Asculta-Ma Ca Sa Te Ascult PDF

Michael P. Nichols Asculta-ma ca sa te ascult Capacitatea de ascultare poate imbundtati relatiile noastre Traducere din englez’ de loana Badulescu TRELDirector editorial: MAGDALENA MARCULISCU Copesta colt FADER STUDIO (S. Olteanu, A. Riduescu, D. Dumbrivican) Director de produce: (CRISTIAN CLAUDIU COBAN Rectacton, . Cuprins MIRUNA TECHERA De: VICTORIA GARLAN, Corectur LENA BTU UGENIA TARALUNGA, Descrierea CIP # Bibliotecii Nafionale @ Romaniei es iucere NicoLS MICHAEL is ‘Aculticma ca ite ascult : Capacitatea de asculiare poate Prima parte Imbundi eae none / Micwel Nicht wa loa Dorinja de a fi infeles Teint Sacer Edo 34 ISBN 978-973,707-349-5, 1 __,,Ai auzit ce fi-am spus?”: 1. Bidloscu, outa (ae) eas aera 99032 2, Mulfumese c& mA asculfi” E ‘Cum ascultatul ne modeleaza gi ne uneste. cu ceilalfi. 40 : 7 “The Lost At of sen % = 3. ,Dece nuasculté oamenii? ane ‘Cum se intrerupe comunicarea .. 66 Copyright © 2009 Mictunl F Nichols Partea a doua . Published by Cuillond Pros - Apion of Guild Paton ne ‘Motivele reale pentru care oamenii nu ascult® 4 ,Mie cind imi vine rindul?” CCopsright © Eaitra Tet 2010, i vine randul eon ‘pent ea iba ond Esenfa ascultési Strédania de aneamana Co. 27.0400, Bucuresti propriile nevoi Teh. /Fox 04 021 300 2 90 et ‘ema comenzitediuratex0 5 ,Auni doar cea ce vrei si at wowed ‘Cum presupunerile ascunse prejudiciaz’ ascultatul.... 143 ISBN 978-973.707-349-56 De ce exagerezi intotdeauna?” Cum emofiile ne fac defensivi 165 Partea a treia Aajunge unul la celalalt 7 _ ,Vorbeste linistit — te ascult”: ‘Cum sa renunfi la propriile nevoi si si asculfi. 205 8 Nu am stiut niciodati ci te simfi aga” Empatia incepe cu sinceritatea ... 232 oad ca acest lucru te deranj a ¢ deranjeazi cu adevirat” Cum sa dezactivezi devsrat reactivitatea emofionali 261 Partea a patra ‘Ascultarea in context 10 ,Nuimai vorbim deloc” Ascuiltarea intre parteneri intim: 1 __,Nimeni din casi nu mi asculta si pe mine!” ‘Cum s& asculfi mpemine’ si si te faci auzit in familie 12 Dela ,Trebuie?” la ,Dar nu e corect!” Ascultatul copiilor i al adolescenjilor. 13. _,$tiam ck 0 63 infelegi : /Stiam cX 0 eX infelegi” Capacitatea 7 de a-fi asculta prietenii si colegii Introducere imic nu doare mai mult dec&t sentimentul c& N coamenii la care finem nu ne asculta cu adevarat. Nu depagim niciodat& nevoia de a ne fi stiute sentimentele. De aceea, ascultatul reprezint& 0 asemenea for} in relafiile umane si de aceea esecul de a fi infelesi este atat de dureros. Tdeile mele despre ascultat s-au format in 35 de ani de experien}& ca psihanalist si terapeut de familie. Arbi- trarea discufiilor dintre parteneri, indrumarea parinjilor in comunicarea cu copiii si lupta mea personal de a-mi menfine empatia pe masura ce pacienfii mei igi infrunta demonii m-au dus la concluzia c& 0 mare parte din con- flictele prezente in viefile noastre pot fi explicate printr-un singur lucru: oamenii nu se asculta cu adevarat. ‘A vorbi fra s8 asculfi este ca si cum ai taia un fir elec- ‘tric gi ai spera c& totusi undeva, ceva se va aprinde. Bi- neinfeles ca, in general, nu facem deliberat acest lucru. De fapt, suntem adesea derutati si consternafi simgin- dune ramasi in intuneric.7 Michael P. Nichols Cultura moderna a dezvoltat concepfii de individua- lism care ne portretizeaz gisindu-ne directia in noi insine, declarandu-ne independenfi de relafiile sociale care ne-au format. Ca si cum atunci cind ne maturizim ne depasim nevoia de atenfic. Acest lucru nu inseamné cA nu putem fi autonomi, in sensul de a fi indivizi distinc- $i, chiar originali, capabili si gandim gi s& actiondm independent. Dar nu putem si ne depisim condifia de oameni si si devenim siguri si satisfaicuji fara dialog — dia- Jog in sens larg, adic un fel de schimb cu ceilalfi Presiunea actual ne-a micsorat in mod regretabil nivelul atenfiei si a sdracit calitatea ascultatului. ‘Traim intr-o perioada gribita, cand cina este ceva incalzit la microun- de sia fila curent cu ultimele crf si filme inseamnd si le citesti cronicile. Doar pentru asta avem timp. Alergand cé- tre si de ia nnultcle noastre obligajii cipatim exercifiul de anu asculta. Atunci cand suntem in masina si radioul funcfioneaza, cteodata este interesant gi ascultim, alte- one trebuie s4 ne concentrim la drum sau ne furd cate un and si trec minute intregi fra s4 auzim un cuvant din ceea ce s-a spus. Atunci cdnd ne uitim la televizor gi incep reclamele, jumitate din timp nu auzim nimic. Suntem bombardafi cu atat de multe imagini — de la \elevizor, e-mail, Internet, telefonul mobil, BlackBerry, iPod, pager, fax —, incat atenfia noastra este impArfit’. Ne place si credem c& ne pricepem s& rezolvim mai multe sarcini in acelasi timp. Ne verificim e-mailul in timp ce vorbim la telefon. Ne alegem ce sk cumparaim dintr-un catalog in timp ce ne witém la televizor. Ne pa- cilim gandindu-ne ca putem face mai mult de un singur lucru la un moment dat. Adevarul este ci sfarsim prin a Ie face pe rand si prost. ® Introducere 9 Am castigat un acces nemaipomenit la informatie gi am piedut ceva foarte important. Am pierdut obiceiul de ane concentra atentia. De la muzica ascultata la sala de sport la reclamele de la televizor si radio, suntem atacati de atat de mult zgomot, incat am devenit experfi in ig- norarea acestuia. Dac’ o emisiune nu ne atrage atenfia in primele doua minute, schimbim programul; dacé auzim o persoand vorbind despre ceva ce nu ne interesea~ 28, 0 ignoram. In timpul scurt pe care il pastram pentru familie si prieteni, conversajia este adesea inlocuita de distractii pasive gi linistitoare. Prea obosifi pentru a vorbi culta, ne mulfumim cu acalmia oferita de aparatele electronice care proiecteazA imagini, fac muzica sau scot 7g0- mote. Oare acest gen de viafa ne-a faicut sf uitim cum s& ascultim? Poate c& da. Dar poate ci abordarea mo- derné a viefii este mai degraba efectul decat cauza decli- nului discutiilor semnificative. Poate ci ducem aceasta viajA deoarece cdutim un fel de consolare, ceva care s& contracareze intunecarea spiritual pe care o simfim cand nu suntem ascultati de nimeni. Modul in care am pierdut arta de a asculta este cu si- guranfi o temA discutabil&. Ceea ce este indiscutabil este cA aceast pierdere ne las& un gol in viaf’. Poate lua forma unui sentiment vag de neplacere, tristeje sau lips’. Ne lipseste consolarea de a asculta si de a fi ascultasi la randul nostru, dar nu stim ce este in neregula sau cum s& reparam acel lucru. In timp, aceasta lips& ne saraces- te cele mai importante relajii. Ne rinim inutil nereusind s& recunoastem ce are celalalt si ne spund. Indiferent care este subiectul, inimile noastre percep incapacitatea de a fi auzifi drept o absenf& a interesului.10 Michael P. Nichols Conflictul nu va disparea neaparat daca ne recunoastem reciproc punctele de vedere, dar, cu siguransa, va fi mai ru daci nu o facem. Asa c& de ce nu avem rabdare A ne ascultim? Deoarece arta simpla de a asculia nu este atat de simpla. De cele mai multe ori este 0 povara. Poate ca nu $i atenjia superficial pe care o acordim lucrurilor marun- te de zi cu zi. Dar atenfia sustinuté a ascultatului griju- liu — acest Iucru necesita 0 concentrare perseverentii $i pee ee egoism. Pentru a asculta cu atenfie trebuie si uitaim de noi ingine si sé ne dedi i — sine § dedicaim nevoii celuilalt de in timp ce unele persoane sunt mai usor de ascultat decat altele, conversafiile au loc intre dowd persoane care participa in egal m&sura. Din pacate, atunci cand nu re- "usim s&{ ne facem infelesi avem tendinfa si recurgem la ‘nvinovatirea celuilalt. Este vina lui este egoist si insen- eu a vina mea: sunt prea dependent’ sau nu Neinjelegerile se petrec cel mai des din cauzi cA vrem s& spunem si noi ceva, nu din cauzé c& suntem prea absorbifi de noi ingine sau suntem de rea credinja. Aver. tendinta s& reaction3m la cea ce se spune mai degraba decat si ne concentram la ceea ce cealaltA persoana in- cearea si exprime. Reacfiile emotionale ne fac sa rispundem fara s& ne gandim si si dam deoparte injelegerea si grija fafa de celalalt. Fiecare dintre noi are propriile mo- dali de a reacjiona defensiv, Nu auzim ceea ce se spu- leoarece ceva din mesajul celuil lanseaza in noi Gurere, furie sau neribdare, ual ek eimnes Din pacate, toate sfaturile din lume despre ,ascultatul activ” nu pot infrange tendinja innebunitoare de a Introducere 1 reacfiona defensiv la vorbele celuilalt. Pentru a asculta mai bine si pentru a ne transforma relajiile, trebuie s& identificdm gi s4 stapanim declansatorii emofionali care genereaza anxictate si produc neinfelegeri si conflicte. Daci aceasta vi se pare o sarcina extraordinara, amintifi-va ci majoritatea suntem mai capabili decat credem. Ne concentram destul de tare la locul de munca si majoritatea dintre noi apreciem totusi o discufie onest’, deschis’, cu cafiva prieteni. De fapt, discufiile cu prietenii sunt tin model pentru ce poate 0 conversafie sa fie: suficient de siguri pentru a vorbi despre ce este important, suficient de preocupafi ca sa ascultim, suficient de cin- stiti ca s& spunem adevarul si cu destul de mult tact ca si stim cand sa nu o facem. Mai multe relafii pot fi asa. Pe parcursul scrierii acestei c&rji, am incercat si devin un ascultitor mai bun att in viaja personal, cat gi $n cea profesional, sA ascult un pic mai mult plangerile sofiei fird sd intru in defensiva gi sa ascult parerile copiilor inainte de a le oferi pe ale mele. Totusi am avut cateva discufii care m-au faicut sf mA simt ranit si infrant. Sofia mea se ristea la mine din cauzd cA nu o ajut mai mult la treburile casei sau c& nu o ascult, iar eu ma sim- jeam atacat; sau il sunam pe editorul meu de prea multe ori ca sk mA plang de dificultatile scrierii carfii, iar ea mi féicea pe mine si mA simt ca o povara; sau prietenul meu, Rich, m& numea dupa acea parte a corpuluii pe care stai din cauzd cd ma purtam ca si cum aveam dreptul la un tratament special. Nu numai cd nu am ascultat in aceste daji — si aud si s& recunosc ce spunea cealalt& persoani —, dar m-am simfit rénit si furios si complet nedispus si mai vorbesc cu acea persoana vreodata, atf- ta timp cit mai tritiesc.ae Michael P, Nichols Sunt sigur ca stifi cat de dureroase pot fi astfel de neinfelegeri. Atunci cAnd sofia ,a fipat la mine“, editorul meu a fost ,r’iu cu mine” si prietenul ,s-a luat de mine”, m-am simfit rnit si m-am retras in mine. Dar cea ce a facut aceste incidente deosebit de dureroase a fost c& exact cand credeam c& invajasem sé fiu un ascultStor mai bun, aceste intamplri m-au dat inapoi. in loc si ma gandesc doar c& lucrurile nu au mers bine $i trebuiau re- Parate, m-am simfit infrant si inadecvat. Cum se putea ca eu, care nu eram in stare si ma infeleg nici cu camenii din viaja mea, si am indrdzneala s& scriu o carte despre ascultat? Cum puteam sa inva pe oricine, orice, despre comunicare? Poate stifi cum este. Atunci cnd incercim sa schim- bm ceva in viefile noastre, indiferent dacd este vorba despre dieta sau obiceiurile de la locul de munca sau despre aptitudinile noastre de ascult&tori si dim peste 0 problema, avem tendinfa sa ne simtim lipsifi de speran- JA si sA renunjam. Dintr-odata tot progresul pe care am crezut c& -am facut pare o iluzie. Poate daca citeam 0 carte despre ascultat si traiam o astfel de problema as fi renunfat. Dar din moment ce scriam aceasta carte, dupa © perioada dureroasa de meditatie in ticere, ma intor- ceam $i incercam sa discut cu persoana cu care mA cer- tasem — doar c&, de aceasta dati, cu o decizie ferma de a-i asculta parerea fnainte de a o spune pe a mea. in timp, am ajuns sa vad cum relafiile mele treceaus prin cicluri de apropiere si distanjare si, chiar mai important, am ajuns si vad cum puteam si influentez acele cicluri prin calitatea ascultatului. Aceasta carte este o invitatie de a ne gandi la felul in care vorbim si ascultam: de ce are ascultatul o putere atat Introducere 13 efile noastre; cum sa ascultim cu adevarat, implicdndu-ne in experienfa celuilalt si cum si prevenim distrugerea ascultatului prin obicejurile proaste. Printre gecretele unei comunicari de succes pe care le voi descrie de mare in vic sunt: * Diferenja dintre un dialog adevarat gi a vorbi pe rand; . «© Aauzi cea ce vor oamenii si spuna, nu doar ceea ce spun; . = Cum of te faci asculfat de cineva care nu pare s asculte vreodati; * Cum sa reduci certurile; ; «© Cum si ceri sprijin far a primi sfaturi nedorite; + Cum si faci persoanele necomunicative s& se des- ida; oo . cam ‘s& exprimi o opinie diferitd fara ca ceilalfi st se simt& criticafi; 7 ; © Cum si te asiguri c’ ambele parji sunt auzit discufie in contradictoriu; ; 7 * Cum vosbitorii igi submineaza propriile mesaje; © Cum natura relatiilor afecteazA ascultatul; © Cum si fi faci pe ceilal}i sa te asculte. te intr-o a ii tits in patru sec~ aoe doce anual et ate i le ‘noastre — mult mai important decat ne dam seama — Fi ctum, pentru mulfi oameni, lipsa une! atenfii empatice, nu a stresului sau a boo ote de vin pentru absenfa entuziasmului gi a optimism hui ii ‘ Partea a doua exploreazA presupunerile ascunse, nevoi” le inconstiente si reacfiile emofionale, care reprezit fiuni. Prima pai portant in vi4 Michael P. Nichols motivele reale ale faptului ci oamenii nu asculti. Vom vedea ce fi face pe ascultitori prea defensivi pentru a mai auzi ce spun ceilalli si de ce se poate si nu te faci auzit, chiar daca ai ceva important de spus. Dupa ce am explorat blocajele principale ale ascult&- rii, voi examina in Partea a Ill-a cum ii pofi infelege gi controla reactivitatea emojional’, astfel incat si devii un ascultator mai bun. $i voi explica cum te poti face auzit, chiar si in cele mai dificile situafii. In cele din urmé, in Partea a IV-a, voi explora cum se desfagoara ascultatul in diferite tipuri de relafii, inclusiv in cele intime, de familie, cu copiii, intre prieteni si la serviciu. Voi arata cum este ascultatul complicat de dinamica fiec&reia dintre relafii gi cum sa folosesti aceste cunostinje pentru a te apropia de'celalal. La sfarsitul fiecdrui capitol vei giisi un set de exerci- Jii proiectate pentru a te ajuta s& devii un ascult&tor mai bun. De fapt, aceste exercifii pot transforma experienta pasiv a cititului intr-un proces activ de imbunatafire a capacitafii de ascultare. Indiferent cat de natural il consideram, importanja ascultatului nu poate fi supraestimat. Darul atenfici si injelegerii noastre ii face pe ceilal}i si se simt validagi gi apreciafi. Capacitatea noastra de a asculta, de a asculta bine, creeazi o bunavoinfa care ni se intoarce. Dar ascultatul efectiv este de asemenea cea mai bund modalitate de a te bucura de ceilalfi, de a invaa de la ei si de a-i face interesanfi. Sper ca aceasta carte si ne ajute si facem un Pas spre exprimarea preocuparii pe care o simfim pentru cel de linga noi. PRIMA PARTE Dorinja de a fi infelesAi auzit ce fi-am spus?”: De ce a asculta este atat de important ( AteodatA pare ci nimeni nu mai ascult& Se agteapt sa fi ascult problemele, dar nu ma intreabi niciodata despre ale mele.” Tot timpul se plange.” "singurele ocazii in care aflu ce se intampla in viafa lui Sunt atunci cind il aud c& povesteste altcuiva. De ce nu imi povesteste mie aceste lucruri?” Nu pot s& vorbese cu ea, pentru ci este atat de critica.” Temeile se pling din cauz’ cA snfii lor sunt prea siguri de ele. Barbafii se plang din cauza c4 sofiile i cicdlesc sau c& Ie ia prea mult timp s& spund ce vor. Ea simte 0 profanare a legaturii lor. Bl nu are incredere in legatur’. Pufine motive in experienfa umand sunt la fel de pu ternice ca dorinja de a fi infeles. $8 fim ascultagiac) Michael P. Nichols inseamna c& suntem luafi in serios, ci sentimentele si ideile ne sunt recunoscute si, in cele din urmé, ck cea ce avem de spus conteazi. Dorinja de a fi auzit este o dorin}3 de a scaipa din izo- Jare si de a uni spafiul care ne separa. incercim s& depasim aceasta separafie dezvaluind ce avem in gand si in inima, sperand c& vom fi infelesi. Ar trebui sd fie simplu sa obfinem aceasta infelegere, dar nu este asa. Joan a vaizut un costum pe care i-ar plicea si si-l cum- pere pentru serviciu, dar nu era sigura daca s8 cheltuie suma respectiva. ,Jubitule”, a spus ea, ,,am vAzut un costum foarte dragut la magazin.” Ce dragut” a spus Henry si s-a intors la stirile pe care Je urmirea la televizor. Justin'era suparat pentru ci avusese un accident mi- not cu magina, dar se femea cd dac& 0 s& spuna ceva, De- nise 0 8& se iade el. Asa cd nu a spus nimic gi a conti- nuat sa igi faca griji, gandindu-se la modul in care o va repara, Denise a simfit raceala lui Justin si a presupus c& era suparat pe ea din vreun motiv. Nu avea chef de cear- 8, aga c& nu a spus nici ea nimic. Esenja ascultatului de calitate este empatia, care poate fi objinut doar prin amanarea proprillor preocupari si prin intrarea in experienfa celuilalt. Parfial intuifie gi Parfial efort, este cea ce conecteazi oamenii. Empatia unui ascultdtor — infelegerea a ceea ce incercim s8 spunem si dovada acestei infelegeri — con- struieste o legatura a infelegerii, unindu-ne cu cineva care ne aude si ciruia fi pas, confirmandu-ne astfel o& sentimentele noastre sunt legitime si recunoscute. Puterea ascultatului empatic este puterea de a transforma relafiile. Atunci cand sentimentele profunde, dar ne- Ai auzit ce fi-am spus?” 9 , iau forma cuvintelor care sunt rostite si care eo Noreclarificat, rezltatul ese an sentiment linigt- tor cA suntem infelesi si recunostinga pentru comuniu- nea mand creat cu cel care injelege. Arta ascultatului este esenfiala pentru relafiile de succes. . Daca ascultatul ne intireste relafiile, cimentand lega- turile dintre noi, el totodatd ne intireste si sentimentul de sine. in prezenfa unui ascultétor receptiv suntem ca pabili si clarificam ceea ce gandim si si descoperim cea ce simfim. Astfel, descriindu-ne experienga unei persoane care ne asculta, suntem mai capabili sii ne ascultim pe noi insine. Viefile ni se definesc prin dialog. Este dureros si nu fii ascultat. Nevoia de a fi luafi in serios si bagafi in seam’ nu este satisfacuta in fiecare zi. Parinfii se plang deoarece copii nu ii ascult. Copii se plang pentru c& parinjii lor sunt prea ocupafi si fi dojencasca pentru a mai auzi $i versiunea lor asupra lucrurilor. Chiar si prietenii, care sunt de ubicei o sursi de injelegere mutuala, sunt in prezent adesea prea ocupafi ca si mai asculte. $i dact ne simfim uncori lipsifi de simpatia si infelegerea celor apropiafi, am ajuns chiar ca la intalnirile publice smu ne mai asteptim la respect si atenfie din partea celor- piel de a fi auzifi ne este violat in atat de multe feluri de persoane care nu sunt constiente mereu de acest Jucru, inca nici nu ne aducem mereu aminte. Dar acest fapt nu face ca lucrurile s& doara mai pufin.aa Michael P. Nichols Atunci cand i-am spus unui prieten psihiatru c& adu- nam experienfe pe tema: ,Este dureros si nui fii ascultat”, mi-a trimis acest exemplu: __AAm sunat un prieten si i-am lasat j il intrebam daca putom si ne intainim lao dats ayunne Nes mia rspuns si m-am simfit agitat si confuz. Sa-] sun din ou si sa ii aduc aminte? La urma urmei, stiu ed este oct. Pat. S& mai astept o zi, dowd gi si sper ci o si raspunda? Ar fi trebuit oare si nu il sun deloc? Toate aceste gancluri mA fac si mi simt nelinistit”. fen Primul lucru care m-a frapat la acest exemplu a fost cum un hucru atat de mic precum un mesaj Ia care nu ai primit rspuns poate face pe cineva si se simta ignorat 5i preocupat. Apoi am fost cu adevarat socat — a ma peste-obraz —realizand cf acest prieten se referea la mine! Brusegram simfit jenat gi apoi am intrat in defen siva. Motivul pentru care nu i-am rispuns nu conteaz&. (intotdeauna avem motive pentru a nu rispunde.) Coca ce conteazi este modull in care lipsa mea de raspans ha nit si la tulburat pe prietenul meu i cd nu am avut niciodata idee de acest lucru. om _ Daca o asemenea trecere cu vederea a, cat de dureros este atunci cand Subiectul cate een important pentru vorbitor? ™“ Ascultatul este i il eae atat de banal, incat il credem de Din picate, cei mai mulfi di i a iti dintre noi ne considerim ascultStori mai buni decat suntem. side Ai auzit ce fi-am spus?” 24 Cand te intorei acasi dintr-o calatorie de afaceri, ne- rbditor si ii povestesti partenerului cum a fost si acesta te asculti, dar dup& un minut, dou, ceva din privirea lui se pierde, te simfi rinit si tradat. Cénd ifi suni pa- sinfii pentru a le impartasi o reusita si ei nu par realmente interesafi, te simfi dezamagit si poate chiar pufin ridicol pentru ca fi-ai permis s& speri cA vei fi apreciat. La fel cum doare s& nu fii ascultat atunci cand esti entuziasmat de ceva special, este la fel de dureros si nu te simfi ascultat de o persoana special, de cineva caruia speri si fi pese de tine. Cel mai bun coleg din facultate al lui Roger era De- rek. Amandoi studiau stiinfe politice si impartiseau pa- siunea pentru politics. Impreun’ au urmarit fiecare detaliu al investigatiilor de la Watergate, apreciind fiecare descoperire ca si cum ar fi fost 0 excelenta serie de desene animate de Charles Addams. Dar oricat de mult le-ar fi plicut expunerea corupfiei in cazul Nixon — Casa ‘Alba, ptietenia lor trecea mult peste acest aspect. Roger si-a amintit sentimentul minunat pe care il avea discutind cu Derek ore intregi, impins de elanul unei simpatii profunde si inexplicabile. Era plicerea de a putea s& spin’ orice dorea si de a-l auzi pe Derek expri- mand ceea ce el gandea dintotdeauna, dar niciodaté nu spunea. Spre deosebire de majoritatea celorlalsi prieteni ai lui Roger, Derek nu finea neapirat si se aud vorbind. El chiar asculta. Prietenia lor s-a menfinut si dupa ce au terminat studiile gi au ajuns in orase diferite. Se vizitau cel pufin 0 dat& pe lun’, Jucau biliard sau se witau la un film si mer- geau la un restaurant chinezesc, iar apoi, indiferent cat de tarziu se facea, stiteau de vorba.22 Michael P. Nichols Apoi Derek s-a cdsatorit gi totul s-a schimbat. Derek nu a devenit distant aga cum se intampla cu unele persoane dupii ce se cisditoresc si nici sofia lui nu il displa- cea pe Roger. Distanja pe care Roger o simfea era foarte mica, dar schimba lucrurile in totalitate. Este greu de descris exact, dar cand vorbesc cu De- rek ma simt adesea ciudat gi dezamagit. M& ascult&, dar cumva nu mai pare interesat cu adevarat. Nu imi mai pune intrebari. Obignuia sA se implice in discufie, nu doar si fie de acord. Ma intristeaza. inci ma simt bucu- ros pentru lucrurile care mi se intampla, dar povestin- du-i-le lui Derek ma simt singur.” Plangerea lui Roger spune ceva important despre as~ cultare. Nu dorim doar si nu fim intrerup}i. Uneori oamenii par s& asculte, dar faird si aud cu adevarat. Une- le