SERIA ,,FAMILIA REGALA DIN CORDINA® Cu ani in urma, Eve Hamilton a facut o pasiune pentru princul Alexander — un canar puternice, retinut gi care nu parea sa 0 priveasca pe Eve cu ochi buni. Acum, Sele ani mai tarziu, Eve revine fn tara lui Alexander, Cordi- Eee a ala ele tecr Rel rte Ben saUe wet Ca Rrcatt HT scat eenmsdl |r Rene (oe recee Mey taut] spectacole de tea- tru, si descopera ca pasiunea din tinerete nu a fost deloc trecitoare, simpla reintalnire cu barbatul visurilor sale reusind sa reaprinda iubirea inabusita din inima ei. Pentru Alexander, Eve nu mai este acum o simpli co- pila fermecatoare, ci o femeie captivanti si de o fru- musete rapitoare. Astfel, se trezeste pe negandite dorindu-si si-i demonstreze femeii la care nu a incetat sa viseze in taind — fara sa vorbeasca nimanui Clon Santer ce UAB ee eta rerecl RCT ME TT Toned CatT| decat cel mai apropiat prieten al lui Eve — ci nu poate CcHe mi Menem est atone ce AAT Scone: ie} oie muarlectie! sronTaC stapana pe OMe elec my mn eg entre me Move R Cmca ER Rec Meo sea ti meni propriile forte pentru a-si arom Cnn ATCT uence materiel dovedi ca, uncori, realitacea poate si depiseasca orice fantezie dincr-un basm? Nora Roberts a scris peste 225 de romane si majo- ritatea au intrat in topurile de vanzari ale New York Times. Cartile ei au fost PU eee eS ees AT peste 500 de milioane de exemplare, i www litera.n wiiCommand Performance Nora Roberts Copyright © 1987 Nora Roberts Toate drepturile rezervate, inclusiv acela de reproducere in intregime sau partial in orice forma. Edirie publicata prin intelegere cu Harlequin Books S.A. Aceasta este o opera de fictiune. Numele, personajele, locurile gi tntimplarile sunt fie produsul imaginatiei autoarei, fie sunt folosite fictiv, iar orice asemSnare cu persoane reale, in viata sau decedate, companii, evenimente sau locuri este in intregime intamplatoare. WY Lire?’ Lira si Carfi romantice sunt marci inregistrate ale Grupului Editorial Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, Rom4nia tel.: 031 425 16 19; 0752 101 777 e-mail: comenzi@litera.ro Ne putefi vizita pe www litera.ro/lirabooks.ro Sdnutul unui pring Nora Roberts Copyright © 2018 Grup Media Litera pentru versiunea tn limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidragcu gi fiii Redactor: Mira Velcea Corector: Catalina Calinescu Copert&: Flori Zahiu Tehnoredactare si prepress: loana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ROBERTS, NORA. Sarutul unui pring / Nora Roberts; trad: Graal Soft - Bucuresti: Litera, 2018 ISBN 978-606-33-2765-0 L Soft, Graal (trad.) B21.111(73}31-135. 1NORA ROBERTS Sarutul unui print Traducere din limba engleza Madalina Motatu Litera? 2018Lui Walter Mittermayer, un pring adevdrat, si doamnei sale, Helencapitolul 1 Mai fusese la palat. Prima oara, cu aproape sapte ani in urma, crezuse cd era doar un basm. Era mai in varstd acum, chiar daca nu era prea sigura ca $i mai inteleapta. Cordina era o tard. Palatul era o cladire, una frumoasa. Povestile erau pentru cei foarte tineri, pentru cei foarte naivi ori pentru cei foarte norocogi. n ciuda faptului c4 stia ci palatul care gizduia fa- milia regalé a Cordinei era cladit din piatra gi mortar, nu din dorinte si vise, nu putea s nu il admire. Lucea alb, aproape neprihanit, in varful unei ridicaturi coltu- toase de pamant care dadea si spre mate, si spre oras. Aproape neprihanit, da, dar nu impersonal - si nu tocmai pagnic. Turnuri sagetau vazduhul, strapungand albastrul cu albul lor. Turnurile si contraforturile stateau chezisie vechiului sau rol de aparare. Santul fusese umplut, dar iti puteai imagina c4 in locul lui se aflau sisteme de secu- titate si de supraveghere de ultima generatie. Ferestrele, unele dintre ele transparente, altele fumurii, straluceau. Ca in orice palat, aici avuseser4 loc tragedii si existaser4 izbanzi, intrigi si opulenta. O uimea inca faptul c4 avu- sese si ea un rol mic in toate astea. La prima ei vizit8, pasise pe una dintre terase alaturi de un pring si, ca un facut al sortii, avusese un mic rol in ai salva viata. Soarta, hotari Eve in timp ce limu- zina trecea prin portile inalte de fier si pe langa garzile in uniforme rosii, isi baga intotdeauna coada in vietile obisnuite. Circumstantele o conduseseré in minusculul prin- cipat al Cordinei cu atétia ani in urma, insotindusi sora, Chris, care era prietend veche si colegi de scoa- la cu printesa Gabriella. Dac4 circumstantele ar fi fost8 Nora Roberts diferite, printul Bennett sar fi putut afla cu o alti feme- ie pe terasi in noaptea aceea. Poate nu Lar fi intalnit ni- ciodatd si nu ar fi devenit niciodat& parte din capitolele de final ale intrigilor politice care o bantuiseri pe sora lui si pe restul familiei regale. Nu ar fi ajuns niciodata sa ii fie drag minunatul palat din taramul de poveste. Nu s-ar fi trezit niciodat& atrasi catre el de fiecare dat, iar si iar. Desi de data aceasta nu fusese chiar atrasi. Fusese chemata. Chemata pen- tru un spectacol. Stramba din nas la gandul acesta. Nu era pacat ci acea chemarte fusese ficuti de unul dintre membrii familiei regale care o enerva? Printul Alexander, cel mai in varst& fiu al monarhu- lui aflat la putere si mogtenitor al tronului. Din masina, privi copacii care se indoiau in bataia vantului sub pova- ra florilor roz. Excelenta Sa Alexander Robert Armand de Cordina. Nu putea spune de unde ii aflase numele intreg ori de ce sil amintea. Pentru Eve, acesta era pur gi simplu la fel de sever gi de lipsit de umor ca barbatul cdruia ii apartinea. P&cat ci nu ii semana mai mult fratelui sau. Chiar si doar gandul la Bennett o facu si zambeasc si si astepte cu nerabdare vizita. Bennett era incantator si prietenos. EI nu purta coroana aceea invizibila, dar cumva tangi- bila, in fiecare moment al zilei. Alexander era aseme- nea tatalui siu - datorie, patrie, familie. Asta nu lisa prea mult timp pentru distractie. Ei bine, nici ea nu se afla aici pentru a se distra. Venise pentru a discuta cu Alexander gsi pentru a se ocupa de afaceri. Vremurile se schimbaseri, iar ea nu mai era o fatd tandra, impre- sionabila, care s fie uimita de familia regala ori ranita de dezaprobari nerostite. Nu, Alexander era prea bine- crescut pentru a da voce dezaprobirii sale, dar nimeni dintre cei pe care Eve fi cunoscuse vreodat& nu era in stare si o exprime cu mai multa claritate. Dac ea nu siar fi dorit si petreaci din nou cateva zile in Cordi- na, ar fi insistat ca el s{ vind in Huston. Eve preferaSdrutul unui print 9 si discute despre afaceri pe propriul teritoriu si dupa propriile conditii. lesi din limuzind cu un zimbet. Din moment ce re- nunfase la prima conditie, avea s4 se asigure cA urma s& ii fie indeplinit4 cea dea doua. Cu siguranfi avea si fie o placere si se dueleze cu Alexander gi s4 cAstige. Usile palatului se deschisera in clipa in care incepu s4 urce sc4rile late de piatri. Eve se opri. Ochii sai de un albastru-inchis capatar’ o lumina rautacioasa in timp ce ficu o pleciciune adanca. , - Excelenta. - Eve. Cu un ris iute, plicut, Bennett sari treptele pana la ea. Fusese iar la cai, gandi ea in timp ce bratul lui o incon- jur’. Mirosul lor se prinsese de el, p&mantos si autentic. Cand il intalnise cu sapte ani in urmé, era un tanar frumos, care se pricepea la femei si stia si se distreze. Ri- dicandu-se ca si il priveasc4, observa cA era cu siguranti mai in varst, dar nimic altceva nu se schimbase. -Ma bucur foarte mult s4 te vid. O sdruta apasat, dar pasiunea era izvorati din prietenie si nimic mai mult. Prea mult timp intre vizite, Eve. Au trecut doi ani de cand ai fost ultima oar in Cordina. - Sunt o femeie care munceste, Bennett. Intinse mai- nile ca s4 le string’ pe ale lui. Tu ce faci? Daca ar fi si ma iau dupa cum arti, o duci minunat. $i, dac4 ar fi s4 ma iau dupa figuicile de scandal, esti foarte ocupat.- Toate sunt adevarate. Zambi larg, si chipul sau brazdat, aproape poetic, deveni irezistibil. Vino induncru, iti voi prepara ceva de biut. Nu mi-a spus nimeni cat timp vei sta. - Asta pentru cd nici eu nu stiu. Depinde. Brat la brag, intrard in palat. Acesta era ricoros, alb si spatios. ScArile se aflau la marginea holului princi- pal, incolicindu-se spre si dincolo de tavanul inalt. Se simfise intotdeauna calma acolo, in siguranta atmosfe- rei antice, durabile. Tapiserii se intindeau dea lungul peretilor, s&bii isi incrucisau lamele lucioase. Pe o mas&10 Nora Roberts in stil Ludovic al XIV-lea se afla un vas de argint inve- chit din care se revirsa iasomie. -Cum a fost zborul? -Mmm. Lung. Din holul principal diduri intr-un salonas in care draperiile erau trase intro parte, permitand soarelui s& se reverse induntru. Razele batuseri timp indelungat tapiteria si o decoloraser4 putin. Aici erau trandafiri, risarind din portelan gi din cristal. Eve se prabusi pe o canapea gsi inspira mireasma. -S& zicem ci ma bucur si ma aflu pe pamant, sd fiu aici. Spune-mi cum este toati lumea, Ben. Sora ta? -Brie se simte minunat. Isi facuse planuri s4 mearga si te intampine la aeroport, dar celui mai mic dintre copiii ei ii curge nasul. El alese o sticla de vermut sec din care turn4 peste gheata. Unul dintte atuurile lui era faptul ci nu uita niciodat’ preferintele unei femei. - Este inc& greu, chiar si dupa atatia ani, si mi-o imaginez pe sora mea ca mam& - mai ales mamA a patru copii. -Am o scrisoare de la Chris si porunca s4 o livrez personal. Si doreste un raport complet despre fina ei. -Sa vedem, despre cine e vorba? A, despre Camilla. Pot s& iti spun de la inceput c& este o neastamparati. {i innebuneste pe fratii ei. - Pentru asta sunt surorile. Zambind, accepté bautu- ta. Si Reeve? -E bine, desi nu incape indoiala ca sar simti mult mai confortabil daca ar sta tot anul in America, la ferma aia a lui. Au facut nigte lucruri incredibile cu ferma ace- ea mica de acolo, dar Brie este inci amfitrioana oficiala a Cordinei. Lui Reeve nu ‘ar plicea nimic mai mult decat ca Alex s se insoare si si transfere indatoririle acelea asupra sotiei lui. — Ori asupra ta. Sorbi, privindu-l.pe deasupra margi- nii paharului. Daca ai face pasul hotirator, unele dintre responsabilitatile lui Brie s-ar muta.Sarutul unui print li -O iubesc, dar nu atat de mult. Se tolini pe canapea, intinz4ndu-si picioarele lungi, incaltate in cizme. -Atunci, nu e nimic adevarat in ceea ce priveste zvo- nurile legate de Lady Alice Winthrop? Sau onorabila Jessica Mansfield era cea mai recent? -Minunate fete, zise el repede. Observ cA esti des- tul de diplomat4 inc4t si nu o mentionezi pe contesa Milano. -Este cu zece ani mai in varst& decat tine. Tonul ei deveni ca al unei matusi moralizatoare, dar zimbi. Si sunt intotdeauna diplomat. - Dar tu, Eve? Cand lucrurile deveneau atat de peri- culoase, Bennett era maestrul eschivarii. Cum reuseste cineva care arat4 ca tine s& tina la distant barbatii? - Karate. Centura neagrA4, sapte dani. -Da, uitasem despre asta. -Nu ar fi trebuit. Team pus la podea de doua ori. - Ah, nu. Nu a fost decat o data. [si intinse un brat pe sp&tarul canapelei, aritand exact asa cum era: arogant, confortabil si sigur pe el. Si te-am lasat. -A fost de doua ori. Sorbi din nou. zi ai fost furios. - Ai avut noroc, zise el cu fermitate. In plus, fiind un domn, nu puteam rani 0 femeie. - Aiurea. - Draga mea, cu 0 sutd de ani in urmé, ti-ai fi putut pierde capul, asa minunat cum este. - Excelent, zise ea si ii zimbi, in clipa in care are loc o competitie, nu mai esti un domn. Daca ai fi putut si ma arunci primul la podea, ai fi facut-o. Era destul de adevarat. -Ai vrea s& mai incerci o data? O provocare era un lucru pe care ea nu putea sa il ignore vreodata. Eve sorbi ultima picdtura de vermut i se ridic’. - La dispozitia ta.12 Nora Roberts Bennett se ridica si, cu un picior, dadu la o parte masa aflata lang’ canapea. Dupi ce, cu o mani, isi dadu pe spate parul ciufulit, miji ochii. -Deci, dupa cum imi amintesc, trebuia si vin din spate si si te apuc... de-aici. Un brat musculos se incola- ci in jurul abdomenului ei. Apoi eu... Nu mai apucd s4 continue, pentru c& ea ii secera piciorul gi il lisa lat pe spate. -Da. iyi freci palmele una de alta, privindu de sus. Exact asa cum imi amintesc. -Nu eram pregitit, zise el si se ridicd intrun cot. -Totul este permis, Excelenta. Razind, ingenunche alaturi de el. Esti ranit? -Doar mandria mea, mormai el si o trase usor de par. Cand Alexander intra, il vizu pe fratele sau lungit pe covorul turcesc, cu mana afundat& intim in pletele in- tunecate ale lui Eve. Chipurile le erau apropiate, zambi- toare, iar trupurile li se atingeau. Maxilarul i se inclesta, apoi chipul i se crispa. ~ Imi cer scuze pentru intrerupere. La auzul vocii lui, Bennett privi langutos peste um4r, iar Eve isi indrepta iute spinarea. El arata exact asa cum si-l amintea, cu parul negru, bogat ondulandu-ise pe git gi peste urechi. Nu zimbea, desi, din c4t vizuse ea, rare- ori o facea, astfel inc4t chipul ii era chipes intrun mod rigid. Regalitatea i se potrivea. Chiar dac& ii displacea, trebuia si accepte lucrul acesta. Ar fi putut foarte bine s4 fie unul dintre portretele pe care si le amintea din ga- leria palatului ~ pometi inalti, bine definiti, acoperiti de piele bronzata si neteda. Ochii ii erau intunecati, aproa- pe la fel de negri ca parul sau si la fel de dezaprobatori ca gura sa plina, sculptati, care era acum strans4 intr-o linie fermi. Ca de obicei, stitea drepti ca la armat& gi era imbra- cat impecabil. Ea se simti dezordonata si murdar4 din pricina cala- toriei si ridicola.Sérutul unui print 13 - Eve imi mai dadea o lectie de arte martiale. Bennett se ridic’, apoi, luand mana lui Eve, o ridic& si pe tanara alaturi de el. Am iesit al doilea. Iarasi. - Vad asta. Salutul sau fu formal si extrem de politi- cos. Domnisoari Hamilton. Ea facu o plecaciune, dar de data aceasta nu se zari nici urm4 de umor in ochii ei. - Excelent. - Imi cer scuze ci nu am putut sa va intampin la aero- port, Sper c& afi avut un zbor placut. - Incantator. - Poate doriti si va aranjati putin inainte s4 discutam despre motivul pentru care v-am chemat. Asta o ficu s& isi ridice barbia. Exact asta sperase el. Fara graba, se apleca gsi isi lua mica geanti pe care o lAsase pe canapea. - As prefera s& isprivim odata cu afacerea noastri. -Cum doriti. Vom urca in biroul meu. Bennett, nu ai un discurs de tinut la Societatea Ecvestra astazi? -Peste vreo dou ore. Se intoarse si o sArut’ pe Eve prieteneste pe nas, facdndu-i cu ochiul un semn pe care numai ea putu sa il vada gi sa il aprecieze. Ne vedem la cina. Sa porti ceva orbitor, da? - Evident. Dar zambetul ii disparu cind se intoarse din nou c&tre Alexander. Excelentx? nclinand capul, el ii facu semn s& ias& din incipere. Urcara scarile tn tacere. Era furios. Eve era constient4 de acest lucru, dar nu ingelegea motivul. Desi trecuse- ri doi ani de cand se aflaser’ fata in far, era la fel de nemultumit si de rigid ca intotdeauna. Ea se intrebi dac& se purta asa din cauz4 ci ea era americanc’. Nu, Reeve MacGee era tot american gi se casitorise cu sora lui Alexander. Pentru c4 lucra in teatru? Eve zambi usor la gandul acesta. Era stilul lui. Cordina se mandrea cu unul dintte cele mai bune teatre din lume la Centrul de Arte Frumoase, dar se prea putea ca Alexander s& dis- pretuiascd oamenii din teatru. Dandu-si capul pe spate, intr in biroul acestuia cu doar un pas inaintea lui.14 Nora Roberts - Cafea? -Nu, mulgumesc. - Luati loc, va rog. Se agez&, dar isi pastr& spinarea dreapti ca lumnarea. Biroul lui tl oglindea, cu stilul lui conservator elegant. Nu era nici urm de zorzoane inutile, de volanase. Sin- gurele mirosuri erau cel de cafea gi cel de piele. Mobila era veche si lucioas&, covorul gros si decolorat de vreme. Usi inalte de sticli duceau pe balcon, dar acum erau inchise, ca si cum nu dorea si auda sunetul mArii ori si simt4 mireasma gradinii. Semnele de bogatie nu o intimidara. Se trigea din- tro familie bogat4 si, de asemenea, isi cAstigase singura averea. Formalitatea era cea care o facea s4 stea rigida si s& astepte atacul. -Sora dumitale este bine? Alexander scoase o figari, apoi ridica dintr-o spranceana. Eve aproba dand din cap si astepti ca el sA scapere un bag de chibrit. -Este foarte bine. Are de gind s& petreac& ceva timp alaturi de Gabriella si de familia ei atunci cAnd se vor intoarce in America. Bennett mi-a spus c& unul dintre copii este bolnav. -Dorian. O raceala. Pentru intdia oard, trasaturile i se inmuiara. Dintre toti copiii surorii lui, cel mai mic era cel pe care il avea cel mai mult la inima. E greu de finut la pat. -Miar placea sa ii vid pe copii inainte si plec. Nu Lam mai vazut pe nici unul dintre ei de cand a fost bo- tezat Dorian. ~Acum doi ani. [si amintea, poate prea bine. Sunt si- gur c& putem aranja sa vizitati ferma. Cand ea surase, el se retrase, Nu mai era unchiul ingaduitor ori prietenul obisnuit, ci print. Tatil meu este plecat. Va transmite toate cele bune dac4 nu se intoarce inainte s4 plecati. -Am citit cd se afl& in Paris.Sdrutul unui print 15 -Da. {nchisese usa afacerilor de stat fara ca macar s4o fi deschis. Apreciez faptul c& afi venit aici, pentru c& imi era imposibil s4 calatoresc in momentul acesta. Secretarul meu v-a descris propunerea mea? -Da. ,Afaceri“, isi reaminti Eve. Amabilitatile, asa cum fusesera, luaser’ sfarsit. Ati dori s4 imi aduc trupa in Cordina pentru o lund de spectacole la Centrul de Arte Frumoase. Spectacolele ar fi in folosul societatii »Ajutorarea Copiilor cu Dizabilitagi*. - Intocmai. -lertati-ma, Excelent, dar aveam impresia c4 printe- sa Gabriella se ocupa de aceasta organizatie caritabila. - Aga este. Eu sunt presedintele Centrului de Arte Frumoase. Lucrim impreund la proiectul acesta. Mai multe informatii nu avea de gind sa ti ofere. Gabriella a vazut trupa dumneavoastr4 in spectacole din Ameri- ca si a fost impresionata. A simtit c’, din moment ce Cordina are o legatura atat de strans& cu Statele Unite, ideea de a folosi artisti americani in tara noastra ne-ar ajuta s atragem fonduri de care avem disperat4 nevoie pentru ACD. - Deci a fost ideea ei. -Una care, dupa discutii si deliberiri indelungate, am hot&rat cA este pe placul meu. -Asga deci. Incepu s4 bata in bratul scaunului cu o unghie rotunjit4. Din asta inteleg ca ati avut retineri. -Nu vam vazut niciodata trupa jucand. Se las4 usor pe spate si sufla un nor de fum. Am mai avut la centru artisti americani, desigur, dar niciodat’ pentru o perioa- da de timp atat de indelungata si nici ca preludiu pen- tru balul ACD. -Ati dori, poate, si dam o auditie. Interesant, buzele lui se relaxar4 usor, intrun zambet. - Mi-a trecut asta prin minte. -Nu prea cred. Se ridicd si observa cu placere faptul c&4 manierele il obligara si pe el s& se ridice. Trupa Ha- milton a cAstigat, in mai putin