PSIHOLOGIA MEDICALA. Este un domeniu de intersectie dintre medicina - pe de o parte si psihologia generala si sociala - pe de alts parte. Ea abordeazi omul bolnav intr-o viziune tridimensionala complex $i integrativa, somato-psiho-sociali. Psihologia medicala adopta ideea ca atat corpul, cdt $i mintea sunt o structura indivizibila. ae Este ramura psihologiei care cerceteaza psihicul si comportamentul persoanel in conditii de suferinfd si modalitatile de optimizare a acestora. Domenii de cercetare : -psihologia omului santos si a bolnavului fata de agresiunea somatica sau psihica si efectele psihologice ale suferinjei in diversele faze de evolutie ale bolii; e ~ soluii tehnice de specialitate pentru prevenirea imbolnavirii si a consecinfelor starii patogene; ~ relajiile bolnavului cu personalul medico-sanitar, familia, ambianta; ~ relajia medic-pacient in elaborarea diagnosticului, desfasurarea tratamentului; ~ asigurarea confortului fizic gi psihic in condigile de spital si de suferinta; + factorii psihici si mecanismele produceriitulburiilor; : ~ problematica de natura psihologica a profesiunii de medic: solicitari psihice, efectele activitatii asupra integritiii fizice si psihice ale personalului medical, rolul si statutul, cauzele producerii de erori in practica medicala (malpraxis, abuz, etica); + eficienta medicamentelor si a interventiilor tehnice de specialitate, efectele secundare sau placebo ale acestora; ~ metodele gi tehnicile psihologice de tratament si de recuperare. PSTHICUL UMAN Definire Ansamblu de stiri, insusiri, fenomene si procese sut mecanismele cerebrale si de interactiunea cu lumea obiectiva, sine prin orientare, reflectare, planificare mentalé si actiuni transformativ-creative (Paul Popescu- tive ce depind cu necesitate de indeplinind funcyii de raportare la lume si la Neveanu, 1978). Caracteristici = sistem deschis, con: sistem dinamie, con: schimburi de energie, de substanta si informatie ; continua transformare; ;and dintr-un ansamblu de elemente aflate in interactiune, fiecare - sistem hipercompiex, dintre elemente fi :ndul lor sisteme (perceptive, conceptuale etc.) - sistem adapt abi, constand in capacitatea de autoorganizare (de elaborare, de sanizare, noi modele sau functii interne). readaptare veluri (forme) ale 0 a) nivelul inconstient ») nivelul subcongtient ©) nivelul constient Indicatorul comportamental principal pentru evaluarea functionalitaqii congtientului il constituie:starea de veghe (vigilenga). Aceasta este evidentiatd prin urmtoarele: prezenta de sine (identitatea eului, orientarea in propria persoand, orientarea in timp, orientarea in spafi, pregnana traiectoriei biografice;orientarea relajionald interpersonala; orizontul informational (volumul de cunostinje depre lumea fizie si societate);capacitatea rezolutiva (stabilirea cauzelor evenimentelor, rezolvarea de probleme, realizarea de conexiuni logice intre nofiuni, judecdti, injelegerea, previziunea etc.);orizontul motivational (doringe, aspirajii, idealuri);autoguvernarea-autoorganizarea (comanda, control, reglare);planificarea actiunii si stabilirea scopului et. ‘Starea de veghe este caracterizatd prin aceea cd functiile psihice se desfigoard cu: claritate (actele ideo-motorii sunt distincte si intr-o corecta orientare); luciditate (orientare in realitate oportund si psihiculuiadeevatt); controll rajiunii (care impune respectarea unor norme si valor, in consens cu normele ale). : Sociale scepria despre sine ~ ansamblul de ide stabile pe care le are persoana cu privire la modul eum se percepe, gandeste depspre sine; cunoasterea si convingerea detinerit calittilor si defectelor, tenfialitaqilor, limitele. : it Pia de sine ~ modul in care persoana se evalueazA in raport cu propriile asteptari si cu a celor celorlalti; constientizarea valorii personale. - : “increderea in sine ~ considerarea capacitatii de a actiona intr-o manieré adecvata in situatii importante. Modificari ale constiinyei a) Modificari normale (fiziologice) ale constiintei: somnul, visul, hipnoza; TEE b) Modificari anormale ale constiinje: alterarea gandirii(variafii in concentrarea atentiel, In reamintire, in judecdti; mixtari intre cauze gi efecte);peturbarea percept timpului; pierderea controluluis schimbarea expresiilor emotionale; schimbarea imaginii corpului; distorsiuni perceptive;schimbarea infelesurilor sau semnificafiilor;afectarea comunicarii; hipersugestibilitate (pierderea contactului cu realitatea, acceptarea contradictilor, diminuarea facultajiloreritice). ¢) Stirile de constiintd alterata: - obtuzia - constd in ridicarea pragurilor senzoriale = hebetudinea ~ reprezinta o desprindere de realitate torpoarea — este o stare caracterizatd printr-o usoara dezorientare obnubilarea - stare determinata de coboréea tonusului functional stupoarea - stare ce constituie un grad accentuat de tulburare a consti - _ activitatea psihomotorie a persoanei pare suspendat soporul - reprezinta o stare de somnolenfa patologic& suspendarea complet’ a constiinfei (starea comatoasa) ~ se caracterizeaza printr-o eliminarea ei in care functiilor relationale (apsihism), = coma reprezinta o stare patologicd a neuropsihismului, afectdind profund si persistent starea de constiin{a (practic abolita, in mod brutal sau lent, progresiv), functile de relatie, dar cu functiilor