Tatiana TIBULEAC s-a nascut la 15 octombrie 1978 in Chisinau, Republica Moldova, Absolventaa Liceului ,lulia Hasdeu” din Chisinau; licengiata a Facultatii de Jurnalism si $tiinte ale Comunicarii a USM Devine cunoseuta publicului larg in 1995, cind initiaza rubrica ,Povesti adevarate” in cotidianul Flux, Din 1999 face parte din echipa PRO TV Chisinau in calitate de reporter, editor si prezentatoare de stiri, Stabi lita actualmente la Paris, unde lucreaza in domeniul audiovizualului Debut editorial cu Fable moderne, Editura ,Urma Ta”, Chisinau, 2o14;editiaa I-a, Editura ,Libris Editorial”, Brasov, 2016. Cea de-a doua arte, Vara in care mama a avut ochii verzi, Cartier, 2017, este distinsa cu Premiul Uniunii Seritorilor din Republica Moldova (2017), Premial revistei Observator cultural si Premiul Observator Lyceum (2018). in mai bine de un an de ta aparitie, romanul a avut cinci edit, intr-un tiraj total de 7500 de exemplare. Romanul a aparut iin traducere franceza, Gradina de stcla este al doilea roman al Tatianei Tibuleac. .Stilul, pe muchia dintre poem si proza, extrem de dens si plin de clipse, amintind de Aglaja Veteranyi side Herta Miller, este camera de rezonantl a acestei naratiuni sinestezice, in care gustul sucului de mes- teacan fuzioneaza cu mirosul cirpelor imputite, iar sunetele si grafia limbii romaine seimpletesccu cele ale limbi ruse (reatia dintre Lastocika si Tamara are ca acompaniament de tip basso continuo relatia ~ inclu siv classta si imperialista ~ dintre cele dou limbi, dintre rusa rafinata vorbita in oras si moldoveneasca barbara vorbita la fara si cel mult in piefele din Chisinau)” Mihai IOVANEL CARTIER POPULAR ee Tatiana Tibuleac Gradina de sticla Roman Editia a IaMA nase noaptea, am sapte ani, M-ar lua in brate, imi spune, insi are mainile ocupate. De sus lumineaza o lampa albastra, legata de un copac cu un cablu. Se leagina. Las capul pe spate si o vad mai bine: e rotunda, ca 0 paine netaiata. ‘Trecem prin Porti ca printr-o burti de piatra. Asa e la oras, ma gindesc. Tot intr-o vale, mereu la vale, drumul. Gheata ne cuprinde tlpile, strada se scurteaza. Imi intinde buzunarul ei ca si nu lunec. $i si ma uit in jur, sa vad si eu frumusete! Lumina aceea cernuta. Cerul acela cu stelele fugite. Blocuri, blocuri, blocuri. Niciunul mai inalt de patru, Niciunul mai lat de patru, Buzunarul ei are bland, unghia ia foc. In geamuri, ‘oameni mici se vad traind frumos. Mii de patrate cu mijloc de para. Unii Langa altii, unii peste altii. Cei de jos i tin pe umeri sipeceilalti. Sunt puternici cei de jos. Un caine ~albastru ~ se a dupa nci cu urmele lui mici. La oras totul e patru si albastru, ma gandese. $i si nu rman in urma, si nu rman in urma niciodata. Langa un gard ne oprim. Sakpoit rasa u sa6ya» ace’. Nu infeleg nimic, uit totul intr-o secunda. 2 Tamara Pavlovna il numea barbatul nostru si nu a trecut niciodata pe alaturi fird a-i vorbi ca unui viu. Lung cdt un cdntec ~ gardul nostru Gard. Puterea noastra, golubcikul” Inchide ochii si vita totul. (rus) Porumbel.