Sandra Brown - Sarutul Ispitei (2011) PDF

You might also like

You are on page 1of 182
capitolul 1 —Acesta-i ultimul avertisment, Barnes, spuse Megan Lambert pe un ton care-l ficu pe subaltemnul ei s& se foias- ca nelinistit pe scaun. E putin spus cd s-a suparat clientul. Mica zis c& nici macar n-ai adus vorba de emisiunea de- dicatS muzicii country. Ar fi cumparat 0 ton de reclame pentru spatiul ala de o ord si jumatate. Tan&rul era foarte agitat si evita s& se uite in ochii ei p&trunzitori. fsi drese glasul, emotionat: —Pur si simplu, nu m-am gandit cd... Se auzi un zgomot neasteptat de puternic cand palma lui Megan izbi blatul biroului din lemn de eseny& tare. —Exact asta ziceam si eu. Nu ai géndit deloc. E a treia oard in tot atétea sapraim4ni cAnd md iau de tine. De fiecare dat cAnd procedezi intr-un mod at&t de neprofesionist, postul de televiziune pierde mii de dolari. Megan se ridic& de pe scaun si se duse in fata biroului, sptijinindu-si coapsele ferme de marginea lui si incruci- s4ndu-si gleznele fine. -Ba mai mult, c4nd o dai in bard, eu ies cea mai sifo- nat& din toat& afacerea. Trebuie s&-i spun directorului de post c4 nu ne incadram in buget, iar el are s4 ma facd albie de porci. Ai prins ideea, Barnes? ~ Pai, da. ~Si-atunci care e problema? i-o retez4 ea. Tonul ei strident nu semana cu acela al unui parinte ingrijorat ori al unui profesor inyelegitor, ci aducea mai degrab& cu tonul unui ofiter de instructie ciruia nu-i pasa care era problema, dar 0 voia rezolvata. Barnes ridic4 spre ea o privire plin& de speranta. —P&i, am avut ceva necazuri cu o fata. Ea... 8 Sandra Brown —Scuteste-m& de aceste detalii, Bames, i-o taie rapid Megan. Nu ma intereseaz4 iubitele tale si nici viata ta personala, atéta timp cAt nu se rasfrange asupra celei profesionale. L atinti cu privirea, iar el si-o feri. —Osd& analizez raportul de vanzari la sfarsicul sapramanii. Sper s& constat o imbunatatire semnificativ’. Iti sugerez s4-l inviti la pranz pe domnul Thomton de la magazinele Countrytime Records and Music si, pana una-alta, s4 pui la punct un pachet publicitar care ne va costa ceva bani, dar care s&-i satisfacd orgoliul. —In regula, murmura el. Megan ocoli din nou biroul si se asezi pe scaun. Se apucd s4 aranjeze un teanc de hArtii si ti spuse lui Bames: —-Acum te rog si m& scuzi, dar mai am gi alte lucruri de facut. Pricepand aluzia, Bares iesi din birou, ca un con- damnat la moarte care tocmai fusese gratiat. n loc s& se simt& mulpumitd de scena pe care o jucase atat de convingator, Megan oft4 obositd si se cufundad fn scaunul de piele cu spatar inalt. Ridicd mana cu ma- nichiura perfect4 si-si indeparta de pe frunte o suvitd rebela de culoarea scortisoarei. Nu-i plicea deloc s& facd pe dura in asemenea situatii, dar stia c& asa trebuia s& procedeze. Se ridic& in picioare, se duse la fereastra larg’ si desficu o idee jaluzelele. Panorama orasului Atlanta era minunata, dar ea nu era atentd. La fel ca in cazul celorlalri agenti de vanziri din subordinea ei, fi pasa de Barnes, de cAt de mulfumit era la serviciu si de buna lui dispozitie in general. Dar fi spusese adevarul. fn calitate de director local de vAnzri la WONE TV, trebuia si intocmeasc’ sap- tménal rapoarte de vanzari pentru directorul de post. Dac& o infelegere cdea, televiziunea pierdea mii de do- lari. Doug Atherton va pune presiune asupra ei, ceea Sérutuf ‘spitet 9 ce era si normal, iar ea trebuia s4-i ia tare pe angajatii din subordinea ei. Era un cere vicios, in care fiecare da- dea vina pe altcineva. fi plicea de Barnes. Pustiul era distrus c& il p&rasise o tip’ de la stiri pentru cameramanul din echipa de filmare. in loc s&-i complice si mai mult viata, Megan isi dorea s&-I consoleze si s4-1 convinga s& i se confeseze. Dar nu putea sa-si permit asa ceva, mai ales pentru c& era o femeie care ocupa postul unui barbat, si toat& lumea se cam astepta ca ea s& judece cu inima, nu cu capul. Cand venea vorba de afaceri, lisa sentimentele deoparte si dadea dovada de profesionalism. Nu permi- tea ca deciziile ei de afaceri s& fie influentate de aluzii ofensatoare. Rasucindu-se pe tocurile inalte ale sandalelor din pie- le de sarpe, se uit& prin biroul decorat cu foarte mult bun-gust. Nu-l obtinuse dand dovad& de amabilitate si generozitate. Era foarte greu si concediezi un agent care nu se dovedea la inalyime, dar mai facuse asta $i inainte si avea s4 0 mai fac4, daca era nevoie. Postul nu mai avusese niciodat4 asemenea vAnz4ri-record ca acelea inregistrate de cAnd preluase ea postul de director local de vanz&ri, in urmé cu doi ani. Spera ca Barnes s4-si revind. Nu numai c& voia si menind aceeagi cota ridicata a vanz&rilor, dar fi era foar- te greu si dea inapoi, odat& ce lua o decizie. li spusese lui Barnes cd-l concediaz’, dacd performanta lui nu se imbunatateste, si intentiona s4 se tina de cuvant. Multi ar spune c& e incapatanata. Ea ar fi adaugat cd e ingrozitor de incaparanata. Beculeful telefonului de interior se aprinse gi se auzi un semnal sonor incet. Ea se intoarse la birou. ~Da, Arlene? spuse dup’ ce apas4 butonul care-i permi- tea s4 comunice cu secretara ei. —-Domnul Bennett vrea s4 va vad4. Sunteti disponibil&? 