vegetative (in raport cu gradul de profunzime).. relativa pastrar Structura personaliti(ii in acceptiunea elasic’ personalitatea este alcatuita din trei componente structurale: temperamentul lita); aptitudinile (sistemul instrumental-operational); caracterul (latura dinamico-energeticd a pers (sistemul de atitudini st trasaturi volitive). Temperamentul se observ in manifestari ale comportamentului persoanei: tn migcare (promptitudinea, intensitatea si durata rispunsurilor la stimuli gi solicitar, rapiditatea actiunilor etc.), in vorbire, in gesticd. Se refer la modul cum reacyioneazi persoana din aceasta perspectiva in diferite situatii: viteza de desPigurare a proceselor psihice (rapiditatea percepfiilor, a reactiilor motorii, a raspunsurilor verbale). De asemenea, se refera la intensitatea si durata trairilor emotionale; rezistenta la efor, la stres; echilibrul si dinamica proceselor afective; orientarea spre lumea externa (extraversie) sau spre cea interioara (introversie), Temperamentul este in stransd legaturd cu instinctele gi afectivitatea dar si cu activitatea sistemului neuro-endocrin, Aptitudinile se refer potenfialul instrumental-adaptativ care permite individului realizarea intr-un anumit domeniu de activitate a unei performanfe superioare mediei comune, Valoarea aptitudinilor trebuie pusi in legiturd directa cu insusirea operajiilor in cadrul realizar unei sarcini sau activitayi, cu performanta $i eficienja desftigurdrii unei activitai Caraeterul, in sens larg, este modul de organizare a profitului psiho-social al personalitayi, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice. El cuprinde conceptia general despre lume giVayda persoanei, convingerile si sentimentele social-morale, aspiraile si ideaturile. in sens resteins, caraeterul_ desemneazi un ansamblu inchegat de atitudini, eare determina un mod relativ stabil de orientare si raportare a omului la ceilati, Ia societae, la sine insu. Intre structura intemaa caracterulu $i comportament se implica atitudinea, respectiv pozitia interna adoptati de persoand faté de situatia in care se afla, cu rolul de a stabili modul in care va aetiona, Atinudinea reprezintd 0 modalitate de raportare I obiecte sau fenomene, prin care persoana se orienteaz’ selectiv si se autoregleza preferential. Atitudinea este o poziie fafé de ceva, manifestati printr-un mod specific de reactie. Ea este o sinteza de trebuinfe, interese, convingeri, sentimente, judecati de valoare, mecanisme voluntare care nu sunt justapuse ci unificate, aledtuind o structura. Atitudinea confera un anumit sens gi 0 anumita coloratura comportamentului. ADAPTARE SI STRES Fiinja vie dispune de o anumita plasticitate, datorita careia fi este posibil sa se menginé in acord cu mediul $i s& pastreze echilibrul sau interior. Procesul vital necesité 0 continua ajustare si reajustare a organismului pentru restabilirea echilibrului mereu fntrerupt. Aceasta se realizeazd prin schimburi neintrerupte intre organism si mediu prin procesele de: = acomodare ~ reactia sau comportamentul care pune organismul si activitatea psihicd in relatie cu diversele variabile ale mediului (actiunea mediului asupra persoanei); | ~ asimilare ~ capacitatea psihicului de a se modifica in raport cu schimbarile intervenite in conditiile de vie\é, devenind capabil si indeplineascd obiectivele sale (acjiunea persoanei asupra mediului). Aceste doud moduri de acjiune interacfioneaza pentru a mentine starea de echilibru relativ stabil care defineste adaptarea, Factorii adaptarii ~ folosirea activa a resurselor interne si externe, - _ rezolvarea problemelor sau conflictelor, = _variabiitate privind seopurile Tipuri de adaptare - biologicd (implica un proces continuu orientat asupra modificd mediului), psihologies (modificare in raport cu schimbarile intervenite in conditile sale de viata, devenind capabil sa indeplineasca functiile si obiectivele sale - asimilare), - sociala (proves complex de interaesiuni permanente, dinamice intre individ si membrii grupului, societifii care fi recunose identitatea, capacititile, rolul si statutul) Aceste forme se sunt interdependente. propriului organism sau a Definirea stresului Cuvéntul stres, provine din latinescul "stringere' care inseamna a cuprinde, a imbratisa, a strange, a restringe, a lega, a clupi, a indurera, « rani, a jigni si care @ dat nastere in limba engleaa cuvantulel "stress Pe de o parte, stresul indicd conditiile neprielnice, agresive (situatii stresante) cérora individul trebuie si le feed fata, iar pe de alt parte, indic& starea in care se giseste organismul in urma actiunit supra lui a agentilor stresori (starea de oboseald, de uzura, de suferina), Definirea stresului este o problema complex, in continua reactualizare gi adaptare la rezolvarea adecvaté a situatiilor de natura practica Selye (1956) defineste stresul ca find rispunsul nespecific pe care il di corpul la oricare solicitare la care este supus. Conform autorului, in cazul unei actiuni de mai lung durat& a agentului Siresor, apare sindromul general de adaptare. Acesta consta in raspunsul organismului fafa de agresiune gi Cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice (se manifesta la oricare dintre agentii dectangatori),capabile si asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului in fala agresiunii