de cinci ani, aprecierea atat a criticilor, cat si pe a publicului. Avem o reputatie16 Nora Roberts excelent4, care nu necesit4 nici un fel de auditie in fara dumneavoastra ori in oricare alta. Daca ma decid s& imi aduc aici compania va fi pentru c4 respect asociatia ACD si pe Gabriella. O privi in timp ce ea vorbea. Se transformase, in sap- te ani, dintr-o fat& cu ochii mari intro femeie increza- toare. Totusi, cumva, in mod uimitor, era chiar si mai frumoasi. Pielea ii era desavarsité, pala, cu o idee de roz pe pometi. Avea chipul in forma de diamant si la fel de naucitor ca nestemata, cu o gura plina si ochi imensi poetic de albastri. {1 incadra o coama luxurianta de par negru, un pic ciufulit acum, cand i se revarsa pe umeri gi mai jos de ei. Temperamentul ei o facea si stea dreapt&, dar trupul ti era delicat - sau cel putin aga parea. El se intrebase, mult prea des, cum sar fi simtit lipit de al lui. Chiar si cand era manioasa, vocea ei trida acea tira- ganare lentd, texand, pe care el invatase s4 0 recunoasca. Glasul ei adie usor peste pielea lui pana cind muschii abdomenului i se contractari. Cu atentie, bazandu-se pe controlul pe care se straduise sA si-l cultive intreaga lui viata, Alexander igi strivi tigara. ~ Daca ati terminat, domnisoara Hamilton? - Eve, pentru numele lui Dumnezeu. Ne cunoastem de ani buni. Pierzandu-si rabdarea, psi intins cAtre usile balconu- lui si le deschise larg. Cu fata spre exterior, nu observa sprancenele ridicate ale lui Alexander la incdlcarea pro- tocolului din partea ei, nici zimbetul sters. - Eve, zise el, lisand apoi numele ei si pluteasc4 in aer pentru un moment. Cred cai ne-am inteles gresit unul pe celalalt. Nu iti critic oamenii. Lucrul acesta ar fi dificil pentru c4, dupa cum am mai spus, nu i-am vazut niciodat4 jucind. ~In ritmul acesta, nici nu ii vei vedea vreodata. ~Atunci, as fi nevoit si fac fata isteriilor lui Brie. As prefera s& evit asta. Ia loc. Cand ea doar se intoarseSdrutul unui print 17 s il priveasca, el isi infrana impulsul de a porunci si facu un semn c&tre scaun. Te rog. Ea se supuse, dar las& usile deschise. Marea putea fi doar auzita. Din gradini se raspdndea mirosul de tran- dafiri, vanilie si mirodenii. - MA agez, zise ea si isi incrucis& picioarele. EI nu era de acord cu purtarea ei nepoliticoas’, fami- liard. li admira independenta. Deocamdata, Alexander nu prea stia cum se puteau impleti cele doua. Era sigur de faptul cA ea riscolea in el, ca de obicei, ceva mai mult decat niste sentimente politicoase. Se asezi din nou, lent, cu fata spre ea. -Ca membru al familiei regale si ca pregedinte al Centrului de Arte Frumoase, trebuie si fiu foarte dis- cret $i circumspect atunci cAnd ii aleg pe cei care joacd. in cazul acesta, m& incred in judecata Gabriellei si te intreb daca nu putem ajunge la o intelegere. -Poate. Eve era, mai presus de toate, o femeie de afaceri. Sentimentele personale nu ii influentasera ni- ciodata deciziile si nu aveau si 0 facd nici acum. Va tre- bui si vid din nou teatrul, sa verific dotirile. Trebuie s4 ma asigur prin contract de faptul ca eu si compania mea vom avea libertate artisticd - si cazare adecvati pe parcursul sederii. Deoarece spectacolele vor fi in scop caritabil, sunt gata si negociez onorariul si cheltuie- lile. Insa, din punct de vedere artistic, nu incape loc de negocieri. -Voi aranja s4 poti face un tur al centrului. Avocatii centrului se pot ocupa de contract alaturi de avocatii tai. Din punct de vedere artistic... Isi impreund mainile pe birou. Pentru ca tu esti artistul, iti voi respecta opinia, dar nu mA voi l4sa orbeste in mAinile tale. Ideea este si avem patru spectacole, cate unul pe séptim4nda, jucate de compania ta. Materialul va trebui sa fie aprobat de catre centru. - De tine. Era o ridicare din umeri neglijent4, imperiala. -Cum doresti.18 Nora Roberts Ei nu ii placea asta si nu se deranja s4 ascunda acest lucru. - Care iti sunt competentele? - Poftim? -Ce stii despre teatru? Esti politician. Spuse asta cu un usor, foarte usor zambet de dispret. De ce mi-as adu- ce aici compania, la mii de kilometri departare de casa, pentru o fractiune din ceea ce cAstigim in mod obignu- it, ca tu s& alegi si punem noi in scena? Temperamentu!l lui nu fusese niciodat& usor de st&pa- nit. Prin ani de daruire si de determinare, invitase cum s4 sil canalizeze. Facu asta acum, fara s& isi desprinda privirea de ochii ei. - Pentru c4 s& jucati pe scena Centrului de Arte Fru- moase din Cordina, la cererea familiei regale, ar repre- zenta un avant in carier4 pe cate ai fi o nesabuita s& il ignori. Se aplec4 in fata. Nu cred c& esti o femeie nesi- buita, Eve. -Nu, nu sunt. Se ridic&i din nou, alene, apoi astept4 pana cand el se ridica de partea cealalt4 a biroului. Voi vedea mai intdi teatrul si voi analiza totul inainte de a-i intreba pe membrii trupei mele. -Tu esti cea care conduce compania, nu-i asa? Ea isi inclina capul, si o suvita din par ti cizu peste un ochi. O dadu la o parte cu varful degetelor. - Uiti c& America este o tara democrati, Excelent. Nu le dau ordine oamenilor mei. Daca locatia mi se pare adecvati, iar trupa mea isi da acordul, vom discuta despre contract. Acum, te rog s& ma scuzi, as dori sa despachetez si s{ ma schimb inainte de cind. - Voi chema pe cineva si te conduc la camerele tale. -Stiu unde se afla. Se opri in. dreptul usii, se intoarse si ficu o pleciciune arogant&. Excelenta. - Eve. Privi cum ea isi ridica barbia. Candva, se gandi el, cineva avea s& fi accepte provocarea. Bine ai venit in Cordina! Nu era o persoana nepoliticoasi. Eve se asiguri pe sine ins&si in timp ce alegea o rochie pentru cina.Sdrutul unui print 19 De fapt, era consideraté amabil4 de aproape toata lu- mea. Era adevirat, putea deveni sireatt cand venea vorba despre afaceri, dar considerase intotdeauna c4 avea asta in singe. Nu se purta nepoliticos. Doar cu Alexander. »O meritase“, isi spuse ea in timp ce isi trigea fermoa- tul rochiei stramte, fara bretele, de matase, de un albas- tru intens. Fusese atat de distant si de condescendent. Nu era obligata s4 tolereze asta, indiferent ci era vorba despre mostenitorul tronului sau nu. Nu se jucau dea pringul si cergetorul. Poate c4 ea nu se tragea din neam regal, dar nu i se putea reprosa nimic. Fusese la cele mai bune scoli. Poate c4 le urase, dar se dusese. Toat4 viata ei, ii distrase si fusese distrati de cei bogati, puternici si influenti. $i ajunsese cine- va. Dar nu cu ajutorul familiei, ci ca urmare a proprii- lor aptitudini. Adevarat, descoperise destul de devreme faptul ca ambitia ei de a deveni actriti nu avea si dea roade, dar dragostea ei pentru teatru nu se diminuase nici m4car un pic. La asta se adaugaser4 aptitudinile ei innascu- te pentru afaceri si pentru organizare. Compania de Teatru Hamilton luase nastere si inflorise. Nu aprecia faptul c& Alexander cel Mare se purta ca si cum iar fi facut ei o favoare ingiduind trupei s4 joace pe scena din centrul lui. Jucaser4 la Centrul Lincoln, la Centrul Kennedy, la Forumul Mark Taper, si avuseser4 recenzii laudative. Se striduise s4 ii g&seasc4 pe cei mai buni, si dezvol- te talente, sa isi largeascA orizonturile, iar el venise si daduse aprobator din cap, cu eleganti. Incruntandu-se, igi puse la gat un colier gros de aur. Compania de Tea- tru Hamilton nu avea nevoie de aprobarea lui, gratioas4 ori nu. Ea nu avea nevoie de aprobarea lui ori de afurisitul lui de sigiliu regal. $i ar fi fost inimaginabil de proasta daca ar fi refuzat s4 joace in Cordina.20 Nora Roberts Eve lua o perie si si-o trecu prin par. Acela fu momen- tul in care observa cA nu avea decat un cercel. Barbatul acesta o innebunea, hotiri ea, si apoi descoperi safirul in forma de lacrima pe masuta de toaleta. De ce nu era Ben pregedintele centrului? De ce nu se mai ocupa Brie de asta? Cu oricare dintre ei ar fi fost in largul ei si sar fi simpit relaxaté. Afacerea asta, daca hotara s4 0 accepte, ar fi putut fi dusa la indeplinire cu profesionalism, dar fara durerea de cap pe care i-o dadea situatia actuala. Cum de reusea Alexander s& 0 scoat& din sarite? Eve isi puse si cel de-al doilea cercel si se incrunta la imaginea ei din oglinda. Inc& isi putea aminti prima oara cand jl vazuse. Avea douazeci de ani, iar el, desi era cu doar cativa ani mai in varsta, parea atat de matur, atat de atragator. Bennett fusese cel care o condusese pe ringul de dans pentru prima oara la bal, dar Alexander fusese cel pe care ea il privise. Pe atunci, era visdtoa- te, admise Eve, si vazuse in el genul de print care salva domnisoarele aflate la ananghie si care ucidea balauri. Avea o sabie agatat& la sold, doar de decor, dar in min- tea ei il vizuse manuind-o. lubirea venise repede gi, slavi Domnului, plecase la fel de repede. O fi fost ea visatoare, dar, asa cum spusese chiar Alexander, nu era nesibuita. Nici o femeie nu tgi fixa visele asupra cuiva neinduplecat si mereu nemul- fumit. Fusese mai ugor s& isi indrepte atentia asupra lui Bennett. Era pacat cd nu se indragostisera unul de celalalt, cu- get ea. Printesa Eve. Razind de ea insasi, puse peria jos. Nu, pur si simplu nu se potrivea. Din fericire pentru toata lumea, ea si Bennett devenisera prieteni inainte de orice altceva. Si isi avea trupa. Era mai mult decat o ambitie - era un tel. Privise prietene cdsatorindu-se si divortand pentru ca apoi s& se cAs&toreascd din nou ori lasdn- du-se purtate din aventur’ in aventuri. Mult prea des, motivul fusese plictiseala. Ea nu trebuise niciodatdSérutul unui print 21 s& isi fac griji din cauza asta. Daca ar fi ingaduit, con- ducerea companiei i-ar fi luat douazeci si patru de ore pe zi. Uneori, chiar se intampla aproape aga, fie ci do- tea, fie ci nu. Dacd era atrasi de vreun birbat, aface- rea ei si propria prudent4 nu ingiduiau ca lucrurile s& devina prea serioase. Asa ci nu facuse nici o greseala. nc&. Nici nu intengiona s& fack. Eve ridicé parfumul si il pulverizi asupra umerilor goi inainte si pirdseasc4 incaiperea. Cu putin noroc, Bennett ar fi trebuit s% se intoarcd si s& trandaveasc4 in salonas. Cina nu avea sé fie plicti- coasa cu el aldturi, nici nu avea si se intind’ prea mult. El aducea un plus de stralucire si bucurie prin simpla lui prezenti. Nu era indragostiti de el, dar il iubea pentru asta. In timp ce cobora scirile, mangaie cu degetele ba- lustrada neted&. Atitea degete trecuseri pe acolo mai inainte. Cand se afla in interiorul palatului, se gandea la el doar ca la un palat, un loc trainic, etern. Dacd in- telegea ceva la Alexander, atunci intelegea ci era un barbat mandru. Dar, cind pasi in salonas si il gsi acolo singur, se crisp’. Oprindu-se in pragul usii, cerceté incdperea in cdutarea lui Bennett. Sfinte Dumnezeule, era minunati. Cand Alexander se intoarse, fu lovit ca de o explozie. Nu avea nimic dea face cu mitasea, cu bijuteriile. Putea si fie imbricati in panz& de sac si tot ar fi tulburat toate simturile. In- tunecat, fierbinte, aproape arzdnd, era ceva primitiv, ceva inconfortabil de natural in sexualitatea ei, care ii ficea pe barbati s& simt4 durere chiar si doar privind-o. Facea parte din ea de cand era doar o copila. Alexander decise ca fusese nAscuta cu asta si o blestema. Trupul lui se incord& si trasaturile ti incremenira cand ii vazu privirea cercetind incAperea. Stia ci ea il cAuta pe Bennett, sperand sa il gdseasca.22 Nora Roberts -Fratele meu a fost retinut. Stdtea in picioare, cu spatele la cAminul pe gaz. Smochingul negru i se potri- vea si in acelasi timp il stanjenea. Ludm cina singuri in seata asta. Eve rimase unde se afla, ca si cum, daca ar fi pasit inauntru, si-ar fi luat un angajament pentru care nu era deloc pregatita. -Nu trebuie s4 te deranjezi pentru mine, Excelent. Pot foarte bine s4 iau cina in camera mea dacé ai dori si iti faci alte planuri. -Esti oaspetele meu. Planurile mele sunt sa iau cina cu tine. Se intoarse ca sA toarne de baut. Intra, Eve. Iti promit, nu mi voi lupta cu tine pe podea. -Sunt siguri ci nu o vei face, zise ea la fel de politi- cos. Travers spre el $i intinse mana dupa bautura. Si nu ne luptam. Eu lam pus la pamant. O miAsur4 voit cu privirea din cap pind in picioare. Era subtire ca trestia si trecea cu putin peste umarul lui. Nu fi venea s& cread& ca il pusese fizic la pamant pe fratele lui inalt si atletic. Emotional insa, altfel sta- teau lucrurile. -Admirabil. Atunci, iti promit c4 nu iti voi da ocazia s4 ma pui la pamant. Camera ta este plicuta? -Perfecta, ca intotdeauna. Din cate imi amintesc, ra- Teori ai seri libere, in care s4 stai acasi. Nu ai nici o cina de stat ori intalniri oficiale in seara asta? Arunca din nou o privire c4tre ea. Lumina era slab& si ti dadea pielii ei o strilucire de satin. Poate ci aga se gi simtea. -Daca doresti, putem considera cina cu tine drept 0 intdlnire oficiala. - Poate ca asta doresc. In timp ce sorbea din bautu- 14, il privi pe deasupra marginii paharului. Deci, Exce- lent4, facem schimb de politeruri sau discutim despre politica globala? - Discutiile despre politica purtate la cina stricd apeti- tul. Mai ales atunci cand sunt in contradictoriu.Sérutul unui print 23 -Este adevarat. Nu prea am fost de acord niciodata. Atunci, ramane schimbul de politeruri. Fusese scoliti pentru asta, la fel ca el. Se indrepta alene c&tre vasul cu trandafiri si le mangaie petalele. Am citit c4 in timpul iernii ati fost céteva sAptimani in Elvetia. Cum a fost la schi? -Excelent. Nu adaug motivul real pentru care fu- sese acolo si nici nu mentiona orele lungi de intalniri si de discutii. Incerci s& nu se uite la degetele ei lungi gi subtiri care mangaiau ginditor trandafirii de culoare rogu aprins. Schiezi? ~Merg in Colorado din cand in cind. Miscarea ume- rilor ei fu neglijenti si neutr’a. Cum s& se astepte ca el si inteleaga faptul cd ea nu avea timp de jocuri inutile gi de calatorii de relaxare? Nu am mai fost in Elvetia de cind am terminat scoala acolo. Fiind din Huston, pre- fer sporturile de vara. - Cum ar fi? -{notul. -Atunci, ar trebui si te anung ca piscina i¢i sta la dispozitie pe durata sederii tale aici. -Multumesc. Liniste. Eve isi simyi trupul incordandu-se in timp ce tacerea se prelungea. - Se pare c4 am terminat subiectele de discutie pentru schimbul de politeturi $i nici macar nu am luat cina. -Atunci, poate cA ar trebui s§ mancam. [i oferi bra- tul si, desi ezita, Eve isi strecur’ mana pe sub el. Buca- tarul gia amintit c& iti placea in mod deosebit poisson bonne femme'. -Da? Ce dragur! Se relaxa destul cat sa ii zimbeas- c&. Din cate imi amintesc, imi placea si mai mult péts de créme au chocolat? pe care le ficea. Am innebunit-o pe bucdtireasa tatilui meu pnd cand a reusit s4 vind cu 0 copie destul de rezonabila. 'Peste gatit simplu, de obicei cu un sos alb, de ciuperci (n.tr.) 2Budincd cu crem& de ciocolati, un desert frantuzesc usor, mai putin dens decat alte creme (n.tr.)24 Nora Roberts - Atunci, vei fi mulrumita de desertul din seara asta. -Voi fi grasa, il corecté ea, apoi se opri la intra- rea in sufragerie. Intotdeauna am admirat inciperea aceasta, murmur’ Eve. Este atat de fara varstd, atat de dainuitoare. O studie din nou, cele dou’ candelabre sclipitoare care viarsau lumind.asupra unei mese masive si asupra podelelor frecate cu iubire. Marimea nu o intimida, degi la mas& incApeau mai mult de o sutd de persoane. De obicei, prefera tihna si intimitatea, dar incAperea avea atat de multa putere. Deoarece crescuse in spiritul ei, puterea era un lucru la care se astepta si pe care il respecta. Dar cea care o fascina era mai degraba insdsi varsta inc&perii. Dac& statea nemiscata, foarte tacutd, ise p4rea cA aproape putea si auda conversatiile care avusesera loc acolo dea lungul secolelor. - Prima oar4 cind am luat cina aici, tremuram ca 0 frunzi. -Chiar asa? Interesat, nu o indemna sa intre, ci ramase la us&, aldturi de ea. Imi amintesc c& erai remar- cabil de calma. -Ah, mam priceput intotdeauna s8 afisez o fatada fals&, dar in sinea mea eram ingroziti. Eram aici, abia iesita de pe bancile scolii, luand cina intr-un palat. -Si acum... Nu era sigura de ce gasise necesar gestul acela, dar isi retrase bratul de sub al lui. -Am terminat scoala... de ceva vreme. La masa pe care se aflau candelabre gi flori proaspete erau agezate doud tacdmuri. Eve ocupa locul de pe o latura gi il l4sa pe cel din capul mesei pentru Alexander. Cand se asezara, un servitor le turna vin. -Pare ciudat, zise ea dupa un moment. De fiecare data cand am mai fost aici, palatul era plin de oameni. -Gabriella si Reeve stau aici rareori de cand sau instalat la ferma. Sau la ferme, rectifica el. Isi impart timpul intre farile lor. -Sunt fericiti?Sérutul unui print 25 El ridic& dintr-o spranceand in timp ce isi lua paharul. -Fericiti? -Da, stii, fericiti. Se afla undeva pe lista, dupa dato- tie gi obligatie. Astepta ticut in timp ce erau servite farfuriile cu ho mar rece. Ea fusese prea aproape de tint atunci cand vorbise despre liste. El nu tsi putea pune niciodata ferici- rea inaintea datoriei, sentimentele inaintea obligatiilor. -Sora mea nu se plange. [si iubeste soul, copiii si patria. -Nu este acelagi lucru. - Familia a facut tot posibilul si mai ia o parte din indatoririle ei. -Este minunat ci, dup& intamplarile ingrozitoare prin care a trecut atunci, are totul, nu-i asa? Vazu cum incheieturile degetelor lui se albiri strangand furcu- lita si se tntinse automat s& fi ia mana. Imi pare r&u. Chiar si dupa at&t timp, trebuie s& fie dificil s& te gan- desti la asta. Ramase ticut pret de un moment si nu ficu decat si isi coboare privirea cdtre m4na ei alba, subtire, care o acoperea pe a lui. Liniste. Nu se asteptase niciodati la asta. Dac& ar fi putut, si-ar fi intors palma ca s4 cu- prinda mana ei. -Faptul ca ai luat parte la salvarea atat a surorii, cat sia fratelui meu va reprezenta intotdeauna un lucru la care va fi dificil sai m& g&ndesc gi totusi imposibil de uitat. -Nu am facut decat si fug dupa ajutor. -TJi-ai pistrat mintea limpede. Dacd nu ai fi facuto, iam fi pierdut pe am4ndoi. -Nici eu nu 0 voi uita vreodati. Dandu-si seama de faptul ci ména ei inca se afla peste a lui, Eve si-o retrase si se preficu ocupat sa tsi ridice vinul. Incd pot vedea chipul acelei femei. -Tubita lui Deboque. Spuse lucrul acesta cu o violenga atat de retinuta, in- cAt ea se cutremuri.26 Nora Roberts - Da. Felul in care arata atunci cand tinea arma atinti- t4 asupra lui Brie. Acela a fost momentul in care miam dat seama de faptul c& palatele nu erau doar basme. Sunt convins& cA sunteti cu tofii bucurogi cA ea, Loubet si Deboque se afl4 in inchisoare. -Si acolo vor ramane. Dar Deboque a tras si inainte sforile din spatele gratiilor. -Sa mai intamplat? Eu si Bennett am mai discutat despre asta, dar... -Bennett are nevoie de lectii despre ce inseamna discretia. Narile