10 Sandra Brown Trupul i se incord& imediat, si rimase neclintitd. Parc fi st&tuse inima in loc, apoi incepuse si bat% de doua ori mai repede, iar sangele i se urcase in cap. Uit4 s4 respire cAteva secunde, apoi trase o gura de aer pnd cAnd simti c4o ia cu ameteala. Statu nemiscata lang’ birou pentru © clip’ ce p&rea si nu se mai termine. Apoi se cufund& in scaun. —Domnul Bennett? Din cauza nodului care i se pusese in gat, fi pronunt4 numele cu 0 voce rigusita. —Domnul Joshua Bennett de la Agentia Bennett. Simti o nota de mirare in vocea modulat& a lui Arlene. Datorit’ Agentiei Bennett postul lor de televiziune avea atAtia clienti care plateau spatiu publicitar. Era cea mai mare si mai prestigioas’ agentie din Atlanta, cu clienti fn toat& zona de sud-est a Americii. Megan stia exact care era suma de bani pe care o varsa agentia in conturile WONE, dar, de cAnd lucra aici, nu avusese niciodata de-a face cu Joshua Bennett in persoan&. El stia care ti erau motivele si, dup& ce tot incercase s& o vad4, nu mai insistase deloc. Agentii lui lucrasera mereu cu cineva din subordinea ei. De ce voia si 0 vad4 acum? Reflexul ei a fost si gaseasc 0 scuz4, dar nu faicu asta. Ar fi fost un gest de lasitate si nu voia ca Joshua Bennett s-o creada lipsit& de curaj. —Domnisoar4 Lambert? intreb4 incetisor Arlene. Aceste cuvinte ar fi trebuit s4-i semnaleze lui Megan c& nelinistea ei era mult prea evident. Cand i se mai adre- sase Arlene altfel decét pe numele mic? —Da, e-n regula. Pot s4 m& vad cu domnul Bennett cateva minute. Inchise telefonul si incerc& s&-si adune gandurile, dar fi toiau toate in minte ca niste licurici, raspandindu-se intr-o mie de directii. Se gandi s& se ridice, apoi se rizgAndi si se asez4 din nou, c4ci i se inmuiaser’ picioarele. Nu mai Sdrutul ispitet 11 avea timp s4 se pregateascd pentru confruntarea cu cel pe care voia s& se rizbune, inainte ca acesta s& intre agale pe usi, cu siguranta arogantd pe care si-o amintea atat de bine. Domnul Bennett inchise usa tn urma lui. Megan c3zu imediat victima ochilor lui de culoarea topazului cu zeci de nuante. El o privi pret de o clipa interminabila tnainte s&i zic& domol: —Buna, Megan. - Bund ziua, domnule Bennett. {I loc s& fie descurajat de primirea ei glacial’, el paru amuzat. Apoi Megan isi aminti c4 pe el il amuza aproape orice. Ca intotdeauna, condescendenta lui arogant’ o enervi, iar mania pe care o simtea de fiecare dat& incepu s-o cuprind& din nou. Se bucura c4 era aga. Macar nu mai era in starea aceea catatonicd in ghearele cAreia cAzuse in clipa cAnd fi auzise numele. Il studie cu toat’ obiectivitatea de care era in stare. Din punct de vedere fizic, nu se schimbase de cAnd il vazuse ultima oard — la inmormAntarea sofului ei. Totusi, cele cAteva fire argintii aparute in parul lui negrtu il ficeau mai atraig&tor ca oricand. Avea un farmec salbatic, nu tocmai inspSimAntator, dar totusi periculos. O f&cea deopotriva curioas4 si prudent’, de parca si-ar ft pus in joc virtutea raman4nd singur’ cu el. Ce bine stia Megan cum isi folosea el farmecul! Tot ce putea face era s4 nu se strambe de scArba. Trupul lui inalt era inc’ in forma, musculos si pu- ternic. Se prea ci inc’ merge la sala in fiecare zi, in timp ce ritmul pe care il impunea angajatilor lui nu le permitea si acestora si aib& grija de ei cum se cuvine. Megan detesta fiecare muschi bine lucrat care se zdrea pe sub costumul gri petrol la comanda de culoare si sub camasa albastru pal. 12 Sandra Brown Ramase in prag, cu acelasi calm si incredere in sine cu care ficea fata oricdrei situatii. Megan n-avea alt& solutie dect s& se poarte la fel de civilizat ca si el. ~Nu vrei s& iei loc, domnule Bennett? —Multumesc, zise el cu o politete studiatd, care 0 faicu s&-i fiarb& sngele in vene. Macar o dat& ar fi dorit ca el s4-si dea arama pe fafa si s& rad dispretuitor de intreaga lume, in loc s& se joace de-a goarecele si pisica mereu cu umilii ei locuitori. Stia cA asta simtea el cu adevarat. Universul si toti cei care il populau erau juc&riile lui, cu care se distra dup pofta inimii, ca un zeu pagan. Ochii lui de chihlimbar o cercetau cu insolenta dupa ce se asez% in fata ei. li studia alene parul arimiu care fi incadra chipul. Privirile li se intlnir’ pentru o clipa, fnainte ca ochii lui s&% coboare spre gura ei, unde ramase stanjenitor de mult timp. fi fu aproape recunoscitoare cAnd isi mut’ privirea mai jos, pana cAnd o simgi aginticd pe s&nii de sub bluza de matase galbend, cu pliseuri ver- ticale elegance si cu nasturi mici din perle. Spre groaza ei, igi simgi sfarcurile tntdrindu-se, de parc4 ar fi ascultat de un ordin rostit cu blandete. De ce nu-gi lasase pe ea haina de la taiorul gri-deschis? ~Ariti bine, Megan. —Mulumesc. ~Dar tu ai arStat bine intotdeauna, rosti el repede, de parca n-ar fi auzit-o. Ea se hotart s4 rasfoiasc& de indat& dosarele pe care ile adusese Arlene mai devreme. -Am un program inc&rcat ast&zi, domnule Bennett. -Amuzant, o intrerupse el, ridic&ndu-si o sprancean4 intr-un fel care le zipacea pe femei. O cicatrice ti braz- da spranceana deas& si frumos arcuita, dandu-i un aer gi