care fi ameninys integritatea morfologicd sau a constanjelor sale umorale, Tentativele contemporane de definire a stresului (indiferent de natura sa biologics, psihied, sociala) au dus Ia diversificarea sensului termenului, acesta este ineles ca: stimul, réspuns, proces Stresul ea stimul se refera la solictarea provenind din surse, cum sunt: evenimente catastrofale (tornadele, cutremurele); evenimentele majore ale viefii; circumstange cronice, cum ar fi cele de viaya in condigii aglomerate sau zgomot, Stresul ca reacfie (rspuns) se refer’ modul fn care persoana rispunde la stres. Reactia implica att componente emotionale, cognitive, fizice (Wranspirajie, batai mai frecvente ale inimii), cat gi motivationale (apatia, pierderea interesului). Stresul ea proces: se refer la o serie de interacgiuni interactiuni si ajustiri sunt numite tranzacfii. Stresul nu este vizut ca un stimul saw un réspuns, ef mai degraba ca un proces. Persoana care suferi de stres este vazulé ca un agent activ, care poate influena impactul unui stres prin strategii comportamentale, cognitive gi emotionale, Procesul poate lua forma de bucli: factorul de stres prezints 0 ameninjare, produce stare de tensionare sau nervozitate care are ca cefect simptome de stres mai intense daca persoana nu reuseste sii [acd [aja in mod adecvat situatici.. In sens larg, stresul este rezultatul unei nepotriviri intre cerinfele situafiei $i capacitatea perceputé 4 persoanei de a indeplini aceste cerinje. Componentele stresului ustéri intre persoand si mediu. Aceste ~ _ stresorii (sursele de stres); ~ reactiile la stres si consecinfele lor; = Particularitifile individuale care mediaza comportamentul in stres, Stresul apare atunei end oamenii se confiunti cu evenimente pe care le percep ca find periculoase pentru bundistarea lor fizicd sau psihologic’, Organismul poate si nu reactioneze intotdeauna prin stres la acelasi agent stresor (de exemplu, caldura pentru o persoani care s-a acomodat la temperatura ridicat@), dupa cum, in cazul stresului psihic, acelasi agent stresor (de exemplu, o observajie, un repros) poate avea semnificatii diverse pentru persoane diferite. Sursele si fnetorii stresului in general, factorii de stres sunt multiplii, ins ef pot fi grupafi la nivelul urmatoarelor surse: medial (fizie, social, profesional, cultural); individu (biofiziologie, psihologic). Factorii de stres olicitavile vietii cotidiene: pietderi wale de orice fel (bani, finfe apropiate, bunuri materiale), pienlerl simbolice (speranje, proiecte), boalt, schimbsirile majore (somaj, pensionare, despartiri, divor,, islomeratin - confruntarea cu des! vesti proaste, impoliteje, intérzicri; - relafiile tensionate cu alfii; - singuratatea si absenta relatiilor = situajii de viad speciale: aniversari, clisitorie, examene, interviuri ete.; ‘unl de viafa solicitant: activitifi cu rise crescut (militar, medic, pompier etc.); - mediu ostil: zgomor, cildura, frig, dezastre, calamitai, razboi etc. jsurarea unor fenomene, cum sunt: sancjiuni, amenzi, abuzuri, discriminari, Factori de stres - eriterii de clasificare atura agenfilor stresori: ~ siresori fizici - zgomotele, vibrajile, radiatiile, efortul fizie prelungit, traumatismele, hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminosi,temperaturile extreme, umiditatea; = stresori chimici - noxele chimice; + stresori biologici - virusii, bacteriile, parazitii; 4= stresori la nivelul individulu’: organismului ~ predispozitiile genetice, particulartatile de dezvoltare, starea de sAnatate fizica etc.; psihicului - predispozitii genetice, particularitati morfunctionale, particularitati de dezvoltare si formare, starea de sAnstate fizicd si psihicd. = stresori de naturd veciala - nesiguranta politica, urbanizarea si supraaglomerarea, emigrarea, conditiile economice dificile, dezorganizarea social4, poluarea, violenja, evenimentele de viafé etc. = stresori de natura profesionald: suprasolicitarea, subsolicitarea activitayii, automatizarea si computerizarea, conflicte de rol, ambiguitatea rolului, evenimente de muncé etc. = nuntirul persoanelor afectat a) stresori cusemnificatie strict individuala (de ex., insatisfactia prelungitd a unor trebuinje fiziologice cum ar fi: setea intensd si lipsa perspectivei de a o potoli, foame, somn); b) stresori cusemnificarie colectiva, “de grup* familial sau profesional (de ex., nereus copil la examen, decesul parintilor, divorqul, perspectiva somajului ete,); ¢) stresori cusenmificatie generala care afecteazi orice individ (de ex., evenimentele subite dezastruoase specifice unor situatii de calamitate naturald - inundatie, eutremure, razboi, ete.) - natura agentilor stresori, sub forma conflictelor: a) conflicte famitiale b) conflicte profesionale; ©) conflicte sociale rezultate din::probleme legate de locuinja, criza de timp, poluarea sonord, accidentele, somajul, unele programe TV, terorismul; d) conflicte din sfera vietii intime: complexe de inferioritat familiala, insatisfactia legatd de unele trebuinte biologice, tristefe dat din viata personal, unui dificultagi de integrare socio- subsolicitarilor sau monotoniei Caracteristicile situafiei stresante intensitatea evenimentului (marimea schimbarilor percepute in situatia personal); - dimensiunea evenimentului; - durata evenimentului - imprevizibilitatea