(rus.)nostru. De el ne {ineam cand veneam acasi cu umerii taiati si mainile pline de scuipat, Sub el ne lisam pe vine, stoarse de api, ca sa ne linistim din tremurat. Acolo am plins noi de cele mai multe ori, Dar am si ras: tare, din inima, ca ciorile iarna, ,Cat suflet intr-un fier!”, spunea ea de fiecare data, iar eu o credeam pe cuvant. Caci nu era lucru in lume pe care ‘Tamara Pavlovna sa nu-lfi stiut cel mai bine. Peste ani, cind am gisit ros de rugina si cu barele dezbatute ca niste coaste, am plans ca la mort, Sa ucizi un fier nu e usor, dar daca vrei tare, poti De pe delugor, ca de pe un Everest al nostru, curtea ni se arta ca in palma. Vedeam castanul cu crengile in forma de corabie si pe Polcovnic printre flori. Vedeam racheta cea rosie cu varf strilucitor si avionul cel cu patru locuri, ocupate de capete albe, bucilate. Vedeam cearsafuri albastrii falfaind pe sarme, tepene de scrobeala, ca niste foi de ardezie. Pe Surocika la balcon, frecindu-si piciorul cu peria pentru covoare. Pe Pavlik cel care nu se juca, ci doar sta. Mai vedeam, impristiate prin ferestre, femei grase in rochii cu colane, neaparat colane, terminand de fiert si de prijit. Pe Bella Isaakovna gi pe Roza, cu solduri ca perele, susotind in mijlocul strazii, Secrete, mereu secrete, Pe Zahar Antonovici, cu singura mind apasata pe medalie. Strasnic lucru si pierzi o medalie, dar ce rusine! Toti, tofi, toti erau acolo, Marina urita, Lioncik beat. Ekaterina ca © luna, Toate vietile noastre sub un capac de sticla, $i in acele secunde, scurte si luminoase, ca un joc de oglinzi, ne simteam fericite pana in maduva oaselor. Pentru totiimpreund si pentru fiecare in parte. Pentru ei, pentru noi, pentru inca o zi in care am avut unde si ne intoarcem. ,S3 ai un loc printre oameni nui putin”, spunea Tamara Pavlovna, care stia. Si despre locuri stia, si despre oameni — mai mult decat putea duce. De la gard pani acasi mai era o vale, Douiizeci de pagi de femeie mare si treizeci si doi de femeie mica. li cheltuiam si nu facem cu grija, fra graba, mai ales fara graba. C: striciciune tocmai atunci. Apoi ne laisam si noi vazute. Vin sticliresele!”, spuneau evreicele in soapta, ins’ auzea, desigur, toata lumea: ce fel de soapte la evrei? Si gata. Dupa vorbele lor, ah, acele vorbe ca o sentina, nu se mai putea face nimic. Ziua noastra scumpa, pe care am fi platit-o bucurosi sa se intinda, si mai rimana, si ne incapa, incepea sa se topeasc’. O priveam cum se zhate calda, cu tot ce ne impartise sine adusese, i 0 petreceam ca dintr-o gara vrajita din care se putea doar pleca. Vin sticlaresele!” era sfarsitul. Noi eram sfarsitul 3 Nicio alta dimineata nu a fost ca aceea, prima, cind m-am trezit in patul ei, Dormisem exact pe mijloc, ca o umplutura, Cinei fete ar fi incaput Ling’ mine daci ne-am fi culcat toate de-a curmezisul. Asa traiesc bomboanele, m-am gandit. Inve- lite in straturi fognitoare pina cand le mananca vreo gura. La internat aveam doar o pitura. A mea mirosea a soareci, dar se putea si mai rau, In jurul meu lumina {agnea din lucruri cum nu mai vizusem. Chiar sidin scaune, chiar si din peret La geam - 0 lume noua. Un ram cu boabe ca margelele. Un animal fermecat. Pe cer, amestecate, varfuri de copaci si pasa © voce a pornit spre mine. Toi npocttynace?” M-a deschis ca 0 cheie, si-a gisit loc intre coaste, pe stinga. M-am ridicat din pat avand mama, Ce mirare si nu mai fiu orfana, ce fried si ajung din nou intr-o secunda! JIacrowxa”, m-a numit si asa a inceput si ma cheme. ‘Am mincat in trei randuri sis-a ficut amiaza. Ceaiul ei avea miros, pdinea ~ unt, untul ~ miere. De la prea mult, a inceput