Carlos Castaneda Povestiri Despre Putere PDF

' YON) DetUn profesor trebuie s& fie onest si s4-si avertizeze discipolul c4 inocenta si tihna momentului sint doar un miraj, ca in fata lui se aflé un abis fara fund gi cd, o data deschis& usa, nu mai exist nici o cale de a 0 inchide“. »Nu mai ai timp si, totusi, esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru ,,ratiunea“ ta ! Don Juanba00S oy Biblioteca Judeteana Brasov ii A WoT, Rl Eel i path RAO International Publishing Company S.A. P.O. Box 37-198 Bucuresti, RO! 1A CARLOS CASTANEDA Tales of Power Copyright © Carlos Castaneda, 1974 All rights reserved Traducere din limba engleza GABRIEL FLORENTIN POPA Editia I Copyright © 1995 RAO International Publishing Company S.A. pentru versiunea fn limba romana Coperta DONE STAN Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania Octombrie 1995 ISBN 973-576-027-4 CUPRINS PARTEA {NTfI: MARTOR LA FAPTELE PUTERII / 9 1. fntitnire cu cunoasterea / 11 2. Visdtorul gi visatul / 65 3. Secretul fiintelor luminoase / 96 PARTEA A DOUA: TONALUL SI NAGUALUL / 123 1. Trebuie sd crezi / 125 2. Insula tonalului / 142 3. Ziua tonalului / 157 4. Contractarea tonalului / 177 5. fn timpul nagualului / 197 6. Soapta nagualului / 218 7. Aripile perceptiei / 237 PARTEA A TREIA: EXPLICATIA VRAJITORILOR / 251 1. Trei martorila nagual / 253 2, Strategia unui vrajitor / 272 3. Sfera perceptiei / 309 4, Predilectia a doi luptatori / 329Caracteristicile unei pasari solitare sint cinci : Prima, c4 ea zboara pina in cele mai mari indltimi ; A doua, c4 ea nu sufera dupa companie, nici macar dupa vreuna dintre semenele sale ; A treia, c& ea f§i atinteste ciocul spre tariile cerului ; A patra, c4 nu are o culoare definita ; A cincea, c& ea cinta foarte duios. San Juan de la Cruz, Dichos de Luzy Amor1. intlinire cu cunoasterea Nu l-am vazut pe don Juan timp de citeva luni. Era toamna lui 1971. Eram convins ca se afla acasa la don Ge- naro, in Mexicul Central, gi am facut pregatirile necesare pentru o excursie de sase-sapte zile, ca s4-l vizitez. Totusi, in ziua a doua a excursiei mele, ceva m-a imboldit pe la prinz si ma opresc la casa lui don Juan, in Sonora. Am parcat masina si m-am dus direct spre casi. Spre surpriza mea, cl era acolo. ~— Don Juan! Nu ma asteptam sa te gasesc aici, am spus. El a ris; surpriza mea parea s&-l incinte. Stdtea pe o naveta goala de lapte, in fata usii. Parca ci ma astepta. in dezinvoltura cu care m-a salutat se citea un aer de multumire. Si-a scos palaria si a fluturat-o cu un gest caraghios. Apoi si-a pus-o pe cap si m-a salutat ostaseste. Era intins linga perete, stind cdlare pe naveta de lapte. — Aseazii-te, ageazd-te, m-a indemnat el pe un ton jovial. imi pare bine cd te revad. — Féaceam tot drumul pind in Mexicul Central degeaba. Si apoi ar fi trebuit sa ma intorc spre Los Angeles. Faptul cd te-am gasit aici mi-a salvat zile intregi de condus.12 CARLOS CASTANEDA — Cumva tot m-ai fi gusit, a spus el pe un ton misterios, dar s4 spunem c4-mi datorezi cele sase zile de care aveai nevoie ca s& ajungi acolo, zile pe care ar trebui sa le folosesti intr-un mod mai util decit si tot apesi pe accele- ratie. Era ceva angajant in zimbetul sdu. Caldura lui era contagioasa. — Dar unde ti-e carnetelul ? a intrebat. T-am spus ca ]-am lsat Ja masind ; mi-a spus cd ardtam neobignuit fara el si m-a trimis sd-1 iau. — Am terminat de scris 0 carte. Mi-a aruncat o privire care mi-a produs o furnicdturad in stomac. Era ca si cum mi-ar fi impins partea de mijloca corpului cu un obiect usor. Simteam cd-mi vine rau, dar apoi si-a intors capul intr-o parte si mi-am revenit. Am vrut s4-i mai vorbesc despre cartea mea, dar ela facut un semn care insemna c4 nu mai voia sa discut despre ea. A zimbit. Era vesel gi intr-o dispozitie incintatoare. M-a angajat intr-o conversatie despre oameni si evenimente curente. fn final, am reusit s4 conduc conversatia spre subiectul care ma interesa. Am inceput sa-i spun cd mi-am revdzut notitele mai vechi gi ci mi-am dat seama c4 el imi daduse o descriere detaliata a lumii vrajitorilor chiar de la inceputul asocierii noastre. in legitura cu ceea ce mi-a spus inc& de pe atunci, am fnceput sa-l intreb despre rolul plantelor halucinogene. — De ce mi-ai dat de atitea ori aceste plante ale puterii ? _ A ris si a murmurat foarte usor: ,,Pentru cd esti prost.“ L-am auzit de prima dati, dar am vrut sa fiu sigur si m-am prefacut c4 n-am inteles. — Poftim?! — Stii ce-am vrut s4 spun, mi-a replicat gi s-a ridicat. POVESTIRI DESPRE PUTERE ——«113 M-a mingfiat pe cap, in timp ce mergea ling4 mine. — Esti destul de incet. Si nu era alta modalitate de a te obliga. — Deci nu erau absolut necesare ? — Erau, in cazul téu. Exist, totusi, si alte tipuri de oameni, care se pare c4 n-au nevoie de ele. Stdtea ling’ mine privind la virful tufisurilor din stinga casei, apoi s-a asezat iar $i mi-a vorbit despre Eli- gio, celalalt ucenic al séu. Spunea c& Eligio a folosit plante psihotrope doar o singura data de cind a devenit ucenic, dar c& el era, probabil, mai avansat decit mine. — A fi sensibil e starea fireascd a unor oameni, a spus. Dar tu nu esti. Nici eu. La urma urmei, sensibilita- tea conteaza prea putin. — Atunci, care-i lucrul care conteaza ? P&rea sa caute un raspuns potrivit. — Ceea ce conteazi e c& luptatorul trebuie sa fie impecabil, a spus intr-un tirziu. Dar asta e doar un mod de a spune, un mod de a te plimba in jurul cozii. Ai realizat deja niste fapte de vrdjitorie si cred cd e timpul sd mentionez sursa a tot ceea ce conteaza. Deci, voi spune ca ceea ce conteazd pentru un luptdtor este sd ajunga la totalitatea eului sau. — Ceeste totalitatea eului, don Juan ? — Am spus ca doar o voi mentiona. Existé incd multe lucruri marunte in viata ta, pe care trebuie s4 le rezolvi inainte s4 putem vorbi despre totalitatea eului. A pus punct aici conversatiei. A facut un gest cu miinile, s{-mi semnaleze c4 voia si ne oprim. Dupa cite se pare, se afla cineva sau ceva in apropiere. Si-a inclinat capul spre stinga, ca si cum ar fi ascultat. Puteam s&-i vid albul ochilor in timp ce fixa tufisurile din fata casei, din stinga. A ascultat cu atentie citeva clipe, apoi s-a ridicat,14 CARLOS CASTANEDA S-a apropiat si mi-a soptit la ureche ca trebuia si parasim casa si s4 facem o plimbare. — S-a intimplat ceva? am intrebat si eu, tot in soapta. — Nu. Nu-i nimic. Totul e aproape perfect. M-a condus in desisul pustiu. Ne-am plimbat cam o ora si apoi am ajuns la o mic&d zona circulara fara vege- tatie. Avea vreo trei metri optzeci in diametru, iar pe jos praful rogu era intins si perfect neted. Totusi, nu se zirea nici un semn ca vreo magina ar fi curdtat si netezit zona. Don Juan s-a asezat in centrul ei, cu fata spre sud-est. Mi-a ardtat un loc cam la un metru si jumatate de el si m-a rugat s4 ma asez acolo, cu fata la el. — Ce-o sa facem aici ? am intrebat. — Avem o inttinire aici, in seara asta. A cercetat rapid imprejurimile cu privirea, intorcindu-se pe loc pind a ajuns iar cu fata spre sud-est. Misc&rile lui m-au alarmat. L-am intrebat cu cine aveam intilnire. — Cu cunoasterea. S& spunem c4 ea da tircoale acestui loc. Nu m-a lsat si ma copleseasca acest raspuns enigma- tic. A schimbat repede subiectul si pe un ton jovial m-a indemnat sé m& comport firesc, adicd s4 iau notite si sa vorbesc aga cum faceam la casa lui. Ceea ce ma preocupa atunci era acea senzatie vie pe care o resimtisem cu gase luni inainte, cind am ,,vorbit“ cu un coiot. Evenimentul acela insemna pentru mine cd, atunci, am fost capabil pentru prima data sa vizualizez, adicd s& tnteleg cu simturile mele si intr-o stare de constiinta perfecta, descrierea facuta de vrajitorii lumii ; 0 descriere in care cumunicarea cu animalele prin vorbire era ceva normal. POVESTIRI DESPRE PUTERE 15 — N-o s& ne apucdm acum sa insistim asupra unei probleme de natura asta, a spus don Juan, dupa ce a auzit intrebarea mea, Nu e¢ bine pentru tine si te complaci in a-ti focaliza atentia asupra unor evenimente trecute. Poti s& le amintesti, dar numai in treacdt, — Deceeasa, don Juan ? — inca n-ai destula putere personala pentru a cduta explicatia vrajitorilor. — Deci exist o explicatie a vrajitorilor ! — Bineinteles. Vrajitorii sint oameni. Sintem creaturi dotate cu inteligen{é. Noi céutam clarificari. — Aveam impresia cd marele meu defect este chutarea de explicatii. — Nu. Defectul tau este cd vrei explicatii convena- bile, care s4 se potriveascd cu lumea ta. Ceea ce ma deran- jeaza Ja tine este judecata. Un vrajitor isi explicd si el lucrurile in lumea sa, dar el nu e atit de rigid ca tine. — Cum pot sd ajung la explicatia vrdjitorilor ? — Acumulind putere personala. Puterea personala te va face si percepi cu mare usurinta explicatia vrajitorilor. Explicatia asta nu € ceea ce numesti tu — explicatie; totusi, ea face ca lumea si misterele ei s& fie dacd nu mai clare, macar mai putin ciudate. Asta ar trebui sd fie esenta explicatiei, dar nu e ceea ce cauti tu. Tu cauti niste reflexii ale ideilor tale. Mi-am pierdut elanul de a mai pune intrebari. Dar zimbetul s&u m-a indemnat s4 continuu sd vorbesc. O alt problema de mare important pentru mine era prietenul sau, don Genaro, si efectul extraordinar pe care-l aveau actiunile sale asupra mea. De fiecare data cind veneam in contact cu el, traiam experienta celor mai bizare distorsiuni senzoriale. Don Juan a ris cind am pus intrebarea.16 CARLOS CASTANEDA — Genaro e surprinzdtor. Dar acum nu are sens sad vorbim despre el sau despre ceea ce iti produce el. {inca o data, n-ai destulé putere personala ca sa atingi acest subiect. Asteapta pind 0 vei avea, apoi vom vorbi. — Dar daca nu o voi avea niciodata ? — Daca n-os-o ai niciodata, nu vom vorbi niciodata. — fnritmul in care merg, voi avea vreodatd destul ? — Depinde de tine. Eu ti-am dat toatd informatia necesara. Acum responsabilitatea iti apartine, si cistigi destula putere personala pentru a atinge dozajul necesar. — Vorbesti in metafore. Spune direct. Spune-mi exact ce sd fac. Dacd mi-ai spus deja, sd spunem cd am uitat. Don Juan a chicotit si s-a intins, punindu-si bratele sub cap. — Stii exact ce-ti trebuie. Lam spus ca uneori credeam ca stiu, dar cel mai des nu aveam incredere. — M& tem cd ai incurcat problemele. {ncrederea luptatorului nu e increderea omului obisnuit. Omul obignuit caut4 certitudinea in ochii interlocutorului gi ii spune fncredere fn sine. Luptatorul cauta perfectiunea in proprii s4i ochi si fi spune simplitate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptatorul e legat doar de el insusi. Probabil ca tu vinezi curcubeele. Cauti increderea omului obisnuit, cind colo ar trebui s4 cauti simplitatea lupt&torului. Diferenta dintre ele e remarcabila. increderea in sine cere s& stii ceva sigur; simplitatea cere sa fii impecabil in actiuni gi sentimente. — Am incercat si traiesc conform sugestiilor tale. Poate c& nu sint cel mai bun, dar am dat tot ce puteam. Este asta impecabilitate ? — Nu. Trebuie s-o faci mai bine. Trebuie s4 te pro- pulsezi dincolo de limitele tale, tot timpul. POVESTIRI DESPRE PUTERE 17 — Dar asta ar fi o nebunie, don Juan. Nimeni n-o poate face. — Sint o multime de lucruri pe care le faci acum si care ar fi fost o nebunie pentru tine acum zece ani. Lucru- rile astea nu s-au schimbat, doar ideea ta despre tine s-a schimbat ; ceea ce era imposibil inainte e perfect posibil acum si probabil ca succesui tau total in a te schimba e doar o problema de timp. In afacerea asta, singura solutie pe care-o are luptatorul e sa actioneze consecvent gi fara rezerve. Stii despre modul de a actiona al luptatorului, dar vechile tale obiceiuri si rutina fti stau in drum. Am fnteles ce voia si spuna. — Crezi ca scrisul e unul dintre vechile obiceiuri pe care trebuie s4 le schimb ? Sa-mi distrug noul manuscris ? N-a réspuns. S-a ridicat gi s-a intors s4 priveascd spre marginea desisului. I-am spus ca am primit scrisori de la diferiti oameni, care imi spuneau ca nu e bine sa scriu despre ucenicia mea. Ei fi citau ca precedent pe maestrii doctrinelor ezoterice orientale, care pretindeau un secret absolut in legatur& cu invataturile lor. — Probabil cd acei maestri se rasfata doar in postura de maestri, a continuat don Juan, fara s4 ma priveasca. Eu nu sint un maestru, ci doar un luptator. Deci, nu stiu exact cum se simte un maestru. — Dar poate cd dezvalui lucruri pe care n-ar trebui s& le spun, don Juan. — Nu conteaza ce dezvalui, sau ce tii in tine. Tot ce facem, tot ce sintem, sté in puterea noastra personala. Daca avem destuld, un ae euvint dezvaluit ar fi suficient pentru a né schinipa vata. amr ayem destula putere personal, ne pot fide: ite $1 idele ai minu- nate parti de intelepsiune; an reyelatia na va avea nici cea mai mica importan'18 CARLOS CASTANEDA Apoi si-a coborit glasul, ca si cum mi-ar fi destdinuit un secret, — {ti voi dezvalui probabil cea mai importanta cunoastere pe care o poate exprima cineva. Sa vad ce poti face cu ea. Stii cd, exact in acest moment, esti inconjurat de eternitate ? $i stii cd poti folosi aceasta eternitate, dact doresti ? Dupa o pauza lunga, in timpul c4reia m-a fndemnat cu Ochii sa fac o afirmatie, am spus cd nu intelegeam despre ce vorbea. — Acolo! Eternitatea e acolo! a spus, ardtind spre orizont. Apoi a aratat spre zenit. — Sau acolo, sau poate putem spune cd eternitatea ¢ ca asta. Si-a intins amindoua bratele pentru a arata spre est si vest. Ne-am privit. Ochii sai contineau 0 intrebare. — Ce spui de asta? a intrebat el, punindu-ma sa reflectez la cuvintele sale. Nu stiam ce s4 spun. — Stii c& te poti extinde pentru totdeauna tn orice directie am aratat ? Stii ci un moment poate fi o eternitate ? Asta nu ¢ o fictiune ; e un fapt, dar numai dacd am- plifici si folosesti momentul acela pentru a atinge totalitatea sinelui pentru totdeauna si in orice directie. M-a privit. — Nu stiai acest lucru fnainte, a spus el zimbind. Acum il sti. Ti l-am dezvaluit, dar nu conteaza, pentru ca nu ai destulé putere personald ca sa folosesti revelatia aceasta. Totusi, daca ai fi avut destula putere, doar cuvintele mele ar fi fost de ajuns ca sd-ti aduni tot sinele si si scoti partea esentiala a lui din granitele tn care se afla. POVESTIRI DESPRE PUTERE ———«219 A venit ling& mine gi m-a lovit in piept cu degetele ; a fost o atingere foarte usoara. — Astea sint granitele despre care vorbesc. Poti iesi din ele. Sintem un sentiment, o constiinta ingradita aici. M-a lovit pe umeri cu amindoua miinile. Carnetul si creionul mi-au scdpat pe jos. Don Juan a pus piciorul pe carnet si m-a privit, apoi a inceput s& rida. L-am intrebat dacd-] deranja faptul ci luam notite. Mi-a spus pe un ton linistitor ca nu si-a luat piciorul de pe carnet. — Sintem fiinte luminoase, a spus, clatinind ritmic din cap. lar pentru o fiinté luminoasa conteaza doar puterea personala. Dar daca m& intrebi ce este puterea personala, trebuie sd-ti spun cd explicatia mea nu va explica nimic. Don Juan a privit la orizontul dinspre vest si a spus ci mai erau citeva ore de lumina. — Trebuie s& stim aici mult timp. Deci, ori stim linistiti, ori discutaém. Locul acesta e un punct al puterii si trebuie s4 ne fie folositor inainte de cdderea noptii. Tu trebuie sa stai aici, cit de natural posibil, fara fricd, sau nerabdare. Se pare ca cel mai ugor de a te relaxa este de a lua notite, deci scrie in voie dupa dorinta inimii. Tar acum, s4 te aud cum ai avansat cu ,,visatul“. Schimbarea brusca a subiectului m-a prins nepregatit. Si-a repetat indemnul. Era mult de vorbit despre asta. »Visatul“ presupunea cultivarea unui control deosebit asupra viselor, prelungit pind in punctul in care expe- rientele avute in vise gi cele traite in orele de veghe sa dobindeasca acceasi valoare pragmaticd. Afirmatia vrajitorilor era ci, sub impactul ,,visatului“, criteriile obisnuite de diferentiere a viselor de realitate deveneau inoperante. fn viziunea lui don Juan, practica ,,visatului“ era un exercifiu care consta fn gasirea miinilor fntr-un vis. Cu20 CARLOS CASTANEDA alte cuvinte, trebuia s visezi fn mod deliberat ca fti cauti $i fti gasesti miinile fn vise, visind pur si simplu c4-ti ridici miinile la nivelul ochilor. Dupa ani de zile de incerc&ri infructuoase, am reusit sa indeplinesc aceasta sarcin4. Privind in urma, a devenit evident pentru mine cd am reusit doar dupa ce am cistigat un control asupra lumii mele obisnuite. Don Juan voia s4 afle punctele principale ale experientelor mele. Am inceput sa-i spun cd, destul de des, dificultatea de a realiza comanda de a-mi privi miinile parea sa fie de netrecut. El m-a avertizat cd primii pasi din etapa pregatitoare, cdreia ii spunea ,,declansarea visatului“, constau intr-un joc mortal, pe care mintea il practicd cu ea insdsi, iar ci o parte din mine va fncerca totul ca sa se opuna realizarii acestei sarcini. Don Juan a spus cd asta putea include scufundarea mea fntr-o stare de pierdere a controlului, melancolie sau chiar 0 depresie sinucigasa. Totusi, nu ajunsesem atit de departe. Experienta mea se afla mai degraba pe latura ugoara, comica a situatiei ; oricum, rezultatul era la fel de frustrant. De cite ori eram gata s4-mi vad miinile in vise, se intimpla ceva extraordinar ; incepeam sd zbor, sau visul meu se transforma intr-un cogmar, sau pur si simplu devenea o experienta plicuta de excitatie corporala ; totul in vis depasea cu mult pragul »normalului“ in materie de acuitate si de aceea era teribil de captivant. In lumina situatiei nou create, uitam de fiecare data intentia mea initiala de a-mi observa miinile. fntr-o noapte, destul de neasteptat, mi-am gisit miinile in vis. Visam ca ma plimbam pe o strad& necunoscuta, intr-un orag strain, si brusc mi-am ridicat miinile si le-am plasat in fata ochilor. Era ca si cum ceva din mine ar fi cedat si mi-ar fi permis s4-mi observ dosul palmelor. POVESTIRI DESPRE PUTERE 2 Potrivit instructiunilor lui don Juan, indata ce imaginea miinilor va fncepe sa se dizolve, sau s4 se schimbe in altceva, trebuia s4-mi mut privirea de la miini la orice alt element din vis. De data aceea imi mutasem privirea la o cladire de la capatul strazii. Cind imaginea cladirii a inceput si se destrame, mi-am focalizat atentia pe alte ele- mente din jur aparute in acel vis. Rezultatul final a fost o imagine compus&4 extrem de clara a unei strazi pustii, dintr-un oras necunoscut. Don Juan m-a pus sd continuu cu prezentarea altor experiente in ,,visat“. Am discutat multa vreme. La sfirgitul prezentdrii mele, s-a ridicat si s-a dus in tufisuri. M-am ridicat si eu. Eram nervos, Era o senzatie nejustificata, deoarece nu era nimic care sd fi precipitat frica sau nelinistea. Don Juan s-a intors in scurt timp sia remarcat agitatia mea. — Calmeazi-te, mi-a spus tinindu-ma usor de brat. M-a pus si ma agez, sd-mi pun caietul in poala gi sa scriu. Argumentul