i se largira si isi inghiti replica, in timp ce un fel era strans si un altul era servit. - Nu a divulgat nici un secret de stat. Pur si simplu, ne aminteam la un moment dat - exact ca noi doi acum - de faptul cA Deboque mai fusese la inchisoare, dar aran- jase rapirea lui Erie prin secretara ei si prin ministrul de stat al tatdlui tiu. Zicea ci nu urma s& se simté in largul lui atata vreme ct Deboque avea s& traiasci. am spus ca era o prostie, dar poate m-am inselat. -Sa fii o persoana publici inseamn& s& nu te simti in largul tiu. Era mai simplu s& accepte asta decat sa isi aminteasc& propriile sentimente de neajutorare atunci cand o privise pe sora lui luptandu-se cu trauma gi dure- rea. Familia Bisset a condus Cordina de generatii. Atat timp cét suntem la conducere, ne facem dusmani. Nu toti sunt la inchisoare, nu pot fi. Mai era ceva. Ea o simri, dar stia foarte bine cA nu trebuia s& incerce s& il fact pe Alexander s& se destai- nuiasca. Daca si cand avea si doreasca s stie, avea s& apeleze la Bennett. -Pare ci oamenii de rand sunt mai avantajati, Excelenta. -Da, Cu un zambet pe care ea nu il intelese, el isi ridicd furculita.Sdrutul unui print 27 Cinara intro atmosfera destul de placut&, mai placu- ta decat si-ar fi imaginat Eve. El nu se relaxd. Ea se mira de asta in timp ce trecura printre felurile de mancare, cAtre desert si cafea. Era placut, politicos - si tensionat. Dorea sa il ajute, s4 indeparteze tensiunea care era atat de evident in pozitia umerilor lui. Dar el nu era un barbat care si accepte ajutor din partea unui strain. Avea si conduca fara cAndva si fusese n4scut pentru asta. Cordina era o tara micuti, ca din cartile de po- vesti, dar, ca in orice carte de povesti, avusese partea ei de intrigi si de nelinisti. Ceea ce ti fusese destinat sa faci nu era o responsabilitate usoar4 pe umerii lui. Trecutul si cresterea ei faceau sa fie dificil pentru ea s4 inteleaga, aga c& adeseori, uneori poate prea des, ea nu vedea decat stratul exterior, neclintit. Cel putin nu se certasera, se gandi Eve in timp ce isi plimba desertul dintro parte in alta. In realitate, nu te puteai certa cu Alexander; puteai doar s4 fumegi gi s& te lovesti de un zid de piatra. -A fost minunat. Bucdtarul tau devine din ce in ce mai bun. -Se va bucura sa auda asta. si dorea ca ea s4 mai ram4nd, 4 stea, pur si simplu, si s& vorbeasca despre orice lucru lipsit de importanta. In ultima or’, aproape ca uitase presiunea sub care se afla. Nu ii stitea in fire, dar gindul de a urca in camerele sale, la lucru, nu-l atragea deloc. - Daca nu esti obosita... -Nu afi m4ncat tot, nu-i asa? Bennett intra topaind gi trase scaunul de lang’ Eve. Ai terminat? Fara sa astep- te un raspuns, lua desertul care ramiasese in farfuria ei. Mancarea pe care mi-au bagat-o pe gat nu merita men- tionata. Imi imaginam cum voi doi va aflati aici in timp ce eu mancam pui cauciucat. -Nu pari s& duci lipsa de nimic, observa Eve si ti z4mbi. Felul principal a fost splendid. -Intotdeauna ai fost rauticioasa. Auzi, dupa ce ter- min asta, hai si mergem afara. Am nevoie de gradina28 Nora Roberts si de o femeie frumoasa dupa orele petrecute la intalni- Tea aia sufocanta. ~Atunci, va rog s& ma scuzati. Alexander se ridica. Va las singuri. -Hai cu noi la plimbare, Alex, il inviti Bennett. Dupa ce termin mousse-ul care ti-a amas. -Nu in seara asta. Am de lucru. -Ca intotdeauna, mormai Bennett. Se intinse dupa desertul lui Alexander in timp ce Eve se intoarse gi il privi pe print indepartandu-se. Nu ar fi putut spune motivul, der avu impulsul de a-l urma. Scuturandu-se de acel sentiment, reveni la tachinarea lui Bennett.capitolul 2 -Atunci cand Alexander mia promis un ghid, nu m-am asteptat ca acesta sé fii tu. Alteta Sa Regali Gabriella de Cordina rase in timp ce deschise usa cAtre scena. -Centrul a fost 0 afacere de familie inca de la ince- put. De fapt, am impresia cd lui Alex iar fi placut s& iti fac4 el insusi rurul dac4 nu ar fi avut programul atat de plin. Eve ignora remarca, gandind ca Alexander ar fi pre- ferat grimezi de hartogirie si ore intregi de intruniri plictisitoare in locul unei ore petrecute cu ea. -Nu imi place s4 ma repet, Brie, dar arati minunat. -Repeti-te, ii spuse Gabriella. Atunci cand ai pa- tru copii, ai nevoie de tot sprijinul moral pe care il poti capata. Parul ei rogcat-inchis era ridicat gi stréns intr-un coc simplu, lejer, iar costumul alb era croit cu griji. Era printesi din cap pana in picioare. Totusi, Eve se gindi cA parea prea tanard si prea fragila ca s& fi dat nastere la patru copii. -lar tu..., continua ea, oprindu-se o clipa pentru ao studia pe cea sora celei mai apropiate prietene ale sale. {mi amintesc de prima oara c4nd team vazut. Mam gandit atunci: ,Ce copil uimitor“. Acum, esti o feme- ie uimitoare. Chris aproape c& a incetat 4 isi facd griji pentru tine. -Obisnuiam s& urasc asta. Acum, putea zimbi, amintindu-si de rizboiul purtat cu sora sa in tineretea ei indelungat4, plina de rebeliune. Acum, c4 sunt mai in varst4, mA trezesc c4 sper ca grija ei si nu dispara ni- ciodat&’ complet. Este atat de reconfortant. Nu e ciudat30 Nora Roberts faptul cA familia ajunge si insemne mai mult pentru tine atunci cand esti adult? - Nu stiu ce mas face fri a mea. Acele cateva luni in care nu mi-i puteam aminti, cand nu imi puteam aminti nimic... Gabriella se intrerupse scuturand din cap. M-a invafat s4 nu iau nimic ca fiind de la sine inteles. Ei bine... Trase adanc aer in piept si privi in jur. Ce ai vrea s& vezi mai intai? -Sa incepem cu spatiul din spatele scenei: vestiarele, sistemul de ridicare a decorurilor. Voi arunca o privire la tabloul de lumini. Daca lucrurile nu merg cum tre- buie aici, in spate, nu conteazi cat de bun esti acolo, in fata. -Stii ce faci, nu-i asa? -Sa speram. Petrecuri mai mult de o ord in spatele scenei. Eve se c4fard pe trepte, se strecura in spatiile de depozitare, examina echipamentul. Toate erau, dupa cum sperase, de calitate. Centrul de Arte Frumoase era 0 afacere de familie, construit in numele mamei Gabriellei. Familia Bisset isi revarsase iubirea fata de ea in incercarea de al face unul dintre cele mai bune complexe teatrale din lume. Eve simti cum devine tot mai entuziasmata. $a joace acolo ar fi insemnat incununarea a tot ce ea ori compa- nia ei faicusera vreodata. Mintea ei o lua deja la goana. Avea si producd patru piese tipic americane pentru o audienta internationala. Agentul de publicitate al com- paniei urma s4 aiba o zi plind de evenimente publicitare. Tennessee Williams, Neil Simon, Arthur Miller. Avea atatea talente dintre care s4 aleaga. Si voia ca la lumini, la franghii si la recuzita sA aiba propriii tehnicieni. - Vad cum ti se invartesc rotitele, murmuri Gabriella. - Nu am fost niciodat4 o persoana subtila. Eve pasgi in fat, se opri in centrul scenei i incerca s4 simt4 atmosfera. Senzatiile, vibratiile care stiruiau in aerul unui tea- tru gol erau incredibile. Acesta fusese anume proiectatSdrutul unui print 31 pentru actori. Aproape c4 putea simti mirosul machiaju- lui gi al transpiratiei. Randurile de scaune se intindeau pana in fata, despartite de trei culoare largi, acoperite de carpete de un albastru regal. Luminile din sala de teatru erau date de candelabre enorme, iar tavanul era pictat cu fresce. Lojile se inclinau pe pereti de o parte si de alta, iar in spate se afla un balcon. Chiar gi de la distant’, putea si vada ca balustradele erau cioplite de mana si straluceau. Cel mai important, fiecare loc din teatru avea vedere liber& asupra scenei. -,in noaptea aceasta, totul se sfargeste aici, intrun mod mizerabil. Orice am facut, orice am incercat si facem nu mai are importanta. Cand ziua de maine va veni, totul va reincepe, iar noi - noi nu vom fi existat niciodata’.“ Vocea ei se scurse pana in fiecare colt, pana in ulti- mul rind al balconului, apoi rasund inapoi, cu ecou. Mulfumita, Eve zambi. - Minunat. Se intoarse din nou c&tre Brie. Oricine ar fi arhitectul vostru, meriti o medalie. -fi voi sugera lucrul acesta tatilui meu. Eve, din ce era citatul acela? Nu il recunosc. -Nici nu ai cum. E dintrun dramaturg care se zbate s4 reuseasci. Trecu repede peste, nedorind s4 spun cA dramaturgul respectiv era ea ins&si. Brie, teatrul este mi- nunat. Cu alta ocazie mi-ar plicea foarte tare si fac ceva pe scena aceea mai mic& de la parter. Ceva mai intim. Dar, pentru scopul nostru, scena aceasta este perfect. -Ah, speram s& spui asta. Tocurile Gabriellei fica- nira in timp ce travers4 scena pana lang’ Eve. inci de cand eu si Alex am pus pe roate ideea, mi-am dorit asta. Eve, vom face un lucru important pentru compania ta, pentru tarile noastre, pentru copii. - Nu voi face altceva decat si pun in scen4 cateva pie- se de teatru, o corect& Eve, strangand mana Gabriellei. Voi lisa cauzele inalte pe seama ta gia lui Alex. Dar, daca putem pune la punct detaliile, contractele si celelalte chestiuni legale, vei vedea patru spectacole grozave.32 Nora Roberts - Ma bazez pe asta. Arunc& o ultima privire imprejurul scenei. Ea nu avea s& joace niciodat& aici, dar compania ei urma s& o fac&. Poate cAndva, una dintre propriile ei piese avea s& fie jucat4 aici. Aproape c& ii veni si rada de ea insasi fiindc& igi imagina asemenea lucruri. - Atunci, ar fi mai bine si mA intorc acasa si sA mA apuc de lucru. -A, nu, nu iti vom da drumul atat de repede. Am pus deja la cale o cin in familie la ferma. Maine-seara. Acum... Ii trecu bratul pe sub al lui Eve. As vrea si te intorci si si lenevesti pentru tot restul zilei. Odata ce incepem s4 te punem la munc§, nu vei mai avea ocazia s& faci asta. - Este aceasta o porunca regala? - Absolut. -Atunci, nu pot decat sA ma supun. Nu fu chiar atét de dificil. Eve descoperi faptul ca nu era o treaba atat de grea s& stea lungita langa pisci- na in timp ce o briz4 mediteranean4 racoritoare unduia deasupra capului ei frunzigul palmierului. Stituse foarte mult la plaja in tineretea ei. Vegetand, rectifici Eve. O uimea faptul ca fusese mulfumit4 s4 nu faci nimic pen- tru perioade atat de lungi de timp. Nu era vorba c& era ceva gresit in a nu face nimic, adduga ea in timp ce isi ajusta sezlongul, l4sandu-l inci un pic pe spate. Doar c& era pacat s4 faci o carier4 din asta. Aproape ci facuse asta. Averea, privilegiile. Facusera s& fie atat de usor si stai gi s& ti lasi pe altii s4 munceasca. Probabil ar fi continuat astfel dac&i nu ar fi descoperit teatrul. fi diduse posibilitatea de a incepe un lucru de jos, de a munci pentru ascensiune. Un lucru pe care ta- tal ei, fie binecuvntat, nu putea sa il conteste. Fie putea s& joace, fie nu. Eve descoperise ci putea. Dar atractia ei nu fusese s4 se afle in centrul scenei. Teatrul ii deschisese lumi, lumi in interiorul ei in- sesi. Era competenta, era iscusita, era binecuvantatiSdrutul unui print 33 cu talente organizatorice pe care nu le folosise niciodata cAt timp fusese la scoal. Punerea la punct a propriei companii, aducerea acesteia la viati slefuisera toate acele competente. Invarase, de asemenea, cum sf isi asume riscuri, si munceasc4 din greu gi mai ales s& fie vrednic& de incredere. Erau oameni care se incredeau in ea in ceea ce privea arta gi traiul lor. Responsabilitatea transformase o fetité rasfatata intro femeie devotata. Acum, i se dadea oportunitatea de a culege recom- pense la care nici macar nu visase. Recunoasterea inter nationala a companiei sale. Tot ce avea de facut era si aleagi materialul potrivit, si puna in scena patru piese de teatru, si se ocupe de patru seturi de costume, patru seturi de recuziti, patru seturi de decoruri. {ntre timp, trebuia s4 discute cu avocati, regizori, transportatori, cu vteo saptezeci de actori si de tehnicieni. Si cu un print. Eve igi ridic& pe nas ochelarii de soare gi ofta. Ce era viata fara niscaiva incercari? Nu ar fi trebuit s4 iasi. O singura privire aruncati spre ceas ii spuse lui Alexander cA avea o intrevedere in douazeci de minute. Nu ar fi trebuit s4 iasi la piscina cand ar fi trebuit s& se afle in biroul lui, pregitindu-se pentru intalnirea cu ministrul de stat. Trebuia sa fi avut mai multi minte gi s& nu fi intrebat, oricdt de nepa- sdtor, daca domnigoara Hamilton se intorsese de la centru. Trebuia s& isi fi dat seama c4 nu avea s4 poata urca in biroul lui si s{ se concentreze stiind ci ea se afla la piscina. Ea parea a dormi. Slipul rogu care i se intindea peste solduri i se ridicase pe coapse. Isi desficuse legatura su- tienului, asa inc4t acesta nu ti cidea doar datorit pozi- tiei pe care o avea - si anume, cu fata in jos. Nu fi putea vedea ochii ascunsi in spatele ochelarilor de soare, dar ea nu facu nici o miscare la apropierea lui. O privi pe indelete. Pielea ei stralucea de la uleiul pe care si-l aplicase pe fiecare zon’ expusi. Mirosul lui se imprastia exotic, ludndu-se la intrecere cu mireasma34 Nora Roberts florilor. De la umezeala, parul intunecat i se increfise in jurul chipului, demonstrand faptul ca nu lenevise, ci se bucurase de apa din piscina. Pasind mai aproape, putu s4 ii vada pleoapele fluturand si ochii deschizindu-i-se sub lentilele colorate in nuante de chihlimbar. - Ar trebui sa ai mai mult grija. Nu esti obisnuitd cu soarele nostru mediteranean. Stitea aproape intinsa, privindu-l fix. Acum, el se afla in dreptul soarelui, astfel incdt acesta stralucea ca o aura in jurul capului s4u. Ea clipi, incercdnd sa isi limpe- zeasc4 privirea si mintea. Domnisoare la ananghie si dragoni. Se gandi din nou la ele, desi el arita mai degra- ba ca un zeu decat ca un print. -Am crezut cA esti plecat. Se ridic&, sprijininduse intr-un cot, inainte sa isi adu- cA aminte cA purta costum de baie. In timp ce acesta luneca, il apucd cu o mana si blestema. El statu pur si simplu acolo in timp ce ea se chinuia cu bretelele si cu ceea ce mai ramiasese din decenta ei. -Am fost plecat. Ai pielea foarte alba, Eve. Te vei arde repede. Ea isi dadu seama cA protocolul ii cerea sA se ridice gi si faca o plecaciune. Lasind la o parte protocolul, o plecdciune facut& in timp ce purta costum de baie nu era ceva usor de realizat. Ramase asa cum era. -M-am uns cu o tona de crema de protectie solara si nu intentionam s4 mai stau mult timp. Pe lang asta, traiul in Huston intaregte pielea. -Nu prea pare. Ministru de stat sau nu, Alexander trase un scaun gi se asezi. Ai fost la centru? -Da. Tu si familia ta meritati felicitari. Este minunat. -Atunci, vei fi de acord ca trupa ta s4 joace? -Voi fi de acord sa negociez un contract. Eve ridi- cA spatarul sezlongului ca s& se aseze in capul oaselor. Facilitatile sunt de calitate. Daci putem pune la punct detaliile, vom avea amandoi ceea ce ne dorim.Sdrutul unui print 35 -Asttfel de detalii cad in sarcina avocatilor si a conta- bililor, zise el incheind subiectul. Noi nu trebuie decat s4 ne punem de acord asupra a ceea ce trebuie facut. Desi se gandi c4 tatal ei ar fi fost amuzat de atitudinea lui fata de contabili, ea igi incrucisa bratele. -Ne vom pune de acord dupa ce avocatii si contabilii isi vor fi spus cuvantul, -Se pare c4 ai devenit o femeie de afaceri. -Nu doar pare, chiar am devenit. Nu esti de acord cu existenta femeilor in lumea afacerilor, Excelenta? -Cordina este o tari avangardista, care priveste spre viitor. Noi nu ne dam acordul sau dezacordul pe baza genului. —Regalul ,,noi“, sopti ea in barba. Sunt convinsa cA asta este foarte progresiv. Nu te coci in jacheta aia? - Adie vantul. -Nu ifi desfaci niciodata gulerul, nu te descalti niciodata? - Poftim? -Nu conteaz&. Prea iei totul literal. Ridica un pahar plin cu punci de citrice de pe masuta de langa ea. Gheata se topise, dar bautura inca se simtea TAcoritoare. - Folosesti vreodata piscina, Excelenya? ~Atunci cand timpul imi permite. -Ai auzit vreodati despre zicala americana despre prea mult4 munca gsi deloc joaca? Sedea sub soarele arzator, iar inelul de aur cu rubine de pe degetul lui stralucea. Ochii ii erau umbriti. - Cred ca da. - Dar nu se aplica gi printilor? -Imi cer scuze c4 nu te pot distra. -Nu am nevoie de distractie. Se ridicd, frustrata. Cand se tidica la randul lui, ea se intoarse catre el. Ah, sezi, te rog. Nu suntem decat noi doi. Nu crezi ci femei- le se satur& 54 tot vada un barbat ridicandu-se de fiecare data cand se ridica ele?36 Nora Roberts Alexander se asez4 din nou, surprins s4 descopere c& era amuzat. -Nu. -Ei bine, se saturi. S-ar putea s& iti prinda bine s& petreci mai mult timp in America, s& inveti cum s& te relaxezi. -Nu mi aflu intro pozitie in care si ma pot relaxa, zise el incet, iar Eve sim¢i cum furia i se domoleste. -Bine, desi nu pot intelege de ce se aplicd asta si atunci cind este vorba despre un prieten de fami- lie. Te rog si m4 scuzi, Excelent’. Nu am prea multi rabdare cand vine vorba despre formalitati lipsite de important. - Atunci, de ce nu imi spui niciodat’ pe nume? Intrebarea lui o ficu s& se intoarci din nou cu fata spre el, incruntata gi incurcata. -Tu ins&ti ai spus cA ne cunoastem de ani de zile. -M-am inselat. Spuse lucrul acesta tarigdnat, simtind ceva dincolo de suprafata. Nu ne cunoastem deloc. -Nu ai nici o problema in a te adresa celorlal¢i mem- brii ai familiei mele folosind numele lor mai degraba decat lor. Ea isi dori s{ mai guste din bauturi, dar se trezi inca- pabila s& treac4 pe lang’ el ca si 0 ia. -Nu, nu este aga. -Ma& face si m& intreb care este motivul. Cu ochii intr-ai iei, se ridic&d si p&si pana langa ea. Cand furd aproape, fafd in fata, se opri, dar ramase cu miainile pe langa corp. Ori poate ar trebui s& te intreb pe tine de ce. -Nu mi sa p&rut niciodat4 potrivit, atata tor. Era emotionata? Nu o mai vazuse niciodati emotio- nata. Intrigat, pasi mai aproape. -Am fost vreodat4 neprietenos? -Da... nu. Se surprinse ca face un pas in spate. - Pana la urma cum e?Sdrutul unui print 37 —Nu. Ramase ferma si isi spuse cA era o proasta. Esti intotdeauna politicos, Excelent’. Stiu ci nu mai plicut niciodata, dar... - Asta este impresia pe care ti-am l4sat-o? Era din nou aproape de ea. Nici macar nu il vazuse cand se miscase. Eve apela la singura aparare care fi era la indemAna. Ostilitatea. —Foarte clar. -Atunci, ar trebui si imi cer scuze. fi lua mana si o duse la buze. Eve se intreba de ce auzea tunete cand cerul era atat de senin. - Nu fi seducator. Incerca s8 isi trag& mana, dar se trezi cA aceasta ii era tinuté ferm. Zambetul lui era la fel de neasteptat ca sdrutul de pe degetele ei si o dezarma in aceeasi masura. Da, era emo- tionata. Pentru el, vulnerabilitatea aceea neasteptati era irezistibila. -Preferi s& fiu obraznic? - Prefer ceea ce este de asteptat. -Si eu la fel. {n ochii lui aparu ceva gi disparu la fel de rapid. Daca era vorba despre 0 provocare, isi promise ei insesi ci nu avea si ii dea niciodata curs. - Nu se intampla intotdeauna ceea ce este de asteptat. Si, din