+ $i voi pleca. Dar pasdrile vor ramine, cintind, si grddina mea va ramine, cu copacu-i verde si izvoru-i rece. Multe fi-vor dupa-amiezele cu cer albastru blind, iar clopotele vor suna in clopotnita asa cum bat in chiar aceasta clipa. Oamenii care m-au iubit cindva s-or duce, si orasul va renaste, mereu altul, in fiece an. Dar spiritul meu va rataci mereu nostalgic prin coltul tainic al gradinii mele in floare.* Juan Ramon Jimenez plata ce ti-a spus Genaro cu povestea lui: el si-a lasat legiturile de suflet in Ixtlan — casa, toti ai lui, lucrurile care fi pléceau —, iar acum ratdceste singur cu simtamintele sale ; uneori, asa cum o spune el insusi, aproape ca ajunge la Ixtlan, Tuturor ni se intimpla asta. In cazul lui Genaro e vorba de Ixtlan ; in al tau — de Los Angeles, cit despre mine...“R00277480812 RAO International Publishing Com; HER P.O, Box 37-198 Bucuresti, RO. CARLOS CASTANEDA Journey to Ixtlan Copyright © Carlos Castaneda, 1972 All rights reserved Traducere din limba engleza GABRIEL FLORENTIN POPA Editia I en Copyright © 1995 R4&O\ International Publishing Company S.A. \ ‘i 7 : __wbentru versiunea fn limba romana Coperta pas ~-DONE STAN eo ; 1 Tiparul executat de GH 2. (25 % ELSNERDRUCK , {As _Berlin, Germania August 1995 ISBN 973-576-005-3 CUPRINS Introducere / 7 Bw oN mn 14. to, 16. 17. PARTEA iNT{I: ,,OPRIREA LUMII“ Reconfirmari de la lumea din jurul nostru / 17 Stergerea istoriei personale / 27 Pierderea importantei de sine / 38 Moartea e un sfetnic / 48 Asumarea responsabilitatii / 60 Adeveni un vindtor / 74 A fi inaccesibil / 87 {ntreruperea sabloanelor vietii / 101 Ultima batalie pe pamint / 111 . A deveniaccesibil puterii / 124 . Atitudinea unui vindtor / 144 . O batdlie a puterii / 164 . Ultima rezistenta a luptatorului / 187 Mersul puterii / 207 Non-actiunea / 240 Inelul puterii / 264 Un adversar pe masura / 281PARTEA A DOUA: CALATORIE LA IXTLAN 18. Inelul cu putere al vrajitorilor / 303 19. ,,Oprirea jumii* / 321 20, Calatorie la Ixtlan / 334 INTRODUCERE Simbita, 22 mai 1971, am plecat la Sonora, in Mexic, s4 ma intilnesc cu don Juan Matus, un vrajitor indian Yaqui, pe care il cunosteam din 1961, Mi-am spus ca vizita din ziua aceea nu avea s& se deosebeasca in vreun fel de nenumaratele dati in care m& dusesem sd-1 vad in cei zece ani de cind fi eram ucenic. Evenimentele care au avut'loc in acea zi si in cele urmatoare au fost totusi importante pentru mine. Ucenicia mea a luat sfirgit cu acea ocazie. ; Nu a fost vorba de o retragere arbitrara din partea mea, ci | de o incheiere hotdrita cu buna stiinta. : Am prezentat deja experienta uceniciei mele in doud ! lucrari precedente : Invaitdturile lui don Juan si Cealalta realitate. Ideea de baz’ in ambele carti era aceea cd in deprinde- rea tainelor vrajitoriei elementele-cheie sint starile de realitate neobignuita produse prin ingestia unor plante psihotrope. fn aceasta privintd, don Juan era un expert in utiliza- rea a trei asemenea plante: Datura inoxia, indeobste cunoscut& sub denumirea de buruiana jimpson, Lophor- phora williamsii cunoscuta ca peiota, si o ciupercd haluci- nogend din specia Psilocybe. Modul in care am perceput lumea ca efect al acestor plante psihotrope a fost atit de ciudat si de impresionant, fncit m-am vazut nevoit s4 presupun ca aceste stari repre- zinta singura cale de comunicare si fnvalare a lucrurilor pe care incerca s4 mi le spuna.8 CARLOS CASTANEDA Aceasta presupunere era gresita. Pentru a evita orice neintelegeri in privinta lucrului meu cu don Juan, ag dori ca, in acest stadiu, si lamuresc urmdatoarele chestiuni. Pind acum nu am incercat, in vreun fel sau altul, sa-1 plasez pe don Juan intr-un context cultural. Faptul ca el se considera un indian Yaqui nu inseamna cd stiinta sa in materie de vrdjitorie este cunoscutd sau practicatd de in- dienii Yaqui in general. Toate conversatiile avute cu don Juan pe timpul uce- niciei mele au fost purtate fn limba spaniola, iar faptul ca am reusit sa obtin explicatii cuprinzdtoare tn legatura cu sistemul lui filozofic se datoreaza in exclusivitate modului perfect in care stapineste aceasta limba. ‘Am pastrat obiceiul de a ma referi la acest sistem folo- sind termenul de vrajitorie si la don Juan folosindu-l pe acela de vrajitor, deoarece este vorba de termeni pe care fi folosea el. {ntrucit am fost in masurd sd notez cea mai mare parte a celor spuse la inceputul uceniciei si toate conversatiile din fazele ulterioare, am adunat 0 cantitate voluminoasa de notite. Pentru a le da o forma usor de citit, pastrind to- tusi caracterul uimitor de unitar al invdtdturilor lui don Juan, am fost nevoit s4 le redactez, dar ceea ce am elimi- nat este, dupa parerea mea, lipsit de importanta pentru ideile pe care doresc sa le subliniez. fn cazul muncii mele cu don Juan mi-am limitat efor- turile doar la a-l considera drept vrajitor si la a obtine acces la cunostintele sale. in scopul prezent&rii punctului meu de vedere, trebuie s4 explic intii conditia de baz a vrajitorici, asa cum mi-a prezentat-o don Juan. El spunea ca pentru un vrdjitor lumea de zi cu zi nu e reala, asa cum credem noi ca este. Pentru un vrajitor, realitatea, sau lumea pe care o cu- noastem e doar o descriete. EE eee CALATORIE LA IXTLAN 9 ee fn vederea validarii acestei premise, don Juan gi-a concentrat toate eforturile pentru a ma conduce la 0 convingere clara ci ceea ce am in minte ca lume este mai degraba o descricre a lumii, 0 descriere ce mi-a fost insu- flat& din momentul nasterii. Spunea cd oricine vine in contact cu un copil e un pro- fesor care fi descric acestuia continuu lumea, pina in mo- mentul in care copilul ¢ capabil si 0 perceapa aga cum ii este descrisi. Dupa don Juan, nu retinem acest moment