David Foenkinos CATRE FRUMUSETE Traduce Du NIEL NicoLEsc HUMANITASMuzeul Orsay din Paris este o fost gard. In acest fel, trecutul lasi 0 urma neobignuité asupra prezen- tului. Printre lucriri de Manet si de Monet, te poti duce cu gindul la trenurile sosind printre tablouri. Acum, au loc altfel de calatorii. Unii vizitarori Lau Zarit poate pe Antoine Duris in ziua aceea, incremenit in piaga de la intrare, Pare picat din lund, uimic c& se afla acolo, Cuvantul care-i poate zugrivi cel mai bine sentimentele din aceasta clipi ¢ uluire. 2 Antoine venise mult mai devreme la intilnirea cu responsabila departamentului de resurse umane. De cateva zile, intregul lui spirit era concentrat pe acest interviu. Orsay era locul unde voia si cu un pas domol citre intrarea destinati personalului Mathil s-o apuce pe traseul vizitatorilor. [I opri un paznic — Aveti ecuson? fie, Se indrepria ide Mattel ii precizase, la telefon siinu cumva— Nu, sunt asteptat. — De catre cine? — Cine v-asteapta? — Scuze... am o intalnire cu doamna Mattel. — Foarte bine. Vi rog si va indreptati spre re- ceprie. Dupi cagiva metti, si-a rostit din nou motivul vi- zitei. O tanara il verificd intr-un caiet negru mare: — Sunteri domnul Duris? — Da. — Mi-agi putea da un document de identitate? Era absurd, Cine-ar vrea oare si se dea drept Duris? Se supuse, ascultator, insofindu-si gestul cu un zim- bet intelegitor, ca si-si ascundi stanjeneala. Interviul de angajare parea ci incepuse deja, intai cu paznicul, apoi cu receptionera. Se cuvenea sa fie performant inc de la primul salut, nu mai era ingiduit nici cel mai marunt mulgumesc indoielnic. Dupi ce tinara a verificat daca era Antoine Duris, i-a indicat drumul pe care trebuia si-l urmeze. Trebuia si meargi de-a lungul unui culoar, la capatul cituia avea si giseascd un lift. — Esimplu, n-avegi cum si vi-ncurcayi, adjugi ea. Antoine presimyca ci o astfel de fraza avea negresit sil faca sa se-ncurce. La mijlocul coridorului, nu mai stia pe unde s-0 apuce. De cealalti parte a peretelui cu geamuri, zari un tablou al lui Gustave Courbet. Frumusefea ri- mane cel mai bun leac impotriva incertitudinii pe care-l avem. De citeva siptimdni, lupta ca si nu se impotmoleasca. Simfea ci nu prea mai are vlagi, iar cele dous interogatorii, venite unul dupi altul, i soli- citasera un efort considerabil. Cu toate astea, nu avu- sese de rostit decat cateva vorbe, trebuise si rispunda la niste intrebari care nu ascundeau nici cea mai ma- runta capcana, Se intorsese la un stadiu primar de ngelegere a lumii, isindu-se adesea napidie de nigte spaime irationale. In fiecare zi, simyea tot mai mult consecingele a ceea ce triise. Avea oare si fie in stare si treaci cu bine de acest interviu cu doamna Mattel? In liftul care il ducea la etajul al doilea, arunci pe futig o privire spre oglinda si ava impresia ca slabise, Nu era de mirare, cati vreme manca mai putin, uitind uneori de masa de seari sau de pranz, Totusi, stomacul nui ficea probleme. Putea siti citeva mese la ri fara sa simta ghiorgaieli, de parca intregul lui trup era de-acum alcituir din zone anesteziate. Doar mintea il imboldea si-si spuna: ,Antoine, trebuie si mananci.” Fapturile omenesti aflate in suferinta se impart in doui tabere. Cele care rezisti prin trup si cele care rezisti gratie spiritului. Fie asa, fie aga, arareori gi, si La iiesirea din life, il intimpina o femeie. De obicei, Mathilde Mattel i astepta la ea in birou pe cei cu care 9ayea intalnire, insi pentru