sdu era c4 nu trebuia s4 deranjez locul puterii cu sentimente nedorite de fricd gi ezitare. — Dar de ce sint atit de agitat ? — E normal. Ceva in tine este amenintat de activitatile tale din ,,visat“. Atit timp cit nu te gindesti la aceste activitati, totul este in regula cu tine. Dar, acum cind ti-ai revelat actiunile, egti aproape istovit. Fiecare luptator are un mod personal de a ,,visa“. Fiecare mod e diferit. Singurul lucru pe care-] avem este cd ne aplicam diverse trucuri pentru a ne forta s4 abandondm cdutarea. Ca o contramasura, trebuie sa persisti in pofida tuturor barierelor si dezamdagirilor. Apoi m-a intrebat dacd eram capabil si selectionez subiecte pentru ,,visat“. I-am replicat ci n-aveam nici cea mai mic& idee cum s-o fac,22 CARLOS CASTANEDA — Explicatia vrajitorilor despre cum sa alegi un subiect pentru ,,visat“ este c& luptatorul isi alege subiectul retinind deliberat in minte o imagine, in timp ce-si Opreste dialogul interior. Cu alte cuvinte, dacd e capabil s& nu vorbeascd o clipd cu el insusi si apoi se opreste asupra imaginii sau gindului dorit, chiar si pentru o clipa, atunci subiectul ales va aparea in ,,visul“ lui. Sint sigur ci ai facut-o, desi nu esti constient de asta. A urmat o pauzd lungd, iar don Juan a inceput si adulmece aerul. Era ca si cum si-ar fi curatat nasul prin respiratie ; a expirat de trei-patru ori, cu mare fortd, pe nari. Muschii abdomenului s4u se contractau in spasme, pe care el le controla cu scurte inspiratii. — Nu vom mai vorbi despre ,,visat“. Poti deveni usor Obsedat. Daca e s& reusesti in ceva, succesul trebuie si vind cu o doza de mare efort, dar fara stres sau obsesie. S-a ridicat si s-a dus la marginea tufisurilor. S-a aplecat in fata si a privit in tufig. Parea cd examineazd ceva intre frunze fara sd se apropie prea mult de ele. — Ce faci acolo? l-am intrebat, fara a reusi s4-mi stapinesc curiozitatea. S-a intors spre mine, a zimbit gi si-a ridicat sprince- nele. — Tufisurile sint pline de lucruri ciudate, a spus si s-a asezat din nou. Tonul sau era atit de linistit, incit m-a speriat mai tare decit data ar fi tipat brusc. Carnetul si creionul mi-au cazut din mind. El a ris si m-a imitat, spunind ca reactiile mele exagerate erau o alté dovada ca in viata mea mai existau lucruri nerezolvate. Am vrut sa ridic o problema, dar nu m-a lsat s4 vorbese. — Doar pentru putin timp vom mai avea lumina si mai avem si alte lucruri de facut inainte de asfintit. POVESTIRI DESPRE PUTERE 23 A addugat c4, judecind dupa realizirile mele in materie de ,,visat“, trebuia sa fi fnvdtat s4-mi opresc dialogul interior, la dorinta. I-am spus cd avea dreptate, La inceputul asocierii noastre, don Juan mi-a aratat o alt’ proceduré: si ma plimb mult, fara sa-mi focalizez ochii pe ceva. Recomandarea sa fusese s4 nou privesc la nimic direct, ci sd-mi incrucigez putin ochii pentru a obtine o imagine perifericd despre tot ce-mi aparea in fata ochilor. El insistase, desi n-am inteles atunci, cd dacd iti pastrezi ochii nefocalizati asupra unui punct aflat chiar deasupra orizontului, devenea posibil, la un moment dat, s4-ti dai seama ca ai o.perceptie de o suta optzeci de grade asupra a ceea ce ti se afla in fata ochilor. M-a asigurat c4 acest exercitiu era doar un mod de a-ti opri dialogul intern. Obisnuia s4 ma fntrebe despre progresele mele, apoi nu se mai interesa de ele. J-am povestit lui don Juan cd am practicat exercitiul ani de zile, fara s4 observ vreo schimbare, dar, oricum, nu ma asteptam la vreuna. Totusi, intr-o zi, am avut revelatia socanta ci m& plimbam de vreo zece minute far4 s4-mi spun vreun cuvint. J-am mentionat lui don Juan ca in acel moment am devenit constient cd oprirea dialogului interior presupunea mai mult decit simpla reducere a cuvintelor pe care mi le spuncam. {ntregul proces de gindire s-a oprit si simteam c& practic sint suspendat, cd plutesc. Din aceasta stare a rezultat o senzatie de panica gi a trebuit sa revin la dialogul meu interior, ca la un antidot. — Ti-am spus cd dialogul interior este cel care ne tine legati de pamint. Lumea e asa gi aga, aga si pe dincolo, doar pentru ca discutém cu noi ingsine despre ea ca fiind aga,24 CARLOS CASTANEDA Don Juan a explicat c4 trecerea fn lumea vrajitorilor se deschide dupa ce luptaétorul a inva{at sd-si opreascd dialogul interior. — Aschimba p&rerea noastra despre lume este punctul crucial al vrajitorilor. Iar oprirea dialogului interior este singurul mod de realizare a acestuia. Restul e doar umplutura. Acum te gasegti in situatia de a afla ci nimic din ceea ce ai facut, sau vazut, cu exceptia opririi dialogului interior, nu putea, prin el tnsugi, si schimbe ceva fn tine sau in conceptia ta despre lume. Bineinteles, masura de sigurantd este ca acea schimbare si nu fie deranjata. Acum poti intelege de ce un profesor nu il aglomereaza pe ucenic. Asta ar fi doar o sursd de obsesii si de morbidi- tate. M-a intrebat apoi despre alte experiente pe care le-am avut in oprirea dialogului interior. Am povestit tot ceea ce-mi amintcam. Am discutat pind s-a intunecat si nu mai puteam lua notite intr-o maniera confortabila ; trebuia sa fiu atent la ceea de scriam gi asta-mi afecta capacitatea de concentrare. Don Juan gi-a dat seama si a inceput sa rida. A facut constatarea ca am realizat o alt& proba de vrajitorie, scrierea fri concentrare. fn momentul in care a vorbit, am devenit constient de faptul cd, efectiv, nu dadeam atentie actiunii de a lua notite. Parea sd fie o activitate care nu avea nimic de-a face cu mine. M4 simteam ciudat. Don Juan spunea c& e prea intuneric si nu mai eram in siguranta atit de aproape de tufisuri. Am simtit un fior pe spate si am sdrit linga el. M-a pus cu fata spre sud-vest si mi-a cerut sd-mi opresc dialogul interior. La inceput n-am reusit si am avut un moment de nerabdare. Don Juan s-a intors cu spatele la mine si mi-a spus s4 ma las pe umdarul sau, pentru ajutor. A continuat spunindu-mi cd, o dat& ce-am reusit POVESTIRI DESPRE PUTERE 25 s4-mi opresc gindurile, sd-mi tin ochii deschisi, cu fata spre tufisurile dinspre sud-est. Pe un ton misterios, el a addjugat ci-mi pune o problema, iar dac’ o rezolvam aveam sd fiu pregatit pentru o alta fateta a lumii vrajitorilor. Am incercat si pun o intrebare despre natura problemei. A chicotit incet. Am asteptat raspunsul sau si atunci ceva in mine s-a oprit. Simteam c& sint suspendat. Urechile pareau sa se fi infundat si auzeam o multitudine de zgomote din tufiguri. Erau atft de multe, tncit nu puteam sa le disting individual. Simteam c& am adormit si apoi, dintr-o data, ceva mi-a atras atentia. Nu era ceva care s& fie implicat in procesul de gindire ; nu era o viziune sau 0 traésdtura a mediului inconjurdtor, totusi constiinta mea fusese angajaté de ceva anume. Eram perfect treaz. Ochii erau focalizati pe un punct aflat la marginea tufisurilor, dar nu priveam, nu gindeam si nu vorbeam cu mine. Simteam cd ma grabesc spre ceva nedefinit. Probabil ca se precipitau ceea ce, in mod obisnuit, numeam gindurile mele ; in orice caz, aveam senzatia cd fusesem prins intr-o alunecare de teren gi cd ceva mergea ca intr-o avalansa cu mine in frunte. Am simtit navala in stomac. Ceva ma atragea spre tufisuri. Puteam distinge masa intunecatd a tufigurilor din fata mea. Nu era, totusi, o imagine nedife- rentiata, aga cum ar fi trebuit. Vedeam fiecare tufig in parte, ca si cum ar fi fost in lumina asfintitului. Pareau ca se misci; masa de frunze arata ca nigte fuste negre zburind spre mine, ca miscate de vint, dar nu era vint. Am fost absorbit de migcarile lor fascinante ; era o migcare pulsatila, care le tragea din ce in ce mai aproape de mine. Apoi, am remarcat o silueté mai luminoasa, care parea suprapusaé peste formele fnchise ale tufisurilor. Mi-am focalizat privirea pe un punct de lingd silueta mai luminoas& si am distins ceva ce aducea ca stralucire cu culoarea lichiorului Chartreuse. Apoi am privit fara sa26 CARLOS CASTANEDA focalizez si am avut certitudinea ca silueta mai luminoasa era un om care se ascundea in tufisuri. tn acel moment, ajunsesem intr-o stare foarte stranie de constiinta. {mi dadeam seama de imprejurimi si de procesele mintale pe care le provocau tmprejurimile in mine, dar nu gindeam totusi, aga cum o faceam de obicei. De exemplu, cind am realizat ca silueta suprapusd tufigurilor era un barbat, mi-am reamintit o alta intimplare din desert. Atunci am remarcat fn timp ce ma plimbam cu don Genaro noaptea prin tufisuri cd un om se ascundea in spatele nostru, dar in clipa in care am incercat sd-mi explic in mod rational aparitia, am pierdut din vedere barbatul. De data asta, totusi, simteam ci eu dominam si tefuzam s& explic sau sé ma gindesc la ceva. O clip’ am avut impresia ci pot sd-l retin gi sd-l fortez pe om s& raémina acolo unde era. Apoi am avut experienta unei dureri ciudate in mijlocul stomacului. Ceva parea sa se sfisie In mine si nu mai puteam s4 mentin muschii abdo- minali tensionati. Exact in momentul in care am cedat, forma intunecata a unei pasari enorme, sau a unui tip de animal zburator, a sarit la mine din tufiguri. Era ca si cum forma omului se transformase in forma unei pasdri. Am avut perceptia clara a fricii. Am respirat scuft si apoi am tras un strig&t puternic, dup care am cazut pe spate. Don Juan m-a ajutat s& ma ridic. Fata lui era foarte aproape de a mea. Ridea. — Ce-a fost asta ? am strigat. M-a oprit, punindu-mi mina la gura. Si-a pus buzele la urechea mea si a soptit cd trebuia s4 pardsim zona in liniste, ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Mergeam unul lingd altul. Pasul sdu era calm si relaxat. De citeva ori s-a intors repede inapoi. Am faicut-o si eu de doud ori si am prins imaginea unei mase intunecate ce pdrea cd ne urmareste. Am auzit un tipdt straniu in POVESTIRI DESPRE PUTERE 27 spatele meu. Am avut un moment de spaima cumplita ; simteam contractii ale muschilor stomacului; veneau in spasme si cregteau in intensitate, pind mi-au fortat pur si simplu corpul sa alerge. Singurul mod de a vorbi despre reactia mea trebuie facut in terminologia lui don Juan: agadar, pot spune ca datorita spaimei pe care o incercam, trupul meu era capabil s& execute ceea ce el denumise ,,mersul puterii“, o tehnicad pe care el ma inv&tase s-o practic cu ani tnainte si care consta in a alerga in intuneric fara s& te lovesti sau s& te rdnesti in vreun fel. Nu eram pe deplin constient de ceea ce faceam sau cum 0 faceam. Brusc, m-am aflat din nou la casa lui don Juan. Se pare ca el fugise cu mine, cdci am ajuns acolo impreund. Si-a aprins lampa cu petrol, a atirnat-o de un cui din tavan si mi-a spus simplu s& ma agez sisi ma relaxez. Am continuat s& alerg pe loc o vreme, pind cind surescitarea mea a scdzut. Apoi m-am asezat. El mi-a ordonat in mod inperativ s4 ma port ca gi cum nu s-ar fi intimplat nimic gi mi-a inminat carnetul. Nu-mi dadusem seama cd, in graba mea de a parasi tufisurile, il aruncasem. — Ces-a intimplat acolo, don Juan ? am fntrebat eu intr-un tirziu. — Ai avut o intilnire cu cunoasterea, a spus el, aratind cu o miscare a barbiei spre marginea intunecata a tufisurilor pustii. Te-am dus acolo, deoarece am observat 0 str&fulgerare a cunoasterii dind tircoale casei, mai devreme. Ai putea spune cd €a stia ca vii si te-a asteptat. Dar, decit s4 te intilneasca aici, m-am gindit cd era mai bine s& o intilnesti intr-un loc al puterii. Apoi ti-am facut un test sd vad daca ai destula putere personala ca s4 o izolezi de restul lucrurilor din jurul nostru. Ai reusit perfect.28 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 29 — Stai putin ! am protestat eu. Am vazut silueta unui om ascuns in spatele unui tufis si apoi am vazut o pasdre uriasa. — N-ai vizut un om ! a spus el autorilor. Si n-ai vazut nici o pasare. Silueta din tufiguri si ceea ce a zburat spre noi era o molie. Daca vrei s4 te exprimi corect in limbajul vrajitorilor, dar ridicol in termenii tai, poti spune ca noaptea asta ai avut o intilnire cu o molie. Cunoasterea e 0 molie. M-a privit patrunzdtor. Lumina lampii arunca umbre ciudate pe fata lui. Mi-am mutat privirea de la el. — Probabil c4 0 sa ai destula putere personal’ ca si deslusesti acest secret, in aceast{ noapte. Dacd nu in noaptea asta, poate miine ; aminteste-ti cd-mi mai datorezi sase zile. Don Juan s-a ridicat si s-a dus in spatele casei, la bucatarie. A luat lampa gi a sprijinit-o de perete, pe un mic butuc, pe care obignuia sd-l foloseascd drept banca. Ne-am agezat pe podea fata in fatd si am mincat niste fa- sole si carne dintr-un vas pe care I-a pus fn fata noastra. Am mincat in tacere. E] imi arunca din timp in timp ocheade si parea gata s4 inceapd sa rida. Ochii lui erau ca doud fante. Cind privea la mine, ii deschidea putin si umezeala corneelor reflecta lumina lampii. Parca-si folosea ochii pentru a crea 0 reflexie de oglinda. Se juca cu lumina miscindu-si imperceptibil capul, ori de cite ori privea spre mine. Efectul produs era un tremur fascinant al luminii. Am devenit constient de manevrele sale dupa ce le-a repetat de citeva ori. Eram convins ca facea asa cu un scop bine definit. M-am simtit obligat s4-l intreb despre asta. — Am un motiy ascuns, a spus linistitor. Te calmez cu ochii mei. Se pare ca nu devii mai agitat, nu-i asa ? A trebuit sd recunosc cd m4 simteam mai linistit. Tremurul permanent al ochilor sdi nu era amenint&tor si nu ma speria sau sup4ra in nici un fel. — Cum mi calmezi cu ochii tai ? A repetat miscarea imperceptibila cu capul. Corneele ochilor sai reflectau intr-adevar lumina lampii cu gaz. — fncearcas si singur, a spus el linigtit, in timp ce minca. Poti sa te calmezi si singur. Am incercat sd-mi misc capul; miscarile mele erau stingace. — N-o 84 te poti linisti, sAltindu-ti aga capul, a spus el sia ris. in schimb, o s& capeti o durere de cap. Secretul nu const in tremurul capului, ci in sentimentul ce-ti urcd la ochi din zona de sub stomac. Acesta iti face capul sa se miste. Si-a frecat zona ombilicala. Dup& ce am terminat de mincat, m-am sprijinit de o stiva de lemne si saci de pinzd. Am incercat s4-i imit miscarea capului. Don Juan parea sa se distreze enorm. Chicotea si igi plesnea coapsele. Apoi, un zgomot brusc i-a intrerupt risul. Am auzit un sunet ciudat si profund ca o bataie in Jemn, care venea din tufiguri. Don Juan mi-a facut un semn cu Ddarbia, atentionindu-ma sa ramin in alerta. — Asta e mica molie, care te cheamd, a spus pe un ton firesc. Am sarit in picioare. Sunetul a crescut instantaneu. Am privit la don Juan, cerindu-i 0 explicatie. El a facut un semn caraghios a neputintd, ridicind din umeri. — inc& nu ti-ai incheiat intilnirea, a addugat el. I-am povestit cd m4 simteam nevrednic si c4, probabil, ar trebui s4 ma intorc acasa si sa revin cind ma voi simti mai puternic.30 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 31 — Vorbesti prostii, m-a repezit el. Luptatorul tsi primeste sansa, oricare ar fi ea, si o accept tn deplina modestic. El accept& cu modestie ceea ce este, nu ca pe 0 sursd de regrete, ci ca pe o provocare palpabila. — Ne trebuie timp fiecdruia dintre noi pentru a intelege acest lucru gi a-l accepta din plin. De exemplu, eu am urit pind si simpla mentiune a cuvintului ,,modestie“. Eu sint indian, iar noi, indienii, am fost intotdeauna umili si n-am facut altceva decit si ne pleci’m capul. Eu credeam cd umilinta nu e un mod de comportament pentru un luptator. Ma inselam! Acum stiu cd umilinta luptatorului nu seamna cu cea a cersetorului. Luptatorul nu-si pleacd niciodata capul, in fata nim&nui, dar in acelasi timp nu permite nim&nui sd-si plece capul in fata sa. Pe de alta parte, cersetorul cade in genunchi la scoaterea palariei si sterge podeaua in fata oricui crede el ci e mai sus decit el; dar el cere, in acelasi timp, ca oricine e mai mic decit el s& steargé podeaua in fata lui. De aceea ti-am spus mai devreme, cd nu-nteleg ce sint maestrii. Eu cunosc doar modestia luptdtorului, iar asta nu-mi va permite sa fiu maestrul nimanui. Am rémas tacuti o vreme. Cuvintele lui imi provoca- sera 0 agitatie profunda. Eram miscat de ele si in acelasi timp eram preocupat de ceea ce se intimplase in tufisuri. Ratiunea mea imi spunea ca don Juan se juca cu mine si ca, de fapt, el stia ce se intimpla in realitate. Eram absorbit de aceste deliberari, cind acelasi zgomot de bataie usoar’ m-a smuls din gindurile mele. Don Juan a zimbit si a inceput s& chicoteasca. — Iti place umilinta cersetorului, a spus el moale. fti pleci capul fn fata ratiunii. — fntotdeauna mi se pare c& sint ingelat, am spus. Asta € esenta problemei mele. — Ai dreptate. Esti pacdlit, a ripostat el cu un zimbet dezarmant. Nu trebuie s4-ti pui problema asta. Adevarata problemi este cd tu crezi ci cu te mint deliberat, nu-i aga ? — Da. Exist& ceva in mine care nu ma lasa sa cred ca ceea ce se intimpla e cu adevarat real. — Jar ai dreptate. Nimic din ceea ce se intimpla nu e real, — Cevreis& spui, don Juan ? — Lucrurile devin reale doar dupa ce ai invatat sa fii de acord cu realitatea lor. De exemplu, ceea ce s-a intimplat in seara asta nu poate fi real pentru tine, deoarece nimeni nu poate fi de acord cu tine despre asta. — Vrei s& spui c4 n-ai vazut ce s-a intimplat ? -— Bineinteles ci am vazut. Dar eu nu contez. Eu sint cel care pacaleste, ai uitat ? Don Juan a ris pind a inceput sd tuseascd si sd se su- foce. Risul sdu era prietenos, desi facea haz de mine. — Nu lua in seama toate ciudateniile mele, a spus el linistitor, Eu tncerc doar s4 te calmez si stiu c& tu te li- nistesti doar cind esti z4pacit. Expresia lui era deliberat comicd gi am ris amindoi. I-am replicat spunindu-i cd tocmai ceea ce imi spusese ma facea sd ma simt si mai speriat. — Ti-e frici de mine ? — Nude tine, ci de ceea ce reprezinti. — Eu reprezint libertatea luptatorului. Ti-e frica de asta ? — Nu. Dar mi-e fricd de ciudatenia cunoasterii tale. Pentru mine nu exista consolare si nici un liman unde s-o caut. — lar confuzi problemele. Consolarea, limanul, frica, toate astea sint niste st&ri pe care le-ai tnvatat fara sd-ti pui problema valorii lor. Dup& cum vezi, practicantii magiei negre ti-au angajat deja toata credinta.Ce 32 CARLOS CASTANEDA — Cine sint practicantii magiei negre, don Juan ? — Practicantii magiei negre sint semenii nostri, Oamenii. Si tu esti tot magician negru, 0 data ce esti cu ei. Gindeste-te o clipa. Poti devia de la drumul pe care ti l-au fixat ? Nu. Gindurile si actiunile tale sint stabilite pentru totdeauna in termenii gindirii lor. Asta e sclavie. Pe de alta parte, eu ti-am adus libertatea. Libertatea e scumpa, dar pretul ei nu este imposibil. Fereste-te, deci, de urméaritorii tai, de maesgtrii tai. Nu-ti pierde timpul si puterea temindu-te de mine. Stiam cd avea dreptate, dar in pofida acordului meu sincer cu cl, stiam de asemenea c&4 obisnuintele