1

CURELE

1 γ c)
ω1 ω2 b)
γ D2
D1
β1

O2 a)
γ

β2
O1 R2 -R1
γ
γ
2 A 12
e)
Figura 3.1 f)
d)
Tabelul 3.1
Criteriul de clasificare Tipul transmisiei
Numarul rotilor de curea Doua roti (figura 3.1)
Roti multiple (figura 3.2.a, d, f)
Forma sectiunii transversale a curelei Curele late
Curele trapezoidale
Curele dintate
Cure le rotunde
Materialul curelei Piele
Materiale textile
Materiale textile cauciucate
Otel
Materiale plastice
Dispozitia axelor Axe paralele Cu ramuri deschise (figura 3.1)
Cu ramuri încrucisate (figura 3.2.b, d)
În trepte (figura 3.3)
Axe Cu ramuri semiîncrucisate (figura 3.2.c)
încrucisate În unghi cu role (figura 3.2.e)
Modul de întindere a curelei Fara organe de întindere (figura 3.1 si 3.2.a)
Cu organe de întindere (figura 3.2.f)

Figura 3.3 Figura 3.4

π ⋅ D1 ⋅ n1 π ⋅ D2 ⋅ n 2
v= = (3.1)
60 ⋅ 1000 60 ⋅ 1000
n1 D 2
i12 = = (3.2)
n 2 D1
2 ⋅ M t1 P
Fu = = 10 3 ⋅ 1 [ N] (3.3)
D1 v
Fu = ∑ µ ⋅ dN (3.4)

(Fu + F1 ) ⋅ D1 = F2 ⋅ D1 sau Fu = F2 − F1 (3.5)

2 2
F F F + F2
F2 = F0 + u ; F1 = F0 − u si F0 = 1 (3.6)
2 2 2
dα dα
dQ = F ⋅ sin + (F + dF) ⋅ sin (3.7)
2 2
dQ = F ⋅ d α (3.8)
 2

λ
dFc = ⋅ b ⋅ h ⋅ v2 ⋅ dα (3.9)
g

µ⋅dN F1 (F0) Ramura µ⋅dQ F F Fc

dN 2 Fc
pasiva
α F1 F1 dFc
α dα dFc
ω2 d dα
dα

h
Q d
ω1 β

dα
Q dα
F2 (F0) β
F2 Fc
1 Fc
F+dF F2 F+dF
Ramura
activa
Figura 3.5.a Figura 3.5.b Figura 3.5.c
dFc = Fc ⋅ dα (3.10)
γ F γ ⋅v2
Fc = ⋅ b ⋅ h ⋅ v2 si σ c = c = (3.11)
g b⋅ h 2
µ ⋅ dN ≥ dF sau (3.12)

µ ⋅ (F − Fc ) ⋅ dα ≥ dF;
dF
≤ µ ⋅ dα (3.13)
F − Fc
F2 − Fc
= e µ⋅ß (3.14)
F1 − Fc
1
F1 ≥ Fu ⋅ µ⋅ß + Fc (3.15)
e
eµ ⋅ß
F2 ≥ Fu ⋅ + Fc (3.16)
e µ⋅ß − 1
D  D h h
∆ L =  + h  ⋅ dα −  +  ⋅ dα = ⋅ dα (3.17)
 2   2 2  2
∆L h ⋅ dα h h
ε= = = ≅
L D+ h D+ h D (3.18)
2 ⋅  ⋅ dα
 2 
σt2
σt1
h σt2 σt2 -σtc
σ σ σ
h

L
dα
β1

σtc
β2

σt1 σt1 -σtc

Figura 3.6 Figura 3.7σ σ
σ
h
σi = E ⋅ ε = E ⋅ (3.19)
D
F1 h
− în ramura pasiva: σ tot 1 = σ t1 + σi = + E⋅ (3.20)
b⋅h D1
F2 h
− în ramura motoare: σ tot 2 = σ t 2 + σ i = + E⋅ (3.21)
b ⋅h D2
Fu 1 F h σ γ ⋅ v2 h
σ tot 1 = ⋅ µ⋅ß + c +E⋅ = µ⋅ß u + + E⋅ (3.22)
b ⋅h e −1 b⋅ h D1 e − 1 g D1
Fu e µ⋅ß F h e µ⋅ß γ ⋅v2 h
σ tot 2 = ⋅ µ⋅ß + c + E⋅ = σ u ⋅ µ⋅ß + + E⋅ (3.23)
b ⋅ h e −1 b ⋅ h D2 e −1 g D 2

eµ⋅ß − 1  γ ⋅ v2  h 
σu = µ⋅ß  σ a i − − E ⋅   (3.24)
e  g  D  
 3

m −1 γ ⋅ v2  h 
σu =  σa i − − E ⋅   (3.25)
m  g  D 
v1 − v2 val
ξ= = (3.26)
v1 v1
v 2 = v1 ⋅ (1 − ξ )
D 2 ⋅ n 2 = (1 − ξ ) ⋅ D 1 ⋅ n1
(3.27)