Antoine Duris se hotirise si se deplaseze. Era probabil foarte nerabditoare si afle mai mult despre motivele care-1 manasera aici — Suntegi Antoine Duris? se interesi ea, ca si fie totusi sigura. — Da. Dorigi cartea mea de identitate? — Nu, nu. De ce? — Jos mi-a fost ceruta. — E stare de urgenta. Asa se-ntampli. — Nu prea vad cine-ar putea pune la cale un atac terorist impotriva DRU! de la Muzeul Orsay. — Nu se stie niciodaté, rispunse ea zimbind. Ceca ce ar fi putut si treaci drept o vorba de duh din partea lui Antoine sau chiar drept umor era de fapt o constatare rece. Ea ficu un gest cu mana, ca si indice drumul spre birou. Patrunser pe un culoar lung si strame, unde nu intalnira pe nimeni. in timp ce 0 urma, se gindi ci femeia aceea avea probabil 0 viagi plicticoasa, cit vreme primea potentiali viitori angajagi la o ord in care restul functionarilor nu pirea si fi sosit la lucru. Nu trebuia ciutata nici o logica in felul in care erau randuite gindurile lui Antoine. Odata ajungi in birou, Mathilde i-a propus ceai, cafea, api, altceva, dar Antoine a preferat si zicd nu, mulumesc ~ nu, mulfumesc — nu, mulyumesc. Atunci, ea a inceput: — Trebuie si va spun ci am fost foarte surprins’ cand am primit CV-ul dumneavoasted. 1. Director de resurse umane, (N. tr) 10 — De ce? — De ce? Ma intrebagi de ce? Sunteti confi siar, — Ba chiar aveti un oarecare renume. Cred cit am. dat peste unul dintre articolele dumneavoastri. lar acum, candidayi... pentru un post de paznic de sali. — Da. — Nu vise pare ciudat? — Nu neapirat. — Mi-am permis si sun la ENSBA!, marturisi Mathilde dupa o vreme. — Mi-au confirmat ci afi hovarat si va parasigi slujba. Aga, de azi pe maine, nitam-nisam, — V-ayi saturat si predagi? — Agi intrat cumva... intr-un soi de depresie? E de ingeles. Din ce in ce mai multi lume ajunge la burn-out, — Nu. Nu. Voiam Ma voi intoarce cu sigurany — Dar ce? — Stigi ceva, doamna? Am candidat pentru 0 slujba si ag vrea si stiu daci am ganse s-o primesc. — Nu va simrigi supracalificat? pun punct. Pur si simplu. candva, dar... 1. Abreviere de la Ecole nationale supérieure des beaux-arts, de Lyon (Scoala Nasional Superioari de Bele-Arte din Lyon} (Ne) u= Tubese arta. Bun, am studiat-o, am predat-o, atit doar ci acum am chef si stau agezat intr-o sali, in mijlocul tablourilor. — Nu-io meserie usoara. Vi se pun intrebari tot timpul. in plus, aici, la Orsay, sunt mulfi turisti. Tre- buie si fii mereu vigilent, — Daca avesi indoieli, angajasi-ma de proba — Am nevoie de personal, pentru ci siptimana viitoare inaugurim 0 mare retrospectivi Modigliani. O si atragi puhoi de public. E un eveniment deo- sebit. — Pica bine. — De ce? — Teza mea de doctorat e despre el. Mathilde nu raspunse nimic. Antoine crezuse ci aceasta dezvaluire avea sa atarne in favoarea lui. Dim- potriva, parea si accentueze ciudafenia demersului siu in ochii doamnei DRU. Ce ciuta aici un erudit ca el? Nu putea si-i spuni adevarul? Era ca un animal haituit, pe care doar gindul ci se va refugia intr-un muzeu pirea si-l linisteasci. 3 In mai pugin de o zi, igi reziliase toate abonamen- tele si inapoiase cheile de la apartamentul unde lo- cuia. Proprietarul fi spusese: ,E nevoie de un preaviz de doua luni, domnule D Nu se poate pleca asa... Trebuie si-mi iau masuri de siguranga.* Tu- 2 ruise cdteva fraze pe un ton de mahnire nemasurata. Antoine fi retezase monologul. ,Nu vi faceti griji. O sa va platesc cele doua luni.