uimitor, deoarece nici unul dintre noi n-ar putea avea un punct de referinté pentru 4 face vreo comparatie. Totusi, din acel moment, copilul e un »membru“. El cunoaste descrierca lumii, iar apartenenta sa devine deplina, banuiesc, in momentul in care e capabil sd-si traducd toate interpretarile perceptuale proprii pe care, conform descricrii, le valideaza. Deci, pentru don Juan, realitatea vietii noastre nor- male consti dintr-un nesfirsit sir de interpretari percep- tuale, pe care noi, indivizii care tinem de un grup specific, am invatat sd le facem in comun. Ideea ci interpretirile perceptuale care formeaza lumea constituie un flux este conforma cu faptul ca ele se succed tn mod neintrerupt gi sint rareori puse sub semnul intrebarii. De fapt, realitatea lumii pe care o cunoastem ¢ considerata atit de evidenta, incit premisa de baza a vraji- toriei, potrivit Gireia realitatea noastra e doar una for- mati din multe descrieri, poate fi consideraté cu greu drept o presupunere serioasa. Din fericire, in cazul uceniciei mele, don Juan nu-si punea problema daca eu voi lua sau nu propunerea sa in serios, continuind s4-si elucideze problemele in pofida opozitiei mele, a neincrederii mele sia esecului meu de a intelege ceea ce spunea el. De aceca, ca profesor in vraji- torie, don Juan s-a straduit si-mi descrie lumea din prima clipd in care ne-am intilnit. Dificultatea in a-i accepta conceptele si metodele decurgea din faptul ca unitatile —10 CARLOS CASTANEDA descrierii sale mi-erau straine, fiind incompatibile cu ale mele. Controversa sa consta in faptul c4 el ma invdta cum ,s4 vad, actiune opusd notiunit de ,,a privi“ si cd ,,oprirea lumii‘ era primul pas care ducea la , vedere“. Ani intregi am tratat ideea ,,opririi lumii drept o simpla metaforda. Abia spre sfirsitul uceniciei mele, in timpul unei conversatii initiatice, au inceput sa se clarifice scopul si importanta acestei idei, ca fiind una din afir- matiile principale ale cunostintelor lui don Juan. Eu si don Juan am discutat despre lucruri diferite intr-o maniera relaxata. I-am povestit despre un prieten al meu si dilema acestuia cu copilul sau de noud ani, Copilul, care trdise la mama sa in ultimii patru ani, statea acum cu prietenul meu, care-si punea problema ce sa faca cu el, Prietenul meu spunea ca la scoala copilul era slab, nu se putea concentra gi nu il interesa nimic. Avea 0 comport- tare ciudata si obignuia sa fuga de acasa. — Prietenul tau are intr-adevar o problema, a spus don Juan rizind. Voiam sA continuu sa-i spun despre toate lucrurile ,teribile“ pe care le facea copilul, dar el m-a intrerupt. — Nu mai trebuie sd-mi spui nimic despre bdietelul acela. Nici tu, nici eu nu mai trebuie sa-i urmarim actiu- nile in gindurile noastre in nici un fel. Vorbea sec, cu tonul ferm, dar a zimbit apoi. — Ce poate face prietenul meu ? — Cel mai rau lucru pe care-l poate face e sa-1 puna pe copil sa fie de acord cu el. — Ce vrei sd spui? — Vreau s& spun c& acel copil nu trebuie lovit, sau speriat de tatal siu, cind nu se poartd cum vrea el. — Dar cum fl poate invdta ceva, dacd nu il intere- seazi nimic ? — Prietenul tau ar trebui sa lase pe altcineva sa bata copilul. GNIS aca OnE Ns) SO rae ee CALATORIE LA IXTLAN Mt Bees esas lite sae cmt eee — Nu poate lasa pe altcineva sa se atingd de micut ! am spus eu surprins de sugestia sa. Pe don Juan parea s&-1 fi bucurat reactia mea sia ris. — Prietenul tau nu e luptator. Dac& ar fi fost, ar fi stiut c& cel mai rau lucru pe care fl poate face cineva e sa se confrunte ¢u fiintele umane intr-un mod nepoliticos. — Ce ar face un luptator, don Juan ? — Luptitorul procedeaza strategic. — Tot nu inteleg ce vrei sa spui. — Vreau si spun c&, daca prictenul tau ar fi fost un luptator, si-ar fi ajutat copilul sa ,opreasca tumea“. — Cum poate face asta ? — Ar avea nevoie de putere personal. Ar trebui sd fie un vrajitor. — Da, dar nu este. — {n acest caz, trebuie si foloseasca procedee obisnuite pentru a-gi ajuta fiul si-si schimbe ideea despre lume. Nu e ,oprirea lumii*, dar actioneaza in acelasi mod, L-am rugat s4-si explice afirmatiile. — {n locul lui, as incepe prin a angaja pe cineva sa-l bata pe copil. As angaja pe cel mai urit om pe care l-as gasi. — Sasperie un copil ? — Nu doar s& sperie un copil. Micutul trebuie sa fie ,oprit“, dar, daca e batut de tatal lui, nu va reusi. Daca vrei si ,,opresti® pe cineva, trebuie si ramii in afara cercu- lui care-I preseaza. Astfel poti directiona presiunea. |deea era uimitoare, dar cumva imi placea. Don Juan isi tinea barbia in palma stinga. Bratul sting fi stditea ling’ piept, pe o cutie de lemn ce servea drept 0 mas scund’. Ochii erau inchisi, dar pupilele i se miscau, Am simtit ci m4 privea printre genele inchise. Gindul m-a speriat. : — Spune-mi mai mult despre ce trebuie sa facd prie- tenul meu cu bdiatul,12 CARLOS CASTANEDA — Spune-i sd mearga gi sd aleagd foarte atent un tip urit. Spune-i s4 aleagd unul tinadr. Unul care mai are pu- tere in el. Don Juan a descris apoi 0 strategie ciudata. Trebuia sa il instruiesc pe prietenul meu sd-l pund pe tip sd-l urmareasca-unde se duce cu copilul. Omul va trebui ca la un semn prestabilit, cind copilul se poarta necuviincios, sa sara dintr-un tufis, sa ia copilul si sd-1 bata bine. Dupa ce omul il sperie, prietenul tau trebuie sa-l ajute pe baiat sd-gi revind, in orice mod poate. Daca va urma aceasta procedurd de trei-patru ori, te asigur ca acel copil se va simti altfel si se va comporta diferit. Isi va schimba ideea despre lume. — Dar daca frica il raneste ? — Frica nu raneste pe nimeni, niciodataé. Ceea ce raneste spiritul e si ai pe cineva mereu in spatele tau, sa te bata, spunindu-ti ce sa faci si ce s4 nu faci. Cind