persoane. sti si tacd atunci cand vorbim. Cateodata isi trdeaza lipsa de interes privind prin incaipere si mo- dificandu-si pozijia corpului. Alteori ascultitorii nu dau semmne care sa trideze lipsa de atenfie, dar totusi stim c& nu aud cu adevarat cea ce avem de spus. E ca si cum nu le pasa. Interesul pasiv al lui Derek era extrem de dureros pentru Roger din cauza apiupierii pe care o traisera. Cei doi prieteni ajunseserd intr-un impas; Roger nu mai putea si se deschida fafa de Derek aga cum 0 féicea in ire- cut, iar Derek era dezorientat de distanja care se instala- se intre ei. Prietenia este un act voluntar, iar discutatul despre ea este optional. Roger nu dorea si se plinga fafa de Derek sau sd ridice pretenfii. $i apoi, cum ii spune un prieten celuilalt c& se simte abandonat? Asa cd Roger nu a vorbit niciodata cu Derek despre faptul cd se simjea instrai- Ai auzit ce fi-am spus?” 23 nat, Picat, pentru ca atunci cind o relafie merge prost, a Hiscuta despre asta ar putea fi singurul lucru care si 0 salveze. Este in mod special dureros si nu fii ascultat in acele relafii pe care contim cel mai mult pentru intelegere. Dups o perioad’ de timp majoritatea dintre noi inva~ {a sd imite destul de bine persoanele adulte si si se scu- ture de o mulfime de indoieli si neinjelegeri. Daca pe parcursul acestui proces devenim pujin mai duri, poate Ea acesta este preful care trebutie platit ca 8A te descurci jn lume. Dar céteodaté, faptul de a nu primi un réspuns ne poate face si ne simjim atat de ranifi si de furiosi, incat ajungem sa ne retragem din relafii chiar si pe perioa- de de ani de zile. ‘Atunci cand o femeie a descoperit ca soful 0 insela, sa simfit de parc cineva i-ar fi dat un pumn in stomac. {jn durerea gi furia pe care le simjea, s-a indreptat catre persoana de care era cea mai apropiatd — soacra sa ‘Aceasta a Incercal si o sprijine 9i a8 fic infelegstoare, dar, Ja urma urmei, era greu si asculte lucrurile dure pe care nora le spunea despre fiul sit. Cu toate acestea, a incercat. Totusi, aparent, suportul pe care il oferea nu era suficient. In cele din urm&, criza a trecut gi cuplul s-a im- pacat, dar nora, simfind ca soacra nu i-a fost aléturi atuni cand a avut cel mai mult nevoie de ea, nu i-a mai vorbit niciodata. Soacra a fost derutatd de tacerea incpajénatd a nurorii, Se intampl& adesea ca reacfiile celorlalfi s& ni sea Michael P. Nichols para absurde. Cea ce le face rezonabile pentru ei este faptul cd se simt ranifi de lipsa sensibilitaji. S& asculji inseamna sa fii atent, si fii interesat, s& iff Pese, sA validezi, s4 recunosti, s& fii impresionat... si apreciezi. Ascultatul se afla atat de mult in centrul exis- tentei umane, incat deseori trece neobservat; sau, mai degraba apare in atat de multe forme, incat rareori este recunoscut drept nevoia de a ne simfi conectafi. Se intam- Pla uneori, ca in cazul lui Roger, al nurorii sau al altora, Si nu realizim cat de important este si fim ascultaji pana cand nu ne simfim exclusi. Totusi, din cand in cand, devenim constieni de in- semnatatea ascultatului. Nu te pofi hotiiri daca s3 #fi schimbi locul de munca si atunci suni o prietend veche ca sa discusi, Nu iti spune ce si faci, dar faptul c& te ascult, c& te ascults cu adevarat, te ajutd s& vezi lucrurile mai clar. Se poate s& cunosti pe cineva gi sA il placi atat de mult, incat dup’ o cind minunata la restaurant, rigti 511 invifi s& urce pentru o cafea. Atunci cand spune: Nu, mulfumese, maine trebuie si ma trezesc devreme’, te simfi respinsa. Convinsa c& nu te place, incepi si i ocolesti. Totusi, dupa cateva zile, te intreaba ce s-a intamplat si inca o data ffi asumi un rise si fi spui cil sentimentele tale au fost sainite. Spre marea ta usurare, in loc 84 inceapa o discusie, te ascult’ si accepta ce ii spui. ,Pot 84 injeleg cum ai ajuns si te simfi in acest fel, dar, de fapt, as vrea sA ne mai vedem.” De ce nu poate si fie mereu asa? Eu vorbesc, tu asculfi. Este foarte usor, nu? Din pacate, nu este aga. Vor bitul si ascultatul creeaza o relafie unica in care vorbito~ rul si ascultatorul schimba constant rolurile, nevoile fie- céruia luptandu-se pentru intdietate. Dack nu crezi, in- (Ai auzit ce fi-am spus?” 25 a testi cuiva despre o problema pe care 0 Seay edi at dureaza pan le interupe pentra a deserie oo sienfS asemandtoare pe care a avut-o sau pentru ofroter un sfat — sfat care se poate sa i se potriveasc& i it eon en in terapie igi explora relatia cu tatal sau distant cand si-a adus brusc aminte de ae eS ricite petrecute jucindu-se cu trenulejul electric. Er x set de trenuri care ii aparjinusera tatalui sau si ae = inte bunicului sau. Prins de amintire, barbatul era ey se iad ie bcagi acstel wadig cu taal sf. In itd impartasirii aces ie fowenturiasml birbatului crestea, Eareaele Iansat intr-o poveste lung despre setul lui de en i despre felul in care i-a convins pe ceilalfi copii ae tier sa igi aduc’ sinele si locomotivele pentru a constr cel mai mare traseu din cartier in subsolul ea Dupa ce terapeutul a vorbit o perioada, pacientul nu a snai raat si furios din cauza intreruperi ia spus: “De ce imi povestesti despre trenurile fale?” Terapeutul a zc fat, apoi, cu acea voce egal si impersonal pe care o pis: trim pentru momentele confesiunilor intime, i-a rsp jalnic: ,,incercam doar sa fiu prietenos’ Este nevoie de dou persoane pentri a impair. tigi un sentiment — unul care si vorbeasci § altul care si asculte. ‘Terapeutul a ficut o gresealA foarte obignuits (de font, a ficut mai multe, dar aceasta este siptimana Fii Bun Cu Terapeujii). Acesta a presupus ci impartasirea26 Michael P. Nichols propriei experiente era echivalentul empatiei. De fapt, a mutat centrul discufiei pe el insusi, ficdndu-si pacientul 8a se simta intrerupt, neinfeles, neapreciat. Asta este ceea ce a durut Asa cum se intampla adesea cu cuvintele care devin familiare, empatia poate si nu transmit& adecvat puterea de apreciere a experienfelor interioare ale unei alte persoane. Ascultatul empatic este ca cititul unei poezii; preia cuvintele si ajunge la infelesul lor. Diferenja este ci, desi empatia este plind de imaginafie activa, fine in mod fundamental de receptie, si nu de creativitate. Atunci cand suntem atenfi la o lucrare de arta, raspunsul nostru are propria sa validitate, dar cand suntem atenfi la o Persoand care incearca si ne spuna ceva, conteaza infe- Jegerea, nu creativitatea noastra, Sa fii martor Ascultatul nu are unul, ci doua scopuri: si preia informafia si si fie martor la experienfa celuilalt. lesind pentru moment din propriul cadru de referinf& si intrand intr al nostru, cand o persuand chiar ne asculta, ne recunoaste sine remarc. Validarea este esenfiala pentru a susfine respectul de sine. Fra sd fim ascultaji suntem in- chisi in singuratatea propriilor inimi. O femeie de 36 de ania fost atat de descurajata de un incident minor, incat s-a intrebat daca are nevoie de psi hoterapie. Marnie, vice-presedinte executiv al unei insti tufii publice, aranjase o intalnire cu guvernatorul adjunct pentru a-i prezenta o propunere pe care o dezvoltase privind reglemeniarea unei mari industrii de stat. Din obli- Ai auzit ce fi-am spus?” 27 gafie I-a invitat gi pe geful ei, desi ar fi fost in stare si fact 9 prezentare mai eficienta fara el. Seful, la randul hui, [-a invitat pe cel mai important personaj care se ocupa de Jobby-ul institutului, care trebuia ca mai tarziu sa fi con- vinga pe legislatori de necesitatea reglementarii propu- se, Asa cum se astepta Marnie, intainirea a inceput cu un discurs incoerent si filosofic al presedintelui, care nu a ajuns la nicio concluzie. Atunci cand a terminat, nu s-a intors spre Marnie, ci spre lobbyst ca si prezinte propunerea. Marnie a impieirit. Acesta a inceput si vorbeasca si, dupa 15 minute, intdinirea s-a terminat fairii ca Mar- nie s& apuce si rosteascd un cuvant despre propunerea ei. Marnie de-abia astepta s& i povesteasc’ sofului ce se intamplase. Din nefericire, acesta era in Europa si nu urma SA se intoarca decat pesie trei zile. Era obignuit’ cu deplasarile sofului; nu era ins obisnuita cu sentimentul de abandon. Chiar avea nevoie si vorbeasca cu el. Pe masurdi ce seara inainta, dezamigirea lui Marnie crescu, iar apoi igi schimba sensul. in Joc sA se simta pur si simplu frustrat&, ea incepu sd se simtA inadecvat. De ce era atat de dependenta de soful ei? De ce nu era in stare si isi controleze propriile emofii? Marnie s-a hotarat c& problema ei era nesiguranja. Daca ar fi fost mai sigur pe ea, nu ar fi avut nevoie de nimeni atat de mult. Nu ar fi att de vulnerabild; si-ar fi suficienta sie insdsi. Plangerea lui Marnie — nevoia neasteptata de a fi au- ziti — si concluzia ei, cA daca ar fi cAp&tat mai multa incredere in ea in copilarie, nu ar mai fi avut nevoie de re- actiile celorlalti, este una obignuitd. Nevoia de a avea pe cineva care si ne rispunda ne face si credem c&, dac&28 Michael P. Nichols am fi mai puternici, nu am mai avea atata nevoie de cei- alfi. in acest fel, acestia nu ar mai putea si ne dezama- ~ geasci atat de tare. Faptul de a fi ascultafi in perioada de crestere ne aju- 14 sd ne simfim mai siguti; dar, contrar a ceea ce ar dori sa creada unele persoane, nu devenim niciodata intregi si complefi, produse finite, precum o statuie sau un mo- nument, Dimpotriva, la fel ca orice alta vietate, oamenii au nevoie de ingrijire nu doar pentru a creste puternici, dar si pentru a-fi menfine aceasta putere si vitalitate. Si fim ascultati ne alimenteaza sentimentul de valoare, Cu cat suntem mai nesiguri, cu atat avem mai multa nevoie de reasigurari. Dar cu tofii, indiferent cat de siguri si de echilibrai am fi, avem nevoie de atenfie pentru a ne-susfine. in cazul in care acest fapt nu este evident imediat, tot ce trebuie s& faci este s4 observi modul preferat al fiecdruia de a ne anunja noutafile. De exemplu, daca sofia mea are noutafi, probabil ci ma va suna la serviciu sau mi-ar spune imediat ce ar ajunge acasi. dn cazul in care nu are nimic de comunicat, pune acest lucru. Eu nu fac asa. Dac& am vesti bune, le tezaurizez, le pastrez pentru a le anunfa cu surle $i trambife — dis- erat sa se facd un caz din eveniment. Odata am tucrat luni de zile incercand s& objin un contract pentru o carte. Sofia mea stia c& Iucrez la carte, dar nu i-am spus ca respectivul contract este pe punctul de a fi incheiat. Asteptand gi sperand, incer- cAnd totusi sé nu exagerez in asteptarile mele, aveam fantezii extravagante fafa de primirea vestilor bune nu despre impartasirea lor. Anuntarea sofiei mele ar fi fost rasplata. Cea ce doream nu era doar sé ti spun; doream — aveam nevoie — ca anuntul meu sé aibé o _,Ai auzit ce fi-am spus?” 29 i ite major’. In ziua in care am primit contrac- rma Gn al nouilea cer. Dar cea mai buna parte a fost nerlibdarea de a-i spune sofiei mele. Aga cd am sunat-o la serviciu si i-am spus cd am o surpriza pentru ea: oinvitam la 0 cind elegant. Mi-a spus eX e fn regu 1d si nu mi-a mai pus nicio intrebare. (MA stia doar de ni. ; * era an ajuns eu acasa, sofia mea se schimbase deja intr-o rochie de mAtase si era gata si iesim. Si-a dat sea~ ma c& eram agitat, dar a asteptat rabdatoare s& fi spun de ce. La restaurant am comandat o stick de sampanie si, atunci cand am primit-o, m-a intrebat inca linistita: [Ai s& imi spui ceva?” Am scos contractul si i Lam pre- Zentat cu satisfactia unui scolar de zece ani care igi pre- zintA carnetul de note. A vazut ce era gi fafa i s-a lumi- nat cu un mare zimbet. Acea privire — dragostea si mandria ei — erau indescriptibil de dulci. Propriul meu zambet era plin de lacrimi. Cat de multe suntem dispusi s4 facem pentru asemenea momente! Aceia dintre noi care simt nevoia si orga~ nizeze ocazii speciale pentru a-si anunfa reugitele au multe in comun cu cei care nu au nevoie de atatea aranjamente, Perioada de timp in care asteptim sine anun- sam noutiile este plind de anxietatea anticipsri. Simgim tensiunea care se acumuleaZ. Aceasté tensiune este legata de strnirea unui impuls — si mrturisim, si de- clarim, si ne laudam sau si propunem — de a obfine un rspuns din partea celuilalt. Entuziasmul vine din speranja unei reacfii positives anxietatea vine din teama ingere sau indiferen}a. at Pessoana clireia alegi s&\ i te confesezi spune ceva despre relafia pe care 0 ai cu tine insuji — si cu celelalte30 Michael P. Nichols Petsoane din viafa ta, Prezentarea persoanei tale impli pane din v ; impli- o mandrie si jena — si cui alegi sa i le impartasesti. Fafa ie cine te simfi in siguranfa cand plangi? Cand te vaifi? Sau te infurii? Dar cui te lauzi? Cui fi marturisesti ceva cu adevarat jenant? Un bun ascultitor este un martor, nu un judecator al experienfelor tale. De indata ce esti in stare si spui ceea ce te preocu- Ppa — si s& fii auzit si recunoscut — scapi de o povar? Este ca si cum ai sciipa bruse de o durere. Daca impli- nirea ta vine repede, aga cum se intimpla adesea in conversafiile de zi cu zi, e pufin probabil sa ifi realizezi nevoia de'infelegere. Dar dezamagirea pe care o simfi atunci cand nu esti auzit si tensiunea pe care o simfi asteptand si sperand sa fii auzit sunt semne a cat de important este sé fii ascultat. Exist’ momente cand tot ce poate fi gandit trebuie spus si auzit, comunicat si impartasit, cand ignoranfa gi tacerea sunt dureroase si cand sa vorbesti inseamna sa incerci si ifi usurezi durerea, hie cel” Adu-fi aminte ultima data cfnd i s-a intmplat ceva cu adevarat sminunat. Jsi amintesti c4 erai nerabdator |. 84 fi spui cuiva? Pe cine ai ales si cum a iesit? Ai auzit ce fi-am spus?” 31 S& fii auzit inseamné sé fii luat in serios Nevoia de a fi auzifi, fapt pe care de obicei il consideram de la sine infeles, s-a dovedit a fi unul dintre cele mai puternice forfe motrice ale naturii umane. A fi ascultafi este modul prin care descoperim c& suntem infe- esi si acceptafi — sau nu. Ne pasi de oamenii care ne ascultd. Poate chiar ii iubim. Dar, cel pufin pentru o perioada, ne folosim de ei. ‘Atunci cand suntem activafi de nevoia de apreciere, ne raportim la ceilalfi ca la obiecte ale sinelui, expresia psihoanalistului Heinz Kohut pentru un celalalt receptiv, cineva la care ne raportém nu ca la 0 persoana cu propriul program, ci ca la o persoand care este acolo." Poate c& ideea de ascultitori ca obiecte ale sinelui ifi aminteste de acele persoane plictisitoare care vorbesc mereu despre ele si cirora nu pare si le pese de ce ai tu de spus. Atunci cand asculta nu o fac din inima. Asteap- 14 doar si schimbe subiectul din nou despre ei. ‘Aceast lips’ de apreciere poate fi in mod deosebit dureroasa atunci cand se petrece intre noi si parinfii nostri. Este innebunitor cand par sA nu fie in stare si ne Jase si tim pe picioarele noastre, indivizi cu idei legitime gi aspirafii. Este gi mai deranjant atunci cand ne vedem pirinfii cum ii ascult& pe alfii. Nouif de ce nu ne ara- t& pufind atenfie? In The Runaway Soul, scrisi de Harold Brodkey, este descris& aceasta experienfa enervanta prin conversafia dintre o tindré femeie si iubitul ei. Acesta vorbeste primul: 1 Heinz Kohut, The Analysis of the Self (New York: International Uni- versities Press, 1971)32 Michael P. Nichois .Tatal tau asculti vreodati sau doar monologheazi?” Doar monologheaza. Pe tine nu te las si vorbesti?” Doar daca insist. Apoi monologim pe rand.” Ei bine, atunci asta e. Vorbeste cu tine acum mai mult de- ct cu mine.” Fireste cA tatal femeii vorbeste cu iubitul acesteia mai mult decat cu ea. Acesta reprezinta un public nou. Persoanele care ne rénesc cel mai tare sunt invariabil cele cu care credem ca avem o relafie special, cele care ne fac s& simtim ci atenfia si infelegerea noastra este deosebit de importanta pentru ele — asta pind vedem cat de usor isi muta interesul catre altcineva. Fix in mijiocul destainuirilor observa o altti persoana si se rup pentru a discuta cu aceasta. Descoperim ca ceea ce credeam c& este 0 infelegere imparjit& doar intre noi este de fapt ceva discutat deja cu alte 12 persoane. Cam atat despre statu- tul nostru de confidenti cu regim special! Ce ¢ mai dureros cu acesti ,,intimi” comuni nu este c& se folosesc de noi, ci ci ne furd sentimentul cd suntem importanfi pentru ei, c& suntem special. Desi niciunuia dintre noi nu ne place si vedem (mai ales in noi ingine) asemenea narcisisu flagrant care des- considera sentimentele celorlalti, adevarul este ci, in majoritatea timpului, suntem complet absorbifi de noi insine. Subiectul narcisismului se dovedeste a fi crucial in explorarea artei de a asculta. fl menfionez aici doar pentru a remarca c& unul dintre aspectele nevoii noastre Pentru alsi oameni este absolut egoist. Fiind ascultati, ne pastrm echilibrul narcisic sau, mai pe scurt, ne ajutd sk avem o parere bund despre noi. Aj auzit ce fi-am spus?” os “Atunci cand Roxanne si prinfii ci au terminat si des- carce lucrurile din masin3, a avut un sentiment de inec devenit constient’ pentru prima data de toate lucru- Be pe care nu le avea. S-a witat agitata cum ceilalfi stu- denfi si parin{ii lor intrau in dormitoare inc&rcafi | per- ne gi saltele frumoase, iPod-uri si DVD-uri, plaici aoa dreptat parul, laptopuri, rachete de tenis si bate Be crosse. Roxanne nut mai vizuse niciodaté o bat’ de lacrosse. Pana la plecarea paringilor ei, lasand-o singura in fata colegiului South Hall, cntusiagmel fafa de incepe- iului s-a transformat in groaza. int pan an, Roxanne nu a reusit si depiseasci sentimentul de izolare. Tofi celal pirenu sis! facd prieteni atat de ugor. Dar ea, nu. Suna des acasa si incerca si Je spuna parinfilor cat de ingrozitor era. Dar ei is spunea Nusfi face probleme, drag fof se simt pusin singuri la inceput” si Ar trebui sii faci mai mul prietent” cau Poate c& ar trebui doar s& studiezi mai mult”. Macai dac ar fi fost asa usor! A linigti pe cineva nu este acelasi lucru cu al asculta. . Pana la inceputul lunii decembrie, Roxanne deja Tip: sea de la ore, nu mergea la masi si plingea pind ador mea. Atunci cand nu a mai putut suporta situafia $i-a £2 cut o programare la centrul pentru consiliere. an Roxanne a fost surprinsa cand terapeuta i-a spus 88 fi ise adreseze pe numele mic, Noreen. Nu era obisnuita cu o asemenea deschidere la un adult. S-a dovedit c& No- reen era cea mai infelegatoare persoana pe care o in-34 Michael P. Nichols talnise pana atunci. Nu i-a spus lui Roxanne ce si fack sinu i-a analizat sentimentele; doar a ascultat-o. Pentru Roxanne aceasta era o experienja noua. Cu ajutorul Jui Noreen, Roxanne a reusit si treacd atat de primul an si de ceilalfi trei care au urmat. Noreen a ajutat-o sa descopere cA sentimentele ei de nesiguran{i provin din faptul c& nu s-a simfit niciodata cu adevarat iubita de parinfi. Roxanne fi considerase mereu de trea~ ba, dar putea s4 vada acum c& nu o cunoscuserA niciodata foarte bine.Tatal ei era mereu ocupat, iar mama sa nu © luase niciodata in serios ca persoana. Pana la urma, Noreen a reusit si 0 conving’ pe Ro- xanne de faptul c& nu se va elibera niciodata de sentimentele de furie — si vulnerabilitate pana la depresie— daca nti va rezolva lucrurile cu parinfii. Atunci cand Ro- xanne a fost de acord, Noreen i-a sugerat si m& contac- teze pentrula organiza cAteva sedinje de terapie fami- lial. Roxanne i parintii ei au venit separat la sedin{& si, desi tofi zambeau, pareau precaufi ca niste pisici in ju- Tul unui sarpe. I-am sugerat lui Roxanne la telefon si incepem ugor prima sedinf4, s& incerce s4 nu isi reverse toata furia asupra parinjilor i, mai degrabi, s4 caute un numitor comun. Dar ea nu simfea aga, iar ceea ce isi do- tea cel mai mult era adevarul. A inceput cu tatél su, Fa spus c& atunci cand era mica I-a iubit, dar, pe masura ce a crescut, a inceput sa i se para ridicol si neinsemnat, (Muncea din greu, avea o tunsoare ca la armat’, vota cu republicanii si era patriot. Aproape nimic din viafa lui nu ii crease indoieli.) Dupa ce a ascultat evaluarea lipsi- t& de generozitate a fiicei, acesta i-a spus: ,Deci aga mA vezi tu?” si apoi s-a retras in tacere, propria sa armurd, neeemenfeeernhermten Ai auzit ce fiam spus?” 35 i Roxanne s-a intors citre mama sa. A numit-o oe ca, -fals&” si — cel mai crud Iucru pe care un Dar odata ce acceptiim ideea ca nu ne incepem viafa ca o parte dintr-o unitate nediferenfiata, intrebarea nu este cum ne separim de périnti, ci cum invajim sa ne conectim. Provocarea nu este si ne eliberam de ceilalyi, ci s& ne facem fnfelesi in relafie cu ei. Viziunea asupra sinelui ca avand 0 nevoie fundamen- tala de exprimare si recunoastere a reiesit nu doar din ob- servafiile facute asupra copiilor, ci si in cabinetele de con- sultafii unde psihoterapeufii aud plansul copilului in vocea adultului. Suferinja celor care se simt pustiifi si singuri, incapabili sa interacfioneze cu alte persoane, duce la intre~ barea: ,De ce este nevoie pentru a ne simfi intregi?” O mare Parte a raspunsului este reprezentati de a fi ascultafi. In descrierea dezvoltarii copiilor, Stern a identificat patru sensuri progresive si complexe ale sinelui, fiecare definind un domeniu diferit al experienfelor gi al relatiilor sociale. Pe locul doi, dupa nevoia de mancare gi adi- post, este nevoia de intelegere. Chiar si primcii au nevo- Je s& fie ascultaji pentru a se dezvolta. ,S& asculfi” un prunc poate suna oarecum pompos, dar exact acest lucru — calitatea reacjiilor p&rintegti — joacd un rol atat de important in devenirea noastra. Sa privim acum desfisurarea acestor accepfiuni ale sinelui pentru a vedea cum ascultatul modeleazi caracterul. * Margaret Mahler, Fred Pine, and Anni Bergman, The Psychological Birth of the Human Infant (New York: Basic Books, 1975). sannsetsinen ev enennneemen6t seeeeen maaeotanmensenemeeoamemen nate inate CE _ Mulfumese ci ma asculfi” 45 ici sunt.’ . . Shisle emergent (de la nagtere la dou’ luni) Nevoia nou-nascutului de a fi ascultat este simpla, dar imperioas’. Din cauza presiunii neasteptate a nevoilor fizice, viata plicuta devine brusc neplicuta. Foamea vine peste organism precum o furtund furioass. Incepe §ncet; copilul simte c& ceva merge anapoda. Apoi agita- fia se transforma intr-un adevarat urlet pe masura ce co- pikal incearc’ s& scape de senzafia de durere. Acest plan- set foloseste ca semnal de alarmé, este ca o sirend care ZA parinfii si le cere un réspuns. ; mere oi pirinte in acest stadiu. Din céte imi amintesc din experiena personal’, dup luni de nesomn, sensibilitatea noastri (a sofiei mele si a mea) empatic’ de~ venise atat de mare, incat intra in acfitine la cel mai mic sunet. Binecuvantat cu 0 dispozitie la fel de linistit® ca a unei maimufe-urldtoare, minunafia noastra ne convoca in ficcare noapte din cauza intoleranjei la lactate. Eu, ca un tata sensibil, rispundeam primul. ,Tubito”, ganguream, scrapnindu-mi dinfii, ,f& ceva!” La care perechea mea, apreciindu-mi sprijinul, se grabea la cea mic pentru 2-4 acorda ajutorul de care avea nevoie. Ah, si fii parinte! Bebelusii sunt dragufi si neajutoraji, dar zanbetele neastamparul i plansetele lor sunt comenzi care trebuie ascultate. Se poate ca pirinfii, in aceasta etapa, gandindu-se in principal la satisfacerea nevoilor copilului, s& nu recunoasca masura in care interacjiunea sociala este implicata in proces. Dar chiar inainte ca bebelusul s& ca- pete o constiin& de sine, p&rinfii il investesc cu asteptari si aspirafii. Din prima zi ei se refer la bebelus ca la un sine potential si real.46 Michael P. Nichols Impulsul nostru de a infelege este irezistibil. Obser- vafiile psihologului Aidan Macfarlane privind modul in care mamele li se adreseaza bebelusilor imediat dup nastere arat& c& acestea atribuie un infeles fiecs- tui semn si sunet.6 ,,De ce te incrunfi aga? Lumea e pufin infricofatoare, nu-i asa?” Mamele nu cred cu adevarat ca bebelugii infeleg, dar atribuie sens acfiunilor copiilor si le raspund acestora ca atare. in timp, ele cre- eazA mici forme de interactiune, mici lumi construite prin imbinare. Aceasta este prima invajatura a copilu- fui. Parinjii atribuie imediat intenfii copiilor (Ah, asta vrei”), motive (,,Faci asta pentru ca mami si se grabeas- ci si 8A if dea si m&nanci”) si autoritate in actiuine (Ai facut asta intenfionat, nu-i asa?”). Facand acest lucru, pa- raspund gi totodat& creeazA un sine emergent. Aceste motive gi intenfii dau un infeles comportamen- tului uman, iar parinfii, invariabil, igi trateaz’ copii ca pe niste fiinje de infeles — adica, drept oamenii ce vor deveni (atata timp cat devin persoanele pe care parinfii lor gi le doresc s& devina.) Cine ountem gi ceea ce spunem declangeaza reacfia celorlalfi fag de noi. Acel rispuns si legi- tura noastra cu ceilalfi riman vitale stiri noastre de bine psihic. Atunci cnd copii sunt prea mici pentru a putea vorbi, parinfii trebuie sa injeleaga ce simt acestia, dar nu © Aidan Macfarlane, The Psychology of Childbirth (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1977). scent A Ooo CEE, ,Mulfumesc ci ma asculfi* 47 pot verbaliza. Atunci cand tn copil plange, parinfii trebuie si isi dea seama ce se intampli.Vrea si fie hranit? Are nevoie de scutece curate? Vrea si fie fimut in braje? (inchipuiti-va sentimentele bebelusului. Ce abis 0 separa de aceste doua creaturi nervoase, gigantice, pe care natura i le-a hardzit drept ingrijitori. Isi vor da seama vreodati ce au de facut?) Atunci cand copilul creste si inva s& vorbeasci, devine mai priceput in exprimarea nevoilor si sentimentelor. Mai priceput, dar nu in totalitate. Cu tofii avem nevoie uneori de pufin ajutor pentru face infelesi. ; ; “Copili Sunt absolut dependenfi de paringi. Atunci cand acestia lipsesc, se cearti sau nu reactioneaza, copilul este singur $i terifiat; simte ci 0 si cada cerul pe el. Aceasta leg&tura primar cu ceilalfi incepe ca 0 problema de viafa si de moarte, asupra careia avem foarte putin control in copilaie. De-a lungul timpului, devenim constiengi de partea noastra din ecuafie (uni mai je decat alfii). “Oe deci a ae ceva timp de cand depindeai de parinfi s8 ifi auda fiecare plans ca si fi se recunoasca nevoile si sentimentele. Ce semnificafie are acest stadiu de dependen{a de a fi auzifi pentru noi, ca aduly!? ; Spre deosebire de copii, nu trebuie sé fim ascultafi pentru a sti ci existim — agen{i existenfiali care inifia~ z& aciuni. Dar pentru noi, ca adulfi, ascultatul ofers ocazia de a articula si a integra straturi mai profunde ale Eului. Atenfia si aprecierea care vin din partea as- cultétorului creeaza o experienta interpersonala in care ne deschidem gi traim o variant’ mai complet a noas- tr. Experienfa ascultatului provoaci o desfasurare de aspecte care este posibil si fi fost blocate deoarece nuaad Michael P. Nichols au fost niciodata vitalizate prin impartisirea gi recunoasterea lor. Pentru un copil, sa fie ascultat inseamna s& primeasca o confirmare ca existéi. Pentru un adult, ascultatul ajuta la continuarea procesului de dezvolta- re — permisandu-ne si oferim o descriere mai bogata a noastra si o acceptare mai profunda a sinelui nostru multidimensional. intAlnit pe Cliff. Nu ii promisese nimic lui Phillip, dar erau impreund de atat de mult timp, incat nu i se pérea in reguld sa se vada cu tn alt tip. Dupa huna in care s-a intrebat ce sa facd, s-a hotirat s% vorbeasca cu prietena ei, Judy. Judy-era casittorita de suficient de mult timp pentru a sti ci muai nicio garantie vizavi de viitorul unei relafii, Aga c&, atunci cand Adrienne i-a povestit despre Cliff, nu a ficut decat s& 0 asculte. I-a pus citeva intrebari, cum ar fi ce igi doreste, de ce se teme gi ce sperii si se in tample, dar, in principal, a lasat-o pe ea si vorbeasci Adrienne nu a luat nicio decizie definitiva in urma acelei discufii, dar s-a mai limurit pufin cu privire la cea ce igi dorea. $tia cA nu vrea si fie singura, dar nici nu eta pregatita sa se ageze la casa ei. Phillip era un baiat cu adevarat drégu}, dar nu era indrigostita de el. Cliff era mai incitant, dar nu era sigura c& era genul de persoand pe care s4 pofi conta. Era bucuroasi ca il avea pe Phillip, dar deoarece nu credea cé igi va petrece restul viefii cu el, nu era pregatita sa renunfe la alte variante. Daca s-ar vedea cu Cliff in continuare, fra si se despar- 8& de Phillip, ar putea sa apara complicafii, dar era dis- usa sd igi asume acest risc. . es eres eesti eS SAECO CARTE i _eMulfumese c& ma asculfi” 49 Cand suntem bolnavi sau rnifi ne retraim sentimentele de dependenja. in asemenea momente, nevoia ee a avea alte persoane in jur ne este evidenta si resimyim rispunsul lor fafa de noi drept o confirmare sau o infirma re a experienfei noastre. inci cand pe Valerie a apucat-o una dintre acele ae cae lovese fird avertizare, Fa spus sofulti ei ck zu poate si mearga Ia cind deoarece are 0 durere de cap. ‘Acesta i-a spus cA fi pare ru si i-a sugerat sa ia o aspiri- ni si sd se intinda in pat, Aspirina nu o ajuta si ar fi pre erat si stea in sufragerie cu o punga de gheata.pe frun- te, Nuar fi trebuit el sa stie asta pana acum? Valerie s-a bucurat ck nu a trebuit sX ias& in oras, dar a simfit c& sugestia sofului de a se duce sus, in dormitor, si se intin- d&, o indep&rta. fi plicea sa ias& cu ea in oras, sA mear- gk la sala de sport impreund, si fi asculte problemele si reusitele, dar nu parea dispus si fie alaturi de ea cand nu se simfea bine. Majoritatea dintre noi crestem, pana Ja urma, dar nu depasim niciodata nevoia de a fi luafi in serios —— de a ni se recunoaste sentimentele. _Hei, uiti-te la mine!”: : Sinele-nucleu (de la doua la sapte luni) intre 8 gi 12 siptiméni copiii devin sociebili. Apare zambetul social, incep sé articuleze gi s& stabileasca con- tactul vizwal. Atunci cénd copilul se uité la tine si zam- beste si gangureste sau stropeste cu apa atunci cind ii faci baie si apoi chicoteste incdntat, cum ai putea s& mi50 Michael P. Nichols il iubesti? Bineinfeles c& ne-ar plcea si ctedem c& tofi parinfii rispund intuitiv acestui tip de comunicare. Din pacate, nu este asa. Unii parin}i sunt atat de preocupafi, de deprimafi sau de zApacifi, incat isi ignora copii. Si cel mai adesea, poate, mulfi p&ringi le rispund copiilor fara 8a fi considere niste persoane micufe, cu propriul ritm gi propria stare de spirit, ci ca pe un opus al nevoilor personale. Fiecare copil are un nivel optim al agitafiei. Activita- tea care depaseste acest nivel inseamna suprastimulare si experienja respectiva devine suparatoare; sub acest nivel stimularea nu exista. Parinfii trebuie sé ajunga s& isi cunoasca copii. Considerandu-i persoane, raspunzan- du-le la sentimente, mai degraba decat impunandu-le pe ale lor, parinfii transmit 0 acceptare pe care copiii o in- tegreaza gio transforma in respect de sine. Data viiloare cénd vezi un adult interacfionand cu un copil, observa diferenta intre a rispunde conform nive- Jului de entuziasm al copilului si impunerea emofiilor adultului asupra celui mic. Atunci cdnd vezi un parinte insensibil ignorand veselia unui copil, esti martor la inceputul unui proces lung $i trist prin care pSringii apa- fici vestejesc entuziasmul copiilor ca pe stiste flori lipst- te de apa. Avand suficient de multe flori vestejite la birou, mulfumesc, nu aveam de gand s& cresc una si in propria casa. imi aduc aminte cum intram seara pe varfuri in camera fetifei mele chiar atunci cAnd afipea — sau se prefacea ci o face. Cea ce intuifia mea masculina imi spunea ci doreste era, ca in loc s& se odihneasci, si fie aruncat spre tavan si apoi si se repeada spre podea — ca un | ‘eensrnsieeer enc snRNA »Mulfumesc c& ma asculfi” 51 pilot fara parasutd — doar pentru a fi salvati din ghea- rele morfii de tata. Uraa! _ Prea sufocata de incantare pentru a putea vorbi, gaza si-a aritat bucuria deschizand larg ochii in timp ce fafa {i cipata o frumoasa nuanjai de albastru. Entuziasmul excesiv poate fi mai pujin deprimant, dar nu inseamna neaparat mai multa receptivitate. Am vazut cu tofii adulfi manifestindu-se in aceste fel — duicegiria din voce, cuvintele de alint, nesfarsita ad rafie si uimire. Atunci cand e vorba despre bebelusi, re~ acfia este aproape automata; copiii mici sunt atat de in- suflefigi, incat maresc intensitatea réspunsului nostru. Dar atunci cénd entuziasmul adultului il depaseste pe cel al copilului rezultatul este o discontinuitate suparatoare. Parinjii iubitori impartasesc stirile copiilor si ara~ ta acest lucru. Nu exuberanja sau alti emofie transmite aprecierea plina de iubire, ci a fi infeles si luat in serios. Copilul ai carut paring 11 gadila, il inghiontese yi i zguduie atunci cand nu este cazul sunt la fel de singuri cu sinele lor real ca si cei ignorafi de parinfi. Aceasti impunere a stirii parinfilor este mistificarea in care realitatea copilului se pierde sau ceea ce psihiatrul R. D. Laing numea ,politica experienjei”?. Atunci cind nu esti ingeles gi luat in serios ca persoand — chiar si la aceastA varsti fraged’ — se pun bazele singuratatii si 7 RD. Laing, The Politics of Experience (New York: Pantheon, 1967).52 Michael P. Nichols ale nesigurangei. in cuvintele psihanalistului Ernest Wolf, ,Singuratatea, singuratatea psihologica, este mama anxietafii”.8 Eleanor apreciazi florile primite de la copii de Ziua Mamei, dar ar dori ca ei si igi fack timp s& 0 sune mai des. ‘Ted ii spune lui Katie c& este epuizat si ck doreste si stea acasi si sA se uite Ja un film la televizor. Katie ii rispunde ci poate s-ar simfi mai bine daca ar iegi la o plim- Nikki fi povesteste tat&lui despre un coleg mai in varst& care’y intrerupe adesea in timpul sedinjelor de la birou. Nu vrea si fac mare caz din asta, dar ar dori s& re- usesca si termine ce are de spus. Tatall ii spune c& ar trebui ca data urmatoare cind se intémplé, s&-i spun’ s& tac din gura pentru ca nua terminat ce are de spus. Nikki fi mulfumeste si schimba subiectul. Ceea ce aut aceste exemple in comun este ci, atunci cand oamenii ne rspund in funcfie de propriile prefe- rinfe, mai degraba decat si fie mai atenfi la ale noastre, par s& nu ne cunoasca, si nu stie cine suntem cu adevarat — si nu ne asculte cu adevarat. ® Emest Wolf, , Developmental Line of Self-Object Relations", i fl ine of ct Relations, in Ar- nold Goldberg, ed., Advances in Self Psychology (New York: Inter~ national Universities Press, 1980). snes te nrnsna ae et areeaneare RACE Hee »Muljumese c& mi asculfi" 53 lubito, imi e frig. Nu vrei un pulover?”: Simful sinelui subiectiv (de la sapte Ja cincisprezece luni) Pela un an, copilul realizeaza\ c4 are o lume mentala interioar4, personal, cu dorinfe, sentimente, ganduri gi amintiri care Ie sunt invizibile celorlalfi daca el nu face un efort s& le dezvaluie. Posibilitatea impartagirii acestor confinuturi invizibile ale minfii este sursa celor mai mari bucurii si frustrari din viaja unui om. imagineaza-fi pentru un moment c& esti un copil care nu a invafat s& vorbeasca gi cd ifi doresti un fursec. Ce faci daca il vezi, dar nu ajungi la el? E simplu. O faci pe mama ta sa ifi citeascd gandurile. Poate prea extravagant sa vorbesti despre cititul gandurilor, dar nu la asta se reduce comunicarea? Copilul trebuie s& capteze atenfia mamei, si exprime ceea ce gandeste gi s& faci in aga fel, inct mama s& primeasca si si injeleagd mesajul. Nreau un fursec” este un mesaj simplu, ugor de trimis si de primit, chiar si far cuvinte. Cand vine vorba despre mesaje mai complicate, e posibil ca cei mici (ca mine gi ca tine) s4 aib& mai mult de lucru pentru a se exprima — si s& spere cA aceia care ii asculta se vor stradui si infeleaga. Posibilitatea impartasirii experienfei creeaz4 posibilitatea confirmarii sinelui ca fiind acceptabil si de infeles; creeaza, de asemenea, posibilitatea intimitatii, indepli- nind dorinfa de a cunoaste gi de a fi cunoscut. Miza este s& descoperi ce parte a lumii personale din experiente interioare poate fi impartigitd gi ce parte iese din paleta experienjelor umane acceptate.a Michael P. Nichols Faptul de a fi ascultat face diferenfa dintre sentimentul de acceptare si cel de izolare. Posibilitatea impirtigirii stirilor mentale ridica si posibilitatea neinfelegerilor. De exemplu, copiii mici sunt ex- ploratori extrem de curiosi. Stand in brafele mamei sau ale fatailui, un copil poate sX sondeze gura sau nasul acestuia cu un deget sau si tragd de un fir de par ca sk vada daca se desprinde. Parintele care percepe acest act de explora- re ca pe 0 agresiune poate s& se enerveze $i sX ii atribuie copilului ostilitate. in acest caz, parintele poate s& reactio- neze cu o mustrare, o palma sau si il respinga pe cel mic, care fcuse doar ceva absolut natural pentru varsta sa. Copilul este incurcat de lipsa de infelegere a parintelui, suparat gi speriat din cauza mustrarii. Poate cit a fost 0 greseald, gndeste copilul. Apoi, in cazul in care copilul repeti explorarile, pentru a-si clarifica nelamurirea sau pentru a primi un raspuns diferit de aceast’ dat’, 0 poate face mai insistent. De aceasta dat’, parintele va crede c& neinjelegerea inigiala s-a confirmat: copilul chiar este agresiv. Daca situafia se repeta, este posibil ca falsa interpre- tare a parintelui si devina explicatia oficiala si accepta- t8 a copilului: explorarea inseamna agresivitate si este rea. Copilul poate ajunge s& se creada agresiv, chiar os- til. Realitatea altcuiva a devenit a lui. Neinfelegerile nu ne submineaza increderea doar in ceilalti, ci si in propriile percep} Cuvantul pentru impartisirea experienjelor este in- tersubiectivitate. Motivul pentru introducerea acestui ter- senses nzenannsrsasnnse nena NUH | »Mulfumese c& ma asculfi” 35 os cnd s-ar putea folosi un cuvant comun pre- ea Pie este de a ne feri sa uitam ca infelegerea reprezint3 o realizare comuna: 0 persoand care incearc’ si exprime ce gandeste si 0 alta care incearci s4 infeleaga Citirea gandurilor unui copil incepe prin armonizarea ta. ow monizarea, capacitatea unui ptirinte de a impartisi starea afectiv’ a copilului, este o caracteristics omnipre- zenté a interacfiunilor pirinte-copil cu consecinte profunde, Este predecesoarea empatiei si esenga injelegerit umane. Armonizarea incepe cu impartisirea intuiliva a slarilor copilului si manifestarea acestui fapt. Copilul se intinde entuziasmat gi apuci o jucdrie. Atunci cand 0 prinde, scoate un ,aah!” fericit si se wit spre mama. Mama fi rspunde binevoitoare, impartisindwi fericirea si arditindu-i acest fapt zambind si spunandu-i ,Dat Mama a infeles sia impartasit starea copilului. Asta inseamna armonizare. : ‘O demonstratie pentru nevoia copilului de armonizare este procedura felei imobile. Dac& o mama (sau un tata) igi sterge orice expresie de pe chip in mijiocul inter- actiunii dintre ei, bebelusul se va supra si se va retrage. Copii ce au trecut de doua luni gi jumitate reacfio- neazi puternic la figura imobila. Se uit in jur. Zambe- tul le dispare si se incrunta. Fac incercari repetate de ao reinsufle}i pe mam& z4mbindu-i, gesticuland si strigand-o. Dac nu reusesc, in cele din urma se intorc, cu 6 figura nefericit& si confuza. Este dureros si te apropii de cineva care nu ii raspunde. © Daniel Stern, Diary of a Baby (New York: Basic Books, 1990).56 Michael P. Nichols /Nu, nu vreau s8 dorm! Vreau si mi joc.” Simful sinelui verbal (de la cincisprezece la optsprezece luni) Atunci cand invafa si vorbeasca, copiii stabilesc un nou tip de comunicare cu pirinfii. Achizitia limbajului este vazuta in mod tradifional drept un pas major in re- alizarea unei identitafi distincte, precedata doar de mers. Dar si opusul este adevarat: achizifia limbajului este o forfa puternica pentru interactiune si intimitate. Psihologii Arnold Sameroff si Robert Emde au rezumat multitudinea de lucrari ce arata c& lipsa raspunsului emofional produce un copil cu ,o gama restransa a expresivitafii emofionale; manifestiri mai neclare; si o predominanafa a detasarii, a durerii sau evitarea interactiunilor, in aceste condifii, clinicienii pot observa 0 »Stopare” a.interactiunilor afective si in cazurile extre- me, tristefe sau depresie de durat&.”1 Cu alte cuvinte, un copil ale cdrui spuse nu sunt apreciate gi cirora nu li se raspunde, in final va renunja gi se va intoarce spre sine insusi. Atunci cand vedem o persoani tristA sau depri- mati, tindem si presupunem ci s-a intamplat ceva neplicut. Poate ci ce s-a intamplat este c& nimeni nu asculti. + Arnold Sameroff si Robert Emde, eds., Relationship Disturbances in Early Childhood (New York: Basic Books, 1989), p. 47. ssa nee thee Rn SANE SERENE jeMulfumesc ed ma asculfi” 57 Copilul ascultat este un copil increzator Pana s& ajunga la varsta de patru-cinci ani, empatia sau lipsa ei au modelat deja in mod evident personalita~ tea copiilor. Copilul infeles creste asteptindu-se ca cei- alti sa fie disponibili si receptivi. Acest fapt este demonstrat de tendinfa acestor copii de a se sprijini pe educa- toare. Atunci cand copilul care a fost ascultat de paringi se imboindveste sau se loveste, va céuta sprijin in edu- catoare. in schimb, exact in astfel de momente, copilul nesigur esueaz in stabilirea contactului. ,Un baiat este dezamégit si isi incruciseaz brafele si se imbufneaza. O fat se loveste cu capul de masa si se retrage si planga singuré. Un copil este trist in ultima zi de scoala; sti pe canapea inghefat si fara nicio expresie pe fafa.”"! Acest gen de reacfii sunt tipice — si nu se schimba prea mult pe masura ce acest copil creste. regcolarii cu un istoric de ascultare empatic& sunt mai implicafi si se simt mai confortabil cu colegii lor. Se asteapta ca interacfiunile sa fie placute i de aceea sunt nerabdatori sa le aib&. Sunt mai capabili s& igi fac& prieteni si sunt mai fericifi. Sunt, de asemenea, buni ascultdtori. Pana la varsta de patru sau cinci ani, lipsa de empatie — nu abuzul sau cruzimea, ci simpla si comuna lipsa de injelegere — creeaza un sine izolat si nesigur, vulnerabil in faja respingerilor si de aceea temdtor fap de persoanele si situafiile necunos- cute. 3 Alan Sroufe, ,Relationships, Self, and Individual Adaptation”, in ‘Amold Sameroff si Robert Emde, eds., Relationship Disturbances in Early Childhood (New York: Basic Books, 1989), pp. 88-89.58 Michael P. Nichols wEL nu vorbeste niciodatit cu mine. Este posibil ca reticenfa pe care o au unii barbafi ina vorbi sd aiba de-a face atat cu un trecut in care nu li s-a rispuns cu empatie, cat si cu orice alt lucru ine- rent genului masculin. Pentru a-i face pe cei necomu- nicativi si se deschida este nevoie de un efort supli- mentar pentru a demonstra acceptarea sentimentelor lor — inclusiv acela de a nu dori sa vorbeasca in acel moment. Imagineazafi-o pe Tammy, in varst& de cinci ani, ne- obisnuita sa fie infeleasa, cum ii povesteste prietenului ei despre un bataus de la gradinija. ,Si apoi m-a impins sia apiscat toate creioanele!” Un notigor a intunecat pentru o clipa fafa si mai mi- cufa a prietenului ei, Ryan. Batdusii nu erau preferafii lui. Dar el stia c& ascultatul empatic era pentru fraieri. Convins ca propria manie era suficient adunat’, incat ar fi putut sé distruga o boaba de strugure cu o singur& lo- vitur& de pumn, Ryan a indemnat la rézboi. ,Ar trebui 8a ii pui vopsea in par gi s& il lovesti cu rigla de fiecare data cand mai face la fel.” Jat’ doua spirite inrudite, intalnindu-se la acelasi ni vel al infelegerii. , Muljumesc”, i-a spus Tammy cu recu- nostin{, ,dar cred ca ma strigd mama. Ma bucur ci am vorbit.” Nevoia de ascultare se bazeaza parfial pe nevoia de a ne menfine sentimentul importanfei. Prezenfa ascult’- torului are funcfia unui obiect de sine — ca sa ne satis- faci propria nevoie de atenjie si apreciere. Dar ideea ci _ Mulfumese ci ma asculfi” 59 ascultatul este ceva ce o persoana oferd celeilalte este doar partial adevaratd. Un alt aspect vital al ascultatu- Jui este reciprocitatea. Ascultatul invinge distanfa dintre noi Reciprocitatea nu fine doar de infelegere, ci si de im- partaisire — de a fi cu o alt persoani. Aici nu doar eu sunt important, ci si noi. Experienta noastra este intregi- 18 impartind-o cu o alta persoana. ‘Atunci cand doresc s& impartasesc cuiva un gand sau un sentiment de mare importanfi pentru mine, imi doresc sa fitt infeles, sé fiu luat in serios si apreciat. (SA nu- mim acest gest ,,impartisire” este o ipocrizie; cea ce ne dorim cu adevarat este s4 ne exprimam si si fim auzifi.) Eu imi dorese s& fiu validat. Dar daca vad o caricaturs extrem de amuzanta in The New Yorker, ma gandesc imediat la cineva c&ruia sa ii spun despre ea. (in acest caz ,impartisire” este un termen potrivit, deoarece experienfa ciutata este reciproc’, este comuna.) in acest caz, nu vreau si fiu admirat sau apreciat; vreau doar si am cu cine s& rad pe seama caricaturii. Dup& cum spune psihologul Ruthellen Josselson in The Space Between Us,!? reciprocitatea este un aspect puternic, dar neglijat al experienjelor umane. Atunci cand suntem tineri si plini de energie, inainte ca viata si ne toceasc& terminafiile nervoase, dorinja reciprocitafii ia cea mai intensa forma prin foamea pentru un prieten de 1 Ruthellen Josselson, The Space Between Us: Exploring the Dimensions of Human Relationships (San Francisco: Jossey-Bass, 1992)60 Michael P. Nichols suflet. Atunci gisim sau inventim o persoand speciala cu care putem sa imprtisim momentele placute si gandurile profunde. Reciprocitatea se afla in interactiunea oamenilor de zi cu zi. Schimbam comentarii despre ultimele gafe ale presedintelui, ne plangem din cauza vremii si sporovaim le. neg despre evenimentele zilei. Nu se intampla nimic important, este doar viaja si impirtsirea caracterului ome- nese. O femeie a spus: ,De aceea, cand sunt plecata in interes de serviciu, imi sun soful la sfargitul zilei —ca si ii spun c& intalnirea a mers bine sau ci ploua sau ci am uitat s4 imi iau pantofii preferafi”. AceastA femeie nu are nevoie de nimic; sun doar pentru a-si impartasi evenimentele zilei, opiniile si plangerile care altfel ne trag ina- Poi sine izoleaza. Majoritatea teoriilor cu privire la relafiile umane pun accentul pe un aspect sau altul al legaturilor, fie pe reci- procitate, pe funcfia de obiect al sinelui, pe atasament sau pe iubire. Toate aceste modele de relationare sunt ci de depasire a spatiului care ne separa. Totusi, ceea ce este valabil pentru tofi este faptul ca prin vorbire relafionim si prin ascultare suntem infelegi si apreciafi. Cand spun /apreciafi” nu mi refer la admirafie, ci la perceperea si acceptarea noastra aga cum suntem. Atunci cand vorbim despre cat de deprimaji suntem, nu ne este de folos si ni se spuna cat de minunafi suntem; vrem sa ni se recunoasca nemulfumirea. Vrem si fim cunoscuti. Atunci cind suntem judecafi gresit sau ranifi mai mult decat poate cineva si realizeze, ni se reaminteste faptul c& nimeni nu ne poate vedea in profunzime. Cei Jali vad ceea ce pot si ceea ce sunt dispusi s4 vada si stiu ceea ce le spunem noi. Restul este personal, este mister. ecssavoeansnseungnnnmh fest Renter eenaneand Ra NIE /Mulfumese c& ma asculfi” 61 Devenim cunoscufi prin rispunsurile empatice, prin ceea ce Heinz Kohut numea ,oglindire.