mai indr&zner si viril. Secretara mi-a spus c4 n-ai nimic Sarutul ispitet 13 programat azi. De aceea mi-a acordat aceasta intrevedere fara programare. Pe Megan o durea maxilarul de la forta cu care strangea din dingi. St&pAnindu-si impulsul de a urla la el ca programul ei nu era cAtugi de putin creaba lui, il intreba printre dinti: -E vreo problemé cu felul in care ne ocupim de con- tractul vreunui client al tau? -Nu, deloc, zise el pe un ton calm, dechizAndu-si nas- turii de la haina si asezSndu-si glezna unui picior peste genunchiul celuilalt. Pozitia lui relaxat& o jigni $i mai mult. Dac ei ti bubuia inima in piept si fi ranspirasera mAinile, putea si el macar s& para un pic nelinistic. O obseda gAandul c& el nu stia cat o tulbura. Dar probabil c& stia. Cunostea efectul devastator pe care fl avea asupra femeilor si se folosea de el far nici o mild. {si amintea fird indoiald de noaptea in care fi cedase... —Stii de Seascape? Intrebarea lui o trezi brutal la realitate. Seascape? Da, noul hotel de pe Hilton Head. Voia s&-I laude pentru remarcabila campanie publicita- ra pe care agentia lui o facuse pentru noul complex hoteli- er de lux de pe insula turisticd din largul coastei Carolinei de Sud. Peste tot, pe panouri urbane gi in reviste, apareau acum reclamele extravagante concepute pentru comple- xul ce urma s& se deschida in curand. Totusi, se abrinu s4-i fac& vreun compliment. Niciodat& nu il crezuse pe Josh Bennett in stare de altceva dect s4 distruga. ~Agentia ta a cumpirat in acest scop un pachet publi- citar complex de televiziune, addugi ea. —Despre asta vreau s4 vorbim. Parca fi daduse cineva un pumn in stomac. Spatiul vandut pentru Seascape era enorm. Avea de gand sé re- nunte lao parte? La tot? [-ar fi stat in fire sd facd o ticdlosie 14 Sandra Brown de genul asta. Fusese acuzat c&4 e in toate felurile, numai previzibil nu. Megan avea incredere in capacitatea ei. Primise postul de director local de vanz&ri in urma cu doi ani, pentru c& inregistrase vanz&ri-record. Lucra, in functia asta, sub o presiune de nedescris, atat din cauza clientilor arfagosi, c&t si a conducerii imposibil de multumit. Dac& se incadra intr-un plan sau chiar il deptisea, i se didea unul si mai mare. Pana acum, ficuse fat cu succes tuturor provocirilor. Tinea sub control majoritatea problemelor. Dar exis- tau unele aspecte cu care nu putea jongla. Economia, de pilda. Sau deciziile pe care le luau altii. Dac& jucdtorii din NFL! intrau in greva si nu mai erau meciuri, ea pierdea mii de dolari de la clientii care plateau spatiul publicitar din timpul partidelor de fotbal. Nu definea controlul nici asupra jocurilor murdare care se ficeau uneori. Dac& Joshua Bennett le zbura un contract de sub nas, ea nu prea putea face nimic in aceast4 privint’. Dec&t dac& el nu-i cerea altceva in schimb. Se infiora numai gandindu-se la asta. Cu tot calmul si detasarea de care era in stare, fi spuse: -Ei bine? El ranji sardonic — acel rnjet piezis, satanic, care pro- babil stia c4 le excitd pe femeile mai putin rafinate decAt Megan. ~-Domnisoara Hampson se ocup4 de contractul cu WONE. -E foarte buna, ti lui Megan imediat apararea anga- jatei sale. —Da, aga e. Este 0 ténara fermec&toare. Megan se gandi la formele pline si la personalitatea debordant4 ale lui Jo Hampson, inchipuindu-si foarte ‘ National Football League — Liga National& de Fotbal (n.tr.) Sarutuf ispitet 15 bine ct de ,,fermec4toare“ trebuia s4 i se para lui Joshua Bennett. —Dar e prea tan&ra si nu inspird increderea de care are nevoie Terry Bishop in acest moment. —Te referi la dezvoltatorul complexului Seascape. Me- gan isi aminti cd Jo Hampson ti pomenise o dat numele arhitectului si constructorului acelui hotel. ~Da. E un geniu la planset&, cu ideile si viziunea sa, dar ca om de afaceri are nevoie mereu de indrumare. A creat un adevarat paradis pe Hilton Head gi i s-au acor- dat fonduri nelimitate ca s4-l promoveze. Banii nu sunt o problem&, dar a trebuit s3-i art pas cu pas cum s& lanseze pe piagd conceptul de complex hotelier perfect. —Daca te ocupi personal de contractul lui, domnule Bennett, sunt sigur c4 nu se pot ivi probleme serioase. Joshua Bennett stranse iritat din buze inainte s4-i arun- ce un ale zAmbet fortat. -Multumesc, dar domnul Bishop mai are nevoie si de parerea altcuiva. S& se consulte, dac& vrei. Se aplecd in fatd, preocupat acum doar de afaceri. Vreau s& te ocupi personal de contractul pentru Seascape. Privirile li se intAlnira’ deasupra computerului de pe biroul ei, si, pe moment, nu mai era vorba despre Seas- cape. In schimb, lui Megan fi veni in minte noaptea in care o tintuise de peretele din lemn al unui foisor din gradina si fi zisese: ,, Vreau s& m4 s&ruti si apoi sd-mi spui c&-l iubesti pe James Lambert“. — Nu pot, zise ea acum, cu aceeasi nesiguranftd cu care fi raspunsese si atunci. isi umezi buzele gi tsi tntoar- se fata din calea privirii lui seducdtoare. Nu pot. Acest contract fi aduce un comision serios domnisoarei Hamp- son. Se descurc’ bine. Nu pot s4-i iau contractul fara un motiv intemeiat. El se rezema de spatarul scaunului. -Nici nu-ti cer asta. Vreau doar si o supraveghezi mai