jrotul Ml AXIOMATIZARE est capitol vom arata cum se poate ajunge la o constructie axio- ue geomet lui Euclid, evitind uncle deficienje ee autick Smnalate in capitolele precedente si care apar in construcfia data im ‘Flementele iui Euclid. ; ‘yom incepe prin a presupune ca geometria lui Euclid exista, fiind, jn in prima aproximafie, geometria spafiului lumii materiale. i cometria cuclidiand am ardtat in primul capitol ci se infelege gotalitatea proprietafilor continute in Elementele lui Euclid, de exemplu, iitiai Tales, teorema lui Pitagora, teoremele de congruenta bie triunghiurilor etc, Ne punem aici problema de a scoate in evidenfa gamaral minim de propozitii care trebuie luate ca axiome, pentru ca toate celelalte proprietafi ale geometriei euclidiene sé devind teo- reme, deci si poata fi demonstrate numai cu ajutorul rationamentelor Iogice. De asemenea, vom cauta sa alegem ca axiome propozitii cit mai simple, al cdror adevar s4_ fie recunoscut nt numai de specialisti, cide orice om care posed nofiunile fundamentale de punct, dreapta, plan, sens de parcurs pe 0 direcfie dati si de perpendicularitate. Nu yom presupune cunoscuta nofiunea de numiar real, deoarece vom ajunge 1a ea fn cursul expunerii si vom defini geometric operatiile cu numere. | Acest punct de vedere, dupa cum anr ar&tat in primul capitol, @ fost introdus in stiinti de geometrii greci, dintre care citém pe Eu- doxus, Pitagora, Aristotel, Platon, Tales, Teetet, Euclid si Arhimede. Spre deosebire de ei insi,[vom duce constructia geometriei pind la introducerea sistemelor de coordonate carteziene ortogonale si la nofiunea de distanfa, conceputad ca numar real. Importanta acestor tofiuni este fundamentald si ele au contribuit la dezvoltarea geometriet prin introducerea tinor spatii noi si la deschiderea unor capitole noi le geometrie: geometria algebrica, geometria diferentiala, topologia diferenfiala. ete. I gagtomettia creat de vechii greci s-a oprit in fata unor obstacole t cee cu care lucrau geometrii greci (lungimi, aoe ou epeeaw aduna sise puteau compara, dar nu se putea one Mi: don ct defineau in teoria lor, care se datoreste in specia” ist alt migioe separ, care era un operator care asocia fiecdrei mirimt tortor pe e. Rapoartele se puteau inmulfi, prin compunerea op’ ia care-i teprezentau, dar nu se puteau aduna. In teoria tut pratt 175 => AB~ AB, > => g° (gimetrie). Dack AB ~CD, atunci GD ~ AB. sade x AB Bi, 3° (transitivitate). Daci AB este echipolent cu CD si daci CD F = este echipolent cu EF, atunci AB este echipolent cu EF. Reflexivitatea rezult’ din definitia echipolentei a doi vectori coliniari. Intr-adevir, fie E un punct exterior dreptei AB (fig. 73). Prin E si ducem paralela / la AB, iar prin B paralela I’ la AE. Dreptele 1,1’ sint in planul definit de dreptele concurente AB, AE si nu sint YY Fig. 73 Fig. 74 Paralele, deoarece daca /' || 1, ar rezulta cd prin B putem duce doud Paralele BA, U’ la aceeasi dreapta J. Deci, /, /’, au un punct comun. _—- ¢ F, Vectorii AB, EF sint necoliniari si echipolenfi. Din > eee AB ~ EF, AB ~ EF ~ Tewulti 4B ~ AB. Simetria rezulti din faptul c& definitia insisi.a echipolentei vec- torilor 4B. CB one a » CD nu se schimbi daci schimbim AB cu CD. 183Pentru a demonstra transitivitatea, consideram : fF Cazul 1, cind vectorii AB, CB, E. = ind vecto sint pe trei drepte dist, (fig. 74) Din AB ~ CD, DB ~ EF reaulta: a AB || CD, CD || EF, AC || BD, CE || DF. Din (5) reaulta: AB | EF. Din teorema speciala a Jui Desargues, aplicata triungh;, ACE, BDF rezulta: inghiuy AE || BF. => => Din roe (7), (8) resulta AB ~ EF. = => Fig. 75 ae zm, — Atunci exist’, daci AB ~ CD, un vector MN, necoliniar ¢ >... = = — CD si echipolent cu AB si cu CD. Daca MN nu este coliniar ¢ din relatiile - ; a> > AB ~ MN, MN ~CD, CD ~ EF si ata transitivitatea echipolentei pais necoliniari deduct => ~EF, Daci MN este coliniar cu EF, alegem un punct P 184— pier heptelor AB, EF si construim vectorul P¢ , echipolent ctr Yaga cum sa orc in fig. 68. Din relafiile AB ~ MN, MN ~ PO, (PQ ~ MN, MN ~CD), CD ~7 Cazul 3, cind AB, ‘. gerult cl exist. un vector WN, nesituat pe d, astfel ca: nt pe aceeasi dreapti d. Din EF ~ CD as EF ~MN,CD~MN. , (9) —- oo Yectorii AB, CD, MN se ineadreazi in cazul 2 si reaulta 4B ~ ~ ~ wy. Din aceasta ta relatic 5 si din prima relafie (9) rezulta AB ~ EF. Caz 4, cind cD, EF sint coliniari, cote simetric cu cazul 2. Cazul 5, cind AB, EF. sint coliniari si @D a a cu en rezulta din definitia echipolenfei a doi vectori coliniari ct AB ~ EF: 2 Din rafionamentele precedente refinem urmatoarea teorema, de- monstrati o dati cu reflexivitatea echipolenfei. Teorema 12. Orice punct E din spatiu este originea unui vec- tor unic, »_echipotent cu un vector dat arbitrar a. Fie aB un vector oarecare, ‘Transformarea_: care asociaza diect=) mipunct P din spafiu _capatul Q al vwectorulut BO echipolent cu_ AB se numeste translafia definits de vectorul 4B si se noteazi cu T_, 4B 1 Teorema demonstrat arati ci multimea vectorilor dintr-un spatiu afin poate fi descompusi in clase, astfel incit doud clase distincte si nu-aibii nici un vector comun. Asume voun asociafiectirui vector, 4 mulfimea veetorilor echipolenti ex %, pe care 0 vom pomj dass hain gio vom nota (. Avem 1 € {ah giv ve ws dact si numai daci vam Gasele {u} se numese vectori liberi. 