evenimentului (efectul de noutate); ~ actiunea simultand sau secventialé a evenimentului; - provocarea propriei limite Tipuri de stres poste fi realizaté dup’ mai multe eriterii: Clasificarea str jn functie de caracteristicile agentilor stresori declansatori ice atunci jilor stresori este de natura fizica, exterioard organismului. sihic - acliunea egentilor siresiatt se adreseaza sferei emojionale a psihicului; = psiftofiziologic - acjiunea agentilor stresangi se adreseazA intregului organism; = psihosocia! - actiunes agentilor stresangi se adreseaz& interactiunilor umane; wcrganizasional - acliunea agentilor stresanji se adreseazX conflictelor de rol, politica organizatiei, structura organizajiel; ~ cultural - actiunea agentilor stresori se adreseazi conflictelor privind obiceiuri, tradi = de masd - aciiunea ageniilor stresori se adreseazB evenimentelor determinate de natura actiunes (cutremure, inundatii etc.) sau de om (razboaie, violuri etc.) in functie de durata de actiune a agentului stresant: acut ~ in care factorul stresant actioneaz minute sau ore; - secvential - in care factorul stresant actioneaza treptat in timp; - cronic - in care factorul stresant acjioneaza zile, luni de zile. fn funcfie de numérul de persoane asupra ciruia actionenzi agentii stresori: - individual - cid o singuri persoand este supusé actiunii agentilor stresor; - grupal - cand este afectat un grup de persoane; ~5=- populational sau de masa ~ cfnd proportii ridicate de oameni trdiesc situatii deosebite: razboi, catastrofe, dezaste etc. in functie de nivelul de stimulare sau de intensitatea stimulului: = Stresul psihic de substimulare - apare in conditiile vietii moderne in activitati de "deprivare senzoriala” realizata in unele situatii de izolare profesionalA; - Stresul psihic de suprasolicitare - apare in activititi intelectuale sau fizice, complexe ce implic& we cognitiva, afectiva, volitional, motivationald; in functie de continuitatea de actiune a agentilor stresori: = stresul continue, = stresul discontinu. in functie de consecinfele produse: = distres; = eustres. Notii: Orice situatie de viafa care solicits mecanismul adaptativ genereaz& stres. in raport de consecinje exist doud forme de stres: stres negativ sau distres si stres pozitiv sau eustres. Cercetarile araté ca ambele tipuri de stres pot fi daunatoare in anumite conditii: perceperea unei experiente ca find pldcuta sau neplicuta, Evenimentul in sine este intotdeauna un stresor, fie c& este vorba de calduré sau frig, de vesti bune sau rele; de pierdere sau céstig. = solici Mecanismele de actiune ale stresului Principalele teorii acceptate privind mecanismele de actiune ale stresului: stadiile sindromului general de adaptare (Selye, 1956); secvenjele stresului (Lazarus, 1968; Lazarus si Folkman, 1984), teoria evenimentelor de viata Holmes si Rahe (1967) Stadiile sindromului general de adaptare (Selye, 1956) Conform lui Selye sindromul general de adaptare se desfgoaré in mai multe etape: stadiul reacjiei de alarma (care cuprinde doua faze: de "soc" si de "contrasoc"); stadiul de rezistenta (de revenire sau de "contrasoc prelungit"); stadiul de epuizare. Secventele stresului (Lazarus, 1968; Lazarus si Folkman, 1984) Teoria interactiunii dintre individ si mediu considera stresul drept un dezechilibru intens, perceput subiectiv, dintre cerinjele impuse organismului si capacitatea sa de raspuns. in explicarea dinamicii interactiunii dintre stresori si individ teoria considera important& cunoasterea mijloacelor prin care individul face faa situafiei. Momentele (secventele), stadiile caracteristice stresului: ameninjarea, evaluarea si ajustarea. Teoria evenimentelor de viata (Holmes si Rahe, 1967) Diverse schimbari de viaja (respectiv moartea partenerului, mutarea, schimbarea locului de mune’, divorful etc.) implied inedrcatura, readaptare gi consecinga (idea de baz& constnd in aprecierea situajionala a stresulul).Orice schimbare in viafa care solicité numeroase ajustari poate fi perceputd ca stresant, Acumularea de evenimente de viajd duce la cresterea susceptibilitatii individului la diverse boliincercénd sA mésoare impactul schimbarilor de viata, autorii menfionagi au elaborat Social Readjustement Rating Scale. Schimbarile de viata cuprinse in chestionar pot fi clasificate pe mai multe domenii: familial, profesionel, ‘ocial, financiar, sindtate, Reacfii, manifestiri, indicatori ai stresului Organismul reactioneazi la evenimentul considerat stresant in plan fiz, fiziologic, psihologic, comportamental. PSIHOSOMATICA : Medicina psihosomaticé se concentreaza asupra interacfiuni intre creier, minte, corp, precum $i, comportament. De asemenea, cerceteazi modul in care factorii emofionali, mintali, social, spirituali sifactori comportamentali pot afecta direct sanatatea, Ea are in vedere cresterea capacitatii individului de auto-cunoastere $i auto-ingrijire gi dezvoltarea tehnicilor adecvate pentru realizarea acestora. Sursele tulburarilor de somatizare Stresul are un rol important in producerea tulburdrilor de somatizare. Dintre cele mai freevente surse ale stresului mentionim: starea de boald fizicd sau psihicd; abuzul fizic, emotional sau sexual; situatia financiara precar®; pierderea locului de muned; probleme de comunicare, de adaptare la scoala, la munca, in familie, in