indeaproape. Vreau ca Jo s& iti ceara sfatul inainte 16 Sandra Brown de a lua orice decizie sau de a intreprinde ceva. Vreau s& te intAlnesti cu Terry Bishop si s&-I asiguri c& reclamele realizate pana acum sunt exceptionale. —Dac& n-are incredere in parerea ta, de ce-ar avea in amea! —Pentru cd i-am spus ce al naibii de bund esti, zise el pe un ton taios, dandu-si in sfarsit frau liber nerabdarii, pe care ea stia ca si-o inabusise pana acum. Cuvintele lui o luara prin surprindere, asa c& Megan se tidicd imediat in picioare, ducandu-se la fereastra pentru a doua oard in acea dimineat3. Soarele se ascunsese dupa un nor $i orasul arsita deodatd mohorat. Cate semne, se gandi ea. Ziua asta incepuse prost, cu discutia ei cu Bames. lar acum Josh Bennett ii tulbura linistea. Totusi, nu putea s4 nu se simt& oarecum m4ndri c& el ii considera parerile asa de valoroase. -Si de ce i-ai spune cA sunt at&t de bund? intreba ea. —Pentru ca-i adevarat. Are incredere in judecata ta. Ca gi mine. Cel putin, in afaceri. fl simi cum se ridica si © cuprinse panica atunci c4nd fi auzi pasii venind spre ea din spate. Sunt mAndm de ce-ai realizat. -Ei bine, nu trebuie s4 fii, zise ea cu artag, tntorcfn- du-se spre el. Se sperie cAnd il vazu at&t de aproape de ea. Trebuia s-si dea capul pe spate ca s& se uite la el. Uitase ce inalt era. I se pdruse intotdeauna ci o domina. Sotul ei, James, era scund si se potrivea mult mai bine cu silueta ei minio- na. Oricum, o ingrozea statura impunatoare a lui Josh. —Nu vreau s& aud nici o laud’ aruncatd de sus pentru micuta vaduva care se zbate intr-o lume lipsitd de inima, spuse ea. Mai ales de la tine. -Nu te tratez de sus, fir-ar a naibii. Oamenii mei imi spun c&, dac& ar lucra tot timpul cu un agent de vanzari la fel de competent ca tine, n-ar avea nici o problema. —Multumese, zise ea pe un ton aspru, ingaduindu-i s3-i laude subalternii. Sarutuf tspitet 17 -De ce n-ai vrut si m4 vezi dup% inmorm4ntare? {ntrebarea neasteptat’ fi strapunse inima ca un glont, redeschiz4nd o ran care nu se vindecase complet in cei trei ani care trecuser’. Nu mi-ai rispuns nici la telefon, nici la scrisori. De ce? o intreba el. Ea se daidu deoparte si se uit4 cu furie la el, cu o urd nedisimulat’. -N-am vrut, de-aia. Durerea prefaicut4 pe care ai ara- tat-o la inmormantarea lui James mi s-a p&rut ridicol si nu aveam nevoie de ipocrizia ta. Muschii maxilarului lui Josh se incordara. Irisii ti lu- ceau ca piatra de chihlimbar. —C4nd James a lesinat la el tn birou, i-am facut res- piratie gura la gura. Dar nu a mers, asa c& I-am dus la spital, fara s% mai astept ambulanta. Am facut tot ce mi-a stat fn putintd sa-i salvez viata. Era prietenul meu drag, cel mai bun angajat al meu. Cum poti s& afirmi c& nu-] jeleam sincer? —Pentru c& ai facut tot ce-ai putut ca s3-1 omori. —Stii bine c4 nu e adev3rat, Megan. —Nu, nu stiu. fi cereai st lucreze mult peste program, de aceea s-a imbolnavit de inima. Avea 35 de ani! strigd ea. Barbatii de varsta asta nu cad secerati de infarct, dacd nu lucteaz4 sub o presiune infernald. Credeam c& vinovafia te va face s&-ti fie prea rusine s& vii la inmorm4ntare, ca s& nu mai vorbesc de platitudinile mincinoase insirate dupa aceea. —Vinovarie? Spranceana cu cicatricea ti zvacni. Vino- vatie pentru ce? Despre ce naiba vorbim aici, Megan? Chiar rostita bland, intrebarea era tioasi. Nu eu l-am obligat pe James sa fumeze cinci pachete de tigari pe zi, nu eu am insistat si mearga cu cliengii la cind de cinci ori pe siptam4na si si bea cAte trei pahare de Martini cu fiecare dintre ei. Nu a fost vina mea c& nu facea miscare. De ce-ar trebui s& mA simt vinovat? 18 Sandra Brown O, Doamne, ct regreta cd deschisese subiectul! Nu putea — nu voia — s& se uite la el. Oare stia cd inima fi bubuia s4-i sparg4 pieptul, c&% agitatia ei se datora numai fn parte furiei care o apucase cAnd vorbeau de James? Stitea asa de aproape de ea! Avea un miros asa de proas- pat si de masculin! De fiecare data cAnd deschidea el gura, Megan fi trigea in piept respiratia, ca o discipold in tainele hedonismului. —De nimic, zise ea. N-ai de ce s& te simti vinovat. Tot ce vreau e s4 ma lasi in pace. El se aplec&’ spre ea ca o felind care isi urmareste prada. —De ce-ar trebui s& m4 simt vinovat, Megan? Nu vor- bim aici de munca pe care a facut-o James pentru mine, gi o stim amAndoi. Vorbim de noaptea de dinainte s4 te méariti cu el. -Nu! —Ba da, zise el, apucAnd-o de antebrat inainte ca ea si se poat& indep&rta. Iat& de ce m4 ur&sti att de tare: cele cfteva minute pe care ti le-am furat in pavilionul de vara. Dupa ce te-ai cAs&torit cu James, ai fugit de mine ca de ciuma. Dac& ar fi fost dup& tine, nu ne-am mai fi vazut niciodats. Ai fost furios’ pe mine incd din acea noapte, Megan. —Da, suieri ea. Cum s& nu te evit, dup% ce ne-ai facut, mie gi lui James, un lucru att de oribil? El se aplecd spre ea, pana ajunse cu gura la cAtiva cen- timetri de a ei. Rasuflarea lui fierbinte era ca un abur par- fumat ce-i ardea buzele. —Nu te-ai m4niat pe mine fiindc& te-am sArutat. Te-ai fnfuriat pentru cd ti-a plaicut. Furia oarbi o tintuia pe loc. Ins doar se uit fix la el, fiir