cand in cand, neprevazutul este mai interesant. -Interesant pentru unii, inconfortabil pentru altii. Zambetul lui se adanci. Ea vazu pentru intaia oar’ o gropita mic& in colful gurii lui. Dintr-un motiv necunos- cut, privirea ei paru sA ramané fixat4 asupra acesteia. -Te fac sA te simti inconfortabil, Eve? -Nu am spus asta. Isi desprinse privirea de la gura lui, dar descoperi cA faptul ca il privea in ochi nu o facea s& fie mai putin emotionata. -Chipul iti este imbujorat, murmur el si ii mangaie obrazul cu degetul mare.38 Nora Roberts -Din cauza caldurii, reusi ea si ingaime, apoi sim- ti c& ti tremur’ genunchii c4nd privirea lui se pironi intra ei. -Cred ca ai dreptate. O simtea gi el, sfaraind in aer, trosnind, ca o furtund electrica deasupra marii. Cel mai in¢elept lucru pentru amAndoi ar fi s& ne racorim. -Da. Trebuie si ma schimb. Iam spus lui Bennett ca voi merge cu el la grajduri inainte de cina. Alexander se retrase imediat. Orice avusese ea impre- sia cA vazuse pe chipul lui, in ochii lui disparuse. -Atunci, te las. Ambasadorul francez gi sotia lui ni se vor altura la cina. -Voi incerca sA nu imi sorb supa. TJafna, mereu gata s4 iasi la suprafata, apiru in ochii lui. -Te distrezi pe seama mea, Eve, sau razi de tine? -Amandoua. -Nu mai sta mult la soare. Se intoarsé, fara si priveasc4 inapoi. Eve il privi cum se indeparta cu pasi mari, militaresti. Se scutura o dat&, apoi inchise ochii si se avant& cu ca- pul inainte in piscina. Eve fu usurati si descopere faptul c4 nu doar Ben- nett, ci gi Brie si Reeve aveau sa li se aldture la cina. Age- zatA intre ambasador gi Reeve, se trezi dintrodata salvata de la obligatia de a conversa la cind cu Alexander. Ca mostenitor, acesta se afla in capul mesei, flancat de sora sa de o parte si de sotia ambasadorului de cealalta. Cina fu ceremonioasa, dar nu insuportabil de plicti- sitoare, asa cum se temuse Eve. Ambasadorul poseda o bogatie de anecdote pe care era gata sA le scoata la iveal4 la cel mai mic semn de incurajare. Eve rase alituri de el, il indemna sa continue, apoi il incAnt4 continudnd con- versatia in limba franceza. Anii ei de scoala in Elvetia isi spuneau cuvantul, fie c& isi dorea asta, fie cd nu. -Impresionant, zise Reeve ridicind paharul c4nd ea se intoarse spre el ranjind.Sdrutul unui print 39 Acesta nu se schimbase prea mult de-a lungul ani- lor, se gandi ea. Avea o urma de cenusiu la tample, dar atdta tot. Nu, rectific& ea, nu era doar asta. Acum, era mai relaxat. Fericirea, se parea, era fantana tineretii in cazul lui. - Cum mai stai cu limba franceza? -Nu merge. Impungea cu furculita rata gustoasa pre- parat cu un sos delicat, gandindu-se la cat de mult i-ar fi placut o fripturd in sAnge, gatita pe propriul gratar. Apoi, arunca o privite cdtre sotia sa care radea cu Ben- nett. Oricare ar fi fost sacrificiile facute, acestea nu se comparau cu recompensele. Gabriella zice ci sunt ho- tarat si nu inva. -Si? -Are dreptate. Eve izbucni in ras si isi ridic paharul cu vin. -Abia astept si vid maine ferma ta, Reeve. Chris mi-a spus cA aveti o casi minunata, dar m-a pierdut c4nd a inceput si imi dea detalii despre grau si ovaz. Si aveti cai. - Tori copiii nostri calaresc. Pana si Dorian sade pe un ponei. Facu o pauza in timpul in care fura luate far- furiile goale de dupa felul principal. Este uimitor cat de repede invari copiii. -Cum este? Se intoarse un pic mai mult spre el, ne- fiind sigura de unde apiruse intrebarea ori de motivul pentru care parea atét de important’. Vreau s& spun sa traiti acolo ori s4 locuiti acolo cea mai mare parte a anu- lui, s& prindeti noi radacini, s& invatati obiceiuri noi? Ar fi putut si ignore intrebarea, aga cum faceau unii barbati. Ar fi putut face glume, cum faceau altii. Dar el era indragostit de adevar. -La inceput, a fost dificil, pentru amandoi. Acum, este ciminul nostru. La fel ca acela din Virginia. Nu pot pretinde ca nu voi fi fericit atunci cand se va insura Alex, iar Brie va avea mai putine obligatii, dar m-am indragostit de femeia asta. Rangul ei face parte din tot, este parte din ea.40 Nora Roberts - Este mai mult decét un titlu, nu-i aga? murmur ea. {nainte s& isi dea seama, inainte s& poat’ preveni lu- crul acesta, privirea ii alunec4 inspre Alexander. -Cu mult mai mult, aproba Reeve, constient de di- Tectia in care zburase atentia ei. Si e chiar si mai mult in ceea ce il priveste pe el. Eve isi redres4 atentia. ~Da, desigur. Intro zi, el va conduce. -A fost format pentru asta de la prima lui respiratie. Oare instinctele Gabriellei nu se ingelasera? Reeve isi puse intrebari. Intre Alexander si Eve exista oare cu adevirat o scdnteie care nu avea nevoie de prea multe ca s& se aprinda? El nu o vazuse niciodata, dar in seara asta nu mai era atat de sigur. Dac4 exista, Eve nu urma s& aiba parte de un drum lin. Reeve cugeti pentru un moment deasupra vinului, apoi spuse cu voce scazuta: -Dac& am invatat un lucru de-a lungul ultimilor ani, acesta este faptul c4 pentru unii datoria si obligatiile nu sunt o alegere, cum nu sunt nici pentru oamenii care ti iubesc. i spunea ceea ce ea stia deja si mai mult decat dorea s& tie. -Nu, sunt sigura c& ai dreprate. Ca s& alunge tensiunea care se instalase atat de iute, se intoarse c&tre ambasador gi il ficu s& rida. Participantii la cin4 se mutar4 in salonul principal, la cafea si coniac. Calculand c& trecuse destul de mult timp, Bennett lua mana lui Eve. ~Aer, ii sopti el la ureche. -Nepoliticos, ii raspunse ea tot soptind. -Nu, vor mai vorbi cel putin o ora. Si sunt in masura, ba chiar obligat, s& te distrez pe tine in aceeasi masura ca pe ceilalti. Hai s& iesim macar pe teras&. Era o invitatie greu de refuzat. Eve stia deja cit de tentante erau noptile din Cordina. O privire scurt4 ii araté ci Alexander era angajat intro discutie linistitaSdrutul unui print 41 cu ambasadorul, iar Brie si Reeve se ocupau de sotia ambasadorului. - Bine. Doar pentru un minut. Desi nu isi intrerupse nici o clipa cursul vorbelor, Alexander privi cum Eve iesea pe usile terasei alaturi de fratele lui. -Si mai bine, spuse imediat Bennett. -A fost o cind minunata. ~A fost bine, dar uneori as prefera pizza si bere ala- turi de cativa prieteni. Pasi pana la marginea terasei si se sprijini de un perete de piatra scund. Cu cat imbatra- nesc, cu atat am mai putin timp pentru asta. -Nu e usor, aga-i? -Ce anume? -Sa fii cine esti. El isi incolaci bragul in jurul taliei ei. -Sunt si momente bune. -Nu, nu incerca si bagatelizezi. Dar intotdeauna faci asta. Eve se dadu in spate ca sa il studieze. Era minunat la ptivire si mai dur, mult mai dur decat isi ingiduia lui insusgi s& para. - Doresti un raspuns serios. {si afunda miinile in bu- zunare. E dificil s& igi dau unul. Am fost intotdeauna cine sunt, ceea ce sunt. Nu, nu este intotdeauna usor s4 stii c&, oriunde ai merge, se afla o garda de corp nu prea departe in spatele tau ori presa in fata ta. Fac fat asa cum pot, in felul meu. Pana la un punct, mi se permite s& fac asta, la fel ca lui Brie. Noi nu suntem mostenitorul. -Ti-ai fi dorit sa fii? -Dumnezeule, nu. Spusese asta cu atata repeziciune gi cu atat de mult& inflic&rare, incdt ea nu isi putu retine un zimbet. -Nu este nici urma de gelozie in tine, nu-i asa? -Nu prea este vorba despre invidie. De cind imi amintesc, Alex a fost nevoit s{ munceasc4 mai din greu,4a Nora Roberts s4 studieze mai mult. Sa fie mai serios. Nu, nu mi-as dori sa fiu in locul lui. De ce intrebi? -A, nu stiu. Banuiesc c4 este vorba despre fascinatia americanilor far de regalitate. -Ne cunosti de prea mult timp ca sa fii fascinata. - Va cunose pe unii dintre voi. Clatina din cap si se indrepta catre el. fri amintesti acea prima noapte, noap- tea balului, cdnd am iesit pe unul dintre balcoanele ace- lea inalte, intunecoase? - Este o noapte pe cafe nu 0 voi putea uita. -Atunci, eram fascinati. Am crezut ci aveai sa ma saruti. El vamnbi larg si isi infiguri pe deget o suvita din parul ei. -Nu am apucat niciodata sa fac asta. -Nu, in schimb, ai fost impuscat. Mi sa parut c& ai fost un adevarat erou. . -Am fost. Isi inlanqui lejer bratele in jurul taliei ei. Stii, dacd ag incerca s& te sarut acum, m-as simti ca $i cum as incerca s ti fac avansuri surorii mele. -Stiu. Relaxata, isi las’ capul pe uméarul lui. Sunt fericiti ci suntem prieteni, Ben. -Nu ai, din intamplare, 0 verisoara, o sora vitregi, © Matus’ care s4 iti semene cat de putin? - Imi pare rau. Zambind, isi las& capul pe spate ca s& il priveasca. -Si mie. - Bennett. Vocea lui Alexander o facu pe Eve s& sari inapoi ca un copil prins cu mana in borcanul cu fursecuri. Se blestema pe sine pentru asta, apoi isi strinse pumnii pe langa corp. -Scuzati-ma. De un calm regal, stétea pur si simplu dincolo de usile terasei, acolo unde lumina lunii nu ajungea. Ambasadorul pleaca. - Aga curand? Netulburat de tonul muscator, Ben- nett stranse umerii lui Eve. Ei, ar trebui si ne luim ramas-bun. Multumesc pentru gura de aer proaspat.Sérutul unui print 43 - Desigur. Dar, in timp ce el pasi induntru, ea ramase pe loc, unde se afla, sperand c& Alexander avea sa il urmeze. -Ai vrea s4 intri pentru un moment? Ambasadorul ar dori s& isi ia ramas-bun. A fost fermecat de tine in timpul cinei. -Bine. Merse pnd la usa, dar descoperi c4 drumul ii era blo- cat. De data aceasta, nu pagi inapoi, ci isi ridica barbia ca 8 il poatd privi in fati. Chipul lui era umbrit si doar ochii ii erau limpezi. -Mai este ceva, Excelenta? -Da, se pare ca da. li prinse barbia intre degete, spre surprinderea amandurora. Era moale, iar presiunea miinii lui era o ameningare ori poate o promisiune. Nu era atingerea unui iubit. El refuza s4 isi ingiduie asta. Bennett este un barbat generos, plin de compasiune, dar care nu are prea multa discretie cand vine vorba despre femei. Ar trebui sa ai grija. Dac ar fi venit din partea altcuiva, din partea oricui altcuiva, comentariul acela ar fi facut-o si rada. {ntal- nind ochii lui Alexander, ramase extrem de serioasa. -Se pare ci mi avertizezi ci as putea si ma ard din nou. Nu era necesar nici azi dup3-amiaz4 si nu este ne- cesar nici acum. Glasul ei era tariginat si inflacarat, dar teusi cumva s& aiba sclipiri de gheata. Poate ai observat, Excelenta, ci americancele insista sa aiba grija de ele insele si s4 facd propriile alegeri. - Nu am deloc dorinta de a avea grija de tine. in glasul lui era o impunsatur’ care ar fi facut-o si paleasca dac& nu ar fi fost atat de furioasa. - Putem fi cu tofii recunosc&tori pentru asta. - Daca esti indragostits de fratele meu... -Ce iti da dreptul s& ma intrebi asta? replica Eve. Nu avea idee de ce se infuriase aga tare sau de ce era atat de apriga, dar furia crestea cu fiecare cuvant. Sentimentele mele fata de fratele tiu sunt sentimentele mele si nu au nimic de a face cu tine.44 Nora Roberts Cuvintele se infipser4 si se rasucira in el cu uri. - Este fratele meu. -Nu il conduci pe Bennett si cu siguranti nu ma conduci pe mine. Sentimentele pe care le am fati de fratele tiu ori fati de oricine altcineva sunt treaba mea. -Ceea ce se intampl4 in caminul meu, in familia mea, este treaba mea. ~ Alex. Brie aparu la usa, vorbind cu voce joasa ca si le arate c4 ale lor nu erau la fel. Ambasadorul asteapti. Fara o vorba, Alex tsi cobori m4na si psi fantos induntru. ~ Fratele tau este un idiot, zise Eve printre dinti. -In foarte multe feluri. Intelegatoare, Brie lui mana lui Eve. Inspira adanc si intra s4 vorbesti o clipa cu am- basadorul si cu sotia acestuia. Apoi, poti urca in camera ta si s lovesti ceva. Eu asa fac de fiecare data. Eve stranse din dinti. -Mulfumesc. Cred c& asa voi face.capitolul 3 »PRINTUL BENNETT CURTEAZA O MOSTENITOARE AMERICANA.“ Eve citi titlul de pe prima pagina la cafeaua de dimi- neat si aproape c& se inec’.. Dupa ce reusi si inghita gi si arunce din nou o privire, incepu s4 chicoteasc&. Sarmanul Ben, se gindi, nu trebuia decat si priveasc’ 0 femeie, si gata legitura amoroasa. Ignorandu-si croasan- tul, Eve citi textul: Eve Hamilton, fiica milionarului T.G. Hamilton, este oaspetele familiei regale in timpul vizitei sale in Cordina. Legdtura indelungata si intima tnere pringul Bennett si domnisoara Hamilton a inceput cu sapte ani in urmd... Articolul prezenta in continuate evenimentele care se petrecusera in palat si care avuseserA ca rezultat nere- ugita ripirii printesei si ranirea ulterioar4 a lui Bennett. Nu se putu abfine s4 nu zambeasca atunci cand pro- priului ei rol ii fu data o importan¢4 exagerata, plina de eroism. Amuzati, citi cum. ea si Bennett se bucuraser de intalniri periodice de-a lungul anilor. »lntalniri amoroase“, se gandi ea razand pe infunda- te. Pai, era adevirat faptul ci Bennett venise in Huston ca s4 © ajute s& isi serbeze cea de-a douazeci si una ani- versare. Una dintre cele mai apropiate prietene ale ei se indrigostise nebuneste de el pentru vreo sAptimana. Datorité legaturii pe care o aveau, cu cétiva ani in urma i se ceruse s4 il insofeascd intrun tur al Washingtonu- lui. lar ea vizitase Cordina de cateva ori, alaturi de sora ei. Si apoi, mai era ocazia aceea in care se intalniserd46 Nora Roberts la Paris din pura intémplare. Era greu s& te gindesti la un pranz intro cafenea ca la o intélnire amoroas&, dar presa avea nevoie s& scrie ceva. »Un alt membru al familiei regale va alege o americanca?“ Articolul se incheia cu aceast4 intrebare. ,Nu va fa- ceti iluzii*, raspunse ea in gand, apoi puse ziarul deopar- te. Despre ce urma s& discute presa atunci cand Bennett avea cu adevirat s& intalneasci femeia potrivita i avea s4 se ageze la casa lui? Razand de una singura, lua croa- santul care se rAcise. Pana atunci, foarte probabil copiii lui Brie aveau s& fie destul de mari incAt s& se cAsAtoreas- c4 la randul lor. - Interesant4 lectura? Eve arunc4 o privire c&tre intrarea micului solariu. Ar fi trebuit s& isi dea seama ca el nu avea s& ii ingaduie s4 isi ia micul dejun in pace. - {mi plac glumele, Excelenta. incepuse sa se ridice, dar el ii facu semn cu mana si se aseze. -Ti se pare amuzant? - Ma facut si rad, desi imi inchipui ca Ben a obosit ca fiecare femeie c&reia ii zambeste s& fie adaugaté pe lista posibilelor sotii. -Nu prea fi pasa. La fel cum, in cele mai multe cazuri, nu ii pasa nici lui Alexander. Lui Ben ii plac scandalurile. Pentru c& lucrul acesta nu fusese spus cu aprindere, ea zambi. Daca el dorea ca schimbul de vorbe pe care il avuseserA noaptea trecutd s4 fie uitat, ea era mai mult decat dornica. Petrecuse destul de mult timp fierband din cauza asta. - Cui nu fi plac? La o privire mai atent4, parea obosit si destul de in- cordat. Induiogata, se inmuie. - Ai luat micul dejun? {fi pot oferi cafea si croasant. - Da, acum cateva ore. Mi-ar prinde bine cafeaua.Sarutul unui print 47 Ea se ridic& si mai lua 0 ceagc4 si o farfuriuti de pe platou. -E abia ora zece, dar arati de parc& ai avut deja o zi grea. El ramase ticut pentru un moment. Asa fusese edu- cat. Apoi, se domoli. Avea sa fie dat la radio si in ziare destul de curand. -Am primit de dimineara stiri de 1a Paris. O bomba la ambasada. Degetele ei se crispara pe manerul ibricului de cafea. - Vai, Dumnezeule, tatal tiu. -Nu a patit nimic. Secretarul lui a fost usor ranit. Facu o pauzd, dar vocea ii era calma gi linigtit’ cand continua: Seward, asistentul ministrului, a fost ucis. -Imi pare rau. L4s4 jos ibricul pentru a pune o mana pe bratul lui. imi pare atat de rau. Se stie cine a facut asta? -Nu a fost revendicat de nimeni. Avem doar suspiciuni. ~ Pringul vine acasa? Privi pe fereastra, acolo unde soarele stralucea, iar flo- Tile infloriser’. igi reaminti lui insugi cd viata nu avea sd fie niciodata atat de simpla. Niciodata atat de linistita. -Nu sau incheiat treburile pe care le are in Paris. - Dar... - Va veni acasi atunci cand va termina. Igi lua ceagca gi bau cafeaua neagr4 gi aburinda. -Cordina, asemenea multor altor fri, are o atitudi- ne ferma impotriva terorismului. Vor fi descoperiti. -Sper. Impinse deoparte croasantul pufos si desco- peri ci nu mai era amuzata de titlul de pe prima pagina. De ce sunt atatia inocenti care trebuie s4 plateasc4 pen- tru politica altora? Degetele lui stranseré ceagca, deopotriva cu furie i trare. - Nu exista politic& in terorism. -Nu. Erau foarte multe lucruri pe care nu le intele- gea si chiar mai multe la care iar fi placut s& inchida48 Nora Roberts ochii. Dar stia cA, dac4 iti ingropai capul in nisip, nu faceai decat s4 te alegi cu praf in ochi. Nu, cu siguranti ai dreptate. - Seward las4 in urmé o sotie si trei copii. - Vai, este ingrozitor. Li sa spus? - Trebuie s4 merg acum s4 ii anunt. ~- Pot s4 ajut cumva? As putea merge cu tine. -Nu e treaba ta. Eve se retrase, spunandu-i c4 era o nesabuita pentru cA se simtea raniti. Cand el se ridica, ea privi tint’ in cafeaua ei si nu spuse nimic. »Pentru ce am venit aici?