“ Inchiriase o camioneta in care-si inghesuise toate cutiile. In principal, cutii cu c&rti. Citise un articol despre nigte japonezi care-si abandonau viaga in acest chip, de pe-o zi pe alta. Lise spunea evaporagi, Cuvantul 4sta minunat aproape ci ascundea tragedia situagiei. Adesea, era vorba despre oameni care-si pierduseri locul de munca gi care nu erau in stare si-si asume niruirea in sinul unei socie~ tigi intemeiate pe aparenti. Preferau si fugi si si de- vini boscherari, decat si infrunte privirea unei sogii, a unei familii, a unor veci nici in méneci cu situagia lui Antoine, care se afla in punctul de varf al carierei si era un dascal emerit si res- pectat. An de an, zeci de studengi si de studente visau si-gi scrie disertasia cu el. $i-atunci? Fusese despiryirea de Louise, dar timpul timiduise rana sentimental’. Si, pana la urma, tuturor li se-ntdmpli si sufere din dragoste. Nu-ti abandonezi viata pentru atita lucru. Isi lasase toate cutiile si cele cateva piese de mobi- lier pe care le avea intr-un depozit din Lyon. $i luase trenul spre Paris, avand cu el doar o valiza. In primele nopti dormise intr-un hotel de doua stele din preajma girii, dup’ care gisise o garsoniera de inchiriat intr-un cartier popular din capitalé. Nu-si trecuse numele pe cutia de scrisori si nu-si ficuse nici un abonament. i, Dar asta n-avea nici in clin Gazul si electricitatea erau pe numele proprietarului Nimeni nu-l mai putea gisi. Desigur, cei apropiagi 13incrasera la griji, Ca si linigteasca sau, mai degraba, ca si fie lasat in pace, expediase un mesaj: Dragii mei, Sunt profiond mahnit de nelinistea pe care e posibil sa v-0 fi pricinuit. Ultimele ile au fost atit de incir- cate, incdt nu am putut sit va rdspund la mesaje. Fiti linistiti, torul e-n regula. Am hotarét bruse sa plec intr-o lunga calatorie. Stiti ca, de multé vreme, planuiese sa seri un roman, asa ca, iatd, imi iau un an sabatic si pornesc la drum, Stin cit as fi putut organiza o petrecere de despargire, dar totul s-a petrecut foarte repede. De dragul proiectului, sa nu mi-o luati in nume de réu, 0 sa retez legdturile cu lumea, N-0 sa mai am telefon. Va voi trimite uneori niste mail-uri. Va iubesc, ANTOINE, A primit rspunsuri admirative din partea unora, alyii Lau socotit oleaca smintit. Dar, la urma urmei, era celibatar, fira copii, poate ci venise momentul si-gi vada visul cu ochii, Mulfi dintre prietenii lui au sfarsit prin a-l ingelege. A citit vestile de la ei, firi si le raspunda. Doar sora I Eléonore fi era prea aprop n-a crezut in acel mesaj. td ca sa admitd c& ar fi pu- tut pleca aga, firs micar si ia masa impreuna pentru ultima data. Pari mai imbrigiseze nepoata, cu ar si care ti plicea la nebunie si se joace. Ceva scargaia, L-a 4 bombardat cu mesaje: Zi-mi ce probleme mé lisa asa, Rupe ticereal* Nimic, Nici un rispuns, A incercat, a schimbat tonul: ,Nu-n ceva. E dezgustitor. Nu cred 0 ioti din povestea ta cu romanul!* Numarul mesajelor crestea. Antoine nu-gi mai conecta telefonul. A ficut-o o singuri dati sia ‘tit nenumaratele vaicareli ale sor’-sii. Ar fi trebuit sa sctie doar céteva cuvinte, macar ca s-o linigteasc’. Si-i vorbeasca. De ce nu reusea? A rimas ingepenit in fata ecranului mai bine de un ceas. fi era cu neputinga. A i de stinghereala O stinghereala care te impiedica si actionezi. . Te rog, Spune-mi unde te ali . Sunt sora ta, sunt i, terog nu i poti face aga inceput si se simta cuprins de un s in cele din urma, a reusit si-i rispunda: Am ne- voie de timp doar pentru mine. O si-ti dau vesti