s& scoat’ o vorba, timp de cAteva secunde ce-i parurd nesfarsite. Brusc, o izbi din plin intelesul vorbelor lui, isi smuci bratul din stransoare ¢i se dadu la o parte. Sdrutuf ispitet 19 —lesi din biroul meu, domnule Bennett! Iesi din via- fa mea! Pieptul fi tresalta si, parc’ pentru a o jigni si mai mule, el pirea fascinat de s4nii ei, care se ridicau si coborau pe sub materialul fin al bluzei. C4nd, in cele din urm, isi ridicd privirea spre chipul ei, el spuse: —Plec. Deocamdati. Dar fii cinstitd fata de tine insati, Megan, si recunoaste c4 am dreptate. Porti in tine ura asta nebuneasc4 de ani de zile. Mai bine ai avea grija. Dac& se indreapta spre tine ins&ti, te poate distruge. Se duse spre us cu pagi lenti, fara nici o grab’. Cu o ména pe clant&, igi intoarse capul. Ea statea nemiscata, cu pumnii strangi pe langa corp si spatele rigid si drept ca un stalp. —Ne mai auzim, zise Josh gi iesi pe us, inchizind-o fncet in urma lui. Dup& cAteva minute, cAnd Megan tsi destinse muschii incordati, de-abia reusi s4-si tind echilibrul si s4 nu se pri- buseasc3. Merse clatinandu-se pana la birou, se sprijini cu o mand de el, iar cu cealalt& bajbai pe tastele telefonului de interior. —Arlene, te rog s4 nu-mi faci legitura cu nimeni. Ma... doare capul. Am s4 ma intind o clipa. —-Nu te simti bine? intreba Arlene, brusc ingrijorat’. ~Ba da, se grabi Megan s& o linisteasc. Nu voia s& stie nimeni ct de mult o tulburase vizita lui Josh. Am s& iau o aspirina. O s& fiu bine. -Asta-i prima dat% cAnd te-ai intalnit cu domnul Bennett, nu? —Nu, zise ea incet, dup’ ce se gandise s& spun4 o min- ciuna. Soful meu lucra la firma lui. —N-am stiut. E grozav, nu? intreba Arlene insufletici. Megan strAnse din buze cu am&riciune. —Da, e grozav. 20 Sandra Brown Isi simrea genunchii ca de cauciuc cAnd p’si spre ca- napeaua lung’, care ocupa mare parte din peretele opus biroului. Las&ndu-si sandalele s&-i cad& din picioare, se Intinse pe canapeaua de culoarea ovazului si inchise ochii, fncercAnd s&-si scoat4 din minte chipul lui Josh si tot ce-i spusese el. Gandurile fi erau invalmasite si neclare, dar pana la urm4 se concentrar4 asupra noptii pe care dorea s-o stearg4 din viata ei — noaptea dinaintea cAs4toriei ei cu James Lambert. Mama si tatal ei vitreg inchiriasera o sala mare la clu- bul country pentru petrecerea de nunti a fiicei lor cu James, un tanar agent pe care fl intAlnise pe vremea cand vindea spatiu publicitar pentru un post de radio local. Lucra la Agentia Bennett, iar viitorul parea asigurat pen- tru tanarul cuplu, care fsi incAmpina vesel oaspetii tntre doua dansuri sau in drum spre fant&na cu sampanie. Megan n-avea 64 uite niciodat&4 rochia pe care o pur- tase atunci. N-o mai tmbricase apoi, iar acum at4rna pe un umeras fntr-unul dintre dulapurile mamei ei. Nu mai dorise s-o vada din noaptea aceea, desi era frumoas’. Ver- dele ca marea se reflecta in ochii ei de aceeasi culoare. Materialul fin se mula ispititor pe formele armonioase ale crupului ei minion, c&z4nd intr-un decolteu adanc. Pieptenii tmpodobiti cu pietre pretioase ti tineau parul strns ridicat, intr-un coc lejer, iar pe degetul mijlociu de la mAna st4nga purta inelul de logodna. —James, linisteste-te, pentru numele lui Dumnezeu! fl dojenise ea razand pentru c4 se tot invartea prin camera fnainte s&i inceap& petrecerea, verificand intruna cAte ceva, sAcAind personalul angajat si stand mereu in drumul cuiva. O luase in brage insuflerit. -Cum s& ma linistesc? Maine o s-o iau de nevast’ pe cea mai frumoas4 fata din lume. Ea surAsese incAntat&, dar z4mbetul ji disparuse de pe fat’ cAnd el ad%ugase: Si, tn afara de asta, n-am mai fumat de rrei zile. Sdrutuf tspitet 2 —O, James, te descurci minunat, fi spusese ea ca si-l incurajeze. Si mi-ai promis cd te lagi. —Stiu, stiu, zisese el, strutand-o repede. Ma las, dar, dac& dau peste vreun fumator pe aici in seara asta, o s4 stau langa el, s4-i inhalez fumul. i tolerase starea de surescitare din acea noapte. James bause prea multe pahare de sampanie, dar nu-l certase, stiind ci bea ca s& compenseze lipsa tigirilor. fi placea chipul lui zAmbitor, exuberanga, pofta neabatutd de viata, energia debordanta, ambitia. Crezuse c& laudele la adresa proprietarului Agentiei Bennett erau exagerate, dar cénd Joshua Bennett intrase fn sala plin& de flori, Megan trebuise si admit& c& ceea ce-i spusese James nu era deloc neintemeiat. Cu sigu- rant c& barbatul ficea o impresie uluitoare. Inalt, zvelt si elegant in smochingul s4u, emana prin toti porii incredere si farmec. Simrise primele furnicituri dupa ce James facuse pre- zent&rile, iar ochii de chihlimbar ai lui Josh Bennett o supusesera unui examen am&nuntit. Dar acele furnicaturi doar prevesteau fiorii care ti zguduisera toyi nervii cand el fi luase mAna si i-o stransese cu blandete. fi fusese imposibil s4-si retrag’ m4na din stransoarea lui electrizantd. -Incantat’ de cunostines, domnule Bennett. James mi-a vorbit mult despre dumneavoastr&, reusise ea cumva s& ingaime, in ciuda nodului care i se pusese in gat. —Nuat&tde mult pe cat mi-a vorbit mie despre dumnea- voastra, ii sopti el pe un ton confidential. Numele meu e Josh. Daca vocile ar fi colorate, a lui ar fi avut culoarea whis- ky-ului, ca si ochii. Vocea lui era rigusita, plicutd si pro- funda, precum cel mai fin burbon. Leganata de aceste inflexiuni si atrasd in vartejul ochilor lui, il uitase cu desivarsire pe James, care int&m- pina zgomotos un grup de membri ai fratiei din care fuicuse parte fn universitate. 