mele de o viaté ma vor tine legat negresit de vechiul meu drum. Ma simteam, intr-adevar, un sclav. Dupa o lung’ tacere, don Juan m-a fntrebat dac&d aveam destuld fort’ pentru o alt& tntrevedere cu cunoasterea. — Vrei sa spui, cu molia ? am {ntrebat eu jumatate in glumd, Corpul sau s-a cutremurat de ris. Parcd fi spusesem cea mai bund gluma din lume. — Ce intelegi cind spui despre cunoastere ci e o molie ? — N-am alt& explicatie. Molia este molie. M-am gindit cd acum, dupd toate realizarile tale, ai destuld putere sa vezi“. Dar in loc sa ,,vezi* cu adevarat, ai surprins imaginea unui om. De la inceputul uceniciei mele, don Juan imi descrisese conceptul de a ,,vedea“ ca pe 0 capacitate pe care 0 poti obtine si care iti permite s4 intelegi ,,adevdrata“ na- turd a lucrurilor. De-a lungul anilor petrecuti impreund, am ajuns la concluzia c& ceea ce intelegea el prin a ,,vedea“ era o intelegere intuitiva a lucrurilor, sau capacitatea de a POVESTIRI DESPRE PUTERE 33 intelege ceva imediat, sau, poate, capacitatea de a vedea prin actiunile umane gi a descoperi motive si intelesuri ascunse. — As putca spune ca in noaptea asta, cind te-ai aflat fat& in fati cu molia, jumatate priveai si jumiatate ,,ve- deai“, a continuat don Juan. fn aceasta stare, desi nu erai in eul tau obisnuit, erai totusi pe deplin capabil sa actionezi asupra cunoasterii tale despre lume. Don Juan a facut o pauza si m-a privit. Nu stiam ce s4 spun mai intii. — Cum actionam asupra cunoasterii mele despre lume ? — Cunoasterea ta despre lume iti spunea c& in tufisuri poti gsi doar animale sau oameni care se ascund dupa frunze. Erai stapinit de gindul asta si normal ca trebuia sd gasesti o modalitate de a face ca lumea sd se conformeze acestui gind. — Dar nu gindeam deloc, don Juan. — Atunci s4 nu-i spunem gindire. Mai degraba era o obisnuinta veche de a vedea lumea intotdeauna conform cu ceea ce stim despre ea. Atunci cind nu se poate, o facem, pur si simplu, sa fie conforma. Ideea c4 0 molie e cit un om nu poate fi nici macar conceputa ; de aceea, pentru tine ceea ce era in tufiguri trebuia sa fie un om. Acelasi lucru ti s-a intimplat gi cu coiotul. Vechile tale obisnuinte au decis si asupra acestei intilniri. S-a intimplat ceva intre tine si coiot, dar nu era 0 convorbire obisnuita. Si cu am avut acecasi dilema. Ti-am povestit cd am intilnit odat& o caprioara cu care am vorbit ; acum tu ai vorbit cu un coiot, dar nici tu nici eu nu vom sti vreodata ce s-a intimplat cu adevdrat atunci. — Despre ce vorbesti, don Juan ? — Cind explicatia vrajitorilor mi-a devenit clara, era prea tirziu si aflu ce mi-a facut cdprioara. Am spus cd34 CARLOS CASTANEDA mi-a vorbit, dar n-a fost asa. A spune cd am avut 0 con- versatic, ¢ doar un mod de a aranja lucrurile, pentru a le putea povesti. Eu si caprioara am facut ceva, dar in momentul in care s-a intimplat, eu trebuia sad-mi fac lumea conforma cu ideile mele, exact cum ai facut gi tu. Am vorbit toata viata mea, la fel ca tine, de aceea obisnuintele mele dominau gi au fost extinse si asupra caprioarei. Atunci cind ea a venit la mine gi a facut ce a facut, am fost fortat sa interpretez asta drept vorbire. — Asta este explicatia vrajitorilor ? — Nu. Asta e explicatia mea pentru tine. Dar ea nu e in opozitie cu explicatia vrajitorilor. Afirmatia lui m-a aruncat intr-o stare de mare agitatie intelectuala. Am uitat pentru o vreme de molia care-mi dadea tircoale gi chiar sf iau notite. Am incercat sa-mi reformulez afirmatiile si ne-am adincit intr-o discutie lung& despre natura reflexiva a lumii noastre. Dup& don Juan, lumea trebuia sa fie conforma cu descrierea ei ; mai exact, descrierea se reflecta pe sine. Un alt punct al dezvaluirii sale era ci noi am tnvatat si ne raportdém la descrierea noastra despre Jume prin intermediul a ceea ce el numea ,,obisnuinte“. Am adus fn discutie un termen pe care fl credeam mult mai cuprinzator, intentionalitate, proprietatea constiintei umane de a defini sau intentiona un obiect. Conversatia noastra a dat nastere unei speculatii in- teresante. Examinata in viziunea explicatiei lui don Juan, ,conversatia“ mea cu coiotul a capatat un aspect nou. Eu »intentionasem“ intr-adevar un dialog, de vreme ce nu cunosteam alti cale de comunicatie intentionata. Am reusit, de asemenea, si ma conformez descrierii potrivit c&Sreia comunicarea are loc prin dialog, iar astfel am facut ca descrierea sa se autoreflecte. POVESTIRI DESPRE PUTERE 35 Am avut un moment de mare exaltare. Don Juan a ris si a spus ca un alt aspect al nebuniei mele era faptul ci ma 1asam prea impresionat de cuvinte. A facut un gest caraghios de pantomim. — Toti trecem prin aceleagi conflicte, a spus el dupa’ © pauza lunga. Singurul mod de a depasi asta const in perseverenta de a actiona ca un luptator. Restul vine de la sine si prin sine. — Ceeste restul, don Juan ? — Cunoasterea gi puterea. Oamenii cunoasterii le au pe amindoud. Si totusi, nici unul dintre ei nu poate spune cum le-a c4patat, doar ca ei au actionat ca niste luptatori, iar la un anumit moment totul s-a schimbat. M-a privit. Paérea nedecis, dar apoi s-a ridicat gi a spus ca nu am alta posibilitate decit s4-mi continuu fntilnirea cu cunoasterea. Am simtit un tremur; inima a inceput sa-mi bata puternic. M-am ridicat. Don Juan s-a plimbat tn jurul meu, ca si cum mi-ar fi examinat corpul din toate unghiurile. Mi-a facut apoi semn sa stau jos si s4 continuu sa scriu. — Devii prea inspdimintat si n-o sd fii in stare sa-ti continui intrevederea. Luptatorul trebuie sa fie calm, s4-si pastreze singele rece si sA nu se piarda cu firea niciodata. — Sint intr-adevar speriat. Acolo, prin tufiguri, e ceva, 0 molie sau altceva care da tircoale. — Binefnteles c& este ceva! Obiectia mea ¢ cd tu continui sa crezi ci e un om exact asa cum insisti afirmind ca ai vorbit cu un coiot. O parte din mine intelegea perfect ideea lui; totusi exista un alt aspect al eului meu care nu ceda si, in pofida evidentei, se agdta serios de ,,ratiune“.36 CARLOS CASTANEDA I-am spus lui don Juan ca explicatia lui nu-mi satisfacea simturile, desi eram perfect de acord cu el, pe plan intelectual. — Asta e problema cuvintelor, a spus el pe un ton convingator. Ele ne forteazd si ne simtim totdeauna lipsiti de prejudecati, dar cind ajungem fata in faté cu lumea, ele ne pacalesc mereu si ajungem fn final si privim lumea ca de obicei, cu toate prejudecdtile noastre. Din acest motiv, un vrajitor cauté mai degraba s4 actioneze decit s4 vorbeascd, iar prin acest mod el obtine o noua descriere a lumii, in care vorbirea nu e aga importanta gi in care actiunile noi au reflexii noi. S-a asezat lingd mine, m-a privit in ochi si m-a rugat s4-i povestesc exact ce am ,,vazut“ in tufiguri. {n acel moment eram confruntat cu o nesiguranta ciu- data. Vazusem silueta intunecaté a unui barbat, dar o vazusem de asemenea transformindu-se intr-o pasiare. Astfel, fusesem martor la un eveniment care depasea ccea ce ratiunea mea ar fi putut accepta drept posibil. Dar, in loc s4-mi inlatur de tot ratiunea, exista ceva in mine care selecta parti ale evenimentului, cum ar fi marimea si conturul general al formei intunecate, pe care le confirma drept posibilitati acceptabile, in timp ce inlatura celelalte parti, ca, de exemplu, transformarea formei respective intr-o pasdre. Astfel, mi convinsesem cd am observat un barbat. Cind am dat glas acestor ginduri, don Juan a izbucnit in ris. M-a asigurat ci, mai devreme sau mai tirziu, totul va fi perfect clar, fara a trebui sa fie acceptabil sau inacceptabil. — In acest timp, tot ce pot face pentru tine este sa-ti garantez ca ceea ce ai vazut nu era un barbat. POVESTIRI DESPRE PUTERE 37 Privirea lui don Juan a devenit de-a dreptul dezar- manta. Corpul fmi tremura involuntar. Ma facea si ma simt stingher gi nervos. — Caut urme pe corpul tau, a explicat el. Poate cd nu stii, dar in seara asta ai avut o intilnire serioasa acolo. — Ce fel de urme cauti ? — Nucaut urme fizice pe corpul tau, ci semne, indicii in fibrele tale luminoase, zone de stralucire. Sintem fiinte luminoase si tot ceea ce sintem, sau tot ce simtim, apare tn fibrele noastre. Oamenii au o stralucire particulard a lor. Acesta ¢ singurul mod de a-i departaja de alte fiinte luminoase vii. Daca in seara asta ai fi ,,vazut“, ai fi bagat de seama ca forma din tufiguri nu era o fiint’ luminoasa vie. Am vrut sd intreb mai mult, dar mi-a pus mina la gura si mi-a facut semn s& tac. Apoi si-a pus gura la urechea mea si mi-a goptit cd trebuia s& ascult si sd incerc s& aud un fognet slab, pasii usor indbusiti ai unei molii pe frun- zele si ramurile uscate de pe pamint. Nu reuseam sa aud nimic. Don Juan s-a ridicat brusc, a luat lampa gi a spus ca 0 s& stam sub ramada, lingd usa din fata. M-a condus prin spate si in jurul casei, pe la marginea tufisurilor, in loc s4 o ludm prin camera si pe usa din fata. A explicat c& era foarte important si ne facem cunoscuta prezenta. Am ocolit casa pe partea sting’. Mer- sul lui don Juan cra extrem de incet. Pasii lui erau slabi si sovaielnici. Bratul cu care tinea lampa fi tremura. L-am intrebat daca se intimplase ceva cu el. A clipit spre mine si mi-a soptit cé molia cea mare care dddea tircoale pe acolo avea intilnire cu un tinar si cd pasul incet al unui batrin era un mod vizibil de a-i ardta cine era cel vizat.38 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 39 Cind am ajuns in cele din urmd in fata casei, don Juan a agatat lampa de o scindur& si m-a pus si m& asez cu spatele la perete, iar el s-a asezat in dreapta mea. — O sa stim aici, iar tw o sa scrii si o s&4 vorbegti cu mine in modul cel mai firesc posibil. Molia care a sarit Ja tine astazi e in imprejurimi, in tufisuri, Dupd o vreme se va apropia sa te priveascd. De aceea am agatat lampa deasupra ta. Lumina ei va ghida molia sa te giseasc. Cind va ajunge la marginea tufisurilor, te va striga. E un sunet foarte special. Chiar acest sunet te poate ajuta. — Ce fel de sunet este, don Juan ? — Eun cintec, o chemare de vindtoare care nu poate fi auzitd in mod normal, dar molia de aici, din tufisuri, e o molie special& ; tu o s& auzi clar chemarea ei, iar dacd te comporti impecabil ea va ramine cu tine cit vrei trai. — Cuceo si ma ajute ? — in scara asta o s& incerci s& termini ce ai inceput mai devreme. ,,Vederea“ apare doar cind luptatorul e in stare s4-si opreascd dialogul interior. Astazi ti-ai oprit dialogul, la dorinta, acolo, in tufisuri. Si ai ,vazut“. Ceea ce ai ,,vazut“ n-a fost clar. Ai crezut cd ¢ un barbat. Eu zic c& a fost o molie. Nici unul dintre noi n-are dreptate, dar asta numai pentru cd vorbim. Totusi, eu am mai multd dreptate, pentru ca ,,vad“ mai bine decit tine si pentru cd sint familiarizat cu explicatia vrajitorilor, deci stiu, desi nu e absolut corect, cé forma pe care ai ,,vazut“-o in seara asta era o molie. Iar acum o s& ramii tacut si fara ginduri si o sa lasi ca micuta molie sa vind iar la tine. imi venea greu sa iau notite. Don Juan a ris si m-a indemnat sa scriu, ca gi cum nimic nu m-ar fi deranjat. Mi-a atins bratul gi a spus cd scrisul era cel mai bun scut pe care-] aveam. — Noi n-am vorbit niciodaté despre molii. N-a fost timpul pind acum. Asa cum stii, spiritul tau nu era echilibrat. Pentru a contrabalansa asta, te-am invatat sd traiesti ca un luptator. Ei bine, luptdtorul incepe cu certitudinea cd spiritul sdu nu este echilibrat ; apoi, trdind in autocontrol Si constiinta deplind, dar fari grab’ sau obligatie, el actioneaza in cel mai bun mod, pentru a-si cistiga echilibrul. fn cazul tdu, ca si in cazul oricdrui om, dezechilibrul tau se datoreaza totalitatii actiunilor tale. Dar acum, spiritul tau pare sa se afle intr-o pozitie potrivité pentru a putea vorbi despre molii. — De unde stii cd acum e timpul s4 discutam despre molii ? — Cind ai sosit, am prins o sclipire a moliei dind tircoale pe aici. Era prima data cind era prietenoasd si deschisa. Am mai ,,vazut“-o inainte, in munti, pe ling’ casa lui Genaro, dar numai ca o figura amenintatoare, reflectind lipsa ta de control. fn acel moment am auzit un sunet ciudat. Era ca migcarea infundata a unei ramuri uscate atingindu-se de alta, sau ca un motor mic, auzit de la distanta. Si-a schimbat timbrul, devenind un ton muzical, cretnd un ritm feeric. Apoi s-a oprit. — Asta era molia. Probabil cd ai observat deja ca, desi lumina limpii e destul de stralucitoare ca s4 atragai moliile, nu ¢ nici una in jurul ei. Nu bagasem de seama acest lucru, dar o data ce don Juan mi-a atras atentia, am observat c& in desertul din jurul casei era o linigte incredibila. — Nu te speria, a spus el calm. Nu e nimic fn lumea asta pe care luptatorul s& nu-l inregistreze. Vezi, un luptator se considera deja mort, deci pentru el nu mai e nimic de pierdut. Tot ce i se putea intimpla mai rdu is-a intimplat deja, de aceea el are mintea limpede gi e calm;40 CARLOS CASTANEDA judecindu-I dupa actiunile sau cuvintele sale, n-o s-1 poti suspecta niciodata cd a fost martor la vreun eveniment. Cuvintele lui don Juan, si mai cu seam comportarea lui erau foarte linigtitoare pentru mine. I-am povestit ci in viata mea obignuita nu simtisem niciodata acea spaima obsesiva prin care treceam acum, cind corpul meu inregistra convulsii de fricd la gindul prezentei din tufiguri. — Acolo este doar cunoasterea, a spus el pe un ton de cunoscator. E adevarat, cunoasterea e inspdimintatoare ; dar dacd luptatorul acceptd natura inspadimintdtoare a cunoasterii, el mai reduce aceast& spaimd. Zgomotul neobisnuit si sacadat s-a auzit iar. Parea mai aproape si mai limpede. Am ascultat cu atentie. Cu cit m& concentram mai mult asupra lui, cu atit mai greu fi puteam determina natura. Nu era chemarea unei pasari sau tipatul unui animal. Tonul fiecdrei trosnituri avea un timbru bogat si profund; unele erau produse fntr-un timbru inalt, altele intr-unul jos. Aveau o ritmicitate sio durata specifice ; unele erau lungi, le auzeam ca pe o singura unitate de sunet, altele erau scurte si se auzeau grupate, ca sunctul latrat al unei mitraliere. — Moliile sint vestitorii, sau mai bine zis, paznicii eternitatii, a spus don Juan, dupa ce sunetul s-a oprit. Din anumite motive, sau fara nici un motivy, ele sint depozita- rii prafului de aur al eternitatii. Metafora mi-era straind. L-am rugat s4 mi-o explice. — Moliile cara pe aripile lor un praf. Un praf de aur. Acest praf ¢ praful cunoasterii. Explicatia lui ficea metafora gi mai obscura. Am ezitat 0 clipa, incercind si gasesc cel mai bun mod de a pune intrebarea. Dar el a reinceput s& vorbeasca. fe Oe ee POVESTIRI DESPRE PUTERE 41 — Cunoasterea e © treabd foarte stranie, in special pentru luptator. Pentru acesta, cunoasterea e ceva care vine dintr-o data, fl invaluie si rece mai departe. — Ce legatura are cunoasterea cu praful de pe aripile moliilor ? am intrebat dupa o pauza lunga. — Cunoasterea vine plutind ca firele prafului de aur, acelasi praf care acoperd aripile moliilor. Astfel, pentru luptator, cunoasterea e ca un dus, sau ca o ploaie cu fire de praf de aur. Am mentionat in cea mai politicoasd maniera de care eram capabil cd explicatiile lui mi produceau confuzie si mai mare. El a ris si m-a asigurat cd explicatiile lui aveau sens, dar cd ratiunea mea nu vrea si ma lase s4 ma simt in largul meu. — Moliile au fost prietenii intimi si ajutoarele vrajitorilor din timpuri imemoriale. N-am atins acest subiect din cauza lipsei tale de pregatire. — Dar cum poate fi cunoastere praful de pe aripile lor? — Osa vezi. S$i-a pus mina pe carnetelul meu si mi-a spus s& fnchid Ochii si sa ma linigtesc, s4-mi opresc dialogul interior. Spunea cd ma va ajuta chemarea moliei din tufiguri. Dacd-i voi da atentic, imi va spune despre evenimente iminente. A accentuat cd nu stia cum va fi stabilit’ comu- nicatia intre mine si molie si cd nu stia nici care vor fi termenii comunicatiei. M-a indemnat sa ma linistesc, s& fiu increzator fn puterea mea personala. Dupé o perioada initiala de nerabdare si de nervozi- tate, am reusit s4 devin tacut. Gindurile mi s-au diminuat in numéar, pind cind mintea mi s-a linistit de tot. Zgomo- tele din tufisul pustiu pareau sa se fi declansat pe masuri ce ma calmam. Sunetul ciudat despre care don Juan spunea cd e facut de o molie s-a auzit iar. El se inregistra ca un sentiment in42 CARLOS CASTANEDA corpul meu, nu ca un gind in minte. Mise parea cd nu mai e deloc amenintator sau rduvoitor. Era simplu si dulce. Semana cu chemarea unui copil. El mi-a amintit de un baietel pe care-] cunoscusem. Sunetele lungi imi reaminteau capul sau rotund gi blond, iar sunctele scurte si succesive imi aminteau risul lui. M-a inundat cel mai chinuitor sentiment, totusi n-aveam nici un gind fn cap; simteam chinul in corp. Nu am mai putut ramine in capul oaselor gi am cazut pe o parte, pe podea. Tristetea mea era atft de intensd, fncit am inceput si gindesc. Mi-am evaluat mihnirea si durerea si m-am trezit brusc in mijlocul unei deliberari interioare despre baietel. Zgomotul sacadat disparuse. Ochii mei erau inchisi, L-am auzit pe don Juan ridicindu-se si apoi l-am simtit cum ma ajuta s4 ma ridic in capul oaselor. Nu voiam s& vorbesc. El nu scotea nici un cuvint. L-am auzit miscindu-se lingd mine. Am deschis ochii ; ingenun- chease in fata mea gi-mi examina fata, tinind lampa aproape de mine. Mi-a spus s4-mi pun miinile pe stomac. S-a ridicat, s-a dus la bucatdrie si mi-a adus niste apd. Mi-a aruncat apa pe fata si mi-a dat s& beau restul. S-a asezat ling’i mine si mi-a inminat carnetul. I-am povestit ci sunetul ma transportase in cel mai dureros vis. — Te consolezi dincolo de limitele tale, a spus el sec. Era cufundat in ginduri, cdutind parca o sugestie po- trivita de facut. — Problema din seara asta e s& ,,vezi“ oameni, a spus in final. inti trebuie sd-ti opresti dialogul interior, apoi s4-ti imaginezi persoana pe care vrei s-o ,,vezi“; orice gind pe care-l mentii fn perioada de tacere e mai degraba 0 comanda, deoarece nu sint alte ginduri competitive. Asta seard, molia din tufiguri vrea s& te ajute, deci va cinta pentru tine. Cintecul ei va aduce praful de aur si vei yvedea“ persoana dorita. Am vrut mai multe detalii, dar mi-a facut un gest brusc si mi-a ordonat s4 incep. POVESTIRI DESPRE PUTERE 43 Dupa ce m-am luptat citeva minute s4-mi opresc dialogul interior, am c&zut intr-o ticere totala. Apoi am retinut deliberat gindul despre un prieten al meu. Mi-am tinut ochii inchisi 0 secundd, dupa parerea mea, si apoi am devenit constient cé cineva ma scutura de umeri. Era 0 perceptie lenta. Am deschis ochii si am constatat cé ma aflam intins pe partea sting’. Dupa cite se pare, adormisem adinc si nu simtisem cind am cazut. Don Juan m-a ajutat si ma ridic in sezut. Ridea. imi imita sforaitul si spunea ca, daca n-ar fi fost martor, n-ar fi crezut cd cineva poate adormi atft de repede. A afirmat