Te-ai trerit? (rus) Randunica. (rus)si ma doara in stanga. Gazul ardea ca un nufir albastru. La radio se auzea frumos mo6ons, m06on», m0Gosp". Tamara Pavlovna asculta, zmbind subtire, camera se umplea de cald. Mi-a aritat casa gis-a facut sear. Ziua aceea o port cu mine in toate farile, in toate stirile. Nu i-am gisit pereche nici in bani, nici in dragoste. Nimeni nu m-a vrut mai mult. Nici chiar voi. 4 Era luni si decembrie. De atunci toate lunile mele incep cu luni, iar anii cu decembrie. Ninsese noaptea intreaga, curtea se rotunjise pela incheieturi, Se indlbisera si verdele, si negrul. Doar reabinka” ardea rosie pe crengi, iar ochii Morkovki striluceau portocalii pe teava de canalizare. Eram frumoasi cum n-am mai fost. $i, daca aj fi infeles asta atunci, daca as fi stiut cum se intdmpli in viata, ag fi plistrat toat’i acea frumusete pentru mai tarziu, N-am stiut ins, Eram copil, chiar daca pe sfarsite. De foarte multi bani, Tamara Pavlovna imi cumparase haine noi, Atata, dintr-odata, cheltuiau doar mirii sau mortii. Am luat ce-i mai bun’, mi-a spus, si si tin minte. Cand fac un bine, sa nu-I fac cu vechituri, M-am invartit intr-un caleai siaras multumita, Pentru prima data in viata am vrut sa fiu vazuta, As fi stat in frig, turtur m-ag fi facut, doar ca si ma vada fetele de la internat! Avea palton cu guler, ar fi inceput cele din grupa mare, rele si visatoare. Avea cizme cu bland, ar fi continuat cele din grupa mica, triste si bolnave. In timp, stiu, povestea s-ar fi subtiat, ca orice poveste. N-ar mai fi nins, poate. Morkovka ar fi devenit cine, iar eu baiat. Chiar si asta lubirea,iubirea, iubirea,(rus.) Scorusele. (rus) insa ar fi fost de ajuns. Chiar i asta. La internat, am avut un singur vis: 0 rochie de mireasa strain. Pe Ling perete, pe Ling castan, pe linga gridina moarta de frig, ne-am pornit. In mijlocul strazii, un barbat vesel, cu o lopata nou’, imprastia sare. Mii de semiluni de sare scante~ ietoare! ,La lucru?”, a intrebat-o el pe Tamara Pavlovna. ,La lucru”, a rispuns ea si au dat amandoi din cap. Semn c& era bine —Iucrul si restul - siam dat si eu din cap impreuna cu ei In fata noastra, orasul a inceput sa se miste ca un urias dupa © befie, Ajunsesem intr-un loc straniu, plin de lucruri, ins fird oameni. Invers decat traisem pana atunci. Prin curti se vedeau masini, dar niciun paznic. La geamuri se vedeau flori, dar niciun om, Aerul ~ in doua cu benzina, Cainii - grasi gi cuminfi., Pe strazi, arzand, sute de kimpi. Unde era intreru- pitorul? Cine Lisase lumina aprinsa? Sub un mesteacin, cdteva sticle goale, ca uitate. Tamara Pavlovna s-a aplecat si le-a bagat in plasa. In jur - nimeni, alt mineiund. Stiam, stiu, orice lucru are un stapan. Orice stipan are pumni. O capeana! Voia si ma incerce. Voia si ma incurce. Oragul nu era un loc, ci o pedeapsi. Venisem si iau bataie pentru tot De dupa un colt, un om cat o casa ne-a iesit in cale si m-am oprit speriata. [lamarnmx, Cepreii Jlaso ~ repoiil” Aflu cd eroii trebuie sa sufere, dacd vor sa lise ridice monument. Lazo a fost ars de viu intr-o locomotiva, dar se putea si mai rau. Frumos, Serghei, eroul. Avea mana dreaptit intinsd, de parc voia si-i opreasca pe toti din vorbit, si fata trista, de parca a stiut de mic c va fi ars de viu. I-as fi incdput intr-o palma, m-am gindit. Tamara Pavlovna a ras scurt