2 Sandra Brown —Hai, Josh, nu vrei s4 dansezi tu cu iubita mea cAt timp le arat eu acestor degenerati unde e tinut4 biucura adevirat’? isi intrebase James seful. Cuprins& de panic’, Megan se uitase la James cum se retrage nep&s&tor. Stia inci de atunci c& nu trebuia sti rim4na singura cu Josh Bennett. Intuitia ti spunea c& 0 pasc necazuri. Atunci nu o bagase in seama. Daca si-ar fi ascultat instinctele, nu ar fi trebuit s& plateasc4 asa de scump mai tarziu. —Dans&m!? o poftise el. O spranceand i se ridicase intreb&toare, si atunci ti ob- servase pentru prima dat cicatricea. inainte s& apuce s& ingaime ceva, © si luase in brate si Megan nu mai putuse scoate o vorbi. O invartea pe ringul de dans cu o gratie de felina, potrivindu-si perfect pasii cu titmul muzicii. Megan nu izbutise niciodat& s&-si aminteasc4 pe ce melodie dansaseri. GAndurile fi fuseser’ concentrate la mana care o apasa bland, nu pe talie, unde materialul ro- chiei i-ar fi oferit oarecare protectie, ci pe pielea goali a spatelui. Si in loc s4-i find palma cu nepasare, isi impletise degetele cu ale ei. Degetul lui mare ti mAng4ia incet partea laterald a aratatorului. Nu o tinea necuviincios de aproape, dar, de fiecare dat& cAnd se atingea de el, corpul ei reactiona fara rusine. Spera din tot sufletul ca el s& nu-i observe sfarcurile intirite sub tochie sau felul plicut in care isi cuibarise coapsa intre ale lui, sau respiratia intret&iata. Pentru c4 nu indraznea s4 tl priveasc& in ochi, fixa cu privirea nasturii de onix ai c&miasii lui albe si scrobite. C4nd se termina melodia si Josh o duse inapoi la lo- godnicul ei, era s& se prabuseasc4 in bratele lui James. Nici daca ar fi salvat-o din ghearele celui mai crunt viol, nu sear fi fi simgit atat de usurata sa-l revada. Dar fusese siluitS intr-un mod mult mai subtil decAt se int4mpla intr-un viol. Inima fi fusese pangarita. Sarutul ispitet 23 Dorise at&t de mult s& se simt4 bine in seara logodnei, dar Joshua Bennett stricase totul. Era incordat& si ner- voasa. De fiecare dat cAnd se uita prin sala, fi intalnea privirea care o sigeta. Neputand s& nege forta hipnoticd a ochilor lui, ti intorcea si ea privirea, in timp ce prin minte fi treceau imagini de un erotism cutremuritor. C4nd 0 mai invitase o dat& la dans, James o convinsese s& accepte. Ochii logodnicului ei erau neobignuit de stra- lucitori, iar Megan stia ci d&duse mai multe raite pe la bar cu prietenii lui din fratie. li aruncase o privire dezamagit4 cAnd fl vazuse cu tigara in gurd. Iar el daduse din umeri, promitandu-i: —Dwupa nunt’, ma las, ffi jur. Acu’ du-te si dansezi cu seful meu. Poate imi m&reste salariul. Orchestra canta o melodie s<3reata la care nu era necesar ca partenerii de dans s& se ating4. Prins& de ritmul antrenant al muzicii, ti zambise relaxat& lui Josh, care dansa la fel de bine pe genul acesta de melodie ca si pe cea lent’. Doar cAnd li se ciocniser4 incamplator soldurile lui Megan i se inmuiasera picioarele, iar inima ti st4tuse in loc. Pentru o fractiune de secunda, rimasese ca o stand de piatra. -Te simti bine? o intrebase Josh, punandu-si ingrijorat m4na pe umArul ei gol. Ea clatinase din cap fari s4 spun’ nimic, in vreme ce orchestra ataca un blues. Fara s4-i cear% permisiunea, el o trase in bratele sale. —Asta e mai pe gustul meu, sopti el, lipindu-si buzele de pirul ei. {mi place s& simt corpul unei femei lipit de-al meu... cand dansez. Chiar atunci, la prima aluzie sexual, ar fi trebuit s& se smulg& din bragele lui, s{ se scuze politicos si s4 nu mai aiba de-a face cu el tot restul serii. Dar nu facuse. In schimb, se supusese imperceptibilei incurajari pe care i-o didea m4na lui, asezata pe spatele ei, si se apropiase de el. Ce bine era s4 dansezi lipita de trupul 24 Sandra Brown unui barbat, mai ales dac& era ferm, bine ficut, viril si cald. Se lasasera in voia muzicii. Megan inchisese ochii de placere. Inimile le bateau in acelasi ritm. Coapsele lui pu- ternice le atingeau pe ale ei. Soldurile lui... O, Doamne! — Te rog... s& ma scuzi, spusese ea cu glas ragusit. Bratele lui Josh se desfacusera in semn de mirare si ea se smulsese de langa el. Avand pe far ceea ce stia ci era parodia groteasc4 a unui suras, Megan isi croise drum prin sala slab luminata, evitandu-si mama, logodnicul si pe oricine altcineva care Ti putea citi expresia vinovata de pe chip. Avea nevoie de aer. Bea foarte rar, iar acum bause prea multe cupe de sampanie, care i se urcasera la cap si o 24pa- ciser&’ putin. Aerul ricoros al noptii avea s4-i limpezeascA mintea si s4-i alunge din cap fanteziile acelea ridicole cu barbatul cu parul negru, ochi aurii si un trup superb, care o stArnise ca nici un altul. Se bucura de raicoarea noptii in timp ce inconjura piscina luminard discret si tsi cAuta linistea in foigorul alb de lemn. Se