“ se intreba Alexander. Avu- sese nevoie si fi spund ei, s4 isi impart4seasc4 frustrarea, furia, durerea. Nu era un lucru intelept ca un barbat care trebuia s4 conduc& si aib&é nevoie de alinare, de un cuvant bland, de o mand care s4 o stranga pe a lui. Fusese invatat si se bazeze pe el insugi, dar totusi venise la ea. Si inci avea nevoie de ea. ~ Eve. Nu era usor pentru el. Ea nu trebuia sa afle ci o simpl& rugiminte daduse nastere unui razboi violent inlauntrul lui. Ar ajuta dac& ai merge cu mine. Cred ci ar fi de folos prezenta unei femei. ~Stai si imi iau geanta, fu tot ceea ce zise. Familia Seward locuia intro cdsuti drigura, tencu- it{ in roz, avand in fat& o pajiste mic4, ingrijité, mar- ginita de flori albe. Eve ziri o bicicleti rosie pe alee. Asta ii facu inima s4 se stranga. Stia cum era s4 pierzi un parinte si ci trauma si durerea nu treceau niciodati cu adevarat. Dupa ce Alexander iegi din masin4, ii oferi mana. Eve o accepta gi gi-o lisa intra lui. - Dac& te simti stanjeniti... -Nu. Nu, doar trista. Merse cu el pana la us4, constienta c& soferul ii pri- vea, dar fara s4 isi dea seama cA agentii de siguranta erau pozitionati de-a lungul strizii linistite.Sdrutul unui print 49 Alena Seward deschise ea insasi usa. Era o femeie bruneti, plinutd, de varst4 mijlocie, cu ochi frumosi si par ciufulit. Era evident faptul c& o prinsesera in timp ce se ocupa de curatenie. In clipa in care il vizu pe Ale- xander, cisc4 gura, dar isi reveni iute. -Excelenta. -Doamna Seward, imi cer scuze pentru faptul c4 am venit neanuntati acasé la dumneata, Putem intra? - Desigur. Eve ti vazu ochii zburand catre mobila care nu fusese inca stearsa de praf, citre jucdriile care nu fu- seser4 stranse. As putea s4 va ofer o cafea, Excelenta? -Nu, mulrumesc. Permiteti-mi sa v-o prezint pe dom- nigoara Eve Hamilton, -Incantaté. Femeia intinse o mana. Luati loc, va tog. Alexander se asez4 pe un scaun, stiind ca altfel fe- meia ar fi ramas in picioate. -Doamna Seward, azi-dimineati am primit vesti de la Paris. Fiind asezat4 pe canapea, alaturi de Alena, Eve simti cum femeia se incorda. -Da, Excelenga. -La ambasada noastr4 au fost plasate doui bombe. Una a explodat inainte sa fie descoperit4. Stia din expe- rienti ca era bine ca vestile rele, cele mai rele, s4 fie date repede. Sotul dumitale a fost ucis. -Maurice? Degetele ti stranseri m4na lui Eve, desi nu era constientd c& aceasta i-o oferise. Mort? -A fost ucis pe loc, doamna. Tatal meu vA trimite regretele si condoleantele lui, iar eu gi restul familiei vi le transmitem la randul nostru. -Nu eo egreseala? Nu era nici urma de lacrimi, dar degetele din jurul miainii lui Eve erau ca o menghina. Mai mult dec4t orice, Alexander ura s4 se simti nea- jutorat. Nu putea sa fi ofere sperant’, iar compasiunea era un dar far4 insemnAtate.50 Nora Roberts -Nu, doamni. Se afla singur in birou cand bomba a explodat. -Coniac. Eve o obliga pe Alena sa isi indrepte aten- tia cAtre ea, Doamna Seward, unde este coniacul? -Coniac? Vocea ii era la fel de goala ca ochii. Este niste coniac in bucatarie. Eve nu facu decat sa ii arunce o privire lui Alexander. Se ridic4 si merse el insusi sa il caute. ~Dar am vorbit cu el chiar ieri, murmur Alena. Era bine... obosit. Intalnirile se prelungesc atat de mult. A cumparat o bros& cu pietre pretioase pentru fiica noastra. Luna viitoare este ziua ei de nastere. Spu- nand asta, glasul incepu sa ii tremure. Este o greseala. Domnisoara? Atunci, o podidir’ lacrimile. Eve faicu singurul lucru pe care stia sA-l faci in situatia asta. O imbratis. Cand Alexander reveni in incipere, Eve avea la pieptul ei ca- pul vaduvei. Propriii ei ochi lacrimau in timp ce manga- ia parul Alenei. Durerea umplu incdperea, ludnd locul neincrederii. Cu o migcare ce nu avea nimic de a face cu protocolul, ci tinea in intregime de compasiune, el inge- nunche in fata lor si o obliga pe Alena si bea coniacul. - Aveti o sora, doamni, zise el cu blandete. Ati vrea siosun acum? ~Copiii mei. ~ Voi pune pe cineva sa ii aduca4 acasa. Tremurand, ea lua o gurd de coniac. - As dori s4 o aud pe sora mea, Excelent. ~- Unde va este telefonul? ~In birou. Biroul lui Maurice, pe hol. Se Asa iar pe um4rul lui Eve si planse. ~Ai fost foarte amabila, zise Alexander cand ajunsera din nou in masgina. Eve isi inchise ochii, sprijinindu-si capul de spatarul banchetei. ~Adesea, amabilitatea nu pare sa fie de ajuns.Sdrutul unui print 51 Nu o putea contrazice. Simtise si el acelasi lucru. De ce nu putea face mai nimic desi purta toatA pova- ra puterii? - Ce se va intémpla cu ea? -Atat ea, cat si copiii vor primi ajutor. Putem face asta. Scoase o tigari. Avea deja un gust respingator in gura. Nu putem ins& vindeca ranile. O auzi in glasul lui, amaraciunea impletita cu frustra- rea. Pentru intaia oara, crezu c4 intelege cu adevarat. - Doresti si pedepsesti pe cineva. El isi aprinse tigara, apoi se intoarse si vizu cd ea avea ochii deschigi si indreptati asupra lui. -Voi pedepsi pe cineva. Felul in care spusese asta facu ca gura lui Eve s& se usuce brusc. E] detinea puterea, nu doar prin titlul sau, nu doar prin nastere. Ar fi avuto chiar daca ar fi fost ndscut firan. Poate cA asta o atragea spre el mai presus de toate, chiar si atunci cAnd se tinea departe de el. - Cand vorbeai la telefon, Alena m-a intrebat cine a facuto. A trebuit s4 ii spun c4 nu stiu, dar stiu cd, atunci cand durerea va mai scidea, va intreba din nou. -Cand durerea se domoleste, vine foamea de razbunare. - Asta doresti. -Ar fi putut fi tatal meu. Pentru intéia oar’, vazu cum el pierde controlul. Acesta flutura un moment prin aer, facdndu-si aparitia in inflicdrarea si furia din ochii lui, inainte ca Alexan- der sa si-l recapete. -Suntem responsabili de patria noastra, de popo- rul nostru. Moartea lui Seward nu va trece nebagati in seama. . -Crezi ci bomba a fost pus’ pentru tatal tiu? In- tinse mana si il prinse de incheietura mdinii. li era destinata? -A fost pusa in biroul lui. A fost doar o intimplare c& a fost chemat in alt’ parte cu doar cAteva momente52 Nora Roberts inainte de explozie. Dac4 nu ar fi fost asa, ar fi murit alaturi de Seward. -Atunci, cu atét mai mult ar trebui si se intoarca acasi. -Tocmai de aceea trebuie s& ramand acolo. Daca un conducator este intimidat, atunci tara lui este intimidata. - Firar si fie, este tatal tiu! -Intai de toate, este Armand de Cordina. -Nu crezi asta. Nu poti s& simti cu adevarat asta. Ar- doarea se simtea in glasul ei si in degetele care ii stran- geau carnea. Daca tat&l tau se aflé in pericol, trebuie si il convingi s4 se intoarca. -Daci mi-ar cere sfatul, ias spune ca ar fi o gre gealA s& se intoarci in Cordina inainte sa isi incheie treburile. Ea se retrase lent, pana c4nd nu se mai atingeau. -Bennett a zis ci esti aspru, cd trebuie sa fii aspru. Ma intreb daca se astepta la atat de multa asprime. Cand masgina opri in fata scarilor palatului, iesi ina- intea lui. -C4nd ne aflam in casa aceea, pentru o clip’, am avut impresia ci am v4zut ceva in tine: caldura, umani- tate. Ar fi trebuit s4 stiu mai bine. Nu ai nici un fel de sentimente, pentru cA nu ai inima. O prinse de brag inainte ca ea si ajunga la usa. -Nu intelegi nimic. Nu trebuie s& m4 explic nici in fata ta, nici in fata altcuiva. Si totusi, simtea nevoia s& o faci. Barbatul de dedesubtul titlului avea nevoie dis- perata de intelegerea ei. Un barbat a murit, un barbat bun, un barbat cinstit, un barbat alaturi de care am mers la van&toare, am fost la curse. Sotia lui a ramas cu durerea ei si a copiilor ei, iar eu nu pot face nimic. Absolut nimic. i arunca braful in laturi si cobori treptele cu pasi mari. Eve il urmari cu privirea pana cand disparu in gradina laterala.Sdrutul unui print 53 Pentru o clipa, ramase acolo unde se afla, respirand cu greutate, aproape de-a izbucni in lacrimi. Trase adanc aer in piept, apoi din nou, dupa care porni dupa el. Femeia aceea, naiba s4 o ia, il facea si uite cine era, ce trebuia s& fie. Era o distanta care trebuia pAstrata in- tre sentimentele lui si obligatiile pe care le avea, intre barbat si titlul lui. Cu familia lui, in particular, putea fi diferit. Chiar si cu prietenii lui cei mai apropiati trebuia s& fie rezervat atunci cand era nevoie. Nu isi putea per- mite luxul de a-si permite sa fie prea - cum spusese ea - uman, cand responsabilitatea era atat de mate. Acum, mai mult ca niciodata. Pierduse un prieten valoros, si pentru ce? Din cauza unei declaratii vagi si violente venite din partea unui grup de teroristi fara nume. Nu, nu credea asta. Rup- se in treac&t o floare dintr-un tufis. Un barbat era mai mult decat un lujer cate putea fi rupt dintr-un capriciu. Totul avusese un scop, iat Seward fusese o eroare. Tinta fusese tatal lui. Alexander era la fel de sigur de lucru acesta cum era de numele lui. Iar Deboque, bestia, pusese totul la cale. - Excelenta. Se intoarse si o vizu pe Eve. Gradina inflorise in jurul ei, des&varsit, luxurianta si tropicala. Se potri- vea cu numele ei, cugeta el, la fel cum gi ea se potrivea numelui. Dar la prima Eva fructul fusese cel interzis, nu femeia. - Doresc s& imi cer scuze. Spuse asta iute. Pentru ea, era mai usor sa isi inghita scuzele, la fel ca greselile, decat s& vorbeasca despre ele. Atunci cand gresesc, de obicei gresesc amarnic. Sper c4 ma vei crede c4 imi pare rau. -Cred c& iti pare rau, Eve, la fel cum sunt sigur c4 ai crezut ceea ce ai spus. Deschise guta sa il contrazica, insa o inchise la loc. -Presupun cA este valabil pentru amandoi. O studie o clipa, constient de faptul c4 era inca furioasa si chiar si mai furioasd din cauza faptului ca se simtise obligati de constiinta ei s4 isi cear& scuze.54 Nora Roberts Era un lucru pe care el il intelegea poate prea bine - si anume, frustrarea de a fi impulsiv gi de a fi obligat s& se abtina. , 7~O ofranda de pace, decise el si ii oferi floarea. Imi displace faptul ci am fost nepoliticos fata de un oaspete. Ea lua floarea si inspira mireasma usoara de vanilie in timp ce se striduia s4 nu fie fermecata. -Ar fi fost in regula s& fii nepoliticos dacd nu as fi fost oaspete? - Esti foarte direct. - Da. Apoi zimbi si isi puse floarea pe dupa ureche. Din fericire pentru amandoi, nu sunt unul dintre su- pusii tai. -Acesta este un lucru de netigiduit. {si ridica privirea cdtre cerul senin de un albastru perfect. Ea ti vizu efortul si tristetea si fu migcat, incer- cAnd inc& o dati s4 comunice. -Nu iti este permis s& jelesti decat in particular, Excelenti? O privi din nou. Gasi compasiune si oferta unei prie- tenii. [si interzisese atata amar de vreme sa accepte chiar si atat din partea ei. Dar asupra lui apisa o povara, una innebunitor de grea. Isi inchise ochii o clipa si clatina iute din cap. -Era mai aproape de varsta tatilui meu decat de a mea, si totusi era unul dintre puginii oameni c4rora le puteam vorbi deschis. Maurice nu avea nici o pre- tentie, nici unul dintre taisurile pe care ambitia ni le da adeseori. -Era prietenul tau. Se apropie de el si, inainte ca el s& isi dea seama care erau intentiile ei, isi inlantui bra- fele in jurul lui. Nu intelesesem c& iti era prieten. [mi pare atat de rau. fl ucidea incetul cu incetul cu caldura si intelegerea ei. Avea nevoie de mai mult, de mult prea mult. Mainile i se ldsar& ugor pe umerii ei cand, de fapt igi dorea sa ii prinda si s& o tragi mai aproape de el. Mireasma paruluiSdrutul unui print 55 ei, a pielii ei gonea prin trupul lui, dar el nu putea face altceva decat s& stea pe loc si s4 se lase asaltat. Fusese antrenat sa lupte, s4 apere, si protejeze, si to- tusi era fara aparare. Florile se intindeau, ferindu-i de palat ca o perdea, dar nu putea exista rai pentru un bir- bat care jinduia la ceea ce ii apartinea fratelui sdu. Durea. Stia cd, sub titlu, dincolo de statutul siu, nu era decat un barbat din carne gi oase, dar i se intampla rar si experimenteze o durere att de ascutitA si de dul- ce. Se impletea cu jalea si cu mania pana cand ameninta s4 explodeze intr-o pasiune in fafa cAreia ar fi fost neaju- torat si pe care nu ar fi putut-o controla. Sentimentele carora li se dadea frau liber nu erau la fel de usor de ignorat ca sentimentele ingradite. Se trase brusc deoparte, iar ochii fi erau reci si distanti. -Am foarte multe lucruri de care trebuie si ma ocup. Lupta cu dorinta facuse ca glasul sa ii devina ti- ios, iar purtarea - batoasa. Te rog sé mA scuzi. Ma voi interesa daca Bennett este liber si te insoteascd la masa de pranz. Si disparu in timp ce ea nu putu decat sA stea si s4 se uite lung dupi el. Nu simtise nimic? se intreba Eve. Nu putea? Era el cu adev&rat atat de golit de sentimente normale incét nu fusese deloc afectat, in timp ce maruntaiele ei se facuse- 1 piftie? Pentru o clip’, i se paruse... Fusese o proasta s4 isi inchipuie, isi spuse, dar se asez4 pe o bancuti de piatrd pentru c4 incepuserd s& ti tremure genunchii. O proast4 s& creada c& el simtise nevoia aceea, dorul acela, sentimentul acela clar ca lumina zilei ci totul era cum trebuia atunci cAnd trupurile li se atinseserd. Dorise ca gestul ei s& il linisteasca, dar, in clipa in care il facuse, intreaga ei lume fusese dati peste cap. Dorise si continue s4 stea pur $i simplu acolo, cu obra- zul aproape de al lui, fari si spund nimic, doar s4 simt& totul. Dar nu era ceea ce el simtise, gandi ea si inchise ochii. Se intinsese mai mult decat ii era plapuma.56 Nora Roberts Alexander de Cordina nu era pentru ea. Ar fi trebuit 84 fi multumeasca lui Dumnezeu pentru asta, caci, altfel, ar fi fost inspaimantator. O femeie intreag’ la minte pu- tea visa si iubeasc4 un print, dar aceeasi femeie ar trebui s& fie inteleapti si s4 tsi aminteasc4 de faptul ca alegerile ei ar fi fost limitate dac& ar fi dat curs acelei iubiri, cd intimitatea ei ar fi luat sfargit cu totul si cd sansele ei la © viatd normals ar fi fost nule. Pe langa toate astea, bar- batul acela insugi era destul de infricosator. Nu avea si fie bland decat daca avea chef si nu avea sa fie niciodata rabdator. Un barbat ca Alexander se astepta la perfecti- une, pe cAnd ea respecta defectele. Si totusi, il dorise. Pentru o clipa de nebunie, uitase cine gi ce era el si isi dorise s& fie tinuti in brate, iubita de el. Sar fi schimbat cumva lumea daca ar fi fost iu- bita de el? In gridin&, cu mireasma florilor de glicina plutind pe deasupra capetelor lor, crezuse ca era posibil. Totusi, isi dorise s& fie ea cea care sa ii alunge de pe chip expresia ostenit4 gi s4 il fact s4 zimbeasca din nou. Avea sf treac&, se asigura Eve de una singura. Era prea practic4 pentru a se l4sa prada unor fantezii nebunesti. $i, dacd nu aveau s4 treacd de la sine, urma sa le alunge singura. Avea lucruri asupra cArora trebuia s4 se concen- treze, piese de pus in scena, o companie de organizat. Avea s& plece din Cordina dis-dedimineati. Pana cand avea s4 se intoarci, orice nebunie de moment urma sa fie uitaté si avea si fie prea ocupat& ca sA se implice intro alta. Se ridica, fara s& fie pe deplin linistits. Cel putin pi- cioarele ti erau din nou stabile. Avea de gand sa il caute pe Bennett. Nimic si nimeni nu putea sa ii limpezeasca mai repede capul. -Nu imi vine sa cred ce ai facut cu locul acesta, Brie. Eve se asezi pe veranda lati, umbrit’, si privi la pajistea lunga, deschisa, la tarcuri, la hectarele de pamant intors gi ingrijit. Cel mai tén4r dintre copii, Dorian, sedea la baza treptelor si mAngaia un pisoi nou-ndscut.Sdrutul unui print 57 - C&teodata nici mie nu imi vine s& cred. Gabriella igi intoarse capul ca s& ii priveascd pe copiii mai mari alergand prin iarba, dand cu piciorul intro minge. Am sperat intotdeauna la asta, fard si cred vreodat& cu ade- varat cA avea sA se intample. Eram insarcinat& cu Kris- tian cand am sapat temelia casei, deci sunt cinci ani de-atunci. Cand lam scos din spital, lam adus aici. - Doar cinci, cugeti Eve. Cand ma uit la casa, e ca $i cum se afla aici de o vegnicie. -Pentru copii, asa este. Pisoiasul mieuna. Dorian, fii bland. Acesta, o miniatura a tatalui siu, ridicd privirea si ranji rauticios, dar mainile lui micute si curioase man- gaiara mai usor blana pisoiului. - Toarce, zise el, multumit de sine. - Da si, daca il tragi de urechi, te va zgaria. -Este minunat aici seara. Eve privi soarele care atar- na peste campurile proaspat plantate. Inauntru erau doi servitori, o fractiune a ceea ce se obignuia la palat. Mirosul bucatelor iesi pe ferestre, gustos si familiar, asa cum se potrivea la tara. Seam4na cu casa pe care 0 ai in Virginia? - Casa de acolo este mai veche. Gabriella isi lua privirea de la fiul ei destul cat s& ii vad& pe Reeve, Alexander si Bennett dand tarcoale hambarului. Stia despre ce discutau. Bomba din Paris stiruia in mintea tuturor. Ea si Reeve aveau s4 discute mai tarziu despre asta. Deocamdati, se intoarse din nou catre Eve. -Se pare ci intotdeauna avem ceva de reparat: aco- perisul, ferestrele. Ma tem ca nu petrecem acolo nici pe departe atata timp c4t i-ar placea lui Reeve. - Brie, nu trebuie s& te simti obligat’ s4 vorbesti ni- micuri cu mine. Stiu ca esti ingrijoratd din cauza tatlui tau si din cauza a ceea ce s-a intamplat azi-dimineatai. -Triim vremuri tulburi. Brie isi privi din nou co piii. Ei erau sufletul ei, viata ei, legatura ei continua58 Nora Roberts cu lumea real&. Trebuie s4 triim fiecare zi. $tiu c& tatal meu va face ce trebuie pentru Cordina. ~ $i pentru el insusi? Ochii Gabriellei, ca un topaz adAnc, intrigant, parurad s& se intunece, dar ea zambi. -Tat&l meu este Cordina, la fel ca Alex. Este primul lucru care trebuie inteles si cel mai dificil. Tu tii la el. -La Alexander? Desigur. - Desigur. Amuzat4, Gabriella se ridica sa il ia in bra- te pe fiul sau inainte ca acesta si se tarasci sub terasa, dupa pisoi. Nu vorbesc despre ,,desigur“, Eve. Cand Do- rian incepu s& se zbat&, il sSruti pe obraz, apoi il asezi cu pricepere la ea in poalai. Dac& vei ingidui vreodat& sentimentelor pe care le ai fati de el s& ias& la suprafata, vei gisi o multime de obstacole. Dac& simti nevoia s& vorbesti, poti s4 apelezi la mine. Apoi, cand Dorian o trase de pir, izbucni in ris. Acesta are nevoie de o baie buna inainte de cina. -Dute. Eve reusi si zimbeasci. Eu ii voi aduna pe ceilalti. Dar ramase singura acolo pentru alte céteva momen- te, nu prea sigur’ pe ea insisi si departe de a fi relaxata. Sentimentele ei fata de Alexander erau vizibile, isi zise. Tinea la el la fel cum tinea la toti prietenii pe care si-i fa- cuse in Cordina. li erau ca 0 a doua familie. Desigur, ca femeie, Alexander i se paruse atragator. Carei femei nu i sar fi parut? Si poate ci, ocazional, existau momente in care atractia era un pic prea aprinsa. Nu era un lucru demn de luat in seama. Nu igi dorea neintelegeri. Daca trebuia, avea sa le fact fata. In cariera ei. Din punct de vedere romantic - aces- ta era un cu totul alt domeniu: Nu isi dorea complicatii in privinta asta. Nu era acesta motivul pentru care evi- tase povestile de dragoste atat de mult timp? Existasera, desigur, barbati de care fusese interesat&, dar... ntotdeauna existase un ,dar“, cuget’ Eve. Dect si se gandeasc& prea mult la asta, se bazase intotdeauna pe faptul c4 pur si simplu nu avea timp pentru relatii.Sdrutul unui print 59 Fu trezita din visare de zgomotul copiilor care strigau. i reaminti c& nici s& viseze cu ochii deschigi nu ii statea in fire. Alergind in jos pe trepte, travers pajistea. Co- piii marair4 un pic, dar, dupa ce le promise cA avea si pun la cale un joc dupa cin&, intrara s se spele. Odaté plecati, ferma era atat de tacut4, incat aproape cA regreta faptul c4 trebuia s& mearga si fi ia si pe ceilalti gi s& intre. Eve descoperi cA revenirea ii facea placere. Sa sada seara pe veranda, cu ochii inchisi, si si nu auda nimic. Nu ar fi fost potrivit s4 faca asta in fiecare zi, nici miacar in fiecare siptimand, dar, din cand in cand, ar fi o modialitate de autovindecare. i plicea ritmul frenetic al vietii pe care o alesese. Eve putea sa petreac& zile intregi fara si doarma prea mult si fara timp liber si nu se simtea extenuata. Dar, o dati pe an, poate de doua ori, s& stea la tard gi s& asculte linistea... Razind de sine insagi, se indrepti c&tre hambar. Ferestrele inalte lasau sa intre lumina serii, iar miro- sul cailor se simtea puternic. Nefiind straina de ham- bare si de grajduri, Eve p&si pe podeaua inclinati de beton. Isi miji ochii, incercdnd s& isi obisnuiasca privi- tea cu schimbarea de lumina. - Bennett, eu... Dar cel care se intoarse era Alexander. Silueta pe care 0 z&rise in fata boxei era mai intunecata gi usor mai lat decat a lui Bennett. - larti-ma, Excelenta. Purtarea ii deveni automat mai rigid’. Am crezut c& esti Bennett. -Mi-am dat seama. Este cu Reeve. Alexander se in- toarse din nou catre cal. Au plecat s& se uite la taurul cel nou. - Cina