baiatul se va fi redresat, spune-i prietenului si mai faci un ultim lucru pentru el. Trebuie si giseascd un copil mort, poate la spital, sau la cabinetul vreunui doctor. Trebuie sd-si ia copilul acolo $i s&-i arate badiatul mort. Trebuie s4-1 lase pe copil si ating’ corpul cu mina stinga in orice loc, in afara de burta cadavrului. Dupa ce bdiatul face asta el va fischimbat. Lumea nu va mai fi aceeagi pentru el. Mi-am dat seama atunci\cd, de-a lungul anilor, don Juan mi-a aplicat acelagi tratament, desi pe o scara dife- rita, tactici identice cu cele sugerate pentru prietenul meu. L-am intrebat despre asta. El a spus cd a incercat mereu si ma invete cum sa ,,opresc lumea“. — fnea nu ai reusit, a spus el zimbind. Se pare c4 nu functioneaza nimic, pentru ca esti prea incdpatinat. Daca ai fi fost totusi mai putin incapatinat, de acum probabil ca ai fi reusit sa ,,opregti lumea* cu oricare din tehnicile pe care ti le-am destdinuit. — Ce tehnici, don Juan ? — Tot ce ti-am spus era tehnica de ,,oprit lumea“. CALATORIE LA IXTLAN 13 Dupa citeva luni de la aceasta conversatie, don Juan a reusit si realizeze ceea ce urmarea, sd ma invete sa ,opresc lumea“. Evenimentul monumental din viata mea m-a determi- nat si reexaminez in detaliu munca mea de zece ani. Am inteles c4 ideea initiala despre rolul plantelor psihotrope era eronatd. Ele nu érau o conditie esentiala pentru des- crierea lumii vrdjitorilor, ci numai un ajutor pentru ci- mentarea partilor descricrii pe care eram incapabil sd le percep altfel. Insistenta mea de a ma agiita de versiunea standard a realitatii ma facea surd gi orb la cerintele lui don Juan. De aceea, doar lipsa mea de sensibilitate era cea care era fngrijorata de folosirea lor. Revazindu-mi toate notitele, mi-am dat seama ca don Juan mi-a dat cea mai mare parte a noil descrieri, chiar de la inceputul asocierii noastre, prin ceea ce el numea ,,teh- nici pentru oprirea lumii™. fn lucrarile mele de atunci nu am inclus acele parti ale notitelor, pentru cd nu aveau legdtura cu folosirea plantelor psihotrope. Asa ca acum le-am restabilit pe drept, in ideca invétaturilor lui don Juan si le-am expus in primele saptesprezece capitole ale acestei c&rti. Ultimele trei capitole se refera la evenimen- tele care au culminat cu faptul cd am reusit s4 ,,opresc lu- mea“. Rezumind, pot spune ca, atunci cind mi-am fnceput ucenicia, acolo era o alta realitate, ca sd spun asa, era 0 descriere magica a lumii, despre care nu stiam. Don Juan, ca vrajitor si profesor, m-a invdtat aceasta descriere. De aceea, ucenicia mea de zece ani a constat in constientizarea acestei realitati necunoscute, prin dezvol- tarea descrierii ei, addugind, in mod treptat, parti din ce fn ce mai complexe, pe masura ce inaintam fn cunoastere. Terminarea uceniciei insemna cd am invdtat o noua descriere a lumii, intr-o maniera autenticd si convinga- toare, devenind astfel capabil s4 obtin un nou mod de a14 CARLOS CASTANEDA percepe lumea, care se potrivea cu descrierea cea noua. Cu alte cuvinte, obtinusem calitatea de membru. Don Juan a declarat cd, pentru a reusi sa ,,vad", trebuie sa ,,opresc lumea“. A ,,opri lumea™ era intr-adevar o transformare specifica a anumitor stari de constiinta in care realitatea de zi cu zi e altcrata, deoarece fluxul inter- pretarii, care de obicei curge neintrerupt, a fost oprit de un tip de circumstante straine acestui flux. fn cazul meu, setul de circumstante stradine de fluxul normal al inter- pretarii mele era descricrea magica a lumii. Conditia lui don Juan pentru ,,oprirea lumii“ era ca trebuie sd fii convins ; cu alte cuvinte, trebuie si inveti noua descriere intr-un sens total, in scopul de a o compara cu cea veche, iar in acest fel sa spargi certitudinea dogmatica, pe care 0 impartim cu totii, cd validitatea perceptiilor noastre, sau realitatea lumii in perceptia noastra, nu poate fi pusa la indoiala. Dupa ,,oprirea lumii, urmatorul pas era acela de ,,a vedea“. Prin asta, don Juan intelegea ceea ce mi-ar placea s4 definesc drept ,,raspunsul la solicitarile perceptuale ale unei lumi din afara descrierii pe care am invdtat s-o cu- noastem ca realitate“. Credinta mea ¢ ca toti pasii acestia pot fi intelesi doar in termenii descrierii cdreia fi apartin ; si deoarece era o descriere pe care cl a intentionat si mi-o ofere de la ince- put, atunci trebuie si permit invataturilor lui si constituie singura sursi de p&trundere in ea. De aceea, voi lisa cuvintele lui don Juan s& vorbeasca ele insele. Ore. 1972 PARTEA INTII ,»OPRIREA LUMII*4. Reconfirmari de la lumea din jurul nostru a — inteleg cd stiti multe despre plante, domnule, i-am spus batrinului indian din fata mea. Un prieten de-al meu ne inlesnise intilnirea, apoi a parasit incaperea. Ne-am prezentat unul altuia si batrinul s-a recomandat cu numele de Juan Matus. — Ti-a spus asta prietenul tau? a intrebat el in treacdt. — Da, el mi-a spus. « — Culeg plante, sau mai degrabi le las pe ele sa ma culeag’, a spus el incet. Ne aflam in sala de asteptare a unei stati de autobuz din Arizona. L-am intrebat in spaniola daci ma va lasa si-l chestionez. Am spus : — Mi-ar permite domnul (caballero) s-i pun citeva intrebari ? Caballero, cuvint derivat de la cuvintul caballo (cal) fnsemna la origine cavaler, sau nobil calare. M.