c& era o bucurie pentru el sa fie linga mine ori de cite ori trebuia s4 fac un lucru pe care ratiunea mea nu-l intelegea. Mi-a luat notitele si mi-a spus cd era timpul si-ncepem iar. Aim trecut prin fazele necesare. Sunetul ciudat gi sacadat ca un trosnet s-a auzit iar. Totusi, de data asta nu se auzea din tufisuri; parea sA fie mai degraba in mine, ca si cum buzele mele, sau picioarele, sau bratele mele il produceau. Curind, sunetul m-a invdluit. Simteam cum se imprastiau niste mingi fine din mine, sau cdtre mine; ayeam sentimentul linistitor, desavirsit, cd eram bombardat cu puf de bumbac. Brusc, am auzit o usa deschisd de o pala de vint si gindeam iar. M-am gindit ci am ratat inca o incercare. Am deschis ochii si m-am aflat in camera mea. Obiectele de pe birou crau asa cum le lisasem. Usa era deschisa ; afaré era un vint puternic. Mi-a trecut prin cap 88 verific radiatorul de apa. Apoi am auzit un zAnganit la jaluzelele pe care le pusesem eu gi nu se potriveau cu cercevelele ferestrelor. Era un zinganit furios ca si cum cineva voia sé intre. Am simtit un fior de fricd. M-am sculat din scaun. Am simtit ceva care ma tragea. Am urlat. Don Juan ma scutura de umeri. I-am prezentat surescitat viziunea pe care 0 ayusesem. Era atit de vie, incit tremuram.44 CARLOS CASTANEDA Simteam ca fusesem fn biroul meu, in deplindtatea corpului meu fizic. Don Juan a dat din cap cu neincredere gi a spus c4 eram un geniu in a ma autofnsela. Nu parea impresionat de ceea ce faicusem. A inlaturat scurt imaginea si mi-a ordonat s4-ncep iar. Atunci am auzit iar sunetul misterios. Venea spre mine, asa cum imi spusese don Juan, sub forma unei ploi de particule aurii. N-am simtit s4 fie particule plate, sau fulgi, aga cum le descrisese el, ci mai degraba niste baloane sferice. Zburau spre mine. Unul dintre ele s-a deschis brusc si mi-a dezvaluit o scend. Ca si cum s-ar fi oprit fn fata mea si s-ar fi deschis, dezvdluind un obiect ciudat. Arata ca o ciupercd. Priveam clar la ea si ceea ce experimentam nu era un vis. Obiectul in forma de ciuperca a rémas neschimbat fn cimpul meu de ,,vedere“ si apoi a sdrit ca si cum lumina care stralucea in el se stinsese. A urmat un intuneric interminabil. Am simti un tremur, un salt nelinistitor, apoi mi-am dat seama ca eram scuturat. Brusc, mi-au functionat iar toate simturile. Don Juan ma scutura viguros si eu fl priveam. Probabil c4 tn acel moment deschisesem ochii. Mi-a stropit fata cu apa. Raceala apei era foarte atrigdtoare. Dupa o clipa de pauza, a vrut sa stie tot ce se intimplase. I-am relatat fiecare detaliu al viziunii mele. — Dar ce-am ,,vazut* ? — Pe prietenul tau, a replicat. Am ris si i-am explicat rabd&tor c& ,,vazusem“ un obiect ca o ciupercd. Desi nu aveam criterii de apreciere a dimensiunilor, aveam sentimentul c4 avea cam 30 de cen- timetri. POVESTIRI DESPRE PUTERE 45 Don Juan a accentuat cd sentimentul conta. A afirmat ca masura standard care stabilea starea de a fi a subiectului pe care-l , vedeam“ erau sentimentele. — Din descrierea si sentimentele tale, imi dau seama c& prietenul tau trebuie sa fie un tip excelent. Eram derutat de cuvintele lui. El a explicat ci forma de ciuperca era forma esentiala a fiintelor umane, atunci cind le ,,vedea“ un vrdjitor de departe, dar cind el privea direct la persoana pe care o »vedea“, calitatea umand apdrea ca un manunchi de fibre luminoase, in forma de ou. — Tu nu eraj fata-n fatd cu prietenul tau. De aceea, a apdrut ca o ciuperca. — Dar de ce, don Juan ? — Nimeni nu stie. Pur gi simplu, asa apar oamenii fn acest mod concret de a ,,vedea“, A addugat cd fiecare trisdtura a aparitici in forma de ciuperca avea o semnificatie speciala, dar pentru un incepator era imposibil s4 interpreteze aceste semnifi- catii. Atunci mi-am reamintit ceva interesant. Cu citiva ani inainte, intr-o stare de constiint schimbata provocat’ de consumul de plante psihotrope, am experimentat sau perceput, in timp ce priveam la un suvoi de apa, cd un manunchi de baloane pluteau spre mine, invaluindu-ma. Baloanele aurii pe care tocmai le vazusem au plutit si m-au invdluit in exact aceeagi maniera. Puteam spune, de fapt, cd amindoud manunchiurile aveau aceeasi structurd si distributie. Don Juan mi-a ascultat fara interes comentariile. — Nu-ti irosi puterea cu prostii. Acum ai de-a face cu imensitatea de acolo. A aratat spre tufiguri cu o miscare a miinii. — Nu te ajuta cu nimic daca transformi minunea de acolo in ceva imaginabil. Aici, in jurul nostru este insasi46 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 47 eternitatea. E de-a dreptul dezastruos si pacat si te angajezi sd o reduci la un nonsens oarecare. Apoi a insistat s4 incerc sa ,,vad“ alt& persoana din sfera mea de cunostinte. A addugat cd trebuia si ma fortez si deschid singur ochii, de indata ce viziunea s-a terminat, si sa-mi revin la constiinta deplin& a imprejurimilor imediate. Am reusit s4 obtin viziunea altei ciuperci, dar in timp ce prima era mica si galbuie, a doua era mai alba, mai mare si deformata. Uitasem deja ,,molia din tufisuri“, cind am terminat de discutat despre cele doud forme pe care le ,,vazusem“, molie care fusese atit de coplesitoare cu putin timp inainte. I-am spus lui don Juan c4 eram uimit de faptul ca aveam © asemenea usurinta de a uita ceva atit de straniu. Era ca si cum nu eram eu persoana pe care 0 stiam atit de bine. — Nu inteleg de ce faci atfta caz de asta, a spus don Juan. De cite ori se opreste dialogul interior, lumea dispare si apar fatete extraordinare ale sinelui, ca gi cum ele ar fi fost bine aparate de cuvintele noastre. Tu esti asa cum esti, pentru c4-ti spui singur cd esti asa. Dup& o scurté odihnd, don Juan m-a indemnat s4 continuu ,s4 chem“ alti prieteni. Spunea c4 ideea era sa »vezi~ de cit mai multe ori posibil, pentru a stabili 0 linie de referintd pentru sentiment. Am chemat in succesiune treizeci si doud de persoane. Dupa fiecare incercare, el voia o descriere atenta si deta- liat& a tot ce percepusem in timpul viziunii mele. Apoi a schimbat procedura, pe m&surd ce devenam mai prolific in performante, judecind dupa oprirea dialogului interior in materie de secunde, dupa capacitatea mea de a-mi deschide ochii la sfirsitul fiecdrei experiente si dupa trecerea mea la activitatile normale, fara nici o perioadi de readaptare. Am observat aceastd schimbare in timp ce discutam despre coloritul formatiilor de ciuperc’. El spe- cificase deja c& ceea ce numeam eu colorit nu era o nuanta, ci un amestec de intensitati diferite. Tocmai voiam sa descriu un amestec pe care-| vizionasem, cind el m-a intrerupt si mi-a descris exact ceea ce ,,vazusem“. Din acel moment, a discutat continutul fiecdrei viziuni, nu ca si cum ar fi fnteles ceea ce spuneam eu, ci ca si cum ar fi »vazut“ el insusi. Cind J-am rugat s4 comenteze asta, a re- fuzat categoric s4 vorbeasca. Cind am terminat de chemat treizeci si doud de persoane, mi-am dat seama ca ,,vizusem“ o mare varietate de forme de ciuperca si amestecuri de straluciri, fata de care am inregistrat variate sentimente, de la mare placere la adevarat dezgust. Don Juan mi-a explicat cd oamenii erau plini de configuratii care puteau fi dorinte, probleme, suparari, griji si altele. A comentat cd numai un vrajitor extrem de puternic poate sd deceleze continutul acestor configuratii si ca trebuia sd fiu multumit cu viziunea generala a formei oamenilor. Eram foarte obosit. Era ceva intr-adevar obositor la aceste forme ciudate. Senzatia generala era una de greata. Nu-mi pliceau. Ma faceau sa ma simt prins in capcana si pierdut. Don Juan mi-a ordonat sa scriu, pentru a fnldtura aceasta senzatie. lar dupa un lung interval, in care n-am putut scrie nimic, m-a rugat sé chem oameni selectati de el. A aparut o serie noua de forme. Nu erau ca ciupercile, ci mai degraba ca niste cegti japoneze pentru saké, intoarse cu fata in jos. Unele dintre ele aveau 0 forma de cap, exact ca piciorul cestilor de saké; altele erau mai rotunde. Formele lor erau mai atragdtoare si mai linisti-48 CARLOS CASTANEDA toare. Sesizam la ele un oarecare sentiment inerent de fericire. Ele saltau, in opozitie cu greutatea lumeasc’ pe care 0 manifestase celalalt lot. Cumva, simplul fapt cd ele erau acolo mi-au inldturat oboseala. Printre persoanele pe care le-a ales don Juan era si ucenicul lui, Eligio. Cind am obtinut viziunea lui Eligio, am avut 0 tresdrire care m-a scos din starea de viziune. Eligio avea o forma alba, lunga, care a tresarit si parea sa sara la mine. Don Juan a explicat cd Eligio era un ucenic foarte talentat si observase, fara indoiald, ci cineva il »vedea.“ O alta alegere a lui don Juan a fost Pablito, ucenicul lui don Genaro. Saltul pe care I-a facut viziunea lui Pablito a fost gi mai mare decit al lui Eligio. Don Juan a ris atit de tare, incit lacrimile ti curgeau pe obraz. — De ce sint atit de diferite formele astea ? — Hi au mai mult& putere personala. Dupa cum ai observat, ei nu sint atragi de pamint. — Ce le-a dat stralucirea asta ? Asa s-au nascut ? — Toti ne nastem stralucitori si usori, dar devenim paminteni si fixati. Ne transformam singuri. Deci putem spune ca acestia iau forme diferite pentru cd trdiesc ca niste luptatori. Totusi, nu asta conteaza, ci faptul ca acum esti la final. Ai chemat patruzeci si gapte de oameni si mai € unul singur pentru a completa numéarul original de patruzeci si opt. L-am intrebat : — Dece patruzeci si opt ? — Numiarul nostru e patruzeci si opt. Asta e propriu oamenilor. Nu stiu de ce. Nu-ti irosi puterea cu intrebari prostesti. S-a ridicat si si-a destins bratele si picioarele. Mi-a spus s& fac la fel. Am observat ca spre est era o sclipire de Fer reeeemeeere ener eo a POVESTIRI DESPRE PUTERE 49 lumina pe cer. Ne-am asezat iar. El s-a aplecat si mi-a soptit la ureche. — Ultima persoand pe care ai s-o chemi e Genaro, adevaratul McCoy, a soptit. Am simtit un fior de curiozitate si de excitatie. Am trecut rapid prin fazele necesare. Sunetul ciudat din marginea tufisurilor a devenit mai viu si a capatat o forta noua. Aproape ca uitasem de el. Sferele aurii m-au inconjurat si intr-una dintre ele J-am vazut chiar pe don Genaro. Statea in fata mea, tinindu-si palaria in mina. Zimbea. M-am grabit s{ deschid ochii si eram gata s& vorbesc cu don Juan, dar inainte s4 pot scoate vreun cuvint, corpul mi s-a intarit ca o scindurd, parul mi s-a facut maciuca gi in cele din urma n-am stiut ce si mai spun, sau ce sd fac. Don Genaro st&tea chiar in fata mea. fn persoand ! M-am intors spre don Juan ; zimbea. Apoi amindoi au izbucnit intr-un hohot imens de ris. Am incercat si eu s& rid. Nu puteam. M-am ridicat. Don Juan mi-a dat 0 ceascd de apd. Am bijut-o automat. M.-am gindit ci 0 s4 ma stropeasca pe fata. Dar a umplut-o cu apa. Don Genaro s-a scarpinat in cap si si-a ascuns un zimbet. — N-ai de gind sd-1 saluti pe Genaro ? a intrebat don Juan: Mi-a trebuit un efort enorm ca s&-mi reorganizez gindurile si sentimentele. In final, am murmurat salutari lui don Genaro. Ela facut o plecdciune. — M.ai chemat, nu-i asa ? a intrebat zimbind. Am murmurat ceva in legdtura cu uimirea mea de a-1 vedea acolo, — El te-a chemat, a spus don Juan. — Ei bine, iatd-ma, a spus don Genaro. Ce pot face pentru tine ?50 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 51 Mintea mea s-a reorganizat tncet gi in final am avut o intuitie bruscd. Gindurile mele erau perfect clare si am pstiut“ ce se intimplase cu adevarat. M-am gindit cd don Genaro fl vizita pe don Juan si de tndata ce au auzit apropiindu-se masina mea, don Genaro s-a ascuns in tufisuri si a rdmas acolo pind s-a intunecat. Evidenta mi se p4rea convingdtoare. Don Juan, pentru ca fara nici un dubiu el-organizase toata mascarada, imi d’dea din cind in cind indicatii, ghidind astfel desfagurarea ei. La timpul potrivit, don Genaro si-a facut simtité prezenta, iar cind ne-am fntors in casd, el ne-a urmérit fn cea mai evidentd manierd gi mi-a marit teama. Apoi a asteptat in tufis gi producea acel sunet ciudat de cite ori fi semnaliza don Juan. Semnalul final s4 ias4 din tufiguri fl daduse fn timp ce aveam ochii inchisi, dupa ce mi-a cerut s4-1 chem pe don Genaro. Atunci don Genaro a venit pind la ramada si a asteptat pind am deschis ochii si m-a speriat de moarte. Singurele nelamuriri in schema mea de explicatii logice erau c4 eu vazusem efectiv omul din tufisuri transformindu-se in pasare si cd intti l-am vizualizat pe don Genaro ca pe o imagine fntr-o sfera aurie. fn viziunea mea, el cra inbracat exact aga cum apdruse in persoand. Deoarece pentru mine nu exista nici o logicd in a explica aceste nelamuriri, am considerat, aga cum mai facusem in circumstante similare, ci stresul emotional trebuie sa fi jucat un rol important in ceea ce eu ,,credeam c& am vazut“. Am inceput sa rid involuntar, la gindul trucului lor fantezist. Le-am spus despre deductiile mele. Ei au ris cu mare pofta. Jar eu credeam sincer c& risul lor era 0 recu- noastere. — Te ascundeai in tufisuri, nu-i asa ? l-am intrebat pe don Genaro. Don Juan se asezase si-si tinea capul in miini. — Nu. Nu ma ascundeam, a spus calm don Genaro. Eram departe de aici cind m-ai chemat. Am venit s4 te vad. — Unde erai, don Genaro ? — Departe. — Cit de departe ? Don Juan m-a intrerupt si a spus ci don Genaro apdruse ca un act de consideratie fata de mine gi nu trebuia sd-1 intreb unde fusese, pentru cd n-a fost nicdieri. Don Genaro mi-a venit in aparare si a spus ci nu era nici o problema. — Dacé nu te ascundeai fn jurul casei, unde erai, don Genaro ? — Eram acasa la mine, a raspuns el cu candoare. — {n Mexicul Central ? — Da. Este singura casa pe care-o am. S-au uitat unul Ja altul gi apoi au izbucnit in ris. Stiam ci ma p&cdleau, dar am decis s4 nu mai intreb altceva. M-am gindit ci aveau un motiv pentru a se angaja intr-un joc atit de elaborat. M-am asezat. Simteam ci eram impartit tn doud ; o parte din mine hu era deloc socata si accepta oricare din faptele lui don Juan gi don Genaro, la adevdrata lor valoare. Dar era 0 alta parte din mine care refuza sec, si asta era mai puternica. Evaluarea mea constientd era cd acceptasem descrierea vwrdjitoreascd despre lume a lui don Juan pe o baza complet intelectuala, in timp ce corpul meu, ca entitate, o refuza, de unde si dilema mea. Pe de alta parte, in anii de asociere cu don Juan si don Genaro am avut experiente cu fenomene exceptionale, iar acestea au fost experiente corporale, nu intelectuale. Chiar in noaptea aceea, execu- tasem ,,mersul puterii*, care din punctul de vedere al inte- lectului meu era 0 realizare incredibila, iar mai presus de toate, avusesem viziuni incredibile fara nici un alt ajutor decit propria mea vointa. Le-am explicat natura perplexitatii mele chinuitoare si, in acelagi tinp, de bund-credinta.52 CARLOS CASTANEDA — Tipul asta e un geniu, i-a spus don Juan lui don Genaro, dind din cap a neincredere. — Esti un adevirat geniu, Carlitos, a spus don Gena- ro, de parca ar fi transmis un mesaj. S-au asezat lingd mine, don Juan fn dreapta mea gi don Genaro in stinga mea. Don Juan a observat cd in curind avea sé fie dimineata. in aceeasi clipa, am auzit iar chemarea moliei. Se migcase. Sunetul venea din directie opusd. I-am privit pe amtndoi, sustinindu-le privirea. Schema mea logicd a inceput sa se dezintegreze. Sunetul avea 0 bogatie si o adincime hipnotizante. Apoi am auzit pasi inabusiti, pasi usori care rupeau lastdrigul uscat. Sunetul sacadat s-a apropiat si m-am ghemuit lingd don Juan. El mi-a ordonat sec sd o ,,vad“. Am facut un efort Suprem, nu atit si-1 multumesc pe el, cit pe mine. Fuse- sem sigur ci don Genaro era molia. Dar don Genaro statea ling’ mine ; atunci, ce era acolo, in tufisuri ? O molie ? Sunetul sacadat se reverbera fn urechile mele. Nu-mi puteam opri dialogul interior cu nici un chip. Auzeam pasi. Era ceva care se tira in intuneric. A urmat un zgomot mare de creangai ruptd in doua si m-a cuprins dintr-o dat& o amintire infricosdtoare. Cu ani inainte, petrecusem o noapte inspdimintatoare in salbaticie si fusesem urmirit de ceva, ceva foarte usor si moale, care jucase toaté noaptea pe spatele meu, in timp ce eu eram intins la pamint. Don Juan imi explicase intimplarea ca fiind o intflnire cu ,aliatul“, o forté misterioasd pe care vrajitorul invata s4 0 perceapa ca pe 0 entitate. M-am apropiat de don Juan si i-am soptit ce-mi amin- tisem. Don Genaro s-a furigat in patru labe catre noi. — Ce-a spus ? l-a intrebat in soapta pe don Juan. — Aspus cd e-un aliat pe aici, pe aproape, a raspuns don Juan cu voce scazuta. POVESTIRI DESPRE PUTERE 53 Don Genaro s-a tirit inapoi gi s-a asezat. Apoi s-a intors spre mine si mi-a goptit : — Esti un geniu. Au ris pe tacute. Don Genaro a indicat spre tufiguri cu © miscare a barbiei. — Du-te gi prinde-l. Scoate-ti hainele si sperie-1 de moarte pe aliat. S-au cutremurat de ris. fn aceast timp, sunetul incetase. Don Juan mi-a spus s4-mi opresc dialogul interior, dar sa tin ochii deschisi, concentrati asupra marginii tufigurilor din fata mea. A spus c& molia isi schimbase pozitia, pentru c& era aici gi don Genaro gi, dacd se va hotari s4 se mani- feste pentru mine, va veni din fata. Dup& un moment de lupta ca sd-mi opresc dialogul interior, am perceput iar sunetul. Era mai bogat ca niciodata. fntii am auzit pasii inabusiti pe ramurile uscate, apoi am simtit pasii pe corpul meu. In acel moment, am distins 0 masa inchisd, direct in fata mea, la marginea tufi- sului. Simteam c% eram migcat. Am deschis ochii. Don Juan si don Genaro stdteau deasupra mea, iar eu eram in genunchi, ca si cum ag fi adormit intr-o pozitie ghemuita. Don Juan mi-a dat nigte apa si m-a asezat iar cu spatele la perete. Putin mai tirziu au apdrut zorile. Tufigurile pareau c4 se trezesc. Raceala diminetii era proaspata gi invioratoare. Molia nu fusese don Genaro. Structura mea rationald se destrama. Nu voiam s& mai pun fntreb&ri si nici nu voiam s& ramin ticut. fn cele din urma, a trebuit s& vorbese. — Dar dacé ai fost in Mexicul Central, don Genaro, cum ai ajuns aici ? Don Genaro a facut niste gesturi grotesti si extrem de comice cu gura. — {mi pare rau, mi-a spus, gura mea nu vrea sa vorbeasca.54 CARLOS CASTANEDA Apoi s-a intors spre don Juan si a spus zimbind : — Decenu-ispui? Don Juan a ezitat. Apoi a spus ci don Genaro, ca un artist al artei vrajitoriei, era capabil de fapte extraordinare. Pieptul lui don Genaro s-a bombat, de parca ar fi fost umflat de cuvintele lui don Juan. Parea ci a inhalat atita aer, incit pieptul ii depasea de doua ori mairimea normala. Parea gata sa-si ia zborul. Sdrea in aer. Aveam impresia cd aerul din plamini il forta s4 sara. S-a plimbat inainte si inapoi pe podeaua de pamint, pina cind si-a adus sub control pieptul; se batea pe piept si-si plimba cu mare forta palmele miinilor de la pectorali spre stomac ; parca dezumfla 0 anvelopa. fn cele din urm, s-a agezat. Don Juan zimbea. Ochii lui straluceau cu adevarata incintare. — Ia notite, mi-a spus el usor. Scrie, scrie, sau vei muri! Apoi a facut observatia ci nici don Genaro nu mai credea ca scrisul meu era atit de bizar. — E-adevarat ! a zis don Genaro. M-am gindit chiar s& scriu si eu. — Genaro ¢ un om al cunoasterii, a spus sec don Juan, gi fiind un om al cunoasterii, e capabil si se transporte la mari distante. Mi-a reamintit cd odatd, cu ani inainte, eram toti trei in munti si don Genaro, intr-un efort de-a ma ajuta si-mi depasesc ratiunea mea stupid, a facut un salt prodigios spre virfurile muntilor aflati la vreo saisprezece kilometri departare. {mi aminteam intimplarea, dar si faptul cA nu putusem concepe cd el facuse acel salt. Don Juan a addugat c& don Genaro era capabil de fapte extraordinare uneori. ance POVESTIRI DESPRE PUTERE 55 — Uneori, Genaro nu e Genaro, ci dublura lui, a spus el. A repetat asta de trei-patru ori. Apoi m-au urmarit amindoi, asteptindu-mi reactia iminenté. Nu intelesesem ce a vrut s%i spuna prin ,,dublura lui“. Nu mai mentionase niciodata asta. Am cerut o clarificare. — Exista un alt Genaro, a explicat don Juan. Ne-am privit toti trei. Am devenit foarte posomorit. Don Juan m-a indemnat cu o miscare din ochi s4 continuu s& vorbesc. — Ai un frate geaman ? am intrebat, intorcindu-ma spre don Genaro. — Bineinteles. Am un geaman. Nu puteam sd-mi dau seama daca ei se jucau, sau nu, cu mine. Chicoteau amindoi ca doi copii care faceau un renghi. — Poti spune, a continuat don Juan, ca in acest moment Genaro e geam4nul lui. Afirmatia asta i-a facut s4 rida, rostogolindu-se pe jos. Dar eu nu puteam s4 ma bucur cu ej. Corpul meu tremura involuntar. Don Juan a spus pe un ton sever cd cram prea greu si prea plin de importanta. — D&-idrumul ! mi-a comandat el sec. $tii cd Genaro € un vrajitor si un luptdtor impecabil. Deci e capabil de fapte care pentru omul normal sint incredibile. Dublura lui, celalalt Genaro, e una dintre aceste realizari. Nu mai aveam replica. Nu puteam concepe cd doar ma intaritau. — Pentru un luptator ca Genaro, a continuat el, s& produca dublura nu € 0 realizare atit de incredibila. Dup& ce am meditat mult timp ce s4 spun, am fntrebat : — Celalalt e identic cu originalul ? — Dublura ¢ originalul, a replicat don Juan.56 CARLOS CASTANEDA Explicatia lui luase o turnurda incredibila, dar nu era, totusi, mai incredibila decit ceea ce faceau ei. — Din ce e compus celalalt ? l-am intrebat pe don Juan, dupa citeva clipe de ezitare. — Nu exist& nici o modalitate de a afla asta, a spus cl. — Este real sau doar 0 iluzie ? — Bineinteles cd ¢ real. — Atunci ar fi posibil sd spui cd e facut din carne si oase ? — Nu. N-ar fi posibil, a rispuns don Genaro. — Dar, daca ¢ la fel de real ca mine... — La fel de real ca tine ? au raspuns la unison don Juan si don Genaro. S-au uitat unul la altul si au inceput sa rida, incit credeam cé o sd le vind rau. Don Genaro si-a aruncat palaria la podea gi a dansat in jurul ei. Dansul lui era agil si gratios, iar din motive inexplicabile, extrem de caraghios. Probabil cd umorul se gasea in miscarile extrem de ,,pro- fesionale“ pe care le facea. Neconcordanta era atit de subtild si, in acelagi timp, atit de remarcabila, incit am izbucnit in ris. — Problema cu tine, Carlito, a spus el in timp ce se aseza, € cad esti un geniu. — Trebuie sa stiu despre dublura, am spus. — Nu exista nici o modalitate de a afla dacd e din carne si oase, a spus don Juan. Pentru cd nu e la fel de real ca tine. Dublura e la fel de reali ca Genaro. {ntelegi ce vreau sa spun ? — Dar trebuie sa admiti, don Juan, ca trebuie sa fie un mod dea afla. — Dublura e eul insugi; explicatia asta trebuie sd-ti ajunga. Daca ai ,,vedea“, ai sti cd e o mare diferenta intre Genaro gi dublura lui. Pentru un vrdjitor care ,,vede“, dublura e mai stralucitoare. POVESTIRI DESPRE PUTERE 57 Ma simteam prea slab, ca s4 mai intreb ceva. Aveam 0 viziune de tunel; totul in jurul meu era intunecat, cu exceptia unui punct rotund clar in fata ochilor mei. Don Juan a spus ca trebuie si maninc ceva. Nu mi-era foame. Don Genaro a anuntat ca lui fi era foame, s-a ridicat si s-a dus in spatele casei. Don Juan s-a ridicat si el gi mi-a facut semn sa-l urmez. in bucdtarie, don Genaro isi facuse de mincare si apoi a inceput cea mai caraghioasd pantomimé a unei persoane care vrea s4 manince, dar nu poate mesteca. Credeam cd don Juan e gata sd moara; hohotea, dadea din picioare, plingea, tusea gi se ineca de ris. Si eu faceam la fel intr-atit incit credeam cd sint gata s& ma dezintegrez. Misc&rile lui don Genaro erau nease- muite. fn final a renuntat si ne-a privit pe don Juan si pe mine pe rind ; ii straluceau ochii si zimbea. — Nu merge, a spus, dind din umeri. Am mincat mult si don Juan a facut la fel; apoi ne-am intors cu totii in fata casei. Soarele era stralucitor, cerul era senin si briza de dimineat& récorea aerul. Ma simteam puternic si fericit. St4team fata in fata, in triunghi. Dupa o tacere politi- coasa, m-am decis s&-i rog sd-mi clarifice dilema. Simteam c4 ma aflu din nou intr-o forma deplina si voiam si-mi exploatez forta. — Spune-mi mai mult despre dublura, don Juan, am spus. Don Juan a aratat spre don Genaro gi acesta a inclinat capul. — Iat-o, a spus don Juan. Nu-i nimic de spus. El e¢ aici ca sd-l urmaresti. — Dar e don Genaro, am spus eu, facitnd o incercare timidd de a ghida conversatia.58 CARLOS CASTANEDA — Bineinteles cd sint Genaro, a spus el si a dat din umeri. — Atunci ce e dublura, don Genaro ? — {ntreaba-l pe el, a raspuns, aratind spre don Juan. Ele cel care vorbeste. Eu sint mut. — O dublura este vrajitorul insusi, care a ajuns la ea prin metoda ,,visatului“, a explicat don Juan. Dublura e 0 Tealizare a puterii pentru un vrajitor, iar pentru tine ¢ doar 0 poveste despre putere. fn cazul lui Genaro, dublura lui e identicd cu originalul. Asta pentru cd impecabilitatea lui ca luptétor e suprema; de aceea, tu n-ai observat niciodata diferenta. Dar in anii de cind il cunosti, ai fost cu originalul Genaro doar de doud ori ; in celelalte cazuri ai fost cu dublura lui. — Dar ede neinchipuit ! am exclamat. Simteam cum mi se instaleazd in zona pieptului nelinistea. Eram atit de agitat, incit mi-am aruncat carnetelul, si creionul s-a rostogolit. Don Juan si don Genaro s-au aruncat la pdmint si au inceput cea mai caraghioasd cdutare a creionului. Nu mai vazusem o interpretare atit de uimitoare a atmosferei scenice gi a gesturilor. Doar ca nu era nici o scend, sau recuzita, sau orice alt tip de smecherie, iar practicantii nu se foloseau de dexteritatea miinilor. Don Genaro, magicianul-sef si asistentul lui, don Juan, au produs in citeva minute cea mai uluitoare, mai bizara si mai stranie colectie de obiecte pe care le gascau pe sol, in subsol, ori deasupra oricdrui obiect din perime- trul ramadei. in stilul magiei, asistentul ridica recuzita care, in acest caz, era formatd din citeva obiecte de pe podeaua de pa&mint — pietre, pinzd de sac, lemne, o naveta de lapte, o lampa si jacheta mea — apoi magicianul, don Genaro, gasea cite un obiect pe care-] arunca imediat ce se convin- POVESTIRI DESPRE PUTERE 59 gea cd nu era creionul meu. Colectia de obiecte gasite era formaté din piese de tmbraicdminte, peruci, ochelari, jucarii, ustensile, angrenaje, desuuri feminine, dinti umani, sandvisuri si obiecte religioase. Unul dintre ele era extrem de dezgustitor. Era o bucati compacta de excrement uman, pe care don Genaro I-a luat de sub jacheta mea. fn final, don Genaro mi-a gasit creionul si, dupa ce La curatat de praf cu poala cimasii, mi l-a inminat. Si-au celebrat clovneriile cu urlete si chiuituri. fi urmarcam fara sa fiu in stare si ma alatur bucuriei lor. — Nv lua lucrurile aga in serios, Carlito, a spus don Genaro pe un ton conciliator. Altfel, ai s& ajungi sa... A facut un gest grotesc, care putea insemna orice. Dupa ce risul lor a incetat, l-am intrebat pe don Genaro ce facea o dublura, sau ce facea un vrajitor cu dublura lui. Don Juan a raspuns. A spus ci dublura avea putere si era folosité pentru indeplinirea unor actiuni care ar fi ini- maginabile in conditii normale. — Ti-am spus de nenumirate ori cd lumea e un mister. Aga sintem si noi si orice fiinta din lumea asta. De aceea, ar fi imposibil s4 explici rational dublura. Ai fost ldsat sa fii martor la ea, iar asta ar trebui s4-ti fie mai mult decit suficient. — Dar trebuie s4 existe vreo posibilitate de a vorbi despre asta. Tu insuti mi-ai povestit c& ti-ai explicat conversatia cu cAprioara, pentru a putea vorbi despre ca. Nu poti face la fel si cu dublura ? A ramas tacut 0 vreme. L-am rugat. Nelinigtea pe care © simteam depasea tot ce trdisem pind atunci. — Hi bine, un vrajitor se poate dedubla, a spus don Juan. E tot ce pot spune. — Dar e constient ci se dedubleaza ? — Bineinteles ca ¢ constient.60 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 61 — Stie cd ¢ in dowd locuri in acelasi timp ? M-au privit amindoi si apoi s-au uitat unul la celalalt. — Unde e celalalt don Genaro ? Don Genaro s-a aplecat spre mine si m-a fixat in ochi. — Nu stiu, a spus el ugor. Nici un vrajitor nu stie unde e celalalt. — Genaro are dreptate, a spus don Juan. Vrajitorul n-are notiunea ca se gdseste in doud locuri in acelasi timp. Sa fii constient de asta ar fi echivalent cu a fi fatd-n fata cu dublura, iar vrajitorul care e fata-n fata cu dublura lui, e un vrajitor mort. Asta e legea. Asa a aranjat puterea lucrurile. Nimeni nu stie de ce. Don Juan a explicat cd atunci cind luptatorul si-a realizat ,,visatul“ gi ,,.vederea“ si si-a dezvoltat o dublura, el trebuie s& fi reusit si-si stearga istoria personala, importanta de sine si obisnuintele. A spus ca toate tehnicile pe care m-a invatat s& le aplic nu erau doar cuvinte goale cum le consideram eu, ci, in esenté, metode de suprimare a inutilitatii de a poseda o dublura in lumea obisnuita, redind fluenta eului gi a lumii, iar prin asta plasindu-le in afara pgranitelor cunoasterii umane. — Un luptator fluid nu mai poate privi lumea crono- logic, a explicat don Juan. lar pentru el, lumea gi el insusi nu mai sint obiecte. El e o fiinté luminoasa care exista intr-o lume luminoasa. Pentru vrajitor, dublura e o problema simpla, dar inca il sperii pe Genaro cu creionul tau. — Un privitor din afara, uitindu-se la vrajitor, poate vedea ca acesta se afld in doua locuri in acelasi timp ? l-am intrebat pe don Juan. — Bineinteles. Acesta ar fi singurul mod dea sti. — Dar nu se poate admite in mod logic ca si vrajitorul poate observa ca e in doua locuri fn acelasi timp ? — Aha! a exclamat don Juan. De data asta ai nime- rit-o. Vrajitorul poate observa dupa aceea ca a fost in doua locuri in acelasi timp. Dar asta e doar o constatare $i n-are legatura cu faptul cd, atunci cind actioneaza, el nu are notiunea dualismulul sau. Mintea mea sovdia. Simteam ca daca nu scriam, aveam sd explodez. — Gindeste-te la asta. Lumea nu ne apare direct, descrierea ei ¢ undeva fntre noi gi adevarul existent. Deci, vorbind mai exact, noi ne gasim cu un pas in urmé, iar experienta noastri despre lume e¢ intotdeauna o amintire a experientei. Noi ne amintim in mod continuu clipa care tocmai a trecut. Ne amintim, ne amintim, ne amintim. isi intorcea mina iar si iar, ca sd-mi sugereze ceea ce voia si spuna. — Daca toaté experienta noastra despre lume e doar 0 amintire, atunci nu e atit de straniu sa tragi concluzia ca un vrajitor poate fi in doud locuri in acelasi timp. Din punctul de vedere al propriei sale perceptii, nu asta e problema, deoarece pentru a interactiona cu lumea, ca orice alt om, vrajitorul trebuie sd-si aminteascd actiunea pe care tocmai a infaptuit-o, evenimentul la care tocmai a fost martor, experienta pe care tocmai a trait-o. In constiinta lui existd doar o singurd amintire. Dar un observator extern care il priveste pe vrajitor poate percepe ca acesta actioneazd in doud locuri in acelasi timp. Totusi, vrajitorul isi aminteste doud clipe instantanee separate, deoarece liantul descrierii timpului nu-1] mai leaga. Cind don Juan a terminat de vorbit, simteam cd aveam temperatura. Don Genaro mé fixa cu ochi curiosi. — Are dreptate. Sintem intotdeauna cu un pas inapoi.62 CARLOS CASTANEDA Si-a migcat mina, asa cum facuse don Juan; corpul incepuse s& se smuceasca gi el sdrea inapoi pe locul lui. Parca sughita si sughiturile i-ar fi fortat corpul sd faca sal- turile acelea. A inceput sa se migte inapoi, sarind pe loc si s-a dus pind la marginea ramadez si inapoi. Vazindu-l pe don Genaro sarind fnapoi pe sezut, in loc s4 ma amuz grozav, aga cum ar fi trebuit, m-a cuprins un atac de fricd atit de intens, incit don Juan a trebuit si ma loveasca de citeva ori in cregtetul capului, cu degetele indoite. — Pur sisimplu nu pot intelege asta, don Juan. — Nici eu nu pot, a raspuns acesta, dind din umeri. — Nici ewnu pot, drag’ Carlito, a addugat don Genaro. Oboseala, dimensiunea experientei mele senzoriale, atmosfera de umor gi ugurinté care domina si jocul lui don Genaro erau prea mult pentru nervii mei. Nu puteam pune st4pinire pe muschii stomacului meu. Don Juan m-a pus si ma rostogolesc pe jos pind mi-am recipatat calmul, apoi m-am asezat iar cu fata spre ei. — Dublura ¢ solida ? l-am intrebat pe don Juan dupa o lunga tacere. M-au privit. — Dublura e materiald ? — Bineinteles, a spus don Juan. Soliditatea, materia- litatea, sint amintiri. De aceea, ca tot ce simtim despre lume, ele sint amintiri pe care le acumulam. Memoriile descrierii. Tu ai memoria soliditatii mele, asa cum ai memoria cumunicdrii prin cuvinte. De aceea ai vorbit cu un coiot si ma simti ca fiind solid. Don Juan si-a pus umarul ling& mine si mi-a dat usor cu cotul. — Atinge-ma. L-am atins si l-am imbratisat. Eram gata sd pling. POVESTIRI DESPRE PUTERE 63 Don Genaro s-a ridicat si s-a apropiat de mine. Arata ca un copilag cu ochi stralucitori si smecheri. A sisfit din buze si m-a privit mult timp. — Dar eu? a intrebat, fncercind sd-si ascunda un zimbet. Ai de gind s4 ma imbratisezi $i pe mine ? M-am ridicat si mi-am fntins bratele sa- ating ; corpul mi-a inghetat pe loc. N-aveam putere si ma misc. Am incercat sé m4 lupt s4 tntind bratele, dar lupta mea era in van. Don Juan si don Genaro stateau unul linga altul si ma urmarcau. imi simteam corpul indoindu-se sub o presiune necunoscuta. Don Genaro s-a asezat, prefacindu-se suparat cd nu l-am imbratisat si pe el; se bosumflase si lovea pamintul cu calciiele, apoi amindoi au explodat intr-un hohot de ris. Muschii stomacului imi tremurau asa de rau, fncit tremurul s-a transmis intregului corp. Don Juan a aratat ca trebuia sd-mi misc capul cum imi recomandase el mai devreme, deoarece asta era sansa mea de a md calma, reflectind o razi de lumina cu corneea ochilor. M-a cdrat fortat de sub acoperigul ramadei in cimp deschis si mi-a agezat corpul intr-o pozitie in care ochii mei si poata prinde lumina soarelui ; dar pind cind a reugit s4-mi potri- yeasc’ corpul, eu nu mai tremuram. Am observat ca stringeam carnetelul doar dupa ce don Genaro a spus ca greutatea foilor ma facea sd tremur. Lam spus lui don Juan cd simteam cum ma tragea corpul sa plec. Am facut semn cu mina cdtre don Genaro. Nu voiam sa le dau timp s4-mi schimbe hotarirea. — La revedere, don Genaro, am tipat. Trebuie sa plec acum. Nu mi-a raspuns. Don Juan a mers citiva metri cu mine, spre masina.64 CARLOS CASTANEDA — Situ aio dublurd, don Juan ? — Binefnteles ! a exclamat el. fn acel moment mi-a trecut prin cap un gind innebuni- tor. Voiam sd-] las si si plec repede, dar ceva in mine continua s& ma retina. fn timpul anilor nostri de asociere, devenise clar pentru mine ca, de cite ori voiam sa-l vad pe don Juan, m4 duceam doar la Sonora sau in Mexicul Central si-l gaseam intotdeauna asteptindu-ma. Ma obignuisem cu asta si nu m-am gindit niciodata pind atunci la lucrul acesta. — Spune-mi ceva, don Juan. Esti tu insuti sau dublura ta? El s-a aplecat spre mine. Zimbea. — Dublura mea, a soptit. Corpul meu a s&rit in sus, ca gi cum ar fi fost propulsat de o forta formidabila. Am alergat spre masina. — Am glumit, a strigat don Juan. fncd au poti pleca. imi mai datorezi cinci zile. Au alergat amindoi spre masina mea in timp ce dadeam inapoi. Rideau si topaiau in sus gi-n jos. — Carlito, cheam&-méa oricind ! a strigat don Genaro. 2. Visatorul si visatul Am plecat cu magina spre casa lui don Juan si am ajuns acolo dimineata devreme. Petrecusem noaptea intr-un motel pe drum, ca sii pot ajunge la el inainte de prinz. Don Juan era in spatele casei si a venit si ma intimpine cind I-am strigat. M-a primit cu un salut cald si am avut impresia cd era multumit ci ma vedea. A facut un comentariu, care, in intentia lui, ar fi trebuit s4 ma relaxeze, dar care a avut un efect contrar. — Te-am auzit venind, a spus el si a zimbit. Si am alergat in spate. Mi-a fost teama c4 daca as fi stat aici, te-ag fi Iinspadimintat. A remarcat in treacdt ci cram sobru si ingindurat. A spus cd fi reaminteam de Eligio, care era destul de sumbru pentru a fi un bun vrajitor, dar prea morbid pentru a deveni un om al cunoasterii. A adaugat ca singurul mod de a contracara efectul devastator al lumii vrajitorilor era si rizi de ea. Avea dreptate in privinta mea. {ntr-adevar, eram ingrijorat si infricogat. Am plecat si facem o plimbare lunga. Mi-au trebuit ore fntregi pentru a-mi usura sentimentele. Plimbarea cu el ma facea si m4 simt mai bine66 CARLOS CASTANEDA decit daca as fi incercat s4 discut, pentru a-mi ugura nelinistea. Ne-am intors la casa lui dupd-amiaz4. Mi-era foame. Dupa ce-am mincat, ne-am asezat pe veranda’. Lumina dupa-amiezii m4 facea s& ma simt linistit. Voiam sa vorbesc. — De luni intregi ma simt fngrijorat. A fost tntr-a- devar ceva infricogdtor ce ati facut tu gi cu don Genaro, data trecuta cind am fost aici. Don Juan n-a spus nimic. S-a ridicat si s-a plimbat in jurul ramadei. — Trebuie s4 vorbesc despre asta. M4 obsedeaza gi nu ma pot opri s4 nu ma gindesc la asta. — Ti-e fricd ? a intrebat. Nu mi-era fricd, dar eram derutat, coplesit de ceea ce vazusem gi auzisem. Golurile din ratiunea mea erau atit de gigantice, incit ori trebuia sa le acopar, ori trebuia s4 ma lipsesc de ratiune. Comentariile mele l-au facut sa rida. — fnc& nu-ti pierde ratiunea, Nu ¢ timp pentru asa ceva. Se va intimpla totusi, dar nu cred ci acum e momentul. — Atunci s& incerc s& gasesc o explicatie pentru tot ceea ce s-a intimplat ? — Bineinteles! E de datoria noastra si ne eliberam mintea. Luptatorii nu cigtigé victorii dindu-se cu capul de ziduri, ci depasind zidurile. Ei sar peste ziduri; nu le demoleaza. — Cum pot sari peste asta ? — fn primul rind, pentru tine este extrem de pericu- los sa privesti lucrurile intr-o manierd atit de serioasa, a spus el in timp ce se aseza lingd mine. Sint trei tipuri gresite de atitudine cu care ne obignuim, de cite ori sintem confruntati cu situatii de viata neobisnuite. Inti, TT POVESTIRI DESPRE PUTERE 67 privim tot ce se intimpla, sau s-a intimplat, ca si cum nu s-ar fi intimplat. Acesta este tipul bigotului. fn al doilea tip, acceptém totul la adevarata valoare si ne gindim c& stim ce se intimpla. Acesta este tipul omului cucernic. fn al treilea, putem deveni obsedati de un eveniment, pentru c& ori nu putem sd-1 uitim, ori nu-l putem accepta pe de-a intregul. Acesta este tipul nebunului. Tipul tau ? Exist’ si un al patrulea tip, cel corect, al luptaitorului. Luptatorul actioneaza ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic, pentru ca el nu crede nimic, totusi accept& totul la adevirata sa valoare. El acceptd fard s4 accepte si uitd fari si uite. Niciodata nu simte cd stie tot si nici nu simte cd nu s-ar fi intimplat nimic. Actioneaza ca si cum totul s-ar afla sub control, chiar dacd el tremurd in pantaloni. A actiona in acest mod presupune a-ti destrama obsesia. Am raémas tacuti multa vreme. Cuvintele lui don Juan erau ca un balsam pentru mine. — Pot sa intreb despre don Genaro si dublura ? —— Depinde de ce vrei si spui despre el, a replicat el. Ai de gind s4 te complaci in a fi obsedat ? — Vreau si ma complac in explicatii. Sint obsedat, pentru cd n-am indraznit si vin si te vad si n-am fost in stare s& discut cu altcineva despre intrebarile si fndoielile mele. — Nu discuti cu prietenii tai ? — Discut, dar cum ma pot ajuta ei ? — Nu m-am gindit niciodata ca ai nevoie de ajutor. Trebuie s4-ti cultivi sentimentul ci un luptadtor n-are nevoie de nimic. Spui ca ai nevoie de ajutor. Ajutor pentru ce ? Ai tot ce-ti trebuie pentru calatoria extravagant4 care este viata ta. Am incercat sa te invat cd adevarata experienta e sd fii om gi ceea ce conteaza este s& fii viu; viata € micul ocol pe care-l facem acum, Viata fn sine este suficienté, se autoexplicd si este completa. Un luptadtor68 CARLOS CASTANEDA intelege asta si traieste in mod corespunzadtor, de aceea poti spune, fard a fi arogant, ci experienta experientelor este sd fii un luptator. Parea c& asteapta si spun ceva. Am ezitat o clipa. Voiam sa-mi aleg cuvintele cu atentie. — Dac& luptatorul are nevoie de consolare, a continuat, el alege pe cineva gi fi povesteste fiecare detaliu al framintdrilor sale. fn definitiv, luptdtorul n-are nevoie si fie inteles sau ajutat prin conversatie, el pur si simplu se clibereazi de presiunea sa. Asta, daca luptatorul este obignuit si vorbeascd; dacd nu este, el nu vorbeste cu nimeni. Dar tu nu trdiesti ca un luptator. Nu inca. ar cdderile pe care le infrunti trebuie si fie cu adevarat monumentale. Ai toata intelegerea mea. Nu glumea. Judecind dupa ochii lui, parea sa fie o persoand care trecuse prin asta. S-a ridicat si m-a mingtiat pe cap. S-a plimbat de-a lungul ramadei inainte si tnapoi si a privit in treacit spre tufisurile din jurul casei. Miscarile lui trezeau o anumita neliniste in mine. Pentru a ma relaxa, am inceput sa discut despre dilema mea. Simteam cd pentru mine era prea tirziu si pretind c& eram doar un privitor inocent. Sub indrumarea lui, ajunsesem si am perceptii ciudate, ca ,,oprirea dialogului interior“ si controlul asupra viselor mele. Acestea erau lucruri care nu puteau fi trucate. fi urmasem sugestiile, desi nu cu exactitate tot timpul, si reusisem partial s4-mi intrerup obisnuintele zilnice, sA-mi asum responsabilitatea actiunilor mele, avansasem fn stergerea istoriei personale gi ajunsesem fn final la un punct care cu ani fnainte ma inspdimintase ; eram capabil s& fiu singur, fari ca asta sa-mi intrerupa deplinadtatea fizicd sau emotionald. Acesta era, probabil, singurul meu triumf rasunator. Din punctul de vedere al conceptiilor mele din acea perioadd, sd fiu singur si s& ,,nu-mi ies din minti“ era o stare de neconceput. } POVESTIRI DESPRE PUTERE 69 Eram extrem de constient de toate schimbirile care avusesera loc fn viata mea si in viziunea mea despre lume si eram, de asemenea, constient si de faptul ca intr-un fel nici nu trebuia sa fiu atit de afectat de revelatia lui don Juan si don Genaro despre ,,dublura“. — Cese-ntimpla cu mine, don Juan ? — Te rasfeti. Simti cd a-ti permite indoieli si tribu- latii reprezint4 semnul unui om sensibil. Ei bine, adevarul este cd tu esti cel mai departat lucru de un tip sensibil. Atunci de ce sa te pretinzi a fi asa ceva ? Ti-am spus alta data c4 un luptaétor accepta cu modestie ceea ce este. — O spui ca si cum m-ag deruta singur, tn mod deliberat. — Ne derutdm singuri in mod deliberat. Toti simtem constienti de faptele noastre. Ratiunea noastra se transforma deliberat in monstrul care se crede a fi. Totusi, este prea mica pentru o matrita atit de mare. lam explicat ci dilema mea era poate mai complexd decit o credea el. Am spus ci atit timp cit el si don Genaro erau oameni ca mine, controlul lor superior fi facea modele de comportament pentru mine. Dar daca, in esenta, ei erau oameni extrem de diferiti de mine, atunci nu-i mai puteam privi drept modele, ci drept niste ciudatenii spre care eu nu puteam tinde. — Genaro e un barbat, a spus don Juan pe un ton convingator. El nu mai e un barbat ca tine, este adevarat. Dar asta este realizarea lui si asta nu trebuie sd-ti spo- reasc& frica. Daca este diferit, atunci ¢ un motiv in plus sa-l admiri. — Dar deosebirea respectiva nu este una umana. — Dar ce crezi ci ¢ ? Deosebirea dintre un om si un cal? — Nustiu. Dar el nu e un om ca mine. — Totusi, a fost odata gi el ca tine.70 CARLOS CASTANED, — Dar schimbarea lui poate fi inteleasi de mine ? — Bineinteles. Tu insuti te schimbi. — Vrei sa spui cd 0 si-mi dezvolt o dublura ? — Nimeni nu-si dezvolta o dublura. E doar un mod de a vorbi despre ea. Tu, in toate discutiile pe care le porti, storci cuvintele. Esti prins ca intr-o capcand de inte- lesul lor. Acum presupun c& te gindesti ci dublura se dezvolta prin metode vrajitoresti. Noi toti, ca fiinte luminoase, avem cite o dublura. Toti! Luptitorul invata sa fie constient de ea, asta-i tot. Se pare ca exist bariere de netrecut care protejeazd aceasta constiin{a. Dar este de agteptat sa fie aga; aceste bariere fac ca atingerea acestei constiinte s& fie o provocare unica. — De ce mi-e aga fricd de ea, don Juan ? — Pentru ca te gindesti la semnificatia cuvintului dublura, respectiv un alt eu. Eu aleg cuvintele acelea pentru a o descrie. Dublura este eul insusi si nu poate fi abonata altfel. — Dar daca nu vreau s-o am ? — Dublura nu ¢ o problema de optiune personala. Nici alegerea celui care va avea acces la cunostiintele vrajitorilor, care conduc la aceasta constiintd, nu este o problema de optiune personal, Te-ai intrebat vreodatt de ce ai fost ales tu, in mod particular ? — Tot timpul. Te-am intrebat asta de sute de ori, dar nu mi-ai raspuns niciodata. — Nu m-am referit la faptul ca ar fi trebuit sd-ti pui intrebarea care cere un raspuns, ci in sensul meditatiei luptatorului la marele s4u noroc, norocul de a fi gasit o provocare. A o transforma intr-o intrebare obisnuita este procedeul unui om obisnuit si fncrezut, care vrea ori sa fie admirat, ori compatimit pentru asta. Nu ma intereseazi o astfel de intrebare, pentru cd nu se poate raspunde la ea. Decizia de a te alege pe tine a fost luatd de putere ; nimeni POVESTIRI DESPRE PUTERE 7 nu poate discerne proiectele puterii. Acum, ca ai fost selectionat, nu poti face nimic ca si opresti realizarea acestui proiect. — Dar mi-ai spus tu insuti, don Juan, c& se poate si ceda. — E adevirat. fntotdeauna poti ceda. Dar cred ca te referi la altceva. Tu vrei si gdsesti un mod de a sc4pa. Tu vrei sa ai libertatea de a ceda si a pleca cind doresti. E prea tirziu pentru asta. Lupt&torul se afla in mfinile puterii si singura lui libertate este aceea de a trai impecabil. Nu exista nici un mod de a falsifica triumful sau cdderea. Ratiunea ta iti spune s4 cedezi, in ideea de a-ti ascunde totalitatea sinelui. Dar existé 0 contramasura care nu te va ldsa s4 proclami o victorie falsd, sau sd anunti o infringere. Daca tu crezi cd poti si te retragi de dragul retragerii, nu esti in toate mintile. Corpul tau va sta de paza si nu te va lasa sa pleci nicdieri. A inceput sa chicoteasca ugor. — Dece rizi? — Te afli fntr-un punct ingrozitor. E prea tirziu pentru tine sa te retragi si prea devreme ca sa actionezi. Tot ce poti face este s& fii martor. Esti in pozitia mizerabila a unui nou-nascut, care nu se poate refntoarce in pintecul mamei sale, dar nici nu poate sd inceapa sa actioneze. Tot ce poate face un nou-nascut este sd fie martor si sa asculte uimitoarele povesti care i se spun despre actiune. Acum te gasegti exact in acest punct. Nu te poti intoarce in pintecul vechii tale lumi, dar nici nu poti actiona cu putere. Pentru tine nu exist4 decit posibilitatea de a fi martor al unor acte ale puterii si de a asculta povesti, povesti despre putere. Dublura este o astfel de poveste. Tu stii asta si de aceea ratiunea ta e atit de depasita. Daca pretinzi cd intelegi, nu faci decit sa te dai cu capul de zid. Tot ce pot spune despre72 CARLOS CASTANEDA asta, ca explicatie, e cd dublura, desi poate fi atins&’ cu ajutorul ,,visatului“, este cit se poate de reala. — Conform celor spuse de tine, don Juan, dublura poate realiza actiuni. Atunci, dublura poate... ? Nu m-a lasat sé-mi continuu ideea. Mi-a reamintit ci era impropriu sa spun ca el mi-a povestit despre dublura, cind puteam spune cd am fost martor eu insumi la actiunile sale. — Evident ca dublura poate actiona, am spus. — Evident! mi-a replicat el. — Poate dublura sa actioneaze fn numele sinelui ? — Este sinele insusi, drace ! Gaseam ideea greu de inteles pentru mine. fn mintea mea credeam cd dacd vrajitorul poate actiona de doua ori in acelasi timp, capacitatea lui de productie utilitara trebuia sa fie dubla si ea. El putea avea doud slujbe, putea fi fn doua locuri in acelasi timp, se putea intilni cu doud persoane gi altele in acelagi timp. Don Juan a ascultat atent. — Stai s4 ma exprim altfel. Ipotetic, don Genaro poate ucide pe cineva la sute de kilometri depdrtare, punindu-si dublura s-o facd ? Don Juan m-a privit. A dat din cap gi s-a uitat in alta parte. — Esti plin de povesti violente. Genaro nu poate ucide pe nimeni, pur si simplu pentru ca pe el nu-l intereseazi semenii sai. fn momentul in care luptatorul si-a dezvoltat ,,vederea“ gi ,,visatul“ gi a devenit constient de luminozitatea lui, nu mai exista nici un interes rdmas in el. Am ar&tat c& la inceputul uceniciei mele el afirmase ca un vrajitor, ajutat de aliatul sdu, putea s4-si transporte corpul sute de kilometri pentru a-si lovi dusmanii. — Sint responsabil de confuzia asta a ta. Dar trebuie si-ti amintesti cd ti-am spus cu alta ocazie cd nu urmam POVESTIRI DESPRE PUTERE 73 cu tine etapele prescrise de invadtdtorul meu. El era un vrajitor si asta te-ar fi aruncat in lumea aceea. N-am fiicut-o pentru cd nu ma intereseazd suisurile si coborisurile semenilor mei, oamenii. Totusi, cuvintele lui sint implintate in mine. Am vorbit cu tine de prea multe ori in maniera in care ar fi vorbit el insusi. Genaro este un om al cunoasterii. Cel mai pur dintre ei. Actiunile lui sint impecabile. El se afla dincolo de oamenii obisnuiti si de vrdjitori. Dublura lui este o expre- sie a bucuriei si a umorului sau. De aceea, nu este posibil ca el s-o foloseascd pentru a crea sau rezolva situatii obisnuite. Afit cit stiu eu, dublura este o constiinta a starii noastre de fiinte luminoase. Ea poate face orice gi, totusi, alege sa fie gentila si discreta. A fost eroarea mea sa te derutez cu cuvinte de impru- mut. Profesorul meu nu era capabil si produca efectele pe care le produce Genaro. Din nefericire, pentru profesorul meu anumite lucruri erau, aga cum sint si pentru tine, doar povesti despre putere. Eram constrins sd-mi apdr punctul de vedere. Am spus cd vorbeam in mod ipotetic. — Nu exista sens ipotetic cind vorbesti despre lumea oamenilor cunoasterii. Un om al cunoasterii nu poate actiona fatd de semenii sai in termeni injuriosi, ipotetici, sau altfel. — Dar dac& semenii si comploteaza impotriva secu- ritétii persoanci sale ? {si poate folosi dublura pentru a se proteja ? Ela clipocit dezaprobator din limba. — Ce violenta incredibilé in gindurile tale. Nimeni nu poate complota impotriva securitatii si bundstarii unui om al cunoasterii. El ,,vede“, de aceea va avea grija si evite orice lucru de genul Asta, Genaro, de exemplu, si-a asumat un risc calculat, cind ti s-a alaturat. Dar nu existaé74 ~~~--«SGARLOS CASTANEDA nimic care s4-i poatd pune in pericol securitatea. Dacd va fi ceva, ,,vederea“ lui fl va avertiza. Acum, daca existé un lucru legat de tine care este inerent ddundtor pentru el si »vederea“ Jui nu-| poate stabili, atunci asta e soarta lui, iar nici Genaro, nici altcineva nu poate evita asta. Deci, vezi, un om al cunoasterii controleazd totul, fara a controla nimic. Am ramas tacuti. Soarele tocmai ajunsese deasupra tufisurilor inalte dinspre vestul casei. Mai ramineau doar vreo doua ore de lumina. — De ce nu-l chemi pe Genaro ? a spus don Juan linistit. Corpul meu a tresdrit. Reactia mea initial’ a fost s4 las totul si si fug la masind. Don Juan a izbucnit intr-un hohot de ris. J-am spus cd nu aveam nimic si-mi dovedesc si cd eram perfect linistit dacé puteam discuta cu el. Don Juan nu se putea opri din ris. fn final, a spus cd era pacat c& nu era si don Genaro acolo, ca sd se bucure de scena. — Uite, daca nu vrei sd-1 chemi tu pe Genaro, atunci 0 sa-l chem eu. {mi place compania lui. Aveam un gust teribil in cerul gurii. Picdturi de tran- spiratie imi curgeau de la sprincene la buza superioara. Voiam sa spun ceva, dar nu era, efectiv, nimic de spus. Don Juan mi-a aruncat o privire lunga, scrutatoare. — Haide. Un lupiator este intotdeauna gata. A fi un luptator nu inseamnd pur gi simplu s&-ti doresti acest lucru. E mai degraba o lupta nesfirgita, care va continua pind in ultimul moment al vietii noastre. Nimeni nu se naste lupt&tor, tot aga cum nimeni nu se naste o fiinta rezonabila. Ne transformam singuri intr-una sau alta. fncearcd s& te aduni. Nu vreau s4 te vada Genaro aga. Samm 0 ah POVESTIRI DESPRE PUTERE 75 S-a ridicat gi s-a plimbat linistit de-a lungul ramadei. Surescitarea mea era atit de mare, incit nu mai puteam scrie si am sarit in picioare. Don Juan m-a pus s& alerg pe loc, cu fata spre vest. El ma mai pusese s& fac aceleasi misciri de nenumirate ori. Ideea era si-mi trag ,,putere“ din asfintitul iminent, ridicind bratele spre cer, cu degetele rasfirate in evantai, apoi sd le string viguros, cind bratele erau fn directia me- diana intre orizont si zenit. Exercitiul a dat rezultate aproape instantaneu, calmindu-mé. Totusi, nu puteam sa evit si ma-ntreb ce s-a intimplat cu vechiul meu ,,eu‘, care nu s-ar fi putut relaxa niciodatd atit de deplin, executind aceste miscari simple si idioate. Am vrut si m4 concentrez asupra procedurii pe care o urma don Juan pentru a-l chema pe don Genaro. Antici- pam niste actiuni monstruoase. Don Juan s-a oprit la marginea ramadei, cu fata spre sud-est, si-a pus miinile la gurda si a strigat : ,Genaro ! Vino aici !“ O clip&é mai tirziu, don Genaro a iegit din tufisuri. Amindoi radiau. Pur gi simplu dansau in fata mea. Don Genaro m-a salutat plin de efuziune si apoi s-a asezat pe oO naveta de lapte. Se intimpla ceva foarte grav cu mine. Eram calm, netulburat. {ntreaga mea flint era cuprinsd de o stare incre- dibilé de indiferenta si de rezerva. Parcd m-ag fi urmarit dintr-un loc ascuns. Am tnceput sd-i spun lui don Genaro, intr-o maniera nonsalantd, cd in timpul ultimei mele vizite ma speriase aproape de moarte gi c4 nici in timpul experientelor cu plante psihotrope nu fusesem intr-o asemenea stare de haos. Amindoi mi-au celebrat afirmatiile de parca ar fi fost foarte comice. Am ris impreuna cu ei. Evident erau constienti de starea mea de imobilitate emotionala. Ma urmareau si rideau de mine, de parca as fi fost un betiv.16 CARLOS CASTANEDA fn mine exista ceva care se lupta cu disperare s4 trans- forme situatia tn ceva obignuit. Voiam sa fiu infricogat si ingrijorat. fn cele din urma, don Juan mi-a aruncat niste apa pe faté si m-a indemnat sa stau jos gi s4 iau notite. Aga cum mai facuse si fnainte, el mi-a spus ca ori luam notite, ori muream. Simpla actiune de a scrie citeva cuvinte mi-a readus starea mea normala. Parca se limpezise iar ceva fn mine, ceva care cu un moment inainte fusese opac gi amottit. Revenirea eului meu normal mai fnsemna si revenirea fricii mele obignuite. Destul de ciudat, eram mai putin speriat cind mi-era fricd, decit cind nu mi-era fricd. Fami- liaritatea vechilor mele obisnuinte, indiferent de cit de neplacute erau ele, era o ugurare incint&toare. Atunci mi-am dat seama cu adevarat ci don Genaro iegise din tufisuri. Procesele mele normale au fnceput sa functioneze. Am inceput sa refuz s4 ma gindesc sau sa fac speculatii referitoare la eveniment. M-am decis s& nu-! mai intreb nimic. De data asta voi fi un martor tacut. — Genaro a venit iar, doar pentru tine, a spus don Juan. Don Genaro stitea lingd zidul casei, cu spatele sprijinit de zid, pe o naveté de lapte aplecatd. Arata ca un calaret aflat in sa. Miinile le tinea in fata, dind impresia ca tinea friiele calului. — E adevdrat, Carlito, a spus el si a pus jos naveta de lapte. A descalecat, aruncind piciorul drept peste gitul calului imaginar gi a sdrit pe pamint. Miscarile lui erau atit de perfect executate, incit imi dideau senzatia certa cd sosise calare. A venit lingd mine si s-a agezat in stinga mea. — Genaro a venit deoarece vrea sd-ti spund despre celalalt, a spus don Juan. ec er POVESTIRI DESPRE PUTERE 77 era cn Nee naceen et Laan Don Genaro s-a inclinat. S-a intors usor cu fata spre mine, — Ce-ai vrea sa stii, Carlito ? a spus el pe un ton ridicat. — Ei bine, dacd ai de gind sa-mi povestesti despre dublura, spune-mi totul, am spus eu, mimind seninatatea. S-au privit amindoi si au dat din cap. — Genaro 0 sd-ti spund despre ,,visdtor“ si ,visat’, a spus don Juan. — Dupa cum stii, Carlito, a spus don Genaro cu aerul unui orator care se fncalzeste, dublura incepe in ,,vis“. M-a privit lung si a zimbit. Ochii lui se plimbau de la fata mea la creion gi carnetel. — Dublura este un vis, a spus el, intinzindu-si miinile si s-a ridicat. S-a dus spre marginea ramadei gi a intrat in tufis. Stdtea acolo, aratindu-ne trei sferturi din profil; dupa toate aparentele, urina. Dupa o clipa, am observat ca era ceva cu el. Parea ca incerca cu disperare s4 urineze, dar nu putea. Risul lui don Juan era un semn al faptului cd don Genaro se juca iar. Don Genaro {si contorsiona corpul intr-o manierd atit de comica, incit eu si don Juan rideam cu nesat, Don Genaro s-a intors si s-a asezat. Surisul lui radia 0 caldura neobignuita. — Cind nu poti, nu poti, a spus si a dat din umeri. Dupa un moment de pauzi, a addugat oftind : — Da, Carlito, dublura este un vis. — Vrei sd spui ca nu este reala ? am intrebat. — Nu, vreau s4 spun cd este un vis, mi-a replicat el. Don Juan a intervenit si mi-a explicat cd don Genaro se referea la prima aparitie a intelegerii faptului cd sintem fiinte luminoase. — Fiecare dintre noi este diferit, de aceea detaliile bataliilor noastre sint diferite, a spus don Juan. Etapele pe care le urm4m pentru a ajunge la dublura sint totusi78 CARLOS CASTANEDA aceleasi. fn special pasii de inceput, care sint nesiguri si impleticiti. Don Genaro a fost de acord si a facut un comentariu despre incertitudinea pe care o avea la un moment dat un vrajitor. — Cind mi s-a intimplat prima oard, nu stiam ca s-a petrecut. fntr-o zi culegeam plante in munti. Ma aflam intr-un loc unde lucrau si alti culegadtori de ierburi. Aveam doi saci mari de plante. Eram gata s&{ ma intorc, dar inainte de asta m-am decis sé ma odihnesc putin. M-am intins pe o parte a potecii, la umbra unui copac si am adormit. Apoi am auzit zgomotul unor oameni care coborau dealul si m-am trezit. M-am grabit s4 m4 ascund in spatele unor tufisuri, la micd distantaé de locul unde adormisem. fn timp ce m4 ascundeam, am avut sentimentul acut c4 imi lipsea ceva. M-am uitat dupa cei doi saci cu plante. Nu-i luasem. M-am uitat peste drum, unde dormi- sem, si am tnghetat de spaima. inci dormeam ! Eram cu ! Mi-am atins corpul. Eram eu insumi! Deja, oamenii care coborau pe deal se apropiau de eul care dormea, in timp ce eul treaz urmarea din locul unde ma ascunsesem. Pe toti dracii ! Ma vor g&si dormind si-mi vor ua sacii. Dar ei au trecut pe lingd mine, de parca n-as fi fost acolo. Viziunea mea a fost atit de vie, incit am innebunit. Am tipat si m-am trezit imediat. La naiba ! Fusese un vis ! Don Genaro s-a oprit din povestit gi m-a privit, parca asteptind o intrebare sau un comentariu. — Spune-i unde te-ai trezit a doua oara, a spus don Juan. — M-am trezit lingd drum, unde adormisem. Dar pentru o clipd, nu stiam unde eram cu adevdrat. Pot sa spun doar ca ma priveam trezindu-ma, apoi ceva m-a tras pe marginea drumului si m-am regasit frecindu-ma la ochi. POVESTIRI DESPRE PUTERE 719 — Sice-ai facut in continuare ? a intrebat don Juan. Cind au inceput amindoi sa rida, mi-am dat seama ca el ma zgindarea. Imi imita intrebarile. Don Genaro a continuat. A spus c&4 pentru o clipa a fost uimit, apoi a inceput sa verifice totul. — Locul unde ma ascunsesem era exact aga cum il vazusem. Iar oamenii care trecusera pe ling4 mine erau putin mai jos, pe drum. Am stiut asta, pentru cd am alergat in jos pe deal dupa ei. Erau aceiasi oameni pe care-i vazusem. I-am urmarit pind cind am ajuns fn oras. Ei m-au crezut, probabil, nebun. I-am intrebat daca nu |-au vazut pe prictenul meu, care dormea ling’ potecd. Mi-au rdspuns cu totii cd nu J-au vazut. — Vezi, a spus don Juan, toti trecem prin aceleasi dubii. Ne ¢ teama ca sintem nebuni ; din nefericire pentru noi, bineinteles, toti sintem deja nebuni. — Totusi, tu esti putin mai nebun decit noi, mi-a spus don Genaro gi a clipit din ochi. Si mai suspicios. M-au cicalit cu suspiciunea mea. Apoi don Genaro a inceput iar s4 vorbeasca. — Toti sintem niste fiinte marginite. Tu nu esti singurul, Carlito. Eu am fost putin cutremurat de visul meu vreo doua zile, dar apoi a trebuit s& lucrez gi si am grija de prea multe lucruri si n-am avut timp si mai meditez asupra misterului viselor mele. Asa cd am uitat repede de ele. ftisemanam foarte mult. Dar intr-o zi, dup’ o munca obositoare, am adormit bustean la prinz. Tocmai incepuse s4 ploud si apa scursad printr-o crapatura a acoperisului m-a trezit. Am sarit din pat si m-am suit pe acoperig s4 acopar craépatura, inainte sd inceapd s4 curga de-a binelea. Ma simteam atit de bine gi de puternic, incit am terminat fntr-un minut gi nici nu m-am udat. M-am pindit cd motaiala pe care o apucasem imi prinsese foarte bine. Cind am terminat, m-am dus fn30 CARLOS CASTANEDA spatele casei si m&ninc ceva si mi-am dat seama cd nu puteam inghiti. Am crezut c4 mi-era rdu. Am luat citeva frunze gi radacini gi le-am legat in jurul gitului si m-am dus si ma culc. Si apoi, cind am ajuns la pat, iar m-a cuprins spaima. {inci dormeam in pat! Am vrut si ma scutur, si ma trezesc, dar gtiam c4 asta era un lucru pe care nu-l puteam face. Am fugit din casi. Eram in panica. M-am vinturat pe dealuri, fara tinta. Nu aveam nici 0 idee unde ma duceam gi, desi locuisem acolo toata viata, ma pierdusem. Am mers prin ploaie gi nici n-am simtit-o. Parca nu puteam gindi. Apoi lumina si fulgerele au devenit atit de puternice, incit m-am trezit iar. A facut 0 pauza. — Vrei sa stii unde m-am trezit ? a intrebat. — Bineinteles, a raspuns don Juan. — M-am trezit pe deal, in ploaie. — Dar de unde stii cd te-ai trezit ? am intrebat. — Corpul meu stia, a rdspuns cl. — Asta a fost o intrebare prosteascd, a intervenit don Juan. Tu insuti stii cd existé ceva in luptitor care il face constient de fiecare schimbare. Tinta lupt&torului este exact de a alimenta si de a mentine aceasta constiintd. Luptatorul o curata, o lustruieste si o pune la lucru. | Avea dreptate. Trebuia sa recunosc fata de ei cd stiam c& era ceva in mine care fnregistra si era constient de tot ce ficeam. $i totusi, nu avea nimic de-a face cu constiinta obisnuita a eului meu. Era altceva, ceva ce nu puteam deslusi. Le-am spus c4 probabil don Genaro putea sa faca descrierea mai bine decit mine. — O faci foarte bine gi tu, a spus don Genaro. Exista 0 voce interioara care-ti spune ce si cum. Jar atunci, ea mi-a Spus c4 m-am trezit a doua oard. Bineinteles, imediat ce m-am trezit, am fost convins cd ,,visasem“. Evident, nu era un vis obisnuit, dar nu era nici ,,visat“ propriu-zis. Drept eee POVESTIRI DESPRE PUTERE 81 care, am ajuns la o alta idee: ma plimbam in vis semi- treaz, banuiesc, Nu puteam da o alta interpretare. Don Genaro a spus ca binefacatorul lui i-a explicat c& ceea ce se intimplase nu era un vis si cd nu trebuia sa priveasca intimplarea ca pe o plimbare in vis. — Ce ti-a spus cd era ? am intrebat. Au schimbat o privire. — Mi-a spus ca era ,,bau-bau‘, a raspuns don Genaro, imitind tonul unul copil. Le-am explicat cd voiam s& stiu daca binefac&torul lui don Genaro fi explicase lucrurile in acelasi mod in care mi le explicau ei mie. — Bineinteles, a raspuns don Juan. — Binefac&torul meu a explicat c4 visul in care visezi ca te privesti dormind, a continuat don Genaro, este timpul dublurii. El mi-a explicat c4 decft sd-mi consum pute- tea mitindu-m4 si punind intrebari, ar trebui si fiu pregatit. Urmatoarea mea sansa a avut loc la casa binefacatoru- lui meu. {1 ajutam in munca. M& intinsesem s& mA odihnesc si, ca de obicei, am adormit adinc. Casa lui era un loc al puterii pentru mine si ma ajuta. Am fost trezit brusc de un zgomot puternic si m-am desteptat. Casa bineficdtorului meu era mare. Era un om prosper si avea multe persoanc care lucrau pentru el. Zgomotul parea sa fie sunetul unei lopeti care sdpa pietris. M-am asezat sA ascult si apoi m-am ridicat. Zgomotul era foarte nelinistitor pentru mine, dar nu stiam de ce. Meditam dacd si ma duc sa vad ce este, cind am observat c&’ dormeam pe podea. De data asta stiam exact ce s4 fac si am urmarit zgomotul. M-am dus in spatele casei. Acolo nu era nimeni. Zgomotul parea s& vind de dincolo de casé. Am continuat s4-1 urmdresc. Cu cft il urmaream mai mult, cu atit ma miscam82 CARLOS CASTANEDA mai repede. Am ajuns la un loc indepartat, observind lucruri incredibile. Don Genaro mi-a explicat ca, la vremea evenimentelor respective, se afla inc’ la inceputul uceniciei sale si avansase foarte putin in ale ,,visatului“, dar ci avea o usurinta stranie sd viseze ca se privea pe sine dormind. — Unde te-ai dus, don Genaro ? am intrebat. — Asta a fost prima dat& cind m-am deplasat cu adevarat in ,,visat“. Totusi, cunogteam destule lucruri despre asta, ca s4 ma port asa cum trebuie. Nu trebuia s4 privesc la nimic direct si am ajuns astfel la o ripa adinca, unde binefacdtorul meu avea citeva dintre plantele sale cu putere. — Crezi c& ar fi mai bine daca ai cunoaste mai putine lucruri despre ,,visat“ ? am intrebat. — Nu! a intervenit don Juan. Fiecare dintre noi are © usurinté la ceva in mod particular. Abilitatea lui Genaro este ,,visatul“. — Ce-ai vazut in ripa, don Genaro ? am continuat. — L-am vazut pe binefacdtorul meu executind niste manevre foarte periculoase cu oamenii. M-am gindit ca eram acolo ca sd-I ajut si m-am ascuns dupa niste copaci. Totusi, nu stiam cum sd-l ajut. Oricum, nu eram timpit si mi-am dat seama ca scena se desfasura pentru mine, ca s-o urmaresc, nu s& actionez. — Cind si unde te-ai trezit ? — Nu Stiu cind m-am trezit. Trebuie sa fi fost citeva ore mai tirziu. Tot ce stiu, este cd lam urméarit pe binefacdtorul meu gi pe ceilalti oameni, iar cind au ajuns aproape de casa binefacdtorului meu, zgomotul pe care-l faéceau, pentru cd se ciond&neau, m-a trezit. Ma aflam pe Jocui unde adormisem. POVESTIRI DESPRE PUTERE 83 Dupa ce m-am trezit, mi-am dat seama c& ceea ce facusem si vazusem nu era doar un vis. Fusesem efectiv departe, lasindu-m& condus de sunet. — Binefacdtorul tau era constient de ceea ce ficusesi ? — Bineinteles. El produsese zgomotul cu lopata, ca s4 ma ajute s4-mi indeplinesc sarcina. Cind a intrat in casa, s-a prefacut ci ma mustra pentru c4 am adormit. Eu stiam cd ma ,vazuse“. Mai tirziu, dupa ce-au plecat prietenii lui, mi-a spus c4 a observat licdrirea mea ascunsd dupa copaci. Don Genaro a spus cd aceste trei intimplari fi subli- niaserd drumul ,,visatului“ si cd i-au trebuit cincisprezece ani pentru a avea urmatoarea sansa. — A patra oara a fost o viziune mai bizard si mai complexd. M-am regasit dormind in mijlocul unui cimp cultivat. Ma vedeam acolo, stind pe o parte si dormind adinc. Stiam ca ,,visam“, pentru ci obisnuiam sa ,,visez“ in fiecare noapte. De obicei, de fiecare dat’ cind ma vedeam adormit, eram pe locul unde ma asezasem s4 dorm. De data asta nu cram in pat si stiam cd ma culcasem in pat tn noaptea aceea. fn ,,visul acesta era ziud. Aga ca am inceput sd explorez zona. Am plecat din locul unde dormeam si m-am orientat. Nu eram prea departe de casa mea, probabil la vreo citiva kilometri doar. M-am invirtit pe acolo, retinind fiecare detaliu al locului. Am stat la umbra unui copac mare din apropiere gi am scrutat cu privirea o fisie plata de teren din niste culturi de porumb, pe o coasta de deal. Apoi am perceput ceva neobisnuit ; detaliile imprejurimilor nu se schimbaserd, sau mai exact nu dispareau, indiferent cit de mult le scrutam cu privirea. M-am speriat si am fugit fnapoi unde dormeam. Eram tot acolo, asa cum z&ceam si inainte. Am inceput si ma urmaresc. Aveam un sentiment straniu de indiferenta fata de corpul pe care-I observam. Apoi am auzit zgomotul84 CARLOS CASTANEDA unor oameni care se apropiau. Se parea cd erau mereu oameni in jurul meu. Am alergat spre un deal si am privit atent de acolo. Erau zece oameni care veneau spre cimpul unde dormeam. Erau toti barbati tineri. Am alergat inapoi unde dormeam si am trecut printr-unul dintre cele mai chinuitoare momente din viata mea, in timp ce stateam acolo si m& priveam cum sforaiam ca un porc. Stiam c4 pentru mine era mortal s& ma trezesc singur. Dar dac& tinerii aceia ma gaseau acolo, ar fi fost foarte mihniti. Toate deliberarile acestea care tmi treceau prin minte nu erau ginduri cu adevdrat. Mai exact, erau scene ce se desfasurau prin fata ochilor mei. De exemplu, ingri- jorarea era o scena in care ma priveam, in timp ce aveam senzatia c4 eram palmuit. Eu fi spun ingrijorare. Dupa aceea, mi s-a intimplat de multe ori. Ei bine, pentru c4 nu stiam ce sa fac, stateam si ma priveam, asteptindu-ma la orice. Prin fata ochilor mi-a trecut un manunchi de imagini efemere. M-am agatat de una anume, viziunea casei si a patului meu. Imaginea a devenit foarte limpede. Oh, cum doream sa fiu in patul meu. Atunci m-a scuturat ceva; simteam c& ma lovise cineva si m-am trezit. Eram fm patul meu! Evident ca »visasem“. Am srit din pat si am fugit la locul unde ,,visasem“ c4 am fost. Era exact aga cum il vazusem. Tinerii munceau acolo. I-am urmarit multé vreme. Erau aceiasi pe care-i vazusem. M-am intors la locul acela la sfirsitul zilei, dupa ce plecasera toti, si am stat exact fn punctul fn care dormi- sem. Cineva fusese intins acolo. Plantele erau mototolite. Don Juan si don Genaro ma observau. Ma priveau ca doua animale ciudate. Am simtit un fior pe spate. Eram pe punctul de a ma consola cu teama foarte rationala ca ei nu crau cu adevarat oameni ca mine, dar don Genaro a ris. POVESTIRI DESPRE PUTERE 85 — fn zilele acelea eram exact ca tine, Carlito. Voiam sa verific totul. Eram la fel de suspicios ca tine. A facut o pauza, si-a ridicat degetul gi l-a indreptat spre mine. Apoi s-a intors spre don Juan. — Nuerai la fel de suspicios ca tipul asta ? — Nu se compara, a raspuns don Juan. El e campio- nul. Don Genaro s-a intors spre mine gi a facut un gest de scuza. — Cred ci m-am fnselat, Nu eram la fel de suspicios ca tine. Au chicotit ugor, de parcd nu voiau s& fac’ zgomot. Corpul lui don Juan se cutremura de ris. — Acesta e un loc al puterii pentru tine, a spus don Genaro in soapta. Ti-ai rupt degetele scriind, chiar pe locul acesta. Ai realizat vreodata vreun ,,vis“ serios aici ? — Nu, n-a facut asta, a spus don Juan cu voce sc4zuta. Dar a scris destul de mult aici. S-au cocosat. Parc& n-ar fi vrut s4 rida tare. Le tremurau corpurile. Risul lor era ugor, ca un cotcodacit ritmic. Don Genaro s-a indreptat si s-a apropiat de mine. M-a batut de mai multe ori pe umar, spuntnd c4 eram un pun- gas, apoi mi-a tras bratul sting cu mare forta spre el. Mi-am pierdut cchilibrul si am cdzut in fata. Aproape ci m-am lovit cu fata de pamint. Mi-am pus automat bratul drept in fata si am amortizat ciderea. Unul dintre ei ma tinea culcat, presindu-ma pe git. Nu eram sigur cine era. Mina care ma tinea pdrea s4 fie a lui don Genaro. Am avut un moment de panicd devastatoare. Simteam cd lesin si probabil ca am si lesinat. Presiunea din stomac era atit de mare, incit am vomitat. Urmatoarea perceptie pe care am avut-o a fost cd cineva ma ajuta s4 ma ridic. Don Genaro era ghemuit fn fata mea. M-am intors si ma uit dupa don Juan. El nu era nicdieri. Don Genaro avea un zimbet ra-386 CARLOS CASTANEDA dios pe chip. Ochii lui erau stralucitori si ma fixau. L-am intrebat ce-mi facuse, iar el a spus c& eram bucati. Tonul lui era de reprog $i parea sa fie suparat sau nemultumit de mine. A repetat de multe ori cd eram bucati si c4 trebuia sa ma adun iardsi. A incercat s4 imite un ton sever, dar a inceput s& rid4 in mijlocul fanfaronadei sale. {mi spunea ca era ingrozitor, ci cram imprastiat peste tot si cd el va trebui s& foloseascd o matura, ca si adune toate bucatile laolalta. Apoi a ad&ugat cd ag putea ajunge cu bucati puse pe locuri gresite si ag putea constata ci am penisul in locul degetului mare. fn momentul acela am crezut c& plesneste de ris. fmi venea sd rid si am avut cea mai neobignuita senzatie. Corpul meu era dezmembrat ! Parca eram © jucdrie mecanicd care s-a dezmembrat in mai multe bucati. Nu aveam nici un fel de senzatie fizicd si nici nu mi-era fric& sau grija. Dezmembrarea era 0 scena pe care o urmaream din punctul de vedere al observatorului si, totugi, nu percepeam nimic din punct de vedere senzorial. Urmatorul lucru de care am devenit constient era ci don Genaro imi manevra corpul. Apoi am avut 0 senzatie fizic4, 0 vibratie atft de intensd, incft m-a facut s4-mi pierd viziunea a tot ceea ce era in jur. Am simtit iar ci ma ajuta cineva s4 ma asez. L-am vazut iar pe don Genaro ghemuit in fata mea. M-a ridicat in brate si m-a ajutat si merg. Nu puteam s4-mi dau seama unde eram. Aveam sentimentul ca eram in vis, desi aveam un simt complet al succesiunii timpului. Eram perfect constient cd tocmai fusesem cu don Genaro gi don Juan pe ramada casei lui don Juan. Don Genaro se plimba cu mine, sustinindu-mi de bratul sting. Imaginea pe care o percepeam se schimba in mod constant. Totusi, nu puteam determina natura lucru- tilor observate. Ceea ce aveam in fata ochilor era mai degraba un sentiment sau o stare ; iar centrul de unde ra- POVESTIRI DESPRE PUTERE 87 diau toate schimbarile astea se afla cu siguranta in stomac. Am facut conexiunea asta nu ca un gind, sau ca o realizare, ci ca o senzatie corporala, care a devenit brusc4 si predominanta. Fluctuatiile din jurul meu proveneau din stomacul meu. Eu cream o lume, un zbor nesfirsit de sentimente si imagini. Tot ce stiam era acolo. Jar acesta era un sentiment, nu un gind sau o evaluare constientd. Am incercat s4-mi mentin controlul o clipa, datorita obisnuintei mele aproape invincibile de a evalua orice, dar Ja un moment dat procesele mele de contabilizare au incetat si m-a invdluit ceva de nedescris, sentimente si imagini de tot felul. La un moment dat, ceva din mine a inceput iar s& cal- culeze si am observat c4 se pastra o imagine care se repeta : don Juan si don Genaro, care incercau s{ ma prinda. Imaginea era efemerd, trecea repede pe lingd mine. Parca ii vedeam la fereastra unui vehicul care mergea repede. Ei pareau ca incearca s4 ma prinda, cind treceam pe linga ei. Imaginea a devenit mai clara si a durat mai mult, pe masuraé ce continua si revind. La un moment dat, am realizat in mod constient ca eu o izolam deliberat, dintr-o multitudine de alte imagini. Era un fel de triere printre ele, pentru a ajunge la acea scena particulara. fn cele din urma, am fost capabil s-o sustin, gindindu-ma la ea. O data ce am inceput sa gindesc, procesele mele obisnuite au revenit. Ele nu erau la fel de definite ca in activitatile obisnuite, dar destul de clare ca s4-mi dau seama cd, in scena sau sentimentul pe care-l izolasem, se gaseau don Juan si don Genaro pe ramada casei lui don Juan, tinfndu-ma de brate. Voiam s& continuu s4 zbor printre alte imagini sau sentimente, dar ei nu ma lasau. M-am luptat pentru un moment. Ma simteam exuberant gi voios. Am stiut c&-mi placeau amindoi si am stiut, de asemenea, cd nu mi-era fricd de ei. Voiam s4 glumesc cu ei; nu stiam88 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE 89 cum si am continuat sa rid si s4-i bat pe umeri. Aveam 0 alta constiinta particulara. Kram sigur c& ,,visam“. Dacd-mi focalizam privirea pe ceva, acel ceva devenea imediat cetos. Don Juan si don Genaro vorbeau cu mine. Eu le puteam intelege cuvintele si nu puteam distinge care dintre ei vorbea. Don Juan mi-a intors corpul apoi si a indicat 0 umbra pe pamint. Don Genaro m-a tras mai aproape si m-a pus sd-i dau tircoale. Umbra era un barbat, care era intins pe jos. Era intins pe stomac, cu fata intoars& spre dreapta. Ei continuau s4-mi arate omul, in timp ce vorbeau. M-au tras i m-au pus s&-1 inconjor. Nu-mi putcam focaliza deloc privirea asupra lui, dar in cele din urmd am avut un sentiment de linistire si calm gi l-am privit pe barbat. Mi-am dat incet seama c& barbatul care era intins pe jos eram chiar eu. Aceasta realizare nu mi-a produs nici spaima, nici stinghereala. Am acceptat-o pur si simplu fara ezitare. fn acel moment, nu eram complet adormit, dar nici nu cram complet treaz, cu constiinta treazi. De asemenea, am devenit constient de ceea ce-mi spuneau don Juan si don Genaro, cind vorbeau cu mine. Don Juan spunea c&é vom merge la locul rotund al puterii, din tufisuri. Imediat ce a spus asta, mi-a apdrut in minte imaginea locului respectiv. Am vazut masa intunecati a tufisurilor din jur, M-am intors spre dreapta, dar don Juan si don Genaro erau gi ei acolo. Am simtit 0 tresdrire Siam avut senzatia ci mi-e fricd de ei. Probabil, pentru ci ardtau ca doud umbre amenintdtoare. S-au apropiat de mine. De indatad ce le-am vazut trdsdturile, frica mi s-a risipit. imi placeau iar. Parcd eram beat si n-aveam nici un control. M-au prins de umeri si m-au scuturat amindoi, la unison. {mi ordonau s& mA trezesc. Le auzeam vocile clar si separat. Am avut un moment unic. Aveam in minte doud imagini, dou vise. Simteam c4 in mine era ceva profund adommit si se trezea si m-am aflat pe podeaua ramadei lui don Juan, iar acesta si don Genaro ma scuturau. Dar eram si la locul puterii tn acelasi timp, iar don Genaro gi don Juan, de asemenea, ma scuturau. A fost o clipa crucial’, in care nu eram nici fntr-un loc nici fn celalalt, ci, mai degraba, in amindoua locurile, ca un observator care vede desfi- surindu-se doua scene in acelagi timp. Am avut senzatia incredibild c& in acel moment ma puteam duce in oricare parte. Tot ce aveam de facut fn acel moment era s& schimb perspectiva gi, in loc s& urmaresc scena din afara, sd o simt din punctul de vedere al subiectului. Casa lui don Juan avea ceva foarte cald in ca. Am preferat scena aceea. Apoi am avut un atac inspdimintator, atit de socant, incit mi-a revenit imediat toat& constienta obisnuita. Don Juan si don Genaro mi stropeau cu apa. Ma aflam pe ramada casei lui don Juan. Citeva ore mai tirziu, stateam in bucdtarie. Don Juan insista ci eu trebuia sd continuu ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. El mi-a dat niste mincare si a spus ca trebuia s& maninc foarte mult, pentru a compensa consumul de energie. M-am uitat la ceas abia seara, dupa ora noua, dupa ce-am mincat. Experienta mea durase citeva ore. Totusi, din punctul de vedere al perceptiei mele, mi se pirea cd am dormit doar foarte putind vreme. Desi imi revenisem complet, eram amortit. Abia cind am inceput s4 scriu, mi-am recdpdtat constiinta mea obisnuita. Pentru mine a fost o surprizd ca luatul notitelor imi putea readuce atita calm, instantaneu. fn momentul in care eram iar in eul meu obignuit, m-au cuprins o multime de ginduri ; ele aveau drept tintd explicarea feno- menului la care fusesem martor. Am ,,stiut imediat cd90 CARLOS CASTANEDA don Genaro ma hipnotizase in momentul in care ma tintuise la pamint, dar n-am fncercat s4 ma intreb cum o facuse. Au ris amindoi isteric, cind le-am exprimat gindurile mele. Don Genaro mi-a examinat creionul si a spus cd el era cheia pentru a rezolva cauza mea. Ma simteam intr-o dispozitie destul de belicoas4. Eram obosit gi iritat. M-am surprins tipind practic la ei, in timp ce corpurile li se cutremurau de ris. Don Juan mi-a spus c4 era permis s& gresesti, dar nu in halul Asta, si ci don Genaro a venit exclusiv ca si ma ajute si s4-mi arate secretul visdtorului si al visatului. Iritabilitatea mea a ajuns la maximum. Don Juan i-a facut un semn lui don Genaro cu o miscare a capului. Amindoi s-au ridicat si m-au luat fn spatele casei. Acolo, don Genaro mi-a demonstrat marele sau repertoriu de tipete si grohdieli de animale. M-a rugat s& aleg unul dintre ele si m-a invatat s4-1 reproduc. Dupa citeva ore de practicd, am ajuns in punctul in care puteam sd-l imit destul de bine. Rezultatul final a fost ci s-au distrat de incercarile mele stingace si au ris pind au inceput sa le dea lacrimile, iar eu m-am eliberat de tensiunea acumulatd, reproducind tipatul tare al unui animal. Le-am spus c& era ceva cu adevarat inspaimintator in imitatia mea. Relaxarea corpului meu era inegalabila. Don Juan a spus c& dac& voi perfectiona tipatul, il puteam transforma intr-o chestiune de putere, sau fl puteam folosi, pur si simplu, pentru a md elibera de starea de tensiune de cite ori aveam nevoie de asta. El a sugerat cd ar trebui sa ma duc sd md culc. Dar mie mi-era fricd s& ma cule. Am stat cu ei linga focul din bucatarie o vreme, apoi am adormit adinc, pe nesimtite. M-am trezit in zori. Don Genaro dormea ling’ usa. El parea sa se fi trezit o data cu mine. Ma acoperisera si imi POVESTIRI DESPRE PUTERE OL pusesera jacheta sub cap. Ma simteam foarte calm si odihnit. I-am spus lui don Genaro c& in noaptea dinainte ma simtisem extenuat. El a spus cd gi cu el fusese la fel. Mi-a soptit pe un ton confidential cd don Juan era gi mai obosit, deoarece el era mai batrin. — Noi sintem tineri, a spus el cu o licdrire in privire. Dar ele batrin, Trebuie s& aib& cam trei sute de ani acum. M-am ridicat in grab&a. Don Genaro si-a acoperit fata cu patura si a izbucnit in ris. fn acel moment, don Juan a intrat in camera. Aveam un sentiment de pace gi de intregire. Pe moment nu conta nimic. Eram atit de linistit, fncit imi venea sd pling. Don Juan a spus cd in ajun incepusem sa fiu constient de luminozitatea mea. El m-a avertizat si nu mi complac in senzatia de bundstare pe care o simteam, pentru cd ea se va transforma intr-o multumire de sine. — in acest moment, am spus, nu vreau sd explic nimic. Nu conteaz’ ce mi-a facut don Genaro noaptea trecuta. — Nu ti-am facut nimic, a replicat don Genaro. Priveste, sint eu, Genaro al tau ! Atinge-ma ! L-am imbratisat pe don Genaro gi am ris amindoi ca doi copii. El m-a intrebat daca nu credeam cd era ciudat cd puteam sa-] imbr&tisez atunci si cd, ultima data cind il vazusem acolo, nu fusesem in stare s4-] ating. L-am asigurat c4 problemele astea nu mai aveau importanta pentru mine. 0 Comentariul lui don Juan a fost cd ma complaceam in postura de a avea vederi largi si sentimentul de bundstare. — Ai grija! a spus el. Un luptator nu isi coboara niciodaté garda. Daca vei continua sé fii atit de fericit, o s4-ti storci putina putere care ti-a mai ramas.92 CARLOS CASTANEDA — Ce-ar trebui sa fac ? am intrebat. — Fii tu insuti. Nu crede nimic. Fii suspicios. — Dar nu vreau sa fiu aga, don Juan. — Asta nu depinde de tine. Ceea ce conteaza este ce poti folosi drept scut. Un luptator trebuie s& foloseasca tot ce-i sta la indemina pentru a tnchide deschizdtura, o data ce s-a deschis. Deci, n-are nici 0 importan{a c& nu-ti place.sa fii suspicios, sau si pui fntrebari. Acum, acesta e singurul téu scut protector. Scrie, scrie, sau vei muri. S& mori din exaltare e un mod de a muri tembel. — Atunci, cum ar trebui s4 moara un luptator? a intrebat don Genaro, exact cu timbrul vocii mele. — Un luptator moare in cel mai greu mod posibil, a spus don Juan. Moartea lui trebuie s4 se lupte cu el. Luptatorul nu cedeaza deloc in fata ei. Don Genaro a facut ochii mari cit cepele si a clipit. — Ceea ce ti-a aratat ieri Genaro este de importanta vitalé, a continuat don Juan. Acest lucru nu-l poti deprinde cu piosenia. Ieri mi-ai spus c& ai fost scos din minti de ideea dublurii. Dar priveste-te acum. Nu te mai intereseaza. Asta e problema cu oamenii cind iau ceva in serios : ei o iau in serios in ambele cazuri. Teri erai tot numai intrebari, iar ast4zi egti tot numai acceptare. Am remarcat cd el imi gésea mereu cfte un cusur tn ceea ce faceam, indiferent de ce faceam. — Nu-i adevarat ! a exclamat el. fn comportamentul luptatorului nu exista nici o fisura. Fii luptator si nimeni nu te va critica. S4 lu’m ziua de ieri, de exemplu. fn primul rind, comportamentul luptatorului ar fi insemnat s4 pui intrebari fara teaméa si fara suspiciune, apoi sa-1 lasi pe Genaro sa-ti arate misterul visdtorului, fara s& te lupti cu el, sau sa te epuizezi singur. Astazi, comportamentul luptatorului ar insemna s& pui cap la cap ce ai invatat, POVESTIRI DESPRE PUTERE 93 fara infumurare sau piosenie. Fa asta si nimeni nu-ti va gasi nici un cusur. Dupa tonul lui, am crezut ci don Juan trebuia sa fie foarte suparat pe mine, din cauza gafelor mele. Dar el a zimbit si apoi a chicotit, parca l-as fi facut s4 rida de pro- priile sale cuvinte. Iam spus cd doar ma retineam, nu voiam sa-i impovarez cu intrebarile mele. Eram intr-adevar coplesit de ceea ce facuse don Genaro cu mine. Fusesem convins — desi nu conta — c& don Genaro asteptase in tufisuri si-1 cheme don Juan. Apoi mai tirziu, el a profitat de frica mea si a folosit-o, ca s4 ma buimaceascd, lovindu-ma. Dupa ce am fost tinut fortat la pamint, fara indoiala ca am lesinat gi apoi don Genaro m-a hipnotizat. Don Juan a argumentat cd eram prea puternic, ca sd fiu oprit aga ugor. — Atunci ce s-a intimplat ? l-am intrebat. — Genaro a venit sa te vada si s4-ti spunad ceva exclusiv tie, a spus el. Cind a iegit din tufiguri, era Genaro dublura. Ar exista un alt mod de a explica acest lucru, dar nu vreau sd-l folosesc acum. — Dece, don Juan? — Pentru ca nu esti incd gata s4 discutém despre totalitatea eului. Deocamdata, pot sd-ti spun doar ca Ge- naro cel de aici nu e dublura. A ar&tat spre don Genaro, cu o miscare a capului. Don Genaro a clipit de mai multe ori. — Genaro din noaptea trecuta a fost dublura. Jar asa cum ti-am spus deja, dublura are puteri de neconceput. El ti-a ardtat o problema foarte importantaé. Pentru a face asta, trebuia s& te atingd. Dublura te-a atins pur gi simplu pe git, in acelasi loc in care te-a atins aliatul, cu citiva ani in urma. Fireste, tu te-ai risipit ca o lumina. Si tot in mod firesc, te-ai complacut ca un nenorocit. Ne-au trebuit ore94 CARLOS CASTANEDA intregi ca si te adundm. Astfel, ti-ai risipit puterea, iar cind a venit momentul s& indeplinesti o sarcind de luptator, nu ai avut destuld vlaga. — Care era sarcina de luptator, don Juan ? — Ti-am spus c&é Genaro a venit ca sd-ti arate ceva, misterul fiintelor luminoase ca visdtori. Dar apoi tu ai intrebat : ,,Ce este dublura ?“ Iar eu am spus cd dublura este sinele. Sinele viseazd dublura. Asta ar trebui s& fie simplu, doar ca nu este nimic simplu la noi. Probabil cd visele obignuite ale sinelui sint simple, dar asta nu inseamna cd sinele este simplu. O data ce el a invitat sa viseze dublura, sinele ajunge la aceasta intersectie stranie si vine un moment cind iti dai seama ca dublura este cea care viseaza sinele. Scrisesem tot ce spusese. Dadusem, de asemenea, atentie si la ceea ce spusese, dar nu reusisem sd inteleg ce voia s4 spuna. Don Juan gi-a repetat afirmatiile. — Asa cum ti-am spus, lectia din noaptea trecutd a fost despre visator si visat, sau despre cine pe cine viseaza. — Poftim ? ! am intrebat. Amindoi au izbucnit in ris. — Noaptea trecutd, a continuat don Juan, tu aproape ca ai ales sa te trezesti la locul puterii. — Ce vrei sa spui, don Juan ? — Asta ar fi fost sarcina. Daca nu te-ai fi complacut in ideile tale stupide, ai fi avut destuld putere ca s4 inclini balanta si, fara indoiala, te-ai fi speriat de moarte. Din fericire, sau din nefericire, n-ai avut destuld putere. De fapt, ti-ai irosit puterea fntr-o confuzie fara rost, pind in punctul in care aproape c4 n-ai mai avut putere si supravictuiesti. Aga cd, dupa cum poti intelege foarte bine, a te complace in micile tale subterfugii e nu numai o prostie, j POVESTIRI DESPRE PUTERE 95 ci gi diundtor. Un luptator care se epuizeazd singur nu poate trai. Corpul nu este ceva indestructibil. Te-ai fi putut imbolnavi foarte grav. N-ai ajuns pind acolo, pur si simplu pentru cd eu si Genaro am atenuat unele din prostiile tale. Impactul cuvintelor lui incepea sd-gi faci efectul asupra mea. — Noaptea trecuta, Genaro te-a condus printre complicatiile dublurii, a continuat don Juan. Numai el poate face asta pentru tine. Iar cind te-ai vazut fntins pe pamint, nu a fost o iluzie sau o halucinatie. Ti-ai fi putut da seama de asta cu infinita claritate, dacd nu te-ai fi lasat furat de prejudecatile tale gi ai fi gtiut apoi ca tu insuti esti un vis, c4 dublura ta te viseaz4 in aceeasi maniera in care ai visat-o in noaptea trecuta. — Dar cum poate fi posibil lucrul acesta, don Juan ? — Nimeni nu stie cum se intimpla. Stim doar ca se intimpla. Acesta e misterul nostru ca fiinte luminoase. Noaptea trecutd ai avut doua vise si te-ai fi putut trezi in oricare dintre ele, dar n-ai avut suficienta putere nici macar sa intelegi acest lucru. M-au fixat o clipa cu privirea. — Cred c& intelege, a spus don Genaro.3. Secretul fiintelor luminoase Don Genaro m-a incintat ore intregi cu niste in- Structiuni absurde despre cum sd-mi manipulez lumea obignuita. Don Juan a spus c& trebuia sa fiu foarte atent si serios cu recomandarile lui don Genaro, deoarece, desi erau comice, nu erau o gluma. Pe la prinz, don Genaro s-a ridicat si s-a dus tn tufisuri, fara sa spund nici un cuvint. Ma pregdteam si ma ridic, dar don Juan m-a retinut usor si m-a anuntat cu voce solemnd c4 don Genaro va mai incerca incd un lucru pentru mine. — Ceare de gind ? am intrebat. Ce are de gind sa-mi facd ? Don Juan m-a asigurat ci n-avea rost s4 ma ingrijorez. — Te apropii de o intersectie, O intersectie anume, la care ajunge orice luptator. Credeam ci era vorba de moartea mea. El parea si-mi anticipeze intrebarea gi mi-a facut semn sd nu spun nimic. — Nu vom discuta problema asta. E de ajuns si spun ca intersectia la care ma refer este explicatia vrajitorilor. Genaro crede cd esti gata pentru ea. — Cind 0 s&-mi vorbesti despre asta ? Setar SR POVESTIRI DESPRE PUTERE 97 — Nu stiu cind. Tu esti recipientul, de aceea este in functie de tine. Tu 0 s& decizi cind. — Dece nu chiar acum ? — Sa decizi nu inseamna sa alegi un timp arbitrar, a spus el. Sa decizi inseamna ca ti-ai aranjat spiritul impecabil si c&é ai facut tot posibilul pentru a fi bun pentru cunoastere si putere. Totusi, astazi va trebui s4 rezolvi o micd ghicitoare pentru Genaro. El s-a dus inaintea noastra si va astepta undeva in tufiguri. Nimeni nu stie punctul fn care va fi el sau timpul exact cind o si mergi dupa el. Dac esti capabil si determini exact timpul cind sd pardsesti casa, o s& fii capabil sa afli unde este el. J-am spus lui don Juan c4 nu-mi puteam imagina pe cineva care si poatd rezolva o astfel de ghicitoare. — Cum ma poate ajuta faptul c% parasesc casa intr-un moment anume sd ajung in locul in care se afld don Genaro ? Don Juan a zimbit si a inceput s4 murmure un cintec. Parea ca se distreaza de agitatia mea. — Asta-i problema pe care a stabilit-o Genaro pentru tine, a spus. Daca ai destula putere personala, o sd hotarasti cu siguranta absoluta timpul exact cind sa pardsesti casa. Cum te va ghida, dac&i pardsesti casa la timpul oportun, e ceva ce nu stie nimeni. Si totusi, dacd ai destula putere, 0 s4 confirmi singur cd asa este. — Dar cum voi fi ghidat, don Juan ? — Nimeni nu stie. — Eu cred c& don Genaro vrea s4 ma pacdleasca. — Atunci mai bine fii atent, a spus el. Dacd Genaro te pacaleste, e in stare s-o faca lata. Don Juan a ris de propria lui glumd. Nu puteam sa-i tin isonul. Frica mea de pericolul iminent al manevrelor lui don Genaro era prea reala. — Poti sd-mi dai nigte idei-cheie ? am intrebat.98 CARLOS CASTANEDA — Nv exista aga ceva ! a spus el taios. — De ce vrea sa facd asta ? — Vrea si te testeze, a replicat. SA spunem ca pentru el este foarte important si stie dacd poti primi explicatia vrajitorilor. Dac& rezolvi problema, va deduce cd ai adunat destuld putere personala si esti pregitit. Dar daca nu reusesti, asta va fi pentru cd n-ai destuld putere personala si, in acest caz, explicatia vrajitorilor nu va avea sens pentru tine. Bu cred cd ar trebui sd-ti aratam explicatia vrajitorilor, indiferent ca egti sau nu esti in stare s-o intelegi; asta e parerea mea. Genaro este un luptator mai conservator ; el vrea ca lucrurile s4 urmeze in ordinea lor fireasca gi nu ti-o va da, pina cind nu esti pregatit. — Dar de ce nu-mi dai tu explicatia vrajitorilor ? — Pentru ca Genaro este cel care te ajuta. — Dar dece, don Juan ? — Genaro nu vrea sa-ti spun de ce. Nu inca. — Dac4 as afla explicatia vrajitorilor, ag fi afectat cu ceva ? — Nucred. — Atunci, spune-mi te rog, don Juan. — Glumesti. Genaro are idei exacte asupra acestei probleme si noi trebuie sd-1 respectim gi s4-i onoram ideile. Mi-a facut un gest imperativ sd tac. Dupa o pauzé lungd si deptimanta, am indraznit o intrebare : — Dar cum pot rezolva problema asta, don Juan ? — Nu stiu inca, de aceea nu pot s& te sfaituiesc ce si faci. Genaro este mai eficient. El a conceput problema pentru tine. Deoarece face asta pentru binele tau, este acordat doar cu tine, de aceea doar tu poti alege exact POVESTIRI DESPRE PUTERE 99 timpul cind s& parasesti casa. El te va chema si te va ghida cu ajutorul cheméarii sale. — Cum va fi chemarea lui ? — Nu Stiu. Chemarea lui este pentru tine, nu pentru mine. E] iti va atinge direct ,,vointa“. Cu alte cuvinte, trebuie s4-ti folosesti ,,vointa“ pentru a cunoaste chemarea lui. Genaro simte c& trebuie sd fie sigur, in acest moment, c& ai acumulat destuld putere personala, pentru a fi in Stare sd-ti transformi ,,vointa“ intr-o unitate functionala, »Vointa“ era un alt aspect pe care don Juan il subli- niase cu mare atentie, dar fard sd-1 clarifice. Din explicatiile lui, intelesesem cA ,,vointa“ este o fortd care emand din zona regiunii ombilicale, printr-o deschidere nevazuta de sub ombilic, 0 deschidere pe care el o denumea ,,gaura“. »Vointa“ era se pare cultivat’ doar de vrajitori. Ea le aparea practicantilor invaluité in mister, iar obiectul ei le dadea capacitatea de a realiza actiuni extraordinare. I-am spus Jui don Juan ca nu era nici 0 sansa ca ceva atit de vag s& devind vreodata o celula functionala in viata mea. — Aici gresesti, a réspuns. ,,Vointa“ se dezvolta in luptator tn pofida oricarei opozitii a ratiunii. — Don Genaro, ca vrajitor, nu poate cunoaste exact dacd sint sau nu pregitit, fard si ma testeze ? am intrebat. — Bineinteles c& poate. Dar cunoasterea aceasta n-ar fi de nici un folos, n-ar avea nici o consecint&’, pentru ci n-are nimic de-a face cu tine. Tu esti cel care invatd, de aceea tu revendici cunoasterea ca putere, nu Genaro. El nu se ocupa de cunoasterea lui, ci se ocupd de cunoasterea ta. Tu trebuie s& afli daca ,,vointa“ ta lucreazd sau nu.

Carlos Castaneda Povestiri Despre Putere PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Carlos Castaneda Povestiri Despre Putere PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like