg apoi şi pe porumb în Italia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia şi URSS. I. Pop o semnalează în România în 1962, iar I. Pop şi Corina Tuşa (1966) delimitează aria de răspândire a virusului care se găseşte în culturile de porumb şi sorg din sud-estul şi sud-vestul ţării unde şi costreiul este mai răspândit.
107

Simptome. Boala apare când plantele au 50-60 cm înălţime, sub forma unor pete mici, punctiforme, de culoare verde-deschis, situate în spaţiile dintre nervurile frunzelor tinere. Petele se unesc ceva mai târziu şi formează dungi late de decolorare sau chiar benzi verzi-deschis sau gălbui ce cuprind zone mari din suprafaţa frunzelor. Înălţimea plantelor virotice este redusă cu 40 % iar producţia scade cu 43-44 %. La sorg simptomele sunt asemănătoare, iar la unele soiuri striurile se colorează în roşu-ruginiu datorită arsurilor. Costreiul virozat are pe limbul frunzelor dungi decolorate, paralele cu nervurile, însoţite de înroşiri uşoare sau de arsuri. Plante gazdă. Virusul poate infecta porumbul, sorgul, iarba de Sudan, costreiul şi numeroase alte specii de graminee. Transmitere-răspândire. În natură virusul se răspândeşte prin afidele care iau virusul în 1-2 minute de hrănire şi apoi acesta persistă timp de 2-6 ore în corpul lor. Persistenţa în natură a virusului este asigurată de costrei în rizomii căruia virusul rezistă peste iarnă şi de unde afidele îl vor achiziţiona şi retransmite în primăvară (fig. 8.25). Prevenire şi combatere. Ca măsură obligatorie de prevenire a atacului virusului pe porumb, se recomandă distrugerea prin măsuri agrotehnice şi erbicidare a buruienii gazdă (costrei) de pe tarlalele unde urmează să se semene porumbul sau sorgul şi de pe marginea drumurilor sau de pe taluzurile canalelor de irigaţie. Semănatul timpuriu al porumbului reduce posibilităţile de infecţie cu acest virus, datorită numărului mic de afide prezent la începutul primăverii. Fig.8.25. Mozaicul european Cercetările privind rezistenţa hibrizilor la boli şi dăunători, au evidenţiat faptul că există o legătură directă, între atacul de mozaic european şi atacul ciupercii Fusarium moniliforme (înflorirea albă a boabelor porumbului). Hibrizii dubli s-au dovedit mai rezistenţi decât cei simpli. Liniile noastre autohtone folosite în ameliorare sunt mai rezistente decât liniile străine. În loturile semincere se recomandă stropiri cu insecticide împotriva afidelor în primele faze de vegetaţie, dacă numărul acestora depăşeşte pragul economic de dăunare care este de 20-30 % plante populate cu afide (C. Bărbulescu, 1972). Bacterioze 8.5.2. Putregaiul moale al tulpinilor de porumb Erwinia chrysanthemi pv. zeae Boala a fost semnalată pentru prima dată în anul 1942 în Australia, apoi a fost identificată în Africa, S.U.A., Israel, India, Italia, Iugoslavia şi URSS. În România V. Severin a observat-o în 1964 în culturile de porumb irigat din jurul Bucureştiului.

108

Simptome. Primele simptome apar pe partea însorită a plantelor unde, sub teaca frunzelor, tulpinile prezintă pete verzi închis cu aspect umed, de 10-20 cm lungime. Tulpinile se înmoaie, se distrug ţesuturile şi plantele se frâng. Frunzele situate deasupra zonei bolnave se veştejesc şi se usucă în perioada premergătoare înfloritului. Rădăcinile sunt înroşite şi devin sfărâmicioase iar ca urmare plantele nu formează ştiuleţi (fig. 8.26). Transmitere-răspândire. Bacteria nu se transmite prin seminţe, dar ea se păstrează în resturile vegetale de pe câmp 27-36 săptămâni iar dacă acestea sunt îngropate în sol, bacteria îşi păstrează viabilitatea 2-7 săptămâni în funcţie de umiditate şi de temperatura solului. Infecţiile au loc prin rănile produse de sfredelitorul porumbului, fiind favorizate de umiditatea atmosferică peste 60-70 % şi de temperatura de 26-28oC. Prevenire şi combatere. Se recomandă rotaţia culturilor şi semănarea de porumb din loturile semincere, unde boala nu s-a manifestat pentru că s-ar putea ca seminţele să fie infestate la recoltare. Boli produse de ciuperci 8.5.3. Înflorirea albă a boabelor Gibberella fujikuroi Boala este destul de Fig.8.27. Înflorirea albă des întâlnită în culturile de a boabelor Fig. 8.26. Putregaiul moale porumb mai ales în anii cu al tulpinilor de porumb precipitaţii abundente şi pe (P. Sorauer, 1956). hibrizi cu o cantitate mare de proteină în boabe. În Moldova, această boală este mai răspândită decât putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor, produsă de Gibberella zeae (C. Henegar, 1987). Simptome. Boala se poate manifesta în toate fazele de vegetaţie a porumbului, pagubele fiind cu atât mai mari cu cât infecţiile au loc mai devreme. Plantele infectate de timpuriu putrezesc în timpul răsăririi, sau chiar înainte de răsărire datorită faptului că ciuperca încetineşte creşterea rădăcinilor. La plantele mai dezvoltate, atacul este localizat la baza tulpinii şi pe rădăcini unde se observă un mucegai roz, sub care ţesuturile putrezesc. Atacul caracteristic este cel de pe ştiuleţi unde în urma atacului boabele sunt acoperite de un miceliu fin alb sau uşor roz, iar tegumentul crapă, "boabele înfloresc”, conţinutul lor devenind evident ca şi în cazul floricelelor de porumb (fig.8. 27). Boabele crăpate sunt mai uşoare şi au o capacitate germinativă scăzută.
109

Transmitere-răspândire. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin sămânţa infectată, sau cea pe care se găsesc sporii de tip Fusarium şi prin sporii de pe resturile vegetale. În cursul vegetaţiei sporii sunt duşi de vânt sau de molia cerealelor( Sitotroga cerealella). Prevenire şi combatere. Soiurile sau hibrizii de porumb cu seminte cu tegumentul subţire sunt mai sensibile la atacul acestei fuzarioze. Ca măsuri de prevenire a atacului se recomandă semănarea la epoca optimă, pentru a se asigura o răsărire rapidă a plantelor, evitarea rănilor mecanice şi a celor produse de dăunători care oferă “porţi de intrare” pentru ciupercă. Combaterea moliei porumbului, a sfredelitorului precum şi aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor, limitează atacul. Sămânţa trebuie să provină din lanuri unde boala nu s-a manifestat iar tratamentele seminale se vor aplica obligatoriu pentru a putea proteja plantulele în primele faze de vegetaţie, când manifestă o maximă sensibilitate la fuzarioze. Tratarea seminţelor se va face cu unul din produsele: Flowsan FS-3 l/t săm.; Royal FLO 42 S-3 l/t săm.; Tiradin 500 SC- 3,5 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3,5 kg/t săm.; Altiram 80 PUS-3,5 kg/ha/tratament; Maxim AP 045 FS-1 l/t săm.; Tiramet 60 PTS-3 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-3 l/t săm. 8.5.4. Putregaiul tulpinilor şi ştiuleţilor - Gibberella zeae Boala este frecventă în toate culturile de porumb, dar pagubele depind de factorii climatici. La noi în ţară, cele mai mari pagube se semnalează în zonele sudice şi vestice, în anii cu toamne ploioase. Simptome. Seminţele de porumb introduse în sol fără a fi tratate, formează plantule ce pot fi invadate de miceliul din sol, sau de miceliul provenit din germinaţia sporilor ce se găsesc pe boabe. Tinerele plantule mor înainte de răsărire şi în culturi se observă scăderea desimii normale. În perioada mătăsirii-fecundării, boala se observă pe rădăcini şi pe partea bazală a tulpinii. Rădăcinile infectate se înroşesc, putrezesc şi plantele se pot smulge uşor din sol. Partea bazală a tulpinii atacate se decolorează, apoi devine brună iar în interior măduva este de culoare roz-roşiatică. În dreptul nodurilor se observă pâsla miceliană albă sau roz deschis care produce putrezirea ţesuturilor iar ca urmare plantele se frâng. Ştiuleţii aproape maturi care sunt atacaţi, se acoperă cu miceliu roz-rubiniu iar ca urmare boabele învelite în miceliu îşi pierd facultatea germinativă şi chiar devin toxice. Atacul se observă pe ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi sau pe cei atacaţi de sfredelitorul porumbului. Întrucât între pănuşi şi ştiulete se dezvoltă o masă miceliană bogată, pănuşile rămân lipite de ştiulete. Boala evoluează şi la ştiuleţii depozitaţi dacă nu există o aeraţie corespunzătoare în depozite şi dacă molia cerealelor duce sporii. Transmitere-răspândire. Gravitatea bolii depinde de condiţiile climatice ale zonei, evoluţia ciupercii fiind favorizată de umiditatea ridicată şi de temperaturile cuprinse între 6-36oC cu optim la 21-30oC. Ciuperca se transmite prin seminţele infectate. Persistenţa ciupercii este asigurată în sol prin fructificaţiile de rezistenţă cu spori care sunt maturi primăvara şi pot produce
110

1-5 tumori produse pe diverse organe.Atacul larvelor sfredelitorului porumbului sau grindina. Transmitere-răspândire. membrana se rupe şi sunt puşi în libertate sporii 6. ciupercii. 1941).7. Prevenire şi combatere. Sporii de rezistenţă formaţi în tumori rămân în sol. 28). 8. Se recomandă o rotaţie corespunzătoare. Vaslui şi Vrancea. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor-Sorosporium holci-sorghi f.5. Pentru germinarea sporilor este nevoie de o temperatură de 8-36oC (optima 26-30oC) şi de o umiditate ridicată. 8. Tumorile sunt la început albe şi strălucitoare. Iaşi. care a produs pagube cantitative şi calitative foarte mari. Se recomandă asolamente în care porumbul să nu revină după el însuşi şi nici după cereale păioase care sunt şi ele atacate de acest agent patogen. 10-spori apăruţi din germinarea sporilor de rezistenţă (T.5-5 % din recoltă. În loturile semincere nu se admite prezenţa acestei ciuperci în lan. Prevenire şi combatere. În România în anii 1976 şi 1979. Buzău. 111 .infecţii pe plantele tinere. boala a produs pierderi de 35-40 % din recolta posibilă. provoacă răni prin care ciuperca pătrunde ăi produce infecţii. combaterea dăunătorilor. Tăciunele comun: tumorile capătă o culoare cenuşie-negricioasă.5. au dus la extinderea atacului acestei fuzarioze. Fertilizarea cu gunoi de grajd proaspăt sau cu îngrăşăminte pe bază de azot. 9 spori de rezistenţă germinaţi. Se recomandă cultivarea de hibrizi rezistenţi (Fundulea 418). o fertilizare echilibrată. iar în România produce pagube evaluate între 2.Ferraris. Atacul larvelor de sfredelitor şi prezenţa moliei duce la creşterea frecvenţei şi intensităţii atacului acestei fuzarioze. zeae Boala este frecventă în culturile de porumb unde nu s-au făcut tratamente la samânţă şi în monoculturi. mai rar prin stomate sau prin străpungerea epidermei. au o perioadă de repaus şi după germinare formează spori care produc infecţii locale prin răni. sensibilizează plantele la atacul de tăciune. Rotaţiile simple grâuporumb sau monoculturile de porumb practicate pe terenurile redate foştilor proprietari. recoltarea prin scoaterea plantelor întregi din lan şi cultivarea de hibrizi rezistenţi.8.8.5. 28 . Ciuperca produce infecţii localizate în diferite zone ale organelor aeriene unde apar tumori de mărimi variabile (de la câţiva mm până la câţiva cm în diametru) (fig. 8.Ustilago maydis Boala este frecventă în toate ţările cultivatoare de porumb. distrugerea moliei şi sfredelitorului şi semănarea de sămânţă sănătoasă. din cauza membranei aflate la exterior. în judeţele din Ialomiţa. Simptome. Tăciunele comun . Spre toamnă Fig. Tratamentele recomandate la înflorirea albă sunt eficiente şi pentru această fuzarioză.6. Călăraşi.

Simptome. Plantele atacate sunt ceva mai mici decât cele sănătoase şi par a ajunge la maturitate mai târziu. Inflorescenţele plantelor sunt parţial sau total transformate într-o masă neagră de spori. Paniculele sunt deformate, florile sunt mai dezvoltate iar ştiuleţii au o formă globuloasă sau conică având pănşile intacte. Ştiuletele este distrus, transformat într-o masă neagră de spori printre care se mai observă resturi din rahis (ciocălău) fascicule de vase conducătoare (fig. 8.29).

Fig.8. 29. Tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor: A-atac pe inflorescenţa masculă; B,C-atac pe inflorescenţa femelă (P. Sorauer, 1956).

Transmitere-răspândire.Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă care îşi păstrează viabilitatea chiar şi 7-8 ani. Infecţiile sunt foarte puternice la porumbul semănat târziu, deoarece temperaturile de peste 15oC şi uscăciunea solului sub 50 % din capacitatea de câmp pentru apă, constituie factori favorizanţi ai atacului. Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de lungă durată, pentru ca să se piardă viabilitatea sporilor din sol, să se cultive hibrizi rezistenţi (Oana, Odessa) şi să se execute obligatoriu tratamentele la samânţă, sau în lan cu: Tiradin 500 Sc-3 l/t săm.; Tiradin 70 PUS-3,5 kglt s\m.; Altiram 80 PUS-3 kg/ha/tratament; Metoben 70 PU-2 kg/t săm. Pentru tarlalele puternic atacate se recomandă recoltarea manuală, prin tăierea şi scoaterea plantelor din lan, în vederea micşorării răspândirii sporilor de rezistenţă. 8.5.7. Rugina porumbului - Puccinia sorghi Boala este puţin răspândită în ţara noastră, ea fiind semnalată doar în nordul Moldovei şi Transilvaniei. Simptome. Agentul patogen atacă spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, când pe frunze apar pete gălbui, între nervuri, vizibile pe ambele feţe. În dreptul petelor, subepidermic, se formează lagăre de spori de vară, eliptice, de 1 mm lungime, de culoare brună-deschis. Ceva mai târziu apar lagărele cu spori de rezistenţă, brunenegricioase care pot produce în frunză crăpături pline cu un praf negru. Transmitere-răspândire. În ţara noastră, această ciupercă ce are ca plantă gazdă măcrişul iepurelui (Oxalis), de pe care sporii vin pe porumb, dar poate apărea chiar dacă măcrişul nu este prezent, căci sporii de vară-toamnă rezistă pe resturile de frunze în depozitele de furaje, de unde sunt duşi în anul următor de vânt sau de insecte şi ajung din nou pe porumb. Atacul este mai grav pe culturile semănate târziu sau pe hibrizii cu o perioadă mai lungă de vegetaţie .
112

Prevenire şi combatere. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale infectate, sau măcar îndepărtarea acestora de pe viitoarele tarlale de porumb, cultivarea de hibrizi cu perioadă mai scurtă de vegetaţie în zonele unde boala se manifestă an de an şi practicarea unor arături adânci care să bage în sol resturile vegetale infectate.

8.5.8. Putregaiul uscat al ştiuleţilor - Nigrospora oryzae Boala este cunoscută în toate zonele unde se cultivă porumbul,şi depreciază ştiuleţii în depozite.

Fig. 8.30 Putregaiul uscat al ştiuleţilor

Simptome. Ciuperca atacă în câmp, ştiuleţii care nu sunt bine înveliţi în pănuşi în faza de maturare a acestora, sau pe cei dezveliţi de către ciori. Ştiuleţii atacaţi prezintă un putregai uscat al rahisului (ciocălăului) ceea ce îi face să fie sfărâmicioşi. Boabele de pe ştiulete "joacă" în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor şi în rahis se observă o coloraţie cenuşie produsă de spori negri, care sunt în număr foarte mare (fig. 8.30). Transmitere-răspândire. Ciuperca este dusă din depozite în câmp şi din câmp în depozite, de către molia cerealelor (Sitotroga cerealella). Aceasta depune sporii care s-au prins de franjurile aripilor, pe ştiuleţii dezgoliţi de către păsări, sau pe cei care nu sunt bine înveliţi. Sporii pot rezista în natură până la doi ani şi germinează numai în condiţii de umiditate mare şi temperatură între 10-30oC. Hibrizii din varietatea identata şi cei foarte tardivi sunt mai puternic afectaţi. Prevenire şi combatere. Se recomandă tratarea seminţelor ce ar putea fi acoperite cu spori ai ciupercii, distrugerea moliilor care duc sporii, dezinfectarea depozitelor şi distrugerea resturilor de plante pe care se pot găsi spori. 8.5.9. Putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiuleţilor - Diplodia zeae Boala este foarte frecventă şi păgubitoare în SUA, Africa, Australia şi în unele ţări din Europa, iar pentru România este o boală de carantină.
113

Simptome. Boala apare pe tulpini, unde se observă o coloraţie verde-gălbuie a internodurilor inferioare care, în scurt timp se brunifică şi devin spongioase, sfărâmicioase. Măduva tulpinilor este decolorată, se descompune şi rămân evidente numai vasele conducătoare. Frunzele plantelor bolnave au o culoare verde-cenuşie, iar pe tecile frunzelor apar pete roşii-purpurii sau brune închis. Tulpinile se frâng cu uşurinţă. Ştiuleţii infectaţi au pănuşile decolorate, albicioase iar în cazul infecţiilor timpurii ştiuleţii rămân mici, au pănuşile lipite unele de altele şi capătă o culoare brună-cenuşie. Pe plantele infectate mai târziu se observă doar un miceliu albicios, slab dezvoltat, care pătrunde în rahisul ştiuleţilor (fig.8.31). Transmitere-raspândire.Ciuperca persistă de la un an la altul sub formă de miceliu de rezistenţă Fig. 8.31. Putregaiul uscat al tulpinilor sau, spori în resturile vegetale. Sporii rămân şi ştiuleţilor: a-ştiulete atacat; b-atac la viabili 2-3 ani. Sporii formaţi pe primele frunze nivelul nodului; c-atac pe alveole; dfructificaţie cu spori (A. Negru,1985). bazale sunt transportaţi de vânt şi vor germina în apa care stagnează după ploi între pănuşi şi ştiulete. Boala apare numai dacă plantele sunt sensibilizate, datorită administrării excesive a îngrăşămintelor pe bază de azot. Plantele atacate de sfredelitorul porumbului (Ostrinia) sau cele care prezintă răni mecanice, sunt mai frecvent invadate de această ciupercă. Prevenire şi combatere. Se vor respecta măsurile de carantină pentru a nu introduce în ţară acest agent patogen deosebit de periculos. CAPITOLUL 9 BOLILE LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE 9.1. Bolile fasolei Viroze 9.1.1. Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus Boala este răspândită în toate zonele cultivatoare de fasole, la noi viroza fiind menţionată încă din 1931. Pagubele produse variază în funcţie de rezistenţa soiurilor şi liniilor între 5-85 % din producţie (Marinescu Gh. şi col., 1986). 1. Simptome. Manifestarea bolii se vede mai mult sau mai puţin clar în funcţie de sensibilitatea soiului, momentul infecţiei şi condiţiile climatice (fig.9.1). Plantele soiurilor sensibile prezintă la scurt timp după infecţie (8-14 zile), pete verzi-deschis pe frunzele tinere, apoi pete mari verzi-deschis, mate, în contrast cu
114

zonele sănătoase care sunt lucioase. La soiurile sensibile spaţiile dintre nervuri sunt decolorate, cu zone verzi în lungul nervurilor şi datorită creşterii încetinite a zonelor afectate, pe frunze apar gofrări şi răsuciri ale marginilor. Plantele rămân mici, au înflorire slabă şi formează păstăi deformate, cu pete verzi-închis sau pete verzi situate în zone albicioase.

Limitele termice între care se manifestă boala sunt 18oC şi respectiv 30oC. Dacă temperatura depăşeşte pragul superior, la soiurile foarte sensibile apar arsuri şi brunificarea ţesuturilor la nivelul rădăcinilor şi tulpinii. Prevenireşi combatere. Ca măsură preventivă, se recomandă folosirea de sămânţă din soiuri rezistente, obţinută din culturi semincere, a căror izolare spaţială trebuie să fie de minim 500 m faţă de alte culturi de fasole, sau de măzăriche, bob şi gladiole care fac parte din cercul de plante gazdă ale virusului. Culturile semincere vor fi protejate împotriva afidelor şi vor fi curăţate de plantele virotice încă de la manifestarea primelor simptome. 9.1.2. Mozaicul galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus Boala este larg răspândită în toate culturile de leguminoase (fasole, soia, mazăre, bob, lupin, trifoi) dar şi la freesie, gladiole şi pepeni galbeni. Simptome. Frunzele infectate prezintă pete mici, galbene, circulare, care se extind şi contrastează cu zonele verzi sănătoase. La soiurile sensibile, zonele îngălbenite cuprind în întregime frunzele, simptom urmat de uscarea şi căderea acestora şi de necroza vârfului de creştere. Spre deosebire de mozaicul comun, simptomele nu sunt mascate de temperaturile ridicate, ele accentuându-se către toamnă. Plantele rămân mici, cu tulpini puternic ramificate, cu flori pătate (la cele colorate) ce formează păstăi mici, cu boabe pu]ine, care se coc târziu, producţia fiind cu 40-45 % mai mică decât la plantele sănătoase (fig.9.2).

Fig.9.1. Mozaicul comun al fasolei (I. Pop, 1975).

115

Severin şi col. zbârcite. numărul şi suprafaţa petelor creşte.2. delimitate de nervuri. înregistrându-se uneori chiar compromiterea întregii culturi (V. începând cu răsărirea fasolei. Infectarea boabelor din păstăi se face prin intermediul vaselor conducătoare. Arsura comună a fasolei . brunegălbui. phaseoli Boala este foarte răspândită în toate zonele unde se cultivă fasolea. ele se unesc şi inelele de decolorare ajung la 2-5 mm lăţime.. Se va folosi numai sămânţă din soiuri rezistente. 1985). lucioasă ce se fragmentează uşor. vizibil pe faţa inferioară a frunzei. Pe frunze apar pete mici. iar semănatul trebuie să se facă timpuriu. atacul se manifestă sub formă de pete mici. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaţie. În condiţii optime de temperatură (26-28oC) şi umiditate atmosferică ridicată.. 116 . Dacă umiditatea atmosferică scade. de 2-3 mm. Fig. ţesuturile se usucă iar exudatul bacterian devine o peliculă fină.3C). colţuroase. verziînchis. în cazul infecţiilor târzii. La amplasarea culturilor de fasole trebuie să se ţină cont de plantele gazdă în care virusul se poate găsi. 1975). boabele au tegumentul îngălbenit sau numai o pată galbenă (fig.3. Pop. verzi-gălbui.9.Xanthomomas campestris pv. pe vreme umedă. Tulpinile atacate au pete brun-roşcate cu exudat gălbui iar pe păstăi. apoi brune cu o margine roşie-cărămizie. pentru a evita curba maximă de zbor a afidelor ce transmit virusul. Prevenire şi combatere. cu aspect apos. Simptome. producând însemnate pagube cantitative şi calitative. Bacterioze 9. transparente.1. acoperite cu exudat bacterian galben-vâscos. iar ca urmare boabele rămân mici. 9. pe care se observă pete circulare sau neregulate ca formă. circulare. Mozaicul galben al fasolei (I.

se va semăna sămânţă selecţionată tratată şi se vor face numai erbicidări. iar de la un an la altul ea rezistă în tegumentul seminţelor şi în resturile vegetale infectate.4. Se recomandă trei tratamente: în stadiul de 1-2 frunze adevărate.A. Bacteriile din sol pot fi distruse în zona rădăcinilor orzului. fără scoaterea plantelor din câmp. În timpul vegetaţiei se vor aplica tratamente chimice cu produsele : Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0. Prevenirea atacului de bacterioză poate fi realizată.Arsura aureolată a fasolei-Pseudomonas syringae pv.4 l/ha (0. dacă se respectă un asolament de 4 ani. la începutul înfloritului şi ultimul la sfârşitul înfloritului. În loturile semincere. phaseolicola Boala cunoscută încă din 1926 a fost semnalată în România în 1960 de E. 1983). iar în zona de lângă rădăcinile grâului apar condi]ii bune pentru înmulţirea bacteriei (E. dacă fasolea este cultivată în benzi alternative cu porumb. în zonele mai reci ale ţării. Transmiterea bacteriei în cursul vegetaţiei este asigurată de curenţii de aer şi picăturile de apă.Fig.S. cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant şi dacă se foloseşte la semănat sămânţă neinfectată obţinută din loturile semincere cu izolare spaţială de minim 500 m. Tratamentele se vor face alternând produsele pentru a nu se ajunge la apariţia de forme rezistente. Măsurile de igienă culturală care prevăd strângerea şi scoaterea din teren a resturilor vegetale infectate. F.atac pe păstaie Transmitere-răspândire. 117 . Prevenire şi combatere.25 %. 9. iar focarele de infecţie se vor distruge prin stropirea cu soluţie de sulfat de cupru 3 %. C. Sadek. Se recomandă erbicidele Agil sau Dual. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. Severin.1.3. fără praşile în timpul cărora s-ar putea răspândi bacteria. V.D-arsura aureolată a fasolei. B. dar în tegumentul seminţelor aceasta rezistă până la 65oC. În loturile semincere se recomandă 3-5 tratamente. Funguram OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)-0.3 %).Arsura comună a fasolei.25 %.plantă sănătoasă. Rădulescu pe arii restrânse. Bacteriozele fasolei: A. Temperatura ce poate distruge bacteria este de 48-50oC. limitează posibilităţile de persistenă a inoculului.9. Super Champ Fl-2.

et Snyder. phaseoli. În România a fost semnalată în 1928 de Tr. Se vor lua aceleaşi măsuri de prevenire ca şi la arsura comună iar combaterea se va face cu produse din grupele: Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0. indică prezenţa ei în toate zonele mai umede ale ţării şi în anii cu precipitaţii în exces. În acest stadiu de atac simptomele pot fi confundate cu cele produse de Fusarium oxysporum f. Deşi. Frunzele au marginile răsucite spre partea superioară. phaseoli Kends. dar exudatul care apare pe timp umed este cremalbicios. D). aşa încât în aceste condi]ii. Bacteria evoluează bine când umiditatea atmosferică este mare şi la temperaturi de 16-21oC. ovale sau circulare. care au în vasele conducătoare colonii bacteriene ce dau infecţii sistemice (generalizate).25 %.Corynebacterium flaccumfaciens pv. Prevenire şi combatere. Mancoben 60 PTS-4 kg/t. nici la soia. brune. 9. Pe axa hipocotilă.sp. bacteria este destul de răspândită. foarte variate ca formă şi dimensiuni. tulpini. Pe seminţele albe infectate se observă pete galbene. Ca măsură preventivă se recomandă folosirea seminţei sănătoase din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat. Prevenire şi combatere.1. punctiforme sau chiar de 2-3 mm în diametru. Din aceste seminţe pot să apară în anul următor plante bolnave.3. unde îşi păstrează viabilitatea până la 20 de ani. faţă de cel galben produs de Xanthomonas campestris pv.B. De la un an la altul bacteria persistă în seminţele infectate. cu aspect de aureolă. Plantele obţinute din seminţele infectate sunt pitice. deoarece ea este o traheobacterioză clasică iar infecţiile se pot face doar prin leziuni date de nematozi. Simptome. clorotice. flaccumfaciens Boala este cunoscută în mai multe ţări din Europa şi America de Nord.4 l/ha (0. nu produce pagube mari nici la fasole. uşor denivelate. Săvulescu şi col. În cazul unor infecţii grave. atârnă în jos dar rămân mult timp verzi.Simptome. În cazul depistării unor focare de veştejire bacteriană în loturile semincere. Plantele atacate prezintă o veştejire a frunzelor bazale. Simptome. Bacteria produce pe cotiledoane. Boli produse de ciuperci 9.5 Veştejirea bacteriană . cu frunze ce au pete necrotice mici. 9.3 %). apoi pe măsură ce boala evoluează.1.Antracnoza-Colletotrichum lindemuthianum Boala este cunoscută în toate ţările Europei încă din secolul trecut. Boala se transmite greu de la plantă la plantă. Funguran OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)0. se veştejeşte tot aparatul foliar.25 %. plantele bolnave vor fi distruse prin stropiri cu soluţie de sulfat de cupru 3 %. pe tulpini pot să apară crăpturi prin care se scurge exudatul bacterian iar planta se usucă imediat. apar pete ruginii alungite şi uşor 118 . iar la noi a fost semnalată în 1960 în jude]ul Cluj. plantele mici sunt îngălbenite în totalitate şi nu produc păstăi (fig. Boala se manifestă pe organele plantei începând de la cotiledoane pe care apar pete mici. 1-3 mm dar cu o zonă marginală clorotică. Super Champ Fl-2. lată de 1-2 cm. Transmitere-răspândire.6. păstăi şi boabe simptome asemănătoare arsurei comune. în special în verile cu temperaturi ridicate (31oC). Cercetările mai recente.

14 z. Boala este mai frecventă la soiurile de fasole oloagă .). Pe frunzele atacate apare o brunificare parţială a nervurilor.25 % (t.5). Atacul se observă primăvara timpuriu când pe frunze apar pete mici galbene. de 2-3 mm în diametru şi depreciază calitatea acestora. Rugina . pe care se observă puncte brun-roşcate.7. la sfârşitul înfloritului şi un tratament la formarea păstăilor. Porţiunile de limb brunificate.2 % (timp de pauză 10 zile).25 % (t. Captan 50 WP-0. Prevenire şi combatere. pe fasolea cultivată în zonele umede. vizibilă pe partea inferioară a limbului foliolelor. 1938). urmată de rasa delta. necrozate se pot desprinde. dar şi de rezistenţă. 91. cu spori de rezistenţă.p. Plantele tinere atacate au şi rădăcinile putrezite. Captan 80 WP-0. Merpan 50 WP-0. 14 z.). Captadin 50 PU-0. se pot observa grupuri de spori de vară. înconjurate de zone decolorate.25 % (t.16 % (t. Simptome. 119 fructificaţie şi spori (T. Păstăile atacate rămân sterile sau formează boabe cu pete brune sau cafenii. prăfoase.4WDG-0. Transmitere-răspândire. adunarea resturilor de plante infectate. În cazul unor infecţii puternice. Euparen 50 WP-0. Constantineanu în 1920. În adânciturile de pe cotiledoane. . La culturile de consum se vor aplica două tratamente.). care duc la uscarea rapidă a tuturor frunzelor (fig. ca nişte puncte albe iar pe faţa inferioară apar alte grupuri de spori ca nişte mici cupe. primul imediat după răsărire şi unul înainte de înflorire iar în loturile semincere se mai fac două tratamente. care este şi principala sursă de infecţie în anul următor. cu spori de vară.Uromyces appendiculatus Boala a fost semnalată în România de I. chiar pe păstăi unde acestea sunt mari. la soiurile sensibile. aşa încât se usucă. Ciuperca prezintă numeroase rase fiziologice. dintre care rasa alfa este cea mai răspândită. pe frunze apar puncte negre.p. 14 z.3.15 %. Se va folosi alternativ produse din grupele: Tiuram 75 PU-0. Antracnoza: 1-atac pe păstaie.9. Măsurile preventive obligatorii sunt: rotaţia de 4 ani. Ea produce pagube mai mari în culturile irigate şi în cultura succesivă de fasole. Ciuperca rezistă în resturile de plante bolnave şi ca miceliu în sămânţă. 14 z.9. Fig. aşa încât frunzele apar sfâşiate.p. în dreptul cărora ţesuturile sunt adâncite iar pe margine se observă o zonă brunroşiatică.). În luna august.4). ceea ce îngreunează munca de obţinere a soiurilor rezistente la această boală. Ferraris.9. În lunile iunie-iulie apar pe frunze pete gălbui.4.p. prăfoase.adâncite. Merpan 80 2-porţiune cu atac mărită. mucilaginoase (fig. Păstăile atacate prezintă pete circulare sau eliptice. foarte numeroaşi. tulpinii sau păstăi se formează perniţe roz. în dreptul cărora pe faţa superioară a frunzei se deschid grupuri de fructificaţii cu spori. de 4-5 mm. urmată de arături adânci şi folosirea de sămânţă sănătoasă.2 %. Extinderea bolii este favorizată de perioadele ploioase ale anului şi de temperaturile cuprinse între 13 şi 27oC.

reduc considerabil pagubele produse de această ciupercă. 1941). frunze mai mici.Transmitere-răspândire. producând reduceri ale producţiei de sămânţă de până la 83 %.1. Prevenire şi combatere.5. Fig.9. cu o frecvenţă de 10 %. Mozaicul nervurian al mazării .2. la soiul Artona. la temperaturi de 16-24oC şi produc infecţii succesive în condiţii de umectare prelungită a frunzelor. Rugina: 1-grupuri de spori pe frunze. arătura adâncă după recoltare aplicate la soiurile de fasole rezistente. În România boala a fost semnalată pe mazărea furajeră în 1974. însă acum este generalizată pe mai multe specii de plante cultivate în Europa. Simptome. 120 . Ciuperca este semnalată şi pe alte leguminoase: fasolea turcească. 9. Plantele infectate au înălţimea redusă. Măsurile preventive ca strângerea şi arderea resturilor. Pe frunzele tinere infectate se observă o decolorare şi o îngroşare a nervurilor iar pe frunzele mature apar dungi de culoare verde-deschis sau pete neregulate ca formă. situate între nervuri şi uneori îngroşări vizibile pe partea inferioară a frunzelor. 2-spori de vară. de nuanţe verzi-deschis. 3-spori de rezistenţă (T. Răspândirea ciupercii este asigurată în cursul perioadei de vegetaţie de sporii ce se formează în condiţii optime. Persistenţa ciupercii de la un ciclu de vegeta]ie la altul este asigurată de sporii de rezistenţă rămaşi pe resturile vegetale care. o ramificaţie mai bogată. lângă nervuri. Ferraris. încreţite şi uneori ofilite (fig. fasolea mare. Bolile la mazăre Viroze 2. în anul următor vor germina şi vor produce noi infecţii.6).2.9.Pea enation mosaic virus. Boala a fost semnalată iniţial în America pe bob.

Fig. ce duc virusul de la o plantă la alta şi cultivarea de soiuri rezistente dar.9. pisi Boala a fost semnalată în 1915 în SUA. de 3-8 mm în diametru. faţă de celelalte specii de plante din cercul de gazde ale virusului. Pop. la care plantele suferă de piticire şi decolorare. care sunt alungite. târzii.lintea. Pe toate organele atacate. Simptome.bobul. galbenecafenii la început. ce se usucă se brunificş şi formează pe zonele uscate. timpurii. cu frunze încreţite. Virusul a mai fost semnalat la soia. situate la locul de prindere a codi]ei frunzei. Docea şi Olga Vulpe au depistat-o în culturile de mazăre din jurul capitalei.5 mm lungime. Prevenire şi combatere.9. decolorate şi fără păstăi. lucernă şi trifoi.7).năutul. a căror plante atacate sunt mici.2. de culoare albcenuşie. Se recomandă tratamente cu insecticide `n vederea distrugerii afidelor.Pseudomonas syringae pv. la care plantele au vârfurile turtite. . ofilite şi cu păstăi mici.2. cu aspect umed. pot produce uscarea florilor şi uscarea primelor păstăi mici. mazăre şi latir. Infecţiile secundare. Bacterioze 9. la care plantele virotice au talia mică şi frunze cu pete de decolorare situate în lungul nervurilor. verzi-măslinii.6. 121 . 1975). Petele de pe tulpini. colţuroase. . Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale unde se constată prezenţa unor pete mici. Arsura bacteriană a mazării . pelucule lucioase (fig.lupin. Infecţiile primare. pot să se unească şi să dea naştere la dungi brune de până la 1. cu un num\r redus de boabe. de culoare galbenă-brunie. iar ca urmare păstăile rămân seci. apoi în mai multe state europene iar în 1957 E. apoi brune. Din cercul de plante gazdă a virusului fac parte: . Mozaicul nervurian al mazării (I. cu aspect umed. se manifestă pe păstăi sub formă de pete circulare sau neregulate ca formă. Prevenirea atacului la culturile de mazăre se poate realiza prin izolări spaţiale. . de 1-6 mm în diametru. din ţesuturile distruse apar picături cu bacterii. nu formează păstăi şi au frunze cu marginile răsucite spre partea superioară. înălţime redusă.