este aproape gata. I-am spus surorii tale... Vai, este minunati, nu-i asa? Atentia lui Eve fu atrasa de iap4, si pasi mai aproape, ca s&. o mangiie. In momentul in care Brie m-a luat s4 imi faca turul casei, am uitat cai doream s& vad caii. Da, esti minunatd, sopti Eve si man- gaie cu degetele nasul iepei. Are nume?60 Nora Roberts -Spot', zise el si o privi pe Eve izbucnind in ras. -Ce mai nume pentru un cal. -I Lam daruit lui Adrienne de ziua ei. Ei i sa parut un nume potrivit. Mangiie urechile iepei. Nu ne-a lasat inima s& o obligim sa fl schimbe. -In orice caz, este minunata. Mi-am botezat primul cal Sir Lancelot. Cred ci eram mai visitoare decat Adrienne. El ridica o mand ca s& mangiaie calul alaturi de mana ei. Degetele lor urmara acelagi traseu, dar nu li se atinsera. ~Ciudat, nu mi-ai prut niciodat& genul atras de ca- valeri in armuri stralucitoare. ~Aveam sase ani si... Restul fu intrerupt de iapa care impinse puternic umArul lui Eve, facdnd-o sa se dea in- apoi impleticindu-se, pana se lovi de Alexander. [mi cer scuze, Excelenta. -Alex, firar si fie. Se afla in bratele lui, aga cum fusese mai devreme, in aceeasi dup4-amiaza. Era prea tArziu si se pregiteasc3, prea tarziu sA opreasca sentimentele care se trezirA inla- untrul lui. -Numele meu este Alexander. Chiar trebuie s4 in- sigti si ma faci si mA simt ca gi cum ag fi un statut, nu un barbat? . - Nu asta intentionez. Imi pare rau. O inunda din nou sentimentul acela cald, ametitor. Un inceput de furtuna. Ape care se umflau. Nu se re- trase. Mintea fi spunea s& se retraga, si incd iute. Nu avea de ce si stea asa cu el. Singuri. Ascultand ticerea. Degetele lui se strecurara tn parul ei, se afundara aco- lo. In capcana. -Este chiar atat de dificil sa te gindesti la mine ca la cineva in carne $i oase? 1 Tn engleza, tn original ,bulina, pata“ (n.tr.)Sdrutul unui print 61 -Nu, eu... da. Nu isi putea recipata rasuflarea. Aerul din hambar devenise dintrodata sufocant, indbusitor. Trebuie sA il gisesc pe Bennett. -Nu de data asta. O trase aproape, blestemand ceea ce era el. Rosteste-mi numele. Acum. n ochii lui se zirea aur. Fulgi de aur. Eve nu vazuse asta inainte, nu isi ingiduise. Acum, pe m&sura ce lumi- na scidea, nu mai putea vedea nimic altceva. - Alexander. fi sopti doar numele. Fierbinteala curgea prin el precum lava. - Din nou. - Alexander, sopti ea, apoi isi apas4 cu disperate gura peste a lui. Era tot ce isi dorise ea. Tot ce asteptase. Auzi tunete- le, simti fulgerele, gust’ fierbingeala in sfarsit eliberata. Fara s& se gandeasca la locul in care se afla, la timp, la statut, tsi infasura bragele in jurul lui si igi las4 trupul s4 il absoarba. Nu mai exista nici urma de control rece, nu genul acela in care el se invaluise. Ea stia cA avea si fie diferit, cumva stiuse asta dintotdeauna. Gura lui era deschis, imperioas&, ca si cum ar fi asteptat intreaga lui viati mo- mentul acela. Simti cum degetele lui sipau in carnea ei gi se cutremur4 afland c4 putea s& fie doriti cu o aseme- nea intensitate. El uita de toate, cu exceptia faptului c&, in sfargit, o gusta. Era fierbinte, picant4, agresivi. Fusese nascuta pentru tropice, pentru zile si nopgi fierbingi. Parul i se revirsa pe spate, printre degetele lui. Il apucd de parca era o coarda de siguranta, chiar daca stia ci femeia era pericolul in sine. Limba lui patrunse mai adanc, pentru ai simti gus- tul, a o nec&ji, a o tenta. Ea era un afrodiziac, iar el era nebun dup& aroma ei. Mainile ei ti mAngaiau spatele, ii framantau muschii. $i le dorea pe pielea lui, unde ar fi simtit fiecate mangaiete, fiecare zgarietura.62 Nora Roberts Aerul din hambar era incarcat de mirosul animalic. Cu fiecare clipa ce trecea si in care buzele lui se aflau peste ale ei, el devenea din ce in ce mai putin civilizat. O dorea acolo, in timp ce soarele cobora, iar hambarul devenea intunecat si linistit, odat& cu venirea noptii. - Eve? Usa hambatului se deschise scarfdind, lasand si patrunda o dunga subtire de lumina. Te-ai pierdut aici induntru? nc& buimaca, Eve se sprijini de perete si incerc4 s4 isi trag’i sufletul. -Nu. Nu, Bennett, venim imediat. isi duse mana la gat. - Grabiti-va, da? Mor de foame. Usa hambarului se inchise, si lumina disparu. Fusese aproape pierdut, se gindi Alexander. Pierdut in ea, pierdut in fata ei. Cu ce drept il facea ea s4 simtd durerea, dorinta si nevoia? Acum stitea acolo, tacuti, cu ochii intunecati, uimiti. Cum putea o femeie s& ara- te atét de inocent& cand aproape ca distrusese sufletul unui barbat? -Eve, iti schimbi cu usuring loialitatea. Buzele i se intredeschisera, mai inti din cauza confu- ziei, apoi de surprizi. Durerea veni repede, dar, inainte 84 apuce s4 se inmoaie, ficu loc maniei. Mana ise ridic4 sise lovi cu putere de obrazul lui. Palma risund, apoi nu ramase decat ticerea. -Sunt convinsa4 cA pentru asta poti si mA deportezi, cel putin. In glasul ei nu era nici urma de sovaiala, pen- tru cA se stradui s& o indbuse. Era doar gheati. Daca hot&rasti sd pui s& fiu tarts in lanturi, amintegte-ti doar, Excelent, cA ai meritat-o. Asta si al naibii de multe altele. Luptindu-se cu nevoia de a fugi, se intoarse gi iesi din hambar cu un aer regal, innascut. Nu o urm4. Temperamentul il impingea si o faca, si meargi dup4 ea, si o pedepseascd in vreun fel. Nu pentru palma - gestul acela era un lucru marunt. Ci pentru vorbele ei, pentru privirea cu care tintuise, careSérutul unui print 63 fusesera mult mai usturatoare. Ce drept avea ea s4-l faci s& simt4 remuscare, si se simtA vinovat, cand ea fusese cea care trecuse de la un frate la altul fara sa clipeasc4? Dar 0 dorea. Dorea femeia fratelui sau cu o disperare care avea s4 il consume de viu incetul cu incetul. O dorise dintotdeauna, recunoscu Alexander in timp ce izbi cu pumnul in perete. Caii sfordiri nervosi, apoi se linigtira. Se impotrivise intotdeauna. Isi trecu o mana peste fats, striduindu-se s4 isi recapete stipanirea de sine pe care o impunea statutul sau. Avea si se impotriveascé in continuare, isi promise sie insugi. ubirea fata de fratele sau nu ii dadea de ales. Dar putea s4 o blesteme pe femeie, se gandi el sumbru in timp ce iegea cu pagi mari din hambar. Si asta gi facu.capitolul 4 -Vii si pleci atat de des zilele astea, incét nu apuc s4 te vad. Eve igi impaturi cel mai vechi si mai trainic trening si il puse in valiz4 inainte de a privi spre sora ei. -A fost o nebunie. Si va fi si mai si. -Teai intors din Cordina de doua luni, si am vorbit mai mult cu robotul tau decat cu tine. Chris se lisi pe marginea patului si studie bluza de métase de culoarea safirului pe care Eve o impachetase alaturi de trening. Dadu sa sugereze si ia servetele de hartie, dar isi aminti c4 sora ei mai mica crescuse. Ambele surori aveau par negru, bogat, dar al lui Eve era strans intro coada impletiti, in timp ce Chris isi purta liber parul tuns pana la barbie. Asemanarea se vedea in pometii umbriti, in pielea ca laptele. Nu varsta era cea care le despartea, ci mai degraba stilul. Chris avea un lustru care venise odata cu anii petrecuti in lu- mea artelor si a celor destul de instariti inc4t s4 isi per- miti sa se rasfete cu arti. Eve avea o senzualitate pe care o afiga cu aceeasi naturalete cu care alte femei foloseau un parfum. Candva, lucrul acesta ii daiduse surorii sale multa bataie de cap. Acum, Chris putea, pur si simplu, sa se minuneze. -Acum, pleci din nou. Banuiesc cA, dac4 vreau sa imi vad sora, va trebui si merg in Cordina. - Asta speram. Eve ingramadi 0 gentura de cosmetice, de piele, in buzunarul lateral al valizei marca Pullman. Nu imi place si recunosc, dar voi avea nevoie de tot sprijinul moral pe care il pot obtine. ~ Ai emotii? Chris isi prinse un genunchi cu miinile impreunate. Tu?Sdrutul unui print 65 -Am emofii. Eu. Nu mam inhamat niciodata la ceva atat de important. Patru piese. Cerceta continu- tul valizei pentru a treia oar’. Si adun laolalta actori, tehnicieni, asistenti si cus&torese si s&-i transport pe toti pana la Mediterana, ca s4 ti arunc in fata unui public international, pretinzind c4 reprezentim teatrul ameri- can... Scoase un carnefel, il rasfoi, apoi il vari din nou in servieta. E o laud al naibii de mare. . -E prea tarziu sa te razgindesti, zise grabit Chris. Isi dadu la o parte de pe frunte bretonul negru, bogat. Si apoi, Compania Hamilton pentru Actori este un grup de teatru american, nu-i asa? ~Ba da, dar... -Si veti juca piese americane, asa-i? - Exact. Totusi... - Fara totusi, fari dar. Un trio de inele luci pe mana lui Chris in timp ce respingea cu un fluturat vorbele lui Eve. Reprezentati teatrul american. Si veti fi fantastici. -Vezi. Eve se apleca peste valizi ca sA sirute obrazul lui Chris. De asta am nevoie de tine. -Voi face tot ce pot ca si ma eliberez si sd fiu acolo la primul spectacol. Desi stiu ca vei fi mult prea ocupata ca s4 iti permiti mai mult decat s4 clipesti in directia mea. -Promit si fac mai mult dec&t atat. Sa speram cd, dupa primul spectacol, ma voi linisti. Urmandu-le dun- ga, impaturi o pereche de pantaloni largi, apoi ii netezi si ti asez4 cu grij in valizi. Toate pregatirile si harfogaria asta ma fac s4 stau ca pe ace. -Ai priceperea lui tati cand vine vorba s& te ocupi de detalii, lucru ce mA uimeste in mod constant. To- tusi, Chris trebui s4 se abtina ca si nu o intrebe pe Eve dac& isi pusese pasaportul. Nu am nici urma de indoia- la c& vei duce toata treaba asta la bun sfarsit, fara nici o problema. i impachetase costumul rosu? Eve incepu si verifice Inc o dats, apoi se obliga s& inceteze. {l impachetase. Impachetase totul.66 Nora Roberts - Mi-as dori s4 fi mers cu mine, ca s4 imi tot spui asta din cand in cand. - Familia Bisset are incredere in tine. Altfel, toate as- tea nu ar avea loc. Poate c4 nu voi fi acolo in urm&toa- rele sAptamani, dar ii vei avea in spate pe Brie, pe Alex si pe Bennett. 1 Eve isi inchise valiza tragand fermoarul cu o migscare junga. -Nu cred cd imi place ideea de a-1 avea pe Alexander in spatele meu. - Inca te enerveaza? -Putin spus. Cand este vorba despre Brie ori de Ben, nu imi vine niciodata s4 fac plecdciuni si s4 scot limba. Pe cand, atunci cand vine vorba despre el... —Nu te-as sfatui sa o faci in cazul lui, zise Chris raznd. Isi ia prea in serios statutul. Este obligat sa o facd. - Probabil. -Eve, nu poti si iti dai seama cum e si fii intéiul nascut. Intrun fel, pot sa inteleg. Familia Hamilton nu detine o tara, dar, in ceea ce il priveste pe tata, avem un imperiu. Oft4 usor, stiind c4 propriile ei alegeri nu il multumisera niciodat’ pe deplin. Din moment ce nu exist4 un fiu cAruia sa fi fie lisat& afacerea, presiunea de a stii totul despre afacere a cAzut pe umerii mei. Cand, in cele din urm4, mesajul c4 asta nu va fi posibil a fost inteles, presiunea s-a modificat in aceea de a mA mirita cu cineva care s4 fie capabil s4 preia afacerea. Poate din cauza asta nu am facut nici una, nici alta. -Cred ci nu am inteles niciodata cu adevarat. -De ce ai fi facut-o? Pentru tine, era altfel. -Stiu. Fara presiuni. Oftand, Eve se lisa pe spate si se sprijini de comod§, privind pentru o ultima oara la inc&perea pe care nu avea si o mai vada pentru cateva luni. Bineinteles ci a trebuit s4 plec la scoala si si am rezultate bune si ci lumea s-a asteptat s% nu fac ceva care si aduc& rusine asupra familiei, dar, daca as fi dorit s& lancezesc pe marginea piscinei pentru tot restul vietii si s4 citesc reviste, ar fi fost totul in regula.Sdrutul unui print 67 - Ei bine, ai ascuns foarte bine faptul c& te ducea mintea. - Asa e, nu? Acum, putea sa zambeasc&. $i de mine insdmi am ascuns asta. Oricum, pana cAnd sa descope- rit asta, Compania de Actori Hamilton functiona sufici- ent de bine ca tata si se mai astepte sa intru in afacerile lui. Asa c& ai dreptate. Nu stiu cu adevarat ce inseamna s4 fii mostenitor gi s4 nu prea am nimic de spus in ceea ce priveste propriul destin. Chiar daca stiu asta, tot nu reusesc s4 simt mila fati de Alexander. -Vai, nu cred cA ar trebui. Este destinat si conduc, atét din punctul de vedere al personalitatii, cat si din cel al circumstantelor nasterii sale. Nu imi doresc decat ca voi doi s4 v4 intelegeti mai bine. Scoase o margareta mica dintr-o vaza aflata pe noptiera lui Eve, ii rupse din codita gi o strecur intruna dintre butonierele camasii surorii ei. Vei lucra indeaproape cu el, si nu va ajuta la nimic daca nu veti face decat s4 maraiti unul la celalale. Eve scoase restul de flori din vaza, infasura coditele ude intr-un servetel si i le dadu lui Chris. -Nu cred ci vom lucra impreuna chiar atét de strans. -Alex nu este presedintele centrului? -Pregedintii deleg’, zise ea si deschise poseta ca s& se asigure ca biletele de avion erau unde trebuia. Crede-ma, nici Excelenta Sa nu isi doreste s& lucreze cot la cot cu mine. Isi inchise poseta cu_un pocnet. Probabil chiar mai putin decdt mine. -Sa intamplat ceva ultima oara cind ai fost acolo? Chris se ridic& gi isi puse o mAna pe mAinile lui Eve ca s4 le opreascA tremurul. Cand te-ai intors, pareai foarte tulburata, dar am pus asta pe seama proiectului. Acum ins, am indoieli. - Ai indoieli prea multe, ii spuse in gluma Eve. Sin- gurul lucru care sa intamplat a fost faptul ci mi-am re- confirmat convingerea ci Alexander este un plicticos pompos si arogant. Daca nu ar fi fost atat de important68 Nora Roberts acest proiect, i las fi aruncat in fata si Las fi lasat sa se in- groape cu el. Ma enervez si doar cand mA gandesc la el. ~Da, vad, murmura Chris si se hot&ri s& ii scrie Gabriellei cu prima ocazie. Ei bine, dac4 ai noroc, nu o sai de a face cu el personal. ~ Sper, zise Eve cu atata vehement, incat Chris gandi c4 ar fi fost mai intelept sA o sune pe Gabriella in clipa in care avionul surorii ei avea si decoleze. Se pare cA am terminat de impachetat. Ma mai conduci la aeroport? -Absolut. Nu avem nevoie decat de trei barbati in putere si de un cal de povara care s& iti coboare baga- jul la masgina. Alexander era obisnuit cu fotografii si cu reporterii, la fel cum era obisnuit cu garzile de corp. Cu totii fa- cusera parte din viata lui inci de cand venise pe lume. Desi se straduise si nu piseasc4 incolo si incoace prin fata ferestrei de observatie, privi aterizarea avionului cu un nedeslusit sentiment de usurare. Avusese intarziere douazeci de minute, iar el incepuse s4 se simt& coplesit de nerabdare. Nu mai vorbise cu Eve de cateva saptamani. Orice co- respondenta fusese necesara, orice detaliu care trebuia pus la punct, totul se ficuse prin secretara ei si asisten- tul lui. Nu avuseser4 nici un contact timp de aproape trei luni, si, cu toate acestea, isi amintea scurtele lor clipe tumultoase din hambarul Gabriellei ca si cum se petrecusera cu doar o zi in urma. Daca se trezea in to- iul nopfii, amintirea mirosului ei era cea care il trezea. Dac& se trezea cA viseazi cu ochii deschisi in mijlocul dup4-amiezii, imaginea chipului ei era cea care se insi- nua in mintea lui. Nu ar fi trebuit s4 se gindeasca absolut deloc la ea; si totusi, fi era imposibil. Cum ar fi putut s4 uite pasiunea gi puterea care il strabatusera atunci cand, in sfargit, o avusese in brate? Cum ar fi putut s4 ignore nevoia care explodase in el atunci cand gura lui o acoperise pe a ei? Nu si-o putea alunga din minte cand, dupa trecereaSdrutul unui print 69 catorva luni, senzatia parului ei incolacit in jurul dege- telor lui era atat de vie si de-reala. Munca nu il ajutase, desi se afundase in ea ca si se protejeze. Grijile nu ajutasera nici ele, chiar daci erau necontenit prezente. Tatal lui revenise in Cordina. Seward fusese inmormantat. Responsabilii ramasesera necunoscuti - ori nescogi la iveald. Viata tatalui s4u si bundstarea patriei lui erau in mare pericol, iar el se stra- duia sa isi steargi o femeie din minte. O femeie pe care nu avea nici un drept s4 o doreasca. Dar o dorea, iar dorinta inflori si mai puternic in clipa cand o vazu. Parea un pic obosita, un pic sifonata si foarte in con- trol. Isi impletise parul si sid prinsese cu agrafe in varful capului si purta ochelari de soare mari, cu rame ugoa- te. In timp ce mergea, discuta cu cativa oameni aflati in jurul ei si isi punea pe ea o jachet& rosie supradi- mensionat4. Nuanta calda ii conferea o infatisare plinad de incredete si de energie. Alexander isi dadu seama ci tocmai acela era motivul pentru care ea 0 alesese. Avea o servieta intro mand si o geanta de voiaj pe umar. Observase fiecare mic detaliu in cele zece, poate cinci- sprezece secunde care trecusera de cand ea ii aparuse in raza vizuala. Rujul i se stersese, dar in obraji avea o usoara urma de culoare. Jacheta rosie avea nasturi aurii. Din par ii scApase o suvifa care se ondula in fata urechii ei stangi. n butoniera aflata tn dreptul inimii ei se afla o marga- ret§ alba, un pic ofiliti. Se intreba cine i-o daduse, cine privise cum avionul in care ea se utcase isi ia zborul, asa cum el il privise aterizind. Cand il vazu, usoara urma de culoare din obrajii ei disparu, iar umerii i se incordari. Nu se asteptase ca el s4 se afle acolo. Stia, desigur, cA urma s& aib4 o primire oficial’, dar nu se gandise ca avea sA fie cu Alexander. In mintea ei isi plinuise deja prima intalnire. Avea sa fie odihnita, reimprospata- ti dupa o baie lunga la hotel. Avea s& fie imbracati70 Nora Roberts in rochia de seara lunga gi sclipitoare pe care 0 cumpa- tase special pentru acest scop. Si avea sa il trateze cu o riceals cumpatat4, dar de necontestat. Acum, nu se putea gandi decat la faptul ca el se afla acolo, aratand minunat. Era att de inalt, atat de voinic. Ochii ii erau atat de intunecati, atat de misteriosi, incat © faceau s& isi doreascA si descopere ce ascundea el de tofi ceilalti. fi venea s4 zimbeasci, sa isi arunce bratele in jurul lui si s4 ii spun cat de mult se bucura sa il vada. Mandria 0 facu s& se incline protocolar. - Excelent. ; El nu baga de seamé seria de bliruri, nici multimea de reporteri. Toata atentia ii era indreptat4 asupra ei, asupra buzelor ei bosumflate, asupra ochilor care ii in- talnira pe ai lui mai mult ca o provocare si mai putin ca intampinare. . -Domnisoara Hamilton. li intinse mana. Atunci cand ea ezita, pentru cd eziti, ti duse in mod voit mana la buze. Doar el era destul de aproape incat s4 poata auzi guieratul respiratiei ei. VA urim bun venit in Cordina, dumneavoastra si companiei dumneavoastr4. Mana ei se smuci in mana lui, dar fu tinuté cu fermitate. -Multumesc, Excelent. -Cineva se va ocupa de bagajele si de transportul dumneavoastra. li zambi, ii zambi cu adevarat, cu o bu- curie pe care nu o mai simtise de cand ea plecase. Doi membri ai petsonalului meu va vor insoti trupa la hotel si se vor ingriji de cazare. Unghiile ei se infipsera in palma lui. -Sunteti foarte amabil. Se intreba dac&i mai auzise si altcineva insulta tacut4 ascunsa in spatele