asezase pe o banca dinduntrul constructiei in forma de octagon. Lu&ndu-si capul in méinile tremurdtoare, incerca in zadar s&-si revina. Macar de-ar fi incetat s&-i bubuie ini- ma in piept. Simfea fiecare zvAcnire in tample, in lobii urechilor, in sfarcuri si in zona dintre coapse, pe care gi-o simtea grea, umflata si fierbince. Dar inima ei nu-si incetinise bataile aprige. In schimb, i se oprise in loc cAnd se auzise zgomot de pasi pe aleea cu pietris. Nu avea nici 0 indoiala a cui era silueta care se profila ameningatoare in lumina lunii, la intrarea in foisor. Trecuse pe sub arcad& si se indrepta incet spre ea prin incuneric. Manat de frica resimrita in fata acelui barbat sia reac- tiilor ei in ceea ce-l privea, s&rise de pe bancd si incercase s& se strecoare pe langa el, dar el o prinsese i 0 lipise de trupul lui finale si puternic. Sdrutuf ispitei 25 —De ce te mariti cu James Lambert? —Il iubesc, strigase ea disperata. —Chiar asa? —Sigur c3 da. Da. —-Nu pari prea sigura. »Eram. Acum o ord chiar eram.“ -fl iubesc. Maine ma marit cu el. Acum, te rog si ma lasi s& plec. El facuse exact contrariul. O stransese mai tare si o impinsese inapoi, pina o proptise de peretele sculptat al pavilionului de vara. Lumina lunii se filtra pe chipul lui prin dantelaria din lemn. —Vreau s4 mA sdruti $i apoi s4-mi spui c4-] iubesti pe James Lambert. ~Nu pot, zisese ea cu glas rigusit. Nici atunci nu stia daca fi spusese c& nu-l poate sdruta sau, odat& ce o facea, n-ar mai fi fost in stare s4-i spund cd il iubeste pe James. Oricum, nu mai avusese timp s& se gandeasci la asta, c&ci gura lui i-a acoperit-o pe a ei cu‘o precizie cutremuratoare. Acum, dupa mai bine de patru ani, stand intins4 pe canapeaua din biroul ei si rememorand acea noapte, incd isi amintea perfect cat de usor reusise el sA puna st4p4nire pe gura ei. Buzele lui care le atingeau pe ale ei, mai putin experimentate, erau patimase si tandre. Cu cAt4 blandete trecuse limba lui de obstacolul pus de buze si dinti! Cu c4t& minunat& ribdare fi explorase gura, executand un dans de imperechere cu propria ei limba! fi luase barbia in palme si ti dduse capul pe spate ca s-o sdrute mai adanc, fapt care o facuse si nu mai aiba nici un fel de scrupule sau de constiinta. Limba lui nu lsase nici © portiune din gura ei neatins&, p&trunzand pani unde nu o fScuse nimeni inainte. Cu o mana o mangaia. Cu degetul mare de-o parte si cu restul de cealale’, o apucase de s4ni gi ii ridicase usor. Apoi isi indreptase atentia asupra unui sfarc. Cand 26 Sandra Brown incepuse s&-I dezmierde, Megan isi lsase din nou ca- pul pe spate si scosese un suspin de extaz, care raisunase in noapte. C&nd buzele ii coboraser3 lacome pe gat, priceputul lui deget mare ii gisise sfarcul si il inconjurase cu miscari excitante. -O, Doamne! Ce dulce esti! Ce dulce... Stiam ca asa esti. D&-mi iar gura. Gandindu-se acum la asta, Megan isi stranse pumnii, fiindu-i sila de ea ins&si cand isi aminti cAt de supusa isi oferise gura placerilor lui camale. Si nu o sSrutase numai pe gur’. Trupul lui se misca lipit de al ei intr-un sdrut chinuitor. Pieptul lui tare fi apasa s&nii. Coapsele lui se atingeau de ale ei, intArziau acolo, i le desp&rteau, iar i le atingeau bland si insistau. Degetele mAinii i se risfirasera c&tre talie si se miscau in jos ca s4-i cuprind& soldurile. Tinand-o asa, isi frecase penisul excitat de ea, continuand s&-si miste provocator limba in gura ei. Demonul din sufletul ei o indemna s4-i raspunda ridicandu-si soldurile. —Megan, Megan, ii soptise el, nu-l poti iubi pe James cAnd ma s&ruti asa. Vorbele lui fuseseri ca un dus rece pentru trupul ei in flicari. li indep&rtase mAna care fi mAngaia sAnii si fusese rusinat& de jalea care o cuprinsese pentru acea pierdere. n acelagi timp, il izbise in piept cu podul celeilalte palme pAn& cAnd el se diduse inapoi, clatinandu-se. -Ticdlos ce esti... cand te gandesti c4 eu... cum i-ai putut face asa ceva prietenului tiu? Cum am putut... Ma dezgusti. Fugise intr-un nor de sifon verde ca marea, cu dosul palmei isi stersese gura de s&rutdrile lui, disparand apoi in intuneric. Megan se ridic& acum fn capul oaselor, simfind pentru acel barbat aceeasi urd ca si in noaptea de demult. Nu stia ce e decenga, rusinea sau responsabilitatea moral&. Egoist cum era, voia s& aiba tot ce-si dorea. Nu cd ar fi dorit-o Sarutul ispitet 27 pe ea, dec4t poate pentru o aventura de weekend. Dar dovedise c& putea s-o cucereasci, s4 0 facd pe logodnica lui James Lambert s4 se topeasc4 sub sdrut&rile si mAngSierile lui de expert. -Cu ce te-a ajutat, domnule Bennett? intreb% ea cu voce tare in biroul gol. Te-am dispretuit atunci. Te dis- pretuiesc si acum, si inc din mai multe motive. Auzi din nou bipul telefonului de interior. Se ridicd anevoie de pe canapea, simtindu-se bruse sfargit& si letar- gicd, fara st inteleag’ totusi de ce, si traversd inc4perea s4 raspunda. —{mi pare rau c& te deranjez, dar a sunat domnul Ather- ton, o informa Arlene. Vrea s& te vada imediat dupa ce iei pranzul. A spus c4 e foarte important. —O si ma duc, rispunse Megan abitut3. Uitandu-se la ceas, vizu ci avea mai mult de o ori si se