185_ i. Pp prin translafic y torul punetilui ae fransformato Y € woteang sau TM. leci Q= THP) = 7 aysnw THOD 8 rob este 0 flac chivas on “p76. Teorema 13, Do = AB ~ ~CD reall Th = Ti i veclori echipolenfi definese acceasi trans] atic, deci din ae 3 in spafiu. Trebur si arita Fie Pun punct oarecate in spafi ule are i arfitim ci TaD) vem Me ~AB. Cum AB w ~CB = T5(P). Hie Q= TL). Atunci ay a ta, aplicind transitivitatea, PO ~ ph deci Q = T5(P). e nul, punem TAP) = P pentru orice puy Net te nul, deci daci A + B, avem evid 7 ‘iden rent Dac& vectorul AB esti = Buu es + fi punctul LB » B, C oarecare, vom ‘i considera operatia ctorul AC si vom nota: P din spafit. Dac A TAP) #P, oricare rind date trei puncte jazi vectorilor AB, BC vel A= = AaB + BC. ma vectorilor AB, BC. Deci doi veetori Th care asocl s | Vectorul AC se va num sit J * Fig. 76 se e pot aduna numai dacd oviginen um unuia cotneide cu are celuilalt a Teorema 14, Din relatiile AB ~ iP, BC ~ BC rezulta ult AB + BC ~ ~ TB + BC. (10) Intr-adevar trebt tele fk wie si aritdm cA ave: 'C B, C nu sint coliniare, (fig. avem AC = 4 re. eb aa 186| parc’ si aplicind teorema speciali a Inj Desa => rc, Combinind cu AA'|CC’, reazulti AC ~A'C, A Cok A, B,C sint coliniare, At, Be Cr sint are. > = " Din AB ~ WB, BC ~ BIC’ senult: 4 Aa'IBB', BBC, em AA'IGC', Cum si ACIA'C, deducem 4 ~ eis De Ty, Ts dona transformiri oarecare ale Spatiului in ef insusi_ ciind fiecXrui punct P din spagin transformatul prin 7 al punc- fa T,(P), se obfine o nou transformare, care se noteaza LT, si E nuimeste produsul transformarilor T;, Ty. Avem deci ; (TT) (P) = TTA(P)). Hind dati o translatie T4 si o a doua E B ave Tr = Te. tgues, rezulti 4 Cll de asemenea coli- deci translafie Tf, luind BC ~ ER Teorema 15. Avem, oricare ay Si punctele A, B,C, Teth= Tes 7, 12) deci produsul a dou translatis este o tanslafie, si anume dack factorié sint translafiile definite de vectorij AB, BC, p = vodusul este definit de => => suma lor AB + BC = AC, Fie P un punct oarecare in spafiu si R Q=THP), R= TAQ). Atunci avem (fig. 77) : iC Ri 3rmrrtrtef AB~ PQ, BC ~ OR => > @ si din teorema precedent tezult’ AC ~ PR e si avem prin urmare R — TEP). Devi: a i Té= TeT#. Fig. 77 ie * Aceasti teorema arata eX se poate introduce o lege de compunere in multimea vee- ay fovlor liberi dintr-un spafiu afin, punind {4B} + {BC} = dena Pretitile adunirit numereior si anume comutativitate, asociativitate, existenta Glementului neutru (clasa vectoriloe nuli) si existenta element <= ‘lui opus unui element = . {43} (clase (B4}). Se spune c& vectorii liberi din spatiul afin formeazt un’ grup abelian, : = {AC}. Aceasta operatic 187Teorema 16, Produsul a doud translafit este comutary vs T, My , . y (12 P un punct oarecare notim Q= TP), R r. ae ARE ENE oP ale MTSE a a =p cee (lig. 78). Atunci avem 7, = TT = Th TTL = Th. Daeg 30) my! = TAP), avem PS ~ QR, deci PSIQR, POISE si presupunind yy New tele P, Q, R necoliniare, rezulta SR ~ pp Ty deci R = T4(S) sau R Ta i = (TT) (P); dar dela inceput R (2) s =(T2)(P), deci am aritat ct ato ))= daci 7}, 7y'nu sint paralele. (12), Demonstrafia comutativitifii a pri ; (if, in eazul tn care teeeeesalu ui » in in care translafiile gf, - definite de vectori paraleli sau coliniari, a dain modul urnvitor. SC Poate . os Fie «= AB, v=CD doi vectori Paralel, Fun vector necoliniar g sau coliniari, ‘Trebuie =T,T, Fie w= neparalel cus si v gi fie w' = FE, Avem T,Ty = identitatea, 7 Si observim acuma ci produsul a trei transformari T,, 7, 7. oarecare ale spafiului este asociativ, deci avem: * artim c& (1122) Ts = Ti(T2T). (13) intr-adevir, fie P un punct oarecare al spafiului, apoi P' = = T,(P), P” = T,(P') = (22T;)(P), P'” = Ty(P") = (Ty TT) (P). Avem ((T;7)T9) (P) = (2172) (La(P)) = (Ti Ts) (P') = T(L,{P')) = = TP") = P'" = (Ti(TeT5)) (P), ceca ce demonstreazit relafia (13), Aplicind aceasta relafie, putem scrie: TT, = (T,L,) (TaTw) = ((TuTe) Te) Tw = Ty(PoTe) Tw. Dar vectorii v, w fiind neparaleli, avem 7,7, = T,T, si putem scrie amai departe: TT, = TTT) Tw. De asemenea, translafia 7,7, e dati de un vector neparalel cu T, deci T,(T,T,) =(TeT,)T, si atunci putem scrie mai departe: T,T, = (ToD) PPw = (TyTe)T Te = T (ToT) Tw = = (DTP e)) Por = (P,P) To) Tw = (ToT) TeTo) = TE 188> 17. Dacé T este o translatie $i dacd punctul P des- respectiv un plan, atunci T(P) descrie 0 dreapté respec- “Pf si Ps, Ps, P trei puncte pe dreapta d (fig. 79). Punind > —3 Ss TP)» O2 = T(P2), Q = T(P), avem P,Q, ~ AB, P,0,pd AB, ae Gn Gop si atoncl QQ ld, QO | PO ~! Din axioma VIII rezultd ci punc- tele Qi, Qe, Q sint coliniare. Deci ori- care ar fi P pe dreapta d, punctul Q= = T(P) se afla pe dreapta Q,Q,. Fie P,, Ps, P; trei puncte necoli- 6 niare (fig. 80), intr-un plan sz, P un punct oarecare al planului .