si m-a impins din spate si ma pornesc. Atunci am observat ci mantaua lui de bronz cera desfacuta in fafa. Asta m-a mirat cel mai mult, afara nu era vant deloc Nu imi era fried, dar mi intrebam: ce erau or’genit ‘Un monument. Serghet Lazo ~ eroul. (rus)5 (O cada plina, plina. Am cantarit-o din ochi, Nu cheltuisem niciodata atata apa curata. Prima apa, o numeam la internat si © tineam la spalat fata-dedesubtul. Din haine, doar chilotii se spalau cu prima apa, Restul se spala cu apaa doua, podelele ~ cu apa a treia. Incaltamintea ~ cu ce rimanea, Rapanul il turnam la tufele de maces ale directoarei. Avea un baiat di rectoarea, Ruslancik, care bea doar ceai de macese. Crestea bine macesul udat de orfani, ins Ruslancik nu prea. Ochi i se mareau, burta i se ljea. Noi il numeam ,Bulbucul” si scoteam la el limba. ‘Tamara Pavlovna avea baie cu faianta albastra, cu floare al- bastra, cu mijloc albastru, Era mult frumos in jur, ma simteam ca intr-un desen. Si nu zgarii cada, si nu imput apa, si ma inmoi cuminte. Cand a intrat cu buretele,am sarit in picioare. M-a intors lung pe toate partile, ca peo rochie noua, ciutand defecte. I-am vizut ochii rotunzi si galbeni, fara gene. Urechile subtiri, crestetul albit. Nu era cine stie ce, dar era singura care m-a vrut. $i cu sipun, si cu spun. $i pe acolo, si pe acolo, Henka?’, m-a intrebat cu jumatate de gura si i-am simit degetele aspre intrand in mine. Nu am stiut ce si-i raspund, Am asteptat un alt cuvant care si ma Kimureasca, dar altul hu aavut, Lenka, nenka, enka’, se intefea durerea induntru. Cuvintele ii cideau din gura ca niste coropignite sise tarau pe mine, Am dat din cap. Degetele au iegit si s-au mutat la cal: caie. $i cu spun, si cu spun. $i pe acolo, si pe acolo. Bynem» nocryMHol, cieialo Hs TeBA YeNOBeKA.” Inteeagas virgina. (rus) Daci o si ma asculfi, te voi face om. (rus) 6 Cand stii despre el trei lucruri, locul nu te mai alunga. [-am scos oase Morkovkai, am salutat prima barbatul cu lopata. Aveam plasa. In dimineaja aceea, oragul nu mai era pustiu. Se simfeau oamenii. Deasupra capului am auzit des- chizandu-se un geam, si un rest de tigard a zburat spre noi Canta, a strigat Tamara Pavlovna in sus, dar nu s-a oprit din mers. Mucul a rimas si arda in zpada, amintindu-mi scurt de tigirile lui Rodion Eduardovici. Am grabit pasul ~ orice punct rosu ma frigea. Intr-o intersectie, o cAsut’ mic’ gi albi al cirei rost nu-l cunosteam, s-a deschis zgomotos in fata hoastra, descoperind o jumatate de femeie fara cap. Knock, rasermt”, mi-a Kimurit ea, iar eu m-am bucurat foarte tare. Stiam ce inseamma gazete gi tocmai aflasem de unde vin, La ras afli lucruri, m-am gandit, La internat nu ni se spunea nnimic sau ni se spunea prea tarziu. Ca atunci cand Oleaa tugit toatd iarna, iar in primavara a fost trimisa cu palton si cizme la tuberculosi, Prea tarziu, a spus directoarea, prea tarziu. Pe Olea n-am mai vizut-o. Am vrut si o intreb ce inseamna caus, inst am auzit imediat yninua™. Svinia-tdita, am repetat cas nu uit. Si nu uit niciodata. Sviniaulita. Langi un brad gia scos salinka si mi-a aritat spre varf, Exxa’"",a spus sia inceput si rada, loolka, am ris eu si ara simit cum pe loc gura mi s-a umplut cu clopotei de argi du-mi lucruri si locuri noi, invatindu-ma cuvinte, iar mie parea ci imi canta. Erau frumoase cuvintele ei. Rotunde