“'3 Ascultatorul bun (sau ,obiectul de sine care oglindeste“) ne aprecia- 2 aga cum suntem, acceptandu-ne sentimentele $i idei- Je pe care le exprimam aga cum sunt. Pe parcursul acestui proces ne simfim infelegi, recunoscufi si acceptafi. Empatia — ecoul uman — este substanja indispensa- bila a starii de bine emofionale. Ceea ce este oglindit in mod adecvat devine, in timp, o parte din sinele trait si adevarat. Copilul care este auzit si apreciat are mai multe sanse 98 ajunga un adult implinit si este probabil ca adultul care este auzit si apreciat s& continue sa se sim- Baga. G4ndurile nerostite ne slabesc ‘Uni oameni stiu 8 se fact apreciafi, dar se strduiesc prea tare. Nu sunt deschigi in intregime si este aprecia- 14 doar fafa pe care o arata lumii. O persoand cu prea multe secrete nu poate fi prea linistita. ‘Atunci, de ce spun unele persoane atat de putine despre ele? Raspunsul este cA viafa le-a invaijat sa fie refinute. Do- rinfa inocenta de apreciere pe care 0 aducem in relafiile noastre de inceput ne expune unor consecinfe. Unele persoane sunt norocoase. Primesc atenfia de care au nevoie si apoi abordeazA viata cu incredere. Alfii nu sunt Cele doua Iucrari minunate (desi, din picate, consistente) ale Tui Kohut sunt The Analysis of the Self (New York: International Uni- versities Press, 1971) si The Restoration ofthe Self ( New York: Inter- national Universities Press, 1977)62 Michael P. Nichols asa de norocosi. Nu sunt ascultafi, iar din acest motiv evita si se deschid&. Ceea ce in unele cazuri poate si para modestie este posibil si fie reticenja de a deschide rini mai vechi. Multe persoane invafa sa isi canalizeze nevoia de apreciere spre ambifii personale sau spre aj torarea celorlalfi. S& nu fii ascultat este greu si atunci, intr-un fel sau altul, ne ascundem nevoia de a fi infelesi prin mecanisme de apSrare. Unii devin experfi in evitare si igi cultiva capacitatea de a fi singuri. Farmecul singuratafii, liudat de psihiatrul britanic Anthony Storr4 este dat de faptul c& ofera spafiu pentru rispuns si reflectie, timp pentru cerceta- rea sinelui $i pentru strédaniile creative. Singuratatea ofera un rigaz de la cerinfele zgomotoase ale viefii sociale de zi cu zi. Voi discuta mai tarziu despre modul in care singuratatea ne poate da ocazia si ne ascultim pro- ptiile ganduri. Dar o parte din inclinafia spre singurata~ te are o latura defensiva — 0 acomodare cui durerea nas- cuta de lipsa de ascultare. Apararile care formeazi ca racterul persoanei solitare sprijina o iluzie mareata: ilu- 2ia increderii in sine. Daca am putea si examinim con- templarea sentimentelor care apar in timpul introspec- fiei, am descoperi c& ticerea singuraticului este adesea plina cu conversafii imaginare.15 Anthony Storr, Solitude: A return to the Self (New York: The Free Press, 1988). in aceasté era electronici, unele persoane solitare se retrag in dis- utile online pentru a invlja sf Varbeascd unui suditorhtsigue Lattin ae Sa ENE HELEN IO RESP EIN EHO IRS RC EERE, »Mulfumesc ci ma asculfi” 63 Unul dintre motivele pentru care Sharon Fa considerat atrigator pe Don era acela ci intotdeauna pirea Ii- nistit si stapan pe sine. in timp ce alte persoane de la birou pareau si se pling sau si se certe tot timpul, Don igi vedea linistit de treaba. Nu prea si intre in polemi- 3 cu nimeni. cos intro dimineaj8, Sharon a auzit-o din intampla- re pe 0 coleg& mai noua intrand in biroul lui Don gi in- trebandu-l daca I-a supdrat cu ceva. Cu 0 voce aproape necontrolat’, Don i-a spus c& nu fi place faptul ca Ellen il contrazice in toate cele in timpul sedinelor. Oh“, i-a spus ea sarcastic, ,ce vrei s& fac? Sa fiu de acord cu tot ce zici tu?” in acel moment, Don gi-a pierdut cumpatul. Tra spus c& nu i-a araitat deloc respect de cand a venit in firma si cd s-a sAturat s8 il contrazici tot timpul. Cu o voce din ce in ce mai stridenté, Don i-a reprosat ci nu i-a luat niciodata ideile in considerare, ci era dezagrea~ pila. in acel moment, Ellen a iegit din inc&pere. Ei bine, s-a gandit Sharon, cred cif Don mu este atat de stifpdn pe sine, Ia urma urmei. Este doar unul dintre acei oameni care riimiin calmi evitind confruntirile. Gandurile ncrostite ne slabesc, nu doar facandu-ne mai putin autentici si mai pufin intregi, dupa cum am discutat, ci gi consumandu-ne. 84 reprimi ceva nu esie ca atunci cind pui un lucru in dulap i apoi uifi de el; reprimarea inseamna si un consum constant de energie care in timp ne epuizeaza. | Sentimentul ci nu esti infeles este una dintre cele mai dureroase experienfe umane. Lipsa de apreciere si de raspuns ne epuizeaza gi ne face si ne simfim mai putin vii. Atunci cand suntem cu o persoand care nu ne asculté, ne64 Michael P. Nichols inchidem in noi. Atunci cénd suntem cu 0 persoana ci- reia fi pasa si este atent&é — un ascultator bun — ne in- viordim si ne trezim la viafi. Sa fii ascultat este la fel de important pentru bucuria de a trai, precum iubirea si munca. La fel de important este sa fii un bun ascultitor, infelegerea dinamicii ascultirii ne permite si ne adancim si sd ne imbogajim relafiile. Asta inseamna s& invaifam si ne amandm propriile emofii si apoi sA realizim satisfac- sia empatiei reale. Atunci cind ascultarea ne este blocata de emofiile pe care ceilalfi le trezesc in noi, conspiraim la producerea propriei izolari. Nu trebuie si fie asa. Exercifii 1. Existd 0 persoana caireia iar placea si © asculfi mai atent?,Ce ffi st in cale? Cum vi s-ar schimba relafia daca ai asculta cu mai mult& atenfie persoana respectiva? Cum ar modifica ascultatul tau felul in care persoana simte fafa de tine? Cum capacitatea ta de empatizare ar afecta sentimentul de bine al celeilalte persoane? 2. Fao list cu lucrurile care s-ar putea sa merite si nu fie ascultate. Aceasta lista ar putea include opri- tea radioului din masin&, petrecerea timpului cu persoane care nu ii plac, schimbatul de canale TV in loc de privitul pe fereastra, cititul atunci cand ai cAteva momente libere, ascultatul compulsiv al muzicii in locul propriilor ganduri. 3. Gandeste-te la o persoana cfreia evifi si fi spui anumite lucruii din cauza felului in care ifi rispunde. serstessoha espera SRS ROY 0S TURES PR ES Ae /Mulfumese ci mA asculfi” 65 Planuieste in avans un comentariu legat de aceas- {8 tendin{a data viitoare cand el sau ea 0 va face. i pregatil s& rispunzi fra emotivitate in ca- Moire coldlat este ofensat de comentariul tu. Scopul acestui exercifiu este de a invafa s& ceri so- coteala oamenilor pentru obiceiurile neplicute de scultare rd ca acest hucru si se transforme intr-0 ‘mare confruntare. Atunci cand. comentafi rispunsul Jos, nu vit concentrafi pe ceea ce fac ei gregit, ct asupra modului in care dorifi 4 va rispunda\.De ce nu asculté oamenii?” Cum se intrerupe comunicarea ui Ellen i se prea mai greu decat crezuse si stea acasa toata ziua cu cei doi copii. Plinuise 84 se intoarca la munca dupa nasterea acestora, dar apoi s-a hotrat c4 era mai important si stea aca- s& cu ei pana vor incepe scoala. Ceea ce ii lipsea cel mai mult de cfnd nu mai mergea la serviciu era prezenta cuiva cu care sa vorbeascd. Si asculte doar cine vrea un fursec si cine are nevoie la olif devenca destul de plictis tor pana la sfargitul zilei. Soful ei era surprinztor de ne- injelegator. O ajuta sa fi duca la culcare si petrecea timp cu ei in weekenduri, dar cnd se intorcea acasa de la munca, nici macar nu se prefacea interesat de povestile Tui Ellen de peste zi. Era ranitA gi furioas’. /Stiu ci Greg munceste mult si vrea si se odihneas- cA. Dar si eu muncesc mult. Tot ce imi dorese sunt cé- teva minute de conversatie matur&. Dar dac& indr&z- nesc si il deranjez in timp ce se uit’ la stirile lui pre- | De ce nu asculté oamenii?” 67 fioase ca S4 incerc s& vorbesc cu el, se enervear’. Nu merit si m-am cam s&turat.” Avea ochii plin de lacrimi. (Ai auzit ce ti-am spus?” De ce nu asculté oamenii? Existd foarte multe motive sniru aceasta situafie. Majoritatea se concentreaz& pe ascultator. (Se stie c& sofii sunt niste ascultatori nepasatori.) Explicafia lui Ellen pentru lipsa de disponibilitate a lui Greg nu era complet critic’ — ,$tiu c& are nevoie de timp 5A se relaxeze” —, dar era, la urma urmei, con- centrata in totalitate pe el. Ef era de vina pentru c& nu asculta. De fapt, ascultatul (sau lipsa lui) este un proces ce implic& dowd persoane. Din punctul de vedere al lui Greg, era frustrant si vorbeasc& cu Ellen despre copii. ,Se plinge tot timpul. Spune cA n-o las in pace nici cand intra in baie, Dar ea fi incurajeaza! Nu fi las sa se joace singuri si refuzA si ia o pauza. Si lucrul care mA deranjeazi cu adevéirat este modul in care fi ia partea tot timpul celui mai mic. Tot ce face Terri este dragut, tot ce face Cody este gregit. Daca incerc sa intervin, chiar $i foarte delicat, incepe si planga si spune ci mA iau de ea. Asa c& am invajat sa imi fin gura.” Ellen se simjea neglijata din cauza ci Greg nu vorbea cu ea, dar acest lucru se intampla si din cauzi c& nu era deschisi pentru a injelege si punctul lui de vedere. Fap- tul c& pozitia lui Greg era diferit& de a ei, fiind poate chiar una criticd, ingreuneaz’ auzitul. Din pacate, atunci cand dous persoane nu se injeleg asupra unui aspectes Michael P. Nichols important si niciunul nu recunoaste punctul de vedere al celuilalt, rezultatul va fi, probabil, o intrerupere emofionala. Greg se simjea desconsiderat din cauza ci Ellen se plangea de o problema pe care singura si-o creease (din punctul Iui de vedere) si nu ii asculta parerile. $i totusi Greg nu reuseste nici si asculte, nici 8 se facd injeles. Daca ar reusi s& separe ascultatul de sfaturile date, poa. te c& sentimentele lui Ellen ar fi injelese si apoi ar putea sa isi comunice mai eficient punctul de vedere. Desigur c& este dificil pentru el s4 isi amane propriile sentimente suficient de mult timp pentru a le asculta pe ale sofiei, mai ales asupra unui subiect la care fine aga de mult. Dar poate ci aceasta nu este o scuza destul de buna pentru ca un fata si un sof si se retraga. Atunci.cénd ceilalfi nu ne ascult& credem c& este din vina lor: sunt egoisti sau nepasatori. (Atunci cand noi nu ascultaim, e din cauza ci suntem plictisifi sau obosifi sau nu ne place si ni se vorbeasca de sus.) Adevarul este c& ascultatul este un proces complex. Chiar daca esecul acestui proces se incheie in aceeasi experiena dureroa- 88 a lipsei de ascultare, exist multe motive pentru care oamenii nu aud. Acum mai mulsi ani a venit la mine un tandr cuplu care avea dificultafi in comunicare. Atunci cand am intrebat care era problema, soul mi-a spus: ,,E vina sofiei mele; e plictisitoare.” (Cine spune ca birbafii sunt reti- cenfi in exprimarea sentimentelor?) Controlandu-mi impulsul de a reacfiona la acest comentariu rauticios, il tog sa imi explice. Barbatul era un avocat care lucra pe postul de consilier intr-o campanie electoral. Zilele ii erau incircate de sedinje de stabilire a strategiilor, de wastes mt a A _,De ce nu ascultd oamenii?” 69 i 4, intdlniri cu candidatul, interviuri la Somes siplinuirea de contraatacuri. Atunci cénd « mmgea noaptea acasi, cu mintea vajaindu-i de la agi- ajun6 rustrarile campaniei, mormaia un salst c&tre so- ea Te prabusea pe canapea cu o bausturd si un ziar al- fu funci cand I-am intrebat din ce motiv nu era nerabdator s& discute despre evenimentele zilei, mi-a rispuns Gx sofia sa nu era interesata de subiect. Ea era designer grafician si nu era deloc interesat& de politic’, susfinu aon protestat spunand cé, desi nu stia multe despre politics, era interesatd de el si de ceca ce ficea el. Soful nu era convins de acest lucru L-am rugat sa se gandeasca la 0 persoana despre care sia c& era interesaté de campanie, cineva cu care at putea discuta cu entuziasm. Imagineaz2-fi, i-am spus, cat de diferit te porfi cu acea persoand. A recunoscut c poate fi adevarat. Atunci i-am propus — doar ca pe un ex- periment — si vind acasi timp de o saptimana gi si isi iInchipuie c& sofia sa este acea persoand interesati, persoana cu care era atat de entuziasmat sa vorbeasci. A ‘sd incerce. . Spann Uurmatoare s-au intors radiind. ,Ce erezi?”, mi-a spus. ,Nu mai este plictisitoare. Lipsa de comunicativitate a tandrului avocat ar fi putut fi interpretata ca un alt exemplu al t&cerii barbafilor. Sunt oare barbafii incapabili si se exprime emojional? Fiind pringi in actiune — munca, joaca, reali- Zari — si-au pierdut limbajul sentimentelor? Acest gen de stereotipii ignord natura interactiva a comunicarii si70 Michael P. Nichols rolul important al asteptarilor. Atunci cand oamenij sunt laconici, este mai pufin probabil s4 nu se gandeas: c& la nimic, decat sa aiba incredere ci celalalt este dis- Pus SA asculte. Sugestia pe care i-am faicut-o acestui barbat — si pretinda cd sofia era interesati — I-a incurajat s& rupé tdcerea. Dar faptul c& a abordat-o cu entuziasm, dorind sa vorbeasca cu ea, a spart tiparul evit&rii. Ade- varul este ci devenim mai interesanji atunci cind presupunem ci ascultitorul este curios in ceea ce ne pri- veste. De ce nu aude cineva ceea ce crezi c& ai spus Se intampla ca, uneori, oamenii si nu ne auda din cauz c& atiavut o zi proasta. Pot fi preocupafi de lucrurile rdutcioage pe care le-a spus cineva sau de munca su- plimentara pe care trebuie si o faci. Sau se poate s& nu aiba chef de noi din mai multe motive — presupun ca vorbim cu ei doar pentru c& dorim ceva sau pentru cd 0 sa le finem o predic sau pentru ca nu ne pasa de ei cu adevarat. Adesea, ascultatorii nu ne aud deoarece cred ca stin deja ce © s& le spunem. Sau nu ne pot auzi deoarece nu isi pot amAna propriile nevoi sau din cauzi cA ceea ce le spunem le creeaza o stare de nervozitate. Pe scurt, desi sentimentele noasire rinite ne pot tenta s& acuzim indardtnicia celorlalfi pentru esecul ascultatului, motivele sunt multe si complexe. Cand procesul comunicarii se intrerupe, noi — care ne stréduim — tindem s& presupunem ca celdlalt nu a spus ce gandea sau nu a auzit ce spuneam. De obicei, ambii parteneri au aceeasi senzatie. Dar poate fi de fo- _ De ce mu ascult& oamenii?” a tos si realizafi cl intre vorbitor pi ascultstor exist8 dows Jesului.! een care are o intenfie a ceea ce vrea s& comunice, trimite un mesaj, iar mesajul are un impact asupra ui. a ene inseamna sd ai impactul pe care ji Lai dorit — adic, intenfia este egal cu impactul. Dar fiecare mesaj trebuie si treacti mai intai prin filtrul cla- rithtii exprimarii vorbitorului si apoi trebuie si treact prin capacitatea ascultatorului de a auzi ce s-a spus. Din picate, se intampli adesea ca intenfia si nu fie ega- 1a cu impactul si exist’ multe motive pentru care se in ai a. tartfnle dintre motivele neinjelegerilor sunt simple si pot fi imbunatatite, cum ar fi prin invajarea unei ab ti. De exemplu, oferind feedback, ascultatorii spun vorbitorilor despre impactul mesajului lor si le dau oca~ zia s8 isi clarifice intenfiile. Dar multe din cauzele nein- telegerilor sunt mai pufin clare si nu se supun unor for- mule simple de imbunatafire. Presupunerea tanirului nostru avocat c& sofia nu era interesaté de munca lui este doar un exemplu al complicafiilor psihologice ale ascultatului. ‘Transferul Aceasta dinamici, tendinta vorbitorului de a impune anumite asteptari ascultitorului, este ceea ce intr-o situatie psihanaliticd se numeste transfer. De dragul AsJohn Gottman, Cliff Notarius, Jonni Gonso gi Howard Markman, ‘A Couples Guide to Communication (Chicago: Research Press, 1976).72 Michael P. Nichols simplitifii, ideea de transfer este adesea redusd la no- jiunea cA pacientul presupune cA analistul care tace este © copie fidela a unuia dintre parinfii s8i, judecind as- Pru, asa cum o facuse fatal Iui, sau subjugata de reali- zarile lui, cum era mama lui. De fapt, transferul se refe- 1 la toate modurile prin care experienja unei relafii este formata de subiectivitate — experien{a trecutd, asteptari, sensibilitafi, speranfe si temeri. Transferul nu se li- miteaza la situafia terapeutic’ — si nu este doar denaturare. Chris a crescut alaturi de o sora mai mare geloasa si competitiva, care ii dovedea mereu c& greseste. Aceas- ta fi punea intrebari ce p&reau nevinovate, dar care du- ceau la.aceeasi concluzie: Chris ori gresea, ori era prost, sau amandoua. in prezent, ori de cate ori prietena lui il intreba ceva legat de o explicafie pe care el 0 dadea, se simfea atacat. ‘Transferul: modul in care experienta unui vorbitor cu ascultatorul siu este organizatA incon- stient conform unor asteptari prestabilite. Walter detesta dezaprobarea constanti a sofiei sale, Ea contesta tot ce spunea acesta. in consecinfé, nu mai spunea prea multe. Conform Juliei, Walter era exagerat de sensibil. Desi el recunostea ca exist& ceva adevar in spusele ei, insista totusi c& Julia este o persoana careia ii place sa critice gi sA controleze totul. ,imi spune mereu ce si fac’,.a spus el. , Nu ma lasa in pace deloc.” in cazul in care aceste proteste va amintesc de un adoles- sito eto mt Re EPERRLI EARL i | (De ce nu ascult oamenii?” 7 cent care se plinge de mama lui, afi injeles ceva despre cand sofia il ruga pe Walter si facd ceva pentru ea, else plangea c& fi d& comenzi, Povara de a fi impinsa in rolul unei mame obsedate de control este familiar mul- tor femei. Ce este de facut? Este o problema dificilé. O solufie este ca femeia s8 find cont de tendinja barbatului de a-gi exagera reacfiile avute evitdnd cu grijé orice ar putea si sune ca o plangere. De fapt, sofia lui Walter a incercat si fac8 exact acest lucru. $tiind cat de sensibil era, se abinea s& fi ceard ajutorul saptimani intregi. Dar pani la urma, faptul de a fi singura care se ingrijeste de casi si de curte o depigea gi se plangea ci are nevoie ca si el sa isl asume o parte din responsabilitafile casei. Din cauz& c& nu mai spusese nimic de atata timp, era greu si igi ascund& enervarea din pee El se simfea mustrat tat, iar ciclul o jua de la capa ; a ‘alts solufie este si imprumutafi o tehnica folosita de Harty Stack Sullivan, fondatorul scolii de psihanali- zA interpersonal. Sullivan era faimos deoarece era in stare si lucreze cu pacienfi cu tulburari grave, dintre care mulfi cu iluzii paranoide (poate cea mai extrema forma de proiectie). De fiecare dati cfnd Sullivan se temea cit pacientul poate s4 proiecteze asupra lu! anumite astep- tri, facea cea ce el numea un ,comentariu contrapro~ iectiv’, negand in mod explicit rolul proiectat. Scopul acestor comentarii era de a-l linisti pe celalalt si, de aceea, daca, de exemplu, spui cu o voce mustratoare: ,Nu sunt mama fa!”, rezultatul nu va mai fi acelasi. O modalitate mai calm de a nega rolul mamei critice poate fi; ,Jubi- tule, nu vreau si te critic, dar vrei si-mi faci o favoare gi si nu pui pisicile in masina de spalat?”74 Michael P. Nichols Transferul este vazut ca o denaturare. Dar poate cj are de-a face si cu nevoile pe care vorbitorul le are de ls ascultator la un moment dat. Astfel, de exemplu, 0 fe. meie care povesteste despre o emisiune pe care a Vzutg Ja televizor poate sa nu aiba niste nevoi anume legate de cel care o ascult&. Pe de alt& parte, daca aceeasi femeie a fost implicata intr-un accident de masina, poate s& proiecteze pe ascultétor nevoia experientei unui obiect de sine empatic. in prima situafie, poate aprecia o Ppoveste similar pe care ascultatorul doreste sd i-o impartiseas- C4, pe cand in a doua variant e posibil si nu doreascd 88 fie intrerupta, decat pentru a-i fi recunoscute sentimentele. Contratransferul, termenul psihanalitic pentru comple. xitatea introdus’ de ascultitor, se refera la modul in care subiectivitatea distorsioneaz& modul in care el experimen- teaza conversafia. La fel ca transferul, contratransferul nu este doar o deformare, deoarece asteptarile noastre dau _ forme noi relatiilor noastre. Se poate ca femeia care se asteapta ca barbafii si vorbeasca doar despre ei si puna mai multe intrebari si si facé mai pufine dezvaluiri, confirmandu-gi astfel asteptirile. Barbatul care se asteapt& ca povestile de peste zi ale sufiei sa fie neinteresante poate sa rateze si pund acele intrebairi care ar putea si le facd interesante; ca rezultat, obfine din conversafie cam tot atat ct pune in ea, Dorothy i-a sugerat fratelui satu c& ar trebui si igi in- trebe mama ce fel de aranjamente ar dori pentru inmor- mAntarea tatilui lor. Ron i-a raspuns furios: , Nu pot si Jas totul balta sis zbor in celailalt cap&t al pirii. Cu sigue ranf4, nu pot si stau o sptimana acolo cat fine doliul. ht ncn i SIRS A RD ESE CR De ce nu ascultd oamenii?” 