Bacteria se transmite de la un an la altul. 9. Kleinhempel şi col. Simptome.9. La semănat se va folosi sămânţă provenită din loturi semincere. Mana este prezentă pe toate organele plantelor. Boli produse de ciuperci 9.7. iar pe păstăi se constată pătrunderea agentului în boabe. Prevenire şi combatere. înregistrându-se pierderi de recoltă de 10-20 %. frunze. Evoluţia bolii este favorizată de umiditatea atmosferică mare şi de temperaturile ridicate cuprinse între 28-30oC. în zonele cu climat umed şi în perioadele cu precipitaţii bogate. unde nu s-a manifestat atacul şi preventiv va fi tratată cu: Mancoben 60 PTS-4 kg/t săm. În ţara noastră cea mai mare frecvenţă a atacului (40 %) s-a înregistrat în judeţul Hunedoara (Tatiana Seşan. tulpini şi păstăi. Mana .4.Arsura bacteriană a mazării( H. mai ales pe plantele tinere. Antracnoza-Mycosphaerella pinodes Boala se mai numeşte şi ascochitoza mazării şi este cunoscută în toate ţările cultivatoare de mazăre.Fig. Prevenire şi combatere. 1989). Măsurile preventive ca: asolament de 4 ani. în dreptul cărora pe faţa inferioară se formează un puf cenuşiu-violaceu. Pentru a avea mai multă siguranţă. se recomandă tratarea seminţelor cu: Apron 35 SD-0. Simptomele caracteristice sunt cele de pe frunze şi stipele. Transmitere-răspândire. folosirea la semănat de sămânţă sănătoasă. prin sămânţa infectată şi în măsură mai redusă prin resturile vegetale infectate. pe care apar pete galbene-undelemnii (fărăcontur precis). Zonele pătate se necrozează şi se usucă.3.2. 1980).2 kg/t săm.2.. 122 .Peronospora pisi Boala este întâlnită frecvent în culturile de mazăre în perioadele umede ale anului. Răspândirea bacteriei în cultură se face prin curenţii de aer ce antrenează fragmente de colonii (pelicule) bacteriene sau picăturile apei de irigaţie (prin aspersiune) sau a apei de ploaie. stipele. îngroparea resturilor atacate şi semănarea de soiuri rezistente. sunt suficiente pentru a avea o cultură sănătoasă.

de temperaturile cuprinse între 25-30oC şi se manifestă puternic pe plantele cultivate în terenuri îngrăşate prea puternic cu azot.Simptome.9. Boala se manifestă prin apariţia pe frunze şi tulpini de pete de decolorare. 9.8. Cu cât atacul pe păstăi se instalează mai devreme.5. de culoare brună-deschis. mai numeroase pe partea inferioară a 123 . apoi brune cu margini mai puţin delimitate sau precis delimitate (fig. prăfoase. ţesuturile sunt denivelate. Prevenire şi combatere. la avertizare se pot aplica 3 tratamente: la începutul ramificării tulpinilor. Înainte de semănat se va aplica un tratament seminal cu amestec de Metoben 2 kg/t+ T. Plantele apărute din boabele infectate pier în scurt timp după răsărire sau rămân debile.3 % sau zeamă bordoleză 0. Fig. 4spori Zonele centrale uscate ale petelor cu timpul devin cenuşii şi prezintă mici puncte negre. Simptome.5 %. Atacul pe tulpini este foarte păgubitor. Soiurile omologate în ţara noastră manifestă o rezistenţă medie la antracnoză cu excepţia soiului Victoria care s-a dovedit a fi rezistent. în centrul cărora apar puncte mici. În timpul vegetaţiei. acestea au tegumentul zbârcit. Zineb-0.2 %. tulpina se strangulează şi partea superioară a plantei se usucă. cu atât pagubele sunt mai mari şi chiar dacă se formează boabe.75 %. Antracnoza este favorizată de umiditatea ridicată (peste 90 %). Antracnoza mazării: 1. folosirea de sămânţă sănătoasă şi îngrăşarea echilibrată a solului. Dithane M 45-0. adâncite. cu puncte mici negre.2-atac pe păstaie şi frunze. 9. tulpinile şi păstăile infectate prezintă pete mici de 1-2 mm. la început decolorate.T.D. înainte de înflorit şi al treilea după înflorit cu: Turdacupral-0. Mai târziu apar pete pe care se deschid grupuri de spori negri. 3-secţiune prin fructificaţie cu spori. 2 kg/t.8). Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente. brune sau cafenii-cenuşii.2. deoarece în dreptul petelor lungi de 1 cm.5-0. Rugina mazării -Uromyces pisi Boala este cunoscută în toate zonele cultivatoare de mazăre din Europa şi America dar nu se înregistrează pagube deosebite decât în anii cu precipitaţii abundente.M. cu pete galbene sau cafenii şi prezintă o germinaţie scăzută. Frunzele. Păstăile atacate au pete circulare.

frunzelor (fig. pe care se găsesc frunze cu spori . care odată infectate. negre (fructificaţii cu spori mici).9. câţiva ani la rând.0. Plantele puternic atacate se usucă prematur şi prezintă boabe şiştave în păstăi. iar transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin intermediul sporilor de rezistenţă şi prin miceliul de infecţie din rădăcinile plantelor de laptele câinelui. se poate interveni cu un tratament cu Plantvax WP. amplasarea corectă a culturii şi distrugerea plantelor gazdă. Măsurile de igienă culturală. 124 . Fig. În cazul în care avem în cultură soiuri sensibile şi atacul este foarte puternic. tutunul. arăturile adânci. Rugina mazării Boala este prezentă şi pe plantele de laptele câinelui care au frunzele lăţite. vizibile pe faţa inferioară.) este una din plantele care pot fi atacate de o multitudine de virusuri. pe faţa superioară şi cupe mici (fructificaţii cu spori turtiţi).2 %. portocalii. Ciuperca parazitează şi diferite specii de latir. Bolile cartofului Viroze Cartoful (Solanum tuberosum L. lucerna sau castraveţii. Prevenire şi combatere. CAPITOLUL 10 BOLILE PLANTELOR TUBERCULIFERE ŞI RĂDĂCINOASE 10.1.9. până pier. 9. formează tulpini scurte. În cursul perioadei de vegetaţie sporii sunt răspândiţi de vânt şi picăturile de ploaie. aproape circulare cu puncte mici. dintre care 9 atacă numai cartoful iar 7 pot fi prezente pe cartof dar sunt specifice pentru alte plante de cultură ca tomatele. îngroşate.9). asigură prevenirea îmbolnăvirii plantelor de mazăre.

Virusul Y al cartofului .1). tutun şi tomate cu pierderi însemnate de până la 80 % din recolta plantelor de cartof virozate. Înălţimea plantelor este mult redusă iar frunzele sunt puternic încreţite. comun) al cartofului încădin 1931. Simptome. Smith.M. iar în perioada de vegetaţie prin afide. Simptome.10. Simptomele dispar în perioada caldă din vară la temperaturi mai mari de +24oC sau în perioadele cu temperaturi sub 10oC.1. când este semnalat singur sau pagube mult mai mari. mici. Dacă infecţia are loc mai târziu apar doar marmorări ale limbului şi rareori necroze (fig. Transmitere-răspândire. Virusurile din grupa YN pot fi transmise şi prin contactul direct dintre plante.(original). dar cele mai mari pagube au fost înregistrate în 1981. Smith îl descrie în 1931.Potato virus X Acest virus este cunoscut ca producând mozaicul X (slab. Pe frunze se observă marmorări. Răspândirea virusului o fac sporii de la ciuperca ce produce râia neagră. îngălbeniri urmate de arsuri şi căderea frunzelor sau chiar distrugerea plantelor în întregime. când a fost studiat de K. 10. de momentul infecţiei.M. Transmitere-răspândire. Virusul X al cartofului .Pop şi col. Virusul prezintă mai multe tulpini a căror simptome variază în funcţie de rezistenţa soiului. Virusul Y al cartofului . până la înflorire. În prima parte a perioadei de vegetaţie. Pop `n 1964.1. de condiţiile climatice şi de asocierea cu alte virusuri. sau chiar mai mult. plantele virotice prezintă un mozaic slab intre nervuri. K.1. Cele ce s-au hrănit 30-60 secunde pe o plantă virotică rămân infecţioase timp de o oră. când se găseşte asociat cu alte virusuri(Y sau A).1. În toate zonele de cultură a cartofului ca producând pagube cuprinse între10-20 % . Transmiterea virusului în natură se face prin tuberculi (de la an la an) sau prin contactul direct între plantele sănătoase cu cele bolnave. pentru ca în toamnă să se observe zone necrotice (arsuri) pe suprafaţa frunzei sau pe codiţa ei.10. Cojocaru şi I.10. iar în România este semnalat de N. ardei. În ţara noastră este descris în 1960 de I.Potato virus Y Virusul Y este cunoscut ca producând un mozaic sever sau stric (dungi brune) la cartof. Transmiterea virusului de la un an la altul se face prin intermediul tuberculilor virotici. virotici. dacă aceste plante provin din tuberculi Fig. Frunzele uscate cad sau rămân agăţate pe tulpinile care pot prezenta dungi brune alungite. 125 . cuscuta şi insectele.2.

Cojocaru şi I. Întrucât. culturile fiind izolate spaţial faţă de alte culturi ale speciilor din cercul de plante gazdă a virusurilor. ceea ce împiedică migrarea amidonului spre tuberculi.10. Soiurile sensibile prezintă pe frunzele răsucite şi o coloraţie violacee. Virusul răsucirii frunzelor cartofului . se vor planta tuberculi din soiurile rezistente. virusul ofilirii pătate a tomatelor. Virusul răsucirii frunzelor de sămânţă în zonele cu frecvenţă redusă a acestora. Măsurile de prevenire constau în depistarea şi distrugerea plantelor bolnave din lanurile de cartof destinate producerii materialului de plantat. plantarea timpurie. virusul M al cartofului. virusul rattle al tutunului. combaterea insectelor şi recoltarea timpurie. virusul tutunului.3. tari. Plantele virotice vor forma în pământ tuberculi de dimensiuni mai mici.10. cu internoduri scurte şi cu frunze puternic răsucite la scurt timp de la răsărire (fig. se răsucesc toate frunzele. iar pe parcursul anului se vor aplica stropiri repetate cu insecticide pentru a evita infectarea plantelor. Acest virus este transmis de afide care după o perioadă de hrănire de 45-95 minute rămân infecţioase toată viaţa lor. În timpul perioadei de vegetaţie plantele infectate prezintă marginile frunzelor din vârful tulpinii curbate spre faţa superioară şi uşor răsucite ca un cornet. În “zonele închise” se aplică măsuri de preîncolţire a tuberculilor. Frunzele au arsuri în vasele conducătoare.10. alegerea atentă a tuberculilor. eliminarea timpurie a plantelor bolnave. În zonele cu frecvenţă mare a virusurilor. virusul S al cartofului. Transmitere-răspândire. Simptome. sau ale insectelor ce transmit virusul. virusul fiind descris din 1964 şi în România de N.2). Prevenirea şi combaterea bolilor virotice ale cartofului. Într-o fază mai avansată a bolii. diminuează cel mai mult producţia. Prin aceste 126 . Pop. În funcţie de sensibilitatea soiurilor pagubele pot fi de 10-95 % din recoltă. virusul pătării inelare negre a tomatelor. acesta rămânând în frunza ce devine tare şi sfărâmicioasă. sfărâmicioase şi dau un sunet metalic la atingere. se va produce material Fig.1. din care în anul următor apar plante de înălţime mică. acestea devin aspre. virusul mozaicului lucernei. În loturile semincere se va asigura prin erbicidare combaterea buruienilor care pot fi gazde ale virusurilor. virusul A al cartofului. în special cele rezistente la virusul Y care. cu eliminarea rândurilor de pe margine. mozaicul (Tomato Aucuba. În afara acestor 3 virusuri principale în ţara noastră ar putea să mai fie sau mai sunt semnalate: virusul deformării vârfului cartofului.2.Potato leafroll virus Răsucirea frunzelor de cartof este o boală frecventă în toate ţările cultivatoare de cartof. virusul mozaicului castraveţilor şi viroidul tuberculilor de cartof. afidele transmit virusurile.

Culturile de solanacee vor fi corect erbicidate pentru a diminua atacul de Hyalestes obsoltetus şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Boala a fost descrisă din 1933 de Rîjkov (U. La catof. împiedică atacul afidelor.S. 127 . Suceava.1. In anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase. Transmitere-răspândire. transformarea florilor în frunze. când are loc zborul maxim al afidelor şi se elimină tuberculii de la marginea tarlalelor ce pot proveni de la plantele posibil infectate.Voronkievici. Evitarea atacului afidelor se poate face şi prin tratamente cu ulei.1955). lemn câinesc. In natură pagubele produse de mycoplasma sunt direct proporţionale cu răspândirea insectei ce transmite mycoplasma.mycoplasma produce înverziri accentuate. Prevenire şi combatere. ajung să se coacă şi să aibă culoarea roşie caracteristică. În funcţie de grupa de plante pe care este semnalată mycoplasma. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de cuscută şi de insecte.1972). volbură şi tutunul turcesc . Micoplasme 10.10. din cauza verii deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) aşa încât.mycoplasma produce decolorări şi ofiliri rapide.4.1969. La tomate.3. să se aplice toate metodele agrotehnice.3). Solanaceae în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. Ploaie (1960.G. deformări şi sterilitatea florilor. ce nu are efect toxic pentru plante dar. Stolburul Solanaceelor . fitotehnice şi de protecţie la optim.V.măsuri se evită suprapunerea momentului de sensibilitate a plantelor cu perioadele calde ale anului. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparţin la 10 familii botanice. În cultura mare este necesar ca periodic să se împrospăteze materialul de plantat cu tuberculi produşi în “zonele închise”. cuscuta. În anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului. La tomate apare în urma atacului mărirea frunzuliţelor de sub fruct şi lignificarea fructelor ce nu Fig. La cartof. vinca.S) şi asupra ei au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P. proliferări.10. se înregistrează o varietate mare de simptome. stolburul a produs ofiliri grave ale cartofului chiar şi în zonele mai nordice Botoşani. atacul de stolbur este doar sporadic şi nu dă pagube însemnate. Simptome.R. de aceste lucruri depinzând direct producţia la unitatea de suprafaţă. ardei. datorită distrugerii insectei.Stolbur disease – Mycoplasma Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. La speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizează prin altoiri. morcov şi loboda porcească mycoplasma produce înroşirea frunzelor sau colorarea lor în mov şi reducerea suprafeţei acestora (fig.1971. Stolburul solanaceelor (I. ochiul boului şi tutunul turcesc . vinete.

4). Înnegrirea bazei tulpinii răsucite spre faţa superioară. vârfurile roşii ale cartofilor şi germinarea cu colţi subţiri la cartof. iar la plantarea tuberculilor sau a răsadurilor se va avea în vedere ca pe tarlalele respective să nu existe vetre de cuscută ce pot transmite micoplasma.10. Înnegrirea bazei tulpinii cartofului şi putregaiul moale al tuberculilor . 1938) din frunze nu coboară la tuberculi. 128 . Arăturile adânci de toamnă au un rol deosebit în micşorarea rezervei seminţelor de buruieni. apoi pulpa este transformată într-un mucilagiu urât mirositor datorită suprainfectării acesteia. ţesuturi (fig.Stolburul este considerat ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. atroseptica şi E. iar uneori în depozitele prost aerisite pagubele pot fi de până la70 %. La secţionarea tulpinii.Erwinia carotovora pv. În solele cultivate cu cartof sau legume terenurile vor fi menţinute la o umiditate corespunzătoare care să împiedice dezvoltarea insectelor. atrosepticus.1. Frunzele sunt Fig. Infectarea tuberculilor se produce prin rădăcini sau prin răni. În timpul perioadei de vegetaţie plantele atacate rămân pitice cu tulpini subţiri. tari şi la lovire au un cartofului şi putregaiul moale al sunet metalic datorită acumulărilor de amidon din tuberculilor: 1.secţiune prin zona atacată. carotovora Această boală bacteriană a fost cunoscută şi studiată încă de la sfârşitul secolului trecut (1899) de către Fraun iar Appel (1902) şi Hall (1902) izolează bacteriile pe care le denumesc Bacillus phytophtorus şi B.tuberculi atacaţi.bacterii şi grăuncioare de amidon faptului că baza tulpinilor este atacată şi amidonul (T.4. In categoria micoplasmozelor se încadrează şi măturile de vrăjitoare de la cartof.5. Cercetătorii care au evaluat pagubele produse deaceastă boală. Atacul tuberculilor este favorizat de umiditatea excesivă din pământ. putrezite. Tuberculii atacaţi manifestă iniţial o brunificare a inelului vascular. Coaja tuberculilor nu este afectată. uscate. Aceste simptome apar datorită 4 . 3. carotovora pv. Simptome. se observă brunificarea vaselor. în tuberculi atacul se opreşte şi apare un strat de celule brune. Solanaceae în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. Baza tulpinii are ţesuturi moi. ce separă zona distrusă de cea sănătoasă. au stabilit că în câmp acestea variazăîntre 1-5 % şi 10-15 % în depozite. În starea fitosanitară a României pe anul 1930 este semnalată bacteria sub denumirea de Bacillus pamantaniperda. negricioase din care cauză boala se mai numeşte şi “boala piciorului negru”. Ferraris. boli a căror prezenţă este cunoscută de multă vreme în America şi parţial în Europa. dar în cazul în care intervine o perioadă secetoasă.2 . Bacterioze 10. internodii scurte şi ramuri orientate în sus.10.

Ana Hulea în 1947 şi de Hulpoi şi col. boala evoluează. 10. tuberculii uscaţi fără pământ pe ei. se unesc şi pe suprafaţa tuberculilor apar adâncituri negre (râia de adâncime). sparanghel. Boala poate fi prevenită prin respectarea asolamentelor. morcov. fertilizare echilibrată fără exces de azot ce intensifică putrezirea tuberculilor şi prin plantare de tuberculi sănătoşi fără răni şi nesecţionaţi. iar simptomele pe tuberculi numai în depozite. vor fi sortaţi pentru a fi eliminaţi cei răniţi. Râia comună a cartofului . crin. dalii. ardei. În vederea depozitării. Starea fitosanitară a României o semnalează în 1932 însă cercetări amănunţite sunt făcute de Tr. Prevenire şi combatere. apoi în toate ţările cultivatoare de cartof. Simptome. pe toate legumele vărzoase. dezinfectate. cicoare. circulă prin vasele conducătoare oprind circulaţia apei ceea ce produce veştejirea plantelor. Lucrările de întreţinere trebuiesc executate în aşa fel încât să se evite rănirea plantelor sau a tuberculilor. În cazul rănirii tuberculilor sau a secţionării lor are loc un transfer rapid al bacteriilor şi o mărire a atacului. pustulele crapă. În cazul în care pământul are umiditate mică. distruge pereţii celulelor. Bacteria rezistă foarte mulţi ani în pământ pe resturile vegetale şi de asemenea. În câmp infecţia plantelor sau a tuberculilor se face prin răni. adâncite sau proeminente. Înmulţirea bacteriei are loc nu numai în vasele conducătoare din tulpini şi tuberculi ci şi lângă rădăcinile cartofului.6. Plantarea trebuie să se facă la adâncimi mai mici în pământurile argiloase şi la momentul oportun când solul este încălzit. dovlecei. cu o circulaţie corespunzătoare a aerului pentru a se putea regla umiditatea aerului (60-70 %) şi temperatura (1-2oC). Săvulescu. regina nopţii. praz. Tuberculii atacaţi prezintă pe suprafaţa lor pustule plate. ţesuturile capătă o culoare brună. Bacteria trece pe tutun. Transmitere-răspândire. sau rădăcini în timp ce în depozite bacteria poate infecta chiar tuberculii fără leziuni dacă aceştia nu au coaja groasă şi dacă temperatura este între 20-35oC.1. stânjenel. de câţiva milimetri în diametru şi neregulate ca formă. Silozurile vor fi verificate sub aspect termic săptămânal şi dacă se constată creşteri de temperatură anormale se va deschide silozul şi se vor alege şi elimina focarele de infecţie. în 1964. Bacteria are o activitate puternică. ceapă.Streptomyces scabies Boala a fost semnalată în 1847 în Germania. castraveţi. 129 . ei au remarcat o frecvenţă deosebită a acestei boli în Transilvania şi Nordul Moldovei. zambilă. pe suprafaţa tuberculilor cu care este readusă în pământ.În unii ani pot apărea simptome pe tulpini în câmp. Silozurile trebuie să fie uscate. în zonele unde s-a practicat monocultura. Cercul de plante ce pot fi parazitate este foarte larg. usturoi. floarea soarelui. ţelină. măselariţă etc.

sfecla. poate duce în condiţiile unui an secetos. Polonia. Irigarea culturilor în perioada maturizării tuberculilor scade foarte mult posibilităţile de atac ale bacteriei. 10. înainte de uscare. Danemarca.7. De felul cum urmează aceste plante unele după altele trebuie să ţinem cont când le plantăm mai. 1952). Prevenire şi combatere. în Moldova a fost găsită încă din 1929. iar pentru România este considerată boală de carantină deşi.10. când cartofului (W. Finlanda. Atacul acestei bacterii este mult mai mare în terenurile care nu au aciditate. Kotte. 1987). pământul este aerisit. aşa încât folosirea îngrăşămintelor ce cresc aciditatea va reduce şi procentul de plante atacate. Cercul de plante gazdă ale bacteriei include: varza. frecvent găsită în pământul cultivat cu soia. Transmitere-răspândire. Simptome. Fig.5 Râia comună a Bacteria pe vreme secetoasă. iar ngrăşământul verde de soia scade posibilităţile de atac ale bacteriei.Clavibacter michiganensis ssp. ca şi utilizarea la plantare a tuberculilor parţial atacaţi. Pierderile anuale sunt relativ mici.Prezenţa agentului patogen determină gazda să formeze o zonă cu celule moarte (suber) şi o creştere a celulelor din interior spre exterior ceea ce duce la apariţia proeminenţelor crăpate şi înnegrite (fig. Rusia. Cultivarea de lucernă sau soia poate reduce procentul de atac al acestei bacterii deoarece o bacterie (Bacillus subtilis). la deprecierea cantitativă şi calitativă a tuberculilor. 10. sepedonicus Această boală descrisă în 1914 este semnalată în toate ţările mari cultivatoare de cartof. deşi uneori pot ajunge la 50 % (B. 130 . Îngrăşămintele cu azot măresc sensibilitatea plantelor. zârna şi vinetele. Bacteria rezistă în tuberculii atacaţi până la 8 luni. Suedia.4-D a dus la scăderea frecvenţei atacului de râie comună. Plantele atacate manifestă către sfârşitul perioadei de vegetaţie o uşoară veştejire a frunzelor inferioare şi o decolorare a acestora în verde-pal. ales în terenurile unde în anii trecuţi am observat atacul. deoarece erbicidul distruge buruienile pe care bacteria se poate găsi. produce un antibiotic care distruge bacteria ce produce râia comună. Putregaiul inelar al tuberculilor . Monocultura de cartof. păstârnacul morcovul. atacă tuberculii tineri. rapiţa.5). iar în pământ poate rezista de la un an la altul în resturile vegetale. ştirul. apoi în galben. Norvegia.1. Folosirea erbicidului 2. Germania. Plămădeală.

Săvulescu în 1941. Bacteria opreşte creşterea în înălţime veştejirea şi îngălbenirea frunzelor. bumbac şi ricin. iar atacul este amplificat dacă se practică secţionarea tuberculilor mari înainte de plantare. Messiaen.Pseudomonas solanacearum Boala este foarte răspândită în zonele tropicale. stelate. cel puţin în ultimii 2 ani de cultură. Putregaiul inelar al Transmitere-răspândire. Este inclusă pe lista bolilor de carantină. Docea şi V. tutun. Tuberculii atacaţi. prin presare elimină din caverne exudat bacterian. La plantele bolnave. zone galben-crem în lungul ţesuturilor cu vase conducătoare. primele simptome apărând în zona de prindere a tuberculilor. în România fiind semnalată de Tr. Deşi. ardei.10.În tuberculi se observă la începutul atacului.10.M. vinete. în zona inelului cu vase conducătoare apar caverne în care ţesuturile sunt înmuiate (fig. tomate. În loturile semincere nu se admite folosirea tuberculilor secţionaţi. 10. Veştejirea din secţiunile făcute în tulpini se bacteriană 131 (C. banan dar trece şi la alune de pamânt.6). Metoda de prevenire cea mai eficace este plantarea de tuberculi sănă toşi şi dezinfecţia maşinilor de plantat şi calibrat.8. .1.7. În acest stadiu se observă în jurul ochilor pete roşiatice. Ţesuturile infectate se înnegresc. deoarece poate produce pagube destul de mari (1-15 %) la cartof. un an la altul prin intermediul tuberculilor bolnavi. Veştejirea bacteriană a cartofului . subtropicale şi temperate ale globului. Severin . tuberculilor Bacteria este transmisă de la (E. deoarece prin sucul de pe cuţit pot fi contaminaţi de la un tubercul bolnav 20-30 tuberculi sănătoşi. Prevenire şi combatere. Folosirea maşinile de plantat pe terenurile unde s-a manifestat boala reprezintă o sursă importantă de infecţie. Într-un stadiu mai avansat.7). Testele experimentale au dovedit că şi gândacul din Colorado. infecţiile se pot produce pe toată perioada de vegetaţie. apoi bacteria circulă prin vasele conducătoare.10.6. Simptome. cicadele sau păduchele de frunză pot să transmită bacteria. frunzelor se brunifică fără a se răsuci (fig.10. infectarea tuberculilor se face prin tulpinile subterane. În depozite şi centrele de ambalare trebuie respectate cu stricteţe măsurile de igienă iar containerele şi materialele de ambalat să fie noi sau dezinfectate. cel mai mult suferă plantele tinere care se veştejesc rapid. Fig. 1964). iar Fig. în apropierea tulpinilor subterane. 1991). iar învelişul are crăpături neregulate.Când se impotă cartofi trebuie să existe certificate din care să rezulte că în ţara expediatoare nu a existat bacteria.

scurge exudat bacterian de culoare gri-brună. Tulpinile subterane pe care apar excrescenţe.Synchytrium endobioticum Ciuperca este originară din America de Sud de unde a pătruns în Europa fiind semnalată în Marea Britanie (1870) şi Ungaria (1896). foştii tuberculi se dezorganizează iar excrescenţele încep să se rupă în porţiuni mai mici. ceea ce ar putea mări de 2. sunt albicioase apoi cresc. Bacău. tulpinile subterane şi aeriene şi uneori pe frunzele ce vin în contact direct cu suprafaţa pământului (bilonului). excrescenţele au culoare verde. strălucitoare. Porţiunile infectate prezintă excrescenţe buretoase. Simptome. nu mai formează tuberculi şi după căderea tumorilor prezintă mici Fig. depăşesc chiar mărimea tuberculului şi se închid la culoare. Alba şi Argeş. Pe tulpini şi frunze. Creşterea acidităţii în pământ a micşorat de asemenea. Sibiu. Braşov. devin brunenegricioase.5 ori frecvenţa atacului şi distrugerea plantelor de zârnă. Pe tuberculi.8. Aceste excrescenţe. Cluj. Spre toamnă. Bistriţa Năsăud. Ciuperca atacă pe tuberculi. Râia neagră (E. Bacteria este transmisă de la un an la altul prin tuberculii de sămânţă. întrucât existenţa raselor fiziologice şi a unui cerc larg de plante gazdă face deosebit de dificilă prevenirea instalării atacului. Râia neagră . în jurul ochilor apar ţesuturi încreţite. pentru ca după 1942 datorită transportului cartofului în timpul celui de-al II-lea război mondial. ea fiind inclusă pe lista bolilor de carantină internaţională. dar zona contaminată a fost restrânsă. Maramureş. Prevenire şi combatere. În zonele cu temperaturi mai scăzute bacteria poate persista şi în plante de zârnă. asemănătoare inflorescenţelor de conopidă.9.1. datorită creşterii exagerate şi neuniforme a ţesuturilor parazitate. În vederea limitării atacului se interzice tăierea la plantare a tuberculilor. Rotaţia cartof-porumb-fasole a redus cantitatea de bacterii din pamânt. procentul de atac al acestei bacterii. ceea ce limitează posibilităţile de circulaţie şi vânzare a tuberculilor. 1967) 132 . la început cât bobul de mazăre. Rădulescu. Toate celelalte metode de combatere chimică chiar şi antibioticele s-au dovedit a fi ineficiente. Transmitere-răspândire. Ca metodă de prevenire se recomandă plantarea de tuberculi sănătoşi. Pagubele produse de această ciupercă sunt destul de mari. Suceava. Boli produse de ciuperci 10. În România a fost găsită în 1921 în zona Făgăraşului. Tuberculii infectaţi au ochii din zona vârfului de culoare cenuşie-maro şi prin ei iese goma bacteriană ce poate fixa grăunciori de pământ. de unde boala s-a extins cu toate măsurile de protecţie aplicate.10. Agentul patogen este inclus pe lista de carantină internaţională. încreţite. apoi brun-neagră. să apară zone de infecţie în Hunedoara.

fertilizarea cu îngrăşăminte organice (gunoi de grajd bine fermentat. ce vor constitui un baraj pentru următorii spori ajunşi pe suprafaţa tuberculilor. aceasta moare imediat şi odată cu ea şi ciuperca ce este parazită obligată. licheni sau tuberculi cu coaja ondulată. iar de la un an la altul de spori de rezistenţă din pământ sau. Transmitere-răspândire. Cercetătorii Staţiunii de Cercetări Suceava aflată în zona favorabilă atacului de râie neagră. Prin uscarea acestor celule tuberculul se acoperă cu un strat de celule moarte. Olanda.10. se va ara la 20-25 cm adâncime şi se va trata suprafaţa cu dezinfectanţi puternici de sol. în vegetaţie tufa prezentând chiar un aspect de mătură de vrăjitoare (tulpini multe dar subţiri).11. 133 . Plantarea de tuberculi sănătoşi proveniţi din zone necontaminate. testează la centrul Pojorâta. cu temperaturi cuprinse între 15-24oC şi cu umiditate de 60-80 %. deoarece sporii de rezistenţă pot rămâne viabili 8-10 ani iar apa din pământ ajută la răspândirea sporilor ciupercii. restrâng posibilităţile de infecţie ale ciupercii.1. Ciuperca atacă tuberculii cultivaţi în pământuri acide.A. în pământuri uşoare. nefierţi. pe tuberculi pot fi întâlnite şi excrescenţe sub formă de frunză groasă. se înregistrează pagube însemnate mai ales în condiţii de monocultură sau rotaţii de scurtă durată. Cele mai bune sunt soiurile hipersensibile la care. Sporii de rezistenţă pot fi aduşi în câmp odată cu gunoiul de grajd provenit de la animalele hrănite cu tuberculi infectaţi. Terenul din zona infestată. În pământ. Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la plecarea populaţiei în America datorită “foamei irlandeze”. se va urmări distrugerea plantelor ce pot fi gazde pentru ciupercă şi se vor planta tuberculi numai din soiurile rezistente sau hipersensibile. Franţa. boala a produs de-a lungul anilor epidemii grave (S. Canada (1845).8). Transmiterea ciupercii este deci asigurată în cursul vegetaţiei de spori. Soiurile de cartof manifestă o rezistenţă diferită faţă de această ciupercă. Anglia). fără spori de rezistenţă viabili). vrejii se vor arde. mijloace de transport etc. (1843).U. pe un teren puternic infestat noile soiuri create de amelioratori pentru a putea recomanda zonarea acestora sub aspectul rezistenţei sau toleranţei lor la această ciupercă . irigarea cu doze moderate. Corectarea acidităţii pământului. Mana cartofului . în momentul pătrunderii sporului în celulă. iar tuberculii vor fi industrializaţi pe loc sau se vor fierbe pentru hrana animalelor. Prevenire şi combatere.cicatrici. în asolamente de lungă durată (cartof o dată la 6-8 ani) asigură producţii mari. În cazul atacului timpuriu planta are puţine tulpini şi frunze iar la atacurile târzii boala nu se poate depista decât la recoltare. 10. În verile reci. din particulele de pământ de pe tuberculii sănătoşi. Respectarea măsurilor de carantină internă şi externă limitează zonele de atac şi pagubele ce pot apărea. se vor face controale riguroase. delimitată. zbârcită (fig. Variaţiile mari de temperatură favorizează atacul şi permit înmulţirea rapidă a ciupercii.Phytophthora infestans Originară din America de Sud. În focarele de infecţie depistate. cu temperaturi sub 18oC şi cu precipitaţii abundente. În zonele favorabile pentru evoluţia ciupercii. maşini agricole. Belgia.

Sporii ciupercii se răspândesc prin vânt.9. cu pagube economice mari (5-22 t/ha) mai ales în zonele de mare cultură a cartofului. Simptome. Secţiunile atacate ţinute în mediu umed şi la temperatură de 20-25oC se acoperă rapid cu un puf alcătuit din miceliul ciupercii (fig. Se observă pete aproximativ circulare galbene-untdelemnii.9). Mana cartofului: brunificaţi la locul prinderii lor de tuberculi. Primele infecţii se observă la 35 zile de la plantat dacă.002 % tuberculi mănaţi. pentru a se reduce frecvenţa tuberculilor mănaţi sub 0.002 %. dacă nivelul precipitaţiilor este mai ridicat. Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurată de tuberculii mănaţi care au rămas în stocul materialului de plantat. Declanşarea atacului generalizat de mană este asigurat dacă între tuberculii plantaţi se găsesc mai mult 0. care în scurt timp devin arsuri brune cu un inel gălbui. pe lăstari apar primele frunzuliţe cu foliole b-secţiune prin tubercul atacat. +15oC) şi umiditate ridicată se brunifică codiţele frunzelor şi chiar vârfurile lăstarilor împreună cu toate frunzele superioare Tuberculii atacaţi au pe suprafaţa lor zone brune-cenuşii. sau chiar mai repede. Vremea umedă şi răcoroasă favorizează extinderea ciupercii aşa încât. tuberculi proveniţi din tarlalele tratate. cel puţin 11 km/zi ceea ce poate produce distrugerea a 100 ha în condiţiile existenţei unui focar de infecţie.10. mănaţi. Prevenire şi combatere. e-spori pătate pe care apar spori (infecţie primară (Dumitraş Lucreţia. c-frunză atacată. În condiţii de temperatură scăzută (+10. cu ţesuturile puţin scufundate. Pe faţa inferioară a frunzelor apare un puf fin albicios. Sporii pot să ajungă la suprafaţa pamântului prin urcarea apei din pământ şi apoi pot produce noi infecţii (infecţii secundare). însă dacă există un asolament sau măcar o rotaţie de 3 ani această sursă de infecţie nu trebuie luată în considerare. Pe frunze simptomele apar înainte de înflorit şi continuă până toamna. precipitaţiile sunt scăzute (0. întreaga suprafaţă a frunzelor se brunifică. Maior (1897) pentru ca apoi boala să se intensifice. Plantarea cartofului va fi făcută numai cu tuberculi din soiuri rezistente la agenţi patogeni existenţi în zonă. Mana se manifestă pe organele aeriene ale plantei dar şi pe tuberculi. alcătuit din miceliul ciupercii.În România primele semnalări aparţin lui G. 1988). d-miceliu. Transmitere-răspândire. rămaşi în pământ pot constitui o sursă de infecţie numai în cazul monoculturii când dau samulastră gata infectată. în zone cu precipitaţii abundente şi temperaturi moderate. Din tuberculii mănaţi apar lăstari Fig. În secţiune de pe suprafaţa zonei brune se observă cum progresează spre centru o coloraţie cenuşie-difuză.10. Tuberculii mici. generalizată). iar a-atac pe suprafaţa tuberculului. 134 . În aceste tarlale se va urmări cosirea prematură a vrejilor şi îndepărtarea lor pentru a împiedica infecţiile tardive ale tuberculilor.5-4 mm/zi).

p. irigarea cu doze moderate) asigură vigurozitatea plantelor. potasiu. În cazul fungicidelor de contact trebuie să se realizeze o pulverizare fină cu 200-500 picături/cm2. iar la fungicidele sistemice 50-70 picături/cm2. 7 z).5 kg/ha (t. iar în zonele bogate în precipita]ii se preferă produsele sistemice care. dar dacă nu se execută acest tratament. Boala se poate instala din câmp pe plante însă pagubele mari se înregistrează în timpul depozitării tuberculilor. Prin preîncolţirea tuberculilor se pot elimina tuberculii bolnavi şi deci scade procentul de atac. are loc evoluţia explozivă a bolii ce nu mai poate fi oprită. Combaterea agentului patogen se face la avertizare prin tratamente periodice.5-2. chiar dacă sunt spălate vor fi absorbite prin rădăcini sau amestecurile de substanţe care dau rezultate foarte bune în vederea prevenirii sau combaterii manei se vor face tratamente cu produse din grupele: Blue Shield 50 WG3 kg/ha trat. Fertilizarea se va face cu doze moderate de azot.. pământuri ce favorizează şi atacul bacteriilor la tuberculii tineri. Kocide 101-3. care vor acoperi total frunzişul.5 kg/ha (t. Kocide 2000-1. Produsele recomandate în combaterea agenţilor patogeni ai cartofului sunt în general avizate pentru mană. folosirea amestecurilor de produse a dus la eliminarea posibilităţilor de apariţie a raselor rezistente la o grupă de fungicide. nici în pământurile grele ce reţin apa. pentru a nu se ajunge la rase noi rezistente. aerisirea culturii şi sunt factori defavorizanţi ai evoluţiei ciupercii. La întocmirea asolamentelor trebuie să se ţină seama de faptul că ciuperca mai atacă tomatele.1.4 kg/ha `n 1000 l apă. urmărind cu grijă respectarea dozei la hectar. erbicidarea. În acest stadiu este posibil ca abia să se observe cele câteva plante (5 % sau chiar mai pu]in) infectate iniţial.5 kg/ha/trat. 135 . dar sunt eficace şi pentru alţi agen]i patogeni Se are în vedere să nu se aplice 2 tratamente consecutive cu produse din aceeaşi grupă. Primul tratament se face când plantele au 20-30 cm.. următoarele tratamente se vor face cu produse sistemice sau cuprice (în alternanţă). Putregaiul uscat al tuberculilor . fosfor. Funguran OH 50 WP3 kg/ha. vinetele şi alte solanacee sălbatice.Fusarium sp. 10. 21 zile). Dithane 75 WG 2-2. (N90P80K60 + 25 t gunoi de grajd) pentru mărirea rezistenţei plantelor. iar ultimele tratamente se vor face cu produse stanice. Curenox 50. Tratamentul trebuie executat cu utilaje ce dau picături foarte fine. Antracol 70 WP 1. În practică. când frunzele plantelor de pe acelş[i rând se ating. Se recomandă ca primele tratamente să se facă folosind produse ditiocarbamice care pot chiar stimula creşterea foliajului şi lăstarilor. Champion 50 WP -3 kg/ha. ce ar permite ajungerea uşoară a sporilor de pe frunze la tinerii tuberculi.3 kg/ha.p.etc. Lucrările agrotehnice executate corect (bilonarea. Turdacupral 50 P 4-5 kg/ha.Plantarea tuberculilor nu va fi efectuată prea la suprafa]ţă sau într-un pământ prea nisipos.12.