gi aburinde, iar odata rostite, risunau lung si departe, de parca 3. lol-kaa. Tamara Pavlovna vorbea si vorbea, aratan- i Pore. (rus) Chiose, ziare. (rus) Strada, rus) Brad. (rus)cineva spargea in jurul nostru pahare de cristal. Voiam si vorbesc ca ea, voiam sa fac totul ca ea. 7 In alta zi, cuerodop’, a spus. Svefator am repetat eu gri- bita, luata cu totul pe nepregitite, insa vraja s-a destramat. Clopoteii au inceput sa muteascé, unul dupa altul, pana cand s-au prefaicut in inte. Simfeam cu ceafa, ca atunci cand Rodion Eduardovici se auzea noaptea pe coridoare, ca va urma ceva ‘du. Tamara Pavlovna m-a privit cu ciuda, ca un om care aflase prea tarziu un lucru care nu-i placea, Ochii is-au subtiat, gura i s-a imputinat, si asa, strnsi toat’, parea o camera in care s-a stins lumina. Gresisem, stiam ca gregisem. Era ins prea lung acel cuvant. Frumos, dar lung. Un tridator, Asteptam si mi loveasea, pumnul insi nu venea. Ma ierta sau imi pregitea o alta pedeapsi? Mi-am indreptat spatele si am impins barbia in fata, aga cum ne-a invatat pe toate Olea. nu te doare, se opreste, ne-a spus ea intr-o noapte, cand a intrat in dormitor mirosind a carne arsa. Sve- fator, am incercat din nou, si iar aiurea. Sve-fa-tor. ‘Tamara Pavlovna a scuipat in zipada si s-a pornit spre casa. In urma ei, siptimana a inceput sa se impatureasca cu tot ce-mi promisese. Pe ling mine, ca niste sicrie minuscu- le, au trecut ultimele cuvinte ale directoarei, painea cu unt ‘mancata dimineata, mantaua desfacuta a lui Serghei. Nu mai aveam ce pierde, Am alergat dupa ea, am prins-o de o mana gi i-am aruncat in fata. Svetofor, svetofor, svetofor, svetofor. De patru ori, ca la oras. Yast pycexitt, Ges Hero wnKyga”, mi-a spus. Si aga a rimas, mafor. (rus) Tava limba rusi, fra eat vei prapad. (rus) 4 Sa te ta cineua acasd, sd imparté cu tine tot ce are. Para an gdud aseuas? Sa primestt find ed cori. Sa cheltui ce n-aé cumpadrat. Si daci este — gandal ascaus ~ daed a fost merea? Clit de ascuns trebaie 3A. fie wn gind ca sd invingd fumosal dir jan? 8 Ar trebui poate si scriu ruseste, Ruseste, altfel se aranjeaza cuvintele. In romaneste imi amintese mai clar. Vreau si va spun totul. Inger sau diavol, pe care sa-l alegi cand amandoi vaneaza acelasi lucru? M-as fi lipit si de-o lama daca m-ar fi mangaiat si mi-ar fi aruncat paine. In dosul acelei usistramte simurdare mi s-a deschis o lume intreagi. Am pasit in ea pe negandite, cu frica unui copil care traise pani atunci doar din resturi. De cénd ajunsesem la Chit :mi insdilasem © viafa cu un soare in mijloc ~ Tamara Pavlovna, Strilucea, ardea si prefiicea totul in scrum. Era ca 0 pasire maiastré ~ ‘Tamara mea Pavlovna! Ucigitoare, dar miloasi. Vicleana, dar cu dreptate. De gura si de mintea ei se fereau toti ca de boala, dar totla ee se intorceau cand nu aveau scapare. Uneori, cand ajungeam noaptea, si ea se despletea de culeare, mi se parea i paral i se va preface in pene, iar limba in par fermecati. In prima zi, mi-a ardtat un colt. ,Sezi si invatal”, si aga a rimas, Lucra mereu. Primind sau adunand sticle, amagind betivii i lingusind lumea cealalta. Inmultind, rotunjind, construind din copeici imperiul care urma sa fie, la sfargit, al meu, Cand facea ceva important, ma intreba scurt daca am inteles. Daca ag putea, la nevoie, si fac la fel ca ea. O singura