75 id ici gi i care se bazeaz& pe cruri de facut aici si oameni care se ba an Dorothy nu avusese asemenea asteptiri de la fra- Tale ei si sa intrebat de ce s-a infuriat atat de tare pe ea. Contratransfer: Ascultitorul are reacfie emo- fionald care interfereazA cu a auzi ceea ce se spune. Atunci cand ascultatorii intr in contratransfer, rispunsurile mature precum empatia, viziunea, umorul, infelepciunea gi grija faja de cealalt’ persoan& sunt deformate prin prisma emofiilor lor. Desi termenii transfer si contratransfer nu ii spun nimic ce nu stii deja, ifi pot reaminti faptul ca ascultatul poate fi perturbat fie de vorbitor, fie de ascultator. De fapt, deosebirea dintre cei doi (in afara situafiei in care iw ai infeles gresit ceva din ce am spus eu) este oarecum arbitrara. Procesul comunic&rii este intotdeauna ceva in- tersubiectiv — adic reflect’ acfiunile si interacfiunile re- itStilor subiective ale celor doi. aa ipalele forje care contribuie la filtrul ascultatorului sunt propriile intcrese, ideile preconcepute, asteptirile gi reacfiile emofionale defensive. Interesele ascultatorului In vara anului 1992, piesa lui Ariel Dorfman, Death and the Maiden, cu Glenn Close, Richard Dreyfuss si Gene Hackman in rolurile principale a avut un mare succes pe Broadway. Aceast pies’, sub forma unui thriller politic, are Joc intr-o fara care ar putea fi Chile si se petrece76 Michael P. Nichols imediat dupi o dictatura corupta. Acfiunea se petrece intr-o casi, pe plaja, in noaptea in care avocatului Gerar- do (Richard Dreyfuss) i se cere s& investigheze niste cri- me politice recente, inclusiv violul sofiei sale, Paulina (Glenn Close). Atunci cand Roberto Miranda (Gene Hac- kman) il conduce spre casi pe Gerardo, dupa ce acesta face pana, Paulina ii recunoaste vocea ca fiind cea a doc- torului care a violat-o. in acel moment, ia un pistol $i il Jeaga de scaun. Dar soful nu o crede. Cum poate si il re- ‘cunoasci pe cel care a violat-o doar dupa voce? Nu poate s& cread& c& bunul samaritean care s-a oprit s8 il ajute pe gosea poate sa fie omul r&u care i-a fAcut asemenea lucruri ingrozitoare sofiei sale. Ea il asigura c& nu ar putea niciodata s& uite acea voce. Totusi el tot nu o crede, Piesa ge concentreaza pe disperarea sofiei si pe lipsa de incredere a sofului. Sfarsitul este ambiguu. ‘Am auvit prima oard despre aceastd pies de lao pacient care a vizut-o ca pe o alegorie a esecului unui sof de a-si asculta nevasta, in ciuda insistenjelor ei. Stia cum. se simte acea femeie. I-am raspuns o8, luati ca metaford pentru neinfelegere, povestea are doar un punct de vedere, pundnd accentul doar pe incapacitatea sofului de a asculia, mai degraba decat si se ocupe si de egecul femeii de a se face auzit&, Nu cunopteam piesa, dar doream ca pacienta mea s& nu il mai invinuiasca pe soful siiu pentru problemele lor gi sa inceapa si vada comunicarea lor ca pe un proces la care participa amandoi. De-abia mai tarziu mi-am dat sema c4 recreeam 0 poveste asemin’- toare: o femeie incerca sa fi spuna ceva unui barbat —in acest caz ci piesa o ravaigise gi ci fi reamintea de faptul c& soful nu 0 ascultai — si barbatul nu asculta De ce nu ascultd oamenii?” 77 ‘Atunci cand am ajuns, in fine, s& citesc piesa, am ras- pms la fel ca pacienta mea. Este 0 poveste puternica de- Spre o femeie care isi doreste cu disperare sé fie infelea- 4, f8rd a se intampla acest lucru. : ‘Nu mi-am ascultat pacienta cu cele mai bune inten- sii. Ah, am auzit ce mi-a spus, dar eram prea nerabdator si fi dau o lecfie despre invajat pentru a infelege cu adevirat ce spunea — cé piesa era dureroas pentru cd fi amintea de propria situafie, Rispunsul meu: Da, dar... a avut efectul de a-mi da mie dreptate si a 0 contrazice pe ea. Bgecul ascultarii ia adesea aceasti forma. Pentru a asculta bine, este nevoie s8 renunfi la ceea ce ai in minte suficient de mult timp pentru a auzi ce gandeste celalalt. Atenfia fals’ nu funcfioneazai. i finefi minte pe Roger, al cirui prieten se distanfase de el dupa ce s-a cAsAtorit? Poate ci Roger ar fi putut si vorbeasca cu Derek daca s-ar fi concentrat si spund ce simte, fra si-l acuze pe Derek sau si-l forfeze sa fi dea explicafii. Dac’ iti pofi exprima sentimentele fara stl si- lesti pe celalalt la nimic, ai mai multe ganse si te faci auzit — gi este mai probabil s& poti auzi ceea ce simte cealalt& persoand Ani de zile, lui Wayne i-a fost greu si 0 asculte pe Ja~ nice cum se plange. Era tot timpul nemulfumita de cate ceva si i se prea mereu c& ea astepta ca el si fact ceva in aceasta privinf&. De aceea, din cauza ci se simfea ame- ninfat de plangerile ei, o asculta cu reticenf&. De fapt, atunci cand Janice dorea ca Wayne si faci ceva, 0 spunea foarte clar. in restul timpului doar i se parea cd el nu era interesat de sentimentele ei.78 Michael P. Nichols Atunci cand mama lui Janice s-a imbolnavit de Par- Kinson, ceva s-a schimbat in relagia de cuplu. Acum, And Janice vorbea despre problemele care o ingrijorau, Wayne putea si 0 compitimeasca deoarece ii era clar ci nu era din vina lui. fi putea simfi vulnerabilitatea sise simfea bine cA putea si 0 ascullte si si 0 sprijine. Cea ce s-a schimbat nu a fost rezultatul a ceva ce a ficut vreunul dintre ei in mod deliberat. Wayne a devenit un ascultitor mai bun odata ce si-a dat seama c& nu el era responsabil pentru sentimentele lui Janice si ea a devenit mai usor de ascultat atunci cand si-a exprimat sensibilitatea mai direct. Pacat c4 a fost nevoie de o crizi pentru a deveni evident ceea ce a fost intotdeauna adevarat. Wayne nu era responsabil pentru sentimentele lui Janice, iar atunci cand ea le-a exprimat mai direct, el a reusit sA asculte. Voi discuta mai tarziu ce poti si faci pentru a produce aceasta schimbare spre injelegere reciproci, indiferent daci esti un ascultator gata sA intre in defensiva sau © persoana c&eia ii este greu si ii facé pe ceilalfi si o asculte. Idei preconcepute Pani sd iesim din perioada adolescenfei, majoritatea dintre noi a invafat s& se protejeze. Stim care ne sunt limitele gi nu le incailcdm. Ne deschidem doar fafa de cine dorim si, asemenea oricarei vietfi cu puncte slabe, ne ferim de intainirile neprietenoase. Totusi, cateodata este prea tarziu ca sa ne ferim. Atunci cind din cauza emofiilor, ne deschidem fafa de o persoand in care credem oi putem avea incredere, lipsa injelegerii poate fi la fel de violenta ca un accident. sasessennensinsnsstned RR sR SPUR De ce nu asculté oamenii?” 79 ‘Atunci cénd fiul i-a spus c& nu are de génd si mai termine facultatea, Seth a incercat s& isi ascund dezama- . Totusi era supirat si avea nevoie si discute cu cineva. Cu speranfa ci fratele lui ar putea sx infeleaga, Seth s-a hotdrat sX il sune. Nu ji era usor si discute despre sentimente sale, aga ci a inceput printr-o conversa- jie banal. Dup& citeva minute i-a spus fratehui siu ct Justin si-a abandonat studiile gi c& se simfea foarte des- curajat. Dupa o pauz&, fratele su a inceput s& vorbeasci despre altceva. Seth era gocat. Cum se putea ca frate- Ie hui sa nu injeleags nimic? Cu un mare efort, gi-a con- fruntat fratele spundndu-i: ,Nu ai auzit ce fi-am spus? Fratele -a Fspuns cd nu s-a sandit niciodata ca Seth ar nevoie de sprijin emotional. oath o ocazie eae cei doi frafi si impiiriageascy un moment important; daca ar reusi si se deschida si si se aud’, ar putea sa restabileasck apropierea pe care au {rit-o cu mulfi ani in urmd. Dar acest lucru nu s-a intamplat. Asteptatrile pe care le avem atunci cAnd fi abordm pe ceilalji reprezint&, dup’ cum vom vedea, numai unul dintre multele moduri prin care ne creém ascultarea pe care o primim. Nici procesul nu poate fi redus la com- portamentul participangilor — cuvintele — in consecin- {4 trebuic intotdeauna imbunatafit cu un antrenament al abilitasilor” sau preficindu-ne interesafi sau alte stra- tegii calculate. (Conversafia poate fi, bineinjeles, redus& ia 0 analiz& comportamentala, dar doar banalizand sentimentele oamenilor implicati.) Dialogul are loc intre doi oameni, care nu au doar urechi gi gura, ci si inimi si cre- ier — gi toate complicafiile faimoase implicate.80 Michael P. Nichols Sa ai o atitudine injelegitoare nu inseamnA si presupui cd stii sentimentele gi gandurile celui- Jalt. Inseamna si fii deschis la a asculta si descoperi. Reactivitatea emofionala Dupa cum am spus in Introducere, cu tofii avem anumite reactii emofionale in cadrul diferitelor relafii. Cu cat relafia este mai apropiata, cu atat suntem mai vulnera-__ bili in fafa comentariile ce pot parea respingeri sau ata- curi, chiar daci nu au avut acest sens. Din cauza dinamicii rélafiilor sau a ceea ce invafim sa asteptam, intram in defensiva, ceea ce face imposibila ascultarea $i infelegerea sensului vorbelor celuilalt. Un simplu , Ai aruncat deja gunoiul?” poate fi perce- put de cdtre un om ai cérui parinfi nu s-au asteptat nici odata ca el si fac ceva bine ca o mustrare. Raspunsul Jui poate fi exagerat: , Nu pofi si ma lagi in pace nici macar 0 secunda!” Dar reacjiile infierbantate nu vin intotdcauna din ati- tudinea defensiva a ascultatorului. Cateodati sunt de vind provocarile vorbitorului. Atunci cand spui: De ce trebuie s& fi spun de trei ori Pana sa faci ceva?” in loc de ,,Pofi, te rog, s& duci gunoiul?”, reacfia celuilalt va fi aproape inevitabil defensiva. De fapt si ,Ai aruncat deja gunoiul?” poate provoca un raspuns emofional. Este usor s& ii provoci pe cei pe | sara ‘Rissatanamitnento enmnaeaeenrraeaatacient De ce nu asculté oamenii?” at care fi iubesti, dack nu ai grij& atat la felul in care te exprimi, cat pi la ceea ce sput ; {Apoi mai stint acele subiecte sensibile care pot sit de- clangeze cu siguranja o explozie. Dupa cum 0 88 vi ex- plicin capitolele 6 si 9, acest gen de subiecte sunt banii, copii si sexul. Pentru a avea o discufie constructivé pe oricare dintre aceste teme, o discufie in care ambi parteneri sd asculte cu adevatrat, este nevoie de un efort deosebit. Se poate sa trebuiasca si fii atent atat la ce si cum spui, dar $i la locul, momentul si motivul discuji ‘Asta nu inseamné cd trebuie sa ne traim viefile mergand pe varfuri pe langé celalalt. Ceea ce inseamna este ca s-ar putea si avem nevoie si ne dim un pas in spate si si ne linistim, devenind constienfi la ce ne provoacs sila ce fi provoac’ pe cei cu care dorim sa comunicim, daci dorim s& ne infelegem. ‘Atunci cand nu facem toate aceste lucruri, discufiile degenereaz in replici precum: ,Egti o scorpie!” si , a turizeaza-te!“, inainte de a se incheia odata cu iesirea fur- tunoasa din camera. infelegand regulile ascultatului: dincolo de gandirea lineara De obicei, nu ne oprim s& examindm tiparul de neinfelegere din viafa noastra deoarece suntem blocai in propriul punct de vedere. Neinjelegerea doare, iar cand se intampla acest lucru avem tendinga s& céutim explicafi- ile in afara noastra. Dar problema nu este doar ca atunci cand ceva nu merge cum trebuie cutim o alti persoand82 Michael P. Nichols pe care sd 0 invinovafim. Problema este ascultarea linea- r&, Reducem interacfiunile umane la tipurile de perso-. nalitate. ,Nu ascult pentru ci este prea egoist.”” ,Este greu 8-0 asculfi din cauz c& vorbeste prea mult.” Une- Je persoane se autoinvinovajesc (,,Poate cA nu sunt atat de interesant”), dar, de obicei, este mai ugor s recunosti contribufia celuilalt la problema. $8 atribui lipsa de injelegere a unei persoane caracte- ” rului acesteia este o armurd pentru ignoran{a si pasivita- te. Faptul cd unele persoane repel felul enervant de ase purta cu majoritatea oamenilor cu care intr in contact, © nu dovedeste cé lipsa lor de sensibilitate este o tris&turi de caracter; dovedeste doar faptul c& acesti indivizi obliga pe ceilalfi sa intre intr-un joc in care si interprete- ze un rol in drama lipsei de armonie dintr-o relafie. Ideea' cd lipsa de infelegere este o trisdtura de carac- © ter presupine ca este greu ca o persoana sa se schimbe. Dar nu ifi schimbi relasiile schimbandu-i pe ceilalyi. Schimbi tiparul de relafionare, transformandu-te pe tine in relafie cu ei. Personalitatea este dinamici, nu imobi 14, Ideea de personalitate dinamica afirma c& este posibil ca oamenii sa se schimbe; tot ce trebuie si facem este s& schimbam raspunsurile pe care ni le dim. Nu suntem victime — suntem in mod real participanfi, iar consecin- jele participarii noastre sunt profunde. Pentru a participa direct trebuie s& stii ceva despre re gulile jocului. imi aduc aminte ct de nedumerit am fost cind am vazut prima oard un meci de lacrosse. De unde stiiteam eu area cd niste copii stiteau pe teren in timp ce alfii alergau in susul i in josul terenului, folosindu-si batele ca s& pa- seze mingea, ca si se loveasca reciproc sau pentru aman- De ce nu asculta oamenii?” 83 gous. am prins esenfa —, era ca fotbalul jucat de Road Warriors — dar o mare parte din joc era greu de injeles. De ce, de exemplu, echipa care pierduse mingea o primea inapoi uneor, iar alteori nu? $i de ce uneoti, cand un pusti il iovea pe altul cu bata, toatd lumea ovationa, iar alteori, in aceeasi situatie, arbitrul striga fault? Problema era ci nu vedeam tot terenul si c& nu stiam regulile jocului. ‘Aceleasi dezavantaje — lipsa vederii intregului teren si necunoasterea regulilor jocului — nu ne las& s4 ne injelegem succesele $i esecurile in comunicarea cu o alt persoani. Mai devreme am spus ca ascultatul este un proces in care sunt implicate doua persoane, dar chiar si acest enun} este mult prea simplificat. De fapt, chiar $i 0 comunicare simpl& are mai multe componente: ascultdtorul, vorbitorul, ‘mesajul, mesajele diferite implicate, contextul si rispunsul ascultatorului, deoarece procesul nu curge intr-o singurd direcfie, de Ja vorbitor la ascultiitor. Chiar si o scurt& luare in considerare a acestor elemente ale procesului de ascultare dezvaluie mai multe motive pentru lipsa de injelegere decat simpla rea credinga a ascultatorului. #Ce incerci si imi spui?" Mesajul este esenfa a ceea ce vrea ascultitorul si spu- 1. Dar mesajul trimis nu este intotdeauna cel intenfionat. O familie de patru persoane este invitata si petreact dupa amiaza de duminics Ja casa de pe lac a unor prieteni de-ai tatalui. Atunci cand tanara adolescent intreaba daca poate si vind cu o prietend, tatal fi spune: »Nu cred ca trebuie si aducem invitafi in plus atunci cand suntem invitafi la cini”. Fata pare rdnita si sofia84 Michael P. Nichols spune: , Vorbesti prostii; nu fi deranjeaz niciodat& com- Pania altor persoane”. Barbatul se infurie gi se retrage in sine, meditand la faptul ci sofia le ia intotdeauna partea copiilor gi c& pe el nu il asculta niciodata. Problema lor este una obisnuita: mesajul transmis nu este cel dorit. Unul dintre lucrurile nefericite pe care le invajam odata cu ,politejea” si ,lipsa de egoism” este s& nu spunem direct ce dorim. in loc si spunem: /Vreau...”, spunem: ,,Poate ca ar trebui si...” sau ,Nu vrei...?” Cand plectim intr-o excursie cu masina i ni se face foame, spunem ,,Nu s-a facut tarziu?” (Cand eram mic am invajat cA musafirii nu trebuie si le cauzeze niciun deranj gazdelor. Dac& mergeai la cineva acasa si do- reai un pahar cu apé, nu il cereai; ardtai ca ifi este sete, Daca ifi ofereau ceva, refuzai cu politefe. Doar dac& in- sistau era acceptabil si primesti. Un baiat cu adevarat cuminte ajtepta pana i se oferea paharul de apa de cel putin doua ori pand s& il accepte.) Deoarece aceasta convenfie a asertivitifii este atat de universala, nu provoac’ de obicei probleme. Daca cealalta persoana din camera spune: ,,Ji-e frig?” pofi sa presupui cé inseamna: ,Putem si dim drumul la cildura?”, Dar lipsa acesteia poate cauza probleme cand sunt implicate sentimente mai puternice. Tatal din exemplil nostru nu dorea ca fiica si aducd un prieten. Poate ca so- sia Jui avea dreptate; oamenii care ii invitaser’ nu s-ar fi suparat. Dar cumva, pe el il deranja. Poate c& dorea ca fiica sa s8 rimana mai mult o parte din familie si mai pufin 0 persoand independenta, cu prieteni proprii. Sau poate ci dorea ca ea s& ia parte la discufia adulfilor, in Joc s& stea cu prietena ei, pentru cA i se parea mai ugot 8a discute despre ce fac copiii, decat despre ce face el. abide sitenae an Suton ecaciscianseaeciat th ste A Rt GER SING RE RI SRO A GD De ce nu asculta oamenii?” 85 “Aceasta este problema cu lipsa exprimarii directe: exis- ts intotdeauna o grimada de poate. ‘Atunci cand nu suntem siguri de unele dintre nevoi- Je noastre, putem sa presupunem (cu dreptate sau fara) cA alii ar putea s& obiecteze doar la auzul acestor dorinfe, cu atat mai pufin si le gi accepte. Deoarece lipsa de onestitate duce la atat de mult& neinjelegere, provoack ‘mai mult ri decat bine. Doi oameni nu pot avea o dis~ cutie in contradictoriu onesta despre mutarea in alt orag atata timp cat folosesc argumente diversioniste precum modul in care mutarea i-ar putea afecta pe copii!” Un alt motiv prin care ceilalfi se contrazic cu noi intr-un mod care pare si ne nege sentimentele, este acela ci estompam distincfia dintre propriile sentimente gi fapte. In loc si spun ,,Nu vreau s& aduci 0 prietena”, tatal incearcd si-si acopere motivele si s& isi sprijine ar gumentele apeland Ia ar trebui. Atunci cand sofia fi contrazice spusele si nu adevarata semnificafie a cuvintelor, tatil se simte respins. La fel ca orice alt ascultator, el a m&surat intenfiile celorlalfi vorbitori prin ce au spus — sau ce a auzit — si le-a cerut ca ei si le masoare pe ale lui prin ce a dorit si spund. Ca vorbitori, dorim si fim auzifi — nu doar ascultafi — sa fim infelesi, auzifi cu ceea ce credem ca spuse a dorin- Totusi exist’ momente cénd cel mai eficient mod de afirmare a jelor este mai pufin sincer. Persoanelor cérora le este greu si spund :nu, poate st le fie mai ugor 8& spuna: ,Mi-ar plicea, dar nu pot”, mai degraba decat sx incerce si explice de ce nu vor si faci un Hucru.86 Michael P. Nichols nem, cu ceea ce stim c& am vrut s& spunem. Acelasi im. as apare atunci cdnd insistaim ca am spus un lucra, iar ascultatorul a auzit altul. in loc s4 spunem: ,Ce am vrut s& spun este cd...”, insistim cu ce am spus. De ce nu spui ceea ce gandesti cu adevirat?” Mesajele implicite ne spun mai multe decat ceea ce sa spus; ne spun cum se presupune ci ar trebui si infelegem ce s-a spus. In funcfie de situafie, ,Hai si lum pranzul impreuna” poate sa insemne ,,Mi-e foame’, ,,Ag vrea s& ne mai vedem’, ,Nu, nu vreau si luim cina impreuna” sau ,Te rog si pleci acum; sunt ocupat”.Afirmafiile , Te iubesc” si imi pare rau” sunt cunoscute ca avand mai multe Sensuri. in cazul in care cunosti persoana cu care vorbesti, este mai usor s& infelegi mesajul implicit; daci trebuie sa presupui care fi sunt motivele este mai greu, Dupa Gregory Bateson, unul dintre fondatorii tera- ide familie, toate comunicarile au dows nivele ale in- Pic felesului: anunful si comanda.!* Anunjul (sau mesajul) | este informasia transmisa de cuvinte. Nivelul urmitor sau cel al comenzii (numit de Bateson metacomunicare) fransmite informafia despre modul in care anunful trebuie infeles si o specificare a naturii relatiei. Daca 0 sotie isi cearta soful pentru c& nu foloseste cum trebuie masina de splat vase si el spune ci a infeles, dar dupa dowd zile face acelagi lucru, ea poate s& se enerveze din cauza c& el nu 0 ascultd. CA nu ii ascult mesajul. Dar poate ca Jui nu i-a plicut metamesajul. Poate c& nu "Jurgen Ruesch si Gregory Bateson, Communication: The Social Ma- trix of Peychiatry (New York: Norton, 1951). De ce nu asculté oamenii?” 87 fiplace ca sofia sa ii spund ce s& fact de parca ar fi mama Ja incercarea de a ne defini natura rela jor ne definim mesajele prin postura corpului, expresiile faciale gi tonul vocii. De exemplu, un accent pus pe ultimele dou’ cuvinte transforma Ai ficut asta cu tot dinadinsul” dintr-o acuzafie intr-o intrebare. intregul impact al unei afirmasit se poate schimba in funcfie de cuvintele accentuate. la in considerare diferenja dintre imi spui mie c& nu este adevarat?” si ,Imi spui mie c& nu este adevarat?“ Pauzele, gesturile gi privirea ne spun, de asemenea, cum si inter- pretam ceea ce se spune. Desi nu avem neaparat nevoie de un termen greoi ca metacomunicare, neinjelegerile privind felul in care mesajele trebuie infelese sunt un motiv major pentru problemele care apar in ascultare. Noi stim ce vrem si spunem; problemele apar atunci cand ne agteptim ca si ceilalfi 88 stie. Cum trebuie considerate spusele noastre? Este vorba de o barfa? O mar- turisire? O desciircare a emofiilor? Atunci cand ascultitorii nu reusesc s& injeleaga cd suntem suprafi si avem nevoie sa ne fie ascultate sentimentele, cine este de vind? O femeie i-a spus sofului ca ceva ce i-a spus seful la serviciu o face e& creada ci e-ar putea eA aibA probleme. Soful i-a réspuns c4 nu, nu crede cd e aga, nu parea ca seful a vrut s& spund asa ceva. Atunci cand ea i-a raspuns ci nu a ascultat-o s-au suparat amAndoi. Ea s-a enervat din cauz ca el nu i-a ascultat sentimentele, iar cla fost ranit pentru cd ascultase. Doar ca el nu gi-a dat seama cat de suparata era. oe Poate c& pentru unii oamenii supararea acestei femei era evident. Poate ci o prietend ar fi infeles c8 are nevoie ca sentimentele sa fi fie recunoscute, nu contrazise. Dar88 Michael P. Nichols nu era cdsiitoritd cu o prietend. Era cAs&toriti cu un bin bat care nu a infeles automat cum dorea si fie ascultata. (Unele persoane incearca sA clarifice aceste Iucruri: ,Sunt ingrijorata de ceva si am nevoie sa vorbesc despre asta.” Am nevoie de un sfat-” Am nevoie doar si ma asculfi Mesajele electronice fac corespondenja atat de usoari, incat oamenii transmit adesea mesaje cu ganduri persona. le care sunt citite de persoane care au gandul la munca’. Un iubit care se afl in alt oras ii transmite diminea- fa un e-mail prietenei sale urandu-io zi buna. Ea e la serviciu si nu fi rispunde. Mai tarziu, el ii trimite un mesaj cuo intrebare anume, iar ea fi rspunde la aceast’ intrebare. E1 ji trimite un mesaj jignit despre faptul ca ei nu i-a pasat si raspunda primului mesaj. Ce nu au comunicat mesajele lor a fost: ,Sunt acas&, ma simt singur si mi-e dorde tine” si ,Sunt ocupata la munca si stiu cé 0 sd ne vedem la sfargitul saptimanit Uneori — dar nu atat de des pe cat cred oamenii — mesajul implicit al comunicarii este o cerere pentru ca vorbitorul s& fac& ceva. Adolescentul care spune: ,Mi-e foame“ nu face conversatie. (Apetitul unui adolescent nue un lucru de gluma.) De obicei, totusi cel mai important mesaj implicit pe care fl spun oamenii este sentimentul din spatele confinutului. Atunci cand suntem mici, inainte si ne purtim matur mascandu-ne sentimentele, spusele noastre sunt pline de emofii prost ascunse. Nu trebuie sa fii un expert in lingvisticl pentru a infelege ce simte un copil cand spune: ,Sunt monstrii sub patul meu” sau ,Nimeni nu vrea s& se joace cu mine’. Aceleasi emofii pot fi implicite, chiar daca enunjate mai pufin evident, atunci cand sepeseemeapnetesseis De ce nu asculta camenii?” 