-a privit curios. — Sint un cavaler fara cal, a spus el zimbind, apoi a adaugat :18 CARLOS CASTANEDA — Ti-am spus cd numele meu e Juan Matus. Mi-a placut zimbetul lui. M-am gindit cd trebuia sa fie © persoand care putea aprecia sinceritatea si m-am decis s4-l abordez direct cu o cerere. I-am spus ca eram interesat s4 culeg gi si studiez plan- tele medicinale gi, mai ales, s4 aflu despre cactusul haluci- nogen peiota, pe care l-am studiat la Universitate, la Los Angeles. Credeam cd ma prezentasem ca 0 persoana foarte se- tioasd. Eram multumit si credeam cd cele spuse erau des- tul de plauzibile. Batrinul si-a inclinat incet capul, iar eu, incurajat de tacerea sa, am adaugat ca va fi profitabil pentru amindoi sa discutam despre peiota. in acel moment si-a ridicat capul si m-a privit in ochi. A fost o privire formidabila. Totusi, nu era amenintatoare sau rea in yreun fel. Era o privire care ma strapungea. Am ramas cu gura cascata gi, brusc, nu am mai putut continua sa vorbesc despre mine. fntilnirea noastra s-a terminat in felul acesta. Totusi, imi ramasese o fartma de speranta. El mi-a spus cd poate o sd-i fac cindva o vizitd. Ar fi fost dificil si-mi dau seama de impactul privirii lui don Juan, dacd experienta mea de pina atunci nu m-ar fi ajutat s& decelez unicitatea acelui eveniment. Cind am inceput sa studiez antropologia, si astfel 1-a intilnit pe don Juan, cram deja expert in a m& descurca®, {mi parasisem caminul cu ani de zile inainte, iar asta insemna, dupa mine, cd eram capabil si ma descure. De cite ori eram res- pins, puteam s& ma folosesc de lingusire sau, pentru a obtine concesii, de argumente, ori ma suparam; dacd nu . reuseam nimic, mé vditam gsi ma plingeam; cu alte cuvinte, stiam ci puteam face totdeauna ceva in functie de a CALATORIE LA IXTLAN 19 circumstante, dar niciodata nici o fiinté umana iti oprise elanul atit de prompt si de definitiv cum a reusit s-o faci don Juan in acea dupa-amiaz’. Dar nu era vorba doar de a fi redus la tacere ; uneori, nu eram in stare sa-i dau o replicd oponentului, pentru cd ma oprea respectul faté de el, totusi supararea sau frustrarea mea isi gaseau exprimarea in ginduri. Privirea lui don Juan m-a naucit intr-o asemenea masura, incit nu mai puteam gindi coe- rent. Am devenit extrem de intrigat de acea privire ciudata si m-am decis sa-l caut. Dupa acea prima fntilnire, m-am pregatit timp de sase luni citind despre folosirea peiotei la indienii americani, in special despre cultul peiotei la indienii din cimpii. Am studiat fiecare lucrare existentd, iar cind am simtit ca eram pregitit, m-am intors in Arizona. Simbdtd, 17 decembrie 1960 Lam gisit casa dup’ indelungate cautari printre indienii din zona. Era dup4-amiaza tirziu cind am sosit $i am par- cat in fata casei. L-am vazut stind pe o strachind pentru lapte. Parea cd m-a recunoscut si m-a salutat la coborirea din masina. Citva timp am schimbat cuvinte de curtoazie, apoi jam mirturisit pe sleau cd fusesem destul de incorect cu el la prima intilnire. M-am laéudat ca stiam multe deeple peiota, in realitate nu stiam nimic despre ea. El m-a pri- vit. Ochii sai erau buni. I-am povestit cd de gase luni tot citeam ca sa ma pregdtesc pentru intilnirea noastra gi de data asta stiam foarte multe despre peiotd.— 20 CARLOS CASTANEDA ees A ris. Evident, trebuie si i se fi parut ceva amuzant in afirmatia mea. Ridea si m-am simtit putin dezorientat si ofensat. El si-a dat seama de situatia mea si m-a asigurat ca, desi avusesem intentii bune, in realitate nu exista nici un mod de a ma pregati pentru intilnirea noastra, ~ Ma gindeam daca nu ar fi trebuit s4-1 fntreb dacd in afirmatia sa era si vreun sens ascuns, dar nu am facut-o; totusi, el parea s4-si fi dat seama de sentimentele mele si a inceput si-mi explice la ce se referise. Mi-a spus ca strada- niile mele fi aminteau de o poveste despre un popor pe care un anumit rege fl persecuta, ucigindu-si supusii. fn poveste, a continuat el, cei persecutati nu se deosebeau de cel care fi persecutau decit prin faptul cA ei insistau sa pronunte anumite cuvinte intr-un fel specific, propriu numai lor; proba se afla, desigur, in parold. Regele a postat blocaje pe drumuri in locurile obligatorii de trecere, unde o persoana oficiald fi cerea fiecdrui trecdtor s4 pronunte un cuvint-cheie. Cei care pronuntau la fel ca regele trdiau, iar cei care nu reugeau erau imediat executati. Miezul povestii era ci un tinar s-a decis sX se pregiteasca pentru a trece de bariera invatind si pronunte cuvintul test exact asa cum 0 faicea regele. Don Juan a spus, adresindu-mi un zimbet larg, ca tindrului i-au trebuit »gase luni“ ca sa reuseascd., Apoi a venit ziua marclui test ; tindrul s-a apropiat foarte sigur de bariera si a asteptat ca oficialul s4-i puna tntrebarea. Ajuns aici, don Juan si-a oprit foarte teatral povestea si m-a privit. Pauza Jui era foarte studiata §i mi se padrea cam invechita, dar am intrat in joc. Auzisem de subiectul povestirii mai demult. Avea legatura cu evreii din Germa- nia, care puteau fi depistati dupa felul in care pronuntau CALATORIE LA IXTLAN au anumite cuvinte. Stiam de asemenea si ideea finald : tindrul era prins pentru c& persoana oficiala uitase cuvintul-cheie si fl pusese sé pronunte alt cuvint, care era foarte apropiat, dar pe care tindrul nu invdtase sd-1 spund corect. Don Juan parea cd asteapta s4 intreb ce a urmat, asa ca am facut-o. — Ce i s-a intimplat ? am intrebat, incercind sa par naiv gi interesat de poveste. — Tinarul, care era destul de viclean, si-a dat seama cA persoana a uitat cuvintul si inainte ca acesta sa-i fi putut spune ceva a marturisit ci s-a pregatit sase luni. A facut 0 alta pauza si m-a privit cu o stralucire stren- gara in ochi. De data asta reugise sd-mi clatine siguranta. Confesiunea tindrului era un element nou gi nu mai stiam cum se termina povestea. — Ei, ce s-a intimplat ? am intrebat, interesat cu adevarat. — Tinarul a fost ucis imediat, bineinteles, a spus el si a izbucnit in ris. Mi-a placut foarte mult modul fn care mi-a trezit in- teresul, mai ales felul in care a facut legdtura cu cazul pe care-l cunosteam. De fapt, parea ca a facut-o sd mi se po- triveascd. El