2 % (depozit). zonă ce se scufundă. tuberculi din soiuri rezistente la fuzarioză sau trataţi cuproduse din grupele: Derosal 50 SC-0. eumartii produce o îngălbenire a limbului frunzelor. tuberculii se întăresc şi se secţionează cu greutate. Măsurile agrofitotehnice prin care se crează condiţii optime de dezvoltare plantelor. Prevenire şi combatere. se îngălbenesc şi se usucă.10. F. Aceste ciuperci rezistă mult timp în pământ.2 kg/t (depozit). La recoltarea tuberculilor. Plantarea se va face cu tuberculi sănătoşi ce au fost bine păstraţi în siloz. Fusarium solani var. iar tulpinile ca tuberculilor: (G. unde temperaturile cresc (15-28oC) şi umiditatea este mare (50-80 %).10 Putregaiul uscat al ofilesc. coşuri sau sacii reutilizaţi şi nedezinfectaţi. În tulpini. crează condiţii nefavorabile evoluţiei acestor ciuperci în timpul depozitării. plantele prezentând un ritm încet de creştere. Baza tulpinii şi rădăcinile tinere putrezesc şi devin sfărâmicioase.10). 136 .2 kg/t. Depozitele precum şi containerele. gri sau roz şi tuberculul putrezeşte în profunzime. Fusarium oxysporum produce o ofilire în masă a plantelor şi chiar pieirea lor. lăzile sau sacii cu care se transportă tuberculii vor fi dezinfectaţi cu o soluţie de formalină 5 %. urmată de brunificarea frunzelor de la vârful tulpinilor apoi şi a celor bazale. frunzele se Fig. sub forma de spori sau spori de rezistenţă. micşorează posibilităţile de instalare a atacului acestor ciuperci. Pulpa afectată devine sfărâmicioasă sub coaja intactă.Simptome. conducătoare (fig. La recoltare şi însilozare se vor lua măsuri pentru a feri tuberculii de răni. Păstrarea unei temperaturi constante de 4-6oC şi a unei aeraţii corespunzătoare. pe suprafaţa tuberculului apar pernuţe pufoase albe. pe resturile de plante. Goidanich. putrezesc. ceea ce se observă printro neuniformitate a înălţiimii plantelor. în măduvă şi în pulpa tuberculilor apar pete brune şi o brunificare a vaselor.2 % (depozit). În mediu umed. Atacul nematozilor însoţit de variaţii bruşte de temperatură şi umiditate sensibilizează plantele şi favorizează atacul ciupercilor ce se răspândesc apoi prin spori cu ajutorul vântului (în cazul atacului tulpinilor şi a frunzelor) sau cu ajutorul apei din pământ (în cazul atacului la tuberculi). În mediu uscat. Tuberculii atacaţi au pulpa apoasă. apoi coaja se încreţeşte formând cercuri neregulate în zona brunificată şi uscată. Derosal 50 WP-0. Tuberculii pătaţi sau răniţi nu vor fi introduşi în siloz unde există riscul infectării tuberculilor sănătoşi şi a înregistrării de pagube mari.1 % sau 0.10. Rovral 50 WP-0. Speciile genului Fusarium ce parazitează cartoful produc simptome variate. Tuberculii infectaţi prin răni prezintă mai întâi o încreţire şi brunificare a zonei afectate. coeruleum pătrunde prin răni sau mici zgârieturi provocate de nematozi în tuberculi şi evoluează în depozitele prost aerisite. Caroben 75 PTS-0. Transmitere-răspândire. ciupercile sunt răspândite odată cu praful de pe containere. şi tuberculii prezintă o brunificare a vaselor 1964).

Bolile sfeclei Viroze 10. iar terenul se va dezinfecta folosind Dazomet 750 kg/ha. Sporii de rezistenţă ca şi sporii ciupercii. apoi brune (fig. îngălbenirea şi apoi brunificarea nervurilor. caracterisitici nematodului.1. Prevenire şi combatere. Plantele bolnave vor fi arse. iar în cazul rotaţiilor scurte sau a asolamentelor defectuos alcătuite pagubele pot fi mari. se observă că vasele conducătoare sunt galbene. .Tarlalele infestate vor fi cultivate cu plante prăşitoare la care lucrările de îngrijire duc la distrugerea buruienilor şi a ciupercii Polymyxa betae. 1954). dar în acest caz lipsesc chiştii Fig.C-rădăcini atacate (C. Principala măsură de prevenire este însă utilizarea de soiuri tolerante. fapt de care trebuie să se ţină cont la succesiunea culturii în asolament.2. se 1991). sau au vârful foarte subţiat.12. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei Beet necrotic yellow vein virus Virusul a fost izolat şi studiat în Japonia apoi a fost găsit în Italia. Franţa Germania. Rădăcinile sfeclelor B. Transmiterea virusului în natură este asigurată de ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumulează virusul în timpul parazitării. apare ofilirea sau chiar pieirea plantelor. atelajele şi uneltele folosite vor fi dezinfectate cu bromură de metil prin fumigaţie 30-40 g/m3. A. Iugoslavia. Terenurile contaminate trebuiesc identificate şi din acele zone se va interzice transportul sfeclei.10.10. Messiaen. Mozaicul sfeclei: (P. 2. Particulele de pământ infestate cu spori pot fi duse de vânt la distanţe mari.Virusul infectează şi spanacul. producând pagube mai mari în cultura de seminceri. Al.2. unde până în toamnă 137 Fig.11. conţin virusul pe care îl transportă. Codrescu şi col. În funcţie de faza în care se instalează atacul şi de condiţiile climatice. În secţiune. (1981). ce se recunosc uşor datorită decolorării şi ofilirii plantelor în cursul zilei şi revenirii lor la normal noaptea. Bulgaria şi România în asociere cu rizomania sfeclei. aşa încât aria de răspândire a virusului creşte foarte repede. transmiţătoarea virusului.10.11). Macovei şi A. 10. Îngălbenirea necrotică a nervurilor sfeclei: A-rădăcină sănătoasă. brunifică. Mozaicul sfeclei .2. sunt mici (asemănătoare pătrunjelului). Virusul afectează rădăcinile şi ca urmare pe frunze apare decolorarea. Pe corpul sfeclei se dezvoltă exagerat radăcinuţele luând forma de "barbă" simptom asemănător cu cel dat de Heterodera schachtii. Atacul are loc în vetre.10. M. Transmitere-răspândire. Simptome. Sorauer. Puşcaşu (1985) semnalează boala ca fiind deosebit de păgubitoare în zonele de mare cultură a sfeclei pentru zahăr.Beet mosaic virus Viroza cunoscută sub numele de mozaicul sfeclei a fost descrisă în 1915 şi în prezent este răspândită în toate zonele cultivatoare de sfeclă.

pete neregulate. Ciochia şi col. Întrucât virusul în primăvară este transmis de afide de la plantele însilozate. (1964). puncte. iar în final apar puncte brune (fig. Ţesuturile frunzelor sunt îngroşate cu suprafaţa lucioasă.13. Izolarea spaţială a culturilor pentru sămânţă faţă de cultura de spanac 138 . Plantele tinere infectate prezintă frunze cu nervurile transparente.10. Îngălbenirea sfeclei: (P. mac. 1942) [i `n România de Alice Săvulescu şi col. Simptomele pot fi confundate cu cele produse de lipsa de magneziu. Pop şi col. în spanacul semănat toamna precum şi în buruienile multianuale. La semincerii infectaţi se observă frunze mici îngălbenite îngroşate şi casante. viroza poate da pagube de 29-38. Prevenire şi combatere. se recomandă distrugerea acestora. inele. 10. utilizarea materialului semincer sănătos şi arderea resturilor înainte ca insectele să înceapă zborul. Fig.3. Sorauer. nemţisor. la care îngăllbenirea este limitată la spaţiul dintre nervurile în lungul cărora rămân zone late verzi. Simptome. simptomele dispar şi reapar sub formă de arsuri spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Parcelele cu sfeclă pentru sămânţăse vor amplasa la distanţă de cel puţin 500 m faţă de cultura de spanac. rocoţea. Frunzele încep să se îngălbenească de la vârf spre bază şi de la margini spre nervura principală. În perioadele calde ale verii. Virusul se transmite în natură cu ajutorul a peste 28 specii de afide. Acestea după ce se hrănesc 6-10 sec. 1968). Frunzele tinere mozaicate privite prin transparenţă prezintă pete mici.10.Beet yellows virus Boala a fost descrisă în Belgia (Roland.80 % din plante pot fi bolnave (V. 42 % la producţia de zahăr şi 18-70 % la cea seminceră. în special în cultura pentru butaşi şi cea destinată producerii de seminţe. 1954).5 % la producţia de rădăcini.. apoi pe frunze apar zone decolorate între nervuri. ştir. De la un an la altul virusul rămâne în semincerii de sfeclă. Procentul plantelor infectate creşte odată cu zborul ridicat al insectelor pe parcursul perioadelor secetoase ale anului. 1980). Butaşii de sfeclă virotici asigură prezenţa bolii în culturile semincere şi de la acestea virusul trece la culturile de sfeclă pentru industrializare sau la spanac. mac. pătlagină... Transmitere-răspândire. verzi deschis sau alburii. ce poate avea plante virotice încă din toamnă. Un rol deosebit îl au stropirile cu insecticide.10. 1936). sulfină sau la plante ca: ştir. În zonele de mare cultură industrială şi seminceră de sfeclă. lobodă. Transmitere-răspândire. linii sau re]ele de linii (fig. Anglia (Watson.2.12). iau virusul din celula virotică şi apoi timp de 1-4 ore pot să transmită virusul. Prevenire şi combatere. iar în cultura obişnuită pentru rădăcini reduce esenţial producţia şi procentul de zahăr al acesteia cu 7-18 % (I. punguliţă. Cercul de plante gazdă a virusului este larg: spanac. troscot.13). de forme variate. trifoi. lobodă. Transmiterea virusului este asigurată de Cuscuta şi de mai multe specii de afide. Simptome. Îngălbenirea sfeclei .

Sfecla va trebui semănată la epoca optimă. aceasta se va trata cu: Dithane 75 WG-8 kg/t săm.este obligatorie. Putrezirea semintelor plantele debilitate se instalează fuzariozele.Pythium sp. se subţiază şi chiar primele frunzuliţe sunt negre. Tiramet 60 PTS-5 kg/t săm. se vor observa fructificaţii cu spori de tip Phoma. Dithane M 45-8 kg/t săm. micelii şi microscleroţi. este des întâlnită această boală.c. Phoma betae.14). Condiţiile deosebite din aceste terenuri sunt favorabile înmulţirii nematozilor.10. În cazul zonelor putrezite umed.. Prevenire şi combatere. acest simptom fiind caracteristic atacului de Aphanomyces sp. Simptome.. Ciupercile se răspândesc în cursul vegetaţiei prin spori duşi de apa din sol. Pe ţesuturile afectate pot apărea fructificaţiile agenţilor. Transmitere-răspândire. iar de la un an la altul rezistă sub formă de spori . Boala se manifestă de la germinarea seminţelor şi până la apariţia primei perechi de frunze adevărate. care vor crea mici leziuni. Întrucât o parte dintre aceşti agenţi patogeni pot fi aduşi odată cu sămânţa.. Pe plantulele debilitate se instalează ciuperci din genul Fusarium care dau mucegaiuri albe sau roz. 1957). climatici sau este în corelaţie directă cu evoluţia atacului nematozilor şi a dăunătorilor. Instalarea ciupercilor ca şi evoluţia atacului. Pe sămânţa abia germinată. depinde de foarte mulţi factori agrotehnici. Tiradin 70 PUS-8 kg/t săm. sfeclă roşie sau de zahăr este un factor important în micşorarea procentului de plante virozate. Pe Fig.2..6 kg/t săm.. Tachigaren 70 WP. Rădulescu şi V. aerate pentru ca să se scurteze perioada de la germinare şi până la răsărire. Fusarium sp.. sau se pot instala ciuperci sau bacterii de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate (fig..10. ce germinate a tinerelor plantule dau mucegaiuri albe sau roz. se pot constata în analizele microscopice spori de la Pythium sp. rădăcini sau tânăra plantă se observă zone brunificate. Putrezirea seminţelor germinate şi a tinerelor plantule . Atacul poate fi cu greu observat. 139 . iar întreţinerea culturilor de sfeclă seminceră. Bulinaru. Rhizoctonia solani În anii cu primăveri umede. prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra şi vor produce putrezirea seminţelor germinate sau a tinerei plantule.4. Vondozeb-8 kg/t săm. Combaterea chimică a insectelor limitează răspândirea virusului. constatând doar golurile în culturi cu pagube de până la 20 % (E. în terenuri echilibrat fertilizate... spori de rezistenţă sau fructificaţii de rezistenţă. Uneori baza tulpinii se înnegreşte..14. Aphanomyces sp. Boli produse de ciuperci 10. iar dacă ţesuturile brunificate putrezesc uscat.. perioadă în care se instalează agenţii patogeni ai acestei boli. Vondozeb 75 DG-8 kg/t săm./t săm. Tiradin-10 l p. extinderea bolii. la sfecla semănată în terenuri mai grele şi cu lipsă de fosfor.

izolarea lor spaţială la cel puţin 1000 m faţă de culturile semincere. Boala se poate instala pe sfecla abia răsărită.2 %. Planta după distrugerea frunzelor tinere. în zonele de mare cultură a sfeclei. Primele infecţii se 1926). 10. la recoltare. Mana sfeclei . agentul rezistă sub formă de miceliu de infecţie în butaşi şi seminţe sau sub formă de spori de rezistenţă. de până la 15 %.2. plantele bolnave se vor distruge. unde apare mai întâi mana. sp.15. cu optim la +6oC) şi de precipitaţiile care favorizează infecţia.Peronospora farinosa f. la producţia de rădăcini şi de 25 % la conţinutul de zahăr. unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observă o îngălbenire urmată de încreţirea ăi răsucirea frunzei de la margini spre partea inferioară.6.10. În această primă fază de atac. Simptome. constată pe frunzele sfeclei din cultura seminceră. Sandu-Ville (1936) care a remarcat şi pagubele mari produse de această ciupercă în 1954 şi 1967 în Moldova. b-miceliu cu spori (J. Cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la mană este cea mai eficientă metodă de prevenire a distrugerilor date de mană. iar ca urmare plantele Fig. cu flori grupate în ciorchine. formează noi frunze. Agentul patogen se răspândeşte în cursul perioadei de vegetaţie. Tija florală de la plantele mănate are axul scurt. Mana sfeclei: a-plantă se pot usca înainte de vreme. când pe acestea se observă o îngălbenire asociată cu formarea unui puf cenuşiu-violaceu pe partea lor inferioară.Erysiphe betae Boala a fost semnalată la începutul secolului XX. În vederea evitării instalării atacului. Făinarea sfeclei . Simptomele clasice apar însă pe plantele semincere.10. Samânţa se va trata cu: Apron XL 350 ES-4 l/t sămânţă. resturile vegetale de la decoletarea sfeclei se vor `nsiloza. Butaşii seminceri infectaţi putrezesc în timpul păstrării lor în silozuri. Dithane 75 WG-0. brunificate.10. Transmitere-răspândire. atacul pornind de la butaşii bolnavi. unde apare puful cenuşiuviolaceu. În culturile semincere se vor face tratamente repetate (în special în primăverile reci şi umede) cu: Funguran OH 50 WP-4 kg/ha. Toamna. De la un ciclu de vegetaţie la altul. betae În primăverile reci şi umede. poate apărea această boală care produce pagube însemnate. iar cele de la culturile semincere se vor arde pentru a micşora numărul de spori rămas. apoi s-a răspândit în toată Europa. În cazul în care atacul este sporadic. la culturile industriale se recomandă.2. Un studiu amănunţit al comportării ciupercii în Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974). prin sporii ce apar pe miceliile cenuşii-violacei. Eriksson. În România primele semnalări le-a făcut C. Prevenire şi combatere. în Cehoslovacia. atacată.15). 140 . La semănat vor fi folosite doar seminţele din loturi certificate în care nu a fost semnalat agentul patogen. ciuperca poate produce pieirea plantelor (fig.5. Infec]iile secundare pot avea loc de mai multe ori pe ani `n func]ie de temperatur\ (sporii apărând la temperaturi de 0-28oC.

Simptome.). 28 z. de 0. în schimb la culturile pentru samânţă unde. Boala poate fi recunoscută uşor datorită miceliului albicios. determină o veştejire uşoară a foliajului.Phoma betae Boala cunoscută şi sub numele de pătarea brună a frunzelor. b-fructificaţie de rezistenţăcu spori (Olga veştejite. alcătuite din puncte mici negre. Perioadele cu temperaturi ridicate şi umiditate scăzută. circulare. În perioada de vegetaţie ciuperca este răspândită de sporii de tip Oidium ce germinează uşor la Fig.7. se fac tratamente se recomandă ca la depăşirea P. f. este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei semnalată de Tr.(un sfert de frunză acoperită cu pâslă albă) în soluţiile de tratat se vor pune şi produse pe bază de sulf sau sistemice din grupele: Thiovit-5 kg/ha. ca producând pagube însemnate . în mod obişnuit până la recoltare. Pentru culturile obişnuite.D. Ţesuturile din dreptul petelor se brunifică şi pe ele se observă cercuri concentrice. Ciuperca atacă tinerele plantule până la răsărire.10.5-2 cm în diametru. iar frunzele se brunifică şi se usucă prematur (fig. Impact 125 SC-0. Însilozarea resturilor de frunze rămase de la decoletare micşorează numărul de spori din tarlalele ce au fost cultivate cu sfeclă. Comes (1959. 1949.28 zile). Prevenire şi combatere. Boala se observă de obicei spre toamnă pe frunzele mai bătrâne cu vitalitate scăzută şi pe frunzele sfeclei pentru sămânţă.E. tulpini şi chiar pe seminţe unde. Boala este observată mai întâi pe frunzele plantelor din culturile pentru seminţe şi la interval de 1-2 săptămâni se va observa şi pe sfecla din anul I. 1961. 141 .). Sub pâsla miceliană. parazită de suprafaţă. 10.p. Transmitere-răspândire. condiţie favorabilă pentru instalarea atacului ciupercii. Săvulescu (1944. 1953) şi de I. Miceliul devine alb-pulverulent datorită sporilor. tratamentele chimice nu se justifică economic. Pe plantele semincere apar pete pe frunze. 1972). Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 10. poate produce putrezirea acestora. În timpul verii pe frunze apar pete de decolorare. înainte de recoltare se observă şi puncte mici negre. la 42 z. unde în complex cu alte ciuperci.Pleospora bjoerlingii. Simptome. ţesuturile parazitate se îngălbenesc.5 l/ha (2 trat. Score 250 EC-0.3 l/ha (t. care sunt negre.2.c.16 Făinarea sfeclei: a-atac pe suprafaţa frunzelor slab frunză. apoi cenuşiu datorită fructificaţiilor sexuate. fin care poate acoperi toată frunza. Putregaiul inimii sfeclei . Tilt 250 CE RU-0. mari.16).15-40 % din recoltă. De la un an la altul ciuperca rezistă prin fructificaţiile de rezistenţă rămase pe resturile vegetale.3 l/ha-2 tratamente în 300 l apă/ha.

Putregaiul inimii sfeclei: 1-plantă atacată. Transmitere-răspândire. Boala a fost semnalată cu intensitate mare în tarlalele care au fost îngrăşate puternic cu azot şi lipsă de bor. În mod obişnuit. transmiterea este asigurată de miceliul rămas în butaşii infectaţi. căci îndepărtează eventualele formaţiuni cu spori de pe seminţe dar. De la cultura din (T. ceea ce se întâmplă mai rar. deoarece de plantă cu fructificaţii cu spori sfecla epuizează puternic solurile. Infectarea corpului sfeclei se poate face şi prin coborârea miceliului din frunze prin cozile acestora.4. nu au zahăr.10..17). Tiradin 70 PUS-8 kg/t săm. rădăcinile care se scot din sol sunt epuizate. 142 . trebuie să se asigure şi o îngrăşare cu borax 20 kg/ha. În cursul perioadei de vegetaţie transmiterea ciupercii este asigurată de la plantă la plantă şi de la frunză la frunză de sporii antrenaţi de vânt. de apa de ploaie sau de apa de irigaţie. plantulele nu au putut sparge şi străbate pelicula de drajare. ci doar un procent ridicat de celuloză (fig. datorită faptului că evoluează foarte repede şi distruge rapid frunzişul plantelor.Atacul pe rădăcini se manifestă printr-o colorare în cenuşiu a ţesuturilor de sub rozeta de frunze. fiind necesară o reînsămânţare. asigurarea unei arături profunde.17. butaşi la care zonele de atac se observă greu. Drajarea se face cu o pastă în care intră şi substanţe fungicide. Cercosporioza sau pătarea roşie a frunzelor Cercospora beticola Cercosporioza este considerată una dintre cele mai grave boli ale sfeclei. ce vor asigura protecţia tinerei plantule până la răsărire.. Polizarea şi drajarea seminţelor înainte de semănat este o lucrare foarte eficientă. Vondozeb-8 kg/t săm. acestea vor trebui semănate într-un sol umed pentru a înmuia stratul de drajeu şi a permite germinarea. Ferraris. Prevenire şi combatere. aşa încât pe lângă respectarea epocii optime de semănat..3... Vondozeb 75 DG-8 kg/t săm. în cazul în care se practică Fig.2. care au rămas pe resturile vegetale înglobate în sol. Seminţele nepolizate se tratează cu: Dithane 75 WG -8 kg/t săm. Au fost cazuri când datorită secetei din sol.. uscate ce se adâncesc în corpul sfeclei. anul I la cea seminceră. 2 . 1938). După distrugerea frunzelor.8. aceste zone de sub rozetă se observă uşor la decoletarea ce se face la sfecla ce se industrializează şi trece neobservată la sfecla seminceră. Transmiterea ciupercii este asigurată de la un an la altul prin sămânţa pe care se găsesc fructificaţii cu spori de tip Phoma sau prin organele de rezistenţă. 10.. ţesuturi ce putrezesc şi apar caverne centrale. Validacin 3 S-3 l/t săm. Vitavax 200 PUS-3 kg/t săm.5 porţiuni monocultura. alegerea unui teren nu prea greu. aşa încât până toamna.10. planta încearcă să-şi refacă foliajul din mugurii existenţi la suprafaţa solului. Dithane M 45-8 kg/t săm. Tachigaren 70 WP-6 kg/t săm.

ca şi izolarea spaţială Fig. CAPITOLUL 11 BOLILE PLANTELOR ULEIOASE 11. Derosal 50 SC-0.5 pc. Rădăcinile de la sfeclele atacate rămân mai mici şi cu un procent de zahăr mult micşorat (fig. ciuperca atacă şi pe alte plante din fam. Bavistin DF-0. Transmitere-răspândire. 14 z. seminţe ce nu au fost tratate înainte de semănat. După uscarea ţesuturilor.p.).). Cercosporioza: de cel puţin 1000 m a loturilor cu sfeclă pentru seminţe 1-atac pe frunză. Petele pot fi colţuroase sau rotunjite.3 kg/ha (t. faţă de culturile de sfeclă de an I. brune. în câteva zile.Ciuperca este cunoscută încă din 1876. (la interval de 21 zile) (organometalice). Bavistin 50 WP-0. pentru a fi distruse plantele gazdă ale ciupercii. Tratarea chimică în vegetaţie se poate face cu produsele:Brestanid 50-0. iar la noi în ţară este prezentă pe toate culturile de sfeclă.p.3 kg/ha (t. Simptome. Atacul apare în perioada iunie-august sub formă de pete izolate sau unite. cu diametru de 1-3 mm. se va avea grijă ca toate culturile să fie erbicidate corect. 1941). favorizat de excesul de azot din sol. de momentul instalării bolii şi de condiţiile climatice. În cazul unui atac puternic. Plantele semincere afectate vor avea o producţie scăzută de seminţe mici. rămân viabili după trecerea iernii şi pot produce noi infecţii în primăvară. putând apărea pete brune alungite chiar şi pe cozile frunzelor.1.3 kg/ha. apoi cenuşii în zona centrală unde se formează un puf brun.Plasmopara helianthi 143 . lipsa borului şi umiditatea atmosferică ridicată. pierderile de recoltă fiind variabile în funcţie de rezistenţa soiurilor sau hibrizilor. În jurul petelor se observă o dungă brună la sfecla pentru zahăr şi cea furajeră şi violacee la sfecla roşie. Bavistin FL-0.p.1. 2-miceliu cu spori (T. Ciuperca poate fi adusă în teren şi odată cu semintele provenite din loturi semincere unde boala s-a manifestat. Respectarea unui asolament de 4-5 ani este obligatorie la culturile de sfeclă.10. Ferraris. rar 5 mm. 21 z.3 l/ha (t./ha în 400 l apă la 1 trat. Kolfugo 25 SC. 2 trat.18. 21 z. cu o slabă facultate germinativă.18). putând depăşi 80 % la soiurile sensibile care nu au fost tratate. când a semnalat-o Saccardo.). Bolile florii soarelui Boli produse de ciuperci 11.10. de decolorare.3 l/ha.1. galbene. Chenopodiaceae. etc. Derosal 50 WP-0. Întrucât. Sporii rămaşi pe pământ şi pe resturile vegetale. întreg frunzişul este brunificat şi uscat. acestea se desprind şi frunzele apar perforate. Mana florii soarelui .

11. 1973). dacă este optimă (16-18oC) favorizează eliberarea de spori ce pot produce infecţii sistemice. principala sursă de infecţie în anul următor o constituie seminţele infectate. Iliescu. iar în România este semnalată de E. Aceste plante au pe faţa superioară a frunzelor. Plantele mature infectate mai târziu.1). prevăzuţi cu o membrană groasă. În ţesuturile necrozate. seminţele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome (fig. pe frunzele mature. dar nu înfloresc şi nu dau seminţe. datorită sporilor. în funcţie de condiţiile climatice. galbenaurii. decolorate. Raicu şi E. Rădulescu în 1946 pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube de până la 60 % (C. deasă de miceliu. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din semintele infectate şi prin sporii rămaşi în sol în resturile vegetale.Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul secolului XIX în America de Nord. Paulian şi H. ajunge în 1940 în Europa. au înălţimea de cel mult 25-30 cm. zone care se brunifică în scurt timp. frunze mici.11. deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante. de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri. Mana florii soarelui: o pâslă albă. apar spori sferici de rezistenţă. Plantele pot forma (F. se formează Fig. Mana florii soarelui: Numărul infecţiilor secundare este în frunză cu puful alb al ciupercii corelaţie directă cu frecvenţa precipitaţiilor şi cu (F. 1973). Primele simptome se observă la plantele tinere. după apariţia primelor plante infectate au loc mai multe infecţii secundare.2). Aceste plante rămân pitice (moşnegi). În cursul perioadei de vegetaţie. înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar. În dreptul lor. de 1-5 cm în diametru. pe faţa inferioară.11. purtaţi de vânt şi de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “moşnegilor”. Transmitere-raspândire. Fig. Baniţă. încreţite şi prezintă rădăcini slab dezvoltate (fig. 144 . Paulian [i H. zone mari galbene. 1965).11. temperatura care. în dreptul cărora pe faţa inferioară începând de la coada frunzei. pălării mici. apare un puf alb de miceliu. formează pălării mai mici. Întrucât nu se practică monocultura la floarea soarelui. cu internodii scurte. ce apar din seminţele infectate.2. Ciuperca mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae. Iliescu. Simptome. Plantele infectate mai târziu. semintele obţinute de la acestea vor fi infectate. prezintă pe frunze pete galbene-undelemnii lângă nervuri.1.

în Moldova au fost înregistrate pagube de 70-80 % din producţia aşteptată. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare. Apron XL 350 ES-3 l/t săm. pălăriile şi seminţele. 11. ţesuturile pălăriilor putrezesc umed şi între rândurile de 145 . acestea să provină din loturi semincere. De Bary. O a doua fază de atac se observă când plantele au 90100 cm înălime şi încep să formeze pălării.Prevenire şi combatere. o putrezeşte şi produce în final fracturarea plantei. Apron 35 SD-4 kg/t săm. La soiurile la care după ce pălăria se apleacă. iar H. Iliescu. principala grijă este ca. Paulian şi decolorare. care ar putea fi o sursă de infecţii primare. Galben Super SD-4 kg/t săm. apoi ea s-a extins în toate ţările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. pentru a se evita scuturarea semintelor şi deci apariţia samulastrei în anul următor. Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim. deoarece aceasta are un imens potenţial infecţios. boala poate afecta curbura tulpinii când. pagube evaluate la 60-70 % din poduc]ie. Putregaiul alb al florii soarelui .3). unde ciuperca nu a fost prezentă.11. ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii. la bază.. Simptome. solele unde s-a găsit chiar numai o plantă/ha infectată primar. În anul 1996. distruge măduva. datorită putrezirii acesteia. în Franţa de către A. Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente. Tratarea seminţelor se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t s\m. se adună apă din precipitaţii şi în acest fel apar condiţii optime pentru infectarea Fig. După formarea pălăriilor. Loturile semincere vor fi corect erbicidate.. 1973).11. Pe aceste plante. Putregaiul alb al pălăriilor prin partea lor inferioară. În cazul în care atacul este numai parţial şi intervine o vreme secetoasă. Încă din 1933. ca producând pagube mari în special la floarea soarelui.2.1. iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă (fig. în cavitatea ce apare. izolate spaţial la cel puţin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare. devin brune. vasele conducătoare invadate de miceliu. La început apar pete de florii soarelui (F.. unde apar pete galben-brune ce pot înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere. Primele simptome se observă pe tulpina tânără.Sclerotinia sclerotiorum Boala a fost descrisă în 1886. tulpinile. Întrucât boala se transmite prin seminţe. fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaţii din toamnă.. apare o zonă sau un inel de mucegai de înălţime variabilă. Boala afectează rădăcinile. Pe terenurile unde s-a constatat prezenţa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. apoi acestea se măresc. în toate lucrările Stării fitosanitare a României apare inclusă boala. palariile vor cădea în întregime pe sol. deşi pot fi atacate şi plantele abia răsărite. sub care ţesuturile sunt putrezite.3. Galben 35 SD-4 kg/t săm.

Seminţele de pe pălăriile infectate au coaja decolorată. din fosta pălărie rămân doar fasciculele de vase conducătoare.5. Benlate 50 WP-2 kg/t săm. ciuperca formează noi generaţii de scleroţi. aşa încât un teren în care sunt scleroţi. bulbifere sau tuberculifere. 1973). Putregaiul alb al separaţi la selector şi vor constitui o sursă importantă de florii soarelui: scleroţi ce se formează pe tulpină şi infecţie. lemnoase.. Ronilan 50 WT-2 kg/t săm. Scleroţii care au dimensiuni mici. Sunt atacate de asemenea puternic (F. certificate şi eventual “aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeţe mici. Sumilex 50 FL-2 l/t săm. când pot produce infecţii direct prin micelii sau prin sporii de pe apotecii (fructificaţii cu spori ce apar după germinarea scleroţilor). Bavistin 50 WP-2 kg/t săm. Sămânţa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase. Rovral 50 PU-2 kg/t săm. alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”(fig. însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează după floarea soarelui. Epidemiologie... Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase. După căderea seminţelor şi a lăcaşelor lor. Aceste seminţe au capacitatea germinativă scăzută. Scleroţii rămaşi în teren rezistă până în anul pălării următor. H. Prevenire şi combatere. asemănătoare seminţelor nu pot fi Fig. iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale. Aceste infecţii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante. atacul la pălării nu poate fi evitat. Scleroţii îşi păstrează viabilitatea cel puţin doi ani. va trebui cultivat cel puţin 4-5 ani cu cereale păioase..11. Rovral 50 WP-2 kg/t săm. dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaţii de peste 100 mm. (1. Iliescu. Ciuperca are un cerc larg de plante pe care atacă. iar temperaturile sunt în jur de 20-25oC.seminţe apare un mucegai alb care prin uscare va forma scleroţi în formă de reţea (fig. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare. În 146 . se crapă foarte uşor.4. Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetaţie dar. argiloase decât dacă este asigurată scurgerea excesului de umiditate. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede. Bavistin FL-2 l/t săm.. ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. 11. Metoben 70 PU-2 kg/t săm.5). lipsită de luciu. iar miezul este brun. Paulian [ş şi o mulţime de plante floricole. acoperit de miceliu şi cu un gust rânced.5 l/ha). Ciuperca este adusă în cultură odată cu seminţele infectate care nu-şi pierd germinaţia. Putregaiul alb al florii soarelui: palarii cu atac putrezind materialul depozitat. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Tiradin 500 SC-3 kg/t săm.. apoi cu plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. De la plantă la plantă ciuperca poate fi vehiculată de curenţii de aer.4). ce menţin terenul infectat. pătată. ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen.11. la care după infecţiile din câmp boala continuă în silozuri Fig.11.

vegetaţie se poate aplica produse din grupele: Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; kg/ha; Bavistin FL 1,5 l/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha, etc. Amelioratorii români au reuşit să creeeze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenţi la această boală şi numai aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor date poate limita pagubele produse de ciuperca. 11.1.3. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz, este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui, dar şi pe alte 16 specii ale genului Helianthus. Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, în dreptul cărora pe faţa inferioară apar puncte prăfoase brune sau negre. Aceste puncte pot fi întâlnite chiar şi pe frunzuliţele din jurul pălăriilor (fig.11.6). Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de sporii de pe seminţe sau din sol, care sunt foarte Fig.11.6. Rugina florii soarelui: afrunză atacată; b,c-spori; d-spori de rezistenţi la temperaturi rezistenţă scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea ciupercii este asigurată de sporii formaţi pe primele plante atacate. Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminţei poate preveni atacul acestei ciuperci. 11.1.4. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul pălăriilor de floarea soarelui, dar ciuperca atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase, plante furajere, ricin etc. În anii cu toamne foarte bogate în precipitaţii, boala poate produce pagube mari, aşa cum a semnalat Ana Hulea în 1940. Simptome. Ciuperca parazitează numai pălăriile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de boala Fig. 11.7.Putregaiul cenuşiu al florii cu scleroţi, dar sunt mai bine delimitate. În dreptul soarelui: pălărie atacată parţial petelor, pe ]esuturile moi şi putrede apare un praf (F. Paulian şi H. Iliescu, 1973). cenuşiu (fig.11.7). Boala poate să cuprindă întreaga
147

pălărie şi chiar la suprafaţa seminţelor apare o culoare cenuşie-verzuie, iar între seminţe apar scleroţi mici, negri. Seminţele au suprafaţa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din încăperile lor. Miezul seminţei este şiştav, amar, iar seminţele îşi pierd parţial capacitatea de germinaţie. Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de sporii ce sunt uşor luaţi de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat, formând un miceliu infecţios ce pătrunde prin ţesuturile pe care a ajuns. De la un an la altul, ciuperca rezistă în teren sub formă de spori sau ca sleroţi mici. Ciuperca poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminţele infectate sau care au pe suprafaţa lor spori. Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteţe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui, poate preveni atacul ciupercii. Tratarea seminţelor cu fungicide sistemice, care se face obligatoriu pentru celelalte ciuperci este bună şi pentru această ciupercă. Culturilor semincere trebuie să li se asigure o izolare parţială de cel puţin 500 m faţă de alte culturi de floarea soarelui, sau faţă de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului. Boli produse de plante parazite 11.1.5. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp. Plantă parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel, poate produce pagube însemnate de până la 70-80 % din producţie, aceasta fiind afectată şi calitativ prin reducerea procentului de ulei din seminţe. Planta este întâlnită în toate ţările cultivatoare de floarea soarelui. În România, Tr. Săvulescu şi col., o semnalează începând cu anul 1935, în judeţele de sud, sud-est şi din Moldova. Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai încet, au înălţime mai mică şi prezintă tulpini subţiri fără pălării sau cu pălării mici, cu seminţe seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. În jurul unei plante, în suprafaţa sa de hrănire, pot apărea 30-40 plante sau chiar peste 100, în terenurile puternic infestate, după cum se precizează în lucrările prof. C. Sandu-Ville. Planta ce parazitează - Orobanche cumana Wallr. Seminţele plantei din sol dau la germinare un filament subţire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroaşă ca un bulb cu proeminenţe (conuri de pătrundere), ce intră şi stabilesc contactul cu vasele conducătoare. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafaţă tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunză sub formă de solzi. Până la ieşirea la suprafaţă timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată. Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm înălţime, 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu perişori (fig.11.8). Florile fără codiţe au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanţe violacei şi se deschid în lunile iunie-iulie.
148

Fructul este o capsulă ce conţine 1200-1500 seminţe foarte mici, ovoid-alungite, cenuşii închis la culoare, aspre şi aripate (au pe margini o membrană). Aceste seminţe fiind foarte uşoare, sunt duse de apa de ploaie sau de vânt la distanţe foarte mari. Seminţele nu germinează decât în prezenţa rădăcinilor de floarea soarelui în soluri uşoare, uscate. Germinarea poate avea loc şi în prezenţa resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică pe care se bazează şi una din metodele de combatere, prin răspândirea pe teren a resturilor mărunţite la moara cu ciocănele. Seminţele pornesc în vegetaţie, Fig.11.8. Plante de floarea soarelui parazitate de lupoaie (F. Paulian şi H. dar neavând pe ce parazita, tânăra plantulă va Iliescu, 1973). muri. Floarea soarelui poate fi parazitată uneori şi de Orobanche ramosa L., (lupoaia cu tulpină ramificată) plantă ce are înălţime mai mică, 10-40 cm şi tulpina ramificată, de culoare gălbuie. Combatere. Tarlalele infestate cu seminţe de Orobanche vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase şi abia după 4-6 ani se va putea cultiva floarea soarelui. Sămânţa de floarea soarelui va trebui să nu conţină seminţe de lupoaie. Pe suprafeţe mici, se recomandă praşile repetate executate înainte de apariţia florilor deoarece, dacă planta este tăiată după înflorire, substanţele din tulpină reuşesc să matureze seminţele. Repetarea praşilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite nu apar toate odată, ci pe rând. Cea mai eficientă metodă este alegerea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la această plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puţin parazitate de lupoaie a căror seminţe nu germinează la adâncime mare. 11.2. Bolile soiei Viroze 11.2.1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus Boala a fost descrisă în 1916 în S.U.A. sub numele de cloroza şi încreţirea frunzelor de soia, iar acum este cunoscută în toate ţările cultivatoare de soia. În România a apărut odată cu extinderea acestei culturi (M. Nicolaescu, 1975). Pierderile produse de această boală pot fi mari, între 8-25 % dacă temperaturile se menţin între 18-20oC. Simptome. În cultură plantele se observă foarte uşor întrucât au o creştere mai înceată şi prezintă pe frunze mozaic şi decolorări ale nervurilor. Frunzele sunt mai alungite, înguste şi se curbează spre partea inferioară (fig.11.9). Fig. 11.9 Virusul mozaicului soiei:
1,2,4,5-foliole atacate; 3-foliolă sănătoasă (după E. Rădulescu, 1966). 149