89 un adult spune: ,Maine am sedinja aceea importanta” sau ,Am sumat si vid daca Fred voia si mearga la film, dar nu m-a sunat inapoi”. Una dintre cele mai eficiente mnodalit’ji de a-fi imbunataji ascultarea este si asculfi in vorbele oamenilor sentimentele implicite. - (O mare parte din comunicare nu necesit4 explicafii si— atunci cand oamenii sunt pe aceeagi lungime de rind’ — este decodat& automat. Totusi, adesea, cea ce este implicit — cea ce considerim de la sine infeles — nu este evident pentru toati lumea. O groaz de nein- Jelegeri pot fi clarificate daca invaijiim s& facem dous lucruri: si apreciem punctul de vedere al celeilalte persoane gi sa clarificm ce ramane latent. Eun moment bun?” Contextul comunicarii este fundalul: momentul, 1o- cul, cine altcineva mai e de fafa si, deoarece comunicarea nu poate fi redus& doar la ceea ce este evident, asteptarile oamenilor. in mod obisnuit, ne ajustim vorbitul si ascultatul unui anumit context fara sii ne gandim la acest lucru, Nu dim vesti proaste cuiva care tocmai a intrat pe us, nu vorbim tare Ja telefon in locurile publice si nu ne certtim in fafa copiilor. (Deoarece nu putefi si imi ve~ defi licdritul din ochi, s& titi c& sunt ironic.) Indiferent cat de mult le pas anumitor persoane de noi, exist’ momente cand nu au energia gi rabdarea si ne asculte. Daci un barbat igi suna sofia la locul de munca gi incepe s discute pe larg o problema care nu pare extrem de important, aceasta poate deveni nerab- d&toare mai curand decat ar face-o daca discufia ar avea90 Michael P. Nichols loc acasa. In schimb, desi soful se retrage in spatele unuyj ziar la sfargitul zilei, femeia ii poate castiga atenfia spuy nanduw-i c& are nevoie s& fie ascultata. ,,ubitule, vreag, s& vorbesc cu tine despre ceva.” 4 Din pacate, in multe relafii oamenii au momente dife rite in care prefera s4 vorbeascd. Lui ii place si vorbeas- = c& atunci cand ajunge acasi de la serviciu. Ea prefer vorbeasc& mai tarziu, atunci cand se uit la televizor sau. se pregatesc de culcare. Sa caufi infelegerea la moment nepotrivit e ca si cum ai cuta un ac in carul cu fan. Cand sa vorbesti: nu atunci cand partenerul are nevoie de spafiu sau timp pentru a fi singur. — Faptul c& sincronizarea afecteazi modul in care sun tem ascultafi poate si fie evident de dureros; atunci cand nevoile se ciocnesc, din pacate, esecul infelegerii este vi zibil trist. Sfarsitul zilei poate fi in mod deosebit dificil Partenerii pot s4 fie amefifi. Epuizati dupa ce au alergat - intreaga zi, au incercat si ii facd pe ceilalfi fericii, au mers Ja intalniri ce dau batai de cap, au stat in trafic sau au alergat dupa copii si le-au raspuns Ja toate intrebirile, le mai rimane foarte pufind energie ca s& se mai asculte. Tronia nefericit’ este c& aceastii conversafie pe care sunt prea obosifi ca si o mai poarte cu partenerul ar putea oferi _ exact reincarcarea emofionala de care au nevoie. Vorbitul si ascultatul ne revigoreazé. Daca lam ascultatul ca pe un lucru de la sine infeles, putem s& credem ci oamenii la care finem ne vor asculta oricand dorim si vorbim. Dar ascultatul de calitate nu se intémpla automat. Trebuie si gasesti momentul potrivit pentru a-i aborda pe ceilal}i. De ce nu asculté oamenii?” 1 Fundalul are un efect evident asupra ascultatului — “gin punct de vedere al intimitafii si al-nivelului zgo- motului, de exemplu — si un efect la fel de puternic din punct de vedere al aluziilor facute. Cadrele fami iare, precum cabinetul terapeutic sau bucataria unui prieten, pot fi locuri in care si te simfi suficient de linistit ca s& te deschizi. Alte cadre familiare, precum propria bucitarie sau dormitorul, au multe sanse sii nu ajute conversafiei. Amintirea neinfelegerilor si a nebu- niilor se lipeste de unele locuri precum mirosul unui caine ud. Discutiile purtate in diferite medii sunt conduse de reguli-nescrise, dintre care unele sunt evidente (pentru majoritatea oamenilor). La cocktailuri, de exemplu, unde grupurile de persoane sunt mici si se schimba constant, conversafia trebuie sé fie calda, prietenoasé, chiar intimi, dar totodata scurta (ceea ce poate fi o explicafie pentru caldura si candoare). Orice persoana care vorbeste prea mult intr-o astfel de imprejurare, poate forfa buna- cuviinja unei persoane. Regulile bunului sims se bazeazA pe un sentiment comun a cea ce este potrivit si probabil c& provin din con- siderente practice, precum neamesiecul cu ceilal}i si respectul pentru anumite locuri. De aceea, vorbitul tare in biserica, in tren sau Ia film este prost vizut.!? Deoarece regulile bunului sim} sunt implicite si larg raspandite, avem tendinja si le considertim de la sine infelese, far 'Persoanele care sunt deranjate de cei care vorbesc in sala de cine- matograf uit’ ci aparifia inchirierii de dvd-uri a estompat deosebirea dintre sala de cinema si sufragerie. De asemenea, ei nu reu- sese si ia in considerare situafiile care pot face de infeles discufiile in timpul filmului. Da, chiar gi aceste persoane merits considerafie, aga ci ar trebui omorsfi cu: cat mai mult’ blandefe posibil.92 Michael P. Nichols s& ne dim seama cA facem acest lucru pana cand noi sa o alta persoani le incalea. Pe lang regulile generale ale proprietafii, majoritatea dintre noi avem preferinje personale pentru locurile unde ne simfim bine s& vorbim. Unor oameni le place, dé pute sa avem chef s& vorbim intx-un anumit loc o dati si in nicio alté ocazie. Cel mai ugor pofi capta atentia unei | persoane scofand-o din mediul familiar — mergand la | plimbare sau la un restaurant. Multe dintre aceste prefe- rinfe sunt suficient de evidente pentru a ne adapta la ele _ automat. $tim c& nu putem suna anumite persoane sea* za i invafam cele mai bune momente gi locuri pentru a primi afentia de care avem nevoie. Atunci cand nu 0 obfinem, sentimentele ne sunt ranite. fi invinovasim pe ceilalfi cA nu ne aud sau ne enervam din cauza lipsei lor dé considerafie de a ne deranja la momentul nepotrivit. Ori de cate ori conversatia are loc in prezenfa altora, unele aspecte ale ascultatului sunt accentuate, iar altele sunt suprimate. Dac’ un cuplu iese la cin si barbatul vorbeste despre problemele de Ia locul de munci, pro- Dabil ca femeia il va asculta mai atenta decat ar fi faicut-o. daca erau acasa, deoarece locafia inspira intimitate. Daci = totugi aduc copiii cu ei, este posibil s& fi acorde mai pu- = find importanfa si, de asemenea, este mai putin probabil s& discute despre propriile griji. Uneori, acesta este motioul pentru care sunt luafi copii. Familia este 0 ba- riera atat pentru intimitate, cat si pentru singuratate. Majoritatea dintre noi am avut experienfa deconcertanta de a vorbi cu 0 persoand care pare interesat&, pan’ De ce nu ascults oamenii?” 93 eand apare altcineva. Uneori acest lucru este inevitabil. ‘Daca dowd persoane iau masa impreund si apare o a tre- ja, nu este rezonabil si ne asteptaim si continudm discufia intima pe care o aveam. Dar in alte cazuri, persoana care vorbeste despre ceva important se poate astepta ca ascultstorul si nu permit o intrerupere — sa ii spuna, de exemplu, unei persoane care I-a sunat: ,,imi pare rau, nu pot si vorbesc acum; sunt ocupat”. Sau daca dowd ‘oane poarté 0 discufie personala intr-un loc public, ‘unul se poate astepta ca celalalt s& salute o persoana care trece prin zon, dar s& nu intrerup& conversafia sau si incurajeze acea persoané sé li se aldture. Oa treia persoani este pentru o discufie ceea ce este ploaia pentru o iegire in aer liber. Uneori, totusi aparifia unei a treia persoane poate avea efectul invers. Un adult poate arta mai mult interes pentru discufia cu un copil atunci cand sunt si alfi adulfi de fafa. La fel, un barbat care acasa isi intrerupe adesea sofia, poate s4 arate mai mult respect si ribdare faja de ea atunci cand sunt in ora cu un alt cuplu. imi aduc aminte odata, cand am fust invitat la o emisiune matinal, de felul in care gazda emisiunii, o femeie atragatoare de vreo 40 de ani, era interesata de cartea pe care o sctisesem. Stitea foarte aproape de mine, se wita direct in ochii mei gi imi punea numai intrebari potrivi- te. [ata o femeie stralucitoare, total absorbit’ de ceea ce spuneam. Era foarte flatant. Apoi, au intrat reclamele si Tumina de pe fafa ei s-a stins odat& cu cea a camerei de filmat. Am incetat si mai exist pentru ea. Dupa pauzi am94 Michael P. Nichols reluat interviul si gazda emisiunii si-a reluat interesul fats de mine. Prefacatoria ei de faf& cu intreaga audienta (gi cu susceptibilitatea mea) era deconcertanta; dar la urma urmei, s& se arate interesata era o parte din meseria e' De ce unele persoane sunt atat de greu de ascultat Exist persoane pe care este greu si le asculfi chiar si atunci cand joci dupa reguli. Acest lucru se intampli deoarece relatarile lor sunt kilometrice. Sunt generosi cu detalii. intrebi cum a fost in vacant si ei incep si-fi po- vesteasca cum au facut bagajele, cum s-au pierdut pe autostrada si orice alt detaliu legat de cAlatorie. ffi povestesc despre vreme si cine ce a povestit, unde au mancat la prany si ce au mancat la cina gi continua sa ifi po- vesteasca pana ce sunt intrerupfi de ceva, altceva decat Propriul tact. Exist’ alte persoane care se poate sA nu vorbeascii deloc despre ele, dar, in schimb, s8 povesteas- 4 detaliat despre tofi ceilalfi, tofi acei nesimfigi care le Provoacé atatea nepliceri. Este, de asemenea, greu si asculfi persoane care vorbesc la nesfarsit despre preocupirile lor —o mama cu copiii dificili, care nu prea vorbeste despre altceva, un carierist care vorbeste constant despre munca sa, un barbat care se plange mereu de problemele pe care le are cu sinusurile. Durerea de cap a unei persoane poate deveni sia alteia, daca trebuie s& aud despre ea tot timpul. Nu ne oboseste doar repetifia, ci faptul c& primim rolul ne- ajutorat al unei persoane care este deranjata de o problema fara solufie sau cel pufin fara o solufie pe care cel De ce nu asculté oamenii?” 95 care se plange s& vrea sa 0 ia in considerare. (in cazul in re aceast persoand nu asteaptk solufie, o simpla re- canoastere a sentimentelor sale — ,Oh, cat de neplicut!” — poate fi satisfic&toare.) O parte dintre persoanele care vorbesc prea mult fac acest Iucru cu toata lumea, dar adesea, indiferent dack ne ace sati nu, unele persoane vorbesc atat de mult cu noi, Feoarece vorbesc prea pufin cu ceilalfi. Cu cine altcineva in afara sofiei vorbeste un barbat farA prieteni? Cu cine altcineva poate 8% vorbeasc sofia suprasolicitata, in afa~ ri de prietena care pare sk igi stipneasck atat de bine via~ ja? Unii oameni au nevoie de atentia noastra, dar in cazul in care conversafia este mai mult un monolog, poate ck unul dintre motive este acela ci raspundem prea pasiv. Uneori este greu s& ascul}i uni vorbitori din cauza c& nu sunt constienfi de ceea ‘ce spun — sau de implicafiile spuselor lor. Atunci cand ascultitorul reacfionea7a Ja sub- infelesul cuvintelos, vorbitorul rispunde cu indignare jus- tificata, rinit de reactia exageratd a ascultatorului. Daca © mama ii spune flicei sale adolescente: ,,Aga te imbraci azi la scoala?” gi fiica izbucneste in lacrimi si ii spune: Tot timpul mé critici!”, e posibil ca mama si cread& c& fiica a reacfionat exagerat. ,,Tot ce am spus a fost «asa te imbraci la scoala azi?» De ce te superi atat de tare doar pentru o simpla intrebare?” Asemenea intrebari sunt la fel de simple pe cat sunt parinfii de lipsifi de idei preconcepute 5i copiii lipsiti de sensibilitate faga de acestea. ‘Tatal meu are un stil de a exprima ceva ce mi se pare extrem de depreciativ formulat intr-o expresie mic gi inocenta, care ma scoate din minfi. Daca fi spun cA un lucru este intr-un anumit fel, chiar dac& nu e vorba de ceva neobignuit sau controversat, cel mai des imi ras-96 Michael P. Nichols punde: ,,Asa o fi". Ahhh! Cred ca face acest Iucru din = cauza c& nu poate sA suporte conflictul dechis. Aga ci, daca ti spui ceva ce nu stie sau ceva de care nu este con. vins, ifi réspunde: ,,Asa o fi”. Pentru mine, acest lucru este mai rau decat si ne contrazicem. Chiar daca te contrazici cu cineva, ai ocazia sé discufi. Aga o fi" te face © si te simfi devalorizat. O consecinja a acestei situafii este c& am devenit incipajanat in opiniile mele. Deoarece nu am fost luat in serios atata timp, nu pot sa suport s& mu fiu crezut cand afirm un adevér. Cum ar fi faptul ci Lake | ‘Champiain este unul dintre cele cinci Great Lakes. in cazul in care crezi ci am alunecat din discufia despre vorbitori intr-una despre defectele ascult&torilor, ai dreptate. Desi in principiu este posibil si ii separim pe | vorbitori de ascult&tori, practic ei sunt de nedesparfit. Ascultatul este co-determinat. Unele persoane sunt greu de ascultat deoarece spun foarte pufine lucturi, iar acestea nu sunt intotdeauna de natura personal. Daci nevoia de a te destdinui unei persoane injelegitoare este atat de mare, de ce sunt atat de mulfi oameni paralizafi si tAcufi? Deoarece viaja impli- cA si fragilitate, durere, cruzime, r&utate si rugine. Aceste lucruri sunt dureroase pentru suflet. Intrém deja ranifi in relafii. Ne dorim atentie, dar nu o primim intotdeauna. Asteptind s4 fim luafi in serios, intram in conflicte sau suntem ignorati. Dorind si ne exprimam sentimentele, alunecim in spirit critic sau sfaturi nedorite. Deschizandu-ne si neprimind un rispuns sau mai rau, fiind umilifi, este ca gi cum te-ai lovi de un perete in intuneric. Dacd acest lucru se intampla de suficient de multe ori, ne inchidem in noi si ne ridicim propriile ziduri. De ce nu ascultd oamenii?” 97 Desi reticenja unui vorbitor poate fi vizutd ca o traisi- turd de caracter, aceste tendinfe nu sunt aliceva decat obiceiuri bazate pe asteptirile formate in relafiile trecute. Persoanele care nu vorbesc cu noi sunt persoane care nu se asteapti si fi ascultim. ‘Terapeufii care intalnesc rezistenje in exprimarea liber, se implica in ceea ce se numeste analiza rezistenfe- Jor — artandu-i pacientului cif are unele rezistenje, cum Ie manifest (poate vorbind despre nimicuri) si specu- land cu privire la ceea ce se gandeste si de ce ezita si vorbeasc& despre acele lucruri. Terapeutii stiu ci o persoana obisnuita ezitd sé aibA asemenea discufii, dar nu este impotriva legii sa intrebi un prieten daca fi este greu si se deschida dintr-un motiv anume sau s4 pui in eviden- sa faptul c& nu prea vorbeste despre el. Ne aranjim rela- fille in functie de réspunsuri. Nu, sunt bine..." Atunci cand intrebi pe cineva ce face, iar raspunsul este un neconvingitur ,bine”, ce fi spui? O varianta obisnuita este s& spui: ,Nu arafi bine”. Sco- pul acestei replici poate sa fie o invitatie, dar nu este perceputi aga. Dac insisti ca acest persoan& reticent s& se deschidA sau te superi ci nu face acest lucru inseamna c& presupui c& acea persoa- n& nu are un motiv bun pentru care nu ifi spune ce se intampla. Oamenii nu fac nimic fara niciun motiv.98 Michael P. Nichols ‘Atunci cind o persoand pare sé ezite s& iji spund ce © deranjeaz&, pofi si faci o presupunere privind ceea ce il preocupa. ,,Ji-e teama de felul in care as putea reacfiona?” Daca crezi cd persoana respectiva nu vrea sa intre in detalii, pofi s& 0 intrebi: ,Este o problema despre care ii este greu s& vorbesti?” Totusi nu forfafi limitele. Dac cineva ii spune ca nu doreste si vorbeasc’ despre ceva anume gi tu tot insisti, poate s& creada ci a avut dreptate cnd s-a gandit ci nu esti o persoana de incredere ci- reia sd ii incredinfeze sentimentel ‘Are persoana care nu este deschisi fafa de tine motive si creada ci esti interesat de ceea ce simte sau gandeste? Ca vei asculta fara s& intrerupi? Ca pofi suporta _ sa fii contrazis? Ca pofi suporta furia? Deschiderea fai de celalalt este un rezultat al interacfiunii. Barbatii sunt de pe Marte? Pe misura ce inaintim in secolul XX1, construcfia sociala a genurilor — barbajii fac lucrul Asta, femeile chestia aia — polarizeaza relafia dintre sexe ca niciodata. Pe mAasuri ce vechea complementaritate face loc noii sime tril, conflictul pare s& fie preful egalitafii. In anii recenfi au aparut mai multe c&rfi care au castigat o popularitate foarte mare spunandu-ne ci barbafii si femeile comunica diferit si apoi explicandu-ne care sunt aceste diferente. Printre cele mai populare carti a fost si cea scrisa de John Gray, Barbafii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus, in care autorul susfine ca barbafii au nevoie de spafiu de migcare, iar femeile au nevoie de companie. Daca invaizim s& respectim diferenjele inevi- | | De ce mu asculté oamenii?” 99 tabile care apar intre dou persoane care triiesc impreuna, atribuindu-le genului din care fac parte mai degraba decat incipajanarii sat relei voinje, poate c& este un lucru bun. $i daca invajam sa nu reacjiondm cu lips de infelegere fafai de cea ce ne spune partenerul, acesta este cu siguranf4 un lucru bun. Dar poate c& cel mai important nu este atat sA invajaim cum sé reactionam faja de aceste creaturi din spafiu, ci si invafim s& nu reactionim exagerat $i SA invajdm, in schimb, sA ascultaim. Poate ca cel mai bun réspuns la faimoasa intrebare a lui Freud: Ce vor femeile?” ar fi putut sé fie: ,De ce nu vrei si intrebi — si apoi s& asculfi?” Mai demult se credea ci diferenfele dinire barbati gi femei sunt inndscute si acest determinism biologic a fost fo- losit pentru a justifica diferite inegalitafi. Dupa ani de efort pentru diramarea acestor categorii separate, dar inegale, un nou val de cercetatoare feministe au reafirmat Iucrul pe care mai demult lau contestat: diferenjele sexuale. Jean Baker Miller a pus acentul pe sensibilitate si reciprocita- te, ca fiind in mod special importante pentru femei®, iar Carol Gilligan a afirmat c& pentru femei grija si legSturi- Je sunt fundamentale personalitafii lor, cd le organizeaza identitatea gi dezvoltarea moral?! Conform lui Gilligan, barbafii construiesc turnuri, iar femeile fes panze. in acest fel, cel mai puternic impact al muncii lor a fost reafirmarea diferenjelor de gen — dar, de aceast& data, cu o construcfie pozitiva a psihologiei femeilor. in cartea ei, The Reproduction of Mothering, Nancy Chodo- 2Jean Baker Miller, Toward a New Peychology of Women (Boston: Bea- ‘con Press, 1976). ™ Carol Gilligan, In a Different Voice (Cambridge, MA: Harvard Uni- versity Press, 1982).100 Michael P. Nichols row a aratat c&, deoarece baiefii si fetele sunt crescuti in principal de mame, cresc cu orientari diferite fafa de ata~ sament si independen{a”2. Baiefii trebuie si se separe de = mame pentru a-si revendica masculinitatea, motiv pentru care, de la o anumita varsti, baiefii incep si se fereas- c& de imbrafisarile mamelor, iar ,{Stdlau” gi ,b&iatu’ Tu’ mama” sunt niste jigniri atat de puternice. Pe de alt parte, fetele nu trebuie si renunje la grija si la leg&tura cu mama pentru a deveni femei; inva si fie ele insele prin legaturi. In lumina spuselor lui Nancy Chodorow si ale lui Carol Gilligan, ideea diferenjelor sexuale innascute a ajuns sa defineasca discursul barbafilor gi al femeilor intr-o asemenea masurA incat, in prezent, mulfi scriitori considera de la sine injeles faptul c& femeile sunt fundamental diferite de barbafi, in sensul c& sunt niste ascul- t&tori mai buni. Pentru aceia care accept aceastA premi- 8, lucrurile sunt simple: toate complexitatile unei relafii au o singurd explicafie. Birbatii fac lucrul asta, femei le chestia aia. Sfarsitul discufiei. Acest val nou de impérfire a rolurilor sexuale este re- flectat de popularitatea carfilor care reduc orice nuan{i, orice polaritate a conversafiilor dintre barbafi si femeila © singura diferenfa: barbafii caut’ puterea, femeile relafiile. Din pacate, in prezent sunt foarte mulfi oameni care iaw aceste idei ca fiind de la sine infelese. j Poate c& cea mai buna modalitate de a incepe sa faci © schimbare in calitatea ascultatului la barbafi i la femei este si schimbam percepfia asupra acestei situafii. Nu vreau si spun ci nu exista diferenje in conversafiile din- Nancy Chodorow, The Reproduction of Mothering: Psychoanalysis and the Sociology of Gener (Berkeley: University of California Press, 1978). (De ce nu asculta oamenii?” 104 tre femei si barbafi, dar poate c& este timpul sd oprim exagerarile si laudarea lor. De ce sunt atitea femei si atafia barbafi dispusi si pre- supund c& suntem desparfifi de o mare prapastie sexua- 18, c& vorbim limbi diferite si c& destinele ne duc in direc {iidiferite? Chiar este in natura femeii s& fi pese si si ca- ‘ute sii stabileasca legaturi? Chiar este in natura unui barbat sa fie independent si s& caute puterea? Sau este posibil ca aceste diferenfe s& reflecte modul in care cultura —~ an acum — a format dorinja universal de apreciere? Uneori, factorii sociali gi cei politici ofer explicafia de fond pentru aceste ,asa-numite” diferente sexuale. Poate fi grija, de exemplu, care a fost reprezentati ca una dintre diferenfele de gen, mai bine injeleas’ ca 0 modalitate de a negocia dintr-o pozifie inferioara? Poate cA unele femei (si uni barbafi) sunt grijulii din nevoia de a placea, nevoie care provine dintr-o lipsa a sentimentu- lui propriei puteri. Astfel, aceeagi femeie care apeleaz& ja nevoia de ingrijire in discufiile cu soful, poate pune accentul pe reguli in discufiile cu copii. Aceeasi incas- trare social care promoveaza grija poate face dificil’, uneori, pentru femei recunoasterea propriilor interese. Poate ci, decat si ne cerem iertare pentru diferenjele de gen dintre noi sau sa le sarbatorim, ar fi mai de folos sa discutém intre noi, mai degrabi decit despre noi, si s& ne indreptim spre un parteneriat, nu spre o polarizare. Poate ca dac am incepe sA ne ascultim, am putea si ne indreptim spre un echilibru, in noi ingine si in rela~ fille noastre. Poate ci femeile, crescute cu credinfa c& fericirea inseamna devotament total fafa de celalalt, ar putea cAp&ta mai mult respect pentru propriile eforturi si pentru capacitatea realizarilor independente. Poate ca102 Michael P. Nichols barbafii care igi cautd identitatea doar in realizari, ar pu tea cépata mai mult respect pentru dimensiunea negliz jaté a grijii sia preocuparii fafa de celalalt. in procesul relaxarii definijiilor rigide a ceea ce inseamna sa fii bir- bat sau femeie, poate cA tafii ar putea sa invete sa co- boare zidurile pe care le construiesc in jurul lor $i s& re- duca prapastia peste care tree atunci cand relajioneaza cu ceilalti si cu ajutorul céreia isi apr masculinitatea, Poate ca mamele, in cipatarea de mai mult respect pentru propriul interes, ar putea si dezvolte mai multi considerafie pentru granijele dintre ele si copii gi sa le a de acestora mai mult spasiu pentru a deveni ei insi Daca putem evita si privim diferenjele de gen ca fiind fixe gi de la sine infelese, poate cd am putea si luam in considerate posibilitatea ca baiefii st se identifice cu partea grijulie a mamei, pentru a deveni niste barbafi mai realizati.si nigte tafi mai buni. La fel, am putea s& vedem ci fetele se pot identifica atat cu tatal, cAt si cu mama, si se pot simfi indreptafite s devina persoane independente, cu propriile pianuri. Poate ci Dumnezeu a inventat ideea de doi parinfi pentru ca un copil si poa- t8 lua ce este mai bun de la fiecare. Oricat de reconfortant ar putea fi si punem lipsa de infelegere in seama incpafanarii, insensibilitafii sau genului, motivele pentru care nu ne ascultim sunt mai complexe. Nu este vorba de egoism; ci de complicafiile ce fin de caracter i de relafie si care mu ne las& sA ascul- ‘tim si sa fim ascultagi. Oevaluare mai completa a dinamicii ascultatului ugu- reaza, pentru fiecare, procesul auzitului reciproc. Este oare necesar sa disecim fiecare neinfelegere gi s-o anali- 24m conform mesajului, subtextului, contextului, vorbi-__ De ce nu ascultt oamenii?” 