ridea de mine intr-o maniera foarte subtila si artistica. Am ris gi eu cu el. I-am povestit apoi ca, indiferent de cit de stupid paiream, eu m-am interesat cu adevdrat de plante. — {mi place sé ma plimb foarte mult, a spus el. M-am gindit cd a schimbat deliberat subiectul conver- satiei, pentru a nu-mi raspunde. Nu am vrut sda-l supdr cu insistenta mea.ere 22 CARLOS CASTANEDA M-a intrebat daca vreau si ma plimb cu el putin prin desert, I-am raspuns cd mi-ar face mare placere. — Asta nue picnic, a spus el pe un ton de avertizare. Lam spus ca voiam foarte serios si lucrez cu el. I-am povestit ci aveam nevoie de informatii, de orice fel de in- formatie despre folosirea plantelor medicinale, si cd voiam sd-i platesc pentru timpul si efortul sau. —— Osi lucrezi pentru mine. Si te voi plati. —— Cit de mult 0 s4-mi dai ? AM sesizat 0 nota de lacomie in vocea lui. — Cit crezi cd e potrivit. — Plateste-ma pentru timpul meu... cu timpul tau. M-am gindit cd era un tip foarte special. Am recunos- cut cd nu intelegeam ce dorea. Mi-a replicat cd nu era nimic de spus despre plante, de aceea ar fi imposibil sA-mi ia banii. M.-a privit st&ruitor. — Ce faci in buzunar ? m-a intrebat incruntat. Te joci cu cureaua ? Se referea la obiceiul meu de a lua notite pe un carnetel, in buzunarele enorme ale hanoracului. Cind i-am spus ce faceam, a inceput sa rida cu pofta. I-am spus ca nu voiam sa-] deranjez scriind in fata lui. — Daca vrei sa scrii, scrie, a spus. Nu ma deranjeaza. Ne-am plimbat prin degertul pustiu pina la lasarea serii. Nu mi-a aratat nici o planta si nici n-a vorbit de ele. Ne-am oprit o clipa sa ne odihnim linga niste tufisuri mari. — Plantele sint nite lucruri foarte speciale, a spus fara sti ma priveascd. Ele trdiese si au sentimente. CALATORIE LA IXTLAN 23 Chiar fn acel moment fn care a facut afirmatia, o pala puternicd de vint a facut s4 tremure tufisurile pustii din jur. Ele au produs un zgomot rapid. — Ai auzit asta? m-a intrebat punindu-si mina dreapta la ureche ca s4-si imbundtateascd auzul. Frunzele si vintul sint de acord cu mine. Am ris. Prietenul care ne facuse leg’tura m& averti- zase c& batrinul era foarte excentric. M-am gindit cd ,inte- legerea cu frunzele“ era una din excentricitatile sale. Ne-am mai plimbat putin, dar el tot nu mi-a ardtat vreo planta si nici nu a cules vreuna. Se prelingea pur si simplu printre tufisuri gi le atingea cu blindete. Apoi s-a oprit si s-a agezat pe o piatré s& se odihneasca si sa pri- yeasca in jur. Am insistat s4 vorbim. I-am spus iar cd voiam foarte mult sa invat despre plante, in special despre peiotd. L-am rugat sd-mi furnizeze informatii in schimbul unei re- compense financiare. — Nu trebuie si ma platesti, a spus. Poti s& ma intrebi ce vrei. O sd-ti spun ceea ce stiu, apoi o sa te invdt ce sa faci. M-a intrebat daca sint de acord. Eram incintat. Apoia addugat enigmatic : — Probabil cd nu e nimic de invatat despre plante pentru ca nu e nimic de spus despre ele. Nu am inteles ce voia sd spund, sau ce intelegea prin asta. — Ceaispus ? A repetat afirmatia de trei ori si apoi intreaga zond a fost inundaté de zgomotul unui avion militar care zbura la joasa inaltime,—_— 24 CARLOS CASTANEDA — Priveste! Lumea e de acord cu mine, a spus el © punindu-si mina stinga la ureche. fl g’seam foarte amuzant, Risul sau era contagios. | — Esti din Arizona, don Juan ? am fntrebat, tntr-un j efort de a mentine conversatia in jurul ideii c& el imiva fi furnizor de informatii. M-a privit si a dat din cap afirmativ. Ochii sai pareau obositi. fi vedeam albul din jurul pupilelor. — Te-ai nascut in localitatea asta ? A dat iar din cap fara si-mi raspunda. Parea sa fie un gest afirmativ, dar parea de asemenea si ticul unei per- soane cu gindul aiurea. — Dar tude unde esti ? a intrebat el. — Vin din America de Sud. — Eun spatiu vast. Vii de peste tot ? Ochii sai ma p&trundeau din nou cind ma privea. Am inceput s4-i explic circumstantele nasterii mele, dar el m-a intrerupt. — Ne aseman&m. Eu locuiesc aici, dar in realitate sint un indian Yaqui din Sonora. — Nu mai spune ! Eu vin din... Nu m-a ldsat s4 continuu. — Stiu, stiu a spus el. Esti cine esti, de unde esti, aga cum eu sint un indian Yaqui din Sonora. Ochii sai erau foarte stralucitori, iar risul sau era ciu- dat de schimbator. Ma facea s4 simt cd m-a prins cu o minciund. Aveam o senzatie ciudata de vinovatie. Aveam sentimentul ca el stia ceva ce eu nu stiam, sau nu voiam sd-i spun. Jena mea s-a amplificat. Probabil cd a remarcat-o, fiindca s-a ridicat si m-a intrebat dacd voiam si maninc la un restaurant in oras. CALATORIE LA IXTLAN 25 Mergind inapoi spre casa si apoi conducind spre oras, m-am simtit mai bine, dar nu cram tocmai relaxat. Ma simteam amenintat cumva, desi nu puteam gasi motivul. Am vrut s&-i cumpar o bere la restaurant. A spus cd nu bea niciodata, nici chiar bere. Am ris in gindul meu. Nu-l credeam ; prietenul meu imi spusese cd ,,batrinul nu era aproape niciodata in toate mintile“. Efectiv nu ma de- ranja ci m4 mintea in legdturd cu bautura. imi plaicea de el; era ceva foarte linistitor in persoana sa. Probabil ca mi se citea indoiala pe fatd, pentru ca el a inceput s4-mi explice ci obisnuia s& bea in tinerete, dar intr-o zi pur gi simplu a renuntat. — Oamenii isi dau greu seama cd ne putem lepada de orice in viata, oricind, uite asa, spuse el si isi pocni dege- tele. — Crezi ci poti renunta la fumat, sau bauturd atit de usor ? — Bineinteles ! a spus cu multé convingere. Fumatul si bautura nu reprezinta nimic. Nimic, atit timp cit vrem s4 renuntdm la ele. Exact in acel moment apa care fierbea in cafetierd a scos un sunet ingimfat, mindru, puternic. — Ai auzit ? a exclamat don Juan cu o stralucire in