Din cauză că nervurile nu cresc în acelaşi ritm cu mijlocul, de-a lungul lor apar gofrări (încreţiri). Pe aceste plante apar puţine păstăi, cu seminţe ce se maturează târziu şi au aspect “marmorat”. Transmitere-răspândire.Virusul este răspândit în natură de diferite afide. Virusul se transmite de la un an la altul prin sămânţa infectată, în al cărui embrion se găseşte. Plantele ce au fost infectate în stadiu tânăr au cel puţin 60 % din seminţe infectate, în timp ce la plantele infectate mai târziu acest procent scade. Plantele infectate, după înflorit produc seminţe sînătoase. Prevenire şi combatere. În vederea obţinerii de culturi sănătoase se recomandă semănarea de sămânţă sănătoasă, provenită din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate până la înflorire. Soiurile Chippewa, Hamsoy şi Acme sunt foarte sensibile, aşa încât, pentru culturile respective se vor lua măsuri de izolare spaţială faţă de alte soiuri şi se vor aplica tratamente împotriva afidelor. Tarlalele unde se observă mozaicarea încă din primele faze de vegetaţie, vor fi eliminate de la aprobarea pentru material de sămânţă. Bacterioze 11.2.2. Arsura bacteriană a soiei - Pseudomonas syringae Această boală bacteriană semnalată încă de la începutul secolului în S.U.A., a apărut şi la noi, fiind studiată de V. Severin în 1975. Se cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz şi chiar 43-100 %, în Extremul Orient. Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene, frunze, tulpini şi boabe. Pe primele frunze atacate apar pete cu aspect umed, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze aparute mai târziu se formează pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig.11.10). Din ]esuturile atacate pe vreme umedă apare un lichid (exudat) bacterian albicios, ce se poate usca sub formă de peliculă lucioasă brună sau cenuşie. În cazul unui atac grav, frunzele rămân sfâşiate sau se usucă înainte de vreme. Pe tulpini, petele sunt alungite, la Fig.11.10. Arsura bacteriană a soiei: (M. Hatman şi col., 1989). început galbene apoi brune, acoperite de exudat şi în final negre. Păstăile de la plantele bolnave produc puţine seminţe mici, cu tegumentul zbârcit şi uneori acoperit de gomă bacteriană. În cazul unui atac mai grav boabele au pete cenuşii, brune şi chiar crăpături. Transmitere-răspândire. Bacteria este transmisă de la un an la altul prin intermediul seminţelor infectate, care nu-şi pierd facultatea germinativă, decât cel mult în proporţie de 66 %. Bacteria rămâne cel mult 6 luni viabilă în seminţe. Seminţele păstrate mai mulţi ani îşi pierd aproape complet germinaţia, dar puterea de
150

Săvulescu. Răspândirea ciupercii în perioada de vegetaţie este asigurată de sporii duşi de apa de ploaie sau de irigaţie şi de vânt.11.infecţiozitate a bacteriei nu scade. mici. Soiurile Bolya 44 şi SO994RR omologate `n 2001 sunt rezistente la boli în condiţii de infecţie naturală. Transmitererăspândire Ciuperca rezistă în sol pe resturi vegetale sub formă de spori de rezistenţă. Un caz aparte de rezistenţă este întâlnit la plantele atacate de păianjenul roşu care nu sunt atacate de această bacterie. Frunzişul plantelor mănate prezintă numeroase pete colţuroase. Principala sursă de transmitere a bolii în anul următor o constituie sporii de rezistenţă pe sămânţă. Măsura cea mai eficientă este semănarea de sămânţă sănătoasă. Mana soiei . transparente. În dreptul petelor. în care bacteria poate fi viabilă timp de 9 luni.3. 151 . dar acest lucru nu are prea mare importanţă întrucât nu Fig. apoi în scurt timp zonele afectate sau chiar toată frunza se usucă. de culoare la început verde-gălbuie. b-miceliu. iar acum produce pagube însemnate în anii ploioşi.11. Simptome. La înfiinţarea culturii se va folosi numai sămânţă sănătoasă sau tratată cu: Apron 35 SD-600g /100 kg săm. deşi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare şi nu se folosesc decât de către amelioratori.2. Boli produse de ciuperci 11. monocultura soiei. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclină sau streptomicină. Baicu şi Tatiana Şesan. pe suprafeţe mici Întrucât bacteria rezistă în resturile vegetale se vor lua măsuri de igienă culturală şi de rotaţie a culturii. Prevenire şi combatere.11). pe faţa inferioară a frunzei. Prevenire şi combatere. apoi brune pe faţa superioară (fig. de 24 mm. apare un puf cenuşiu-violaceu. c-spori. dar şi sămânăa infectată provenită de la plantele mănate. sau în culturile irigate.11. În timpul germinării seminţei de soia. timp de 6-8 zile poate dezinfecta seminţele infectate.Peronospora manshurica Boala a fost semnalată în 1948 în România de Tr. Expunerea la soare. d-spor de rezistenţă se practică (T. Transmiterea poate fi asigurată şi prin resturile vegetale rămase pe sol. 1996). bacteria se multiplică şi va ataca primele frunze. Mana soiei: a-frunză atacată.

pe care apar păstăi deformate. Lista gazdelor virusului este impresionantă. Bolile lucernei Viroze 12.L. năut. Lucerna virotică prezintă pe frunze pete mici. ea cuprinzând peste 300 specii din 50 familii botanice dar.12. la 40-70 şi chiar 80 % în anul III. cu boabe mici. rămânând totuşi o zonă verde de-a lungul nervurilor. 1. se recomandă recoltarea de sămânţă de la lucerna din anul I. de către J. ardei.U. Mozaicul lucernei . zârnă şi căldăruşa popii. tutun. cartof. strâmbi şi se rup uşor (fig. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. morcov şi pătrunjel. inele sau pete eliptice de decolorare.1. În România virusul a fost semnalat de I. Frunzele atacate au suprafaţa redusă. Pop. Transmitere-răspândire. virusul produce decolorări.1).CAPITOLUL 12 BOLILE PLANTELOR DE NUTREŢ 12. bob. Virusul afectează şi trifoiul alb. procentul de atac creşte de la 5 % în primul an. aceste plante dau un număr mare de lăstari. Prevenire şi combatere. fasole. simptome ce dispar când temperatura aerului este ridicată. virusul produce o cloroză a nervurilor.1. Simptome. ţelină. Într-o fază mai avansată a bolii apar între nervuri benzi. pete galbene-portocalii pe spaţiile dintre nervuri. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânţă. În anii următori. ciumăfaie. Weimer.Alfalfa mosaic virus Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în S. Nicolaescu la ardei. De la un an la altul. până la obţinerea unor 152 . gălbui. Fig. trifoi.A. iar în câmpurile experimentale unde. virusul poate fi transmis şi prin sămânţă la lobodă. pe care dă mozaic sau pătare galbenă. În cursul vegeta]iei răspândirea virusului este asigurată de aproximativ 13 specii de afide. pete galbene şi uneori simptomul "frunză de stejar". În lanurile mai vechi. 12. gălbui sau albicioase. soia.1. gofrată. cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă. Mazărea atacată prezintă o mozaicare a frunzelor însoţită de reducerea înălţimii plantelor. mazăre. La fasole. Mozaicul lucernei (I. Pe parcursul anului atacul virusului creşte progresiv de la 1-2 % până la 55 % sau chiar mai mult. 1975). Se recomandă ca la înfiinţarea noilor culturi să se respecte o izolare de minim 1 km faţă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi sau de terenuri înţelenite şi îmburuienate. Pop la lucernă şi ardei şi de M. deformată. La soia. tomate. dar aceştia sunt scurţi. circulare.

Transmitere-răspândire. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o peliculă de exudat bacterian.12. cu centrul galbendeschis şi cu margini brune înconjurate de un inel galben. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe teren. Mana lucernei: a-atac pe frunze. în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf alb-cenuşiu.U.2. iar lanurile noi trebuie izolate spaţial de cele vechi. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului Xanthomonas campestris pv. Petele au până la 2-3 mm în diametru. Prevenire şi combatere. mazăre etc. Se recomandă ca. Perioadele calde ale anului. gălbui. dar nu produce pagube mari. Mana lucernei . iar infecţiile ce urmează sunt produse de miceliile apărute din sporii ce apar pe puful alb-cenuşiu. desprinse de pe plante şi duse de vânt. cosirea vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate.3. India. Decolorarea şi uscarea frunzelor progresează de la vârf spre codiţă. Oescu şi I. In România a fost semnalată de C. Se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă. în judeţele Braşov.2. frunzele. Rădulescu şi col.1.. apoi se brunifică şi se desprind de pe codiţă (fig. se recomandă izolări spaţiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri cu insecticide contra afidelor. sunt factori ce uşurează răspândirea ciupercii.clone valoroase trec mai mulţi ani. cantitate de furaj)..Peronospora aestivalis Mana este cunoscută în toate ţările cultivatoare de lucernă. 153 . Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă sau miceliu în plantele atacate. la apariţia petelor pe frunze. Mureş şi Suceava. Pe frunzele de lucernă apar pete neregulate. să se facă o cosire prematură a plantelor. din 1964 şi în România. Bacterioze 12. In cursul vegetaţiei prima infecţie este asigurată de miceliile provenite din germinarea sporilor de rezistenţă. Aceleaşi tratamente se vor aplica şi la loturile semincere de trifoi. din mai multe localităţi ale Moldovei. Simptome. apoi se unesc şi în cele din urmă ţesuturile se brunifică. pe tulpini apar chiar mici răni. Prevenire şi combatere. sub care. transparente. alfalfae Boala care a fost descrisă în 1930 în Turkestan. Bolile produse de ciuperci 12. codiţele frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă. (momentul când se poate recolta cea mai mare 1972). fasole. soia. în resturile vegetale infectate.A. Frunzuliţele se îngălbenesc. momentul de maturitate tehnologică b-miceliu cu spori (E.2).12. neaşteptându-se Fig. Transmitere-răspândire. Simptome. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian. astăzi este răspândită în S. Rădulescu în 1933.1. dublate de ploi intermitente. În faza finală a bolii. Frunzele de lucernă prezintă pete mici cu aspect umed.

12. se unesc şi frunzele atacate cad.3-1 mm (ţesuturi uscate ale ciupercii) (fig.1. Simptome. In ultimele decenii paralel cu extinderea culturilor de lucernă. Pătarea brună a frunzelor de lucernă Pseudopeziza medicaginis Pătarea brună este cea mai răspândită boală a lucernei. Se recomandă respectarea desimii optime la semănat. plantele rămânând desfrunzite. puncte negre. strome de 0. SanduVille (1932).1. partea cea mai valoroasă a furajului. Săvulescu consideră că are un efect parazitar slab. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de strome pe resturile de frunze.2-atac pe frunze.12. datorită apariţiei unor mici puncte negre. Atacul ciupercii se extinde foarte repede. 3-fructificaţie. Frunzele şi lăstarii tineri se acoperă cu o pâslă miceliană fină. medicaginis In Europa boala este cunoscută pe lucernă şi alte specii de leguminoase cultivate sau spontane.12. Prevenire şi combatere. Frunzele şi tulpinile se usucă înainte de vreme.4. Simptome. din care în primăvara următoare sunt eliberaţi sporii. Ciuperca a fost identificată şi pe Medicago falcata (culbeceasă). după ploi.3). ciuperca produce mari pagube prin desfrunzirea precoce a plantelor.E. însă Tr. Se recomandă amplasarea culturilor noi la distanţă faţă de culturile mai vechi şi în cazul apariţiei făinării la un nivel ce depăşeşte P.Erysiphe pisi f. Prevenire şi combatere. In România a fost găsită în 1912 de P. ce ies din fructificaţiile ciupercii. Pătarea brună a frunzelor de lucernă: 1. prezentând reziduuri toxice. Deşi există substanţe cu care această cipercă ar putea fi combătută. ce în scurt timp devine pulverulentă apoi îşi schimbă culoarea din albicioasă în cenuşie. In perioadele secetoase. uşor bombate. Inainte de înflorirea lucernei.sp. ce vor da infecţii primare. deoarece sporii sunt uşor purtaţi de vânt. galbene apoi brune de 1-3 mm în diametru. Moesz şi apoi studiată de C. 4-spori (T. Făinarea lucernei . pagubele date de acest patogen s-au dovedit a fi în unii ani considerabile. 1938). 154 .3. se va cosi lanul înainte de maturitatea tehnologică. Ferraris.5. In primăvară. iar în cazul apariţiei se va face o cosire prematură pentru a nu pierde foliajul. Transmitere-răspândire. Petele se înmulţesc.. ciuperca este răspândită de numeroşi spori. iar furajul nu ar fi de caliate. Fig. reprezentate de organele de rezistenţă. Pe frunzele căzute se observă în dreptul petelor. pe frunze apar pete circulare. Este cunoscută şi la noi în ţară din 1960. Transmitere-răspândire.D. 12. producând pagube mari în anii ploioşi. De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). tratamentele nu sunt economice.

atac pe frunze. ce la început au fost izolate. aglomerate ce produc deformarea organelor. Ceva mai târziu. 1938). Simptome. care sunt duşi de vânt şi apa de ploaie. vor da naştere la spori. Pătarea neagră şi căderea frunzelor de trifoi .2. pe codiţele frunzelor şi pe frunze apar puncte brune. Plantele rămân slab dezvoltate. 3-spori. gălbui sau brunii la început. se usucă şi cad (fig. ce vor da primele infecţii.12. Europa.4).Peronospora sp. strângerea şi arderea fânului cosit. b. Crustele rămân viabile pe sol până la 5 ani. 12. rotunjite.2. din care vor apărea alte fructificaţii cu spori. Infecţiile produse mai târziu şi răspândirea ciupercii. dar şi sub formă de cruste negre. crustă cu fructificaţii (T.2. Ciuperca poate rezista peste iarnă prin spori. Simptome.Dothidella trifolii Această boală este destul de răspândită în Europa. în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf cenuşiu-plumburiu. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă. Prevenire şi combatere. se recomandă cosirea prematură a trifoiului. prin sporii de tip Polythryncium duşi de vânt şi ploi. apar pete neregulate. apar pete fără un contur precis. Ferraris. Rugina trifoiului: a. se căderea frunzelor de trifoi: 1plantă atacată. Primăvara se observă pe nervurile frunzelor şi pe codiţe puncte galbene.12. iar spre toamnă prin sporii de tip Sphaeria. Rugina trifoiului-Uromyces trifolii Boala este răspândită în America. petele. 4-secţiune prin apar cruste negre de 1 mm în diametru. iar în dreptul lor pe faţa inferioară a frunzelor.1. Asia. Se recomandă ca loturile de trifoi să fie cosite prematur în cazul apariţiei manei. Bolile trifoiului Bolile produse de ciuperci 12. Boala cunoscută la noi din 1930 este frecventă în toate ţările cultivatoare fără a produce însă pagube mari. Ca urmare. Australia şi Africa de Nord.12.2. care va cădea înainte de vreme. care în primăvara următoare. producând pagube destul de mari `n ceea ce priveşte producţia de fân. Simptome. 155 .5. Transmitere-răspândire.1972). Rădulescu şi col. iar la noi în unii ani poate produce pagube însemnate. Japonia. din care apar micelii..2. spori. Mana trifoiului . Noua Zeelandă. 12. În cazul apariţiei în masă a bolii. Pe frunzele plantelor atacate. gălbui. frunzele se veştejesc. Pe Fig. apoi negre şi Fig.3. 12.c-spori (E.4. pentru a nu se ajunge la defolierea plantelor. Transmitere-răspândire. Prevenire şi combatere. Pătarea neagră şi vreme umedă. sunt asigurate de sporii de pe frunze. Pe frunze şi cozile lor. Ciuperca se poate răspândi foarte uşor în timpul vegetaţiei. cu un frunziş decolorat. 2-miceliu cu unesc.

Bolile tomatelor Viroze 13. Boli produse de plantele parazite 12. cu ramificaţii.12. cilindrică. Simptome. Vetrele de cuscută se vor erbicida cu: Pivot 100 LC-1 l/ha.12. Frunzele se răsucesc şi se usucă înainte de vreme (fig. Pe frunzele plantelor infectate. Smith în America este astăzi cunoscut în ţările europene. în seră. picnospori. In inflorescenţele globuloase apar flori pe tipul 5.prăfoase. ce perforează ţesuturile gazdei. Răspândirea ciupercii în cultură este asigurată de mai multe tipuri de spori (ecidiospori. ce se răsuceşte pe alte plante. rugos (fig. fiind găsit şi în România în 1984. galbenebrunii. se recomandă cosirea lanurilor înainte de apariţia sporilor de rezistenţă. Se va folosi la semănat numai sămânţă decuscutată. globuloase sau alungite. Cuscuta trifoiului şi lucernei . Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscută sau torţel sunt răspândite în toată lumea şi produc pagube deosebite în culturile pentru seminţe. cu o nuanţă 156 .75 l/ha la 3 zile după prima coasă. portocalii sau cenuşii. Roundup0.1.6. groasă de 0. Rădulecu şi col. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenâă care.12. ce ar putea fi la rândul lor parazitate.. alcătuită din internodii şi noduri.Cuscuta sp. Transmitere-răspândire.1. Prevenire şi combatere.5). Pe tulpini se găsesc frunze sub forma unor solzi mici. necrotice. Fig. iar în jurul lanurilor suprafaţa va fi menţinută curată de buruieni.3-5 mm.2. In vederea limitării pagubelor. Fructul este o capsulă conică. galbenroşcată sau brună. globuloasă cu 2-4 seminţe ovoide. cu tegumentul aspru. absorbind seva. CAPITOLUL 13 BOLILE LEGUMELOR 13. din tulpină apar un fel de rădăcinuţe. Caracteristicile plantelor sunt: tulpină subţire ca un fir. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen. în primăvară vor da naştere la spori. în studiile lui I.4. ce vor produce primele infecţii. uredospori). ce au la bază 5 frunzuliţe unite şi 5 petale unite parţial. pe sfecla pentru zahăr şi pe tomate. Pătarea inelară neagră a tomatelor – Tomato black ring virus Virusul descris în 1946 de K. apar pete inelare. In România. La locul de contact cu planta parazitată.1972).M. pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. Cuscuta trifoiului şi lucernei: (E. Prevenire şi combatere.6).1.

pe partea inferioară. sfeclă. malformări (creşteri anormale) şi aspermii (deformări ale inflorescenţelor ce nu vor produce sămânţă). fasole. Fructificarea este slabă.Virusul atacă specii de la peste 55 genuri de plante. Cercul de plante gazdă a acestei micoplasme este foarte larg şi simptomele variază pe grupe de plante. filodie (transformarea organelor florale în frunze). căpşun. iar pe frunză. ochiul boului şi tutunul turcesc. apar pete negre. cuscută. plantele încep să se refacă dar frunzişul prezintă pete de decolorare şi are tendinţa de a se deforma. asigură distrugerea nematozilor şi a altor ciuperci de sol. Transmiterea prin sămânţă are loc în procent de 10-100 % la peste 20 de specii de plante. 1972). în special în primele faze de vegetaţie. In natură. apar pete brune. 1971.au efectuat studii numeroşi cercetători între care Alice Săvulescu şi P. La roşii. volbură şi tutunul turcesc. Tulpinile plantelor virotice pot prezenta brunificări şi înnegriri ale lăstarilor. în 1935 dar. vinete. Într-un stadiu mai avansat al bolii. piticirea lăstarilor la piersic şi mozaicul salcâmului.1. în special la tutun dar şi la culturile de tomate unde. Rîjkov (U. frunze curbate în jos.R. nu transmit virusul la generaţiile următoare. transmiterea virusului este asigurată de nematozi. Stolburul tomatelor – Stolbur disease mycoplasma Stolburul este considerată ca una din bolile cele mai grave ale plantelor din fam. boala "buchet" la cartof. 13. Simptome. imprecis delimitată. cu nervuri închise la culoare. ce în mod normal nu sunt verzi). La baza frunzelor. iar pe fructele mici.) şi asupra ei . observate în tot cursul anului. Transmitere-răspândire. micoplasma produce virescenţă (înverziri ale organelor. Prevenire şi combatere. Producerea răsadului de tomate se va face separat de răsadul de tutun şi în condiţiile aplicării de tratamente cu insecticide ce distrug tripşii. Simptome.S. apar pete inelare. Ofilirea pătată a tomatelor . Dezinfectarea cu Dazomet 90 PP-600 kg/ha sau Basamid G-500 kg/ha. După o primă etapăde atac. Plantele virotice prezintă o ramificare a lăstarilor anormală. roşii sau galbene.3. alungite pe cozile frunzelor şi tulpini.U. Solul serelor va fi dezinfectat termic iar în momentul apariţiei plantelor virotice. 157 . Se va recolta sămânţa numai de la plantele perfect sănătoase. Boala a fost descrisă în 1933 de V.A. Solanaceae. proliferări (creşteri exagerate). Transmitere-răspândire. apare o culoare asemănătoare cu a bronzului.neagră. Ploaie (1960. La cartof. în prezent este răspândită în zonele temperate şi subtropicale. Prevenire şi combatere. în condiţiile cultivării lor în zone secetoase. poate produce calamităţi. zmeur. ardei.2.Transmiterea virusului este asigurată de tripsul tutunului şi specii ale genului Frankliniella care după achiziţionarea virusului rămân infecţioase dar. îngălbenirea nervurilor ţelinei. petele se măresc şi frunzele se usucă. vinete. Virusul are un cerc larg de plante gazdă producând pătări inelare la tomate.G. acestea se scot din cultură.Tomato spotted wilt virus Boala a fost semnalată în Australia în 1915 şi în S. 1969.1.S. Micoplasmoze 13. salată. Pe fructe. lemn câinesc. inelare.

Pagubele produse sunt atât calitative cât şi cantitative. apoi nervura principală se curbează şi planta se usucă. Ilfov. 158 . In natură. Mycoplasma este cunoscută ca parazită pe 80 specii de plante ce aparţin la 10 familii botanice.13. pierderile putând atinge nivelul de 30 % din producţie. Transmitere-răspândire.13. datorită distrugerii insectelor.U.13. la început a frunzelor.1. Ofilirea bacteriană a tomatelor Fig. prin irigare. Tomatele atacate prezintă hipertrofieri (creşteri exagerate) ale caliciului florilor. apar pete circulare de 1-5 mm. pete cu ţesuturi ce devin galben-pergamentoase.1). michiganense Boala descrisă în 1910 în S. iar pe tulpină în zona bazală.4.1. Eusceles plebejus şi Macrosteles laevis. stolburul apare sporadic şi nu dă pagube însemnate. Transmiterea agentului patogen în natură este asigurată de speciile genului Cuscuta (torţelul) şi de insectele Hyalesthes obsoletus. Solurile cultivate vor fi menţinute la umiditate corespunzătoare. lignificări ale vaselor conducătoare din fructele care nu vor ajunge la maturitate să aibă culoarea roşie caracteristică. Patogenul este inclus pe lista agenţilor de carantină a României. Bucur în jud.A. în România fiind semnalată în 1955 de R. îşi răsucesc marginea spre partea superioară.. pagubele produse de micoplasma sunt direct proporţionale cu dezvoltarea insectelor ce duc virusul (vectori). apoi prin unirea petelor.virusul produce decolorări şi ofiliri rapide. ce devin mici răni adâncite (fig. suprafaţa acestora se încreţeşte. La morcov şi cartof mai sunt semnalate şi altfel de simptome ca înroşirea frunzişului sau colorarea sa în mov.2). Culturile trebuie să fie corect tratate cu insecticide şi erbicide pentru a diminua atacul de transmiţători şi a elimina buruienile gazdă ale mycoplasmei. Simptome. umede. apar pete ovale mici de culoare alb-crem. Frunzele pot prezenta uneori pete “opărite”. apoi a plantei în întregime. Prevenire şi combatere. albicioase. Pe primele 2 frunzuliţe ale răsadurilor. verzi. Petele albicioase de pe frunze devin răni galben-verzui. tulpina prezintă vasele conducătoare de culoare galben-brună. (C. Frunzele plantelor bolnave din câmp. In secţiune. În anii cu primăveri şi veri ploioase şi răcoroase. pentru a se împiedica dezvoltarea insectelor care este cu atât mai rapidă cu cât este mai cald. Stolburul tomatelor: Corynebacterium michiganense pv.Messiaen et col. Observarea bolii se face uşor datorită simptomului clar de ofilire. solarii sau seră se ofilesc. Se va avea în vedere distrugerea vetrelor de cuscută. solarii şi câmp. paralel cu reducerea suprafeţei limbului (fig. Boala este prezentă pe răsaduri dar şi pe tomatele cultivate în sere.M. 1991). de Smith s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de tomate. Bacterioze 13.

simptomul fiind numit “ochi de pasăre”.Messiaen et col. Prevenirea infecţiilor secundare se face prin tratamente cu: Dithane 75 WG-0. pentru a limita zonele de atac ale bacteriei.3 %). cu trei săptămâni înainte de plantare. 2-9 luni.2. în dreptul petelor.Pe toate organele. conţin bacterii într-o proporţie foarte mică (0-0. înconjurate de o zonă albă sau gălbuie. Dacă pe fructele deja formate au loc infecţii locale.500 kg/ha. apar mici răni din care. Toate vasele conducătoare din pulpa fructelor. Bacteria rezistă în resturile vegetale ale plantelor bolnave rămase pe câmp. la fel de grave. nu rezistă decât 3-4 săptămâni. iar temperaturile scăzute şi umiditatea mare (C. Seminţele din fructele atacate sunt mici. externe. sau în apă caldă (52oC) timp de o oră. Bacteriologii români precizează că. florile avortează sau fructele ce apar. ambele însă. rămân mici. Transmitere-răspândire. sau chimic cu Dazomet 10 G . seminţele riscând săşi piardă facultatea germinativă când sunt ţinute în aer cald (80oC) timp de 24 ore. In vederea obţinerii răsadurilor. Diluţia de sublimat corosiv 1/3000 în care seminţele se ţin 5 minute este eficientă. Vremea umedă. este favorabilă extinderii îmbolnăvirilor. comparativ cu cele obţinute prin alte metode. 1991). Infecţia fiind generală. care efectuează diferite operaţiuni “în verde”. Răsadurile vor fi obţinute în sol dezinfectat termic cu vapori de apă. petele fiind superficiale. 159 . cu marginea întunecată. chiar cozile fructelor pot fi uşor brunificate sau cu pete brune. se va folosi numai sămânţă liberă de bacterii.. Aceste lucrări produc răni prin care bacteria pătrunde uşor. Fructele puţin atacate pot prezenta simptome de marmorare (zone verzi înconjurate de zone albicioase). temperaturile ridicate şi umiditatea scăzută favorizează infecţiile Fig.p. limitate la coajă şi nu prezintă exudat. de culoare albă. au puncte cu inele argintii şi seminţe brune. favorizează atacul pe fructe. pot apărea două feluri de simptome. Dezinfecţia termică dă rezultate bune dar. In funcţie de felul infecţiei vasculare sau localizate. apare exudatul bacterian (picături cleioase). In unele cazuri. apoi brun-deschise. În cursul vegetaţiei bacteria se răspândeşte prin uneltele şi mâinile lucrătorilor.2 % (t. apoi se răspândeşte şi se înmulţeşte în vasele conducătoare. pe vreme umedă. Bacteria se transmite prin seminţe şi este suficient ca acestea să fie infectate în proporţie de 1 % pentru a se declanşa o îmbolnăvire gravă a plantelor.13.M. apoi brune. Ofilirea bacteriană vasculare. cu temperaturi de 24-32oC. cu germinaţie redusă dar pot transmite bacteria. este greu de executat.). apar pete de 1-3 mm în diametru. sunt la început galbene. dar cu evoluţie mai rapidă în cazul infecţiilor vasculare. 14 z. se coc prematur. Prevenire şi combatere. In centrul petelor rămân mici răni brune. dar toxică şi există riscul unor accidente de muncă. în timp ce în seră. brune sau negre. Seminţele obţinute prin fermentarea pulpei.

puternice. 1991). în coaja căreia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. numeroase specii de plante ca : zârna. Primele infecţii la răsaduri asigură sursa de bacterii ce va fi dusă de ploi şi vânt şi va produce infecţii secundare. Vondozeb-0. Bacteria parazitează toate organele aeriene ale tomatelor. de 1-2 mm în diametru. ţesuturile fructului se scufundă uşor. avertizând pe cultivatori de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor. Fructele infectate prezintă pete circulare. Vondozeb 75 DG-0.3 -a).13. c-Pseudomonas-puncte negre. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă. ridichia. 14 z. Vondozeb 75 DG 0. Primele infecţii pornesc de la sămânţa infectată.Messiaen et col.2 %.).1. ea parazitând în afară de tomate şi ardei. 160 .2 %. Crustele apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului. vesicatoria. în jurul rănilor rămâne o zonă verde. în jurul petelor apar inele lucioase datorită Fig. iar prin crăpături pot pătrunde alţi agenţi ce depreciază mai mult fructele.13.2 % (t. In zonele atacate. au semnalat această bacterioză în 1932.3-b).13.5. zonele brunificate se unesc. Pătarea bacteriană a tomatelor Xanthomonas campestris pv. d-Corynebacterium-puncte cu aureolă argintie spre marginile frunzelor. galben-brunii sau cenuşii înconjurate de un inel alb-gri (fig.3. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg. păpălău şi ciumăfaia.. Bacteria poate supravieţui 2-3 ani în terenurile unde au rămas resturi de plante bolnave. Irigarea prin aspersiune este contraindicată în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infecţii primare. cătina. Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) şi crăpături variate ca formă şi lungimi. iar ţesuturile se rup. vesicatoria Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate zonele ce au climat umed şi cald. Transmitere-răspândire. In cazul unor infecţii (C. sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor. de pe care se scurg picături de lichid bacterian sub formă de lacrimi. verde închis. Tr.Dithane M 45-0. cu aspect umed şi margini bine delimitate (fig. Iniţial petele au culoarea a-Xanthomonas campestris pv. devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace. tutunul. Boli bacteriene ale tomatelor: lichidului bacterian.M. măselariţa. umede. Săvulescu şi col. răni ale frunzelor şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanţi de pe rădăcini. 13. În perioadele umede sau după irigarea culturii. cu o zonă centrală brună din cauza ţesuturilor necrozate (arse). Răsadurile prezintă pe primele 2 frunzuliţe şi apoi pe frunze şi tulpiniţă pete galben-verzui până la brune.2 %. Bacteria infectează ţesuturile prin deschiderile naturale din frunză.pete cu inel gri.p. apoi devin cenuşii sau brune şi b-Xanthomonas . Simptome.

Ciuperca atacă o multitudine de plante cultivate şi buruieni. Putrezirea coletului (bazei tulpiniţei) şi căderea răsadurilor de legume Pythium de Baryanum Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniţe. în cazul în care temperatura se menţine la 20-30oC şi umiditatea este peste 90 %. Primul tratament se aplică în stadiul de apariţia plăntuţelor până la 2 frunze. flori.5 %. puieţi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume. (BB) Liebor -1 % (10 kg/ha). Dithane M 45-0.2 % (2 l/ha).). are eficacitate maximă. În 2-3 zile întreaga răsadniţă sau seră înmulţitor poate prezenta toate plantele distruse. Boli produse de ciuperci 13. 13. sere înmulţitor sau chiar în câmp. 161 .2 % (t. trebuie să se respecte măsurile de izolare spaţială a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului.). 14 z. în toate ţările cultivatoare de pe glob. Tratarea chimică a seminţelor se face cu Mancoben 60 PTS-4 kg/t sămânţă sau cu Agrimicină (17-200 µm/ml) tratare care deşi costisitoare. Vondozeb-0. 14 z.2 % (t.75 % (7.Prevenire şi combatere. Simptome. precum şi rotaţia culturilor în vederea micşorării numărului de bacterii pe gramul de sol.2 % (t. b-miceliu cu spori care se extinde.p.p.2 % (t. 14 z. se recomandă folosirea de sămânţă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânţă tratată prin cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluţie de sublimat corosiv 1:3000. Simptomele apar sub formă de vatră de atac ce se extinde repede. Champion 50 WP-0.4 Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de prezenţa unui strat fin micelian. Răsadurile vor fi obţinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic.).p.2 % (2 kg/ha). Întrucât bacterioza se răspândeşşte prin sămânţa infectată. În câmp.6.p. Docea şi col.). cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au 45 cm înălţime. Tulpiniţele se subţiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime (fig.3 % (3 kg/ha). stropirile fiind executate cu: Bouillie bordelaise-0.B. prezintă în zona bazală a tulpiniţei o brunificare a ţesuturilor. 14 z. culturile de tomate vor fi tratate de cel puţin 5 ori în timpul vegetaţiei.4). care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină.5 kg/ha).13. 21 z. Vondozeb 75 DG 0. La suprafaţa solului se constată Fig. legume: a-răsaduri atacate. urmată de spălări prelungite. Plantulele răsărite din teren infestat. Z. este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. cu zeamă bordoleză 0. Hibridul Unirea este rezistent faţă de această bacterioză. la plantele tinere de legume. Mancozeb 800-2 kg/ha (t. Dithane 75 WG-0.). dar mai ales în seră. iar pentru evitarea infecţiilor secundare. albicios.p. Novozir MN 80-0. În cazul unei infestări (E. 1979).1. Super Champ Fl-3 l/ha-0.

În condiţii de umiditate atmosferică pe faţa inferioară a frunzelor. Messiaen et col. Apron FL-10 l/t. Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei `n 1845 şi în anii următori a dus la exodul populaţiei spre America. de culoare albă.25 % (3-5 l/ha/m2).15 %. de la plantă la plantă. Prevenire şi combatere. Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în ţara noastră în anul 1940. 1845 . După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0.075 %. deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaţă.puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite. fără puf albicios (C. Seminţele se vor dezinfecta prin tratare cu: Royal FLO 42 S-3 l/t.2 % (răsad 4-5 l/m2). când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenţă prin înverzirea tulpiniţelor şi formarea ţesuturilor mecanice. în dreptul petelor apare un puf. Merpan 80 WDG-0.2 SL 0.. lăstarii şi tulpinile atacate.U.A. ciuperca a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 . sunt factori favorizanţi ai instalării şi evoluţiei grave a ciupercii Transmitere-răspândire. Folpan 50 WP0. Anglia).S. Inflorescenţele atacate prezintă pe frunzuliţele de la baza florilor şi pe codiţele lor.1. fără exces de umiditate şi cu pH alcalin. Fran]a. Absenţa luminii.Canada. produce pete 162 .13. excesul de umiditate şi pH-ul acid. se brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele. (fig.Phytophthora infestans Originară din America de Sud. 13. Ţesuturile afectate se veştejesc. Atacul are o evoluţie mai lentă după repicare. Olanda. Cozile Fig. se face prin sporii duşi de apa din sol. fenomen cunoscut în istorie sub numele de "foamea irlandeză". prezintă plantă. Ciuperca pătrunde pe la locul de prindere a fructului. se usucă şi cad. nu prea dens. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii de rezistenţă din sol. 1991).5).15-0.5 g/kg. Proplant 72. Simptome.7 Mana tomatelor . Rovral 50 WP0. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic. Atacul semnificativ este cel de pe fructe. frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis). Mancoben 60 PTS-4 kg/t. 13. Belgia. apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură. Tiramet 60 PTS-4 kg/t sămânţă. protectoare. superficiale. În sere sau solarii pierderile pot varia de la 30 % până la compromiterea culturii. b-atac de mană de sol pete alungite brune. acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare. Super Homai 70 PM-5 g/kg.M. iar în cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii.15 % (1-5 l sol/m2 răsad). insuficienta aerare. Apron 35 SD-2.5 Mana la tomate: a-atac pe frunzelor. zone brune.

brunificate. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare spaţială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate.2 %). dar şi în câmp în culturile nearăcite şi numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol.5 % (4-5 kg/ha). Shavit F 71. Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t. Ciuperca descriscă mai întâi în S.U.). 3 z. În sere şi solarii se va menţine o temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaţii care produc condens pe planteÎncă de la primele simptome pe frunze.A. tulpinilor şi fructelor Phytophthora parasitica Boala apare în special pe spaţiile protejate. pe fructele căzute pe sol unde este umiditate mare.putrezirea rădăcinilor. Super Champ Fl-3 l/ha-0. o plantă de cartof pe care apar spori. transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaţi existenţi în materialul de plantat sau de cei mici. Transmitere-răspândire. în funcţie de eficacitatea lui în timp. ciuperca formează miceliu cu mulţi spori.5 WP. Oxicig 50 PU 0. iar din 1968 este prezentă în România. datorită variaţiilor de temperatură de zi-noapte. Dithane 75 WG 2-2. În culturile de tomate din seră (ciclul doi). condens ce uşurează infecţiile. care produc apariţia condensului de apă pe organele vegetative.8. a trecut şi în Anglia în 1921.1. aşa încât.p. Tomatele verzi devin tari. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha). Prevenire şi combatere. vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze).B.5 kg/ha. 13. nerecoltaţi. recomandat pentru fiecare produs. Z. Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenţă la mană.4-0. ciuperca produce o brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare.5 kg/ha (t. rămaşi pe sol.p. răspândirea se poate face prin vânt pe o rază de cel puţin 11 km/zi. urmată de brunificarea bazei tulpinii. Funguran OH-50 WP-1. pe baza tulpinii atacate. 163 . pe suprafaţa cărora apar zonalităţi concentrice. în câmp deschis. aspre iar cele coapte au pete brune-deschise.5 kg/ha). În condiţii de umiditate ridicată. atacul evoluează rapid. În prima parte a perioadei de vegetaţie. 21 Ridomil Plus 48 WP-2. In câmp. veştejirea şi moartea plantelor. 21 z. De la o sursă de infecţie.5 kg/ha (t.2 kg/ha (0. Mana de sol . Simptome. În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu scădea efectul tratamentelor foliare. în 1917. dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente.p. devin sfărâmiciose datorită putrezirii uscate a lor.mari brune-olivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul.).75 % (7. unde a produs pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi 10-60 % în sere şi solarii.3 %. ţinând însă cont de timpul de pauză.Ţesuturile atacate. se formează un puf albicios. Dintre soiurile şi hibrizii omologaţi. Ciuperca este comună pentru tomate şi cartof. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele: Bouillie bordelaise-0.

sau cu vapori supraîncălziţi (80-90oC) timp de o oră. se lasă în jos şi cad. La repicare. evoluţia brunificarea vârfului. Cercul de plante gazdă al patogenului include ăn afară de tomate. Ciuperca poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării acestora.escăzută.M. In cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii se face prin sporii ce se găsesc în apa de ploaie. Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la bază. In cazul în care apar infecţii târzii şi Fig.15-0. sau se fac stropiri speciale cu: Previcur 607 SL 0. beste temperatură Rhizoctonia solani. ardei. Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă. urmate de brunificarea zonelor.4 % 5 l/sol/m2. Folpan 80 WDG-0. ceapă.6 Fructe de tomate atacate de: a-Phytophthora parasitica. 1991). apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0. ce dau un aspect marmorat suprafe]ei fructelor şi vor prezenta un putregai umed (fig. vinete. Fructele atacate nu ajung la coacere. c-crăpături acoperite de Alternaria.4 % (5 l/m2 sol). Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure".2 % (răsad 4-5 l/m2). Tomatele verzi din etajul inferior. Folpan 50 WP-0. bolii este lentă. brune-violacei. prezintă pete verzi-cenuşii. Proplant 72. cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic. îngălbenirea şi căderea frunzelor. stropirile recomandate pentru mană sunt bune şi pentru mana de sol. ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor. 13.3 % (răsad). iar frunzele bazale se îngălbenesc.2 % . fasole. In spaţiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecţie a solului înaintea ciclului doi de producţie 164 . iar (C.6 a). imediat după plantare. Transmitere-răspândire.25 % .3 l/sol/m2.25 % (3-5 l/ha/m2).25 %.4-5 l/m2. se vor usca foarte repede.. Proplant 72. în urma atacului.2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă. Folpan 50 WP 0.2 SL 0. întrucât ciuperca poate supravieţui în sol 4 ani. Aliette 80 WP-0.6 b şi 13.15-0. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha). pepeni.15-0.Prezenţa ciupercii în tulpină. duce la dezvoltarea de rădăcini adventive (la suprafaţa solului). răsadul va fi sortat. cu zonalităţi concentrice. În timpul vegetaţiei. d.13. sau Aliette 80 WP 0. Prevenire şi combatere. cu margini difuze.2 SL 0. Messiaen et col.