103 tonlui, ascultatorului si raspunsului? Bineinfeles c& nu. Gestul simply, eroic, de a ne lisa de-o parte sentimente- te ranite gi de a lua in considerare punctul de vedere al celuilalt, este o realizare suficienta. - ‘Aga ci de ce suntem atat de sensibili fafa de neinfele- eri, incét ne este greu si vedem lucrurile gi din punc- fal celuilalt de vedere? Pentru a raspunde la aceast& in- irebare si pentru a inainta spre ascultarea reciproct, hai- de s4 privim mai de aproape, in capitolul urmator, la factorii emofionali care complicé ascultatul. Chestionar Pentru a te ajuta si devii mai constient de propriile obiceiuri, completeaza acest chestionar. Raspunde la intrebari cu sinceritate si, deoarece ascultim in mod diferit, diferite persoane, gandeste-te la o persoana anume, cu care esti intr-o relafie, atunci cdnd raspunzi la intrebari Esti un ascultétor bun? Atunci cand cineva ifi vorbeste, tu: 1 —Aproape niciodaté 2 - Uneori 3 ~ Adesea 4— Aproa- pe intotdeauna —— 1. Ii faci pe ceilalfi s& simta ca esti interesat de ei side ceea ce au de spus? —— 2. Te gandesti la ceea ce vrei s4 spui atunci cand celalalt vorbeste?104 Michael P. Nichols —— 3. Dai atentie spuselor celuilalt inainte de ai exprima punctul de vedere? —— 4, Intervii inainte ca celdlalt s& termine ce are de spus? —— 5. Le permifi celorlalfi sii se plang’, fara si te contrazici cu ei? —— 6. Si oferi sfatul inainte sé ifi fie cerut? —— 7. Te concentrezi pe ceea ce incearcd celalait si spund, nu doar sa réspunzi la cuvintele pe _ care le foloseste? —— 8. Impartasesti experientele similare, mai degraba decat sa il inviti pe vorbitor s& igi ela ___ boreze istorisirea? —9, fi faci pe ceilalfi si se deschida fafa de tine? —— 10., Presupui ce vrea celalalt si spund, inainie a acesta sd termine propozifia? —— Il. Repefi mesajele gi instrucjiunile, pentru a fi sigur c& le-ai infeles corect? —— 12. Hotdrasti cine merita sa fie ascultat si cine nu? —— 13. Faci un efort real pentru a te concentra pe vorbitor ca sa intelegi ce incearc& s& spuna? —— 14. ffi pierzi concentrarea atunci cand celalalt incepe sa vorbeasca pe langa subiect sau incerci si te implici si s& faci conversatia mai interesanta? —— 15. Accepfi critica fara si deyii defensiv? De ce nu ascultd oamenii?” 105 —— 16. Crezi cd ascultatul este instinctiv sau mai degrabi o aptitudine care trebuie Iucrata? —— 17. Faci un efort sa ii convingi pe ceilalfi s8 spuna ceea ce gandesc si ceea ce simt fatd de diferite lucruri? Pretinzi c& asculfi atunci cind nu e adevarat? Respecti ce au ceilalfi de spus? Simfi cd este enervant s& ii asculfi pe alfii cum se plang? Te folosesti de intrebari pentru a-i invita pe ceilalfi si spund ce gandesc? Faci observafii deplasate atunci cind vorbeste altcineva? Crezi c& ceilalfi te considera un ascultator bun? 24. Le spui oamenilor ci stii cum se simt? —— 25. Nu iji pierzi calmul atunci cand cineva se infurie din cauza ta? — 18. — 19. — 20, — 21. — 2. 23. Scorare Acordi-fi patru puncte pentru fiecare dintre intrebarile impare la care ai raspuns ,,Aproape intotdeauna”; trei puncte pentru , Adesea”; douA pentru ,Uneori” si un punct pentru ,,Aproape niciodata”. Pentru intrebarile pare, scorul se face invers: patru puncte pentru Aproape niciodat&”; trei pentru ,Uneori; dowd pentru Adesea” si unul pentru ,, Aproape intotdeauna”. Acum {4 totalul punctelor.i 106 Michael P. Nichols 61-72 Mediu 49-60 Sub medie 25-48 Slab PARTEA A DOUA mai departe pentru a consolida cea ce faci deja si poate pentru a obfine cAteva idei in plus pentru imbunatafire. Dacd nu ai avut un scor foarte bun, alege, pe rand, cate un obicei prost gi incepe sa ii lasi pe ceilalfi si termine ce au de spus si apoi spune-le ce ai injeles, inainte de a spune ce crezi. Chiar | si acest lucru va constitui o imbunatiiire. 2. Péparcursul urmatoarelor zile, alege doua relat care*sunt importante pentru tine si incearca si identifici doua sau trei lucruri care ifi impiedic’ ascultarea. Printre motivele obignuite se afla: grijile, incercarea de a face mai multe lucruri deodata, gandurile negative la adresa vorbitorului (,,Tot timpul se plange”), lipsa de interes pentru subiect, dorinja de a spune ceva despre sine, de a oferi un sfat, de a impartagi o experienfa asemAndtoare, | ideile preconcepute. Motivele reale pentru care oamenii nu ascultd Odata ce identifici doua sau trei obiceiuri proaste pentru ascultat, incearc si elimini unul dintre aceste impedimente pentru o séptamana, dar doar in conver- | safiile despre care hotarasti ci sunt importante pentru tine.4 Mie cand imi vine randul?” Esenta ascult&rii Stradania de a ne am4na propriile nevoi cum 40 de ani am urmat primul meu curs A despre cum sf fii un bun ascultator. Eram in scoala postuniversitara, iar cursul se numea Metode Clinice Elementare. Am invajat despre stabilirea contactului vizual si despre folosirea de intrebari cu sfargit deschis si cum s4 parim intrebarile personale cu faimoasa expresie a terapeufilor: De ce intrebi?” Am exersat pe colegi 1 am invajat o mulfime de lucruri interesante despre ei. Apoi am fost la spitalul de stat pentru a exersa pe pacienfi si am aflat ci, poate, nu eram facut pentru aceasté meserie. Eram pentru prima oar intr-un spital de boli minta- le si m-am apropiat de el cu fascinafie si groazA. Poate c& mA asteptam s& vad vreun criminal in serie sau poate 0 scen& din The Snake Pit. in acele zile, inainte de folosirea pe scara larga a tranchilizantelor, unele sectii110 Michael P. Nichols chiar erau ca in filme. Dar in secfia pacientilor proaspit | internafi, unde ne-au trimis pe noi, pacientii erau, in ge. neral, doar niste persoane foarte nefericite. Primul meu pacient adevarat a fost o tandra mama care a devenit deprimata dupa ce s-a intors de la spital = cu cel deal doilea copil. Arita zApacité si singuré, si mi-a parut ru de ea, Am intrebat-o de ce a venit la spix tal si de ce se simjea atat de lipsits de speranfi, unde a crescut si alte lucruri asemanstoare. Mi-a raspuns la in- ‘trebairi, dar interviul nu a dus nicaieri. De fiecare dati cand puneam o intrebare, imi raspundea, dar foarte scurt, asteptand apoi s{ spun ceva. Din moment ce nu aveam nimic de spus, era o asteptare ciudata. Era primul meu interviu si eram foarte dezamagit din cauzd eX nu a mers bine. in cele din urma, am invatat si nu mai pun atatea intrebiri, iar dacd oamenii par s& nu aiba multe‘de spus, s& comentez acest fapt, invitind-i sa-si explice reticenja, mai degraba decat s& 0 combat prin intrebari. Dar adevarata problema din acel prim interviu nu avea de-a face cu tehnica. Nu eram cu adevarat interesat de acea femeie; eram mai interesat si fiu terapeut. Aceasta experienfa tulburdtoare ilustrea7A cea mai importanta si mai dificil cerinta a ascultatului. Asculta- tul real presupune interes fata de vorbitor gi fafa de ce are acesta de spus. Interesul poate usor c&pita un caracter sentimental egalandu-I cu sinceritatea si cu grija. Desigur, sinceritatea si grija sunt caracteristici grozave, dar ascultatul nu fine de caracter si nici nu este ceva ce persoanele bune fac automat. Sa fim interesaji de altcineva inseamna s& ne améndm propriile interese. Mie cand imi vine randul?” m4 Ascultatul este arta pe care o folosim pentru a transcede spafiul dintre noi. Atenfia pasiva nu funcfioneaza. Ascultatul mu este doar un proces activ; adesea este chiar nevoie de un efort deliberat de a ne amAna propriile nevoi si reacfii — aga cum curajos a demonstrat mama Roxannei, controlindu-si sentimentele suficient de mult timp pentru a asculta sentimentele pline de indignare si furie ale fiicei. Pentru a asculta cu atenfie, trebuie s& te abfii s spui ce ai de spus gi sa ifi controlezi nevoia de a intrerupe sau de a argumenta. Kianei ii placea mai mult si meargi Ja sala de gim- nastic’ acum ca gisise o partenera de sport. Marilyn stia multe despre exercifii si despre stretching i prea si aibs tot timpul ceva interesant de spus. Aveau o relafie pla- cuti, usoard, dar pani acum nu depiigise acel cadru. intr-o dimineata ploioasi, Marilyn a intarziat si i-a spus ca i se inundase subsolul casei gi c& a trebuit s& sta- bileascd o intalnire cu un instalator. Kiana era ct pe ce sd spun ii yi ea avea aveeapi problems, dar si-a contro- lat nevoia de a vorbi despre propriile griji pentru a se asigura ci Marilyn spusese tot ce avea de spus. Marilyn a trecut de la discutia despre inundatie la 0 discufie despre problemele pe care le avea cu copiii. Kia- na a apreciat felul in care Marilyn s-a deschis fafa de ea sia simfit c& relafia dintre ele a devenit mai apropiata. Dupa ce au terminat exercifiile, Marilyn a intrebat-o pe Kiana daca ar dori ca, impreund cu soful, sa ia impreund cina. Kiana nu avusese cu adevarat nevoie s& vorbeasc&12 Michael P. Nichols despre inundatia acoperigului ei, iar acum se bucura og nu o ficuse. Dupi ce terminaser programul de lucru, James vor. bea cu Harry despre faptul c& se simjea epuizat. Stites prea mult la munca, igi pierduse interesul pentru servi. ciu si avea prea pufine ocazii sé intélneascd persoane noi, Harry stia exact despre ce vorbea James, dar gi-a supri- mat impulsul de a spune acest lucru si I-a ascultat mai departe. Dupa ce o perioada de timp s-a plans de toate _ acestea, James a inceput si se gandeasc& cu voce tare la ceea ce ar putea realiza pentru a-si face viaja mai interesanta. ,,Am nevoie”, a spus, ,de ceva care si ma incite. Nu trebuie s& aiba leg&tura cu munca. Ar putea si fie si revenirea la un hobby.” Harry simfea ca ascultand, in loc s& spuna c& gi el trece prin aceleagi stari, i-a permis lui James sa faca ceva mai mult decat sai se planga, iar faptul ca James a spus c& avea nevoie si redescopere ceva ce il incita, I-a facut s& realizeze ca acelasi lucru lipsea si din viaja lui. | Actul de ascultare presupune mai mult decat o renun- Jare la sine gi o cufundare in celalalt. Acest Iucru nu este intotdeauna ugor. Este posibil sii fim interesali, pi toluyi prea preocupafi de instruirea sau corectarea celuilalt pentru a fi cu adevarat deschisi fafa de punctul Ini de | vedere. Parinjilor le este greu s& isi aud copii atata timp | | ct nu igi pot amana dorinja de a-i corecta. Chiar si terapeufii, care se presupune ci trebuie si fie modele de infelegere, sunt adesea prea preocupati si incerce s& schimbe oamenii pentru a-i asculta cu adevarat. (Din pacate, majoritatea oamenilor nu sunt nerabdatori sa fie schim- Mie cand imi vine randul?“ 113 baji de 0 persoand care nu ii infelege.) Faptul cd lipsa in- elegerii apare in psihoterapie, la fel ca oriunde altunde- va, este un fapt adesea neobservat, atata timp cat terapeufii riman prea preocupaji de propriile teorif pentru ase abandona unei cufundari susfinute in cealalta per- na. seapepi este mai pufin probabil ca un terapeut si intrerupa discufia decat ar face-o o persoana obisnuité, unii dintre ei sunt atat de nerAbdatori sé fie perceputi ca ind injelegiitori, incat oferd sentimentalism in locul com- asiunii. ,Oh, da”, spune privirea lor, ,injeleg cum vi simfifi.” Infelegatoare sau nu, bundvoinfa condescenden- ta din partea unei persoane care fe trateaza cu superioritate nu este acelagi Incru cu ascultarea. Terapeutul care este sensibil in mod superficial nu trebuie s& asculte, deoarece stie ce vrea si spund: Oh, da, infeleg”. Ascul- tarea este 0 activitate obositoare, dar silentioasa. Este o mare diferen|a intre a te arta interesat gi a fi cu adevirat interesat. Bineinfeles c& suspendarea sinelui nu inseamna pier- derea lui —, degi se pare c& unora le este teama exact de acest lucru. Altfel, de ce insist s8-si repete la nesfarsit ar- gumentele, cand o simpl4 recunoastere a spuselor celuilalt ar putea fi primul pas spre injelegerea reciproca? Este ca si cum daca ai spune: ,infeleg ce incerci si imi spui’” ar insemna: ,,Tu ai dreptate, iar eu gresesc”. Sau ca si cum ai asculta o persoana care este furioas’ pe tine si spundndu-i: ,,ineleg de ce esti suparat pe mine“, ai spune: ,, Ma predau”. in mod ironic, atunci cand teama cd nu ifi vine116 Michael P. Nichols randul sa te exprimi este atat de puternic’, incét nu il maj asculfi pe celaialt, aceasta se auto-indeplineste. Martina incerca sa ii explice Iui Zach c&, atunci cand se supara, are doar nevoie si vorbeascd, fra ca el si o ia” Ja intrebari. , Nu am niciodata sentimentul ca esti dispus doar s& ma asculfi, fara s& te superi“, i-a spus. Da, dar’, ii spuse Zach, ,dac nu infeleg ce te deran- jeaza, cum pot si te ajut?” Nu am neapérat nevoie ca tu si analizezi situafia’, ia rspuns Martina. ,CateodatA am doar nevoie si mi _ asculfi.” Ami face plicere si te ascult, dar dac& nu infeleg de ce esti suparata, nu prea stiu care este problema”, i-a rispuns Zach. Observi cum atét Martina, cat si Zach reusesc sa igi exprime sehtimentele? $i cum niciunul nu reugeste sé-1 asculte pe celilalt? in capitolul 7 fi voi oferi cdteva sugestii practice pentru cum s& spargi acest tipar, dar mai intai este important s& injelegi mai multe despre greutafile implicate in simpla art& a ascultatului. Ascultatul sincer implic& o suspendare a sinelui. Nu observi intotdeauna acest lucru deoarece este reflexiv si considerat de la sine infeles si pentru ci, in majoritatea conversafiilor, vorbim pe rand. Dar se poate si te sur- prinzi repeténd in gand ce vrei sd spui chiar in timp ce celalalt vorbeste. S& asculfi nu inseamna doar s& te abjii 58 vorbesii. Ca si asculfi cu adevarat trebuie si ffi amani nevoile, s& uifi ce vrei s& spui gi s te concentrezi si devii un vehicul receptor pentru celalalt. Mie cdnd imi vine randul?” 115 Sensibilitatea ascult&torului este trait subiectiv de citre vorbitor ca — cel pufin temporar — fiind vitals pentru sentimentul c& este injeles, c& este luat in serios. As- cultatorii simt aceasta presiune. Povara ascultatului Ascultatul este 0 responsabilitate pentru ascultator simyim greutatea nevoii celuilalt de a fi auzit. Trebuie sa fim atenti. Dar, se poate s& obiectezi, nu este empatia o expresie naturald a sinelui? Nu este ascultatul ceva ce facem automat pentru celdilalt, ca fiinje umane? Da si nu. Empa- fia este o forma activa de implicare. Uneori suntem interesafi de cea ce are celalalt sa ne spun si ascultatul se face fara efort. Dar apare inevitabil un moment in care nu mai suntem captivafi de ceea ce auzim. Ne pierdem interesul sau simfim nevoia sé il intrerupem pe celalalt. in acest moment ascultatul preia controlul. Ascultatul sincer presupune suspendarea me- moriei, a dorinfelor si a judecafii — si, cel pufin, pentru cateva momente, inseamni si existi pentru celalalt. Reprimarea nevoii de a vorbi poate si fie mai grea decat pare. La urma urmei, si tu ai lucruri de spus. Pentru a asculta bine, trebuie sii te stpanesti si te opui sau s& oferi sfaturi sau sé iji impartasesti propria experienfa. Cel pufin pentru moment, ascultatul este o relafie unilateral.116 ‘Michael P. Nichols Este posibil ca in conversafiile zilnice s4 nu obseryi aceasta povard. Dar te pofi simfi constrans sa fii atent ori de cate ori cineva are nevoie si vorbeasca cu tine maj = mult de cateva minute. Chiar daca fii la acea persoand si_ te intereseaza ce are de spus, esti prins. Trebuie si taci: Trebuie sé fii altruist. Doreen La invitat pe tatal ei si ia pranzul impreuni pentru a putea vorbi ceva mai linistifi decat o faceau atunci cand mama ei era in preajma. Dar cand s-au ase- zat la masi, el si-a inceput discursul obisnuit impotriva birocrafiei. Sefii lui erau nigte ,,idiofi” si niciunuia dintre colegii lui nu fi pasa de ceva in afari de momentul ajungerii la pensie. : ‘Doreen auzise deja toate astea. A dat din cap, parand interesaté, gandindu-se la conferinja pe care urma si 0 aiba in curand. A incercat sa-] intrerupa o data sau de dou ori, dar ceva din tonul mai insufletit decat de obicei al tatalui a emofionat-o. A incetat si se mai gandeascd la conferin§a si a inceput sa il asculte. Pe masura ce il asculta, a inceput si auda durerea si dezamagirea ascunse sub criticile lui. Brusc, dandu-si seama de singuratatea tatalui | ei, a fost coplesita de tristeje. Nefericirea ui avea mai pufin de-a face cu frustrarea simfité la serviciu, ct cu faptul c& vegnicile lui nemulfumiri i-au facut pe cei din familie 84 nu-l mai asculte. Iritarea Ini Doreen a ficut loc unor puternice sentimente de infelegere si intimitate fafa de tatal su. Pentru prima data a injeles cat de singur era. Mai tarziu, cind a spus acest lucru, ochii tatalui su s-au umplut de lacrimi si i-a mulfumit ci |-a ascultat. Se intamplé ca uneori s& fim atat de impresionasi de ceea ce spun oamenii, incat ascultatul s& vind de la sine. Mie cénd imi vine randul?” 17 ‘cand copilul t&u intra in casa strigand: ,Ghici ce s-a in- ~-tamplat!” nu trebuie si faci un efort ca si asculfi. Fiul meu era bolnav si din acest motiv ieri a stat aca~ 38, Atunci cand, in timpul pranzului, lam sunat ca sa i intreb cum se simte, nu a trebuit si fac niciun efort ca ‘si imi concentrez, toaté atenfia asupra lui. Iar acest Iu- cru este valabil pentru oricine altcineva ar fi fost in locul meu. Doream si stiu cum se simjea, intenfionam s& jl ascult si am facut-o. Cu tofii facem acest lucru de zeci de ori pe zi, pentru cel pufin cateva minute. Adesea, totusi nu este atat de usor. in general, ascultatul presupune efort. Cand m-am intors de la serviciu, fiul meu era in- tins pe canapea gi se uita la televizor. L-am intrebat din nou cum se simte, dar, de aceast dat, nu mi-a mai fost atat de ugor si ascult. Ca de obicei, nu avea peel tricou si sosete si a trebuit si imi controlez nevoia de a-i face observafie. Se uita la niste desene animate cu doi adolescenfi fri minte care categorizau dlipurile video in ,cool” sau ,naspa” si a trebuit s& fac un efort s8 ignor acest lucru. Aveam niste lucruri despre care doream s& vorbesc i voiam si imi citesc co- respondenfa inainte de cin’. Niciunul dintre aceste motive nu era extrem de presant sau de neobipnuil. A fost nevoie doar de putin efort ca si le suprim suficient de mult timp ca si i] ascult pufin i pe fiul meu. Totusi, daca ar fi avut nevoie s4 vorbeasca cu mine mai mult, ar fi trebuit s& fac un efort mai considerabil ca si imi aman celelalte obiective — sau nu ag fi fost in stare sA il ascult. Bineinjeles cé amAnarea nevoilor pentru a asculta inseamna mai mult decat si ii oferi celuilalt timp ca118 Michael P. Nichols s& se exprime. Nu inseamna doar sa lagi timpul s8 se - scurga pana termina celallalt s& spund ce are de spus, doar ca si te repezi la propriile preocupari odati ce 4 terminat. Nu suntem piicalii de atenfia fictivé a narcisistului ne. obosit, care ne poate oferi céteva minute din timpul su, dar numai pentru cd asteapta sa poata discuta despre el. Pe de alt parte, cind ne deschidem in fata cuiva ne - considerm interesanti, iar cand celalalt ne ascult cate. va minute, pentru ca apoi si inceapa s& vorbeasca despre sine, ne simfim tridafi. Este ca si cum am primi o palma; simfim cd nu i-a pasat de ceea ce am spus. Pe Elena o ingrijora idea de a se intoarce la scoals, dupa sase ani, ca sd se inscrie la un master. Astepta de mult timp,sa fac acest lucru, iar prietenul ei, David, care isi luase déja diploma, o incurajase cu mare caldura si fac acest pas. Atunci cdnd i-a spus ca igi face unele griji, David, care era extrem de entuziasmat, a sirit si ti spu. na ct de tare era pentru ci ficea acest lucru peniru ea insisi si cA intrase intr-un program foarte bun. Elena a t&cut si a schimbat subiectul. Vorbele lui David nu oin- curajasera, desi acesta fursese scopul lor. Elena incerca si ii spund cd e ingrijorata, dar faptul c& el a inceput si fi spund ct de extraordinar i se parea totul a ficut-o si se simt& neinfeleasa. in mod ironic, felul prin care David si-a exprimat increderea in ea, a fAcut-o pe Elena s& sim- {4 0 greutate, o presiune in plus cdreia sa ii faci fata. La fel ca in cazul lui David, multe persoane cred c& sunt ascultatori mai buni decat sunt in realitate. In cel mai bun caz ii permit celuilalt s& isi spund povestea si »Mie cand imi vine randul?” 119 apoi interpreteaz in mod personal respectiva poveste. jnccel mai rau caz, igi pregatesc propriile argumente in timp ce cellalt inci mai vorbeste. ; 7 David a crezut cA ascult’, dar nu a fost in stare s& igi amine nevoia de a o imbarbata pe Elena sau de a se arata un adevarat suporter suficient de mult timp pentru a o auzi. Multora dintre noi ne este greu si ascultim atunci cand trebuie s& stim nemiscafi si si suportim ne- linistea sau nesiguranta cuiva. Trebuie sA spunem ceva ca si alungim anxietatea. ; : Ca si asculfi bine, trebuie si ,citesti” nevoile vorbitorului si s& rispunzi in context. ; De exemplu, atunci cand parinfii intreaba: ,,Ce ai fa- cutazi la scoala?”, copiii rispund adesea: ,Nimic.” Cea ce urmeaza este un schimb de intrebari si de raspunsuri monosilabice. Parintele vrea s4 auda ce s-a intamplat la scoala, dar nu ascultd la ceea ce spune copilul. Copilul spune ceva de genul: ,,Nimic suficient de interesant ca si merite s& discut&im acum. Tot ce vreau este si fiu Ii sat in pace”. Pe tot parcursul zilei copilul este expus. Alji copii se uild la tine gi te judecd dupa cum arafi, cu cine stai, ce spui, cum ai parul aranjat gi orice altceva ce ai putea face. Profesorii stau cu ochii pe tine ca si vada daca fi-ai facut temele si daca esti atent Ia ore si ca s& se asigure ci nu faci galgie pe culoar sau ci te distrezi in vreun fel. Dupa ce, o zi intreaga ai fost in centrul atenfiei, ma- jotitatea copiilor nu isi doresc decat sa fie l&safi in pace. Acel ,nimic’ nu reprezinti nici rugine, nici refinere; este autoprotectie. Nu este greu de injeles nici punctul de vedere al pa- Tinfilor. Vor sA stie ce se petrece in viaja copilului lor.120 Michael P. Nichois Vor si stie daca totul este in regula sau nu. Vor sa stie dac& acesta face tot ce ar trebui si faci. Nu doresc sf fie dafi la o parte. Uneori copii spun ,nimic”, dar chiar au ceva de spus. Poate cA trebuie sa le araiti cd esti cu adevarat inte. tesat pentru a-i convinge s& se deschida. Daci fi intrebi cum a fost ziua si te ardfi pregatit s& asculfi, dai dovads de interes. Onorandu-le dreptul de a rispunde aga cum, doresc, le araifi atat respect, cat si interes — interes fa}y de ei si respect fafa de sentimentele lor. Copiii care simt c& parinfii sunt interesafi de ceea ce au de spus — interes, nu interogatoriu sau iscodire — se vor deschide cand vor fi pregatifi. Ce se intamplit?” Intrebarile.care arata injelegere fafa de interesele gi grijile celuilalt pot ajuta o persoand reticentA s& se deschida. intrebarieficiente _intrebri ineficiente* Cum merge proiectul la Cum stau lucrurile? care lucrezi? ‘Te mai deranjeazi in ul- Cum a fost ziua ta? timul timp durerile de cap? | Cum se mai descureé Ce se mai aude? fiul tu la fotbal? “Observafi cum la majoritatea acestui tip de intrebiri se poate rispunde cu da, nu sau nimic. /Mie cnd imi vine randul?” 