cuvintelor ei. -Este dorinfa noastri si va facem sederea aici cat mai plicuti. VA rog s4 m4 urmati. Pencru cA reporterii se adunasera in jurul lor, ii indeparti. Domnisoara Ha- milton va raspunde tuturor intrebarilor dumneavoastraSdrutul unui print 71 in timpul conferintei de presi de maine. Acum, are ne- voie de odihna dupa un zbor lung. Cativa reporteri mai insistenti ti urmariri. Alexander lua pur si simplu bratul lui Eve si o trase dupa el. - Excelent, poate ar fi mai bine daca as ramane ala- turi de trupa. - Ai o asistenta? - Da, bineinteles. Fu obligati si méreasci pasul ca si se poata tine dupa el. - Pentru asta sunt asistentii. Sub jacheta ei simtea un brat cu muschi incordati si frumos sculptati. Se intreba cum sar fi simtit cand erau incordati si gata s4 il pri- measca. Ar fi mai intelept pentru tine si ajungi repede la palat gi s& eviti s4 fii calcata in picioare de presi. - Pot sa fac fapa presei, incepu ea, apoi se opri. Merg la hotel. Mai sunt cteva ore pana la cina de la palat. -Nu ai nici un motiv si mergi la hotel. lesira. prin poarta laterala a terminalului, asa cum aranjase securi- tatea, si se indreptard spre limuzina care fi astepta. Asis- tenta ta si membrii personalului meu se vor ocupa de tot ce are nevoie trupa ta. -Toate bune gi frumoase, incepu ea in timp ce era directionat4 si urce in limuzin’. Dar ag vrea si despa- chetez eu insimi, si m4 spal. Sunt sigur c4 orice avem de discutat poate si mai astepte cateva ore. - Desigur. Se lis& pe sp&tar si ficu semn soferului. -Nu are nici un rost si te abati din drum ca sa ma duci la hotel, cand as putea si merg cu ceilalti. - Tu nu vei sta la hotel. Vei sta la palat. A fost aran- jat totul. - Atunci, schimba aranjamentele. Politetea si scurtul moment de slabiciune disparusera. Voi sta la hotel cu oamenii mei. - Nu ne e nici unuia de folos s& stai la hotel. Apas& calm un buton. Un bar micurt isi facu aparitia. Vrei ceva de baut?72 Nora Roberts -Nu, nu vreau nimic de baut, doresc s& imi explici care este motivul pentru care sunt rapita. Uitase cat de mult putea sa il distreze. Dupa ce isi turna un pahar cu apa minerala, ii zambi. -Cuvinte dure, Eve. Tatil meu ar gasi interesant fap- tul c4 invitatia noastra la palat ti se pare echivalenté cu o rapire. - Asta nu are nimic de a face cu tatal tau. -La cererea lui stai la noi. Bineinteles c4 securita- tea la hotel a fost intarita. -De ce? - Sunt timpuri tulburi. Se simtise o unda de nervozitate, dar avea legatura cu el, nu cu ea, nici cu compania ei. - Asa mi-a spus gi sora ta acum cAteva luni. Excelent, dac& tatal dumitale crede c& este vreun pericol, doresc s4 fiu cu oamenii mei. -Inteleg. {si puse jos paharul. Hotelul este foarte bine securizat, Eve, si nu simtim c& trupa ta este in peri- col. Tata crede, iar eu sunt de acord, ci altfel stau lucru- tile in privinta ta, din cauza legaturilor tale personale cu familia noastra. Am prefera sa stai la palat, chiar si pentru a evita ca reporterii s& se ingrimadeasca pe holul hotelului in urmatoarele saptiméni. Sau poi s accepti invitatia pur si simplu pentru cé tata tine la tine. -Faci tot posibilul sa para ca, daci fac ce doresc, sunt nerecunoscatoare. -Da. Zambi din nou si isi lua paharul. -Foarte bine. Iti accept invitatia. $i doresc niste suc dietetic - ceva cu cafeina. Multa cafeina. - Esti obosita din cauza zborului. - Din cauza zborului, admise ea in timp ce el punea gheata in pahar. Din cauza siptimanilor de dinainte de zbor. Cred ci nu am dormit mai mult de cinci ore pe noapte intre intalnire cu preproductia, auditiile, repeti- tiile si hartogarie. Nu mi-am dat seama ca toti oamenii mei vor trebui s treacd prin controlul vamal. Se juca,Sdrutul unui print 73 absent, cu margareta. El ii privi degetele care mangaiau petalele albe. Asa c4, atunci cand am mai angajat inci doi, a trebuit si obtinem autorizatii in regim de urgen- f3. Sper si merite. Lua o gura si astepti ca doza de cafeina sa ii trezeasca organismul la viata. - Ai indoieli? - Doar de cAteva ori pe zi. Picioarele ii iesiseri din pantofi fara ca ea s& fie con- stienta de lucrul acesta. Umerii ii erau relaxati. Grele, pleoapele ii coborasera, iar ochii ii devenisera doua fan- te senzuale. -Sunt multumit4 de noii oameni. Ea este o fipturi ingenua, proaspat iesita de pe bancile facultatii, cu foar- te mult potential. O voi distribui ca dublura a rolului secundar din piesa lui Neil Simon. lar Russ Talbot este un adevarat profesionist. A lucrat mult pentru teatre mici si a facut foarte multe roluri de mana a treia pe Broadway. Suntem norocosi si il avem. Are rolul lui Brick din O pisicad pe acoperisul fierbinte. Aceasta va fi prima noastra piesd. Bau din nou si spera ca alegerea acelei piese s& nu fie © greseala. Era o piesa fierbinte, plind de pasiune. Sap- timéni la rand, se jucase cu ideea de a pune mai intai in sceni o comedie, pentru a da atat publicului, cat si trupei un start bun. Instinctul o facuse totusi si opteze pentru Tennesee Williams in deschidere. -Am crimis copii ale tuturor punerilor in scena. Banuiesc ca asistentul t4u lea citit. -Au fost citite, zise el simplu. De catre el. Nu era nevoie ca ea si afle de pe acum exact cat de indeaproa- pe avea el intentia si lucreze cu ea. Au fost aprobate - de proba. -De proba. Lucrul acesta fusese cel care 0 facuse si aiba retineri siptiméni la rand. Mi se pare greu de in- teles motivul pentru care crezi cA este necesar si aver doua alternative. Arét din punct de vedere artistic, cat74 Nora Roberts si practic, va fi foarte dificil dac& ar trebui si facem schimb acum. Deschidem peste trei saptAmni. -Destul timp pentru a inlocui una dintre punerile tale in scena daca gasim c4 este nepotrivitd. - Nepotrivita? Cine mai exact hotaraste asta? Tu? Ramase ticut céteva momente, studiindu-si apa mi- nerala. Nu exista nimeni, nimeni din afara familiei apropiate, care ar fi indraznit s& foloseascA tonul acela cu el. Hotirand s& fie rabdator, Alexander se intreba daca americanii erau indrazneti de felul lor sau era ea 0 exceptie. -In calitatea mea de presedinte al centrului, aprecie- tea finala va fia mea. - Grozav! Mai dadu pe gat niste suc acidulat. Absolut grozav. Print ori presedinte, nu imi faci deloc viata mai ugsoara. Le-am ales pe acestea patru pentru ci... - Voi asculta mine care ti-au fost motivele. Avem sta- bilitd o intdlnire pentru ora... noua, cred. Te vei intalni cu Cornelius Manderson, care se ocupa de centru. Sora mea va fi i ea acolo. -Cel putin pot sa fiu recunoscAtoare pentru faptul ci voi avea alaturi o persoana rezonabila. -Eve, devii defensiva inainte sa fie necesar. - Motto de cercetasi. — Poftim? ~Fii gata, zise ea, destul de amuzat’ incat si zimbeas- ca. In regula atunci, nu voi ciuta inca un motiv de gal- ceava. Maine ins e alti treaba. Sunt gata s4 merg pana in panzele albe, Excelenta, si vei afla cA nu sunt ugsor de invins. —Stiu asta deja. Si abia astepta. Poate c& ar fi cel mai bine s& ne punem de acord s4 ne separim relatia perso- nala de munca de la centru. Ea tinu in mana paharul si incerc4 s4 se concentreze asupra palatului in timp ce intrau cu masina pe poar- a. fi dadea intotdeauna un sentiment de pace gi de se- curitate. Dar nu si de data aceasta. Se farai putin pe locul ei.Sdrutul unui print 75 -Nu avem o relatie personala. -Nu? Cand isi intoatse capul, fu surprins’ si un pic enerva- t4 si vada ca el era amuzat. Nu avea si reuseasci si fact fat4 zimbetelor lui la fel de usor ca incruntarilor lui. - Nu. Ceea ce sa intamplat ultima dat a fost... Negisind nici o definitie la indemana, ridica din umeri in incercarea de a trece peste nereusita. -A fost o intimplare nefericita, incheie el si lua pa- harul gol din mana ei pentru al pune jos. A fost un ghinion faptul c& s-a intamplat in felul acela gi s-a sfarsit rau. Ar trebui s& imi cer scuze? -Nu, as prefera sA nu 0 faci. - De ce? - Pentru c&, in cazul acesta, ar trebui s& ii accept scu- zele. Tragand adanc aer in piepr, il infrunta fitis. Daca nu le accept, voi ramane sup&rat4 pe tine si nu voi mai permite s& se intémple din nou. -Logica ta are un cusur, Eve. Continua si ramana asezat si dupa ce masina opri in fafa treptelor palatului. Chiar si dupa ce soferul deschise usa, Alexander ramase unde se afla, privind-o, obligind-o s4 il priveasca. De cele mai multe ori, te enervez, si totusi sa intamplat. Dar, de dragul spuselor tale, nu imi voi cere scuze. lesi din magina si ii oferi mana, nelasindu-i alti alegere decat si 0 accepte. -Cumwva, mi se pare c& am fost trasi in piept, mor mai ea, ~ Asa este. Apoi zambi, fermecitor dintr-odata, si o conduse pe treptele palatului. Ea isi potrivi pasii cu ai lui, dar, pentru intaia oar, se trezi cf ezitd si treaci prin portile mari, ornamentate, ale palatului. -Nu team crezut niciodaté un jucdtor, Excelenta. - Dimpotriva, imi plac foarte mult jocurile. -Sahul, scrima, polo. Misci din umeri, negisindu-si locul. Nu jocuri cu oameni.76 Nora Roberts Mirosul ei era acelasi ca ultima oari cind o vazuse, cand o atinsese. Acelasi miros care il trezise in mijlocul noptii cand ea se afla la mii de kilometri departare. -Mai numit politician. Ce este politica daca nu un joc cu oameni? Usa grea se deschise fara zgomot. Eve ii aruncd o pri- vire lunga, prevazStoare, inainte s4 paseascA induntru. ~Tatal meu doreste s& te vada. Te duc la el. Bagajele tale ar trebui s4 ajunga curand. -Bine. Incepu s& urce treptele alaturi de el. Pringul e bine? -Da. Nu avea s& dezvolte intrebarea ei nerostiti. Inciden- tul de la Paris nu era o carte inchisa, ci una pe care el considera c4 era mai bine s4 o lase neatinsa. Simtindu-i dojana nertostit’, Eve incepu s& urce in t&cere treptele de la etajul al doilea pana la cel de-al treilea. -Nu doresti sa ii pomenesc tat4lui tiu despre ceea ce sa petrecut in Paris. -Nu ai nici un motiv sa discuti despre asta. ~Sigur ci nu. Vorbele iegira cu fragilitatea sentimen- telor ranite. La urma urmelor, nu a avut nimic de a face cu mine. Sari ultimele trepte si o lua inaintea lui pe coridor, fiind ins& obligatd s& astepte in fata usii inchise care du- cea in biroul pringului Armand. -Emortiile tale raman in continuare prea la vedere, observa Alexander. Recunostea acest lucru, ba chiar o invidia pentru asta, ca un barbat care fusese obligat an de an sa gi le tina pe ale lui ingropate. Spusele mele nu au avut intentia de a te jigni. -Nu, nici macar nu e nevoie s& faci eforturi pentru ajigni. - Touché, zise el i paru sa ofteze. -Nu doresc s& imi incrucisez sabia cu tine. Nu ma astept ca tu si ma incluzi in sentimentele adresate fa- miliei tale. Isi intoarse privirea si nu vazu cum ochii luiSdrutul unui print 77 ii cautau chipul. Lucrul cel mai trist este c4 nu ai inteles niciodata faptul c&4 imi pas foarte tare. Isi tncrucis& bra- tele, ca pentru a se distanta de el atunci cand el o privi fix. Haide, bati astazi la us’? Nu o facu. Un barbat de statutul lui nu isi putea per- mite prea multe gregeli. Atunci cand se intampla sa faca una, cel mai bine era s4 0 recunoasc4 rapid. -Va arita ostenit, un pic mai slab. Incidentul din Paris il apasi. Alexander se uit4 la uga inchisa, recunos- cand in ea o baricada, una pe care intro zi avea s& fie nevoit s4 o foloseasc4 el insusi. Nu doarme bine. - Ce pot s& fac? Dumnezeule, cum putea sa fie atat de simplu pentru ea? Cuvintele ei il facura s& isi doreascd s& isi lipeasch fruntea de a ei, doar pentru o clipa. SA se odihneasca, s4 se simt& linistit, usurat. Dar pentru el lucrurile nu puteau fi niciodat4 atat de simple. -O faci deja, zise el scurt si ciocini la uga. - Entrez. -Tat&. Alexander deschise usa, apoi psi in laturi. Ti-am adus un cadou. Pringul Armand se ridici de ta biroul su. Era un barbat atragitor, sever, drept si usc&tiv. Cand Eve il in- tilnise prima oar’, parul ti era presdrat cu gri. Acum, era ca ofelul, asemenea ochilor s4i, asemenea trupului sdu. Vazind-o, zimbi si liniile rigide de pe chipul lui se imblanzira. -Unul minunat. lesi din spatele biroului sau si merse la ea intr-un gest de prietenie pe care ea stia cA nu il facea fata de multi oameni. In timp ce ea facu o pleciciune, el ii prinse miainile in ale lui. Avea mdini puternice. Dac& varsta nu l%sase urme adanci asupra lui, responsabilitatea o facuse. Putu si vada semnele de neliniste si de nesomn gi uité de protocol. Ridicdndu-se in varful picioarelor, il shrut4 pe obraji. -E bine s& fiu din nou aici, Excelenta.78 Nora Roberts -Prezenta ta este un mare bine pentru noi. Alexan- der, nu mi-ai spus cd sa facut si mai frumoasa. -El nu observa lucruri de genul acesta, zise ea arun- cand intr-o doara o privire peste umar. -Ba dimpotriva. Pur si simplu nu m-am gandit ca ar fi necesar sA explic ceea ce tatal meu avea si vada gi singur. -Un diplomat innascut, zise Armand gi izbucni in ras. Alex, sund si ne aduca ceai, te rog. O mai tinem pe Eve un pic pentru noi inainte s4 fim nevoiti si o impartim cu restul Cordinei. Asa, carevasazica, tanara fata este acum un producdtor important. O conduse la un scaun. Ai venit s4 ne inveselesti. - Sper. - Fiul meu imi spune cA centrul este norocos s& aiba compania ta pe scena. Reputatia pe care o aveti in Ame- tica creste, iar noi, ca primele voastre gazde internatio- nale, suntem onorati. Eve zambi. - Lui Bennett ii place foarte mult sa flateze. -Cam asa e. Armand scoase o tigari. Dar de data asta este vorba despre Alex. - Alex? Luata prin surprindere, isi intoarse capul si se holba a Alexander, care se ageza pe un scaun aflat langa ea. -Eve nu se asteapta la complimente din partea mea, tat. Isi scoase bricheta si o aprinse la capatul ¢i- garii tatalui su. E mai degraba pregatitd si se fereasc’ de lovituri. - Ei bine, atunci cand faci asta de sapte ani, devine... isi dadu seama, isi musca limba elegant, apoi se intoarse din nou c&tre print. Va cer iertare, Excelenri. - Nu e nevoie. Sunt obisnuit cu copii certireti. ata, a venit si ceaiul nostru. Vrei si torni tu, Eve? - Da, sigur. Ingaduindu-si luxul de a se relaxa, Armand se asezi confortabil in timp ce tava era asezat4 langa Eve.Sdrutul unui print 79 ~ Alexander mi-a zis c& ai ales patru piese interesante. Prima este una destul de pasionala si... care este cuvan- tul pe care Lai folosit, Alex? - Fierbinte, spuse el si zimbi la privirea scurtd pe care i-o arunc’ Eve. - Da, o poveste fierbinte, a c4rei actiune se petrece in America ta de Sud. Are de a face cu o familie? -Da, Excelenta. li intinse ceaiul. O lupta pentru putere in interiorul unei familii, atét pentru bani, cat si pentru iubire. Un tatd bogat, dominator, doi frati, dintre care unul oaia neagr’ a familiei, iar celalalt o fiint& debila si sotiile lor manipulative. Este, de fapt, © poveste despre nevoi si deziluzii la fel de mult ca despre pasiune. -O poveste care se adevereste in orice cultura. -Pe asta m& bazez. li inmana ceaiul lui Alexander, dar evita sa il priveasc4. Piesele pe care le-am ales se spri- jina toate pe emotie, chiar dac4 cele dou’ comedii pun accentul pe partea mai relaxati. Trupa mea este nerab- datoare s4 lucreze aici. Vreau si va mulfumesc pentru faptul c& neati dat ocazia. -Alex este cel care a facut toat& treaba si care a avut de-a face cu consiliul de administratie al centrului. Din unele comentarii pe care le-a facut, miam dat seama c4 nu au fost chiar atét de deschisi la minte cum si-ar fi dorit el. Degetele puternice ale lui Alexander se stransera in jurul mdnerului cestii de portelan fin. -Pur gsi simplu au avut nevoie de putin’ forts de convingere. Nu sil putea imagina pe Alexander luptandu-se pen- tru ea. Cand sim¢i impunsaturile senzatiei de placere, Eve se retrase. O f&cuse pentru el insusi - mai exact, pentru Cordina. -Indiferent de felul in care au fost aranjate lucrurile, ma simt recunoscdtoare. Nu va vom dezamiagi. -Sunt sigur de asta. Astept cu neribdare s4 ii cunosc in seara asta $i pe ceilalfi membri ai companiei tale.80 Nora Roberts Intelegand ca acesta era un indiciu delicat c4 se putea retrage, Eve se ridica. - Atunci, v4 rog si md iertati, dar ar trebui si merg s& despachetez. Pentru ca felul ei de a fi o impunea, saruti din nou obrazul lui Armand. Sunt cu adevarat incanta- t& si ma aflu din nou aici. Desi bagajele nu ii fuseseri aduse deocamdata, came- ra lui Eve era pregititi, parfumata cu flori proaspete, fe- restrele fiind deschise citre mare. Scofindu-si pantofii, apoi jacheta, dadu la o parte perdelele umflate de vant. Privelistea ti taie rasuflarea. Era la fel de fiecare data - initial, nu fi venea sA cread& c& ceva putea fi atat de frumos, apoi ametea de placerea data de faptul c& totul era real. Gridinile se aflau jos, departe, pline de viati si de culori incAntdtoare. Oricine le plantase, oricine avusese griji de ele aprecia nevoia florilor de a creste dupa bunul-plac, mai degraba dec4t in randuri exacte, ordonate. Rezultatul era mai degraba ca un vis, dincolo chiar de perfectiune. In spatele gridinii se afla digul, tocit de secole de vant si de sare. Apoi, faleza se incheia abrupt, pur si simplu vertical, cu proeminente si grimezi de pietre in care sa fsi fact cuiburile pasarile marii. Dupa toate astea se intindea matea insdsi, intunecati, adanca, stralucitor de albastri. Acum, de-a lungul ei lunecau ambarcatiuni. Vazu o barci cu panze rosii care se lua la intrecere cu vantul si un iaht de agrement atat de alb, incit o dureau ochii. Cineva facea schi nautic. Miji ochii ca si vada daca era un barbat sau o femeie, dar distanta facea ca silueta si fie doar o silueta care aluneca dea lungul suptafetei albastre mistuitoare. Fermecati, ingenunche pe bancuta de sub fereastra, tsi sprijini barbia in maini si continua sa priveasca. Bataia in us insemna cA ii sosiser4 bagajele. Pe juma- tate visind, Eve ramase unde se afla.Sdrutul unui print 81 ~ Entrez, s’il vous plait. -Am aranjat s4 aveti o cameristi. Glasul lui Alexander o facu s4 sari imediat, si aproa- pe isi pierdu echilibrul, gata si cada de pe bancuya. - Vai, multumesc, dar chiar nu este nevoie. Alexander ii sopti servitoarei si ii lase jos bagajele si sa iasa. . -Se poate ocupa de bagajele tale cind doresti. Numele ei este Collette. Nu te va deranja pana cand nu o chemi. -Multumesc. - Pari obosita. Far& jachet’, parea mai fragila, mai abordabila, aproa- pe ca si cum ar fi fost o femeie alaturi de care ar fi pu- tut si sad& si s& discute, aldturi de care s& fie doar un barbat. li venea si fi dea la o parte parul de pe chip cu blindete, chiar cu tandrete. Mainile i se incovoiara pe linga trup. -Poate doresti si te odihnesti mai intdi, ii zise. -Nu, de fapt, nu sunt obosit’. Doar ma lisam hipno- tizati de peisaj. si dorea ca el s& plece, ins& el travers’ inciperea pana la ea si trase perdelele in laturi inc& un pic. -Am aceeasi priveliste de la fereastra mea. -Atunci, presupun ci egti deja obignuit cu ea. Nu cred cai eu m-as obignui