ochi. Apa care fierbe e de acord cu mine, A adaugat dupa o pauza : — Unom poate primi confirmari de la orice din jurul sau. Exact in acel moment, cafetiera a scos un sunet gilgii- tor, cu adevarat obscen. El a privit la aparat si a spus calm : — Multumese. A dat din cap si apoi a izbucnit intr-un ris clocotitor. Eram luat prin surprindere. Risul sdu era un pic cam zgomotos, dar eram extrem de amuzat de el,se 26 CARLOS CASTANEDA a er rene Atunci s-a terminat prima mea sedint’ cu furnizorul meu de informatii. $i-a luat la revedere la usa restauran- tului. I-am spus ca trebuia sd-mi vizitez niste prieteni si as vrea sd-l vad iar la sfirsitul saptaminii urm&toare. — Cind 0 sa fii acasa ? El m-a privit scrutator. — Oricind vei veni. — Nustiu exact cind voi veni. — Vino linistit si nu-ti f& probleme. — Dar daca nu esti acas4 ? — O88 fiu acolo, a spus zimbind sia plecat. Am alergat dupa el si l-am intrebat daca puteam sd-mi aduc aparatul de fotografiat ca s4-i fac citeva poze, lui si casei sale. — Asta nu se poate, a spus incruntindu-se. — Dar un casetofon ? Te-ar deranja ? — Nici asta nu se poate. M-am suparat siam inceput sa ma agit. Am spus c4 nu vedeam nici un motiv logic in refuzul s3u. Don Juan a dat din cap negativ. — Las-o balta, a spus el scurt. Iar daca vrei totusi si ma vezi, nu mai vorbi de asta. Am mai facut o ultima incercare. I-am Spus ca pozele $i inregistrarile erau indispensabile muncii mele. El mi-a Teplicat cd un singur lucru e indispensabil pentru tot ceea ce facem, si anume , spiritul. — Nu poti face nimic fara spirit, a spus. lar tu nu-l ai. ingrijoreaz4-te de asta si nu din cauza pozelor. — Cevrei si... ? M-a intrerupt cu o migcare a miinii si s-a dat citiva pasi tnapoi. — Aji grija sd te intorci, a spus el incetisor si mi-a flu- turat mina in semn de ramas bun. 2. Stergerea istoriei personale Joi, 22 decembrie 1960 Don Juan statea pe podea, linga usa casei sale, cu spa- tele sprijinit de perete. A intors o strachind de lemn pen- tru lapte si m-a rugat s4 ma asez gi sa ma simt ca acasa. I-am oferit citeva tigdri. Adusesem un cartus. El a spus cd nu fumeazad, dar a acceptat cadoul. Am discutat despre frigul noptilor din desert si am atins si alte subiecte obisnuite de conversatie. L-am intrebat daca fi stricam tabieturile. El m-a privit cu un fel de ineruntare si a spus c& nu avea aga ceva si cd puteam sa stau cu el toata dupa-amiaza, daca voiam. Pregatisem citeva fige genealogice si de inrudiri si voiam sa le completez cu ajutorul siu. De asemenea, am selectat din literatura etnograficd o lista lunga de culturi ce apartineau indienilor din zona. Voiam sa le trec in re- vista cu el si sd marchez pe lista mea toate elementele care fi erau familiare. _ Am inceput cu figele rudelor. / = Cumii spuneai tatalui tau ? am intrebat. eel spuneam Tata, a zis el cu o fata serioasa.23 CARLOS CASTANEDA M-am simtit putin enervat, dar am continuat, in ideea cd el nu a inteles, l-am aratat fisa si i-am explicat cd un spatiu era pentru tat gi celalalt pentru mama. I-am dat ca exemplu cuvin- tele diferite folosite in engleza si spaniola pentru mama si tata, M-am gindit cd probabil trebuia s4 fncep intii cu mama. — Cum fi spuneai mamei tale ? — fi spuneam Mami, a replicat el, pe un ton naiv. — Vreau sa spun, ce alte cuvinte foloseai ca sd-i chemi pe parinti. Cum fi strigai ? am spus, incercind sd fiu politi- cos si rabdator. E] s-a scarpinat fn cap si m-a privit cu o expresie timpa. — Drace ! a spus. M-ai prins. Stai si ma gindesc. Dup4 un moment de ezitare, paru sa-si aminteasc4 ceva gi m-am pregatit sa scriu. — Hi bine, a spus el, ca si cum s-ar fi gindit cu seriozi- tate, cum altfel sa-i fi strigat ? Le spuneam Hei, hei Tata ! Hei, hei Mama ! Am ris impotriva dorintei mele. Exprimarea folosita era caraghioasd si in acel moment nu stiam dac& era un tip absurd care ma lua peste picior, sau daca era tntr-a- devar un om simplu. Recurgind la toata rabdarea pe care © aveam, i-am explicat ca intrebdrile pe care i le pusesem erau foarte serioase si cd pentru munca mea era foarte important s4 gasesc formule potrivite. Am incercat sA-l fac si inteleag’ ideea genealogiei si a istoriei personale a cuiva. — Care erau numele tatalui si mamei tale ? El m-a privit cu niste ochi limpezi si buni. CALATORIE LA IXTLAN 29 — Nw-ti pierde timpul cu prostiile astea, a spus el li- nistit, dar cu o forté neagteptata. Nu stiam ce sd spun ; era ca si cum altcineva ar fi rostit cuvintele astea. Doar cu o clipa mai devreme era un in- dian stupid care se scrpina in cap, apoi, brusc schimbase rolurile ; eu eram cel stupid, iar el se uita la mine cu 0 pri- vire indescriptibila, care nu era nici aroganta sau sfiditoare, nici nu exprima ura ori dispret. Ochii sdi erau blinzi, limpezi si penetranti. — Nu am istorie personala, a spus dupa o lunga pauzi. Intr-o zi, mi-am dat seama cd istoria mea perso- nali nu mai imi era necesara, asa ci am renuntat la ea, ca la bauturd. Nu am inteles exact ce voia si spund. Brusc, m-am simtit stingher, amenintat. I-am reamintit cd ma asigurase c4 nu-l deranjeaza intrebarile mele. El a confirmat. — Nu mai am istorie personala, a spus si m-a privit probator. Am renuntat la ea intr-o zi cind am simtit cad nu mai imi este necesara. ° L-am privit, incercind si gasesc intelesuri ascunse in cuvintele sale. — Dar cum poti s4 renunti la istoria personala ? am intrebat pe un ton insistent. — {ntti trebuie sa ai dorinta asta. Apoi incepi sa o re- duci armonios putin cite putin. — De ce trebuie sa ai o astfel de dorint4 ? am excla- mat. Tineam foarte mult la istoria mea personala. Radaci- nile familiei mele erau adinci. Simteam intr-adevar ca fara ele viata mea nu avea nici un scop, sau continuitate. — Ar trebui sd-mi spui, poate, ce intelegi prin a renunta la istoria personala.