124 Daca este greu si ne suspendam sinele in relatie cu proptiii copii, imagineaza-fi cat de greu este cu un alt adult, pe care nu ne asteptim sa fim obligafi s& il incu- sajim in niciun fel — mai ales atunci cand avem propriile probleme. Uneori cédem in obignuinfa ascultarii fard efort deoarece punem prea multi energie in alte lucruri. Atunci cand muncim pani la epuizare, devenim preocupati de propriile griji si nepasdtori fafa de ale altora. Este mult mai greu s& asculfi atunci cand simfi cd tu nu primesti atenfia de care ai nevoie. Iati un exemplu: O femeie care are o zi grea la serviciu igi doreste s& fie acasA cu copilul ei de cinci ani. Este invidioas& pe faptul c& soful ei, fiind profesor la facultate, este acas& pe toatA perioada verii si isi petrece timpul cu fiul lor. ‘Atunci cand ajunge acasi, in loc sa se plang’ de ziua pe care a avut-o, il intreaba pe soful ei ce fel de zi a avut. El se plinge din cauzA cé i-a fost greu s& distreze un copil de cinci ani si pentru c& nu stie cum si igi organize- ze tot timpul liber pe care il are. Ea il asculté nersbda- toare un minut sau doua si apoi fi spune: ,,De ce te plangi? Esti norocos s& ai atata timp liber. Gandeste-te Ja Wale lucrurile pe care poji s& le faci!” Soul este rinit — mai inti il intreaba ce fel de zi a avut, apoi il critic pentru ca i-a spus — si femeia este, de asemenea, plina de resentimente. Femeia din acest exemplu nu igi poate asculta soful din cauzi cA nu era in stare s& isi améne propriile sentimente suficient de mult timp ca sa fie deschis& fata de ale lui. Dups ce a discutat despre acest episod, femeia a ajuns la concluzia c& trebuie s& incerce mai tare si dep&seasca sau si invete s& contin’122 Michael P. Nichols stresul de la munca. (Poate c& ar fi mai rezonabil si re. alizeze c&, atunci cand ajunge acas& dupa o zi grea | serviciu, ar trebui si vorbeasc& mai intai gi abia apoi sj asculte.) Se poate ca un bun ascultitor si fie nevoit si isi lase de-o parte propriile nevoi pentru a comunica cu celalalt, dar persoanele complet altru- iste nu sunt niste buni ascult&tori. Trebuie si fii_ ascultat, pentru a te elibera si a deveni receptiv, 7» Dar.chiar te ascult!” Altruismul ascultatului adevarat este greu de menfi nut si astfel, in anumite modalitafi, ne amagim crezind c& ascultam, cand de fapt nu e aga. Asta imi aduce aminte de atunci cand (Traducere: ,,Am 0 poveste mai tare.”) Atunci cind prietenii stau de vorba, purtand 0 conversafie relaxati, ajung la un subiect anume si incep si igi spund pe rand povestile legate de acesta. Carol va descrie felul in care cAinele ei, rasa baset, nu vrea s& igi re zolve ,treburile” afar, iarna, din cauzd ci, in clipa in care simte zApada inghejata sub labe, se intoarce si cere si intre la loc in casa. Apoi Murray va povesti despre cum ogarul lui afgan a tras si moara timp de doua zile, /Mie cand imi vine randul?” 123 pana cand au gisit un mic scaiete in blana lui lungs gi frumoasi si, atunci cand Iau indepartat, Sasha si-a re- venit in mod miraculos. Apoi, eu voi spune ceva fasci- nant (cel pufin pentru mine) despre ultima aventura a isicii mele Ralphie. Intr-o astfel de discufie putefi povesti pe rand. Per- soana care spune 0 poveste obisnuiti nu are nevoie de un raspuns elaborat. Totusi exist momente cand cineva are ceva important de spus si nu doreste sd ifi asculie istorisirea pana nu a avut ocazia si o termine pe a ei — si si primeascd 0 recunoastere. Are nevoie de pujin timp siatenfie. Femeia a cairei masina tocmai a fost remorca- #inu vrea s& fie intreruptd ca si asculte cum ai trecut si tu prin aceeasi situatie acum trei ani. intreruperea celuilalt pentru a spune o poveste ase- manitoare este un bun exemplu pentru felul in care ascultitorii nu reugesc si se abfina. Uneori, acest lucru este enervant de evident, ca atunci cand oamenii atrag atenfia asupra lor, intervenind si spunand: , Asta imi aduce aminte de...” Majoritatea dintre noi nu face acest lucru atunci cand este evident ca celalalt chiar are nevoie si vorbeascdi. Daci cineva are nevoie s& vorbeasca, ascultim. Uneori, totugi nevoia de atentie a vorbitorulai nu este evidenta si, in loc si ne devotim ascultatului receptiv, fi rispundem conform propriilor noastre nevoi. O prietend ne povesteste c& a avut un accident si, in incercarea de a ne arta empatia, o intrerupem ca sé ii poves- tim despre cel pe care l-am avut noi — care, Ja urma urmei, ne-a deranjat mai tare, chiar daci s-a petrecut acum sase luni.124 Michael P. Nichols Siew.” »Am dormit foarte prost azi-noapte.” Si eu la fel! M-am foit si m-am risucit toat’ noaptea.” Este normal ca, atunci cand cineva spune 0 poveste, s& va amintifi de propia experien}. Ce persoand cu- noastefi care raspunde frecvent ,si eu” atunci cand spunefi o poveste? Cand si in ce fel afi putea considera c& un asemenea raspuns transmite empatie si infelegere? Cand simfifi cd centrul discufiei nu mai suntefi voi, ci cealalt’ persoana? De cé,fac oamenii acest lucru? De ce intrerupem ca © s& ne spunem propriile povesti? Majoritatea conversafiilor sunt interactive. Suntem implicafi, si o mare parte din ceea ce spun ceilalfi declanseaz& ceva din propria experienfi. Daca ifi povestesc despre un lucru enervant pe care il face tatal meu, este posibil si te | gandesti la un lucru enervant pe care il face tatal tau Sau dac& vA povestesc despre prima data cand m-am indragostit, probabil c& pi tu iji vei aminti de prima dragoste. impartasirea acestor povesti poate parea un | acs ae efort de a gsi niste puncte comune. Dar ascultatul celorlalfi inseamné sa ii auzim — si le oferim suficient timp si spund ce gandesc gi si le acordam suficient interes ca sd le urmarim si si le recunoastem experienja ‘traita. 23 Dar tatl meu este mai enervant, Mie cand imi vine randul?” 125 vai, cat de ingrozitor!” (Traducere: , Amaritule, “ai de capul tau. Ce ne facem cu tine?“) Un alt exemplu pentru modul in care ascultatorii nu reusesc 84 se controleze sunt reacfiile extrem de infele- gitoare, un dar care inseamni, de obicei, mai mult pentru cel care da, decat pentru cel care primeste. Grija exa- gerata poate parea mai pujin egoistA decat deturnarea atentiei spre tine, dar, daca reactionezi ca in fafa unei ca- tastrofe, nu inseamna c& asculfi. Ascultatul inseamna sa primesti, nu si cotropesti. ‘Ascultatul autentic presupune acordarea la celalalt — injelegerea si recunoasterea experienjelor vorbitorului — nu sentimente exuberante care pot pacili copiii, dar care Je par adulfilor false si pline de superioritate. Preocupa- rea manifestat de o persoand care are intotdeauna reacfii exagerate devine la fel de lipsit’ de sens ca si muzica pentru relaxare pe care 0 auzi in lift sau in hotel. Din nou, problema este egecul suspendarii sinelui. In loc sa se abfina suficient de mult timp pentru a asculta gi a auzi ce spui, acest gen de persoane excesiv de preocu- pate sar cu o replic& plind de grijé i infelegere — ca si cum ar spune: ,Oh, infeleg.... (nu te obosi s& continui).” Atunci cand ascultatul este autentic, accentul este pus pe vorbitor, nu pe ascultator. Atunci cand are o problema si are nevoie de infelegere, Christine nu o mai sun pe mama sa. A invafat c&, daca este ricita sau unul dintre copii si-a rupt un deget, singura cale pentru a evita o manifestare excesivA a126 Michael P. Nichols preocuparii este si nu ii spun& mamei sale aceste lucruri, Se poate ca acestea sa nu fie foarte importante, dar ap. dori si aiba cu cine s& le discute. Nu are cu cine, deoarece atunci cand mama ei spune: ,, Vai, este ingrozitor!” si exagereaza absolut orice aspect al problemei, nu sim. te c& este infeleasa, ci doar c& mama ei este ingrijorati — ca si cum ea ar avea 0 problema. Un raspuns empatic este unul re inut, in mare masura silenfios; care urmireste, nu conduce si care il incurajeaza pe vorbitor si intre in profun- zimea experienjei traite. © parte a problemei este dati de confuzia care se face intre empatie si compasiune. Compasiunea este mai li- mitaté si, tdtodat’, limiteaz4 mai mult; inseamna mai degrabi sa ai aveleasi sentimente, decat si infelegi. Nici simpatia nu inseamna, asa cum cred mulfi oameni, si te ingrijorezi, sA lauzi, si ovafionezi, si te entuziasmezi, si consolezi sau chiar s& incurajezi. inseamna sa infelegi. Ei bine, daci ag fi in locul Liu...” (Traducere: ,Nu mA mai deranja cu problemele tale gi rezolod-le!") Conform unor cercetatori, barbafii isi manifesta interesul oferind sfaturi, iar femeile impartasind experiene asemanatoare”4, Este neplacut si primesti sfaturi pe care nu le-ai cerut. Este ca si cum fi s-ar spune ce s& faci, ca **Deborah Tannen, You Just Don’t Understand (New York: William Morrow, 1990). / Mie cand imi vine randul?” 127 sicum fi s-ar spune c& sentimentele tale nu sunt reale, Jeoarece nu ar trebui si le avem, daca am face ce ne su- gereazA persoana ,Saritoare” cu care vorbim. (RAspun- sul cu 0 poveste similara, aga cum am spus, poate fi la fel de neavenit, mai ales daca persoana respectiva ifi intrerupe povestea inainte ca tu s& termini sau vorbeste fard sd ja in seama ceea ce ai spus.) Atunci cand vorbesc cu cineva despre 0 experienfa sau o problema gi acea persoana imi rispunde cu un sfat nedorit, i spun: ,Mul- esc, dar nu am nevoie de niciun sfat; am nevoie doar sé fiu ascultat”. (Sau cel pufin asta ag dori s4 spun.) Dau barbafii mai multe sfaturi neavenite decat femeile? Poa- te, Nu in experienja mea. Poate in a voastra. ; Acum cafiva ani am facut ceva ce nu ma caracteriza deloc: am intrat intr-un grup de birbati. Cred c& imi ciu- tam pricteni. S-a dovedit a fi o experienfA minunat’, in mare parte deoarece ceilalfi barbafi din grup erau neobignuit de interesangi si de atenfi. intr-una dintre zile, discutam despre modul in care raspundem atunci cand un prieten ne spune despre o problema pe care o are $i am fost surprins sa aud c& majoritatea incearca s& ofere sfaturi. Credeam ca prietenii nu fac aga ceva, cA doar ascults gi incearca si fie infelegatori. Cred c& natura mese- riei ma dezobignuise de oferirea de sfaturi. ; Binefnjeles c& uneori oamenii igi doresc sfaturi. Uni doresc sfaturi tot timpul. Ei considera ca aljii ar trebui si aiba un rispuns pentru problemele lor si ar trebui si incerce sa Je rezolve. Aceasta nevoie emojionala provoa- c asteptiri conform carora sfatul este dorit. Chiar daca nu funcfioneaza (sau nu sunt urmate), oferirea de sfaturi poate sugera cé ascultatorul ia in serios problema vorbitorului.128 Michael P. Nichols Adevarata problema in ascultare nu este daci dim sau nu sfaturi, ci daca rspunsul nostru este centrat say. nu pe infelegerea si reacia la sentimentele celuilalt say este doar o modalitate de a ne ocupa de ale noastre, Atunci cand ascultatorul fi spune celui care are o proble. mi ,,S& fac& ceva constructiv” se vede incapacitatea acestuia de a-si tolera propria anxietate. E aceeasi situafie sj atunci cand ii impinge pe ceilalfi sa ,isi exprime sentimentele” sau cand foloseste imperative ca ,,trebuie s8 il confrunfi.” Diferenfa intre a asculta bine sia nu asculta satisfaicator este diferenja dintre a fi receptiv gi sensibil pe de o parte gi a fi reactiv sau a-i impune celuilalt propriile preocupari. Esecul suspendarii sinelui in favoarea celuilalt reflect’ o lips& de autonomie si o estompare a granifelor personale, Ai auzit-o-pe aia despre...?” (Traducere: ,Nu con- teazA ce spuneai; grijile tale sunt plictisitoare”) Un alt esec obisnuit in st4panirea sinelui este cel al glumetului, care este mereu sarcastic, linistindu-si ancie- tatea si atragand atenfia asupra sa in loc s& se racordeze Ia vorbitor. Exist momente cand acest gen de prieten cu limba ascufita este amuzant gi nu te deranjeazd glumele lui. Dar exist alte momente cand doresti s& discuti ceva important si glumele lui sunt enervante. Ceea ce are glumeful de oferit este retorica sa lipsitA de confinut, in locul unei impliciri emofionale autentice. Sentimen- tul cd esti zpicit apare adesea atunci cand vorbesti deja cu cineva si glumeful intervine. Doar ci nu se implica. Nu se racordeaza la sentimentele tale si nici la discutie; Mie cand imi vine randul?” 129 doar foloseste ceva ce spui ca pe un mecanism de de- clangare pentru una dintre glumele sale. Persoanele care glumesc intruna sunt mai mult sau mai pufin enervante, in funcfie de cat de amuzante sunt. Le putem infelege nevoia de a glumi permanent, realizind faptul ci au mult energie nervoasa si ci poa- fe au invjat s& se foloseasca de glume ca de un mecanism de apirare impotriva plictiselii. Dar, la fel ca alte nereusite in stapanirea sinelui, 0 persoana care ne intrerupe constant conversafiile cu glume poate fi plictisitoare. _Stai linigtit.” (Traducere: ,imi este rugine de faptul ci doresc si fiu apreciat“.) ifi aduci aminte ultima data cand cineva fi-a facut o mare favoare gi ai fost atat de recunoscator, incat fi-ai dorit ifi exprimi mulfumirea intr-un fel special? Poate c& ai trimis un buchet de flori sau i-ai dat o sticla de vin bun ca si ifi arti aprecierea. Sau poate fi-ai exprimat-o prin cuvinte. Ji-a acceptat acea persoand mulfumirile sau fi-a spus ceva de genul: ,,Ah, nicio problemi, stai linistit”? Pofi si intelegi ci o persoand se jeneaza de niste mulfu- miri exagerate, dar te simti pufin respins (ca si cum faptul c& fi s-ar spune c& mulfumirile tale nu erau necesare ar fiinsemnat ci sentimentele tale de gratitudine nu era justificate). Nu ar fi frumos s& pofi privi pe cineva in ochi sisi spui: ,Mulfumesc’, iar el si se uite in ochii t&i gi s& ifi raspunda ,,Cu placere”?150 Michael P. Nichols Nu te simfi aga.” (Traducere: ,Nu ma intrista cy supdrarea ta”.) Ai un sentiment de respingere aseménator, dar poate mai puternic, atunci cdnd fi spui cuiva c& te simfi fu. Tios sau speriat, iar acea persoana te asigura ci nu ai nici un motiv sa te simfi aga. O mare parte din esecul ascultatului vine sub forma _ persoanelor care fi spun si nu te simfi intr-un anumit fel. Este frustrant sa ifi spuna cineva c& nu ar trebui si te simfi ingrijorat, vinovat sau speriat. Se poate ca intenfia s& fie generoasa, dar rezultatul este c& sentimentele noastre nu mai sunt recunoscute. Majoritatea incerciti- lor de a-i convinge pe ceilalfi ci temerile lor sunt nein- temeiate sunt in mod corect percepute ca o respingere — : mai exact;,,Nu mA intrista cu supararea ta”. Dacd o persoand ffi spune ca se teme pentru viitor, iar tu il pofi controla, fa-o. Altfel, ascult-o. Chiar dac& stii | (sau crezi ca stii) cd lucrurile se vor rezolva (in vitor), afirmarea acestui lucru (prezicerea viitorului) nu anulea. 2A temerile (din prezent). Linistirea unei persoane, in schimbul asculiarii ei, o poate ajuta putin, dar efectul de- i concertant de neluare in serias este, de obicci, reactia mai puternicé. Daca fi spui si nu isi facd griji, nu o ajuta dar © poate face si inceteze si mai vorbeasc’ cu tine despre sentimentele sale. Cea mai simpli modalitate de a menfine acest sec- fiune simpla ar fi sX spun c& s8 asculfi nu inseamn sa le spui oamenilor si nu simta cea ce simt. Totusi exist momente cand este bine sa primesti asigurari. Nu esti prea fericitd cu noua tunsoare si o prietena ifi spune: Nu, arata bine“, sau te simi prost din cauzd ci nu ai re- Mie cand imi vine randul?” 131 alizat mai multe gi cineva ifi reaminteste de tot ce ai f&- cut si te simfi mai bine. Se poate ca linia dintre a avea nevoie de reasigurari si a nevoii de a fi auzit si nu fie aga de usor de deosebit. Cu cat igi exprima vorbitorul mai mult neincrederea in sine, preocuparea sau grija intr-o modalitate nesigur& si interogativs, cu atat mai mult are nevoie de asigurari. Cu cat mai puternice sunt sentimentele, cu att mai mult va aprecia sa fie auzit si recunoscut. Atunci cand nu stii ce sf faci, asculta. ,Nu am mai vorbit deja despre asta?” (Traducere: "De ce ne legim inc& de chestia asta?”) Poate fi greu si asculfi aceleasi plangeri sau preocupari. Sfatul meu este si 7] invinovatesti pe cel cu care vorbesti pentru lipsa ta de rabdare. Incearcd sd nu te gai : desti Ja varianta in care celalalt vorbeste despre acelagi Jucru din cauza cX tu nu i-ai recunoscut niciodata cu adevarat sentimentele. $i s& nu crezi c& exasperarea pe care © simfi este legata de sentimentul ca, intr-un fel, discu- fille cu tine nu au ajutat pe celalalt s& se simt& mai bine. Atunci cand nu stii ce si faci, invinovateste-I pe celalalt pentru sentimentele tale. »Stii ceva?” (Traducere: ,, Nu conteaz ce te preo- cups; orice imi vine mie in cap este cu siguranfa mai interesant”.) Jack vorbea cu Gail despre niste probleme de la serviciu, cind apare Woody si zice: ,Stii ceva?” Apoi incepe 84 le povesteascd despre ceva fara nicio legatur& cu132 Michael P. Nichols ceea ce discutau ei. Terminasera discufia? fi interesa cg avea sa le spuna? Cine stie? Cu siguranfa, nu Woody, in cazul in care intervenfia lui Woody de a intrerupe conversafia pentru a spune ce fi trecea prin minte pare un gest atat de insensibil, cat de diferit este momentul in care cineva vorbeste cu noi, iar noi schimb&m subiectul fara s& ne asigurdim cd acea persoand a terminat ceca _ ce dorea si spuna? Ane preface ci ascultim Un bun ascultdtor este cel in preajma c&ruia abia ag. tepfi si te afli. Acesta nu acorda atentie doar spuselor tale, ci te si incurajeaza s& iti dezvolfi ideile si sentimentele. Oricum ar fi formulat, rispunsul unui bun ascultitor te face si te simfi inteles si te invita si spui mai multe. Deoarece vrem sa fim mereu vazufi drept niste buni ascullitori, cateodata doar ne prefacem. Dam din cap gi spunem aha! atunci cand nu suntem realmente interesafi sau asteptim pAnd termind celalalt de vorbit, chiar daca nu ascult&m ceea ce spune. Cu tofii ne prefacem uneori ci ascultim, dar uni dintre noi isi fac un obicei din acest lucru. Ascultitorii lipsifi de sinceritate apar intr-o varieta- te de forme. Poate vei recunoaste vreunul dintre acestia: ) Mie cand imi vine randul?” 133 Escrocul ‘Aceste persoane simuleaza atenfia. isi fixeaz& cu aten- fe ochii pe tine in timp ce vorbesti. Intensitatea privirii Jor reflect concentrarea lor pe impresia o& asculta, mai dograba decat pe ascultatul adevarat. in cazul in care nu ai cunoscut un astfel de om (felicitari!), incearc& s& cunosti un politician sau incearca si apari la televizor. Ascultitoral atent Ja el insugi Acest gen de ascultétori doresc s& para c& ascult&, dar sunt mai interesafi de aparenje, decat de ascultatul in sine. Se uit’ la tine, dar se gndese: Fac asta cum frebuie? ‘Aritt cum trebuie? Oare interlocutorul crede cit sunt inteli- gent? Preocuparea fafa de sine sta in calea concentririi lui asupra spuselor tale. Terapeutul amator Se poate ca terapeufii amatori sa fie nerabdatori si joace rolul ascultatorului, dar sunt mai interesati de rol, decat de ascultat. Aceste persoane confunda rolul secun- dar al ascult&torului cu cel principal. ‘Terapeutii tineri parafrazeaza adesea tot ceea ce spun clien§ii lor. Degi acest lucru pare si fie o versitne a recunoasterii, despre care am spus ca este 0 parte din ascultatul de calitate, este adesea o tentativa de a clasa comunicarea vorbitorului intr-o forma de interes pentru terapeut — doar sentimente, un rezumat al faptelor sau vreun fel de analiza.134 Michael P. Nichols Carmen ii povestea sofului despre frustririle create de organizarea unei conferinfe la locul de munca, in loc gf © Jase sa vorbeasci despre situajia respectiva si despre felul in care se simjea, el ficea intr-una mici rezumate pl. ne de critic’. ,,.Da, aceste lucruri ar fi trebuit aranjate in avans.” ,,Deci superiorul tiu nu isi asuma nicio respon. sabilitate.” ,,Infeleg, nu ar trebui si fie implicagi atfia oa meni in procesul de planificare.” El probabil c& incerca sa fie de ajutor, dar pentru Carmen aceste comentarii cre. eau confuzie. El spunea cum credea ci ar trebui si fie lu- cturile, mai degraba decat s& raspunda sentimentelor ei Problema cu comentariile terapeutului amator nu este data de esecul recunoasterii spuselor interlocutorului, ci. ° de faptul cd 0 face intr-un fel care se centreaza pe ajuto- _ Tul dat, de ascultator, nu pe sentimentele vorbitorului. _/Stiu'ce nu este in reguli.” [ata analiza mea genia- 18.” (Cam ce face si aceasta carte.) Ascultatorul activ Ascultatul activ este 0 tehnica folositoare prin care ascultatorul parafrazeaza vorbele interlocutorului. Inten- sla este de a-l ajuta pe ascultator si se concentreze pe auzitul si recunoasterea spuselor celorlalji. Din pacate, atunci cand ,ascultatul activ” se transforma in rezuma- rea vorbelor cuiva, atengia se muti de la exprimarea vorbitorului la receptivitatea asculttorului. Nu este nimic in neregulé cu ascultatul activ. Recu- noasterea spuselor oamenilor este o parte din esenja ascultatului de calitate. Problema este c&, atunci cand ascultatul este redus Ja nigte instrucfiuni pentru incepStori, Mie cand imi vine randul?” 135 ‘unij oameni fac un efort mai mare de a ardta cA asculta, Gecat o fac in realitate. PAstrarea contactului vizual, mis- catal infelegator al capului, folosirea interjectiei mm-hmm si parafrazarea tuturor celor auzite sunt de- prinderi automate ale ascultarii. ifi pot veni natural atunci cand chiar asculfi, dar este important 88 te concentrezi pe ascultat, nu doar si demonstrezi. Existii o gluma veche in care un pacient deprimat vor- peste cu un terapeut care foloseste ascultatul activ. Pa- cientul spune: ,Sunt deprimat” si réspunsitl terapeutu- jui vine ca un ecou: ,,Esti deprimat”. | Pacientul raspunde: ,,Nu, vorbesc serios. Sunt chiar deprimat.” Esti chiar deprimat”, spune teapeutul. | Exasperat, pacientul spune: ,Sunt atat de deprimat, incat imi vine s8 mA sinucid” vine si te sinucizi”, spune terapeutul. 0 s& ifi demonstrez!” spune pacientul si se ridic’, se duce la fereastra si se arunci. - . ‘Terapeutul se duce la fereastra, se uitd afara si dupa un moment spune: ,,Pleose!“ Evident c& aceasta este o parodie a modului in care parafrazarea poate fi o operafiune automata. Nu este important si faci un rezumat al spuselor celuilalt, ci s8 in- Jelegi ceea ce simte. Deci, bineinjeles ci terapeutul ar fi trebuit si spund:,Au!” Concentrarea pe sine Acest mic pacat este esenja ascultatului prost. Ascul- t&torii care ram4n concentrati asupra lor pot parea c&

Asculta-Ma Ca Sa Te Ascult PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Asculta-Ma Ca Sa Te Ascult PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like