Definirea si constantele dreptului

a)Definirea dreptului

- In cadrul orientarilor filosofice, I. Kant arata ca “dreptul este totalitatea conditiilor in care
vointa libera a fiecaruia poate coexista cu vointa libera a tuturora, in conformitate cu o lege
universala a libertatii”; in filosofia marxista dreptul a fost definit ca “vointa clasei
dominante ridicata la rangul de lege”;
- In orientarea formal-normativista, Gaston Jeze arata ca “dreptul unei tari este ansamblul
regulilor judecate ca bune sau rele, faste sau nefaste – care la un moment dat sunt aplicate
efectiv de catre practicieni sau tribunale”;
- In orientarea sociologica, Leon Duguit intelege prin drept “linia de conduita care se
impune indivizilor in societate, respectarea careia este considerate la un moment dat de
catre societate ca o garantie a interesului comun si a carei violare antreneaza o reactie
colectiva impotriva autorului acestei violari”;

→ “dreptul este sistemul normelor elaborate si/sau consecrate de catre puterea de stat, norme
care orienteaza comportamentul uman in conformitate cu valorile societatii respective,
stabilind drepturi si obligatii, principii si definitii, structuri si relatii de organizare si activitate
sociala a caror respectare este obligatorie, fiind asigurate la nevoie de forta coercitiva a
puterii publice”;

b)Constantele dreptului (elementele sau trasaturileesentialmente commune ale dreptului indifferent

de continutul si forma concret-nationala, geografica sau istorica a acestuia); aceste constante
pot fi identificate in mai multe planuri ale existentei si evolutiei istorice a dreptului:

a) In planul/sfera continutului normelor juridice - orice norma jur., indifferent de epoca

istorica sau sist. National-concret in care a fost elaborate are cateva trasaturi comune:
exprima existenta unui raport juridic reglementat a se desfasura intre anumite subiecte, ca
avand un anumit continut si referitor la un anumit abiect al acelui raport; reflecta existenta
unei raspunderi juridice indifferent de continutul sau forma concreta a acestuia;
b) In planul/sfera asa-numitutlui “dat” al dreptului – “dat” al dreptului = ansamblul unor
premise si conditii care dincolo de variabilitatea lor istorica se manifesta ca permanetnte
sau constante ale dreptului, indifferent de diversitatea sistemelor concrete ale acestuia;
Asemenea “date”-constante ale dreptului sunt:
 Relatiile sociale – indiferent de forma lor concreta, de epocile ist.si situatia lor
geografica,etc, normele juridice au reglementat si reglementeaza oriunde si oricand
relatiile/ raporturile sociale dintre subiectii umani;
 Omul – orice lege sau legiuitor a avut si are in vedere faptul ca norma de drept
vizeaza in ultima instanta conduita umana, statutul social al omului;
 Legitatile obiective ale existentei – legile juridice (ca legi subiective) nu pot face
abstractie sin u pot contravene legitatilor obiective ale naturii, legitati independente
de vointa sau dorinta legiuitorului, a oamenilor in general;
c) o semnificativa categorie de constante ale dreptului pot fi identificate in planul aparatului
logico-conceptual, in lbj. juridic perpetuat de-a lungul istoriei diferitelor sisteme de drept –
de ex. notiuni ca : lege, raport juridic, pedeapsa, inchisoare, contract, familie, drept,stat, etc.
au avut de-a lungul timpului pana astazi relative aceeasi semnificatie informationala, acelasi
inteles.