ω1 D 2 1
D 2 = (1 − ξ )⋅ i12 ⋅ D1 si i12 = = ⋅ (3.28)
ω2 D1 1 − ξ
F2 − F1 va
ξ = ε 2 − ε1 = = (3.29)
El ⋅ A v1
Fu F −F e µ⋅ß − 1 F σu
φ= = 2 1 = µ⋅ß sau φ = u = (3.30)
2 ⋅ F0 F1 + F2 e + 1 2 ⋅ F0 2 ⋅ σ 0
σ u 0 = 2 ⋅ φ0 pt ⋅ σ 0 (3.31)
 h
φ opt = A − B ⋅   (3.32)
D
I uh = k ⋅ p m
(3.33)
h uz = v u ⋅ t h (3.34)
f 0 = c1′ + c 2 ⋅ v a (3.35)
auz

R uz = 1 − ∫f z uz ( t)dt (3.36)
0
γ uz
R uz = Φ(a uz ) = (3.37)
100
Ei ⋅ h
σ i 1, 2 = 0, 7 ⋅ (3.38)
D 1, 2
γr
R r = Φ (a r ) = (3.39)
100
R c = R uz ⋅ R r (3.40)

η Zona
ξ a 1
patinarii
ηmax Patinare
totala
h

2a 2b
Zona ξpat
alunecarii 3a 3b
Figura 3.9.a Figura 3.9.b
elastice
ξ opt ξal el z⋅a
ϕ a a
ϕopt b max b max
ϕcrt a
h lp 2⋅h 1
Figura 3.8 h2
Bine Rau Foarte rau
Figura 3.10.a Figura 3.10.b Figura 3.10.c

Figura 3.12
Calculul curelelor trapezoidale
Parametrii cunoscuti sunt: puterea Pc (kW), turatiile n 1 , n 2 (rot/min) si regimul de lucru (tipul masinii de lucru, tipul actionarii
motorului etc.).
Profilul curelei se alege din nomogramele standardizate, în functie de puterea transmisa. Profilul se caracterizeaza prin
înaltime si latime la baza mare. În standarde se indica pentru fiecare profil puterea nominala Po (kW) pe care poate sa o transmita
cureaua (având în vedere diametrul rotii mici, raportul de transmitere i1,2 , turatia n 1 si viteza periferica v în m/s).
 4

Diametrul primitiv Dp1 (al rotii mici) se alege conform STAS 1162-7 [7] din nomograma, dupa care se determina diametrul
rotii conduse Dp2 = i1,2 Dp1 .
Se calculeaza preliminar [4] distanta dintre axe A, care trebuie sa se încadreze în intervalul 0,75 (Dp1 + Dp2 )<A ≤ 2(Dp2 +
Dp1 ).
Unghiul γ dintre ramurile curelei trapezoidale se obtine din:
D p 2 − Dp1
γ = 2 ⋅ arc sin (3.41)
2 ⋅A
iar β1 – unghiul de înfasurare la roata mica: β1 = 180° − γ
Cu aproximatie, se determina lungimea primitiva a curelei din:

L p = 2⋅ A +
π
2
(
⋅ D p2 + Dp1 + ) (
Dp 2 − D p1
4⋅ A
)2 (3.42)

cu precizarea ca lungimea Lp este standardizata (Lp = 400…16000 mm). Se alege Lp si se recalculeaza la A.

π ⋅ Dp1 ⋅ n1
Viteza periferica v = m / s , admitându-se v ≤ 30 m/s.
60 ⋅ 1000
v
Pentru rezistenta la oboseala, se face si verificarea la frecventa încovoierilor: f = x ⋅ ⋅ 10 3 ≤ 40 Hz pentru cureaua cu
Lp
insertie retea (fig. 3.9.b) si f ≤ 80 Hz , pentru curele cu insertie snur (fig. 3.9.b), x este nmarul rotilor, inclusiv roata de întindere.
Numarul de curele trapezoidale, pentru transmiterea puterii Pc, se calculeaza cu
c d ⋅ Pc
z= (3.43)
c L ⋅ cβ ⋅ P0
cd = 1…1,8 coeficient de serviciu care se alege în functie de regimul de lucru (numarul de masini antrenate sau de schimburi); cL =
0,8…1,25 coeficientul de lungime (se da în acelasi STAS), se alege în functie de profilul si lungimea curelei, cβ = 1…0,68 coeficient
de înfasurare, se alege în raport cu unghiul β1 .
Fata periferica ce poate fi transmisa
Pc
Fu = 100 ⋅ (3.44)
v

P
D = 1000K1200 ⋅ 3 (3.45)
n1

1 1
z b =  K  ⋅ D min (3.46)
7 6

eµ ⋅β 1
R = F1 + F2 = Fu ⋅ + Fu ⋅ ≅ 3 ⋅ Fu (3.47)
e µ⋅β − 1 eµ ⋅β − 1