Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Povesti Copii Fratii Grimm PDF

    Uploaded by

    Ion Bumbu
    7 views156 pages

    Original Title

    povesti-copii-fratii-grimm.pdf

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    7 views156 pages

    Povesti Copii Fratii Grimm PDF

    Uploaded by

    Ion Bumbu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 156
    FRATIL GRIMM Povesti Traducere Liana Ciuche {BB BIBLIOTEOA JUDETEANA | er FS O29D | Ne. sav. a 2005 Hansel si Gretel A fost odat4 ca niciodata un taietor de lemne tare sar- man si omul asta locuia la marginea unui codru intins, im- preuna cu nevasta si cei doi copii ai lui, un baiat pe hume Hansel si o fetité pe care o chema Gretel. Atat de nevoiasi erau cA abia isi puteau duce zilele si s-a intamplat ca odata s-a abatut o asemenea saracie peste tinutul in care traiau ei, incAt taietorul de lemne n-a mai fost in stare sA le puna pe mas copiilor nici macar painea cea de toate zilele. Era ma- cinat de ganduri si de amaraciune si iInt-o noapte, pe cand se zvarcolea in pat de atatea griji, se intoars€é spre nevasta-sa si ii spuse oftand: —Ce-o sa se aleaga de noi, nevasta? Cum sa ne mai hranim bietii copii cand nu mai avem de-ale gurii nici pentru noi? — Uite ce m-am gandit eu, barbate, ii raspunse nevasta-sa, care nu era mama adevarata a copiilor, ci mama vitrega, maine dis-de-dimineata luam copiii si-i ducem unde-i padu- rea mai deasi, le facem un foc zdravan, le dam cate un co- dru de paine si pe urma ne ducem la treburile noastre si ii lasim acolo. Codru-i prea mare ca sa mai nimereasca dru- mul spre casa si uite asa 0 sa scapam de ei. — Nu, femeie, nu fac asa ceva, fi zise barbatul, cum sa rabd sa-mi las copiii singuri in inima padurii, prada jivine- lor care mult n-ar trece si tar sfasia in bucati? — Da’ nerod mai es! i-o intoarse nevasta-sa. Pai daca-i asa, atunci sa stii cA o s4 murim de foame tuspatru, asa ca poti sA te-apuci de pe-acum sa cioplesti scandurile pentru sicrie... il repezi femeia si nv-l slabi pe bietul om pana nu se invoi cu planul ei, cu toate ca se caina intruna zicand , 20, Doamne, tare-mi mai pare rau de bietii mei copilasi!* Da’ vezi cA si copiii erau treji in Ast timp, c4 nu putusera nici ei s4 adoarma de foame, si asa se facu de auzira tot ce le spusese mastera tatalui lor. - Gata, s-a sfarsit cu noi! ii zise Gretel fratelui ei, plan- gand cu lacrimi amare. — Taci, Gretel, nu mai plange, ii raspunse Hansel, 0 sa gasesc eu cumva'o cale de scapare... Asa ca, dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse pe el hainuta, deschise usa casei si se furisi afara. Era 0 noapte atat de luminoasa, ca pietricelele albe din ograda scanteiau ca banutii de argint sub clarul de luna. Hansel se apleca si-si indesa buzunarul hainutei cu pietricele, apoi se intoarse in casa si-i spuse lui Gretel: — Dormi linistita, surioara, si nu-ti face griji, Dumnezeu n-o sa ne lase sa pierim. Si zicdnd asa, se furisa la loc in pat. Abia se crapase de ziua si soarele nici nu apucase sa rasara, cé mastera cea neagra la suflet se si duse sa-i scoale pe copii: ~ Sculati-va, lenesilor, cd mergem in padure dup lemne! Apoi le dadu fiecdruia cate un codru de paine si le zise dusmAneste: — Uite aici, sa aveti de pranz, da’ nu cumva s-o mancati mai inainte, ca nu mai capatati altceva! Gretel puse bucatile de paine in sortulet, fiindca Hansel avea buzunarul plin cu pietricele, si o pornira cu totii spre padure. Nu mersera prea mult si Hansel se opri in loc si se uila pe furis la cdsuta pe care o lasasera in urma. Si se tot opri asa, pana cand baga de seama taica-sau si-l intreba: — Hansel, da’ ce te tot opresti si te uiti in urma? Vezi-ti de drum si mai bine te-ai uita pe unde umbli. 6 — la, taicutd, ma uitam si eu la pisicuta mea alba... sta colo sus pe acoperisul casei si uite-o cum imi face semne de ramas bun... fi raspunse Hansel. — Esti un neghiob, i-o intoarse mama vitrega, nu € nici o pisica pe acoperis, e hornul casei, care straluceste in lumina rasaritului. Mastera nu stia insa cd Hansel nu se uita dupa pisicuta, ci se tot oprea sA presare pe drum pietricelele albe cu care si umpluse buzunarul. Mai mersera ei ce mersera si cand ajunsera in inima pa- durii, tatal le spuse celor doi copii: — Asa, acu’ ia duceti-va voi de adunati niste lemne sieu ami sa fac un foc strasnic, sA va tina de cald. Hansel si Gretel se apucara sa adune vreascuri si aduna- ra panace se facu o movilita numai buna. Lemnele erau us- cate si luara foc repede si cand valvataia se inteti, zgriptu- roaica de master le zise copiilor: — Acw’ ia intindeti-va la caldura si odihniti-va, ca noi ne ducem in padure s4 taiem niste lemne. Si cand om gata, ne intoarcem sa va luam acasa. Hansel si Gretel se cuibarira langa foc si cand se facu de amiaza, isi mancara fiecare bucata de paine; copiii tot au- zeau lovituri de topor si erau incredintati ca tatal lor era pe undeva prin apropiere, numai cA vezi nu toporul era cel ce se auzea... Omul legase inadins o creanga de un copac us- cat si-o legase asa fel ca sA scoata sunetul acela cunoscut co- piilor, cand vantul o smucea incoace si-ncolo. Trecuse multi vreme de cand ramasesera singuri si de la © vreme ochii li se lipira de oboseala si copiii adormira bustean. Era noapte si intuneric bezna cand se trezira si Gretel incepu sa planga: — Cum o sa mai stim acum sa iesim din padure? zise ea. — Ai rabdare pana rasare luna, o linisti Hansel, atunci o sA nimerim numaidecat drumul spre casa. Si cand rasari luna plina si padurea se lumina dintr-o data, Hansel isi lua de mana surioara si amandoi pornira pe 7 urmele pietricelelor albe care straluceau ca argintii noi si-i indrumau spre casa. Mersera astfel toata noaptea si inainte de a se crapa de ziua ajunsera la casuta parinteasca. Batura la usa si le des- chise mastera si cand fi vazu acolo inaintea ei, nu mai avu ce face si se prefacu a fi fost tare ingrijorata de soarta lor: — Neastamparatilor, le zise mastera, de ce ati dormit ata- ta vreme in codru, tare ne-am temut ca n

    You might also like