vreodata. - Dimineata devreme, imediat dupa ce rasare soarele, barcile de pescuit ies in larg. Isi odihni mana pe pervaz, alaturi de a ei. Privirea lui Eve fu atrasi de ea, de de- getele lungi, bronzate, de palma mare si de inelul care demonstra cine si ce era. Par atat de fragile, si totusi ies zi de zi. Mainile lui o fascinau. O atinsesera c4ndva, nu cu blandete, ci cu putere. In ele exista o putere pe care o fe- meie se putea baza, precum si una de temut. Se intreba de ce in clipa aceea nu o simtea decat pe prima. ‘In limba francezd, in original, ,[ntrati, va rog! (n.tr.)82 Nora Roberts - Eu, personal, nu am fost niciodata un marinar foar- te priceput, dar imi place s& privesc. Cand eram micd, tata avea o barca cu pAnze. Intotdeauna incurcam sfori- le ori eram lovita de bratul de care era prinsd velatura. Pana la urmé, sa plictisit de ea si a cumparat o barca cu motor. Am incercat s4 fac schi pe apa. - Ai avut mai mult noroc? intreba el. -Oarecum. Se intoarse din nou si c4uta schiorul de sex necunoscut. In momentul acela, el ori ea avu 0 cAzd- tur4 impresionant’. Razand, Eve se lisa pe calcaie. Cam la fel de bine m-am descurcat si eu. - Deci preferi sa inoti. -Prefer si fiu in control. De asta mam apucat de arte martiale. Imi place s4 fac propriile mele misc4ti mai degraba dec4t s4 stau la mila vantului ori a franghiilor ori altceva. -Nu esti la mila vantului, o corecti Alexander. Fie conlucrezi cu el, fie il pacalesti. - Poate c& tu faci aga. - As putea s4 te Invat. Surprinsa - nu, uimita -, isi ridicd privirea cere el. Spusese lucrul acela cu naturalefe, dar ea stia ci el nu ficuse niciodat& nimic in mod natural. Se putea ima- gina navigand cu el, soatele, vantul, trupul lui lucind in lumina stralucitoare. Isi putea imagina toate astea prea bine. -Mulrumesc, dar tata m-a declarat deja ca fiind o catastrofa. -Erai o copila. Briza ii ciufuli parul, suflandul pe mana lui. Acum, nu mai esti o copila. - Nu. Tulburata si simtindu-se ridicola din cauza asta, privi din nou pe fereastra. Ins ma indoiesc c& vreunul din noi va avea timp pentru lectii de navigare cat voi fi aici. Maine incepe munca. -Si azi? Inima bubuia in gatlejul ei. Era dea dreptul ridicol. Nu avea inclinatie spre fantezii care si escaladeze ori‘Sérutul unui print 83 spre mari schimbari emotionale. Avea s4 infrunte situa- tia cu capul sus si s4 o combata. -Nu stiu ce doresti. Eu nu... Cand el intinse mana si ii dadu la o parte parul de pe obraz, cuvintele pur si simplu zburara. -Ba cred c& da. -Nu. Reusi si giseasc& puterea de a clatina din cap. Lucrul acesta este imposibil. -Asta imi spun si eu. Degetele lui ii stranser’ parul. Ochii lui nu mai erau atat de misteriosi acum. In ei ea vizu nevoia, gi simfi crescand in ea dorinta de a i-o inde- plini. Devine din ce in ce mai greu de acceptat. -Excelents. Mana ii zburi pe incheietura miinii lui atunci cand aceasta ii cuprinse chipul. Alex, te rog, nu se cade. - La naiba cu nu se cade! O lua atunci, ii lua gura, inima gi sufletul, in timp ce briza cu miros sarat sufla in perdele. Mainile ei erau inca pe incheieturile mainilor lui, degetele i se stran- geau din ce in ce mai tare, dar nici unul din ei nu stia daca pentru a refuza ori a accepta.El isi dorise, avusese nevoie, tanjise dupa pasiunea si inflacdrarea care 0 ca- racterizau. li fusese pofti de moliciunea si de dulceata care contrabalansa toate celelalte. Dac& era o greseala, daca era imposibil, avea s& isi croiasci drum printre toa- te obstacolele. Stiuse, din clipa in care o revazuse, ci nu avea de ales. Cum ar fi putut s4 nege ceea ce i se intampla? Nu era o femeie care si se mint& pe ea ins&si, care refuza s& tsi vad’ propriile defecte. Dorinta, fierbinte si lichida, ii pusese stap4nire pe ganduri. Si era Alexander, mos tenitorul tronului, cel pe care il dorea. Cu disperare chiar, constati ea. Incontrolabil. Chiar si atunci cand incerca s&i judece limpede, trupul ei pulsa de si mai multi nevoie. Sa fie a lui, gandi ea in timp ce dadu drumul incheie- turii mainii lui pentru a-si trece degetele prin parul lui. Sa fie a lui ar fi insemnat totul.84 Nora Roberts Se apropia de nebunie. Ea era atat de fina, atat de calda. Focul il biciuia, ce era al lui, ce venise din par tea ei. Daca nu punea zigaz acum, avea s& ii consume pe amandoi. Nu putea s& ingiduie ca lucrul acesta si se intample, nu in clipa aceea, nu acolo. Alexander o indepart4, blestema, apoi o sdruti din nou pana cand ea ramase fara vlaga in bratele lui. -Va trebui sa faci o alegere. Glasul lui nu era sigur, dar ii trase capul pe spate si isi fixa privirea in a ei. Si va trebui si alegi curand. Ea isi trecu o m4na tremuranda peste chip. -Nu inteleg. -Nu intentionez s& pierd. Avea mainile afundate in parul ei, tindnd-o nemiscati. Oricum ea nu ar fi avut de gand s& se miste. Ochii lui ar fi oprito. Intele- ge asta. Nu mi-am cerut scuze inainte si nu o voi face nici acum. O eliber4, apoi pasi fantos cAtre usa si iesi. Singur, Eve se lis& usor pe banchet& ca o femeie care stAtuse prea mult la soare ori care bause prea mult. Poa- te, intrun fel, avusese parte de amandoua. Sarutul lui fusese in acelasi timp fierbinte si ametitor. Trebuia s4 gandeasc&. Cu un oftat tremurat, isi apas’ ochii cu dege- tele. Problema era c4 nu stia de unde s& inceapa.capitolul 5 Eve se simtea in siguranti in teatru, mulrumiti de primirea de care avusese parte si recunosc&toare pentru orele din zi pe care urma sf le petreac departe de palat. Si de Alexander. Era o profesionist’a. O femeie de afaceri cu o carieri in plin avant si cu succesul suprem la un deget distanga. Cea mai mare provocare de pana atunci i se asternea in fata. Aproape o suti de oameni depindeau de ea s4 ia decizii, si dea ordine si s& puna lucrurile la punct. Nu isi putea permite si isi piarda noptile risucindu-se de pe o parte pe alta, incercdnd sa descifreze un barbat. Nu putea s& viseze cu ochii deschisi la el cand avea un milion de lucruri de facut. Dar, cand o sdrutase in fata ferestrei, cu mirosul ma tii raspandindu-se pretutindeni in jurul lor, nu fusese mai putin devastator, nici mai pufin intens decat prima oara. Dorinta o ravisise, atat la nivel fizic, cat si profund emotional. Nu dorinta fata de un barbat, de un amant, de un partener, ci fat& de Alexander. I dorise - s& faci dragoste cu ea acolo, langa fereastri, in timp ce vizdu- hul si marea erau inca perfect albastre. Nu ar fi facut dragoste, isi reaminti Eve, apisandu-gi degetele pe ochii obositi. Ar fi fost doar sex, pur si sim- plu. Nu isi dorea asta, nu avea nevoie de aga ceva si nu avea s& se mai gandeascé la asta. Nu era mai tarziu de ora doua in prima ei zi plina din Cordina. Intalnirea pe care o avusese de dimineati mersese destul de bine. Alexander fusese mai degraba asa cum era de obicei - distant, profesional si exigent. Acela era genul de barbat cAruia stia cum s& ti facd fafa. Cu barbatul care o sarutase in dupa-amiaza trecutd, care86 Nora Roberts o ficuse si se simt4 slaba, puternica si disperat’ — toate deodat& - nu stia cum sd se poarte. Cu o seari in urm4, fusese gazda perfecté pentru membrii companiei sale. Farmecul lui fusese unul pro- tocolar, dar oamenii se arStaser4 impresionati. De fapt, cuget4 ea, nu numai una dintre actritele ei fusese din cale-afars de impresionata. Trebuia s4 caste ochii. Nu ar fi fost bine ca, in cursul celor cAteva siptimani care urmau, careva s4 fie distras. Nici m&car ea instsi. Cu gandul acesta in minte, incepu sA verifice si s& igi risve- rifice listele. Stralucirea teatrului, cuget4 ea crispat& in timp ce isi freca usor ceafa. Oare cate tuburi de fond de ten trimi- seser’ si unde naiba erau? Apoi, mai era lada de cabluri care p&rasise cu bine Hustonul, dar nu ajunsese nicioda- t4 la avionul din New York. Daca cei de la aeroport nu aveau s& o sune pana la ora patru, intentiona si... -Da, intra. Ocupata, Eve abia isi ridic& ochii. Da, Russ. Nu se poate s& fie deja vreo problem4, nu-i asa? Dar stai un pic. Ridic’ o man4 inainte ca el s& aib& san- sa si deschida gura. Tu si restul trupei nu trebuia s4 veniti pana maine, corect? -Da, la ambele intrebairi. Avem deja o problema si trebuia si vin abia m4ine, dar nu puteam sta deoparte. Era un barbat tinerel, de treizeci de ani, cu un trup bine cladit, cu maxilarul ingust si b&rbia proeminenta. Lui Eve ii plicuse infarisarea lui de la inceput, ins il pusese s dea trei auditii inainte de al angaja. Parul lui blond, ondulat si ochii albastri erau un plus, dar ea cauta substanta. Nu Lar fi distribuit niciodata in rolul lui Brick daca nu ar fi gasit in el substanta. Cand el se cocoti pe marginea biroului ei, ea se lis& pe spate si facu o grimasi. -Spune-mi mai intdi care este problema. - Directorul de lumini are divergente de natura artis- tica cu un reflector. Nimeni nu poate s4 pun’ mana pe lada cu becuri suplimentare.Sdrutul unui print 87 -As fi surprinsa dac& in clipa asta oricine ar putea pune m4na pe ceva. In regula, ma voi ocupa de asta intr-un minut. Spune-mi de ce nu esti la soare, s te pra- jesti, cat incd ai ocazia? Zambi gi isi puse un creion dupa ureche. Nu te-a avertizat nimeni ci ma port ca un sta- pan de sclavi? Daca iti faci aparitia la teatru, pui mana si muncesti. - Pe asta ma gi bazez. Vocea lui era profunda gi rasundtoare. Totusi, ea dorea ca el sA exerseze accentul lenes, taraginat al personajului sdu, pana cand avea sa ii devin ca o a doua natura. -Uite ce e, nu vreau s4 par imatur, dar locul aces- ta... Isi ridicd palmele intr-un mod usor dramatic si facu semn c&tre ce era dincolo de biroul ei. Este uimitor. Faptul c4 ma aflu aici este uimitor. Pot sA m4 prajesc oricand. Daca nu pot repeta, pot cara lazile. -Nu pari imatur, ci psihopat. Izbucnind in ras, se ridica. $i inteleg exact ce vrei sA spui. Atunci, lazi sa fie. Dumnezeu stie ca avem 0 groaza. Acum, ce ar fi sa... Usa i se deschise din nou, de data aceasta fara un ciocanit. Bennett zambi larg catre ea. -Mi-au spus ca te voi gisi incuiat’ aici, aratandu-ti coltii. -Nu imi art colfii. inci. Se indrepti imediat si isi deschise bratele pentru o imbratisate. Printul Bennett, Russ Talbot. Russ ezit intre a intinde mana, a se inclina si a sta nemiscat. -Nu sunt niciodati sigur cum ar trebui s& salugi un print. - De obicei, spunem , salut‘, ii zise Bennett, [mi pare tare rau ci am ratat cina de aseara si nu am putut sa ii intalnesc pe cei din trupa ta. -Ceea ce te necajeste este faptul cA nu ai vazut cu cate actrite frumoase ai fi putut flirta. Eve igi lua carnetelul. -Si asta. Ranji citre Russ. Sunt multe?88 Nora Roberts - Destule. -Stiam ci ma pot baza pe Eve. Oricum, am venit si te ripesc de la toate astea. -Bine. Ridic& scurt capul din notite. Revino peste doua ore. - Doua ore? - Mai bine trei, se corect4 ea dupa ce arunci 0 privire in carnetel. - Eve, te vei epuiza. -S& ma epuizez? Razand, il impinse afara pe hol si iesi si ea. Nici ma&car nu am inceput. Totusi, mi-ar prin- de bine daca ai veni s4 ma iei, dacd nu ffi e peste mana. Sa zicem - se uitd la ceas - la cinci si jumatate? -Bine, daci... - Asta daci nu cumva vrei si rami. Ne pregatim s& desfacem cutii. - Ma voi intoarce. O saruti rapid inainte sA porneas- c& pe coridor. Incantat de cunostinga, Talbot. - Este pentru prima oara cand am vazut pe cineva din familia regala fiind dat afara. Eve ii zimbi lui Russ. - Oricat Las iubi, near fi stat in drum. - Nu prea seam4nd cu fratele lui, comenta Russ. -Ben? Eve clatina din cap in timp ce pornira in direc- tia opusa. Nu. Nu, nu seamana. - Apare foarte mult in pres. Ea nu se putu abtine s4 nu chicoteasci. - Bennett tiar zice cA totul este adevarat. - Este? fi aruncd o privire. Glasul ti deveni putin mai rece. - Poate. -Scuze. Russ isi vari mainile in buzunare. Nu am vrut si fiu indiscret. Doar ci... ei bine, este interesant, iar eu sunt la fel de impresionabil ca oricine altcineva. Faptul ca esti atat de apropiata de ei este ciudat. Nu am avut prea multe altete regale in Montclair. -Sunt doar oameni. Se opri in fata ugii uneia din- tre magazii. Nu, sigur ca nu. Dar sunt totusi oameni,Sdrutul unui print 89 si chiar unii foarte draguti. Vei vedea tu insuti in urma- toarele citeva sAptiméni. Apoi deschise usa, se dadu inapoi si gemu. Peste umatul ei, Russ aruncd o privire induntru, la mormanul de 1azi si de cutii. -Se pare c4 ne-ar prinde bine o mana de ajutor. - Mergi si cheama intariri, ti zise Eve si isi sufleca ma- necile. Eu ma apuc de treabi. In trei ore, Eve Teusise si inceap&i ct de ct orga- nizarea si s4 intocmeascd o list& lunga cu lucruri care trebuiau rezolvate. Cu ajutorul lui Russ si al cAtorva masinisti, lazile fuseser’ descArcate ori aranjate pentru depozitare pana c4nd avea sa fie nevoie de continutul lor. Lucr&a metodic, cum ii stitea in fire, si ridica si se opinti cot la cot cu barbarii alaturi de care trudea. Dupa douazeci de minute, Russ renuntase la a-i mai spune s& nu ridice una, s4 nu impinga alta. Descoperise c4 ea era la fel de puternica si de in formA ca ei. Pana la cinci, era transpirat4, manjit& de praf si ciufu- lita, dar departe de a fi nemultumits. -Russ, du-te acasa. Se sprijini de una dintre 14zi gi isi dori pentru o clipa un pahar mare cu ceva rece de baut. -Dar tu? -Aproape am terminat tot ce puteam face deocam- dat& si nu vreau ca actorii mei s4 fie prea obositi pen- tru a face repetitii. Isi sterse fruntea cu dosul miinii. Mi-ai fost de mare ajutor. Restul cade in sarcina mea si a masinistilor. El isi sterse transpiratia de pe fati cu una dintre mAneci inainte s4 se uite la ea cu admiratie amuzati. -Nu cunose multi producatori care s& isi murdareas- ca mainile. Eve igi rasuci palmele gi stramba din nas la petele de praf de pe ele. -Se pare c4 acest produc&tor o face. Maine sf fii aici la ora zece fix. Proaspat.90 Nora Roberts -Da, doamn&. Vreun mesaj pentru ceilalti membri ai trupei? - Acelasi. Spune-le s& se bucure de seara aceasta, dar ci maine de dimineat& nu se acceptd nici urm& de mahmureala. -O sa tin minte. Nu munci prea mult. Ea privi in jur in timp ce el iegea din magazie. -Mie-mi spui? Cu miinile in solduri, hotdri ca facuse toate stricd- ciunile pe care le putea face intr-o zi, Lucrand cu ravna, impinse o ultima cutie cu becuri intr-un col. La auzul zgomotului din spatele ei, bag’ mana in buzunarul pan- talonilor largi si scoase un mAnunchi de chei. - Dai astea lui Gary, te rog. Va trebui s4 vind aici maine dis-de-dimineati. Fara si se uite, arunc’ cheile. - As face-o cu mare bucurie daca as sti cine este Gary si unde il pot gasi. - Vai! Aplecata inc&, isi ridict privirea citre Alex. Puloverul subtire si pantalonii albi erau impecabile, parul ii era frumos aranjat, iar pantofii ii straluceau. Se simti ca o carpa de praf. Am crezut ca esti unul dintre maginisti. -Nu. Cand se ridica, el ii arunca inapoi cheile. Eve, ai stat aici, induntru, mutind lazile astea? -Am despachetat gi... 444... Isi impreuna la spate miainile murdare. Am organizat lucrurile. -Si ai mutat lucruri mult prea grele pentru a fi ridi- cate de o femeie. -Stai un pic... -Sa spunem prea grele pentru a fi mutate de cineva cu statura si conformartia ta. Reformularea o inmuie un pic, doar pentru c& o du- rea spatele. -Am avut ajutor. - Se pare c4 nu indeajuns. Daca ai nevoie de mai mul- fi oameni, nu trebuie decat si spui.Sdrutul unui print 1 - Ne descurcim, multumesc. Am terminat partea cea mai grea. Incerc& s& isi steargi mainile pe partea din fat& a pantalonilor. Nu stiam ca trebuia sa vii azi. Am uitat si discutim ceva azi-dimineati? El inaintd in incdpere. Ea stitea cu mainile la spate si cu spatele lipit de o lada. - Nu avem de discutat nimic legat de afaceri. -Bine, atunci. Se trezi cd isi umezeste buzele. Ar tre- bui s4 ii dau cheile lui Gary gi si ma spal un pic inainte s& ajunga Bennett. Incepu sd inainteze, dar el i se puse in cale. - Bennett a fost retinut. Am venit si te iau acas4. -Nu era nevoie. Se didu intro parte in timp ce el facu-un pas in fata. Iam spus lui Ben ca voi accepta s&{ ma ia cu masina doar dac& nu era prea mare deran- jul. El facu din nou o migcare, iar ea se eschiva. Nu ma astept si fiu transportata de cineva pretutindeni pe timpul sederii mele aici. E destul de simplu sa inchiriez oO masina. Mirosea a miere fierbinte coapta la soare, care astepta sa fie degustata. - Ai ceva impotriva si mergi cu mine in masina? -Nu, sigur c4 nu. Batu cu tocul intr-o lada, apoi statu locului. Ma urmaresti. ~ Asa se pare. {i mangaie obrazul cu varful unui deget si fu multumit si observe un tremur foarte slab. Esti murdara toata. -Da. Trebuie si ma spal, asa ci, daci nu doresti si ma astepti, pot si merg cu... Un taxi. Pot chema un taxi. - Pot astepta. Este uimitor cum reusesti sd fii frumoa- sa chiar gi cu toati murdiria asta. Foarte frumoasi. Isi trecu degetul mare peste buzele ei. Atrigitoare. - Alex. Alexander. Nu stiu de ce... E greu de inteles de ce... Mana lui ii cuprinse lejer gatul. - As vrea s nu faci asta. -Sa nu fac ce? -SA nu incerci si ma seduci.92 Nora Roberts -Nici macar nu am intentia s4 incerc, spuse el. -E ridicol. Dar, cand ea vru sa se dea intro parte, el ii bloca din nou calea. Nici macar nu ma placi, sincer, iar eu - ei bine, eu intotdeauna... Ochii lui erau atat de intunecati - intunecati, amuzati si la fel de hipnotizanti ca privelistea de la fereastra ei. Vreau sA spun, mereu am crezut ca... -Nu imi amintesc sa te fi balbait vreodata. -Nu mam balbait. Nu ma balbai. isi trecu o mana prin par. M& faci s4 fiu foarte nervoasa. -Stiu. Este uimitor de satisfacator. - Ei bine, mie nu imi place. Nu, zise ea slab, cand el isi cobori gura peste a ei. De data aceasta, nu fu salbatic, nici disperat, ci de- licat si ayatitor. Mana pe care ea o ridicase pentru a se impotrivi cazu fara vlaga pe lang’ trup. Nu ridica bra- tele, nu il atinse, ci stitu pur si simplu, leganandu-e... plutind... inecindu-se. Triumful ar fi trebuit si ti inunde sangele. Acum, ea era a lui; o putea simti in felul in care capul ei se lAsa pe spate, iar buzele i se departau. In momentul acela, era complet deschisa pentru el, si o umple de orice dorinta strabatea trupul lui. Dar in locul triumfului veni o durere, nevoia de a mangiia, de a proteja, de a alina. Fagiduinga. [si dorea fiorul si nu ii ramanea decat setea. —Mergi si spala-ti fata, murmur el si pAsi in LAturi. Eve p&rasi inciperea mai repede decat ar fi ingiduit demnitatea. Eve se privi indelung in oglinda din toaleta aflata in culise. Se ficea de ras - si asta avea s4 inceteze. Din nu se stie ce motive, Alexander se hotarase sa se joace. Asta nu insemna ca ea era obligati s& ii cAnte in struna. O fa- cea s& se simt4 ca o neghioaba. Sa arate ca o neghioaba. Putea accepta foarte multe lucruri, dar nu asta. Pentru ea, mandria era vitala, mandria de a fi cine era, mandria pentru ceea ce reusise s& faci pentru si din ea insasgi.