«, si OF = TP), Q = TIP), 0, = TP), z @ Fie T= 3B a @ _g Fig. 79 Fig. 80 = = —> > hl = T(P). Atunci avem P,Q, ~ P.Q, ~ PX), ~ PO ~ AB. Punctele % Os, Qs nu sint coliniare, deci determina tin plan 8. Dack P se alla pe una dintre dreptele P,P,, P,P,, transformatul siu Q se afld pe dreapta 0,0. sau Q,Q5, deci Q se aflii in planul 8. In general, din veka “52 > a) fille P.Q, ~ PQ (i = 1,2, 3) reaulta PP;||QQ;. Deci dreptele QQ, 0Q., 05 sint paralele cu planul a, care confine dreptele PP,, PP,, PP,” deci 00,, 00s, QQ, sint in acelasi plan, anume in planul paralei Prin Qa a. Deci @'= 4 i = i i a fae @ T(P) se gaseste in planul 8 = Q,0,0,, oricare ; Teorema. 18, Qrice translafie transformé o dreapté d intro pli paralelé cud sau confundaté cu d. Intr-adevair, in fig. 79 avem Q,Qjld. 189—__—_—_———r—(F( ere ransforma dreptele in drepte pentru care orice punct a © transformare a spayiului afin, care { se numegte ailomorfism si puncte distincte in puncte distinete si spafiului este transformatul unui punct! spafiului afin. Teorema 19. Translafiile sint antomorfisme ale spatiului afi fntr-adevar, prima condifie reault tS din T(P) = 7) =F regulti PR~QR; vec 2 aa : sae “ PR, QR n-au suporfi_diferifi, deoarece dack PR#QR, am PR, OR sint coliniari, Find echipolenti, ex = = iar cu Ph si QR, astfel ca APIBR, AQ| VIII cd dreptele AP, AQ dreapta PQR jntr-un singur punct, ° a din teorema 7, iar a de = este eviden PRIIQR. Deci vectorii => un vector AB, necolin gi rezulta din axioma dreapta d. Dreapta @ taic P= Mai putem demonstra ct P = = translafia T definit’ de vectorul 4B, avem pentrt orice punct P din spafiu: (2'T) (P) = TH(TS(P)) = TA(P) =P. Dact TAP) = THQ) = R rezulta: p=(I'T) (P) = TT (P)) = TR), Q = (77) (Q) = T(L(Q) = TR): Q in modul urmator: presupu deci T = T4 sinotind 7” deci P=Q. § 3, OMOTETIILE SPATIULUI AFIN int automorfisme ale spal ‘Am vizut mai sus c4 translafiile sh deci daci d este o dr afin, care duc drepte in drepte paralele, si T o translatie, avem: T(d)|id sau T(@) = 4. Mai putem da un exemplu de tran: iului afi a sformare a spatiului afi proprietatea (14), anume omotetia. Pentru a defini omotetia, s& deci pentru care orice 1 ia F 0 transformare care verifict ultimele doud conditii, numeste biumivocd. ” al spafiului este imaginea unui punct gi a unuia singur, se 190aero ‘ rei puncte coliniare O, P, pr (fig. 81), on px , sect ce definese 0 transformare ir in Modal wince nee un punet exterior dreptei OPP", detinim HM) cn a M a OM cu paralela dusa din P' Ia dreapta Mp. ee fia in panet al dreptei OPP", alegem un punct M exterior acestei drepte an Tyuim M’ = H(M) in ‘modul indicat si detinim ne HN) caine comecti. dreptei OP cu tertyela dusk din M’ ta drcapta MN. e panctul N’ nu de- inde de alegerea punc- Tata M. Intr-adevar, fie M, un punct exterior dreptei OP, diferitde M. 2 Putem presuptne ca 0, MM, au sint coliniare. Fie H(M,).. Tre- ‘itém cd dreap- ta MjN’ este paralela cu MN. Din aaa Desargues aplicata tri- tnghiurilor PMM,, P'M'M;, finind seama ca Fig. 81 MHIM, PM|P'M', PM,\P'M,, rezultd relafia MM,||M’M{. Dar MN||M’N’, astfel incit aplicind din nou¥teorema lui Desargues de data aceasta triunghiurilor M,N, AMIN’, rezulté M,N\\M,N’. 5 Transformarea H, definita mai sus, se va numi omotetia de centru 0 cu punctele omologe, P, P'. Din constructia lui H rezulta ca pentru once punct M din spatiu, punctele 0, M, M' = H(M) definesc aceeasi omotetie ca 0, P, P’. Vom conveni si consideram (0) = 0; avem evident H(P) = P’. Si observim de asemenea ci in cazul in care P’ = P, omotetia te transformarea identici. ; Teorema 20. Omotetiile sint automorfisme ale spatiului afin re transforma o dreapla intr-o dreapté paralelé sau confundata cu d, | avem; k H(da) ld sau H(d) =. 191intr-adevitr, dact dreapta d trece prin centrul omotetie; 9 ae H(@) =a. Presupunind ci d nu confine punctul O (fig. 82) ¢3' Vem siderim dowd puncte A, B pe dreapta d, Dacd Con, A'=H(A), B= H(B), avemlt A'B' || AB sau A'B' \\d. Daci C este un ay al dreptei d si daca © vom avea A'C'AC sau wee comparind cu relatia Precede si aplicind axioma VIIT, rey A'B' = A'C, deci punctele A’, B’, C’ gi, liniare. Teorema 20 est, demonstrata. Fig. 82 Vom numi automorfis cial al spafiului afin, oe sformare T, care duce puncte distincte in puncte distincte si astie c& oricare ar fi dreapta d, transformata ei prin T este 9 reap} paraleli sau condundata cu d. Teorema 21. Orice automorfism special T al spatiuluj of este fie 0 translatie, fie 0 omotetie. Fie P un punct al spatiului, P’ = T(P), d= PP. Dreapta @’ = T(d) este paralelé sau confundata cu d. Dar d’ sid au punet comun P’, deci d' = d.- O dreapta care coincide cu transformata sa se numeste invarianty, Deci dreptele care unesc puncte omologe P, T(P) sint invariante’ Fie Q un punct nesituat pe dreapta d, Q’ = T(Q) si = 99", 8 este o dreapti invariant’, Dreapta P’Q’ este transformata dreptel PQ, deci avem P’Q’|\PQ, prin urmare, dreptele d, 5 sint coplanare, Distingem dou cazuri: Cazul 1. Dreptele 8, d sint paralele (fig. 83). In acest caz, avem: => = PP’ ~ 00’. Fie R un punct nesituat pe dreptele d, 8 si fie R’=7(R). Avem PRIP'R, QRIQ'R’. Fie J paralela dusi din R la dreapta d si R” intersectia lui J cu Q'R’. 