—— ees 30 CARLOS CASTANEDA teen — Sd o lasi deoparte, asta inteleg, a replicat el sec. Am insistat, spunindu-i cd nu am inteles propunerea sa. — Sd te udm pe tine de exemplu, am spus. Esti un in- dian Yaqui. Nu poti schimba asta. — Sint oare ? a intrebat, zimbind. De unde stii asta ? — Adevirat ! Nu pot sti sigur acum, dar tu stii si asta conteaza. Asta inseamna istorie personala. ie Simteam ca l-am incuiat. — Faptul cd stiu cd sint, sau nu, un indian Yaqui nu inseamna istorie personala. Doar daca altcineva sue asta, devine istorie personala. Si te asigur cd nimeni nu va sti asta cu siguranta. Notasem cu stingacie ceea ce a spus. M-am oprit si Lam privit. Nu intelegeam. Mi-am recapitulat impresiile despre el; modul misterios si nemaitntilnit in care m-a privit la prima noastrd intilnire, farmecul cu care imi declarase c4 primea confirmari de la orice din jurul sau, umorul sdu enervant si agilitatea sa, privirea care expri- mase 0 adevdrata prostie, cind J-am intrebat despre tat’l Si mama sa, apoi forta neasteptata a afirmatiilor lui, care m-a surprins nepregatit. — Tu nu stii cine sint, nu-i aga ? a spus el, citindu-mi gindurile. N-o s& stii niciodata cine, sau ce sint, pentru ca nu am istorie personala. M-a intrebat dac&d aveam tata. I-am spus ci da. Mi-a replicat cd tatal meu era un exemplu pentru ceea ce avea el in minte. M-a pus sa-mi amintesc ce gindea tatl meu despre mine. — {atal tdu stie totul despre tine, a spus el. Deci el are reprezentarea ta. Stie cine esti si ce faci si nu exist’ CALATORIE LA IXTLAN 31 nici 0 putere pe acest pamint care sa-1 facd sd-si schimbe ideea despre tine. Don Juan a continuat spunindu-mi cd toti cei care ma cunosteau aveau cite o idee despre mine si cd eu susti- neam ideile lor prin tot ceea ce faceam. — Nu vezi? a intrebat el teatral. Trebuie sd-ti tot reinnoiesti istoria ta personald, spunindu-le parintilor si celor apropiati, ca si prietenilor tai, tot ce faci. Pe de alta parte, dac& nu ai istorie personala, nu sint necesare expli- catiile ; nimeni nu este suparat sau deziluzionat de faptele tale. Iar mai presus de toate, nimeni nu te va deranja cu gindurile sale. Brusc, ideea mi s-a clarificat. Aproape ci o cu- nosteam, dar nu o examinasem niciodat4. Era tntr-adevar 0 conceptie atraigdtoare si nu ai o istorie personala, cel putin la nivel intelectual ; totusi, imi producea un grad de _ singuratate pe care il giseam amenintator si neplacut. Voiam si discut sentimentele mele cu el, dar mi-am pastrat controlul ; era ceva teribit de nepotrivit cu situatia dat&. M4 simteam ridicol s& intru intr-un conflict filozofic cu un indian batrin, care, evident, nu avea ,,sofisticarea“ unui student. Reusise intrucitva s4 ma distraga de la ideea originald de a-l intreba ceva despre genealogia sa. — Nu stiu cum am ajuns sa discutém despre asta, cind tot ce voiam erau doar citeva nume pentru fisele mele, am spus, incercind si readuc conversatia la subiec- tul dorit. — Este foarte simplu. Am ajuns sa discutaém despre asta, pentru cd am spus ca punind intrebari despre trecu- tul cuiva, nu aduni decit niste prostii. Tonul lui era ferm. Simteam ca nu exista nici un mod de a-l face s4 devieze, aga ca am schimbat tactica.= 32 CARLOS CASTANEDA ee eam amaedmee Oa — Ideea asta, de a nu avea istorie personala, este ceva ce fac indienii Yaqui ? — Eceva ce fac eu. — De unde ai invatat ? — Am invatat in cursul vietii mele. — Te-a invatat tatal tau ? — Nu. Sd spunem ca am invatat singur si acum iti voi dezvalui tie secretul, ca s& nu pleci ast&zi cu mina goala. Vocea fi devenise soptita. Am ris de ciudateniile lui. Trebuia s4 recunosc c& era uimitor. Mi-a trecut prin minte cd ma aflam in prezenta unui actor inndscut. — Scrie, a spus el incurajator. De ce nu ? Se pare cde mai comod pentru tine sa scrii. L-am privit si probabil c& ochii mei tridau confuzia. Si-a lovit coapsele si a ris cu mare placere. — E perfect si-ti stergi intreaga istorie personala, a Spus el rar pentru a-mi da timp sa scriu in modul meu stingaci, pentru c& asta te va elibera de gindurile impovaratoare ale celorlalti. Efectiv, nu puteam crede ce spunea. Am ayut un mo- ment de confuzie. El probabil cd mi-a citit pe fatd ce se petrecea in mine si s-a folosit imediat de acest lucru. — Sa te ludm pe tine, de exemplu, a Spus el. Chiar acum, nu stii daca vii, sau pleci. $i asta pentru cd mi-am eliminat istoria personala. Am creat in jurul meu si al vietii mele, incetul cu incetul, o ceata si acum nimeni nu mai stie cu siguranta cine, sau ce sint. — Dar tu stii, nu-i asa ? am intervenit, — Fil sigur cd... nu stiu, a exclamat el $i s-a rostogolit pe podea, rizind de privirea mea surprinsa. A facut 0 pauza& destul de lung’, ca s4 ma facd si cred cd va spune cA stia, asa cum anticipam. Subterfugiul lui CALATORIE LA IXTLAN 33 era foarte amenintator pentru mine. Efectiv, mi s-a facut frica. — Acesta este micul secret pe care ti-l voi spune ast4zi, a spus, cu 0 voce sc4zuta. Nimeni nu cunoaste isto- tia mea personalad. Nimeni nu stie ce, sau cine sint. Nici chiar eu. Privea cu ochii tntredeschisi nu la mine, ci undeva peste umarul meu drept. Statea cu picioarele incrucisate, spatele lui era drept si, totusi, pdrea foarte relaxat. fn acel moment, reprezenta chiar imaginea impetuozitatii. Mi l-am imaginat ca pe un sef indian, un ,,luptator cu piele rosie“ din povestirile romantioase ale copilariei mele. Nostalgia m-a furat gi m-au invdluit cele mai perfide si contradictorii sentimente. Puteam spune sincer ca el imi placea foarte mult, dar in acelasi timp si cd mi-era o fricd de moarte de el. El si-a pastrat privirea aceea ciudataé multa vreme, — Cum poti sd gtii cine