Simptome. Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben specifice. cenuşii sau brune. curbate lateral.2. cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis. urzica moartă etc. după infecţie. La culturile din câmp destinate obţinerii de sămânţă se va asigura o izolare spaţială faţă de celelalte culturi atacate de acest virus. alungite. prin apariţia în spaţiile dintre nervuri a unor pete galbene. ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. Prevenire şi combatere.1. Variaţia simptomelor este în funcţie de soi. Mozaicul castraveţilor la ardei Cucumber mosaic virus in pepper Culturile de ardei din câmp şi spaţii protejate suferă frecvent din cauza atacului acestui virus. momentul îmbolnăvirii şi condiţiile climatice.13. Virusul prezintă un cerc larg de gazde. Fructele nou apărute sunt mici. traista ciobanului. Docea. variază în funcţie de acestea şi de soiul cultivat. Simptome. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaţiile tulpinale sunt scurte. Frunzele apărute după infecţie sunt mici. Pe fructele deja formate apar pete neregulate sau circulare. transportul virusului este asigurat de mai multe specii de afide. 13. iar simptomele.Tobacco mosaic virus in pepper Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde frecvenţa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenţă este de 30-40 %.2.2. solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide. deformate. În vederea prevenirii infecţiilor la răsad. boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I. În sere. Transmitere-răspândire. acesta va fi obţinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug afidele. Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete de arsură. Mozaicul tutunului la ardei . scânteuţa.2. iar printr-o erbicidare corectă. cu până la 50 % din înălţimea plantelor sănătoase. se vor distruge eventualele gazde ale virusului. Fructele ce apar mai târziu. deformate şi nu pot fi comercializate. Dintre aceste gazde enumerăm: rocoina. 165 . Frunzele formate înainte de infecţie prezintă o suprafaţă normală dar cu pete mari neregulate. Pop şi E. Bolile ardeiului Viroze 13. cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al fructului. râjina. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului mozaicat al foliajului. sunt mici. de culoare maro. Plantele tinere infectate au talia mult redusă. specii de plante anuale şi perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii. În cursul perioadei de vegetaţie. de culoare maronie. cu limbul deformat. trei fraţi pătaţi. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului.

Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. De la un an la altul. Frunzuliţele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii mediene.Uneori. pepeni. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete cu aspect umed.2. iar nervurile se colorează în violaceu. morcov. pe frunzele bazale apar pete necrotice. sol sau inventarul de lucru. chiar şi pe faţa inferioară. petele sunt mari de 1-10 166 . În ţara noastră boala a fost semnalată în Sud încă din 1979. ce poate aduce micoplasma de pe o multitudine de gazde: cartof. Prevenire şi combatere.Stolbur disease in pepper Stolburul ardeiului este cunoscut în toată Europa însă cele mai mari pagube sunt semnalate în E şi S-E continentului. în sol. Stolburul ardeiului . Simptome. iar la baza tulpinii apar zone maronii şi chiar o brunificare a vârfului rădăcinii. Metoda de prevenire se rezumă la distrugerea cuscutei şi la combaterea insectei. circulare.5 cm. Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea plantelor. Sămânţa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în soluţie de fosfat trisodic 10 %. apar aceste băşici. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr. se transmite prin sămânţa infectată. tomate. Transmitere-răspândire. Transmiterea micoplasmei se face de la plantă la plantă prin intermediul insectei Hyalesthes obsoletus sau prin cuscută. Rafailă şi col. unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă. lobodă. verziînchis.7-1. Uneori. Micoplasmoze 13. lemn câinesc etc. Prevenire şi combatere.3. Pământul folosit în răsadniţe trebuie să provină dintr-un loc unde nu sau cultivat solanacee (tomate. ce duce la ofilirea plantelor. de 0. cu puţine seminţe.4. Pătarea bacteriană a ardeiului Xanthomonas campestris pv. deformate.2. tutun. stolburul nu produce pagube mari întrucât insecta este distrusă încă din stadiul său de larvă. Creşterea tulpinii este stopată. În România. vesicatoria Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. Transmitere-răspândire. florile rămânând sterile sau formează fructe mici. urmată de pete de arsură. Bacterioze 13. În anii cu primăveri ploioase şi reci. În toate culturile de ardei. Pe frunzele bătrâne. pe care virusul rezistă mult timp. ce se extind apoi spre baza plantelor. Plantele atacate sunt uşor de observat din cauza piticirii şi a decolorării care poate produce chiar o ofilire asemănătoare verticilozei. pe ele apar la frunzele tinere simptome de decolorare. la soiurile sensibile se observă o mozaicare. ardei. Plantele bolnave sunt observate începând cu luna iulie când. în dreptul cărora ţesuturile sunt bombate spre partea superioară. însă în acest caz vasele conducătoare nu sunt brunificate. Simptome. se va urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură sensibilă la acest virus. vinete) şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %. urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC timp de 3 zile.

Bacteria iernează în resturile vegetale infectate.2. prezintă pete apoase. iar pe parcursul vegetaţiei se vor face tratamente chimice cu: Dithane M-45 sau 75WP. tomatele şi morcovul. înconjurate de o zonă cu aspect umed. verzi-închis apoi galbene. Mana ardeiului . castraveţii. Prevenire şi combatere. în Italia în 1927. frunza se îngălbeneşte şi cade. a fost semnalată în S. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace. Sursele de spori sunt bogate. Ţesuturile afectate se decolorează. apoi brune cu aspect aspru. de 1-5 mm. Frunzele atacate prezintă pete circulare în dreptul cărora ţesuturile par opărite şi se acoperă în scurt timp cu un puf albicioas. metoda de irigare şi evoluţia atacului. se acoperă cu mucegai fin albicios.mm. în dreptul cărora ţesuturile se scufundă şi se usucă sau. dar neîngropate în sol.A. se unesc. Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul. dovleceii. însă ea rezistă şi se multiplică. Transmitere-răspândire. Uneori pe zonele afectate se grefează ciuperci ca. În 1919. ciuperca având o răspândire generalizată în plantă. Stropirile vor face la începutul înfloritului şi se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcţie de condiţiile climatice. fie prin sămânţa infectată. ce în final se brunifică şi zona devine aspră.2 %. sau apa de la irigaţiile prin aspersiune. Bacteria se transmite prin seminţele ce provin de la plantele bolnave. ele putând supravieţui la suprafaţa seminţelor chiar 10 luni. se brunifică şi se usucă. Onefung 50 PU-0. are aspect normal dar conţine miceliul infecţios al ciupercii. În timpul vegetaţiei sporii ciupercii sunt purtaţi de vânt şi picăturile de ploaie. Răsadul va fi produs în sol dezinfectat termic sau chimic.Phytophthora capsici Boala cunoscută şi sub numele de putrezirea rădăcinii tulpinii şi a fructelor de ardei. La soiurile sensibile.tomate). Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm. în pământul de lângă rădăcinile grâului (dacă semănăm grâu după ardei. ceea ce produce imediat ofilirea şi uscarea plantelor. însă nu există soiuri imune.25 %. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când. vinetele. Sămânţa din fructele atacate poate putrezi sau. Fructele atacate de obicei prin trecerea miceliului din tulpină prin codiţă.U. fructe şi seminţe şi mai rar pe tulpini şi rădăcini. care pătrunde în plantă prin răni sau prin deschiderile naturale (stomate). Transmitere-răspândire. deoarece ciuperca atacă pepenii verzi şi galbeni. Boli produse de ciuperci 13.35 % [i Systhane Z-0. Alternaria capsici-annui. 167 . Pe tulpini apar crăpături alungite. din răni apare lichidul bacterian. care devine brunăînchis. toate în concentraţie de 0. cu aspect umed. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face fie prin sporii de rezistenţă rămaşi în resturile vegetale.5. iar precipitaţiile însoţite de vânt asigură răspândirea bacteriei. verde-închis apoi cafenie-brună. petele sunt numeroase. Atacul este frecvent pe frunze. Tulpinile atacate au la bază o zonă inelară. după care s-a extins în toată Europa cu o frecvenţă de până la 40-50 % în culturile de câmp. Vondozeb. galbene-deschis. Simptome.

La plantele fără frunze. care evoluează în arsuri paralele cu nervurile şi ca urmare apar ofiliri. 1991). Cuzin 15 SC-4 l/ha. Ridomil Cu 45 WP-0.Prevenire şi combatere.7 Mozaicul castraveţilor la vinete insecticide care să distrugă afidele. de jos în sus. Mozaicul castraveţilor la vinete Cucumber mosaic virus in eggplant Mozaicul vinetelor a fost semnalat în culturile din Italia. 168 . Aliette 80 PU-0. Atacul se observă în lunile iulie-august când pe frunze. pătate sau au dungi galbui (fig. iar existenţa sa este posibilă şi în culturile din sudul ţării. Transmiterea virusului de la plantă la plantă este făcută de insecte. deformate. Apariţia micoplasmei în culturi depinde de numărul de generaţii a insectelor ce transmit micoplasma. Simptome. cu pulpa lemnoasă şi nu au valoare comercială. Dacă larvele din sol ale insectei sunt distruse primăvara datorită ploilor şi temperaturilor scăzute. însă acum este cunoscută pe 80 specii aparţinând la 10 familii botanice. Transmitere. iar de la un an la altul virusul rezistă în plantele perene. Ea a fost descrisă în 1933 în Rusia pe tomate. Prevenire şi combatere. Plantele atacate manifestă o decolorare rapidă urmată de ofilire. Plantele fructifică slab. iar (C. Metodele de prevenire includ alcătuirea unui asolament legumicol în care ardeiul să nu revină după una din plantele gazdă ale ciupercii şi la producerea răsadului să se folosească sămânţă sănătoasă sau dezinfectată înainte de semănat cu fungicide. Pe tot frunzişul se observă şi coloritul maro caracteristic acestei boli.3 %. Bolile vinetelor Viroze 13.13.M. Previcur 607 CS 0.răspândire..15-0. Funguran OH-1. apare decolorarea. Curzate plus T0. Transmitere-răspândire.25 %.Stolbur disease in eggplant Boala apare frecvent în culturile de vinete de la noi. începând cu marginea lor.7). Messiaen et col. apoi se usucă şi se începe desfrunzirea plantelor.2. Stolburul vinetelor . În răsadniţe. 3. amplasarea culturii în câmp trebuie să se facă având o izolare spaţială de 500 m faţă de culturile de plante perene puternic infectate cu acest virus. Fructele ce rămân pe plante sunt decolorate. Pe frunzele plantelor apar mai întâi simptome de mozaicare slabă.5 kg/ha.25 %. Micoplasmoze 13. 13. se recomandă aplicarea preventivă de stropiri cu Fig. boala nu apare decât rar.2-0. chiar şi rădăcinile sunt brunificate şi putrezesc. iar fructele sunt mici. Franţa şi Bulgaria. mici. Frunzele se răsucesc spre partea superioară de-a lungul nervurii principale. În cursul vegetaţiei.3. 13.4 %. Simptome.1.3. la avertizare se vor face tratamente cu Cobox 50 PU-0.25 %.

tomate) trebuie să revină pe aceeaşi solă după minim 4 ani.3. În România boala apare prima dată ca semnalare în Starea fitosanitară a anilor 1942-1943. se unesc. În asolamentul legumicol vinetele şi alte solanacee (ardei. sunt factori ce pot opri parţial apariţia bolii. în vegetaţie.Prevenire şi combatere.2 %. Benlate sau Topsin M.5 l de soluţie de Bavistin. răspândirea şi măsurile de prevenire şi combatere sunt prezentate la "putrezirea coletului la tomate". Primele plante bolnave pot fi observate abia la începutul fructificării vinetelor. Mana vinetelor .Ofilirea vinetelor-Verticilliumalbo-atrum şi Fusarium oxysporum Boala este frecvent întâlnită în culturile de câmp ale vinetelor. iar la apariţia bolii se pot aplica stropiri la plantă cu 0. Transmitere-răspândire. În spaţiile protejate solul va fi dezinfectat termic sau chimic. Atacul pe fructe se manifestă sub forma unor pete mari brune. Prevenire şi combatere. petele se extind. în toată Europa şi America.1 %. în final se usucă fără a mai fructifica. deci numai transmiterea prin sol are importanţă. Substanţele chimice recomandate la tomate sunt bune şi la vinete. transportul este imposibil întrucât aceste ciuperci sunt în interiorul vaselor conducătoare.3. Veştejirea avansează spre partea superioară a plantelor care. în dreptul cărora ţesuturile se scufundă. iar fructele ce erau formate se zbârcesc şi nu mai pot fi valorificate. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată. asigurarea unui regim de udare a solului normal. 13. Boli produse de ciuperci 13. Boala apare mai ales la vinetele cultivate în terenuri acide. Caracterele ciupercii. Ofilirea evoluează rapid din cauza sistemului radicular care este brunificat şi cu crăpături longitudinale şi transversale. apare un puf albicios alcătuit din miceliul cu spori. Secţiunile longitudinale şi transversale ale tulpinii evidenţiază o brunificare a sistemului vascular de la baza plantei până la cozile frunzelor şi fructelor.3. iar fructele putrezesc.4. pe partea inferioară. se ofilesc şi atârnă de-a lungul tulpinii timp de 1-2 săptămâni. după care se usucă şi cad. Frunzişul afectat prezintă pete mari. Frunzele bazale încep să se îngălbenească. La răsad.Phytophthora parasitica Boala este prezentă în culturile de vinete irigate unde a şi fost semnalată încă din 1958 dar. Îngrăşarea echilibrată a culturii. De la plantă la plantă. stropirile cu Ridomil 25 WP-40 g/m2 şi cu Folpan 50 WP-0. 169 .05-0. dau rezultate foarte bune. Măsurile de prevenire presupun măsuri de distrugerea insectelor şi amplasarea culturii în terenuri izolate de culturile sau plantele perene infectate. în concentraţie de 0. Tratamentele se vor succeda la intervale de 7-10 zile. în dreptul cărora. galbene-undelemnii caracteristice manelor. fără variaţii bruşte. Simptome. producând pagube mici. Ciupercile rezistă mult timp în sol pe resturile de plante atacate şi sporii lor sunt răspândiţi de apa de irigaţie sau cea de ploaie şi de lucrările solului. Simptome.

ca şi internodurile vrejilor sunt scurtate şi cu simptome clare de arsuri. Mozaicul castraveţilor . arbuşti fructiferi. cartof. 14 z.9). fiind cunoscută la o mulţime de bostănoase cultivate. sfeclă. sparanghel.4.p.Cucumber mosaic virus Boala are o mare răspândire. vinete) sau spontane precum şi la alte Fig. 8 Mozaicul castraveţilor.4. se observă o ofilire rapidă a frunzişului şi chiar pe fructe apar zone de îngălbenire. pepenilor galbeni şi dovleceilor Viroze 13. ce se extind de la locul de prindere a fructului spre vârful lui. 14 z. ceapă. rămânând în final doar câteva zone verzi pe fructul îngălbenit.). Simptomul clasic de mozaic se observă la frunzele bătrâne.).05-0. spanac. cicoare. încreţiri evidente. Bavistin FL 0.13. t. Derosal 50 WP 0. 14 z. lufă. mărar. Carbendazin 500 SC 0. Bolile castraveţilor.1. tutun.p. În perioadele calde ale anului. pepeni. iar limbul frunzei prezintă gofrări. păstârnac. ardei.05-0. arbuşti ornamentali. 170 .). La pepenele verde.1 %.05-0. pomi fructiferi şi plante din flora spontană. infecţia produce simptome mai puţin evidente. Pe frunzele tinere de la castrave]i apar pete galbene-verzui. pepenilor şi dovleceilor specii de plante ierboase sau lemnoase. castraveţi. Simptome evidente de mozaicare şi veştejire a frunzişului sunt observate şi la dovlecel sau la pepenele galben. salată.1 (t./pl. Simptome.p. mentă. varză. fasole. Benlate 50 WP 0. mazăre. porumb.1 %. Cozile frunzelor. revent.5 l sol. pepenilor verzi. cânepă. şofrănel. tomate. este mai înceată sau apare brusc o uscare a frunzelor (fig. solanacee cultivate (tomate. pătrunjel.05-0. ţelină. lucernă.05-0. morcov. 13. 13. coriandru şi numeroase alte specii de plante floricole. Cercul de plante gazdă este foarte larg cuprinzând plante ca: dovleceii.În câmp se vor face tratamente cu produsele : Bavistin 50 WP 0. circulare sau col]uroase. delimitate de nervurile secundare . unde alternează petele verzi-deschis cu cele galbene.1 % (0.1 % (t. ardei.

simptome de mozaic foliar. prin sămânţă a virusului este pusă în evidenţă doar la pepeni şi plante spontane. 13. Răsadniţele vor fi protejate cu plasă fină contra afidelor iar răsadurile vor fi stropite prin acoperire cu insecticide. Pedoroso. apariţia de flori şi fructe aglomerate în rozete şi o îngălbenire generală a plantei.13. Amour. 171 . însă el rezistă în plantele perene. seminceri de legume (spanac). 1986). Se cunosc hibrizi rezistenţi sau toleranţi la această viroză.Transmitererăspândire.4. respectând o izolare spaţială faţă de speciile ornamentale perene. Se va folosi numai sămânţă ce provine din culturi sănătoase sau sămânţă tratată termic. Asterix. Rita şi Matilde. Simptome. Amigo. Transmiterea Fig.9 Mozaicul ardeiului la pepene (C. În culturile din seră ca şi în cele de câmp. sau leguminoase perene. În cultură se va distruge rocoina.M. în special în cele de Stellaria media (rocoină).13. Culturile de câmp trebuie amplasate corect.2. Biretta. Libelle sau hibrizii mai noi. Messiaen et col. Jilăveanu. se vor face stropiri periodice cu insecticide contra afidelor.10). Uneori apar pete decolorate. Pop şi A. Plantele virotice prezintă o decolorare a nervurilor. Ainsworth `n 1935 în Anglia dar s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de castraveţi şi din 1985 a fost descrisă şi din serele României de I.. 1991). fără simptome.13. Infectarea timpurie a plantelor produce o slabă dezvoltare a lăstarilor fructiferi. gofrarea frunzelor şi fructe puţine dar.10 Mozaicul verde al castrave]ilor (I. Burpee. cum ar fi: Hokus. Transmiterea de la plantă Fig. Virusul se transmite de la plantă la plantă prin intermediul speciilor de Cuscută şi prin afide. Alibi. Pop.stelate şi chiar fructele pot fi pătate şi deformate (fig. Prevenire şi combatere. Mozaicul verde al castraveţilor Cucumber green mottle mosaic virus Boala a fost descrisă de C. Acestea răspândesc virusul timp de cel mult două ore apoi acesta dispare din corpul lor. Transmitere-răspândire. Transmiterea virusului de la un an la altul se poate face prin sol sau prin sămânţă.

verzi-închis. de culoare verde-închis. se pot uni şi sunt distruse suprafeţe mari din frunză. în 1940. Fructele atacate prezintă pete de 1-3 mm. Prin desprinderea zonelor atacate castraveţilor frunzele rămân perforate şi se pot deforma. Pot fi observate simptome asemănătoare pe cozile frunzelor şi tulpini care. tratată cu sublimat corosiv 1 % timp de 10 minute sau tratament termohidric cu apă la 172 . circulare. cu aspect umed şi cu o zonă centrală albicioasă. pot prezenta zone uscate sau putrezite în funcţie de umiditatea atmosferică. umede. Pe frunze apar pete colţuroase. Încă de la începutul vegetaţiei. situate între nervurile secundare.la plantă are loc prin contactul direct între plante. acestea se brunifică şi se usucă. Smith şi M. Pe faţa inferioară a frunzei. scăzând cantitativ şi calitativ producţia. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminţele contaminate sau infectate. ca şi toate uneltele din sere şi solarii. lachrymans Boala este de origine americană unde a fost semnalată în 1913. 13. Săvulescu şi col. În România boala a fost semnalată de Tr. după ploi sau pe timp ceţos.11 Pătarea unghiulară a celofan. mai ales.11). sub formă de picături. Se recomandă înfiinţarea culturilor cu sămânţă sănătoasă. În spaţiile protejate se recomandă eliminarea cu grijă a plantelor virotice şi distrugerea lor prin ardere. iar în câmp răspândirea este asigurată de ploile repezi însoţite de vânt şi de irigarea prin aspersiune. Bacterioze 13. cu aspect umed. În dreptul acestor pete. Se vor infiinţa culturi numai cu sămânţă sănătoasă sau tratată prin scufundare timp de 60 minute în soluţie de fosfat trisodic 15 %. Pe vreme secetoasă. Prevenire şi combatere. se acoperă cu lichid bacterian. care în final capătă o coloraţie gri-bej. cu aspect de Fig. Prevenire şi combatere. se constată prezenţa unui exudat (lichid) bacterian mucilaginos. însorită. fructul poate crăpa pe vreme secetoasă sau. circulare sau colţuroase.formalină 1 % sau fosfat trisodic 15 %. urmată de o clătire cu apă curată. însă bacteria a fost studiată de E. după irigarea culturii.F. pe vreme umedă. În condiţii favorabile (vreme umedă) petele ce la început au 2-7 mm. celor din solarii şi sere. 13. pe primele 2 frunzuliţe apar pete mici. Bacteria produce pagube însemnate atât la culturile de câmp cât. Infecţia se face foarte repede în condiţii de umiditate relativă în jur de 95 % şi temperatură cuprinsă între 24-28oC. Bryan în 1915. vor fi dezinfectate prin tratamente termice (la sol) sau chimice . Simptome.K.3. Solul.4. se usucă şi se desprind din frunză (fig. verzi-închis. Pătarea unghiulară a castraveţilor Pseudomonas syringae pv. exudatul bacterian se usucă şi dă naştere unei pelicule fine.. Transmitere-răspâdire.

15 % (1. sub formă de umbrele. dovlecelul).12 Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor: Erwinia tracheiphila planta se usucă. După un timp. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor . Kasumin 2 L-0. dovleac.2 kg/ha). Extinderea bolii se datoreşte numărului gândacilor. Aceste colonii bacteriene astupă vasele şi produc simptomul de ofilire. dar este transmisă de gândacul dungat (Acalymma vittata) şi gândacul pătat (Diabrotica undecimpunctata). eliberează din vasele conducătoare un lichid bacterian.3 %. Ultimele zone care se usucă sunt tulpinile. Prevenire şi combatere.3-0.4. se încreţesc. Seminţele mai pot fi tratate cu aer cald la 85oC timp de 60 minute. 13. iar în seră. 1956). cozile şi rădăcinile care. Săvulescu. tulpinile se înmoaie şi Fig. Champion 50 WP-0.2 % (2 kg/ha). Japonia. stadiului de dezvoltare sensibil al plantelor şi prezenţei unei umidităţi atmosferice mari.4 % (4-5 l/m2). Unii hibrizi mai noi sunt rezistenţi sau toleranţi la infecţii: Regal. BB (ZB) Liebor-1 %. când este cald şi dispare noaptea pe răcoare. In câmp. Simptome. Funguran OH 50 WP-0. Appel. Super Champ Fl-3 l/ha (0.4 % (3.4. pentru a evita instalarea bolii. În rănile produse de aceşti gândaci. Smith din O. 13.75 % (7. pepene verde. să nu revină pe aceeaşi solă decât după 3 ani. alb-cenuşiu. Bacteria are un cerc larg de plante gazdă ce aparţin genurilor Cucumis şi Cucurbita. toate frunzele se ofilesc. se recomandă o rotaţie a culturilor legumicole în care cucurbitaceele (castraveţi. Asterix. cât mai timpurie. Novozir MN 80-0. Transmitere-răspâdire. Acest simptom se observă spre prânz. Plantele infectate prezintă iniţial doar câteva frunze bazale veştejite. În cursul vegetaţiei se recomandă tratamete cu: Bouille bordelaise-0.F. dacă sunt secţionate.3 %).5 kg/ha). America şi Africa. (E.Erwinia tracheiphila Boala.5 l/ha). 13.12). pepene galben. Măsurile de prevenire recomandate se referă doar la combaterea insectelor. a fost descrisă la noi abia în 1953 de Tr. Moresti. culturile se vor înfiinţa numai pe solul ce a fost dezinfectat termic sau cu formalină 0. vâscos. cu excepţia pepenilor verzi. ce asigură reuşita infecţiilor primare.50-52oC timp de 30 minute. Bacteria nu rezistă în resturile vegetale uscate decât câteva săptămâni. căci în intestinele lor bacteria supravieţuieşte. frunza veştejită şi căzută în jurul cozii (fig. 173 . cunoscută încă din secolul trecut în America şi semnalată apoi în toate ţările cultivatoare din Asia. bacteria se înmulţeşte apoi pătrunde în vasele conducătoare pe care le astupă.

alb. dovleci. Proplant 72. unde sunt îndeplinite condiţiile de temperatură şi umiditate necesare infecţiilor.13. Super Homai 70 PM-5 g/kg sau Tachigaren 70 WP6 kg/t. în primele stadii de vegetaţie. pepeni galbeni. pe baza tulpinii apar pete mici. de culoare verde-închis a căror suprafeţe se extind repede. În Europa s-a extins la începutul acestui secol. dovlecei. Chiar şi rădăcinile se brunifică şi dispar. pepeni verzi.Pseudoperonospora cubensis Boala a fost descoperită la mijlocul secolului trecut în Cuba. Mana cucurbitaceelor: a-frunză atacată. Speciile genului Pythium sunt nişte ciuperci de sol care. Transmitere-răspâdire. zona brunificată se acoperă cu un mucegai fin.2-0. Dacă solul este foarte umed. Putregaiul plăntuţelor şi fructelor de cucurbitacee Pythium de Baryanum. În Moldova ea a apărut abia după anul 1970.2 %. cad pe sol şi putrezesc.25 % (3-5 l/sol/m2). o solă cu cereale sau cu graminee furajere. Mana cucurbitaceelor . Petele moi de pe fructe. Captadin 50 PU 0. de la o plantă la alta. se va asigura o rotaţie a culturilor. P. Mana atacă numai frunzele.5 l/t.4. iar în România a fost semnalată în 1928 în sudul ţării.4.Boli produse de ciuperci 13. Captan 50 WP 0. 13. transmiterea se face foarte rapid prin sporii duşi de apa de irigaţie. Fig. Tiramet 60 PTS-4 kg/t. Atacul a fost sesizat numai pe terenuri acide şi numai în condiţii de umiditate atmosferică ridicată de peste 80-90 %. b-miceli şi spori (Olga S\vulescu. Castraveţii sau alte cucurbitacee se vor cultiva în seră doar după dezinfectarea solului.6. 1967). ultimum. 174 . au coaja crăpată şi prin crăpături apare un puf albicios.5 % sau Previcur 607 SL-0. Seminţele vor fi tratate cu: Tiradin 70 PUS-8 kg/t. la baza tulpinii. introducând în asolamentul legumicol. Simptome.15-0. Pe fructe. aphanidermatum Boala este cunoscută în toate ţările cultivatoare. pot deveni parazite în condiţii de umiditate şi temperatură ridicată şi pot compromite încă din primele faze o cultură.2 SL 0. Zona atacată se brunifică. Simptome. Imediat după răsărirea plantulelor.5. atacul apare mai târziu. Prevenire şi combatere. dar acum este cunoscută ca frecventă pe castraveţi.2-0. sub formă de putregai umed. Transmiterea de la un an la altul se face prin sămânţă sau prin sporii de rezistenţă ce rămân în sol iar. Vitavax 200 PU-3 kg/t. tulpiniţa se subţiază şi după câteva zile plantele se ofilesc. bine delimitate de nervurile frunzelor.15 % (1-5 l/sol/m2). termic sau chimic. În seră în timpul vegetaţiei se vor aplica tratamente cu: Merpan 80 WDG-0. P. fiind deosebit de păgubitoare la culturile din spaţii protejate. pete de formă colţuroasă. Royall Flo 42 S-3. sub forma unor pete verzideschis pe faţa superioară. În câmp.5 %. 13.

. . apoi în brun. Infecţiile se produc pe vreme umedă.). În asolamentul legumicol. Antracol 70 WP-0. Irigarea prin aspersiune aplicată dimineaţa până la ora 10. Sandu Ville abia în 1967.p. Se pot face tratamente directe la plantă cu produsele : Bouille bordelaise -0.2 % (t. însă infecţiile din anii următori pot proveni şi de la sporii aduşi de vânturi din zonele cu ierni blânde. galbeni-bruni. Simptome. Prevenire şi combatere. Combaterea chimică trebuie să se facă folosind pulverizarea pneumatică. Viabilitatea sporilor depinde de temperatură. 13. de la un an la altul. Funguran OH 50 WP -0.75 % (7. Pe timp secetos şi la temperaturi de peste 32oC sporii mor.Erysiphe cichoracearum şi Sphaerotheca fuliginea Boala este răspândită în toate ţările cultivatoare şi produce pagube mari. Fuss (1853). se impune arderea resturilor de plante atacate sau îngroparea lor în profunzime.M. bostănoasele vor reveni după cel puţin 4 ani pe aceeaşi solă.15 %. Transmitere-răspândire. când răspândirea sporangilor este maximă. apar sporii ce vor germina şi vor da filamente de infecţie care. unde aceştia rămân viabili pe vrejii uscaţi. studiată amănunţit de C. apare un puf cenuşiu-violaceu sau bej (fig. C.p.4-0. 13. În spaţii protejate.5 kg/ha). 21 z. Polyram combi0. foarte fină. Organele aeriene (tulpini. Messiaen et col.4. cu respectarea timpului de pauză şi având grijă să nu se execute două tratamente succesive cu acelaşi tip de produs. ţinând cont că partea inferioară a limbului frunzei trebuie bine protejată. BB (ZB) Liebor -1 %. Oescu şi E.7.5 %. iar plantele vor rămâne repede fără frunziş. irigarea se va face numai prin brazde pentru a nu răspândi sporii.2 kg/ha). frunze şi chiar fructe sunt atacate în toate stadiile de 175 Fig. 28 z.). În câmp. Oxicig 50 PU 0. pătrund prin stomatele (deschideri naturale) frunzelor ce au cel puţin jumătate din suprafaţa normală. Previcur 607 SL-0.2 % (2 kg/ha). 1991).3-0. se formează spori de rezistenţă sferici. de intensitatea luminoasă şi de umiditatea atmosferică. Făinarea cucurbitaceelor . s-a ajuns la crearea de rase rezistente la anumite substanţe. iar pe faţa inferioară.14 Făinarea cucurbitaceelor: (C. din cauza stropirilor repetate cu aceleaşi produse. Ca o primă măsură de prevenire. la temperaturi cuprinse între 5-30oC (la optim 23oC) când.13-a). Ciuperca este răspândită de apa de ploaie sau apa de irigaţie. Deşi este cunoscută de foarte multă vreme (1800) în ţara noastră a fost semnalată de M. În spaţiile protejate. este asigurată de sporii de rezistenţă prezenţi în resturile vegetale. Rădulescu (1933) dar. iar în cazul declanşării atacului se va reduce umiditatea.Culoarea petelor se schimbă în galben.4 % (3.2 % (t. 13. etc. datorită uscării rapide a frunzelor. În ţesuturile uscate. Transmiterea ciupercii. Gama de produse avizate este foarte largă şi trebuie utilizată atent. Novozir MN 80-0. se va asigura o bună aerisire a culturii. dă un atac puternic de mană. În condiţii favorabile. petele se pot uni şi este distrusă o mare parte din frunză.

1 % (t.4 %. 7 z.). Frunzele de conopidă afectate au inele 176 .05 (t. făinos. atacul se extinde pe cozile frunzelor. sub forma unor pâsle mai mult sau mai puţin extinse.02 % (t.p.3-0. negre. respectarea asolamentului şi distrugerea plantelor gazdă din flora spontană pentru diminuarea presiunii de infecţie. hrean şi alte crucifere.).4 % (t. Sub acest miceliu ţesuturile se îngălbenesc şi se brunifică. cu recomandarea ca. Se recomandă cultivarea de soiuri rezistente. Prevenire şi combatere. Cele mai frecvent infectate sunt frunzele mature. 4 z. rapiţă. simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete brune.A). Saprol 100 EC-0. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi. temperatura optimă este de 15-21oC dar.p. Pe suprafaţa acestor organe apare un miceliu alb. unde produce gofrări. Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare.).05 % (t.0. Afugan EC-0. pe tulpini şi chiar pe fructe. în scurt timp se vor usca.p. Kumulus DF 0. În condiţii de secetă atmosferică. 7 z.). Răsadurile afectate rămân mici şi după plantare produc puţin. o transparenţă a nervurilor.p.14). Ţesuturile de lângă nervuri păstrează coloraţia verde. ridichi. Karathan LC-0.1.). necesită o umiditate ridicată. 4 z.4 % (t. Thiovit 0. în timp ce pentru Sphaerotheca. frunzele apar gofrate. Pe limbul frunzelor. în timp ce cele abia formate sunt rezistente. În funcţie de momentul instalării atacului.p. Frunzele de varză de la mijlocul tulpinii au zone verzi-închis. paralele cu nervurile şi mozaicare slabă. 21 z). petele se pot uni şi acoperă suprafeţe mari de limb care. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25oC. La aceste plante. Virusul mozaicului conopidei . Bravo 500 SC. sunt formate pe frunze şi asigură transmiterea ciupercilor până în anul următor.7 z.75 %.p.p. varza roşie şi varza de Bruxelles. 28 z. 13. 4 z. Microthiol special -0. 13.Cauliflower mosaic virus Boala este de origine americană iar în România a fost semnalată în 1952 şi poate da pierderi de până la 75 % din producţie. urmată de îngălbenirea ţesutului între nervuri. Fructificaţiile de rezistenţă au aspectul unor puncte mici. conopidă. Ciupercile se răspândesc în timpul vegetaţiei prin sporii duşi de vânt.). Karathane FN 57-0. Bolile la varză.p. din momentul începerii fructificării şi a recoltării să se aplice numai fungicide de contact (Gr.5.0. gulie şi hrean Viroze 13.1 % (t. Simptome. Din cercul de plante gazdă fac parte: varza albă. Pentru Erysiphe temperatura optimă este de 15-26oC şi nu necesită o umiditate ridicată.5. în seră) . apă sau insecte. Virusul a mai fost găsit şi la ridichi. cu marginile răsucite spre faţa superioară. La apariţia atacului se recomandă stropiri cu produsele: Fluidosoufre 20-25 kg/ha (t. Condi]iile optime de instalare şi evoluţie a ciupercilor diferă. Transmitere-răspândire. plantele pot suferi mai mult sau mai puţin. Tratamentele se vor efectua cu respectarea timpului de pauză indicat şi alternând produsele în funcţie de grupa lor. Rubigan 12 CE.dezvoltare (fig.