192Sues triunghinritor Pg m PR PR, rerulta P si cum ele nu pot aves tele Go renultd cA ave ere R” RR’ || PP") 9Q", a dona puncte » deci RR’ =] sau: Fig. 83 Fig. 84 | © cam avem si PRIIP'R’, rezulta : = RR ~ PP, Deci in cazul 1, transformarea T este 9 translafie, definiti de = orice vector de forma PP’, unde P’ — T(P). Cazul 2. Dreptele d, § au un punct comun 0 (fig. 84). Atuneé T(0) =0, deoarece T (0) apartine dreptelor T (4) = 4,7 (8) =8. | Fie R un punct oarecare, R’ = T(R). Notind 1 = OR, I! = RR, ~ avem T(!) = OR’. Dar T(!) e paraleli sau confundat’ cu J. Avind punctul O comun cu J, rezulti T(l) =1, deci OR' =OR si punctele 0, R, R’ sint coliniare. Din PRIIP'R’ reculth i cu centrul in punctul 0, __ Din demonstratie rezult’ c& tran: slafiile se deosebese de omotetii | pin faptul ci translafiile n-au pun | cte’ invariante (fixe), in timp ce 3 — Ceometia evcliiand 193 |1. De asemenea, rezt o omotetic are ca panct fix contrat sit | mnorfiemele speciale — “ H(P), P= HAP), ty = OPy, tly = OP, my A tye ca punind P, sd avem: Tw _ Transformarea T asi invarianti fiecare dreapti ce trece prin 0. Tie do dreaptt ce nu trece prin O si X, Y douk puncte ale ei; fie X, = W(X), Xp= HX), ¥y = HY), Va = HAY) (ig. 82. T Huunjul acestel propoxitii este: daett, in fig. 86 PQ” || PQ" gi P*QI P’Q", stand PQ | PQ. + Omotetia 7 va fi notatt H, - Hy si se va numi suma omoteliilor Hy Hy o omotetie de centru 0”, 196pune cl H, + Hy. PML EX, YS Y, i AYU ALY, * coustruieste ducind vectorul X,U° echipolent = T(x punctul. 07 obfine din vectorul ¥,V echipolent cu or. 2 OF respectiv OX! , yell paralele se intilnese soot, punct A si avem: intt — Ee ~ OX, ~ FA, => > iP ~OY, ~ XA. deci? ey 4OXYy AV GY piurille AXY, a chaend laturile paralele, dia septa as lui vraraues (52 demonstreazad . Des@jucere [2 absurd) re- Fig. 67 jata ci dreptele 40, X,Y, {,¥; Sat concurente sau pa- Sia, deci deeptele X.Y, XY taie intr-um punct B al dreptel AO sau sint para- Ide cm aceasta dreapta. In primal caz, aplicind teorema ink trinnghiurilor AUV, BY, renulta UV) "\ nn vert) iXYe Fig, 88 OV|XY. Dact Z este un al treilea punct al dreptei XY, punind W = T(Z), va remulta > OW||XZ, deci UW\|XY gi comparind cut rezultatul precedent, rezult4 ci punctele U, V, W sint pe o dreapt4 paralel4 cu dreapta punctclor X, Y, Z. Deci trans- formarea T este o omotetie de centru 0 197Daca dreptele XiY2, X,Y, sint paralele cu OA (fig. gg ac’ ss rece avem X,Y,||X2Yo, rezulta : => Xu ~Y,0, XA ~oy,, ), deo. deci avem: a Y,0 ~ OY, de unde deducem c& avem, no. tind cu Ty, Ty translatiile ‘g, nite de vectorii O¥,, OY, (Hy + H,)(Y) = (7,7,)(0) = =TY) =0. Y fiind un punct oarecare, zulta ca transformarea H, + este omotetia nuld de centr deci transformarea care toate punctele spafiului afin y’ punctul 0. Fig. 89 Daci H, = H,, avem X, = X,, Y, = Y, sipunctele X’ = (Hi + Hy)(X), Y' = (Hy + H,)(Y) se obfin ‘ducind ve tm eS OS => —- a > (fig. 89) X,A ~OY,, Y,A ~OX,, si apoi X,X' ~ Y.d, Y,Y' ~ XA. Atunci avem AX'||Y,X,||AY’,deci AX’, AY’ sint drepte paralele XLV, deci coincid si dreapta X’Y’ este paralela cu X,Y, deci si XY, 3 cu § 4, INTRODUCEREA COORDONATELOR IN SPATIUL AFIN DUPA ARTIN Fie O un punct fix al spafiului afin, Not&m cu C mulfimea om: tetiilor de centru 0. C confine in particular omotetia identitate J si omoteti: ; ‘a nuli ©. Avem pentru orice omotetie H din C HI=JH=H (16) si orice omotetie nenula H admite © omotetie inversi H-} astfel ¢ HH = H>H=g (iY ee *E. Artin, Geometric Algebra, New York, 1957. 198-_ - P Fie Hy, HW; dows omotetii din C. Pentrn un spafia, Me notam cu ts, wy vectorii punct oarecare P din t= OFy ty = OP, unde Py = HP), P, = HAP). (18) fn pasagralul precedent am ardtat c& transformarea P > TT uO) ete o omotetic de centru O si am notat acea: 4 Hy, Avem deci: (19) st4 omotetie cu A,+ Ay + HYP) = T..7(0) (20) sint legate de punctul P si de iii eaten (18) yi de omotetiile H,, gi translapiile 7 il, prin relafiile’ ce Tu(0) = HP), Ta (O) = HAP). (21) Am definit deci in muljimea C dowd operafii: inmultirea, data de compunerca omotetiilor 7i adunarea, daté de formulele (20), (21). Viem si aritam c4 C este fafa de aceste operafii un corp, deci ca cle verified regulile obignuite de caleul cu numere. Intr-adevar, compunerea translafiilor fiind comutativa gi asocia- tivd, reaulta din formula (20) c4 adunarea in C este comutativ asociativa, deci avem:; Hy + Hy = Hy + Hy, (HW, + Hy) +H, = = Hy + (Hy + Hy). (22) Dac4 in formula (20) presupunem ca HM, este omotetia nula ©, din (21) resulta 1,,(0) = O, 91 obfinem: (H, + @) (P) = 7,,(0) = H,(P), deci oricare ar fi omotetia H, avem: H+O=H. (23) Dack asociem fiecdrei omotetii I] omotetia —I daté-de formula (-H)(P) = 0, (08 ~ P,P = HIP), 3 avem ; —-H+H =, (23”) 199omotetiilor find asociativa, avem pentru trej 3 Hy, Hy Hs din C Nos (HH) Hs = Hy(HHs). Vie Hy, Ha H _trei omotetii arbitrare in C. Sa demonstrim, la de distributivitate : (H, + H)H = HH + ApH. unct oarecare in spafiu gi fie P’ = H(P); ave (Hy + Ha)H)(2) = (Hh, + HNP). Notind cu Ty, Ts translafiile pentru care avem HP’) = 1,0), HalP') = T2(0), din (20) gi (26) rezulta : (Hy + Ha)H) (P) = (Ti) (0). Din faptul ci P! = H(P) $i din (27) rezulta (H,H) (P) = TO), (HaHl|P) = 70) si comparind cu (20) si (21) deducem: (H.H + HH) (P) = (T,T:) (0), astfel incit formula (28) devine: (Hy + Hy)H) (P) = (HH + Hal) (P), ceea ce demonstreaza formula (25). oo S& demonstrim in sfirsit formula’: H(H, + H,) = HH, + HH,. Fie P un punct oarecare in spafiu si fie T,, T, tran care Compunerea tetii arbitrare mu! Fie P un p HP) =T,(0), H,(P) = T,(0). Atunci’ avem :- (+) (P) = (TTS (0). Aplicind omotetia H, reaulti :- (Hs + Hy) (B) = (AT: (0 200 :em init serie : | > NTAT, (Ty aT, gj rexut : @ row (HCH, +- Hy)) (Py stim c& transformarile Om Ht (0) ATHY (THe »@), TUT ty np ps dint translafii si rezulta din ultima formula ba (H(i, + H,)) (P) = (Ty (0). pin (31) si (32) rezult& pe de alta parte THO) = (HT,) (0) = (Hn,) (P), T(0) = (HT) (0) = (HH) (P), astfel incit din formulele (20), (21) deducem: (1172) (0) = (HH, + HH,) (P) 3H si comparind cu (33) rezulté formula (30). Formulele (16), (17),, (22), (23), (23”), (24), (25), (90) arata ca | familia C a omotetiilor de acelasi centru O formeazi un c i ca element unitate omotetia identitate J si ca element newb ora : tetia nuli ©. Corpul C se numeste xb coordonateloy spatiului afin. Sa consideram acuma translafiil€Spatiului afin si s& convenim si notim de acum inainte prin 7, + T, produsul translatiilor T, T,, iar prin H(T) translatia dati de formula: * A(T) = HTH, (35) _T fiind o translatie, iar H o omotetie nenula de centru 0. Daca trans- —> T este definit’ de vectorul OA, deci daci T(0) = A, atunci duce punctul O in punctul H(A) = A’, deci translatia H(T) 7 — definita de vectorul H(0A) = OA’. Avem: A(T, + T,) = HT,T,H- = HTH. HTH, — a H(T, T,) = H(T,) + HT). (38) 201fiind o alta omotetie de centru 0, a 1 fii a oF HW! -H(T) Ht = Vem: De asemened, “H(D)) = Oe (yt = WHT -(H'H), aH: “ WH) = HB) (D)- (7) unct P din spafiu, avem: 3 1, + Hy. Pentru un P . Ve H= M+ He (H(2)) (P) = (Hi + Ha) (Aa + Hy) (P). aa a Jafia H(T), este suficient si cunoastesil eal Of = deren pear =, formate (8) aa “E punctul 0" = (A(T) (0) = (a + H,) (T(0)). (39) vie T(0) = 4, H(T(O) = 41 = 1100), HAT(O) = As = TY0), “ms (Hy + Ha) (T(0)) = (TiT 2) (0). % parte avem, H,(T) si H.(T) fiind translafii, meee (Ud) + HAT) (0) = (HAT) - HT) (0) = = (HTH; - H,TH5') (0) = (HTH; - HT) (Hz"(0) = = (H,TH;") (H2T)(0) = (Hi TH;!) (Ay) = = (A,TH;") (T,(0)) = (i TH;" - T,) (0). Observind ci avem : T,(0) = Ay = (A,T) (0) = (A,TH;") (0), deci: . T, = H,TH, ultima formula se scrie: (AID) + HAD) (0) = (MrT? (0) si comparind cu (40) rezultd: (+ HT) = HT) + HAT). Daci H este omotetia identicd J, avem evident: IT) =5TIA=T, 202Formulele (36), (37), (41), (42) arata ea 4 ti iulud aff noazd un Spafine vectorial peste corpul C1, eestor tial ah iu! translafiilor asociat spafiului afin, Be numeste Objinem o imagine geometric’ a acestui spafiu daca fixi et O in spafivt $l asociem ficcdrei transla T pues Pee n — i apoi vectorul OP. In acest fel stabilim o cores pondenta biunivocti dutre translatiile spatiului afin si vectorii cu originsa in Olonae a de centru O opereazA asupra vectorilor OP prin formula: — —> H(OP) =OP’, (P= H(P)) si suma a doi vectori OP,, OPs se obfine considerind vectorul OP, unde P este punctul, astfel ca P,P ~OP,, Pentru a construi corpul coordonatelor C am ales un punct fix 0, centrul comun al omotetiilor ce formeazi corpul C, Dac& alegem alt punct fix O’, se obfine fn acelasi fel un corp C’. _ Teorema I. Corpurile C, C’ sint izomorfe printy. ; dené H > H! cw proprictatile: a emcees 1, Dac Hy--Hl $i Hy->Hs,atunck Hy ++ Hy-rH + HS $i Hydys -sHiHl, 2. Dac Hrd’ si T este'o translotie, atuncé H(T) = HD), intr-adevar, si notim cu A translafia care duce punctul O in 0’, deci pentru care avem: ee A(0) =0', . sisi asociem fiecdrei omotetii H din corpul C transformarea H! = AHA-', (43) tansformarea H’ este un automorfism special, fiind un produs itomorfisme speciale, si avem: _H(0') = A(H(A™(0'))) = A(H(0)) = A(0) = 0". umeste spafix vectorial peste un corp C un grup comutativ T pentru care O lege de inmultire a unui element din C cu un element din P, Md ‘condifiile (36), (37), -(41), (42). $i grupul Z al vectorilor liberi se poate GS Spatiul vectorial peste corpul C. Se obfine atunci un spafiu, vectorial Aceste dou’ spatii vectoriale au dimeénsiunea 3, in sensul ek exi te din cite 3 translafii sau 3 vectori liberi, astfel ca orice vector si se unic ca o combinafie liniari cu coeficienfi in C de cele trei translafii ai vectori liberi (v. p, 210). 5 203Rezulta ci 1’ este o omotetic de centru 0’, deci yn corpului C’), Dack avem : WM = AKA, Wy AH,A-, °c (ar Dany, avem si HiHi = (AH, A~) (AHA) ACEI a1 i prin (43), omotetiei HieEC fi corespunde rz, ep i Bee oarecare in spatin, P’ = 4~1p asc Py =H,P') si fie Ty, Ty translafiile pentru care avem To (D9, TO) = Py, Atunei (Hy + Hy) (P’) = (7,T,)(0) fl remit) = (A(Hy + 442) (AP) = (ACH, + Hi) (PY) = (47,2) (0) (= ATTA) 0) = (AT ANAT AHO Ultima expresie .ne arat& ci avem;: (A(Hy + Ha)A-¥)(P) = (Hi + 1) (py, unde H;, H3 sint omotetiile de centru O’ legate de translafiile 47 AT,A~ prin relafiile 1 Hi(P) = (ATA) (0'), HXP) = (AT,A-y (0%. Avem deci: Hi(P) = (AT,)(0) = A(T,(0)) = A(P,) = (AH,)(P) = (AH,A-y(), HP) = (AT,)(0) = A(T,(0)) = A(P,) = (AH,) (P') = (4H,4>y(p) si rezulta ci Hj, Hi sint omotetiile care corespund prin (43) om tee tiilor H,, H». Formulele (44), (44’) demonstreaz& prima parte a teo. temei 1. 