sint, cind sint doar asta? a spus el, cuprinzind imprejurimile cu un semn al capului. Apoi m-a privit si a zimbit. — Trebuie s& creezi o ceatd fn jurul tau, incetul cu incetul ; trebuie sd stergi totul in jurul tau, pind cind ni- mic nu mai este sigur, sau real. Straduintele tale sint prea reale ; purtarea ta este prea reala. Nu mai lua lucrurile asa cum sint. Trebuie sd incepi sa te stergi. — {nce scop ? am intrebat belicos. Apoi am inteles c4 tmi schita un mod de comporta- ment. in toatt viata mea, de cite ori incerca cineva si-mi spund ce sd fac, ajungeam la un punct limita; numai gindul cé mi se spunea ce sa fac, ma impingea imediat fn defensiva.34 CARLOS CASTANEDA sae 2 AN iN ES a CALATORIE LA IXTLAN 35 — Ai spus ca vrei sd te invdt despre plante, a spus el calm. Vrei sa primesti ceva degeaba ? Ce crezi cd este asta ? Ne-am inteles ca tu pui intrebdri si eu iti spun ceea ce stiu, Daca asta nu-ti place, nu mai avem ce discuta. Franchetea lui teribila m-a facut sé ma simt amdarit sia trebuit s{ recunosc cu parere de rau ca avea dreptate. — Hai atunci s-o spunem altfel, a continuat el. Daca vrei sd inveti despre plante, deoarece nu este intr-adevar nimic de spus despre ele, printre altele, trebuie si-ti eli- mini istoria personala. — Cum? — {ncepind cu lucruri simple, ca de exemplu si nu spui ceea ce faci cu adevdrat. Apoi trebuie s4 parasesti pe oricine te cunoaste bine. Asta va crea in jurul tau o ceata. — Dar este absurd, am protestat. De ce si nu ma cu- noasc& oamenii ? Ce este rau in asta ? — Ceea ce este rau, e cai, 0 data ce te cunosce, devii ceva de la sine inteles, iar din acel moment nu vei mai fi in stare si intrerupi densitatea gindurilor lor. Mie personal imi place libertatea fundamentala a necunoscutului. Ni- meni nu ma cunoaste cu siguranta, asa cum te cunosc pe tine oamenii, de exemplu. — Dar asta ar fio minciund. — Nu am tangenta cu minciuna, sau adevarul, a spus el sever. Minciunile sint minciuni, doar daca ai istorie personala. Am argumentat c4 nu-mi placea sd induc in eroare de- liberat oamenii, sau s4-i insel. Raspunsul lui a fost ca ori- cum fi inselam. Batrinul atinsese un punct sensibil din viata mea. Nu m-am oprit sa-l intreb ce intelegea prin asta, sau cum stia c& eu mistificam oamenii tot timpul. Am reactionat pur si simplu la afirmatia lui, aprindu-ma cu ajutorul unei ex- plicatii. Am replicat ca eram dureros de constient ca fami- lia si prietenii mei ma credeau nedemn de ineredere, cind in realitate nu am spus niciodata in viata o minciuna. — Ai stiut intotdeauna si minti, a spus el. Singurul lucru care lipsea era c3 nu stiai cd o faci. Acuma stii. Am protestat. — Dar nu intelegi c& sint plictisit de cei ce nu ma cred demn de incredere ? — Dar esti nedemn de incredere, mi-a replicat el cu convingere. —- Pe toti dracii, omule, nu sint ! am exclamat. Starea mea, in loc s4-l forteze si devind serios, l-a facut si rida isteric. Efectiv tl dispretuiam pe batrin pen- tru impertinenta lui. Din nefericire, avea dreptate fn pri- vinta mea, M-am calmat dupa o vreme, jar ela continuat sa vort- beasca. — Cind nu ai istorie personala, a explicat el, nimic din ceea ce spui nu poate fi luat drept minciuna. Problema ta este cd ai prea multe explicatii de dat tuturor, dar in acelasi timp vrei s& pastrezi luciditatea, noutatea a ceea ce faci. Ei bine, deoarece nu poti fi emotionat dupa ce ai explicat tot ce ai facut, minti pentru a mentine continuita- tea, Eram cu adevirat derutat de subiectul conversatiei. Am notat toate detaliile ei cu cea mai mare fidelitate po- sibila, preocupindu-ma mai degraba de ceea ce spunea, decit si fac 0 pauza pentru a reflecta asupra prejudecati- lor mele, sau asupra ideilor lui.36 CARLOS CASTAD EDA CALATORIE LA IXTLAN 37 — De acum incolo, trebuie sa le ardti oamenilor pur si simplu ceea ce vrei sa le arati, dar fird s& le Spui vreo- data cum ai facut-o. — Nu pot tine secrete! am exclamat. Ceea ce spui este fara sens pentru mine. — Atunci schimba-te ! a spus el scurt, cu o sclipire patimasa fn ochi. Arata ca un animal ciudat. Si totusi, era atft de coe- rent in gindurile lui si atit de retoric ! Inversunarca mea a cedat locul unci stari de confuzie enna irita — Vezi, a continuat el, avem doar doud alternative : ori continuadm totul simplu si real, ori nu. Dacd o urmam pe prima, ajungem sd ne plictisim groaznic de noi insine si de Jumea noastra. Dacd o urmam pe a doua si ne stergem istoria personal’, creim in jurul nostru o ceata, o stare foarte incitanta si misterioas&, in care nu stie nimeni de unde va sari iepurele, nici chiar noi ingine. M-am plins c& pierderea istoriei personale nu ar face decit si imi mareasca senzatia de nesiguranta. — Cind nimic nu este sigur, riminem permanent in alerta, permanent in garda, a Spus el. E mult mai capti- vant sd nu stii din ce tufis va sari iepurele, decit s4 te porti ca si cum ai sti totul. Un timp indelungat n-a mai Spus nimic; s-a scurs, probabil, o ora intr-o tacere totala. Nu stiam ce s& mai fntreb. fn final, s-a ridicat gi m-a rugat sa-l conduc pina in orasul apropiat. Nu intelegeam de ce, dar conversatia noastra m-a ex- tenuat. Simteam ca sint gata si adorm. M-a rugat sa Opresc pe drum si mi-a spus c& daci voiam si ma relaxez, trebuia sa ure pe virful unui delugor de pe marginea dru- mului i sd ma intind pe burtd, cu capul spre est. Parea s& degaje un sentiment de urgenta. N-am vrut si protestez, sau, probabil, eram prea obosit chiar si s4 vor- besc. Am urcat dealul si am facut ce fmi spusese. Am stat doar doud, sau trei minute, dar a fost suficient pentru a-mi recistiga energia. Am condus spre centrul orasului, unde mi-a spus sa-l las. — {ntoarce-te, a spus el in timp ce cobora din masina. Ai grija sd te intorci.