Varza. Nervaţiunea neagră a frunzelor de varză Xanthomonas campestris Boala a fost semnalată în SUA şi studiată de L. pe timp secetos.6-6. Dacă vremea este ploioasă. În timpul vegetaţiei. în urma infecţiilor.M. Pagubele cantitative şi calitative înregistrate. Dacă se secţionează coceanul. Simptome. galbene. iar pe guliile furajere şi napii de mirişte se observă o încreţire accentuată a limbului foliar şi diferite desene brune. Transmitere-răspândire. subţiate şi se usucă (fig. 13. Virusul poate fi transmis de la plantă la plantă de insecte. Smith la sfârşitul secolului trecut. se observă numai mici pete decolorate şi răni brunificate. se recomandă distrugerea insectelor prin stropiri repetate ce se aplica la culturile semincere. loc prin putrezirea uscată a zonelor afectate şi uscarea măduvei coceanului. dar nu imposibilă. 1991). Uneori. rănirea frunzelor produsă de diferite insecte sau de limacşi (melci fără cochilie) creează porţi de intrare pentru bacterie sau de ieşire a gomei din nervurile înnegrite.5. Încă din primele faze de vegetaţie.15). urmată de veştejirea plantulelor şi căderea lor. 13. Transmitere-răspândire. Boala apare frecvent pe solurile cu pH = 5. cu miros neplăcut. Nervaţiunea neagră a frunza în urma creşterii diferenţiate. Pe frunzele plantelor infectate. în dreptul cărora nervurile sunt brunificate şi apoi înnegrite. Bacterioze 13. La hibrizii rezistenţi.clorotice şi zone brune.M. Transmiterea prin sămânţă infectată este mult mai rar întâlnită. are col. se fixează şi alte ciuperci. pe primele frunzuliţe apare o decolorare sau brunificare a acestora. devine frunzelor de varză (C. iar în timpul păstrării acestea se strică. se cifrează la procente însemnate din recolte. 177 . înveleşte şi în interiorul căpăţânii apar frunze brune. Prevenire şi combatere. putând ajunge uneori la 50100 %. De la un an la altul virusul rezistă în seminceri şi în plantele perene. înnegrirea vaselor conducătoare din care se scurge un lichid (gomă bacteriană). Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin perişorii de pe rădăcini sau prin stomatele (deschiderile naturale) de la marginea frunzelor. boala evoluează rapid şi pe ţesuturile putrezite umed. Pammel şi K. chiar cu frunze infectate parţial. Ţesuturile din dreptul petelor devin pergamentoase. Evoluţia bolii. din cauza zonelor afectate.2..8.15. se observă brunificarea. putrezite umed. Fig. apar pete mari neregulate. În România boala a apărut ca semnalări în Starea fitosanitară încă din 1949 şi a fost studiată de Elena Bucur (1957). Messiaen et asimetrică. În ceea ce priveşte combaterea. Măsurile de prevenire se referă doar la izolarea culturilor semincere de culturile de consum şi distrugerea resturilor vegetale. Bacteria se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol şi prin seminţele infestate.

rădăcinoasele. muştarul dar şi buruienile ca: traista ciobanului (Capsella) şi păducherniţa (Lepidium). În timpul depozitării. trebuie să se respecte epoca de plantare. se vor alege semincerii sănătoşi. Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea terenului de culturi atacate. De Socodor (varză albă). unde apare mai întâi un putregai umed. Bacteria rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi poate fi transmisă prin materialul de înmulţire. Prevenire şi combatere. Din sol.5. practic. Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaţiei la culturile de crucifere. iar căpăţâna în scurt timp cade de pe cocean. În culturile semincere. din cercul de plante gazdă făcând parte bostănoasele. carotovora În culturile de crucifere. Famosa (varză creaţă) şi Optiko (varză chinezească). pe rapiţă şi nap. Dacă există umiditate atmosferică mare. apoi cenuşiu. boala a fost semnalată abia în 1934. Primera (varză roşie). La varză atacul se observă la locul de prindere a codiţei frunzei de cocean. Krautkaiser. conopida. Putregaiul umed al cruciferelor. rapiţă. Din cercul de plante gazdă fac parte cruciferele cultivate. transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare. Se recomandă semănarea de sămânţă sănătoasă din hibrizi sau soiuri cu rezistenţă sau toleranţă faţă de bacterie: Morris. În depozite. gulia.(varză. se recomandă tratarea lor cu apă caldă. se vor dezinfecta termic cu vapori supraîncălziţi. toate terenurile unde s-au cultivat legume au şi această bacterie .Răspândirea bacteriilor de la plantă la plantă. Pacha. Bacteria rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminţe. Transmitere-răspândire. arăcirea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce 178 . gălbui. Prevenire şi combatere. precipitaţii şi prin limacşi. În România. se realizează prin apa de irigaţii. Cu 2-3 zile înainte de semănat. Întrucât transmiterea cea mai frecventă are loc prin seminţele infestate. sămânţa se tratatează cu Tiramet 60 PTS-4 g/kg sau Rovral TS-10 g/kg. 20-30 minute în apă la 50oC. ridichea. în anii ploioşi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei în mod normal. iar în depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. varza creaţă. după ce au fost strânse şi arse resturile vegetale în care bacteria poate rezista. eliminarea resturilor de frunze vechi. însă aceasta poate scăderea germinaţia. Solurile în care se cultivă cruciferele. Almanac. chiar după un asolament de 4 ani. bacteria pătrunde în plantă prin micile răniri ale rădăcinilor şi produce infecţia generală. Doneza dulce. Simptome. Bacteria atacă multe plante. Atac asemănător are loc şi la gulii. Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC. conopidă) Erwinia carotovora pv. Atacul este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării legumelor. primele semnalări au fost făcute în 1950 de Tr. napi. atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum. Săvulescu pe varză şi gulie.3. atacul cuprinde în întregime căpăţâna. 13. circulând prin vasele conducătoare. iar la conopidă se poate observa putrezirea parţială sau totală a inflorescenţei. bulboasele.

ovăz. Atacul poate fi parţial confundat cu cel al umflăturilor produse de Meloidogyne (nematodul galicol). cartof.5. denumirea de "hernie" este foarte corectă (fig.5. În primele stadii de vegetaţie a răsadurilor (2-3 frunze) apare o înnegrire urmată de putrezirea răsadurilor şi a tulpiniţelor în dreptul bazei plantei (fig. conopidă. Aceştia pătrund în rădăcinile a numeroase specii de Fig. tomate şi (M. Frecvent atacul este spori de rezistenţă semnalat pe varză. 179 . Pe rădăcina principală. Woronin în Rusia. ea este cunoscută în toate ţările cultivatoare. Boli produse de ciuperci 13.răniri ale rădăcinilor. se va recomanda scăderea acidităţii prin amendare cu var. Woronin. coletului: plantă atacată. Prevenire şi combatere.5. mai ales în zonele umede şi cu soluri acide.Plasmodiophora brassicae Boala este cunoscută încă din secolul trecut (1878) când a fost studiată de M.Olpidium brassicae Această boală este frecvent întâlnită în răsadniţe şi sere înmulţitor. fiind uşor de semnalat datorită simptomelor aeriene . La semănat şi la repicare. Rădăcina hipertrofiată prezintă ştrangulări aşa încât. din care iese prima generaţie de spori. Simptome. Înnegrirea şi putrezirea plante din grupa verzei. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se ţină cont ca să nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie. spori şi odos. Cercul de plante gazdă al acestei ciuperci cuprinde foarte multe specii de crucifere cultivate şi spontane. 13. Boala poate fi întâlnită în toate fazele de vegetaţie ale plantelor. Ciuperca rezistă în sol prin sporii de rezistenţă (akinetosporangi). 13. Înnegrirea şi putrezirea bazei plantei. în cazul în care pământul nu a fost corect dezinfectat Simptome. 13. Plantele putrezesc şi cad la pământ. tutun.veştejiri sau îngălbeniri.4. cât mai ales a simptomelor prezente pe rădăcini. Acestea suferă îngroşări care pot fi de 15-30 ori mai mari ca diametrul rădăcinii. traista ciobanului. Pământul folosit în răsadniţă şi sere înmul]itor se va dezinfecta termic sau chimic.16). gulie. Întrucât atacul este mai puternic în solurile acide. Transmitere-răspândire. 1878). in. Hernia rădăcinilor de crucifere . Acum. se va asigura o desime a plantelor normală pentru o bună aerisire şi o irigare fără excese. zârnă etc.16. 13. tumorile sunt mai mari decât cele de pe rădăcinile secundare.17). atacul putând fi confundat cu cel produs de Pythium.

În solurile alcaline boala nu apare. plante gazdă a patogenului este larg. raigras sau golomăţ. gălbui. Solul destinat culturilor de crucifere.17. Se impune folosirea la plantare de răsad sănătos.Peronospora brassicae Boala produce pagube însemnate în culturile semincere de crucifere dar şi în culturile de consum. Simptome. care nu se îmbolnăvesc. dacă temperatura este de 60oC. Măsurile de igienă culturală prevăd distrugerea plantelor atacate în timpul vegetaţiei dar şi distrugerea prin foc a resturilor rămase după recoltare. Tr.5. Messiaen et col. Fig.2 SL 0. el incluzând pe lângă varză. c-atac de nematozi (C. sporii pot fi răspândiţi la distanţe mari. răspândirea capătă o arie mai extinsă. guliile. Simptomele trebuie bine observate şi la răsaduri care. Prin lucrările agricole.5. odată afectate pot fi distribuite pe zone extinse.Atacul ciupercii este intens la culturile de pe terenuri uşor acide. . Hernia rădăcinilor de crucifere: a-hipertrofieri tip tumoare. după 4-5 ani.25 %. având grijă să se distribuie 3-5 l soluţie/m2. larve. Solele infectate vor fi cultivate cu mentă.6. Solul ce va fi folosit în răsadniţe va fi dezinfectat termic. Se poate folosi dezinfectarea cu apă clocotită 10 l/m2 şi apoi acoperirea solului cu o folie de plastic pentru o răcire încetinită. se poate dezinfecta cu Bavistin DF-1. În asolamentele legumicole. Cercul de b-hipertrofieri tip hernie. Boala apare mai frecvent pe plantele tinere în răsadniţe sau imediat după plantare în câmp.M.18. iar dacă terenurile sunt îngrăşate cu gunoi contaminat. Transmitere-răspândire. Kotte. Prevenire şi combatere. Ciuperca rezistă în solurile uşor acide până la 8 ani. în dreptul petelor ce au o formă neregulată. Pe faţa inferioară a frunzelor. sau amendarea lor cu var stins 0. viermi sau de apa de irigaţie. rapiţa.. Săvulescu şi Czarna Rayss au semnalat-o pentru prima dată în România în 1930. sporii fiind distruşi în 30-60 minute. cruciferele trebuie să revină pe aceeaşi solă. alegerea de terenuri cu pH uşor alcalin.5 kg/m2. 13. conopida. 1952).15-0. apare un 180 Fig. Pe primele frunze apar pete de 1-3 mm de decolorare. cu pH-ul=6-6. Mana cruciferelor: (W.5-1.5 kg/ha sau Proplant 72. ce evoluează spre culoarea cenuşie-brună. muştarul şi alte crucifere din flora spontană. 13. Milioanele de spori din rădăcinile hipertrofiate sunt transportate în sol de râme. Mana cruciferelor .13.

19). 13. Transmitere-răspândire. Aceasta se va face cu Previcur 607 SL-0. Când atacul are loc mai târziu. cu ploi frecvente sau ceaţă.2 % .2 kg/t sămânţă.striuri galbene şi prezintă adâncituri succesive care i-au dat denumirea de "boala urmelor de degete".5 % sau Super Champ FL-3 l/ha dau rezultate bune dacă sunt folosite în alternanţă cu fungicidele sistemice ca: Bravo 500 SC-1. se poate vedea o infecţie generalizată. ciuperca se răspândeşte foarte uşor prin sporii apăruţi pe miceliu. ce putrezesc sau se usucă (fig. Simptome. Rădulescu încă din 1949. 13. la noi fiind citată de E. Funguran OH 50 WP-1.25 % (3-5 l sol. Seminţele obţinute de la semincerii bolnavi. În timpul vegetaţiei. Boli la ceapă.puf cenuşiu. Merpan 50 WP-0.4 %. Seminţele se vor dezinfecta cu ap\ cald\ la 50oC timp de 30 minute sau cu Apron 35 SP-0. sunt distruse suprafeţe mari din frunzele.1. pe vreme umedă. Dezinfectarea solului din răsadniţe. se pot semnala chiar căpăţâni putrezite. 13. etc. Semincerii atacaţi au frunzele de culoare cenuşie sau cu pete brunii. Oxicig 50 PU-0.5-1 %. Kocide 101-0. Champion 50 WP-3 kg/ha. usturoi şi praz Viroze 13.Onion yellow dwarf virus Boală cunoscută sub numele de strierea galbenă sau nanismul cepei.2 SL 0. mai scurte. Apron XL 350 ES 3-4 l/t sămânţă. iar cepele rămân mici şi nu rezistă la păstrare în timpul iernii. cu dungi galbene.4-0.5 l/ha.2 %. apoi petele se întind. Folpan 50 WP-0. În culturile semincere.statul Yowa în 1927 însă acum este răspândită în America de Nord. 181 .6.15 % sau Proplant 72. tulpinile florifere de la plantele virotice sunt deformate. Fungicidele anorganice ca: zeama bordoleză în concentraţie de 0. Europa şi Australia. Măsurile de igienă culturală contribuie la limitarea pagubelor. este una din măsurile de prevenire de maximă importanţă pentru obţinerea unui răsad sănătos.Atacul acestei ciuperci pe conopidă împiedică formarea inflorescenţei iar la gulii./m2). Prevenire şi combatere. a fost descrisă în SUA . Boala apare la ceapă începând de la frunzele bazale care devin plate. fructele sunt şi ele pătate şi conţin seminţe depreciate. manifestă dungi . ridichi şi napi porceşti. Îngălbenirea şi piticirea cepei . putrezind sau încolţind mai devreme. pot fi infectate şi transmit ciuperca.18).15-0.6. cu inflorescenţe mici şi aproape în totalitate cu flori sterile (fig. se unesc şi dacă vremea este umedă. Frunzele atacate se culcă la pământ.5 kg/ha. Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistenţă sau ca miceliu de rezistenţă în rădăcinile culturilor semincere.

Severin şi N.samulastră. se va face la 3-6 zile de la apariţia simptomelor. Dintre soiurile de ceapă avizate a fi cultivate în România nici unul nu manifestă rezistenţă. însă natura ei infecţioasă a fost demonstrată de V.19. trebuie să se respecte o izolare spaţială între ele de minim 500-1000 m. Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbii de arpagic şi butaşii pentru sămânţă. Îngălbenirea şi piticirea cepei (M. 13. Micoplasmoze 13. precum şi faţă de culturile din anul precedent de unde ar putea apărea plante . Virusul se transmite de la plantă la plantă numai prin sucul adus de afide. Culturile semincere se vor înfiinţa numai cu bulbi ce sunt tari şi nu au încolţit mai devreme. Florile nu dau seminţe. tulpinele florale se adâncesc. Proliferarea şi aspermia cepei . transmiterea prin sămânţă nefiind confirmată. Studii ample asupra materialului recoltat de la Băneasa şi Buzău au mai fost executate de Z. Ploaie în 1973. Prevenire şi combatere. 1993). numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent faţă de această viroză.Transmitererăspândire. Fig. sunt obligatorii în culturile semincere. Petre şi I. Inflorescenţele prezintă o creştere anormală a elementelor florale care dau aspectul de "capete miţoase" (fig. Transmitere-răspândire.20).6. bulbi sau seminceri.Onion proliferation Proliferarea cepei a fost observată în 1941 în California. Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de afide. La înfiinţarea culturilor de arpagic. apoi toate frunzele se îngălbenesc şi se răsucesc.13. Eliminarea plantelor cu simptome. în loc de flori apar bulbili care dau frunze albe. Mititiuc.Virusul atacă şi narcisele. Transmiterea micoplasmei se face prin cicade dar şi prin cuscută. 182 . Frazier în 1945. Simptome. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se îngălbenesc în partea bazală. În culturile semincere. Izolarea spaţială este necesară şi faţă de grădinile cu narcise.2.

M. neplăcut. la presare. rotaţie de minim 3 ani precum şi cultivarea unor soiuri tolerante limitează pagubele. simptomele sunt vizibile şi pe parcursul vegetaţiei.Prevenire şi combatere. carotovora Bacterioza descrisă încă din anul 1906 în Franţa a fost semnalată la noi în ţară pe ceapă în 1944 de Tr. La culturile semincere de ceapă şi praz. atacul bacteriei apare spre sfârşitul vegetaţiei când. o descriu şi pe praz. iar înflorirea şi fructificarea sunt reduse. 1993). Tulpinile se dezvoltă slab.. Berkeley în Anglia. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz -Erwinia carotovora pv. Soiurile de ceapă Django F-1 şi Romito.6.20 Proliferarea şi aspermia cepei dar şi în culturile de câmp şi la materialul din (M. Mititiuc. prezintă toleranţă faţă de această bacterie. În mod deosebit se remarcă transmiterea bacteriei prin seminţe la praz.21). Boli produse de ciuperci 13. În culturile destinate bulbilor pentru păstrare..Peronospora destructor Mana cepei este considerată acum cea mai periculoasă boală care. Descrisă în 1841 de J. depozite. Bacterioze 13. La bulbii puternic atacaţi. iar soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent.6. Bulbii parţial atacaţi pot putrezi în întregime dacă sunt păstraţi în depozite mai umede sau. Se recomandă eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere şi stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit micoplasma. evitarea cultivării în soluri umede şi reci. Bacteria produce pagube însemnate în culturile semincere Fig.21 Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă şi praz de fosfor. ceapă de consum sau cultura seminceră. sunt întărite. Al. Îngrăşămintele pe bază Fig. Transmitere-răspândire. apare putregaiul umed. Mana cepei . o (M. boala s-a răspândit cu repeziciune în toate ţările cultivatoare.3. 183 .13. 13. 13. se usucă (din bulbi rămânând numai foile exterioare). dacă depozitele sunt cu atmosferă uscată (fig. iar pe vreme umedă pe o zonă de 20-30 cm la bază. Săvulescu şi col. Din bulbii atacaţi se degajă un miros pătrunzător. Alexandri şi col. Prevenire şi combatere. Mititiuc. 1993). poate compromite în totalitate culturile de arpagic. Tulpinile afectate nu ajung la înălţimea normală. dacă se secţionează bulbul se observă că unele foi cărnoase îşi schimbă culoarea. iar din 1969. par umede şi se înmoaie. Simptome. discul bazal se scufundă. în România fiind semnalată încă din 1935. în afara transmiterii obişnuite prin resturi vegetale.4.

aşa încât partea lor superioară se usucă. asigurarea unei rotaţii de minim trei ani. Ea produce în anii ploioşi şi calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recoltă. iar dintre cele avizate Django F1 [i Romito se dovedesc mijlociu de rezistente. Se recomandă distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micşorarea rezervei de oospori (organe de rezistenţă). Frunzele capătă aspectul cifrei 1. sporii apăruţi pe micelii sunt cei ce răspândesc ciuperca. Bulbii rămân mici.p. Prevenire şi combatere.5. În culturile semincere se aplică 2-3 tratamente până la apariţia tijelor florale.2 %. Frunzele şi tijele plantelor mănate se frâng din dreptul zonei afectate. Tratamentele se pot face cu produsele : Antracol 70 WP 0. Vondozeb 75 DG-0. Nemispor 80 WP-0. În vetrele de atac circulare sau alungite. Infecţiile primare în primăvară sunt asigurate prin germinarea sporilor de rezistenţă. Sporii sunt purtaţi uşor de vânt şi vor da noi infecţii pe ceapă dar şi pe alte plante ca: usturoi. fiind descrisă şi în România încă din 1918 de Moesz. 13. Germinarea sporilor se produce în condiţii de umiditate atmosferică 100 % timp de cel puţin 10 ore.2 %.2 %. 13. dacă vremea este ploioasă.Sclerotium cepivorum Boala a fost descrisă în 1841 în Anglia şi s-a răspândit în toate ţările cultivatoare de specii ale genului Allium.22). Soiurile cu bulbi roşii sunt mai rezistente. în lunile martie-aprilie.2 %. cu ţesuturi îngălbenite.). trebuie să provină din culturi ce au fost tratate până la recoltare. 13. şi bulbii infectaţi. în direcţia rândurilor. sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la alte ciuperci saprofite (Macrosporium etc. plantele au 184 . În primăverile umede. Kotte.2-0. 28 z. etc. hajme. îngălbenire ce progresează spre baza acestora şi produce pieirea plantelor. 1952). Dithane M 45-0. fără exces de azot.).22 . pe suprafaţa cărora apare un puf cenuşiuviolaceu. Frunzele şi tijele florale parazitate prezintă pete ovale de decolorare.6. ceapă ciorească. Vondozeb-0. Simptome. poate apărea o îngălbenire a vârfului frunzelor. Aceştia apar la temperaturi cuprinse între 3-27oC cu optimum de 11-12oC. iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare.Transmiterea patogenului de la un an la altul este asigurată pe două căii: prin sporii de Fig.Simptome.25 % (t.2 %. Transmitere-răspândire. iar tijele frânte nu mai produc seminţe (fig.2 %. Polyram combi-0. praz. Putregaiul alb al cepei şi prazului . apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice.Mana cepei rezistenţăce rămân în resturile vegetale şi prin bulbilii (W. Bulbii sau bulbilii folosiţi la înfiinţarea culturilor.15 % şi se va avea grijă ca pulverizarea să fie foarte fină. precum şi fertilizarea echilibrată. Ţesuturile distruse se usucă sau. iar în timpul vegetaţiei. În timpul vegetaţiei se vor face irigări numai prin aspersiune. Dithane 75 WG-0. iar în timpul păstrării se înmoaie şi putrezesc. În soluţiile de stropit se adaugă obligatoriu aracet 0.

Putrezirea plantelor continuă şi în depozit.1.. Scleroţii pot fi semnalaţi şi pe bulbilii şi bulbii destinaţi plantării. acoperite cu un miceliu alb. pagubele pot ajunge la 40 % din producţie. Ppărţile cărnoase ale bulbilor sunt moi. 14. arătura adâncă precedată de arderea resturilor de plante bolnave. Ciuperca rezistă în sol 4-5 ani prin scleroţii duşi de apa de irigaţie sau prin lucrările de întreţinere. pufos. sferici.rădăcinile şi tunicile putrezite. întrucât ciuperca poate ataca de la +2oC cu optim la 17-20oC şi cu o temperatură limită de 35oC.1. Mozaicul mărului . Plantele aflate în soluri reci şi umede sunt mai sensibile. În teren se aplică Ronilan 50 WP-2. White. A fost observată în anul 1928 de H. când miceliul este distrus. La soiurile foarte sensibile.1. negri. Lazăr şi co1. Transmitere-răspândire. limitează atacul şi pagubele. cele tinere din vârful lăstarilor neprezentând simptome.5 mm în diametru. Virusul a fost depistat la numeroase soiuri de măr cât şi la portaltoii vegetativi. Scleroţii îşi păstrează viabilitatea 4-5 ani dar. Simptome.L. Mozaicul mărului (Al. putrezite şi pot fi invadate de bacterii. în anul 1956. Simptomele sunt grave la 18-20oC şi Fig. Pe frunze apar pete neregulate ca formă. iar la noi în ţară viroza a fost semnalată pe soiul de măr Jonathan.1977). Prevenire şi combatere. de culoare galbenă cu o nuanţă crem. Atacul se manifestă numai pe o parte din frunze. Rovral 50 WP-60 gr/100 kg bulbili. fertilizarea echilibrată. În câmp. de diferite forme din care în anii următori vor ieşi micelii de infecţie.5 kg/ha. Asolamentul de 5-6 ani. folosirea de bulbili sănătoşi la plantare şi tratarea preventivă a acestora. Bolile mărului şi părului Viroze 14.25 %. atacul fiind favorizat de rănile ce apar pe rădăcini sau bulbi. pot produce noi infecţii pe rădăcini chiar la o lună după formarea lor. de către Olga Săvulescu şi Eugenia Eliade. 185 . una în martie-aprilie şi alta după formarea bulbilor şi până la recoltare. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca ţesuturile frunzelor parazitate să devină brunii. de 0. răspândite neuniform pe suprafaţa lor. mai ales la usturoi.Apple mosaic virus Mozaicul la măr este o boală frecventă în livezile din Europa şi America. Bulbilii de usturoi şi arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0. după o uşoară umectare pentru ca substanţele să adere. în care se formează scleroţi mici. În culturi există două perioade de maximă sensibilitate a plantelor faţă de această ciupercă. CAPITOLUL 14 BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI 14.2-0. de regulă. în urma atacului se formează scleroţi negri.1.

1989). P. În ţara noastră proliferarea mărului este frecventă. 1974. 186 . iar mai puţin sensibile Boskoop. Transmiterea şi răspândirea virusului se realizează prin altoire şi prin grefare de scoarţă. pomii continuă să prezinte reduceri de creştere datorită intrării în vegetaţie a mugurilor axilari şi deci a opririi în dezvoltare a lăstarilor terminali. Proliferarea mărului .câmpul II. considerată până nu demult ca o viroză sau o boală neparazitară. iar fructele sunt fără gust şi de dimensiuni reduse. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici şi nu au calităţi gustative. iar în şcoala de puieţi şi pepiniere.1. Virusul se transmite prin polen şi prin seminţe. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a recoltelor. atât cantitativ cât şi calitativ şi în final la uscarea pomilor. Simptome. Ca transmiţători sunt unele cicade (Philaenus spumarius şi Artianus interstitialis). intensive sau supraintensive.1). London Pepping şi Cox orange sunt foarte sensibile la această boală.2. Micoplasma poate infecta mărul pădureţ. Prevenire şi combatere. verificaţi prin testare. Perioada de de la infecţie până la simptome durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. Booskoop. Soiurile Jonathan. Ca aspect general. Prevenire şi combatere. când simptomele sunt foarte vizibile. Micoplasmoze 14. ceea ce duce la “proliferarea” lăstarilor. la peste 26oC. lăstarii prezentând o creştere aproape verticală. Transmiterea directă se realizează prin altoire. este Răspândită în toate ţările. aspectele parazitare sunt foarte variate şi evidente. Polenul provenit de la pomii infectaţi are o foarte slabă germinare. simptomele bolii apărând în câteva săptămâni sau în primăvara următoare. Transmitere-răspândire. Frunzele au dimensiuni mai mici decât cele ce aparţin pomilor sănătoşi. unele soiuri fiind infectate în proporţie de până la 30 % (Victoria Şuta şi col. Ontario. se impune înainte de livrarea puieţilor. Parmen auriu. eliminarea pomilor virotici şi tratarea prin termoterapie la 37oC timp de 3-4 săptămâni a puieţilor. pomii sunt foarte rămuroăi.mascate. tufoşi. Obţinerea unui material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor şi portaltoilor sănătoşi. Sensibile sunt soiurile Jonathan. prin atingerea rădăcinilor. În livezile tinere. Golden delicious. cât şi în pepiniere. mugurii au codiţe. Golden delicious.Apple proliferation Boala. alipiri de rădăcini şi niciodată pe cale mecanică. 14. însoţită de intrarea în vegetaţie cu anticipaţie a mugurilor dorminzi. Transmitere-răspândire. Eftimia Gheorghiu. EM VII (portaltoi). Lord Lambourne.. procentul de pomi infectaţi fiind îngrijorător de ridicat în plantaţiile tinere. Red Delicious. în special a celor tineri. Ploaie 1973. Atacul se manifestă începând din câmpul II prin oprirea în creştere a pomului. Frunzele cad înainte de vreme. dar şi la deformarea şi apoi pierderea înainte de vreme a frunzelor. Controlul fitosanitar în pepiniere . fiind cunoscute [i unele soiuri tolerante (fig. precum şi unele plante ca: pirul gros şi volbura. ducând la slăbirea pomilor atacaţi. asigură sănătatea plantaţiilor nou înfiinţate.

La noi. păducel si cununită ( Spiraea).F. Asigurarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăşăminte. care au şi cel mai mult de suferit de pe urma acestei boli.3.Heald.1. Fructele sunt atacate din momentul legării şi până la maturitate. dar nu progresează Fig. boala a fost constatată pentru prima dată în anul 1932 în nordul Moldovei pe puieţi de măr. rezultate foarte bune. 1933). care extinzându-se vor duce la distrugerea întregului frunziş al pomului. 14. irigaţii. syringae van Hall. dau de asemenea. Tetraciclină 200 ppm sau cu produsul Benomil. pe frunze între nervurile ce se înnegresc.2).2. syringae Această boală bacteriană a fost semnalată în Anglia în 1914 pe păr de către K. Simptome. nici când ramurile sunt puternic scuturate. 187 . Cercetările făcute de Elena Bucur şi I. în special la păr apar pete brune. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului Pseudomonas syringae pv. Tratamente fizice (termoterapie) aplicate ramurilor altoi. Boala apare pe toate organele plantei în afară de rădăcini.Eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră. gutuiul ornamental. Aşa se explică răspândirea relativ slabă a atacului în comparaţie cu cel al focului bacterian. Astfel. părul pădureţ. Unele simptome sunt asemănătoare cu focul bacterian produs de Erwinia (fig. se înnegresc. arsura comună a merilor şi perilor este răspândită în toate ţările din Europa şi America. Barker şi O.Arsura bacteriană comună a mărului şi părului (F. prin observaţii ce se execută în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile. lucrări de întreţinere executate la timp) duce la micşorarea efectelor negative ale bolii. Fructele se zbârcesc. Lazăr au demonstrat că la noi în ţară bacteria ce dă arsura comună a mărului şi părului este Pseudomonas syringae pv. Lăstarii atacaţi de arsura comună nu se îndoaie sub formă de cârjă ca la atacul de foc bacterian (Erwinia amylovora). agentul patogen neproducând pagube importante. Bacteria atacă mai multe specii de pomi fructiferi şi alte plante ca: mărul pădureţ. Rănile de pe ramuri sunt de culoare mai deschisă. Lăstarii atacaţi prezintă pete cu o separare clară între partea vie şi cea brunificată. În prezent. către cozile florilor şi rar se extinde în scoarţa ramurilor mai groase. iar scoarţa prezintă crăpături. Atacul arsurii comune se manifestă mai frecvent la inflorescenţe. Frunzele nu cad de pe pom. Bacterioze 14. transparente. pe fructele tinere. apar pete negricioase cu aspect umed şi picături de lichid bacterian. cad jos în luna mai sau. tratamentele chimice cu antibiotice ca. 14. rămân mici şi atârnă de ramuri chiar şi în timpul iernii. prezentând simptome variate în funcţie de organul parazitat şi fiind favorizată de timpul mai rece şi umed. Grove. pentru ca în prezent să fie răspândită în toate zonele pomicole ale ţării.

Arsura inflorescen]elor apare primăvara devreme. Burrill stabileşte că agentul patogen este o bacterie. se ofilesc. Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete umede care se brunifică. în 1967 în Polonia şi între 1970-1990 în aproape toate ţările din Europa şi din Orientul Mijlociu. în anul 1801. scoarţa ramurilor tinere şi fructele. În România au fost semnalate în anul 1992 primele focare la Brăila şi la Piteşti (V. Severin. Boala se manifestă puternic în primăvară (maiiunie) şi spre toamnă (septembrie-octombrie). Denning şi denumită "fire blight" de către W. În primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile.Transmitere-răspândire.J. florile au aspect umed. sau de culoare purpurie şi scoarţa prezintă crăpături. prezintă o serie de simptome pe părţile aeriene ale pomilor atacaţi. Lichidul poate avea culori variate de la galben pai. 14. cât şi atacul unor insecte ca. putând supravieţui în picăturile de lichid ferite de razele soarelui între 3 şi 12 luni. se înnegresc. brun sau portocaliu. evoluţia acesteia stagnează. lăstarii. Infecţia progresează către coada florii. Uneori din ţesuturile bolnave ies filamente incolore. se brunifică şi apoi se înnegresc. de către W. care au un aspect prăfos. fiind primul care se referă la bolile bacteriene la plante. Simptome. Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi. Coxe în 1817. fiind urmată de cea a inflorescenţelor. gutui şi măr. care apare umedă şi apoi se înnegreşte. Lăstarii pot avea infecţii generalizate şi atunci mugurii lor se colorează în galben sau oranj. Atacul pe ramurile mai vechi. umiditatea şi temperatura ridicată. sau prin răni. începând cu frunzele. intrarea făcându-se prin lenticelele.4. până la roşu ănchis. ca de vată şi lungime de până la câţiva centimetri. inflorescenţele. pe timp secetos. Arsura bazei tulpinii se produce în urma infecţiilor prin răni. păr şi măr. În 1878 T. Arsura lăstarilor este forma de atac cea mai periculoasă. Frunzele se brunifică.1. aşa că în 1993 a fost observată în alte localităţi din 11 judeţe. în timp ce în lunile secetoase de vară. Peste iarnă. apoi se înnegresc şi nu cad de pe pomi. păr. bacteriile se menţin viabile în zonele marginale ale ulcerelor de pe 188 . păduchele lânos sau cari. fiind considerată la ora actuală cea mai periculoasă boală la gutui. Bacteria este rezistentă la uscăciune şi la razele solare. Transmitere-răspândire. iar pe lăstari pot apărea picături de lichid în condiţii favorabile (vreme umedă). şarpante sau trunchiuri. Focul bacterian al rozaceelor. 1994). În Europa boala a fost semnalată în 1957-1968 în Anglia. osteolele (deschideri naturale) din scoarţă. Factorii climatici care favorizează evoluţia bolii sunt. sau se infectează extern şi apare ofilirea a 1-3 frunze de la vârful acestora şi îndoirea lor în formă de cârjă. Ţesuturile atacate sunt umede şi mai întunecate.Erwinia amylovora Boala a fost semnalată pentru prima dată în America. Acestea trec foarte repede de la inflorescenţe la lăstari şi apoi la ramuri. Focul bacterian al rozaceelor . Pe timp umed şi călduros pe codiţele atacate apar picături de lichid ce conţin numeroase bacterii. favorizează infecţiile şi extinderea bolii. Boala s-a extins repede. apoi se zbârcesc şi rămân ataşate pe pom. produce răni (ulcere) cu lichid şi brunificarea ţesuturilor sub scoarţa atacată.

2% prefloral-0. Păsările . Pseudomonas fluorescens. Făinarea mărului . mai ales la păr şi păducel (Crataegus) şi mai puţin la măr. De asemenea. Instrumentele cu care se efectuează tăierile se dezinfectează cu alcool etilic 70 %. în perioadele fără ploi. un rol foarte important în răspândirea bacteriilor. în repaus vegetativ.5. vâsc sau creţişoară. albinele şi viespile preiau odată cu nectarul şi polenul din florile infectate şi bacteriile pe care le difuzează la alte flori vizitate. la peste 5000 m păsările răspândesc bacteriile. 189 .04 % postfloral. Pe lângă combaterea chimică se preconizează şi utilizarea unor bacterii antagoniste faţă de Erwinia amylovora cum ar fi: Erwinia herbicola. Se ştie în prezent că la distanţe scurte între 0-100 m diseminarea este produsă de ploaie sau de unele insecte. în special din specia Cotoneaster (bârcoace).2 % prefloral. etc. Zeamă bordoleză-0. Insectele au de asemenea. mai ales graurii. păr şi măr. Reducerea infecţiilor se realizează prin sacrificarea şi arderea pomilor infectaţi puternic cât şi a arbuştilor din gardurile vii din pepiniere. Combaterea insectelor se va face în perioada preflorală. Stupii se vor ţine departe de livezile infectate pe timpul înfloritului. acestea constituind sursa de infecţie primară în primăvara următoare. iar omul le poate răspândi şi de la o ţară la alta sau chiar pe alte continente.2 % prefloral. În România prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. Pseudomonas viridiflora şi Bacillus subtilis. Super Champ 250 SC-0. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligaţia efectuării a cel puţin două controale în iunie şi septembrie în pepinierele şi livezile de gutui. Filamentele bacteriene aeriene pot fi răspândite prin vânt.04 % postfloral. deoarece polenul infestat constituie sursa cea mai sigură pentru efectuarea infec]iilor. Aceasta se face cu: Alcupral 50 PU-0. polenizatorii ca. bacteriile mai pot supravieţui în muguri şi în fructele bolnave. se mai pot utiliza unele extrase din plante ca: iederă. Boli produse de ciuperci 14. în special la anumite soiuri de măr sensibile şi în anumiţi ani cu condiţii favorabile evoluţiei ciupercii. cu o viteză de până la 22 km/oră. Protecţia pomilor împotriva arsurii bacteriene şi a focului bacterian Una din primele măsuri o constituie detectarea incipientă a bolilor. pomii se tratează cu hidroxid de cupru 3 % în amestec cu ulei horticol 1 %.Podosphaera leucotricha Făinarea merilor produce pagube mari în pepiniere şi în livezi. Funguran OH 50 WP-0. 0. Champion 50 WP-0. după ploi ce depăşesc 25 mm. pomii se stropesc în interval de cel mult 24 ore cu zeamă bordoleză 1 %. Astfel. Pomii slab atacaţi sunt curăţaţii prin tăierea ramurilor atacate. Combaterea chimică. 0.04 % -postfloral. între 100-5000 m un rol însemnat revine insectelor polenizatoare.1. Condiţiile meteorologice favorabile infecţiei sunt precipitaţiile însoţite de vânt care diseminează inoculul la peste 1 m distanţă.5 % prefloral.2 % prefloral. la 50 cm de locul atacat pe ramură.ramuri. cu permanganat de potasiu 5 % sau cu hipoclorit de sodiu 10 %. sunt şi ele transmiţătoare a bacteriei.

La soiurile de măr sensibile la făinare. sunt mai puţin elastice şi se usucă de timpuriu. În scurt timp frunzele se înconvoaie uşor spre partea superioară. Înmulţirea ciupercii se face prin sporii care apar pe miceliu sub formă de şiruri de celule butoiate. însoţită de o umiditate a aerului cuprinsă între 80-100 % face ca atacul să ia un caracter foarte grav. pagubele sunt din ce în ce mai mari. Transmitere-răspândire. Minoiu. folosind apa rezultată din Fig. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o reţea fină de ţesut brunificat. pierd culoarea alb-roză şi devin albe iar în unele cazuri se îngroaşă. Florile atacate prezintă petalele deformate.Prima dată boala a fost semnalată în anul 1877 în statul Yowa de către V. d-miceliu cu lanţuri de spori (Al. cu condiţia ca temperatura o mediului să fie cuprinsă între 10-20 C. Ei pot germina pe ţesuturile vii ale plantei. Făinarea mărului: a. Florile atacate denumite şi "flori de ceară" se usucă fără a forma fructe. Lăstarii puternic atacaţi se îndoaie în formă de cârlig şi se usucă (fig. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaţie. 1977). a aplicării îngrăşămintelor cu azot în cantităţi prea mari sau administrate unilateral ăi a apariţiei unor noi tulpini a ciupercii. a cultivării unor soiuri sensibile. Multitudinea sporilor dă un aspect prăfos zonei atacate. Atacul pe fructele tinere determină o oprire a creşterii şi în unele cazuri.b-frunze şi flori atacate. Lefter şi N. iar astăzi este prezentă pe toate continentele. prăfoase. 190 . lăstarii şi uneori fructele tinere. în ţările unde se cultivă mărul. duce în unii ani la importante pierderi de recoltă. începând de la dezmugurire şi până la căderea frunzelor.3. c-fructificaţii . Simptome. cu intensitate mai mare în cursul lunii mai şi la începutul lunii iunie. Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un manşon de miceliu albicios. în sensul că limbul petalelor se îngustează. Deşi boala poate evolua şi pe timp de secetă. în special la soiurile sensibile. ca urmare a intensivizării tehnologiei mărului.3). temperatura ridicată (18-20oC). atacul extinzându-se în toate zonele pomicol (Gh. această formă de atac. Sunt atacate frunzele.. datorită formării sporilor. Lazăr şi col. 1990). 14. iar spre toamnă acesta devine bruniu în urma formării fructificaţiilor ciupercii (cleistoteciilor) de culoare neagră. chiar o cădere a acestora. florile. 14. care acoperă ambele feţe ale frunzei. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase. În ţara noastră. prăfos. Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetaţie. Bessey. transpiraţie. se veştejesc şi se brunifică. uneori chiar se despică în două.