7 Partea a doua rezulti imediat, deoarece avem: A(T) = H'TH'4 = AHA-1.T . AH-14-1, Dar A, T, A- sint translatii, deci: ATA =A7AT=T (4 An si rezulta A(T) =A .HTH- «A; HTH fiind de asemenea o translatie, este permutabila cu A+ tezulta : HT) = AA. HTH = HTH- = H(7).pin tcorema demonstrat: mai rezulth c& alegerea punctului jnfluenfe az sanpe ilor corpului C gi asupra modului care acest corp acfior asupra spagiului translatiilor, me inainte vom presupune ca a isc | Pe acum maim pune c& am ales un pune 01 qefinifia corpului C punct fix O pentru Si notaim cu doua translafii paralele, deci definite de vec- tori, paraleli sau coliniari. Putem Presupune c& acesti veetori or | ‘4 OA. OA’ originea in punctul O. Vie v= OA, w’ = OA’. Atunci punctele A, A’ sint colin ¢) sd presupunem ci T= O, deci A #0. Atunci punctele 0, A, A’ definese 0 omotetie H gi avem: ‘ : t A(L)H TH 7", att deoarece (HTH-1)(0) = (HT)(0) = H(T(0)) = H(A) = = T'(0). Vom nota omotetia H prin simbolul Z . Avem deci: _ . TT FEC HTD) = (48) Revenind Ja corpul C al omotetiilor de centru O, si observim ci daci 7, 7’, T’ sint translatii paralele nenule, avem: Te tt Pp pop’ . (46) 4 Te ™” =i, 47) T T T ¢ ) T Haw W=or tunci avent H(T’) = T, H'(1") = T’, deci: HTH = i. H'T"H'-. H- = (HH')T" (AH) = = (HH’)(T"), re ro2,2., Baa Ee 205\ dova formuli rezulta observind ci avem, datority formate; ta A dows Ey EO +O aT +4, T ordonate carteziene in spafiul afin or. te necoplanare QA,Aod, (fig. 90). pb temilui, iar dreptele QA, QA, gy UMcty mesc axele sistemului, Punctel, ny. Ay, Ay se numese puncte), ee ale axelor. Nilale Fiecarui punct P din Spatin putem asocia trei element 4 i X», X; din corpul C al Omotetii},” cu centrul in punctul fixat 0 ot spafiului. al Sa ducem prin punctul p pla paralele la planele Q4,4,, Q4 f° QA,A,. Aceste plane intersectea axele QAy; QA», QAyin trei punete Fig. 90 P,, P2, Ps. intr-adevir, de exem. 7 plu dreapta QA, nu poate fi para. Jela cu planul = dus prin P paralel la planul Q4,4,, deoarece Dara. lelele duse prin Q Ja planul 7, se gasesc in planul QAA, si 4, ou apartine acestui plan. Punctul P, se mai poate obtine intersecting paralela PQ dusa prin P la QA,.cu planul QAAy in punctul Q s ducind prin Q paralela 8 la QA,; aceasta paralela intersecteazi axa QA, intr-un punct P,, deoarece 8 si PQ se gasesc in planul mm, fiind paralele cu dowa drepte din planul QA,4;. PunctulP, se mai poate obfine ducind prin Q paralela la QA, si intersectind aceasta paralela cu axa QA, iar P, se gaseste la intersectia axei QA, cu paralela dusi prin P la dreapta QQ. Yom numi sistem de ci formata din patru panes © ‘apt d si vectorii OM, MM, (fi Acesti vectori definese translate To, Ty. Dacti P este un satiher: e dreptei d, translafin definity a4 — vectorul M,P este de forma Hr) 1 “ i translatia T definita ) 4 nsiafia T definité de vectors] QP este dati de formula - T=T,+ H(T)). . Putin tic de Couatii tin comune a q a Mo 2 Gd Fig. 93, Presupunind c& avem To = Qu(Si) + Qe(Sz) + Qa(So), Ty = L,(S;) + L,(Sz) + L,(S,), obfinem ecuafiile parametrice ale dreptei d sub forma: X= + AL, X=. 4+ HL, Xs=Q2+HLs (59) H fiind parametru in corpul C, iar Q;, Qs, Qs, Ly, Le, Ly constante in acest corp, Daci avem doua drepte paralele d, d’, putem alege pe dreapta = a3 @' ca vector MyM} un vector echipolent cu MyM, si obfinem ecuafiile parametrice pentru d’: X= Qi + HL, X.= Ql + Hy, Hy = Qh + HL, Rezulta ci Ly, Ly, L. Aceste cantitifi se num metrii directori ai unei cu un factor din corp 3 Sint aceeasi pentru dowd drepte paralele. — esc parametri directori ai dreptelor d, a. Para- drepte sint definifi pind la inmultirea Ja stinga. A ul C, deoarece daca alegem in locul pptinctele Mo, M, pe dreapta d alte dowd puncte Ny, Ny, vectorul N,N, defi- neste o translatie U, si avem o telatie de forma: y U, = HIT). 212eci componentele vectorului U, se obtin dj cic \ u s n din c: i 7, prin inmulfire la stinga ‘en fnetorul Tr ponentele vee- 4 ca dreapta (59) st apartina i , Mikice valoare a a 7, Parfind planului (58), trebuie si avem. © GEHL)? + Qs + HL), + (Qy 4 HL) Py + =O. (60) Rezult& ecuafiile : & Q:P1 + Q2P2 + OsPs + Py =0, L,P, + LyP, + LyP, = 0. Prima dintre aceste ecuafii ne spune c& punctul M, de coordo- nate Q1, Qe, Qs aparfine planului (58), iar a doua constituie o relatie jntre coeficienfii lui Xj, X,, X, din ecuatia planului gi intre para- metrii dreptei (59). Sa ciutém acum condifia ca dreapta (59) s& fie paralelé cu planul ~ (88). In acest caz ecuatia (60) n-are solufie in H, deci avem: k Pr + Q2P2 + QsPs + Py +0, E L,P, + LP: + LP; =0. - ‘De exemplu, axa QA, are pa- 5 ~ sametrii 0, 0,51 si rezulta ci daca planul (58) este paralel cu axa QA;, avem P,=0, deci ecuatia - unui plan paralel cu axa QA, este - de forma: XP, + X2P2 + Po = 0, _ gi trebuie si avem P, + 0 pentru ca acest plan s4 nu contina origi- nea Q, deci nici axa QA;. _ Sa considerim acum un plan X,P, + X,Pi + X;Pi+ Pi =0 (61) Fig. 94 cdutém condifia ca planele (58), (61) sa fie paralele. Presupunent A aceste plane nu sint paralele cu axa QA, si cd nu confin aceasta. . Atunci ele vor intersecta planul Q4,4, dupa dreptele perl ; si planul QA,A, dupa dreptele paralele dz, dy (fig. 94). Luin ay MM, ~ MM, MM, ~ MMs, 21saan a yom avea cettafia (57) pentru primul plan si o ccuatie Analogy NX, = H+ XL + XL, 7 ( cu aceleasi clemente Ly, Hy, Lo, He pentru al doitea ee ayel : re 1. Re iy afiile (57), (58) pe de o parte si (61), (62) pelle nu os Aas paralele, atunci avem: alta Tepe PyPs' = PiPs, PrPs! = Pipi, Punind Pj = PyK, rezulta: Pi = P,P'P, = PiK, Py = P,K, i daci ccuatiile (68), (61) reprezinta plane paralele, aoa Ph ones se_obfin din P,, Ps, Ps, inmultindu- eu acelasi clement K din corpul C. Dack ecuafiile (58), (61) reprezinta acelasi plan, aduetidue formele (57), (62) rezulta : P,P! = PiPs', PyPs' = P2Py, PyPs! = PoP atune coef i i. i la dreaptg si punind ca mai sus Pi = P,K, reaulta: Po = PK, Pi = P\K, Pi = P.K, P§= P,K, Reciproc, daca coeficientii ecuatiilor a doud plane sint legat prin relafii de aceasta forma, atunci cele doua plane coincid, iin date de o aceeasi ecuatie (57). ‘ Transformiri de coordonate eartezienc. Fie Q4,4,43, QA doua sisteme de coordonate carteziene, (fig. 95). Sy, Sz, 53, Si, Si, St translafiile unitare ale axelor acestor sisteme, P un punct din spatiu, T translafia care duce Q in P, T’ translatia care duce 2’ in P, translafia care duce pe Q in Q’. Deci avem: TQ) =P, TQ) =P, UQ)=0',T=r4U. 6 _ Hie apoi X,, Xs, X_ coordonatele lui P in raport cu primul siste si X}, X+, X$ coordonatele lui P in raport cu al doilea sistem de coo! donate. Avem atunci formulele: T = X,(S,) + X0(Sz) + Xs(Ss), T’ = X{(Si) + X4(S3) + X4(S3). 214,Si exprimim acum translatiile S}, Sj, S5 cu ajutorul translafiilor Sz, Se Notind cu Cu, C;;, Cy; componentele translatiei Si, (i = 2, 3) in raport cu sistemul 4,A,4, vom avea formulele : Si = Cr(S1) + Coi(Ss) + C5i(S3), (i = 1, 2, 3). Inlocuind in (65), ultima formula (68) si formula (64) dau, egalind | componentele relative la aceeasi ax si punind U = C,(S1) + C.(S.) + | +83) I X= 0, + XC + XC yo + XC, (i= 1, 2, 3). (66) be An I t | As “ a ‘3 2G, E) PEGG) Fig. 95 Rormulele (66) arat& cum se transforma coordonatele unui punct afiu cind schimb&m sistemul de coordonate. Schimbind rolurile loud sisteme, obfinem formule de forma: X= C4 XiCi, + X.Clo + X3Ci,, (i = 1, 2, 3), (67) :, Ch, C3; sint componentele translafiei S, in raport cu siste- 14243, iar C;.sint componentele translatiei care duce pe 0’ in Port cu acelasi sistem.§ 6, SPATIUL EUCLIDIAN Ordonarea translafiilor spatiului afin, Axiomele 1 ne-au condus la construcfia unui corp C si la sisteme resin; a in care planele sint definite de ecuafii liniare, iar drei)" in nite de sisteme de cite doud ecuafii liniare. Aceste caracteriza corpul C, deoarece oricare ar fi corpul C, chin’ ™ pg tativ, daci definim punctele prin sisteme de trei element’! "cont din corpul C, planele prin ecuafii liniare in X,, x, ee x) ca intersecfii de cite doud plane, obfinem 0 geometric’, ‘tepid axiomele geometriei afine. Aceasti geometrie se numeste® Verifig analiticé peste corpul C. ste Beometyig Astfel se poate obfine, de exemplu, o gi Juind pentru C corpul numerelor complexe. Corpul numerelor reale, care corespunde geometrje; i euclidian, se deosebegte de corpul. numerelor complexe pea ch este un corp ordonat, in timp ce corpul numerelor comple. poate fi ordonat. xe ng Putem ajunge la nofiunea de ordonare pe cale geometricg lect de la anumite observafii simple. + Plead Sa observam in primul rind ca in spafiul in care triim, transl. fille avind directia data, deci definite de vectori paraleli eu 9 davis daté, se impart in doua clase, dupa sensul lor, Astfel, translatile axiome cometrie afind compieg = definite de vectorii AB ai unei drepte d (fig. 96) pot fi numite ori dive daci B este la dreapta lui A gi negative, daci B este la stinga lui A. In legitura cu sensul translafiilor spafiului real vom desprinde urmatoarele proprietati: Fig. 96 Axiomele ordondrii translatiilor. Mulfimea translafiilor nenule avind o direcfie dat& (definite de vectorii ce au acelasi suport) se {a part in doua clase, astfel incit: 1, Vectorii AB, BA, (A + B) definesc translafii din clase die tite (de.sensuri opuse). a 2. Dacd translafiile T,, T, au acelasi sens, T, + T, mu est gi are acelasi sens cu T, si Ty. 216ET translafiile T,, T, au acelasi sens, atunci, ori + 3. Des end H, translafiile inci, oricare ar fi H(T;) = HT,H, A(T,) = HTH enea acelasi sens. H(T), T au acelasi sens pentru o translatie T, atunci asi sens pentru orice translafie T’. 