societate; conflicte (divor, deces etc.); dezastre naturale (cutremur, inundafii ete.) propria persoand (instabilitate emotionala, neincrederea in sine) etc. Problemele profesionale si sociale, hiperimplicarea, pierderea, persistenja unei situatii psihotraumatice, frustrarea, anxietatea si problemele comportamentale acompaniaza tulburarile de somatizare. Principalele earacteristici ale tulburirilor psihosomatice: = prezenja de simptome somatice multiple, adesea produse in diferite organe, sau sisteme ofganice, care nu sunt explicate complet de investigatiile medicale sau de efecte directe ale unei substante ori deo tulburare mintalas - simptomele determi persoanei; ~ modificarile aparute sunt ample si de duratd; ~ simptomele au o desfigurare cronicd; te ~ pentru persoana respectiva disconfortul sau durerea sunt reale; ~ simptomele nu sunt intentionate (sub control voluntar) sau simulate; ~ stiologia sau mecanismele de producere sunt diferite de la un tip de tulburarea la altul;, ~ simptomele sunt intalnite in mod relativ freevent in populajie sau in unitaile medicale generale; ~ diagnosticul acestor tulburari este dificil de determinat (criteriile pentru determinarea gi diferentierea tulburailor psihosomatice este dificil de aplicat in practied), iar medicii gasese aceste condii dificil de descris in termeni satisffcatori. Cercetarile au demonstrat c& pentru a declanga starea de stres si a maladiilor respective, factorii de actiune trebuie s& indeplineasca anumite conditii. Dintre caracteristicile “stresorilor” sau “agentilor stresanti, asociate cu declansarea maladiilor au fost evidentiate: intensitatea; dimensiunea; durata de actiune; imposibilitatea controlului acjiunii lor; “efectul de noutate”; conditiile de mediu extreme etc. in general, somatizarea este definitd ca tendina de a trai si de a exprima o suferinja somatic ca ;puns la stres sau la un traumatism psihie, Se manifesta ca disconfort somatic, inexplicabil printr-o tulburare sau leziune fizic’ si care nu este un efectul secundar al consumului de substange (medicamente, aleoo! sau droguri). Sometizarile intra, in general, in cadrul tulburdrilor functional care acoperd un ansamblu vast de disconforturi cu predominant fizies, a ctor organicitate nu poate fi stabilité $i care genereazi fcjie, dificultafi existentiale sau stres pronunfat gi prelungit. Sim Zice in absenta unei legituri organice identificabile sunt frecvente in practica wedicald, in mod special fi a © deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional, familial al fulte dintre simptomele psihosomatice pot fi intlnite gi la pacientii cu patologie organica, inst acestea sunt izolate, Pacientii cu somatizare au diverse simptome, in multe sisteme organice, care au un trecut lung, Cele mai freevente tulburri de natura psihosomaticd in raport de diversele sisteme organice sunt: sistemul cardiovascular; sistemul respirator; sistemul gastrointestinal; sistemul muscular-schele sistemul endocrin, dureri cronice:tulburéri imunologice: cancer-tipuri diverse; afectiuni dermatologice. Cel mai freevent afectate de tulburari psihosomatice sunt sistemele gastrointestinal gi respirator. IATROGENTILE Impactul negativ al actului medical asupra bolnavului poartd eticheta de iatrogenie. a~t-latrogenia reprezinta ansamblul consecinjelor negative asupra bolnevului ca urmare @ efectelor nedorite, necunoscute sau neprevazute ale actului medical. Altfel spus ~ iatrogenia desemneaza un atribut Conferit unei atitudini, acjiuni, sugestii sau oricérui act voluntar sau involuntar al personalului medical — ‘care poate induce reactiv, psihogen, suferinte bolnavului Riscul iatrogenic pentru pacienti cu boli acute este inal, stu ile raporteazA rate intre 4-17%. Tipuri Medicamentoasa - cuprinde totalitatea tulburarilor somatopsihice determinate de administrarea medicamentelor ~ fiind vorba fie de reactii adverse, intoleranfa, fie de administrarea eronata (ca do: durati, tip de medicament, asociere medicamentoasa), fie de reacjii individuale variate, imprevizibile.Pentru a detecta mai bine efectele nedorite ale medicamentelor s-a dezvoltat 0 noud disciplina medicala farmacovigilenta ~ Psihicd ~ este determinata in mare masuri de adoptarea de strategii deficitare de comunicare dintre medic si pacient. Cantitatea insuficienta de informafii duce la o crestere a anxietajii, cu 0 sc&dere a pragului de sensibilitate cenestezica si o concentrare asupra senzatiilor 51 functiilor propriilor organe. O cantitate excesiva de date medicale, care depasesc capacitatea de prelucrare a individului, poate constitui © alti sursi de stres informational pentru bolnav, care, de asernenea, intra intr-o stare de anxietate. Atitudinea etilista, cu un limbaj elaborat, plin de termeni exclusiv medicali accentueazi confuzia pacientului in legatura cu boala sa. La polul opus, abordarea excesiv de familiard, uneori chiar sub demnitatea profesiei medicale este la fel de nocivi.Sechelele grave datorate unor interventii chirurgicale neadecvate conduc la perturbari de natura psihicd (nemulfumire, ingrijorare, anxietate, nevroza) si la agravarea starii de sinatate, in general Jatrogenia de interventie si explorare - se poate datora fie erorilor aparute in folosirea tehnicilor de investigatie, fie tehnicizarii excesive a medicinei, ceea ce duce la dezumanizarea actului medical. Jatrogenia de spital - este determinata de conditiile neadecvate din punct de vedere fizic sau moral (izolarea si in acelasi timp pierderea intimitatii, convieuirea cu alti bolnavi, limitarea contactului cu familia, reguli impersonale de ordine interioara, tratamentul depersonalizat. Jatrogenia poate fi declansata in orice etapa sau ipostaza a actului medical cu tot ceea ce presupune acesta in ansamblu (institujia medicala si rigorile ei, cadrele medicale $i activitatea acestora, relajia medic — pacient, prescrierea §i uzul medicamentelor, intervengiile in scop diagnostic sau terapeutic ete.) Factorii producerii jatroge! Principalii factori ai producerit iatrogeniilor sunt: medicul, pacientul, natura bolii, mediul de munci (conditii materiale, organizatorice). Medicul — factor al producerii iatrogeniei. Erorile principale generatoare de boli iatrogene evidentiaie de cercetarestehnici diagnostice neadaptate,controlate neadecvatstratament medicamentos neadecvatjinterventii chirurgicale neadcevate, nereusitesconditii de spitalizare incompatibile, spitalizarea prelungitiincompetenja mediculuisatitudinea neadeovatd; intervenfii psihoterapetice neadecvate sau administrate necorespurittor Principalele cauze determinate de comportamentul medicului:solieitaren exagerat de analize de laboratorytelatii neadecvate intre medic si pacient in periouda stabilirii diaznosticulul, tratamentului si in timpul terapief; exprimarea academics, sofisticata in transmilerea informafiitortransmiteren de informatii incomplete (iatrogenie negativa);transmiterea necontrolata « unor informatii care pot genera reactii de amploare ridicata la pacientii predispusi si interpreteze si si amplifice tcama de boalg acestea sunt cu. att mai intense cu cat persoanele prezinta tulburari funcjionale; folosirea unui instrumentar infectat;folosirea unor medicamente care au reactii wwerarea administrarii de medicamente si folosirea lor pentru simptome banale, adverse, secundaresexa exagerate ete, Pacientul Persoancle aflate in suferinja reacjioneaz& diferit in raport de atitudinea fayé de propria stndtate: are, de compensare, de refugiu. intilnim atitudini de exagerare, de apaStudiul personalititii botnavilor cu suferinte iatrogene pune in evidenta unele trisdturi specifice are explicd receptivitatea acestora cite iatrogenizare:egocentrism pronunfat (tendinfa de a analiza in mod permanent propriul corp si starea de siinitate);temperament senzitiv-emotional, impresionabil, labil, sor influenabil, cu dificultaqi de adaptare; sugestibilitate;nesiguran(a de sine, instabilitate 51 insecuritate rioara: imaturitate emotional; nivel intelectual si cultural deficitar. ‘Managementul medical- factor al producerit iatrogeni Sunt evidentiate conditiile neadecvate de tratament, de spitalizare (aglomerajia), monitorizarea si controlul neadeevat al pacientilor, spitalizarea prehungita. FENOMENUL $I EFECTUL PLACEBO/NOCEBO Termenul de placebo esteechivalent al cuvantului ebraic “ethaalik, el reprezinta forma, la vitor, & verbulul latin “placeo™ (a place) si poate fi tradus prin “voi plaicea sau, mai liber, prin “voi fi placut Astfel preluat, cuvntul are sensul de agreabil, plicut, in sens de promisiune, si deci poate defini asteptarea unui bolnav cind i se prescrie un medicament, Ia actiunea utili, plicutd a acestuia. in literatura medicald aléturi de termenul placebo intalnim expresiile efectul placebo si fenomenul placebo. Placeboeste definit ca find orice substan, tratament, interventie sau simulare chirurgicalt care produce modific&ri in condiia medicald a pacientult. . tomenul placebo reprezint& ansamblul modificarilor psihologice sau psihofiziologice pe care le Prezinté bolnavul si, int-o oarecare misurd, medieu, in legiturS eu utilzareaclinied a unei substante placebo. Exectul nocebo (de la verbul latin noceo, a diuna, in opozitie cu placeo, a plicea) se manifesta atunci ednd pacientul raporteazi efecte indezirabile ale unei substante lipsite de activitate farmacolo, Factorii producerii efectului placebo 2) Bolnavul si personalitatea sa. In raport de reactivitatea la placebo sunt difereniati pacienti cebo (au caracteristici ale personalitajii cum sunt: —sugestibilitate, pas cooperanti, conformisti, introverti); nereactivi, rezistensi-placebolindivizi rigizi, afi, critic, cu grad ridicst intelectual, bun control emotional, necooperanti, extraveri) su/: Femeile raspund pozitiv mai intens gi intr-o proporfie de doua ori mai mare decat barbatii; irsta: copiii si tinerii caracterizati indeosebi prin extraversie, labilitate afectiva rispund slab la fenomenul placebo; Ia varsts a treia, efectul cunoaste un cimp favorabil de dezvoltare - se datoreazi f indiferent de atectiune, vadeste 0 preocupare deosebita fai de starea sdnatiii sale gi cu siricteje recomandarile medicului b) Boala.Afecriunile cu un grad inalt de subiectivitate rispund bine la substantele placebo; cele cu determinare organic jesc a fi rezistente. Placebo actioneaza mai bine i mai freevent la durere fri ale senzatie! autonome, ca greaja; psihonevroze, fobii si depresie; tulburari ale factorilor sub -a singelui, circuitul aerului bronhial. Efectul placebo se intélneste cu cea | clgtilor, cefalee, mialgii, durerile dentare, acestea fiind cele mai usor Pls bbouls este hiperacuté (de exemplu, stopul cardiac) sau céind functiile vitale degenereaz% (de exemplu, in aciditatea metabolicd severd).De asemenea, efectul placebo, in mod nuit, nu se objine pentru bolile persistente, ca sindroamele ereditare. ‘¢)Medieul.in captarea interesului si increderii bolnavului, sunt importante urmatoarele calitati ale medicului: prestigiul(ca rezultant& a pregatirii profesionale, atestatd de titluri ce impun respect - profesor, specialist, director de spital, sef de sectie etc, si a rezultatelor obtinute si vehiculate de pacientii vindecayi, care le “popularizeazaoptinismul rerapeutic(inclusiv increderea in medicamentul ce urmeazA a fi .dministrat);calitayile relasionale(“cildura umana", atitudinea prietenoasa etc.);comunicarea explicita cu privire la actiunea medicamentului prin folosirea unui limbaj adecvat bolnavului; autoritatea medicului - acceptata liber de catre bolnav d)Medicamentul: nouatea (cu cat sunt mai noi, stunt mai bine apreciate de bolnavi); cadministrarea parenterala dezvolta un efect mai amplu decét administrarea oralai; produsele cu administrare intravenoasa sunt mai eficace decat cele cu administrare intramusculard; forma sub care se ~9-prezintt substan placebo (sub form de gelule este mai eficnce decat cel sub forma de soluie, jar aceasta pre an efeet mai mare decat eel sub forma de tablete; design mai plicur, mai sofisticat; culoarea (cele olorate atv un elect mai mare); gusto! (substanfele cu un anuimit gust -de exemplu, amar - sunt mai eficiente deciit cele Mira gust). LL, "Afi fuctori ex elvet placebo evidential: conditie gi mijloacele de interventie medical: instituta, personalul, sloanele, imbricimintea, lenjeria etc. acesten reprezinté simboluri terapeutice. ctorii ineriminafi fn produceren efectului placebo nu acfioneaz’ in mod izolat, ci ei mneazl eiproe. eho a). stabilirea diagnosticntui si tratamentu i Placebo (medicamentele, simulirile unor manevre medicale, operatii, psihoterapii) se foloseste in situagii eu | ~ cazuiri care beneficiaz’ de o relafie terapeuticd foarte bund (medic optimist, apropiat, autoritar, apreciat de bolnay, iar acesta, inerezitor in medic si medicament); = simptomiele bolii nu pot fi tratate cu. medicamente active sau aplicarea acestora are efecte echivalente, fird a fi acompaniate de efecte secundare; - situafii in care se urmareste sevrajul unui medicament la care s-a instalat 0 dependenfa; = situajii in care dozele medicamentelor active trebuie scizute datorité efectelor secundare importante; ~ situafii fn eare se urmireste dovedirea bazei funetionale a unor acuze; = in situatii in care sunt acuzate dureri, rd o bazi real b) cereetarea efici nedicamentelor ; Comparatea efectului oricdrai medicament nou, efruia dorim sa-i demonstrim eficacitatea. in acest scop se recurge la anumite strategii menite si elimine orice indoialti asupra neutralitayii atitudinii medicului sau a pacientului atunci cand este cercetati eficacitatea terapeutica a unui medicament. Strategii de cercetare folosite: + procedeul simplu-orb, in care pacientul nu stie cf i se administreaza o substan placebo; - procedeu! dublu-orb, in care nici unul din cei doi protagonisti ai actului terapeutic nu cunose natura medicamentului; medicul stie c& una dintre cele doud substanfe cu care se face studiul si pe care le administreaza este placebo, dar nu stie insi care dintre ele; - procedeul triplu-orb, in care substanja activa si cea placebo sunt inmadnate de experimentator unui intermediar care nu le cunoaste si care la randul su le pred medicului pentru administrare. ea placebo implic& o unele probleme de eti Textele legislat objinerea consima clinic’ majore. fe in domenitt prevad informarea pacientului asupra utilizérii unui placebo gi amantului sits pentru acest tip de protocol COMUNICAREA IN RELATIA MEDIC - PACIENT Comunieare ~ detini Este procesul impiitisirii cu o alt& persoand sau personne de cunostinfe, interese, atitudini, opinii, simfaminte, idei Comunieare gi informare Tnformaia este o premist necesara unui act de comunicare, ea nu este ins suficienta; absenta injelegerii informatie gi a cadrului relational elimina starea de comunicare; Comunicarea este o relatie intre indivizi; ea implied transmiterea, intenjionata sau nu, de informatii destinate sti limureasca sau si influenjeze un individ sau un grup de indivizi receptoris este un circuit care se autoedificd si se autoregleazi permanent, ‘Tipuri (forme) de comunicare — eriterii ~ canalul de transmitere: sonord, vizuala, tactilé, olfactiva; + pozitia ocupaté de interlocutori: ierathic& si reciprock; -/e-‘finalitatea actului de comunicare: accidentala; subiectiva; instrumental; = “natura semnelor utilizate in codarea informatie: verbala, paraverbald si nonverbal. Comunicarea verbal Informatia este codificata si transmis prin cuvant gi ceea ce este in relatie cu acesta: aspectul fonie, lexical, morfo-sintactic. Are forma orala si scris. Mesajul este transmis sub forma de expunere, discurs, dialog. Comunicarea verbala este facilitata de prezenja gestualitatii i migcdrii: privirea, orientarea corpului, pozitia si distanfa dintre parteneri sunt importante pentru sustinerea acesteia. Comunicarea paraverbal Informatia este codificaté cularitati de pronuntie; intensitatea rostirii;ritmul rostirii; debitul vorbiri rostie etc. Are efectul de a o personaliza gi de a implica afectiv att emitengi, cat si receptorii. ‘Comunicarea nonverbal Informatia este codificata si transmis& printr-o diversitate de semne legate de postura, migcarea, gesturile, mimica, infatigarea partenerilor. Impactul mesajului in raport de formele de comunicare: 7% verbal; 38% paraverbal; 55% transmisa si prin intermediul altor resorturi: caracteristicile vo ; intonagia rostirii, pauza in nonverbal. Factori care pot determina probleme in comunicare Dificultati de exprimare; diferente de perceptie si de cunoastere;relatiile birocratice, reci stabilite intre interlocutori;concluziile grabite; stereotipiile, comunicare nediferentiatd;lipsa de interes; impunerea lunor argumente logice, propriisfolosirea ameninjirilor (recurgerea la ordine, la moralizare, judecare pirerilor interlocutorului);perturbari ale interactiunii dintre indivizi - conflictul de roluri, rigiditatea roluriloremotiilestipul de personalitatea;contextul, condigiile de comunicare. Condit si atitudini retationate comunicirii eficiente Spatiul personal; contactul vizual; feedback-ul; ascultarea; vorbirea ~ fluienfa; amabilitatea, politete: r psihologice, perceptiilor, spatia — abilitatea de prezicere, recunoastere a dispozi gandurilor, sentimentelor, atitudinilor unei alte persoane. Asertivitate ~ forma de comunicare in care nevoile, dorintele, punctul de vedere sunt exprimate in , cu respect fata de sine gi ceilalti. Persuasiune-capacitatea de convingere a altei persoane pentru schimbarea schimbarea ’.0 problema prin transmiterea unui mesaj intr-o atmosferd de mod el comportamentului, atitudinii eu privire alegere liberd. Comportamentul faz de pacient i Ascultare cu atenfie;ocuparea de rezolvarea problemei pacientului;corectarea propriilor greselisfolosirea telnicii,discului stricat”;folosirea telefonului - se raspunde in mod prompt la apel;pacienti insoysi de cop iipectenjii varstniepaciengii eu handicapurispacientul ,bufon”;pacientul neanunfatspacientul vorb ‘ot”;pacientul nepoliticos, isticile relagici medie-pacient sociala intre doi membri ai unor grupe sociale distincte prin competengele, orientirile, prestigiul lor: un grup ai caror membri cer ingrijire gi menfinerea sinataqi gi altul, ai cdror membri oferd pacientul ,stie ingrijiren; - 0 relafie psihologicd: pune faa in fata pe de parte, persoane cu psihologii diferite, iar pe de alta experienja medico-profesionali a medicului cu experienfa suferinjei bolnavului; ~ orelajic culturali, care determina confruntarea de tipuri diferite de opinii, de valor, de atitudini, de comportamente ete, ~o relatie de comunicare verbal: pentru a objine informatiile necesare diagnosticului ¢ realizeaz inte-un medi institujionalizat: cabinet medical, policlinica, spital; - medicul ocupai locul principal; - medicul co-participa simpatetic la suferinja pacientului Asteptiri, comportamente ale pacien{ilor medicul sa fie un profesionist; = MHccautd un sprijin, un re 1, ineurajare, agteptindu-se ca medicul sa fie “o mama pacien{i cautd in medic o persoana paternala, puternicd, fata de care sé asculte; = unii pacien{i dorese sit nege nevoia Jor de contact emotional; = unii pacien{i au teama dea nu fi dominai de cftre doctor. Modele ale relatici medic-pacient Modetul paternalist (medicul decide ce este in interesul bolnavului pe baza informatiilor medicale pe care le define si a rationamentului medical; neajunsul acestui model este reprezentat de faptul cA medicul si pacientul pot avea sisteme de valori diferite; rezervat medicinii de urgenta); Moderul informativ (medicul oferd pacientului toate informayiile relevante privitoare la afectiunea sa gi la optiunile terapeutice, fir si find cont de istoricul, personalitatea sau sistemul de valori al pacientului; poate produce ansietate, stres;lipsit de compasiune; presupune, in mod eronat, c& pactentul este pe dept ‘autonom; potrivitsituafilor in care pacientul este consultat pentru o afectitune minora, in ambulator); Modelu! interpretativ (medicul se erijeaza intr-un “sfatuitor” al pacientului, ajutdndu-t fn luarea uunei decizii care s& find cont atat de informatile gi rationamentul medical, eat side sistemul personal de valori al acestuia; presupune ca medicul si infeleag’ dorinfele si nevoile pacientului, lucru nu intotdeauna posibil; potrivit situagilor in care pacientul este consultat pentru afecjiuni cu durata lungi de evolutie); Modelul deliberativ (medicul se comporti ca un profesor sau prieten al pacientului si incearca s& i convingl si aleagit calea “cea mai buna”, tindnd cont atat de informatiile si rationamentul medical, c&t si de sistemul personal de valor al bolnavului; utilizat in special in insttutiile cu profil de snatate publica), Cauzele comunicirii defectuoase dintre medic si pacient Atitudinea profesionala - distanja profesional, control sever asupra consultatei, oferd pacientilor un minim de informatiitilul de interviu — birocratic; incertitudinea diagnosticului; evolutia bolii; neincrederea pacientuluisperspectivele medicului si pacientului asupra boliisdificultajile de fnfelegere $i memorare ale_pacientului Asigurarea unei bune comuniciri Prezentarea, empatia, respectul, suportul, organizarea, non ~ judecarea, alianja. Efectele relatiei si comunicirii adecvate dintre medic si pacient Controlul durerii: reducerea sresului; reducerea anxietatii. alte