). 4 z. sporii eliminaţi din ele neputând fi captaţi în livezi. 14. Se recomandă aplicarea în doze moderate a îngrăşămintelor chimice şi în complex (NPK). boala reapare ca urmare a intrării în vegetaţie a miceliului de rezistenţă existent în mugurii infectaţi din anul precedent. faza de vegetaţie.4 % după înflorit. zemuri care dau rezultate foarte bune. Primăvara. se efectuează tratamente cu produse din grupele: Thiocon 80 PU-20 kg/ha. fără margini precise. Când atacul este puternic.p. 28 z. în concentraţie de 20 % sau polisulfură de bariu 6 %. În perioada repausului vegetativ.p. petele se formează pe ambele feţe ale frunzelor. Fluidosoufre 11-20 kg/ha. Prevenire şi combatere. pătarea cafenie şi rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase boli. În prezent ciuperca este răspândită în toate ţările unde se cultivă mărul. închizându-se la culoare. Thiovit-0.p.Ciuperca iernează sub solzii mugurilor. frunze. în special pe partea inferioară a frunzei apar pete mici. pe când azotul sensibilizează plantele. atât cantitative cât şi calitative. odată cu tăierile din livezi. După înflorit). Petele se măresc. Se ştie că potasiul măreşte rezistenţa pomilor la atacul de făinare. 4 z. se îndepărtează lăstarii infectaţi care se văd uşor datorită culorii lor argintii. Acesta formează spori ce asigură infecţia primară urmată apoi de cele secundare. condiţiile climatice şi de biologia ciupercii. Thiocon 98 PU-20 kg/ha. Microthiol-0. Polisulfură de Ca-20 % iarna (t. sunt iniţial de culoare verdemăslinie şi apoi brunii.) şi 2 % vara. Combaterea chimică se va realiza la avertizare ţinându-se seama de sensibilitatea soiurilor. În perioada de repaus vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfocalcică de 28-30 grade Bé.1. 4 z. din dreptul cărora se observă miceliile ce se întind ca nişte raze. 0. ramuri şi fructe.3 % (t. atingând 5-10 mm. ca miceliu de rezistenţă şi formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). înainte de înflorit). Microthiol special 0.p. petele sunt dese şi acoperă o mare parte din suprafaţa frunzelor. În perioada de vegetaţie. care au o formă sferică şi culoare neagră. flori. etc.p.3 % (t. Pătarea cafenie a frunzelor. În perioada de vegetaţie se recomandă îndepărtarea inflorescenţelor atacate şi arderea sau îngroparea lor. petele capătă un aspect catifelat. Kumulus DF0.4 % (t. 4 z. aceste cleistotecii deşi se formează din luna mai.6.M. de culoare măslinie. La noi datorită pierderilor mari de recoltă. de la dezmugurit şi până în luna august. Kumulus DF-0. până toamna . cenuşii-măslinii. La înfiinţarea noilor plantaţii trebuie să se aleagă soiurile după rezistenţa lor şi la atacul de făinare. 191 .3 % (t.nu joacă rol în infecţiile primare din primăvar. Simptome. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca.7 % înainte de înflorit şi 0. Pe frunzele tinere. Fries.p. care cad în timpul verii. 4 z. la unele soiuri de măr.7 % (t. Pe măsură ce miceliul subcuticular fructifică. fructelor şi rapănul merilor Venturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.).). numărul de tratamente în cursul unui an variind de la 4-12.3-0.

însă eliminarea lor are loc. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în scoarţa ramurilor. de asemenea.fruct atacat. 1989).4). Transmitere-răspândire. petele sunt mai greu de observat. care iau un aspect catifelat datorită miceliului cu spori. Ploile de primăvară umectează aceste fructificaţii aflate în frunzele căzute pe teren şi sporii ies începând de la temperatura de 5oC. Deseori. în funcţie de umiditate şi temperatură. Pe fructe apar. Sporii pot germina dacă se găsesc în picături de apă. După Victoria Şuta şi col. 14. Filamentele de Fig. Pe acestea apar pete mici. iar în primăvară formează spori ce asigură primele infecţii pe toate organele tinere ale pomilor.Atacul pe flori şi în special pe frunzuliţele de sub floare. 192 . pătrund în interiorul plantei . cenuşii. Infecţia pe organele mărului are loc dacă acestea sunt umectate o perioadă de 4-18 ore. Ciuperca determină o uşoară cojire a scoarţei. la temperaturi cuprinse între 15-25oC. (1974). b. cât şi prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numărului de tratamente chimice (fig. Lazăr şi infecţie provenite din col. prin străpungerea directă a ţesuturilor. sporii ce au rămas în muguri vegetativi şi de rod. Infecţia are loc după 37-73 ore dacă temperatura este de 5oC. 14. pete cenuşii-măslinii în dreptul cărora ţesuturile se întăresc.. Fructele tinere se deformează puternic. Cele mai puternice infecţii primăvara sunt produse de către aceşti spori. pot ierna şi în primăvara următoare vor produce de asemenea infecţii timpurii. germinarea sporilor. se brunifică şi crapă. iar sub ţesutul atacat se formează un strat de celule moarte care separă partea sănătoasă de cea bolnavă.4. iar pulpa lor nu are gust bun. din cauza culorii lor albăstrui. debilitarea pomilor atacaţi prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeţei a acestora. ajung la maturitate în primăvară. Sporii din fructificaţiile de rezistenţă. iar după 22 zile apar noi simptome. începând din luna martie până în mai-iunie. crăpăturile de pe fructe reprezintă porţi de intrare pentru sporii altor ciuperci care distrug pulpa.. Rapănul mărului: a-frunză atacată. deprecierea calitativă a fructelor în livadă şi apoi în depozite. cmiceliu cu spori. este asemănător cu cel descris pe frunze. Pagubele produse de atacul acestei ciuperci se concretizează în pierderi importante de recoltă. optima fiind de 19-20oC. d-fructificaţii de rezistenţă cu spori (Al. Pe lăstarii tineri.

pe baza observaţiilor. 1989).2 % şi 0. Antracol 70 WP-0.3 %. O atenţie deosebită trebuie să se acorde micşorării surselor de infecţie. Vitra 50 WP0. (prefloral). Atacul devine evident în perioada de vegetaţie când ramurile şi scoarţa se usucă.p.15-0. 14.. Simptome. Tratamentele se fac la recomandarea sta]iilor de avertizare pe baza celor trei criterii. Uscarea ramurilor . Ciuperca pătrunde în profunzimea ţesuturilor (scoarţă şi lemn) şi consumă lignina.35 %. cel ecologic (condiţiile climatice).04 % postfloral. Uscarea ramurilor: a-atac pe ramuri. ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai uşoare. să se determine soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole şi să se ţină cont de acest lucru la înfiinţarea noilor plantaţii. Helmoxy 50 WP-0. Lazăr şi col. iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene roşiatice.0. Acelaşi lucru este recomandabil să se facă şi cu ramurile uscate rezultate în urma operaţiei de tăiere de primăvară. sensibilitatea soiurilor şi de eficacitatea şi perioada cât rămân active produselor folosite. duce la micşorarea sursei de infecţie.Nectria cinnabarina Boala apare pe ramurile pomilor şi arbuştilor fructiferi precum şi la speciile forestiere debilitate. Tratamentele se vor face cu produse din grupele: Funguran OH.2 % prefloral. Numărul de tratamente diferă în funcţie de criteriile de mai sus. în secţiune prezentând o culoare albicioasă datorită celulozei.04 % postfloral. rapăn. ţinându-se seama şi de rezerva biologică a ciupercii.2 % (t. 21 z.3 % (t. Combaterea chimică a rapănului. monilioză etc. Turdacupral 50 PU 0. 28 z) ş. Cuproxal flowable-0. Se recomandă ca. 2-3 mm în diametru. Pe perniţele Fig. 28 z.5. c-miceliu şi spori (Al.p.7. între 5-12.2 % (t. b-fructificaţie în stromatice de secţiune.p.2-0. constituie măsura de bază ce se aplică în livezile de măr. prin care se vor îngropa la adâncime frunzele atacate pe care se formează un număr mare de fructificaţii de rezistenţă. datorită acţiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de insecte.1. Kocide 101 50 PU-0. Pe suprafele mai mici. cel biologic (evoluţia agentului patogen) şi cel fenologic (mersul vegetaţiei pomilor).Prevenire şi combatere. Sunt necesare arături adânci de toamnă.). practica adunării frunzelor căzute şi arderea lor.a 14. Dithane 75 WG-0. ciuperca 193 .

Atât pe scoarţa ramurilor atacate cât şi pe flori apar mici "pernuţe" de mucegai. Acest aspect parazitar poartă numele de "monilioza din anul precedent". Deseori. iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenţă care va genera fructificaţii de rezistenţă cu spori. Alteori.5). unele ramuri tinere încep să se veştejească. 14. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor Monilinia fructigena Această boală este cunoscută de foarte multă vreme în toată lumea şi produce pagube foarte mari în livezi şi depozite. florile şi fructele în diferite faze de dezvoltare.1. fără ca pe suprafaţa lor să mai apară fructificaţii cu spori. dându-se atenţie administrării îngrăşămintelor în doze moderate şi în complex. sub forma unor pernuţe dispuse în cercuri concentrice. Transmitere-răspândire. după care se vor unge cu un mastic. Se întâlneşte pe măr. ce sunt eliberaţi în primăvară. în dreptul zonei putrezite. Atacul pe flori seamănă cu efectul îngheţurilor târzii de primăvară cu deosebirea că printre florile distruse. Dacă timpul este umed. Ciuperca parazitează ramurile. fructul putrezeşte aproape în totalitate. Se vor respecta regulile de agrotehnică pomicolă adecvate fiecărei specii în parte. să se zbârcească şi să rămână atârnate pe pomi şi în timpul iernii. Transmiterea ciupercii în cursul vegetaţiei este realizată de spori. Atacă sporadic un număr mare de specii lemnoase ce aparţin la diferite familii botanice . dar în ele se formează scleroţi. cunoscut şi sub numele de "monilioza de primăvară". păr. este confundat cu căderea fiziologică a fructelor tinere. nu brune ca în cazul moniliozei. brunificate. Dacă temperatura este ridicată şi atmosfera umedă. Această formă de atac întâlnită deseori şi în depozite poartă numele de "putregai negru". apar pe suprafaţa lor pete brune ce se întind la suprafaţă şi cuprind pulpa în profunzime.formează micelii şi spori.8. acestea se înnegresc şi cad în masă. La unele fructele ciuperca poate produce un "putregai al inimii". În scurt timp. deseori căzând de pe pom. se brunifică şi apoi se înnegresc. 14. timpul secetos face ca fructele atacate să se usuce. iar în anul următor. fructele putrezesc. arbuştii fructiferi şi arborii din parcuri se vor curăţa de ramuri uscate şi debilitate. cu temperaturi mai scăzute. Simptome. 194 . vizibil la exterior doar printr-o pată brună la locul de inserţie al codiţei sau în partea opusă acesteia (fig. de culoare cenuşie-gălbuie. se mai găsesc şi flori normale. În timpul verii. Această formă de atac este cunoscută sub numele de « putregai brun ». Pomii. acest aspect parazitar. în special la păr. în timpul înfloritului. dar la aceasta fructele cad verzi de pe pom.6). gutui şi mai puţin pe moşmon şi piersic. 14. fructificaţii de rezistenţă cu spori (fig. Se va aplica cu regularitate tratamentul în complex al pomilor pentru combaterea dăunătorilor şi al paraziţilor vegetali. Prevenire şi combatere. Acest ultim aspect parazitar poartă numele de "mumifierea fructelor". apar fructificaţiile ciupercii. când fructele au dimensiunea unei alune. pe suprafa]a fructului. Mai târziu. iar frunzele şi florile se brunifică şi se usucă. Primăvara. în interiorul acestora. dezinfectarea rănilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %. când fructele au ajuns aproape de maturitate. alcătuite din miceliu şi sporii ciupercii.

În timpul perioadei de vegetaţie vor fi aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapănului precum şi a insectelor. Filamentele ciupercii Monilinia pătrund prin diferite răni provocate de insecte (Cydia pomonella. Înainte de a aplica tratamentele de iarnă sau de primăvară. Transmiterefructificaţie cu spori . Comportarea soiurilor faţă de atacul de monilioză este diferită.6. cât şi rănirea acestora. "monilioza de primăvară". de culoare gălbuie. iar fructele putrezite şi căzute vor fi adunate şi îngropate. se manifestă în depozite. De asemenea. optimum fiind în jur de 15oC. răspândire. picăturile de apă de pe fructe. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul verii. Umezeala exagerată a aerului. Sensibilitatea soiurilor este mărită în livezile irigate şi în cele fertilizate unilateral cu azot mineral sau organic. de dimensiunea unei alune. apar fructificaţii de forma unor pâlnii cu picior lung (apotecii). c-fruct mumifiat.b-putregai brun pe fructe de păr şi măr. în timpul recoltatului şi al transportului fructelor.. cât şi sub formă de scleroţi în interiorul fructelor mumifiate. c-lanţuri de spori. Prevenire şi combatere. Iernarea ciupercii are loc atât sub formă de miceliu de infecţie în scoarţa ramurilor. de asemenea. Sporii apăruţi pe fructificaţiile în formă de pâlnie produc de obicei infecţii pe fructele tinere. în primăvara celui de al treilea an. Putregaiul brun al fructelor (monilioza): a. d-monilioză de primăvară. viespi etc. se vor strânge toate fructele uscate rămase pe pom şi se vor arde. iar infecţiile cu această ciupercă sunt mai puternice în primăvară deoarece sporii acestei ciuperci rezistă peste iarnă. sunt asemănătoare cu ale speciei precedente. Ei germinează la temperaturi cuprinse între 0-25oC. f-spori. din scleroţii fructelor mumifiate care au fost îngropate în sol. (Al. Simptomele. 14. lăstarii atacaţi vor fi înlăturaţi şi distruşi prin ardere. cu unele diferenţieri astfel: culoarea sporilor de Monilinia laxa este cenuşie.mm. cu diametrul de 3-5 Fig. rănile provocate de lovituri favorizează infecţiile cu această ciupercă. cauzând alături de infecţiile cu spori apăruţi pe organele ce au "monilioză din anul precedent". care prin atacul lor favorizează infecţiile 195 .) sau de grindină. Mărul şi în special părul pot fi atacaţi şi de Monilia laxa. Lazăr şi col. 1989).e.Atacul de monilioză produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor. iar infecţiile târzii care au loc în timpul recoltării. După parcurgerea a două ierni. pagubele produse de monilioză să fie foarte mari. constituie principalii factori care fac ca. în unii ani.

La noi în ţară. Fig.7 Vărsatul prunului: frunze şi fruct cu simptome de atac (I.2 % (t.09 %.07 % (t. virusul mai atacă şi alţi pomi fructiferi printre care piersicul. de formă circulară sau semilunară. menţinerii unei temperaturi cât mai apropiate de 1-3oC şi a umidităţii între 80-90 %. Fructele atacate cad din pom cu aproximativ o lună 196 . în multe judeţe din Moldova. Topsin 70 PU-0. fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA 0. 1973). zarzărul şi corcoduşul. iar în timpul perioadei de vegetaţie cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0.2. răspândite pe întreaga suprafaţă. Vărsatul prunelor . pentru a se evita rănirile mecanice. Oltenia şi Transilvania (Al. dar mai ales prin extinderea mare pe care o are în ţările din Balcani. După depozitare. Rezultate bune dau tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică în concentraţie de 20 %. se formează pete de culoare verde-deschis sau gălbui. 14. Tiuram 75 PU 0.).1.3-0.2 %. ţesuturile din dreptul petelor nu mai cresc şi fructele apar deformate.p. Săvulescu. Lazăr şi col. Cercetările ulterioare au arătat că vărsatul prunelor este mult răspândit. Pe frunzele complet dezvoltate. În timpul lunilor călduroase de vară simptomele dispar.07 % (t. atât prin pagubele produse. Simptomele pot apare vizibile în cursul lunilor mai-iunie şi septembrie-octombrie. În afară de prun.O atenţie deosebită se acordă recoltării şi manipulării fructelor. Bobeş şi col. Simptome.p. destul de vizibile pe fructele dezvoltate.p. Deseori. prezentând scurgeri de clei. precum şi pregătirii şi dezinfectării silozurilor de fructe. de culoare gălbuiverzui. atât în pepiniere cât şi în livezi. Atanasoff (1932).cu monilioză. însă nematurate (verzi). în Bulgaria. 1974). cu aspect apos. în general. 14. Boala a fost observată prima dată în Macedonia.. 28 z.4 % (t.. 14. Frunzele bolnave. Atacul pe fructe determină apariţia unor pete circulare sau ovale.). etc. au aceleaşi dimensiuni cu cele sănătoase (fig. Topsin M 70 WP-0. caisul. boala a fost semnalată în anul 1922 de către Tr. Atacul se manifestă pe frunzele şi pe fructele de prun. Dithane M 450. sau cu Zeamă albastră 2-3 %.2 Bolile prunului Viroze 14.Plum pox virus Este apreciată ca una dintre cele mai periculoase boli ale prunului. 14 z. pentru a stopa evoluţia ciupercii în depozite.).10 z. în timpul primului război mondial şi a fost parţial studiată de către D. putându-se observa doar pe frunzele din partea umbrită a pomului dinspre nord. 14 z).7). Muntenia.p.

cad. Unele soiuri de prun reacţionează puternic la infecţia cu acest virus. ce pătrund în interiorul pulpei. de 1 mm în diametru. Boala se manifestă pe frunze. Rezultate bune se obţin prin folosirea de altoi proveniţi de la pomii sănătoşi din câmpul III al pepinierei.5-5 mm şi o culoare verde-închis. Pete sau inele de decolorare apar chiar şi pe sâmburi. iar frunza apare ciuruită. Pomii afectaţi de boală vor fi distruşi. Transmitere-răspândire. este distrusă. ele trebuie să fie cât mai îndepărtate de livezile de prun. Bacterioze 14. fructe şi pe lăstarii nelignificaţi. În zonele puternic infectate trebuie să se cultive soiuri mai tolerante. care pot atinge lungimi de 7-8 mm. comparativ cu cele sănătoase. iar printre crăpături apare un lichid cleios. aşa încât. 14. Atacul timpuriu pe fructele tinere. semănând uneori cu arsurile produse de diferite soluţii chimice. caracteristic.8). Boala poate fi întâlnită pe prun.2. Pe aceste organe apar pete circulare. Nu se vor folosi portaltoi vegetativi. Pe lăstarii tineri atacul acestor bacterii produce pete alungite. Se vor recolta altoi numai de la plantele-mamă sănătoase. se măresc în fiecare an şi pot evolua în cancere deschise (fig. Pepinierele vor fi amplasate în zone în care plum-poxul este absent. Răspândirea virusului se face prin folosirea unui material săditor infectat şi prin afide. Pe fructele de piersic. cu aspect apos. Deseori. în special în verile ploioase urmate de perioade uscate. petele sunt circulare.2. Fructele îşi pierd valoarea comercială sau pot să putrezească datorită instalării şi a altor ciuperci. Se vor distruge buruienile şi sâmburoasele spontane din jurul pepinierelor. ţesuturile atacate se usucă. cicade şi polen (Al. Rănile de pe ramuri. cu tendinţă de a deveni brunii şi cu aspect umed. 197 . (1960) au studiat această bacterioză care este destul de răspândită. La noi în ţară Elena Bucur şi col. atât cantitativ cât şi calitativ. prunele căzute nu sunt bune nici pentru ţuică. Ţesuturile pulpei fructelor prezintă numeroase crăpături mici localizate în dreptul petelor. Ulceraţia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi Pseudomonas syringae pv. în fructele atacate se găsesc cantităţi reduse de zahăr. Pe timp umed. Pe timp uscat. are o culoare uşor gălbuie. Macovei. piersic. de culoare roşiatică. variind ca dimensiuni între 0. testate în prealabil. corcoduş şi migdal. De asemenea. În timpul perioadei de vegetaţie se vor aplica tratamente chimice pentru combaterea insectelor. determină apariţia unor deformări şi adâncituri pline cu bacterii. mors-prunorum Boala a fost descrisă în Anglia în 1931 de unde s-a răspândit aproape în toată lumea. prin oprirea în creştere a pomilor tineri şi prin reducerea simţitoare a recoltei. cais şi cireş. ci numai generativi. în dreptul petelor se observă o peliculă umedă de lichid bacterian. Prevenire şi combatere. de asemenea.înainte de a se matura. Simptome. 1972). Lichidul care apare la suprafaţa petelor. cais. pepinierele vor furniza numai material absolut sănătos. mugurii afectaţi se umflă şi apoi se veştejesc. iar ramurile se usucă în timpul verii. Scoarţa ramurilor se brunifică. zarzăr. ceea ce constituie o pierdere foarte mare de recoltă. Un atac puternic determină căderea frunzelor în masă.

mult mai plăcut decât cele sănătoase la acea oră. determinând alungirea fructelor şi o uşoară încovoiere a acestuia. Pe suprafaţa hurlupilor se constată prezenţa unui strat catifelat de culoare albicioasă-cenuşie format din miceliu cu spori. Se impune recoltarea altoilor numai de la pomii-mamă sănătoşi. Oxiclorură de cupru-0. cu produse cuprice ca: Zeama bordoleză 0. Bacteriile pătrund în interiorul ţesuturilor frunzei. Simptome. se brunifică şi cad în masă (fig.8Ulceraţia şi ciuruirea Captan-0. iar în scoarţa ramurilor prin lenticele. Prevenire şi combatere.3 %. Prevenire şi combatere.Taphrina pruni Boala este cunoscută de foarte multă vreme şi este răspândită în ţările europene şi unele ţări asiatice pe soiurile de prun. iar coaja sâmburelui este distrusă. Aceste bacteriană a frunzelor pomilor tratamente trebuie repetate la intervale de 10-15 sânburoşi: a-atac pe frunze.9. 14. la legatul fructelor şi toamna la începutul scuturării frunzelor. sau în faza de buton alb. Hurlupii la prun: a-fructe atacate. Boala se manifestă la începutul lunii mai. Fig. cele atacate au o culoare galbenă-verzuie şi sunt mult mai mari decât cele sănătoase. b-atac pe zile în funcţie de condiţiile climatice. Ciuperca iernează sub formă de miceliu în muguri şi ramuri. Boala este favorizată de ploile abundente din timpul perioadei de vegetaţie şi de numărul mare al insectelor ce transmit bacteria. b-miceliu acre. Hurlupii .9). 14. Pulpa este mult mărită. În pepinierele şi livezile de pomi sâmburoşi vor fi aplicate tratamente chimice.5 %. Celelalte tratamente se fac cu produse din grupele: Dithane 75 198 .2 % sau Mancozeb-0.2. c spori fructele se zbârcesc. c-atac pe ramură amintite au efect şi împotriva suprainfecţiilor cu diferite alte ciuperci fitopatogene.3.5 %. După 3-4 săptămâni de la apariţia simptomelor. care sunt Fig. Produsele fruct. Boli produse de ciuperci 14. la începutul scuturării petalelor. Tratamentele primelor trei faze din cele enumerate se fac cu zeamă bordoleză 1 %. rezultă că pomii sâmburoşi trebuie stropiţi în primăvară la dezmugurire. Din cercetările efectuate la noi în ţară de către Elena Bucur.Transmitere-răspândire. pe fructele tinere.5 %. Oxicig 50 PU-0. 14. atacul fiind favorizat de primăverile reci şi umede. Transmitere-răspândire. prin stomate(deschideri naturale). Se recomandă tratamente la dezmugurit. fructele având un gust acrişor-dulceag. Sporii care apar pe hurlupi răspândesc ciuperca în primăvară. O mare parte din infecţii se produc în timpul altoitului . mălin şi porumbar. testaţi în prealabil.

Atacul se manifestă pe ramuri.2 %. flori şi fructe. În anii secetoşi.10F\inarea prunului.2. 14. Un atac puternic determină îngălbenirea şi apoi căderea frunzelor pomilor din pepiniere.5. frunze. atacul ciupercii determină o putrezire a fructelor: pulpei şi apariţia unor pernuţe mici(sporodochiile). pe Fig. pe ambele feţe ale limbului. Frunzele atacate atârnă fără a cădea. Prevenire şi combatere. 14. acestea se zbârcesc. cireş.2 %. cu aspect făinos. cais. de asemenea. b-fructe atacate (original). Atacul pe frunze şi lăstari apare târziu în vară şi se manifestă prin formarea. cais şi mai puţin la piersic. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor .). Se recomandă stropiri în pepinieră cu Zeamă sulfocalcică 2 %. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea la maturitate. prun).2 % (t.05 % (după apariţia bolii) sau cu Befran 25 EC-0. iar transmiterea de la un an la altul este asigurată de către fructificaţiile de rezistenţă ce vor elimina în primăvara următoare sporii ce vor da primele infecţii. Pe fructele ajunse Fig. monilioza sâmburoaselor ia un caracter foarte grav în primăverile reci şi ploioase. vişin. fiind păgubitoare la prun.Monilinia laxa Boala se întâlneşte frecvent pe pomii sâmburoşi.1 %. Simptome.4. foarte frecventă la cireş.a.p. a unui miceliu albicios. a -frunz\ atacat\. ca o pânză de păianjen.WG-0. ş. 28 z. cais. Dithane M 45-0. întâlnită la pomii seminţoşi. 14. condiţii climatice favorabile evoluţiei ciupercii.2 % (t. piersic şi migdal şi corespunde cu "monilioza din anul precedent". iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cârlig.11. 28 z. datorită formării unui număr mare de lanţuri de spori. Transmitere-răspândire. însă poate să constituie o primejdie pentru pomii sâmburoşi din pepiniere în anii secetoşi şi călduroşi. faţa inferioară a frunzei cât şi pe scoarţa lăstarilor caisului: incomplet lignificaţi. Ciuperca parazitează pe diferite specii ale genului Prunus (corcodus.10). a-lăstar atacat. se brunifică şi cad masiv. Sulfomat PU-4 kg/ha.2. apar formaţiuni negre.Podosphaera tridactyla Boala nu produce pagube mari în livezile de prun. 14. Dacmancoz 80 WP-0. vişin. în special la cais şi corcoduş (fig. Karathane-0. Simptome.). Spre sfârşitul verii sau începutul lunii septembrie. Făinarea prunului . când ramurile cu frunze şi flori se veştejesc în număr mare. Acest aspect parazitar mai este denumit şi "boala stindardului" sau "arsura moniliană". parazitate. Fructele tinere sunt. 199 . răspândirea ciupercii se face prin spori. florile se brunifică şi se usucă.p. b-fructifica]ie de punctiforme-fructificaţiile de rezistenţă ale ciupercii. Spre deosebire de monilioza speciilor seminţoase. 14. Vondozeb-0.

Cavara a demonstrat că este vorba de o bacterie. 14. Pachetele de fructe putrezite şi mumifiate (zbârcite-uscate) rămân deseori atârnate de pomi şi în timpul iernii (fig.). în vederea combaterii arsurii moniliene. La prun sporodochiile (perinuţele) produc perforarea cojii fructelor. pomii vor fi stropiţi ori de câte ori este nevoie cu substanţe ca : Tudacupral 50 PU-0. dar abia în 1985. formate din micelii şi spori. Prevenire şi combatere. Atacul pe fructele ajunse aproape de maturitate este favorizat de înţepăturile insectelor (de exemplu Ragoletis cerasi. apotecii (fructificaţii ca nişte pâlnii) cu spori.11). Grapholita funebrana etc. vişinul. Săvulescu în 1928 pe rădăcini de meri tineri de la Curtea de Argeş.2 % (t. piersicul şi migdalul vor fi stropiţi cu zeamă bordoleză 5% (tratament prefloral). considerând că aspectele produse de bacterie sunt asemănătoare cu cancerul de la animale.4 %. În prezent prin cancer la plante se înţelege boala produsă de o bacterie. toate speciile sâmburoase vor fi stropite cu sulfat de cupru 2-3 %. părintele bacteriologiei fitopatogene. în primăvară.2 % (t. 200 .) sau de prezenţa unor răni produse de grindină şi de ciuperci ( Fusicladium. pe acestea găsindu-se sporii ce constituie o sursă importantă de infecţii primare. miceliul de infecţie ajunge în flori şi trece prin cozile acestora în scoarţa ramurilor. Cuproxat flowable-0. Dithane M 45-0.3-0. După doi ani. 14. pe fructele mumifiate. prima semnalare a cancerului a fost făcută de Tr. F. Se va acorda o atenţie deosebită strângerii şi distrugerii fructelor mumifiate rămase pe pomi.35%. Transmitere-răspândire.p. Novozir MN 80-0.Smith. pentru prevenirea atacului de putregai al fructelor.3. Deseori. Vondozeb-0. Cancerul bacterian-Agrobacterium radiobacter pv.28 z). Zineb sau Captan în concentraţie 0. etc. În România.2 %.Sporii ce se formează pe fructele mumifiate care rămân pe pom rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii şi produc infecţii în primăvară pe frunze. pe flori şi pe ramuri.15 %.3 %. producând infecţii în primăvară. mult timp este deosebită în funcţie de plantă. Dintre pomii fructiferi. datorită aspectului său caracteristic. E. lipind fructele între ele. În primăvară.28 z.3. ramurile atacate vor fi tăiate şi înlăturate din livadă. Tratamentele chimice vor fi aplicate sâmburoaselor pentru a combate fie arsura moniliană din primăvară. Ciuperca mai iernează ca miceliu de rezistenţă în scoarţa ramurilor cât şi în fructele mumifiate. Importanţa economică a cancerului. în timpul verii. dispuse neuniform. Stigmina). este cunoscut din cele mai vechi timpuri. piersicul şi migdalul sunt sensibili.p. transplantabile pe plante sănătoase şi cultivabile pe medii sintetice. fie putregaiul fructelor astfel: în timpul repausului vegetativ. soi şi condiţiile pedo-climatice. iar sucul zaharat se scurge în afară.2 %. apar din scleroţi (organe de rezistenţă).F. Bolile piersicului şi migdalului Bacterioze 14. Dithane 75 WG-0. caracterizată prin tumori cu creştere continuă şi autonomie de creştere. a introdus termenul de cancer la plante. în unele zone plantaţiile fiind compromise. caisul.1. Tiuram 75 PU 0. tumefaciens Cancerul.gălbui-cenuşii.

Cercetările privind combaterea chimică cancerului au avut rezultate limitate. cu suprafaţa rugoasă. Bacteria poate supravieţui în sol mai mulţi ani în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia. nematozilor. 14. precum şi de grindină. La pomii fructiferi. S-a dovedit că lângă rădăcinile de porumb înmulţirea bacteriilor nu are loc. Boala poate fi favorizată de solurile umede şi compacte. muguri. lumina în general având un efect inhibitor.a. praful.13). tumefaciens au fost împărţite în 3 biotipuri. cu puieţi altoiţi pe portaltoi rezistenţi la cancer. 14. Plantările definitive se vor face numai pe terenuri care 2-3 ani anteriori au fost cultivate cu plante cerealiere sau lucernă. gazda. se dezvoltă tumori. sunt foarte mari. Măsurile de prevenire sunt singurele care pot da rezultate. de excesul îngrăşămintelor azotate. Cancerul bacterian: acompoziţie a conţinutului modificată. Prevenire şi combatere. pe când rădăcinile unor plante gazdă o stimulează. dăunători din sol. în vederea distrugerii insectelor. cu o Fig. efectul gerului etc. care în oarecare măsură au alt cerc de gazde: biotipul 1 şi 2 sunt virulente faţă de pomi fructiferi. iar cele din biotipul 3 sunt virulente faţă de viţa de vie. tumori. vârsta plantei şi condiţiile climatice. îndeosebi în pepiniere. Bacteriile pătrund prin răni care sunt esenţiale în procesul de infecţie. Pe baza unor caractere fiziologice tulpinile de A. uneori neconcludente. pe rădăcini şi la baza tulpinii. bacteriile Agrabacterium radiobacter pv. rădăcini. Răspândirea bacteriilor se realizează prin diferite căi: apa. Transmitere-răspândire. deformate sau foarte mici. 201 . Temperatura optimă pentru bacterie este de 2230oC. instrumente agricole ş. lăstari. moi. Apariţia şi creşterea tumorilor este dependentă şi de alţi factori ca specia. Tumorile sunt de mărimi. forme şi consistenţe diferite. atacul unor nematozi. Astfel. asemănătoare unor organe ca frunze. pepinierele pomicole şi şcolile de viţă vor fi amplasate pe terenuri uşoare care 3-4 ani au fost cultivate cu graminee sau lucernă. majoritatea neconfirmate de alşi cercetători. Uneori tumorile generează formaţiuni de organizare rudimentară. eliminându-se toate exemplarele atacate. radiobacter pv. tumefaciens introduse prin deschideri naturale.13. de obicei acestea formându-se deasupra tumorii principale. nu produc tumori. cât un bob de mazăre. Caracteristic bolii este apariţia de tumori secundare la o oarecare distanţă de tumoarea primară. viţele şi pomii vor fi sortaţi.Simptome. după un timp mai îndelungat. Celulele care alcătuiesc tumorile. trandafiri şi unele plante erbacee. din care cele agrotehnice au un rol mai important. iar umiditatea de 80 %. iar mai târziu brune şi lemnoase. Materialul pentru înmulţirea vegetativă va fi recoltat de la plante sănătoase. denumite teratoame (fig. la început albicioase. iar înainte de plantarea definitivă.

fiind sensibilizaţi la gerurile iernii. atacul se manifestă prin apariţia unor pete de 1-2 cm în diametru. 28 z. dramurilor. Imediat după dezmugurire. prezintă simptome ale bolii. Pe fructe.p. Băşicarea frunzelor de piersic: a. persicae 202 . fuctificaţiile cuipercii cu spori. producând pagube mari în primăverile şi verile bogate în precipitaţii. albicioase şi puţin reliefate. Atacul se manifestă pe frunze şi uneori pe ramuri şi fructe. adâncituri (fig.4.3. după crăparea mugurilor. 14. însă abia în anul 1860 M. În timpul primăverii.3. în dreptul porţiunilor băşicate. 28 z.2 % (t. cărora le corespund pe partea inferioară. Făinarea piersicului . 14.p. pe lângă sulfatul de cupru 1 %. în dreptul cărora ţesuturile. Între produsele testate. apare un strat catifelat. pentru ca mai târziu acestea să capete o nuanţă gălbuie. cu timpul. fructificaţii cu spori Noile frunze ce se formează în vară nu mai (Viennot Bourgin. 14. în regiunile unde boala este semnalată în fiecare an se vor planta numai soiuri rezistente. Piersicii vor fi stropiţi în timpul repausului vegetativ cu sulfat de cupru 2 % .).2 %. se pot face stropiri cu produse din grupele: Dithane 75 WG-0. frunzişului pe seama rezervelor din ţesuturile b-secţiune printr-o frunză atacată. prezintă îngroşări şi internodii scurte.3.14). Ramurile şi lăstarii atacaţi cresc mai încet.2 % (t.c-frunze şi fruct atacat. În apa cu care se prepară mocirla.14.025 %. Frunzele se brunifică şi cad în luna iunie. s-au mai remarcat Captadin 50 PU-1 %.Tratamentele chimice sunt în cazul cancerului preventive. Astăzi boala poate fi întâlnită pe tot globul. Frunzele atacate sunt mai mari decât cele sănătoase. în condiţii de umiditate ridicată şi temperaturi mai scăzute (7-20oC). Băşicarea frunzelor de piersic .Taphrina deformans Boala este cunoscută din anul 1821 în Anglia. iar pomii sunt puternic epuizaţi în urma refacerii Fig. La început frunzele au o culoare roşiatică. se adaugă unele fungicide ce asigură puieţilor o bună protecţie faţă de infecţiile cu cancer din sol. Berkeley descrie ciuperca.J. Transmitere-răspândire. Simptome.Sphaerotheca pannosa var. Din germinarea sporilor ce se formează pe frunze rezultă un miceliu care iernează în scoarţa ramurilor sau sub solzii mugurilor. Topas 100 EC-0. Bolile produse de ciuperci 14. şi Baycor 300 EC-0. Prevenire şi combatere. se brunifică şi putrezesc. Ciuperca parazitează piersicul şi foarte rar caisul şi migdalul. Dithane M 450. frunzele tinere încep să prezinte pe partea superioară băşăcări şi gofrări. Infecţiile cu acest miceliu se fac în primăvară. în ţările unde se cultivă piersicul. Pe partea inferioară. în momentul dezmuguririi. în care se cufundă rădăcinile puieţilor înainte de plantare. 1949).

14. ciuperca formează uneori fructificaţii de rezistenţă (cleistotecii) care conţin spori dar. 4 z. care apare ca un manşon albicios.1 % (t. Făinarea piersicului (Vienot Bourgin. se deformează.p.15). Frunzele parazitate iau un aspect prăfos. urmate de veri secetoase. Temperaturile peste 10oC cu optimum 20oC. datorită formării sporilor (fig. Thiovit 0. Karathane FN 570. sub forma unor pete albe de miceliu. Atacul apare mai întâi pe frunzele tinere de la vârful lăstarilor.14. Atacul pe fructele tinere sau în curs de maturare este asemănător cu cel ce apare pe frunzele dezvoltate.).5 %.etc. Iernarea parazitului are loc sub formă de miceliu în muguri sau sub formă de cleistotecii (fructificaţii de rezistenţă). din care apar sporii ce produc infecţii în primăvară . 1949). Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate. Fig. 14.4-0. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi . 21 z).15. ţesuturile fructului se brunifică.4-0. înregistrându-se pagube considerabile ce se răsfrâng şi asupra producţiei din anul următor Prevenire şi combatere. care se pot întinde şi ocupă întreaga suprafţă.3. călduroase. În timpul iernii. Transmitere-răspândire.p. la noi în ţară acestea au fost semnalate foarte rar. Pe lăstarii atacaţi. crapă şi încep să putrezească. În perioada de vegetaţie. În dreptul petelor albicioase.Făinarea piersicului este o boală mult răspândită în ţara noastră producând pagube în anii cu primăveri reci şi umede. umiditatea relativă a aerului ridicată şi îngrăşămintele cu azot în exces favorizează evoluţia bolii. se încreţesc şi în cele din urmă se usucă. Microthiol special 0. 203 . se veştejesc şi apoi se usucă. pomii vor fi stropiţi cu zeamă sulfocalcică în concentraţie de 20 %. Se vor tăia şi se vor arde lăstarii atacaţi. cei puternic atacaţi se îndoaie.4-0. în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă şi cu aspect prăfos.Stigmina carpophylla Boala este foarte comună în livezile neîngrijite şi produce pagube importante la pomii fructiferi sâmburoşi.5 % (după înflorit). Simptome.5 %. în anul 1853. se vor executa stropiri la apariţia primelor simptome ale bolii sau la avertizare cu o gamă variată de produse : Fluidosoufre 15-20 kg/ha (t. Lăstarii nelignificaţi pot fi acoperiţi de pâsla miceliană. Microthiol 0.5. A fost observată pentru prima dată în Franţa.