4 mm gs de ot Ce Dee, au acel at) # Fig. 97 Caracterul intuitiv al proprietafii 2 este clar. Pentru a da o justi- fcare intuitiva proprietafii 3, si observam ck dacé translafiile fn ‘T, au acelasi sens si sint definite de vectorii PQ, PQ», si daca omo- a Bre cent in O, atunci translafiile H(T,), H(T2) vor fi defi- yectorii PG, FG unde P’ = HIP), 0 = H(Q), % = H(Qd- una care pastreazd sensurile teprezint’ dou’ omotetii, schimb& aceste sensuri, 1p Feptele OP, 0Q,, OQ, si a doua care : — . He cazuri vectorii PGi, P’Q2 au acelasi sens. 217jenen DAMIVE, Prespunine Axioma 4 este des A Sendai definitt de veetorul oA yi presupunind ©4 A’ yyy) le = ’ incit veetorii OA, OA’ au acela OB, (Bi = H(B)) mm pot ia T Vom folosi notd T’ au acecayi direc Sig, 9B arate o4 Heche gy sensi opuse, avind AL pentru a exprim oma 2 rents og 4, T nit ete mia, ates nil, atin translafiile 2r=T+7, nu sint nule si an acelesi sey cu 7. : Fig. 98 Axiomele 3, 4 ne permit . tingem in corpul C al omotetiily, de centru dat O, elementele itive gi elementele negative. Yoq spune ci omotetia H este pozitivd (in seris: H > 0) dacd pentms translatie T nenulé avem H(T) = T. In caaul contrar, ded dog H(T) #T, vom spune cé H este o omotetie negativd. Axioma 4 araté c& imparfirea elementelor nenule din C in de mente pozitive si negative nu depinde de translatia T. Teorema 1. Impdrtirea elementelor nenule din C in elements poxitive si negative are urmatoarele proprietati : 1. Dact H> 0, atunci avem —H <0 gi din H<() renilé > 0. 2. Dacé Hy > 0 si H,> 0, atunci avem H, + Hy > 0, Hu? % Vie T translafia definita de un vector OA, (0 = A) sifie 4’ = Hd) Atunci H(T) este definita de vectorul 04’. Dac H > 0, avem H(T) = T. Fie A” (fig, 99) punctal peo care avem j 0a” ~ 2%.\Atunci avem (-#), (A) =A" si deci translafia (— H) (T) este definitd de vectorul OA” sau de vectorul echipolent cu el, A. Din axioma 1 rezulta: (— H) (7) = HT). pin H(T) = T rezult& ci avem: (— H) (Z) se T, ~ Fig. 99 fi deci —H <0. La fel se arati ci daci H(T) s¢T, atunci (-H) (1)=T, deci din H <6 rezulta —H> 9, Fie Hy, H, doua omotetii pozitive, To translatie definit’ de vec torul nenul OA si fie A, = H,(A), A, = H,{A). Translatia H,(7) este definita. de vectorul Od, H,(T) de vectoral O49; Hy + H, duce Bunttul A in (H,(T) +"H,(T))(0), deci (H, + Hy) (T) = H,{T) + + HAT). Din H, > 0, H,> 0 rezulta Hy(T) #T, H,(T) x T, deci 1) = H,(T) Din axioma 2 rezultd ci avem: a(Z) + H,(T) ~ H,(T) ~T, deci (Hy + H,)(T) = T, m Hy + H,>.0. eleasi ipoteze H, > 0, Hy > 0, T #0, avem: H,(H,(T)) ~ H,(T) = T, > 0. z P care verific’ proprietafile teoremei 1 se numeste ordonat, deci ct dacd spafiul afin verificd axiomele ordondrii trans- ici corpul coordonatelor este ordonat. 219 i | iO_o intr-un corp ordonat C, oricare clemente distinct, ‘para, punind : Se pot H' > H dach H'—H> 0, Dact avem H —H'> 0, stuncl H—Ha—(@_,, De aceea vom scrie' uneori H < H’ in loc de H’ > ¥, He) 0, deci +H H+ HH" 0. Atunci avem, dup’ propri 2a corpurilor ordonate Proprietatea HH" — HH" =(H — YH" >0 H"H — HUH! = Hl" (H — Hl’) > 0, deci : HH" > HH", H"H > H"H’, prin urmare, inmulfirea cu acelasi factor pozitiv, fie la dreapta, fie la stinga, a dowd elemente din C, nu schimba ordonarea acestor elemente, Din relatia J = IT =(— J) (— J) rezult’d J > 0. intr-adevar, dacd am avea J < 0), din proprietatea 1 a corpurllor ordonate rezulti — J > © si din proprietatea a doua rezulté (— 2) (—J)>0, deci J > 0, ceea.ce constituie o contradic in acelasi mod se arati ci pentru orice element a + 0 din compl ordonat C, avem a?.> 0. De aici rezultd cd nu se poate ordona compl numerelor complexe, unde avem # = —1< 0. in orice corp ordonat avem, notind cu J elementul unitate, 0O; (IF T+I-Ot4 etc. postive # ) =970 _ Rezulta c& orice corp ordonat C confine elementele, distincte, doud cite doua. F297 =F 4+, 37 =ItItA- 220DyPe asemenea, corpul C confine inversele acestor elemente, care a 4 a a 7,2,2 2 3 gin general, confine tofi multiplii rafionali 7, pozitivi. sau nega- 7 E mt ivi, ai Ini J, si avem ~~ = n(n G)-1, tivi, ai as ” (n J) Cel mai simplu exemplu de corp ordonat il constituie corpul nume- relor rafionale. Orice alt corp ordonat C confine acest corp (mai corect, C confine un corp izomorf cu corpul numerelor rationale), Find date douad translafii 7, T’, vom scrie: i> 7 - daci avem T #0, 7'+0, T= 7" si p> a (sau 7 <9) deci daci T > 7’, atunci translatiil tetia care transform’ translatia 7” sensul ordonarii corpului C, Din propriet&file ordonarii corpului C rezulta : le T, T’ au acelasi sens si omo- in T este mai mare decit J, in Teorema 2. Din relatiile T > T', T'>T" vezulté T >T", _ tar din relatiile T, > Ti, T, > 7%, Ty =T, rezultd T, + Tz > TATE, intr-adevar, din primele ipoteze rezulta : 2, ipotezele dau 4>9,3>9. nO ry 221Punind 3 =H, avem H > 0 si 2 ALUN Ny = r, amie ae kent Bey, Rezulta: T, Ta mine et. Cum omotetiile opereazi distributiv fafa de adunare 4 in 7 ae A f, Spafi malt motetia —+ + —* nt translatiilor, rezulta ci omotetia T + Ty transforma, translagi a Thi (B+ Rl = Ti pe Ta pop TT, | T, T, (72) + Ty, (T) =T, 47, deci avem: Ay honey Tye ts Ty gi am aratat astfel ci avem: A+thonwag, T) De aici rezulta: | Titts =DER (+ ay > (H+ NH + I =F deci avem: : T+ T> T+ Th § 7. CONTINUITATEA SPATIULUI AFIN a — af - 4 A, 04: Fie pe o dreapt& d doi vectori nenuli de acelas! ane si fie 7, 7’ translafiile definite de acesti vectori. Experts tn c& dact T > 7’, aplicind de un numir suficient de mat ot consti latia 7’ punctului 0, putem depiigi punctul A. Aces ub 222