curand, dar inceteazi si mai fii ingrijorati. Séruto cu foc pe Joséphine. Fratele tau, Antoine." Inchise indata telefonul, de teami si nu-| sune dupa citirea mesajului. Ca un criminal care se teme si nu fie des- coperit, se hotiri si scoata cartela SIM, pe care o puse incr-un sertar, Nimeni nu va mai putea lua legitura cu el. Lui Eléonore i s-a luat o piatri de pe inima la citirea acestui mesaj. A inyeles indata cd tovul era fals si c& ti fusese probabil necesar un efort considerabil ca si scrie acele citeva cuvinte politicoase. Ingrijora- rea fi rimanea insa la fel de mare. In mod vadit, nu-i mergea bine, Fusese surprinsi ci semnatura era ,Fra- tele tity, Antoine, Folosea pentru prima oar’ aceasta formula, de parci ar fi vrut si le redefineasci relatia, 15asa, ca si fie sigur. Habar n-avea insi prin ce trecea Antoine si de ce se purta aga, insi stia cA ea n-avea ase baled. Departe de a o inis ideea c& trebuia si dea cat mai repede de el. Va avea , mesajul fi intarea nevoie de timp gi de energie, dar va izbuti in cel mai neprevazut mod. 4 Iesind din casi, Antoine se intalni cu un vecin. Un babar fird varstd, raticic intre patruzeci gi saizeci ea asupra lui, dupa care il intreba: ,Sunteqi nou pe-aici? Agi venit in locul lu ‘Thibault? Antoine bilmaji un rispuns afirmatiy, apoi anungi ci era foarte gribit, ca si curme orice now elan interogativ. Chiar ¢ nevoie sa fim intrebayi fara ince- tare cine suntem, ce facem, de ce locuim aici si nu altunde? De cand evadase, Antoine isi didea seama ca viaga social nu se opreste niciodata si ci devenea aproape imposibil si te strecori printre piciturile ploii umane. de ani. Acesta isi pironi privi La serviciu, cel putin, nimeni n-avea si-l remarce. Paznicul de muzeu nu existi. Lumea trece prin fafa lui, cu privirea ayintita la urmatorul tablou. Daci vrei si fii singur in mijlocul unei mulfimi, e 0 meserie nemaipomeniti. Mathilde Mattel il instiingase, chiar la sfargitul intrevederii, ci avea si inceapa de lunea viitoare, Chiar in usa biroului, adaugase: 16 — Tot nu va ingeleg motivele, dar, pani la urma, putem considera ci e un noroc pentru noi sa vi avem aici, Tonul ei fusese nespus de cilduros. Pentru An- toine, rupt de lume cum era, fusese singura persoana cu care purtase 0 conversatie adevarata de o sipti- mana incoace. De aceea, numele acestei femei cip’- tase o importangi nemasurata. In zilele urmatoare, se gandise la ea in mai multe randuri, asa cum igi indrepti atentia, la ceas de noapte, asupra unui punct luminos, Era oare cisitorita? Avea copii? Cum poyi junge DRU la Muzeul Orsay? fi pliceau oare fil- mele lui Pasolini, ciryile lui Gogol, Impromptu-urile lui Schubert? Lasindu-se la cheremul acestei doringe dea cerceta, Antoine se vizu silit si admiti ci nu era mort, Curiozitatea deosebeste lumea celor vii de «% a umbrelor. ‘a Antoine stitea agezat pe scaun, in costumul lui de culoare discret. Fusese repartizat la una dintre silile expozitiei Modigliani. Chiar in faga unui portret al lui Jeanne Hébuterne. Ce stranie potivire pentru el, care cunostea atat de bine viaga acestei femei, destinul et tragic. Inghesuiala era atit de mare in aceasta prima zi, incat nu izbutea si cerceteze atent tabloul. Lumea idea buzna si vad retrospectiva. Ce-ar fi zis pictorul despre asta? Antoine fusese mereu fascinat de aceste viegi care erau incununate de succes de-abia dupa ce se incheiau. Gloria, recunoasterea, bani, toate sosesc, dar prea tarziu; risplata ¢ adusi unui sac de oase. 7