Sporii răspândesc ciuperca în timpul perioadei de vegetaţie germinând la temperaturi cuprinse între 2-24oC şi pot rezista şi la temperaturile scăzute din timpul iernii. de 1-2 mm în diametru. în lunile mai-iunie. care au permis sporilor săşi păstreze viabilitatea. Atacul acestei ciuperci este puternic în primăverile umede ce urmează după ierni cu temperaturi moderate. Atacul pe lăstari este foarte periculos. 14. zarzăr şi cais. când se găsesc în cleiul ce se află în crăpăturile scoarţei ramurilor. Simptome. prin care se produc scurgeri de clei.16). Pulpa fructelor de cais şi zarzăr devine pâsloasă şi nu are un gust bun.1. Frunzele pomilor atacaţi sunt decolorate. întrucât duce la uscarea lăstarilor fructiferi ai pomilor. Bolile caisului şi zarzărului Micoplasmoze 14. fructe şi lăstarii tineri. Tratamentele chimice se aplică iarna. fruct şi lăstar. apar umflături. Rănile rezultate în urma tăierilor din iarnă se vor trata cu o soluţie de sulfat de cupru 4-5 % şi se vor proteja cu mastic. pete circulare de 1-4 mm în diametru. Se recomandă aplicarea (original).4. se desprind de restul frunzei şi cad (de aici provine denumirea de "ciuruire" dată bolii) (fig. în jurul cărora se formează un inel roşu-violaceu la piersic. răni. acestea ducând la epuizarea rapidă a plantelor Transmitere-răspândire. măsurilor de igienă culturală în livezi prin tăierea şi arderea ramurilor atacate. de dimensiuni mai reduse şi au tendinţa de a se răsuci longitudinal către faţa superioară. Uneori ramurile tinere se deformează. Pe lăstarii verzi. crapă şi apar uşoare răni ce fac ca mugurii să se usuce. scoarţa se brunifică.Ciuperca atacă piersicul. zarzărul. 14. vişinul. Pe frunze apar. prunul. 204 . care este un sindrom produs de mai mulţi patogeni asociaţi. 14. Petele ies puţin în relief. cireşul. frunză. cancere deschise. în dreptul cărora ţesuturile se brunifică.b. răni pomilor sâmburoşi: a. fiind asociată cu apoplexia caisului. ceea ce face ca fructele să fie aspre la pipăit. Infecţiile ciupercii sunt Fig.c-atac pe produse de grindină sau de insecte. Pe fructe se observă formaţiuni punctiforme.Apricot chlorotic leafroll.16Ciuruirea frunzelor favorizate de rănile de pe scoarţa ramurilor. în cazul unui atac de Stigmina carpophylla. d-spori Prevenire şi combatere. Ea a fost pusă în evidenţă prima dată în Franţa.4. primăvara şi vara la fel ca pentru combaterea moniliozei. caisul. Ciuperca mai poate ierna şi sub formă de miceliu în scoarţa ramurilor. Scurgeri gomoase se constată aproape la toţi pomii sâmburoşi. Simptome. Răsucirea clorotică a frunzelor . migdalul şi diferite alte specii ale genului Prunus. Această micoplasmoză este specifică numai acestei gazde. Atacul se manifestă pe frunze. în jurul mugurilor.

de culoare cafenie. 14. Pomii atacaţi sunt debilitaţi. Docea şi E. Pernuţele ciupercii Monilinia laxa sunt de culoare cenuşie şi dispuse neregulat.Monilinia laxa Moniliozele produc scădeea recoltelor şi scurtarea vieţii pomilor. prun. Fructele tinere şi ajunse aproape de maturitate prezintă pete brune în dreptul cărora ţesuturile se dezorganizează şi putrezesc. Pe frunzele plantelor gazde amintite pot apărea inele sau benzi de culoare verde-deschis. Pomii care rezistă după intrarea pe rod dau producţii slabe. Frăţilă. alungite sub forma unor benzi. ciuperca formează pete punctiforme. Deseori sunt atacate cu mare intensitate frunzele formate în primăvară. pentru ca cele ce apar mai târziu. Pe frunzele de cireş apar deseori pete circulare. Pomii mai puternic atacaţi se usucă până la intrarea pe rod. Această viroză poate fi întâlnită pe toate speciile de sâmburoase. Boli produse de ciuperci 14. Boala a fost descrisă la prun. Ţesuturile atacate cad şi frunza apare perforată. de decolorare sau brune.2. Transmiterea ciupercii ca şi măsurile de prevenire şi combatere sunt la fel cu cele recomandate la ciuruirea frunzelor de cireş. favorizându-se atacul de monilioză şi putrezirea totală a fructelor.4.5-1 cm. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr . trandafir şi hamei. Pătarea inelară necrotică poate fi întâlnită la toate speciile de sâmburoase. iar tratamentele recomandate sunt bune şi pentru monilioza caisului.5.Lăstarii tineri au internodii scurte şi sunt ramificaţi anormal. fiind frecventă pe cireş. atacă şi fructele ajunse aproape de maturitate. se deformează. Simptome. 1975). vişin. inelare. dacă sunt altoite pe zarzăr sau mirobolan. să fie fără simptome (I. Toate soiurile de cais sunt puternic atacate dacă sunt altoite pe portaltoi-piersic şi prezintă simptome mai slabe. cu fructe mici şi fără gust. Deseori pieliţa fructului crapă. în timp.5. crustoase. între nervuri apar pete difuze.1. Simptome. Atacul este foarte periculos în timpul înfloritului prin faptul că un număr mare de lăstari cu flori sunt brunificaţi şi uscaţi. fiind foarte sensibili la temperaturile scăzute din timpul iernii. Ciuperca atacă puternic în primăvară pe ramuri şi flori producând aspecte asemănătoare cu cele de la vişin (boala stindardului). vişin. vizibile 205 . Alteori. înconjurate de un inel roşiatic. Pătarea inelară a frunzelor de cireş Cherry necrotic ring spot virus Boala este răspândită în America şi Europa. care ating dimensiuni cuprinse între 0. la suprafaţa lor se formează un număr mare de pernuţe de miceliu. purtând denumirea de "pătare inelară" (ring spot). purtătoare de lanţuri de sporii. contribuind în parte la apariţia "apoplexiei" (pieirea caisului). Pe fructele verzi cât şi pe cele mai dezvoltate. fiind semnalată în ţara noastră în anul 1962 de E. mahaleb. migdal. Pop. Bolile cireşului şi vişinului Viroze 14. piersic.

Frunzele parazitate se răsucesc parcă ar fi atacate de către larva insectei "ţigărar" (Rhynchites). 1983). Ciuperca rezistă în frunzele b-sporii. Pe frunzele căzute.2. Petele roşiatice ocupă mari porţiuni de frunză. uşor bombate.19). 1959). 14. la început gălbui. Boli produse de ciuperci 14. producând infecţii pe frunze. Pe frunzele diferitelor soiuri de cireş sau vişin complet dezvoltate apar pete mari. începând din toamnă. Acarienii şi nematozii pot de asemenea să transmită virusul. ce Fig. sau alte fungicide. 14.5. după 5 ani de la plantare. Măsurile recomandate la combaterea bolilor virotice la piersic sunt bune şi în acest caz. Fig.18).19. Simptome. Transmitere-răspândire.18 Pătarea inelarăa frunzelor de cireş (E. Transmitere-răspândire . Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi combaterea chimică. iar mai târziu ţesuturile se înroşesc. Mancozeb 80-0. Docea. care sunt fructificaţiile ciupercii. 14. prin tratamente cu zeamă bordoleză 1 %. Prevenire şi combatere.după primul an de pătrundere. Prevenire şi combatere. apar peritecii (fructificaţii de rezistenţă prevăzute cu un gât lung.2 %. fără margini precise. se observă prezenţa unor punctişoare brun-închise. în dreptul acestor pete. Pe partea inferioară a frunzei.B. 206 . 14. Frank . Pătarea roşiatică şi răsucirea frunzelor de cireş Gnomonia erytrostoma Boala este întânită pe cireş şi numai rareori pe vişin. c-fructificaţie cu căzute şi umiditatea atmosferică ridicată din primăvară spori (A. ajută la maturarea şi eliminarea sporilor ce determină infecţiile puternice pe frunzele ce cireş. cireş: a-atac pe frunze şi fructe. aspectul parazitar purtând numele de pătare inelară clorotică (fig. Pătarea roşiatică conţin în interior spori ce ajung la maturitate în şi răsucirea frunzelor de primăvara următoare.Virusul se răspândeşte în natură prin polen ajungând la 80 % pomi infectaţi. Ciuperca parazitează frunzele şi fructele. Frunzele atacate rămân atârnate pe pomi în timpul iernii (fig. iar cozile frunzelor se înconvoaie în jos.

14. dispuse în zig-zag. flori şi fructe tinere este deosebit de periculos prin ofilirea bruscă a unui număr mare de lăstari ("boala stindardului"). Planta apare mult înghesuită şi prin manifestarea fenomenului de proliferare a lăstarilor. transmiterea. şi măsurile de protecţie au fost prezentate la bolile mărului. 14.20). la vişin însă atacul în primăvară pe frunze. cu aspect de evantai. Săvulescu şi col. Deseori.4. Scurt-nodarea . deformate. plantele atacate au ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere (bobiţele rămân mici şi nu se 207 . Simptome. Uneori apar. poate căpăta un caracter catastrofal în anii cu primăveri şi veri ploioase. Scurt-nodarea (Court-noué) produce pagube pe soiurile nobile de viţă de vie . Datorită acestui fapt. răspândirea. boala se întâlneşte în plantaţiile situate pe terenuri argiloase şi în anii cu primăveri reci şi umede. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş: a-boala "stindardului".1. Această boală frecventă şi păgubitoare la cireş şi vişin. Prima ciupercă produce pe frunze simptome asemănătoare pe toţi pomii sâmburoşi. Frunzele ofilite şi uscate rămân atârnate pe pomi până toamna sau chiar în timpul iernii. Plantele virotice prezintă lăstarii slab dezvoltaţi. Pe unele soiuri. Pop. Ea a fost semnalată de Tr..5. poartă pernuţe cu spori.20. frunzele apar înghesuite. 14. Pe fructele în pârgă sau cele mature. Lăstarii atacaţi cu frunze şi flori brunificate. ceea ce reprezintă o sursă puternică de infecţie ce se manifestă pe fructele mature. inele sau pete cu aspect uleios. alături de Monilinia laxa se găseşte şi Monilinia fructigena Caracteristicile ciupercilor. părului şi respectiv ale prunului. în prezent apreciindu-se că este întâlnită în toate podgoriile ţării (I. Simptome.Grapevine fan leaf virus Boala este mult răspândită în zonele viticole din Europa şi nordul Africii. CAPITOLUL 15 BOLILE VIŢEI DE VIE Viroze 15. b-fructe atacate (original). asimetrice şi cu numeroase pete de colorare. ceea ce determină pierderi de recoltă de până la 60-90 % (fig. lăstarii luând aspectul de tufă deasă. asemenea simptome sunt mascate putându-se constata doar deformarea frunzelor şi scurtarea internodurilor. În ţara noastră. cât şi pe hibrizii producători direcţi. în anul 1931.Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş . cu internodurile scurte.Monilinia laxa şi Monilinia fructigena. ce imprimă acestor organe un aspect mozaicat. Frunzele de pe lăstarii atacaţi sunt mult mai mici decât cele sănătoase. Fig. 1988).

Virusul se transmite prin altoire. Ca aspect general plantele sunt mai mici ca talie.2. De regulă. Răspândire-transmitere. plantele furnizoare de altoi vor fi observate şi marcate în perioada de vegetaţie. tumefaciens Prima cercetare care ademonstrat că o bacterie dă cancerul a fost cea a lui F. producţiile fiind din ce în ce mai mici. aproape în toate ţările cultivatoare. Se vor întrebuinţa altoi şi portaltoi sănătoşi. vor fi cultivate cu lucernă 4-5 ani.15. iar în anul următor apar altele noi. Cancerul bacterian .maturează). Fig. Se vor combate nematozii din terenurile destinate a fi plantate cu viţă de vie.Cavara în 1885. iar în secţiune lemnul are o colora]ie roşiatică. Viţa de vie este cultura cea mai afectată de cancer. argiloase şi care reţin puternic apa. folosindu-se preparatul Mocap 10 G 50-75 kg/ha. Noile plantaţii vor fi amplasate pe terenuri corespunzătoare acestei plante. ambele pe părţile aeriene ale plantei. evitându-se solurile reci. rar pe cele subterane. Majoritatea ţesuturilor tumorale putrezesc la sfârşitul fiecărui an.Agrobacterium radiobacter pv. 1988). 15. aceste porţiuni 208 . iar bobiţele sunt lipsite parţial de seminţe (fig. Plantele din şcoala de viţă. în locurile unde au fost extirpaţi ochii sau la punctul de altoire. La viţa de vie spre deosebire de pomii fructiferi. Simptome. după care se pot refolosi în cultura viţei de vie.1. vegetează defectuos. se dezvoltă tumori pe tulpina butucului şi ariceala (o aglomerare de gale mici tumorete) pe cordoane şi coarde. cu aspect de încreţire. Rădăcinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate. cât şi subteran la nodul bazal. Bacterioze 15. există două feluri de simptome. formează tumori atât pe partea aeriană.1). Terenurile rezultate în urma defrişării plantaţiilor viticole şi infestate cu nematozi. Pop. Prevenire şi combatere. Scurt-nodarea: atac pe frunze şi coarde (I. La plantele pe rod.

iar locul de secţionare se va dezinfecta şi apoi proteja cu o pastă de lanolină şi ulei de parafină (N. vor fi tăiate şi arse toate corzile cu tumori. Viţele bolnave din plantaţiile tinere vor fi scoase şi distruse prin ardere. înainte de a porni în vegetaţie. prin dezinfectarea altoilor şi portaltoilor. până nu demult. Plantele curăţate de tumori. În plantaţiile mai bătrâne. timp în care solul se va cultiva cu cereale. Locul va fi dezinfectat cu o soluţie de formol 2 % (5-6 l la fiecare groapă). Zinca. Ferraris. prin scufundare timp de 15-20 minute într-o soluţie de Captan 0. iar producţia scade (fig. În privinŢa combaterii biologice. în primăvară vor fi stropite prin îmbăiere cu soluţie de sulfat de cupru 2-3 %. prin tratarea viţelor înainte de stratificare sau plantare cu o cultură de Agrobacterium radiobacter nepatogenă. La scoaterea viţelor altoite din biloane. brevetând un preparat denumit Biozin. 15. cât şi dezinfectarea uneltelor. Fig. N.2 % sau sulfat de cupru 1 %. Măsurile ce se impun sunt în general aceleaşi ca în cazul cancerului de la pomi. Măsuri deosebite se vor lua în timpul altoitului. 1969). nu exista un biopreparat pentru prevenirea cancerului la viţa de vie. butucul apare sărăcit de formaţiuni fructifere. 209 . b-"ariceala"pe Prevenire [i coarde (T.2). Se recomandă selectarea atentă a plantelor mamă. Zinca de la Staţiunea Viticolă din Drăgăşani. În pepiniera viticolă se va respecta un asolament de 3-4 ani. Cancerul bacterian: a-tumori la punctul de altoire.2. 1938). a obţinut în 1971 rezultate bune în prevenirea cancerului. vor fi distruse prin ardere toate plantele bolnave. bacteria transmiţându-se prin altoii infectaţi. tulpina K 84 nefiind recomandată pentru viţa de vie.moarte se taie şi ca urmare. Prevenire şi combatere.15. La Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor se lucrează la elaborarea unui nou biopreparat destinat prevenirii cancerului la viţa de vie.

se constată prezenţa unui puf albicios. unde a fost observată încă din anul 1834 de către L. 15. ci şi în anii următori. în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde. În această fază ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului puf alb. alcătuit din masa de miceliu cu spori. alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii. se acoperă cu un puf albicios. În funcţie de condiţiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate accentuată). care pe timp umed. la câţiva cm (stadiul petelor untdelemnii). unde primele infecţii au fost constatate de către J. ţinând seama că boala era semnalată în ţările vecine încă din anul 1881. atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună. D. Pe partea inferioară a frunzei în dreptul acestor pete galbeneuntdelemnii. Pe lăstarii mai evoluaţi şi lignificaţi. determinând împreună cu filoxera pagube considerabile planta]iilor viticole.3. Lăstarii ierbacei şi cârceii atacaşi prezintă pete alungite de culoare brună.3). în dreptul cărora ţesuturile se brunifică. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze. mana a fost observată în anul 1887 în podgoriile Buzăului dar. colţuroase. lăstari tineri. este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu. flori. Frunzele pot fi atacate dup\ăce ating o suprafaţă de 10-25 cm2 şi până ce îmbătrânesc.Plasmopara viticola Boala este originară din America de Nord. nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate. procentul mai mare de potasiu cât şi prin pH-ul neutru spre alcalin. În primăvară. faza de "pete untdelemnii" nu mai apare. Rezistenţa la îmbolnăvire a frunzelor bătrâne poate fi explicată prin procentul mic de apă. Atacul pe frunze. iar frunzele nu mai prezintă pe faţa inferioară acel puf albicios. atingând dimensiuni ce variază de la câţiva mm. mana a fost introdusă în Europa.Viala. Coardele atacate nu se maturează (fig. centrul acestor pete se brunifică. Planchon în anul 1878 şi din această ţară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate. Mana viţei de vie . în această fază. în dreptul cărora scoarţa este moartă. Către toamnă. petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie. când frunzele devin mai rezistente. Această formă de atac poartă numele de "pete de mozaic". Simptome. de 1-2 mm în diametru. 210 . caracteristic. frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). ciorchini şi boabe. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 % până la 70-80 %. Schweinitz. ce apar în preajma nodurilor. iar la cele rezistente faţă de această boală petele se brunifică.Boli produse de ciuperci 15. Datorită schimburilor comerciale. iau o formă colţurată şi sunt limitate de nervuri. Cu timpul. în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv. mai întâi în Franţa. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce infecţia. au un contur difuz. când practic manifestă o rezistenţă sporită la mană. cârcei. La soiurile cu struguri roşii sau negri. după P. în urma infecţiilor apar pete mici. La noi în ţară. petele de mană sunt înconjurate de un inel vişiniu. ce determină o evoluţie rapidă. Pagubele produse de mană sunt foarte mari. pe care-l prezintă sucul celular.

Mana viţei de vie: a. dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi temperatura este cuprinsă între 1824oC. ce va cădea pe sol. pe timp umed se îngălbenesc şi se acoperă cu miceliu şi spori de culoare albă. sporii ce plutesc în băltoacele din jurul butucilor.e. Bobiţele atacate se brunifică. Infecţia are loc prin cozile inflorescenţelor. Uneori. se desprind de pe ciorchine şi cad cu uşurinţă. care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normală. Aceştia sunt sferici. ciuperca pătrunzând prin partea lăţită a codiţei bobului cât şi prin diferite răni produse de insecte sau grindină. iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare. bruni. permit ieşirea miceliului în exterior. sporii de rezistenţă pot germina de timpuriu. poartă numele "putregai brun" . Deoarece sporii de rezistenţă germinează în mod eşalonat. deoarece bobiţele tinere neacoperite de stratul ceros.f-atac pe zbârcesc şi uneori ciorchini şi bobiţe. pe timp secetos.h-atac pe lăstari şi coarde (I. produc filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturile planteigazdă prin stomate.Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente.b. prin flori sau prin partea mai dezvoltată a codiţei boabelor. Numărul lor variază în funcţie de sensibilitatea soiurilor de viţă de vie faţă de mană cât şi de condiţiile climatice ale anului respectiv. ciuperca formează organele de rezistenţă şi de iernare. 15. În timpul germinării. Formarea miceliului şi a sporilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore). Acest proces poartă numele de contaminare primară. infecţia primară nu poate 211 . "putregai gri" sau se brunifică şi se usucă. g. se Fig. Infecţia pe boabe continuă şi după ce boabele sunt mai mari şi acoperite cu stratul ceros. 1941). prevăzuţi cu un perete gros. înainte ca viţa de vie să intre în vegetaţie şi în acest caz. Bobeş şi col. d.. Săvulescu. În timpul ploilor repezi din primăvară. sunt proiectaţi pe partea inferioară a frunzelor. iar optimum de 22-23oC). Ciorchinii mici. Transmitere-răspândire. În primăvară .c-atac pe frunze. Către toamnă. infecţiile primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. sporii de rezistenţă germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă. sporul crapă. în frunzele mozaicate. ajungând la 200-1250 pe mm2 (Tr. Bobiţele se acoperă cu un puf albicios format din miceliu şi spori. Acest aspect parazitar întâlnit pe bobiţele mai dezvoltate. la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32oC. 1973).3.

după înflorit şi la formarea ciorchinilor. astfel: stropitul întâi. În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană. urmează perioada de hrănire a ciupercii în frunză.5-1 % (t. în tipul careia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii.5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8 frunze. Contaminările secundare cu ajutorul sporilor de vară se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie. În anii cu condiţii climatice normale se aplică 3-4 tratamente. De asemenea. Prevenire şi combatere. cât şi în cazul când. Combaterea chimică a manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeamă bordoleză 0. Arăturile prin care frunzele cu sporii de rezistenţă sunt îngropate la adâncimi mai mari. pentru ca la apariţia miceliului şi a sporilor. copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp (prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi. tratamentul trebuie repetat.). care au cam 5 cm în diametru. ciuperca formează sporii de rezistenţă. Numărul sporilor de vară. În anii favorabili pentru mană. sub forma cărora ciuperca iernează. soiurile superioare de masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaţie. care măresc pericolul infecţiilor. este foarte mare. fiind cuprins între 200-400. După ploile cu grindină. produse de sporii de vară poartă denumirea de infecţii sau contaminări secundare. cu zeamă bordoleză 0. legatul. cât şi drenarea terenurilor care reţin puternic apa. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Funguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha). după efectuarea ultimei contaminări secundare. stropitul al treilea şi eventual al patrulea. Manifestarea bolii este marcată de apariţia miceliilor (puf alb). Tratamentele se vor efectua cu produseca : zeamă bordoleză 0. Alcupral 50 PU-6 kg/ha în 1000 l sol/ha. Se recomandă ca terenul din vii să fie menţinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă umedă. când în mod sigur există pericolul unei noi infecţii. în funcţie de numărul şi durata ploilor. mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaţiile neîngrijite. Spre toamnă. Soluţia de fungicid va fi pulverizată cât mai fin pentru a fi repartizată 212 . Champion 50 WP -3 kg/ha. care sunt foarte uşor atacaţi de mană). Stabilirea momentului când are loc o infecţie secundară şi determinarea duratei perioadei de incubaţie are o mare importanţă în combaterea raţională a manei. produc filamente de infecţie ce pătrund prin deschiderile naturale ale frunzei (stomate).avea loc decât după ce apar frunzele. sporii după ce stau în picăturile de apă. stropitul al doilea. După ce se produc infecţiile primare. numărul infecţiilor secundare poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe. favorabilă infecţiilor de mană. Ajunşi pe organele viţei de vie. Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaţiile viticole. imediat după ultimul stropit au intervenit ploi repezi ce spală soluţia de pe plante. timp de 1. Sporii sunt luaţi de curenţii de aer şi duşi la distanţe mari. organe ale plantei receptive la mană. se face înainte de înflorit. duc la reducerea numărului de infecţii.5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. 21 z. ce poartă spori. Aceste infecţii. ce se formează pe miceliu. etc. organele viţei de vie să fie acoperite cu o peliculă de substanţă care să le protejeze. 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile.5-2 ore.p.

iar frunzele se încreţesc. uneori prăfoase. Sub pâsla de miceliu. Lăstarii nelignificaţi. 15. care apar ca nişte puncte mici. din primăvară până toamna târziu. Berkeley.Uncinula necator Făinarea sau oidiumul viţei de vie este o boală originară din America de Nord. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţei inferioare a frunzelor prin care au loc cel mai des infecţiile. când plantele sunt mai dezvoltate. Transmitere-răspândire. sunt opriţi din creştere. Spre toamnă. de unde s-a răspândit în toate podgoriile din Europa. M. Pe frunze se observă un miceliu fin. de culoare neagră. pe pâsla miceliană şi pe organele parazitate se constată uneori prezenţa fructificaţiilor de rezistenţă (cleistotecii). iar ciorchinii distruşi în totalitate. ţesuturile se brunifică sau se înroşesc puţin. În toamnele ploioase. Atacurile târzii de pe bobiţele ajunse la maturitate le depreciază calitativ strugurii. ca urmare a măririi volumului. iar conţinutul acestora se scurge în afară.Tuker şi studiată în 1847 de către J. până la 1000 litri la ultimele. unde stropirile se fac săptămânal. Făinarea viţei de vie . În anul 1845 a fost observată în Anglia de către C. Simptome. La noi în ţară. lăstarii ierbacei. seminţele ies în evidenţă. oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci.4. au miros de mucegai. ca o pânză de paianjen. cu aspect prăfos. mai ales din mugurii lăstarilor infectaţi şi în al doilea rând cleistoteciile (fructificaţiile de rezistenţă) din care în primăvară ies spori. la suprafaţa acestora formându-se numeroase pete brune (fig. pierderile produse de mană. bobiţele atacate de făinare sunt acoperite cu putregai cenuşiu. fiind considerată ca o boală ce depăşeşte în unii ani. prezintă aceleaşi pete albicioase. iar astăzi este des întâlnită în toate podgoriile ţării. bobiţele se usucă. dar frunzele nu cad decât spre toamnă. de multe ori crapă. Pe timp secetos. făinarea a fost descoperită în anul 1851. 213 .4). pagubele putând fi foarte mari. ciorchinii şi boabele. Ciuperca atacă frunzele. Cantităţile de soluţie folosite în şcolile de viţă. ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafeţe ale limbului. 15.uniform pe organele plantei.M. Principalele forme de iernare a parazitului sunt miceliu de rezistenţă. Atacul pe ciorchini face ca aceştia să se brunifice şi apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă şi bobiţele care. variază de la 400 litri la prima stropire.

Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate. Severin 1964). alegerea soiurilor în vederea înfiinţării noilor plantaţii se face ţinând seama şi de rezistenţa acestora la făinare. Thiocom 80 PU.).p.Botryotinia fuckeliana Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase.4 % în 1000 l sol/ha). copilit.4 z. Microthiol special 0. 15.).4 Făinarea viţei de vie: a-strugure atacat. dspori. Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie. ş. Fluidosoufre-30 kg/ha (t.4 kg/ha (0. c.4 %.p. Polisulfura de Ca L-2 % (t. cuprinse între 18(E.5.3 %. Sporii nu germinează în picăturile de apă.4%. 4 z. De asemenea. legat. prăşit. Kumulus G-0. situaţie des întâlnită în verile secetoase.Sulf pulbere 11-20 kg/ha (t. de temperaturi e. b-frunză atacată. 15. Putregaiul cenuşiu al strugurilor . se recomandă ca lăstarii atacaţi să fie tăiaţi şi distruşi prin ardere.a.3 %. în jur de 20-25oC. Oxicig 50 PU-6 kg/ha). Combaterea chimică se face cu produse ca : Gresfin 0. Soiurile de viţă de vie cu coaja boabelor subţire. Prevenire şi combatere. iar ploile abundente împiedică evoluţia bolii cât şi efectuarea de noi infecţii prin spălarea sporilor.25-0. 214 . când atacul pe ciorchini şi boabe produce pagube deosebit de mari. combaterea buruienilor) cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces. pagubele s-au ridicat la 7080 % din recoltă. După ce infecţiile s-au produs. evoluţia bolii este favorizată Fig.2-0. Sulfomat P-20 kg/ha.3 %. 28 z. Sulf muiabil0.p. se înregistrează atacuri puternice în depozitele de forţat viţe altoite precum şi în pepinierele viticole. aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere (tăiat. În unele podgorii. când perioada de incubaţie este de 710 zile.Primele infecţii se fac cu spori produşi de miceliile ce au rezistat în muguri. Kumulus DF -0. 25oC şi de o umiditate relativă moderată a aerului (50-80 %). Docea şi V.f.).5 %. cu ciorchini cu boabe dese şi albe sunt mai sensibile decât cele cu pieliţa groasă şi boabe colorate. când pagubele pot fi deosebit de mari. În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare. Microthiol-0.g-cleistotecie (fructificaţie de rezistenţă cu spori). Importanţă mai mare o are de asemenea.

capătă o culoare vineţie. tari). de o deosebită calitate. se zbârcesc şi se scutură foarte uşor. Mustul obţinut are o aromă deosebită iar concentraţia ridicată în zahăr duce la obţinerea vinurilor licoroase. cât şi de crăparea bobiţelor în pârgă. se constată acelaşi fenomen şi în podgoriile din ţara noastră. butaşii altoiţi prezintă la nivelul scoarţei un puf cenuşiu. cât şi pe valea Rinului. Pieliţa este brunificată. pe struguri. mai ales după atacul de făinare. după ce se acumulează suficient zahăr în celule. se acoperă cu un puf cenuşiu. Acest "mucegai nobil" dorit de viticultori scade însă producţia cu peste 40 %. iar boabele. 1964). şi portaltoiul. alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii (fig. Boala se răspândeşte cu rapiditate.Simptome. a lăstarului şi distrugând calusul Fig.5). Atacul început în serele de forţat poate continua şi în şcolile de viţe. sunt atacaţi ciorchinii. tari. V. cuprinzând întregul ciorchine. de prezenţa rănilor produse de grindină. Din boabele distruse. Dacă intervine o perioadă secetoasă.15. fenomen ce apare frecvent în timpul ploilor din toamnă. În unele regiuni ale Franţei (Champagne. ce putrezeşte în totalitate. pe care se dezvoltă şi alte ciuperci saprofite. În camerele de forţat viţe. miceliul şi sporii constituind o puternică sursă de infecţie a strugurilor spre toamnă. ciuperca produce aşa-numitul "mucegai nobil". prezenţa ciupercii determină formarea scleroţilor în jurul zonei de altoire sau aceştia se interpun între altoi şi portaltoi.Tică. ciuperca împiedicând dezvoltarea normală a frunzuliţelor. în urma infecţiilor. se obţin vinuri cu o cantitate necorespunzătoare de alcool. Alteori. se desprinde uşor de pulpă şi întreaga boabă putrezită. 15. Bordeaux etc. împiedicând sudura acestor două componente (C. Scoarţa este putrezită şi pe suprafaţa acesteia apar numeroşi scleroţi (corpi negri.5 Putregaiul cenuşiu al strugurilor: a-lăstar atacat. obţinându-se astfel vinuri licoroase din soiurile: 215 . b-ciorchine ce sudează altoiul atacat. Boala este favorizată de atacul larvelor de Cochylis şi Eudemis şi de viespi. c-miceliu cu spori. Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna. În plantaţiile pe rod. nu se pot obţine vinuri roşii de calitate. Docea. Pe vreme secetoasă. pe colinele expuse insolaţiei. supuse îmbolnăvilor . sporind concentraţia în zahăr a ţesuturilor. d-spori (E.).). coardele şi lăstarii ce prezintă lovituri mecanice (grindină sau răniri făcute de insecte etc. 1990). iar ciuperca nu mai fructifică. Severin. Pieliţa boabelor se stafideşte. În unele toamne secetoase. miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe. ciorchinii se usucă.

. Pe organele atacate. viile să fie culese mai de timpuriu. 1996. Ed . Ed. 1997. 1973. Dezvoltarea ciupercii începând cu 1-2oC.). Academic press. Ed.Introductory mycology.2 %.C. . au mult de suferit de pe urma acestei ciuperci. Transmitere-răspândire. Iftimovici R.Deferise des cultures horticoles. 21 z.).2 % (2 kg/ha în 1000 l sol). Sandu-Ville. Tatiana Eugenia Seşan . 10 z.Genetica si ameliorarea rezistenţei la boli a 216 . Academiei.p. New York. rezultă că ciuperca se dezvoltă cu uşurinşă pe bobi]ele ce au o concentraţie în zahăr cuprinsă între 14-22 %. se formează atât spori cât şi fructificaţii (apotecii ) cu spori. în urma germinării scleroţilor.Fitopatologie agricolă. Baicu T. Bavistin DF-0. mai ales în toamnele călduroase şi bogate în precipitaţii. Paris. Cajal N. Ştiinţifică şi enciclopedică. Planta]iile amplasate în vii umede. . Ed. Baicu T. .Plant pathology. Vondozeb 75 DG-0. Bailliere de Fils. În cazul când concentraţia în zahăr a boabelor este mică şi condiţiile climatice favorizează infecţiile. Hatman (1960. Booth C. înainte ca putregaiul să producă pagube. se vor aplica tratamente cu următoarele produse: Fluidosoufre 30 kg/ha (t.. Bucureşti. Calvet Ch.2 %. New York.p. Paris. Bucureşti. CERES.Din lumea virusurilor. duce la pierderi mari şi la strugurii păstraţi în depozite frigorifice. Din cercetările efectuate de C. Bucureşti. Astfel se explică pagubele foarte mari ce le produce ciuperca în toamnele ploioase şi călduroase.2 % (t. ciuperca formează microscleroţi sub forma cărora iernează. Ed.. .2 % (t. Ed.A. 1962).a. Ceapoiu N. . 1976. Al. Floare Negulescu . 1985. Soiurile de viţă cu boabe dese şi pieliţa subţire sunt mai sensibile la această boală decât cele cu boabe rare şi pieliţa groasă. Dithane 75 WG-0. Săvescu A. Bucureşti.. Baicu T. John Wiley. Tămâioasă românească ş.Manuel de protection des vegetaux. În primăvară. CERES.The genus Fusarium.085 %). 1971. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 22-24oC.85 kg/ha (0. . când perioada de incubaţie este extrem de scurtă (2 zile).Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi. Lucrarea de desfrunzire a butucului în jurul ciorchinilor. Ceres. 1970. Surrey. . Ed. Ed. etc. 1986. Prevenire şi combatere. Ed. Lazăr şi M. Dithane M 45-0. Dithane M 45-0. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Agrios G.Ciuperci parazite şi saprofite din România.îndrumător pentru folosirea pesticidelor. Se recomandă ca în toamnele ploioase. 4 zile). Bouron H. 1971. dacă mai sunt cel puţin 2-3 săptămâni până la recoltare.Grasă de Cotnari. Ed.. Bailliere et Fils. Atacul pe frunze şi lăstari se întâlneşte rar şi nu prezintă importanţă deosebită. măreşte circulaţia aerului şi limitează instalarea ciupercii. Bontea Vera . Alexopoulos C. unde nu circulă curenţi de aer.M.. .J. England.p. Alexandri Al. 1962. peste acest procent ciuperca nu mai formează miceliu şi spori. sucul zaharat comportându-se ca o soluţie inhibitoare. Winner M 80-0.

Blackwell scientic publication. Gheorghieş C. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. . Acad. 1957.. Săvulescu Tr. Ed. CERES.Acad. . Eugenia Eliade. Ed.1988..P. Propagandă Tehnică Agricolă.R.Monografia Uredinalelor din R.1988.. Ed..R. 1926..P. 1964.Manual de Fitopatologie. Ed. Ed.. 1998.Flora R.Ustilaginalele din R.R. 1986. . Bucureşti. .. Ed. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Academiei RPR. R.Putregaiul alb al plantelor de cultură Sclerotinia sclerotiorum .Trattato di patologia e terapia vegetale. 1959. . Bucureşti.Principes de Phytopatologie. Săvulescu Tr.Company. FuchFraundt. 1985. Seşan Tatiana Eugenia. Bucureşti. Goidanich G. Agricole. 1976.Tratat de patologie vegetală. 217 . Bucureşti.London.P. D.plantelor. de stat pentru literatura ştiinţifică. Stuttgart. Docea E. 1986. Tuşa C. Ferraris T. Bobeş I. Ellis Pamela . CERES. Severin V. Italia. Lazăr AL.Manuale di patologia vegetale. 1953. Vonica I.. 1990. Didactică şi Pedagogică.Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor agricole. Eriksson J.Posibilităţi şi perspective în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură.Vera Bontea..Monografia Erysiphaceelor din România. Hatman M... Pop I. Belgia.S. 1983. Bucureşti. Smith I. . Fosteris St. Ed. Ed. Bologna. Gembloux.îndrumător pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor cultivate. Săpunaru T. Săvulescu Olga.. Ed. Bobeş L. Săvulescu Olga . de Propagandă Tehnică Agricolă. 1938. Ed. . Ed. Hillebrand W. Ed. Docea E.Fitopatologie.R. Severin V. Hatman M. şi col. 1990.European handbook of plant diseases.Rebschutz Taschenbuch. Erichhorn K. Ed. Italia..Die Pilzkrankheiten der Landwirtschaflichen Kulturgewăchse.H.Ciuperci cu importanţă practică în combaterea biologică a micozelor plantelor de cultură. Elena PopaMărgăritescu . Ed.Lucrări practice de Fitopatologie. 1989. 1976. Diescu H. 1952. Perjii T.prevenire şi combatere. . 1989.Protecţia plantelor cultivate. Lausanne. Săvulescu Tr. Eliade Eugenia . Severin V. . Trăite de Pathologie vegetale. . Ed.. Ed. New York. .. Dunez J. Seşan Tatiana. CERES. Belgia. CERES. Lazăr AL. 1984.S. Tipografia Universităţii din Bucureşti. . Semal J. Baicu T. 1991. Victoria Sevcenco. Bucureşti. Bucureşti.Microfungi on land plants.. Ed.R. Ed. Crişan Aurelia .R. Popescu I. Bucureşti. 1965. Ed.P. Academiei. Bucureşti.R. Frankh. Ellis M.. Corbaz R. . Bucureşti. . Glodeanu C.M. Phillips D. Bucureşti. Macsmillam Publ. Săvulescu Tr.Wiesbaden. Becerescu . Academiei R. Ulrico Hoepli. Seşan Tatiana . Milano.

Ed.34. x x x . 1956-1962.Protecţia plantelor . nr. 2000.anul X. paraziţii şi buruienile de carantină. Bucureşti.Bucureşti-2003. Nr.I. Ed. Masson. Berlin und Hamburg. xxx.Protecţia plantelor . Franţa. Şandru D. 1998-2000.Sănătatea plantelor. x x x . Ed. Paul Parey.Sorauer P. Bucureşti. Agro-Silvică de stat.2. nr. III.anul IX.Sănătatea plantelor Nr. x x x .Dăunătorii. 1958. Ed.Les champignons parasites des plantes cultivees.CODEXUL produsul de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. 1949. x x x . Bucureşti. Editura MEGA-press Bucureşti. . x x x . 218 .Paris. Viennot Bourgin . Helicon. 1999. Timişoara. Germania. 1-28. .Hanbuch der Planzenkrankheiten. Bând II.Protecţia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor.38. 2004. Bucureşti. 1996.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful