INTRODUCERE Limba latina face parte din familia limbilor indo-europene, vorbite de un numir mare de popoare, intre care amintim pe indo-iranici, grec, italici, cel, slavi germani, traco-daci, armeni. Neatestati prin vreun document scris, limba indo-europeana a fost reconstituita de lingvisti prin compararea trisaturilor comune ale limbilor care au continuat-o. Aceste limbi se caracterizeaza prin faptul 4, penta a exprima diferitele raporturi gramaticale, cuvintele isi modifica terminatiile, uncori chiar si ridicina; de aceea ele se numese limbi flexionare (flexio, -onis = indoire, flexiune), Limba lating este idiomul vorbit mai fntai in Latium, regiune a Italiei antice, asezatd la sud de cursul inferior al Tibrului, unde s-a intemeiat si a inflorit cetatea Roma. Dupa rizboaie de cucerire purtate timp de secole, Roma ajunge capitala unui vast imperiu, Legiunile romane, magistratii si negustorii Romei, in numele "Senatului si al Poporului Roman", poarta limba latina de la Oceanul At ntic pind la Marea Neagré, din Britania pand in Aftica, de la Rin si Dunire & la Tigra si Eufrat si pand la Marea Caspica. Multe din popoarele acestei intinse impariii au pierit, numele multora a fost t, dar limba latin in atétea veacuri nu a incetat de a fi vorbitd, scrisi si studiatd. Departe de a fi'o "limb& moarta", cum este numit& deseori, limba latina continu si triiascd in limbile romanice, cate, dact mu sunt vorbite azi_pe intregultertoriu stipanit odinioar de poporul roman, in schimb au patruns gi in ‘America, din Canada pnd in Tara de Foc’. Limbile romanice sau neolatine sunt forme evoluate ale limbii latine (in varianta ci populara vorbiti), asupra cireia s-au exercitat influente variate si putemice. Intre aceste limbi, un loc deosebit fl ocupa limba romén, continuatoare a latinei populare vorbite in Dacia gi in nordul Peninsulei Balcanice. Structura gramaticali a limbii noastre,sistemul ei fonetic, precum gi o bun’ parte din lexic sunt latinesti, plstrnd in chip uimitor asemanarea cu limba latina. In consecinf’, studiul limbii latine are 0 deosebiti importanté nu numai pentru ca prin aceasti limba s-a transmis timpurilor ‘modeme cultura antichititii greco-romane, ci si pentru ci este calea fireascd de cunoastere a evolutieilimbii roméne si instrumental indispensabil pentru insusirea ei pe baze stintifice. Nu se poate concepe astizi un filolog care si nu cumoasca regulile de baz’ ale gramaticiilatine, "4, Marouzem, Le latin, Pais, H. Didier, 1927, p. 35, giJ. Michel, Grammaire de base dy latin, Klincksiec, Pars, 1962, p. 6