pregateasca pentru int4lnirea cu directorul postului de televiziune. Era aproape incredintat4 c& treaba important pentru care voia s& o vada era legata de Joshua Bennett. capitolul 2 Pasii lui Megan abia se auzeau pe mocheta groas& si moale de pe culoar. Aici nu erau, ca in studioul de stiri, telefoane care sunau mereu, reporteri agitati, tastaturi care Ac%neau continuu si statii acordate pe frecventa politiei. La parter, inginerii care asigurau emisia postului lucrau in incdperi tntunecoase, pline de cadrane luminoase si de computere care torceau. Regizorii si producatorii foloseau cabinele de lng’ studiourile intunecate, ticsite cu scena- rii, schie si desfisurdtoare. Dar acest tip de etaj, unde se aflau birourile conducerii WONE, putea fi gasit in clidirea oricSrei mari corporatii din sara. Holul acesta linistit nu semana ctusi de putin cu cel in care Megan gi agentii de vanzari isi aveau biro- urile. Biroul ei era mai frumos dec4t multe altele, pentru c4 il decorase ea insdsi, pe propria cheltuial’, dar nu era la fel de luxos precum cel in care intra acum pe usile duble din stejar. -Buni, o salut’ ea pe secretara domnului Atherton. S-a intors de la masa? -Da, va asteapt’. Femeia fi zimbi. Incrafi, v4 rog. Afis&nd o incredere pe care nu o simyea, Megan travers anticamera si p&trunse in sanctuarul in care directorul general lua toate hot&rarile importante pentru postul de televiziune pe care il conducea. —Pofteste, Megan, zise el, ridicandu-se cu greu, in timp ce ea se aseza pe scaunul confortabil de plus din fafa enor- mului birou. Cafea? -Nu, mersi, Doug. Tocmai mi-am mAncat iaurtul de pranz. Mai bine s& nu fac astfel de combinatii. Sarutul ispitet 29 Doug Atherton, un barbat cu chelie si o burt’ proe- minentd, se infior’. -O, Doamne, nu ag putea s4 man4nc asa ceva, nu m-as linisti niciodat4. Cel mai atractiv lucru la barbatul acesta intre doua varste era accentul s4u din Sud, cAntat si t4- r4g4nat. Chiar gi cAnd isi revirsa mustrarile asupra cAte unui angajat mai ghinionist, vocea lui Doug suna ca 0 ali- nare. fgi studia unghia de la degetul mare cAnd o intreba: Cum merg vanzarile locale siptamana asta? -Am depasit bugetul, ma bucur sa fi-o spun. A tre- buit s&-i trag o s’puneala lui Bares azi-dimineata si s4-l amenint c&-l concediez. Cred... sper... cA 0 s& lucreze mai serios. ~Mai bine i-ai mobiliza pe togi. Am auzit cd un grup de mahdri de la firma-mam vine peste cAteva sAptamani. Sunt sigur c4 vor si-ti m4reasc& bugetul. —Alte nout&ti? intreba ea sec. Doug incuviinta din cap absent. —Sunt sigur cd n-ai s& ne dezamagesti. Cu sigurant’ cd n-ai s& faci nimic care ne-ar putea costa un contract pind vin ei. {si drese glasul. Megan, Josh Bennett a trecut pe la mine azi-dimineata. Megan simti un gol in stomac, dar isi pastri expresia impasibila. ~Si? -Si, ti spuse el in sfargit, vrea s4 te ocupi personal de contractul Seascape. —Asta mi-a zis si mie. {si schimb’ pozitia pe scaun, pun4ndu-si mdinile pe bratele acestuia, in incercarea za- damic& de a-si pistra calmul. Nu vad de ce-ar fi necesar. Am deplin& incredere in Jo Hampson. —Da, dar clientul nu are, replic’ Doug. Ochii sai tul- buri fi sigetara pe-ai ei, apoi pe chip i se ivi o expresie ing%duitoare. Stiu de ce ai asa o aversiune fata de el. Ea rfse scurt. 30 Sandra Brown —Aversiune e un eufemism, Doug. Ill urasc. Din cauza lui mi-a murit barbatul. Ce altceva ag putea simi fata de el? —L-am cunoscut pe James. Nu cred c4 il exploata ci- neva. Tanarul avea mai mult4 energie dec4t oricare om pe care l-am inralnit. Avea energie in exces. De fapt, tot ce facea era in exces. Cand ea incepu sa obiecteze, Doug fi ficu semn s& se opreasc’. Stai putin! Nu sunt aici ca s& ti intinez memoria. Doar ci am impresia cd nu ai vrut s& vezi lucrurile asa cum erau, sau cel putin le-ai co- lorat in mintea ta. —Vrei s& spui c4 am inventat c& James lucra pand dup miezul noptii, ci trebuia s& mearg mereu la petreceri in- terminabile, c4 avea termene-limit4 imposibile sau c& tre- buia s& se ocupe de cliengii dificili? Brusc, aerul din camera i se p&ru sufocant, iar scaunul prea ingust, asa c4 se ridica in picioare. Dandu-i roat4, isi infipse mAinile in spatarul capitonat si adaug’: Mi-am vazut barbatul sapandu-si sin- gur groapa, pentru c4 omul 4sta nu-l [asa s& risufle. Nu-mi cere s4-i arat bunavoinr’ lui Josh Bennett! -Ti-ar fi chiar imposibil s& lucrezi cu el la acest contract? —Categoric. Pérerea mea e ci n-a facut nimic merituos in viata. E un oportunist, un manipulator, un egoist. Doug oft% si isi trecu m&na fara viagt peste fata c&moasa. ~Stai jos, Megan. Cand o vazu c& ezit4, ti aruncd o pri- vire poruncitoare. Stai jos! Dandu-si seama c&4 vorbele lui erau mai mult dec4t un indemn, ea se asez4 pe acelasi fotoliu. Din instinct si dintr-un motiv pe care nu-] putea numi, inima incepu s4-i bat cu putere, nelinistit’. Avea o presimtire cd nu voia si aud ceea ce avea s&-i spuna Doug. ~Megan, trebuie s& afli ceva ce trebuia s4-ti spun de mult timp. Datorit& lui Josh Bennett ai fost angajat& la WONE. Sarutuf ispitet 31 Instinctul care o avertizase si se teama fusese cAt se poate de intemeiat, si totusi nu putuse anticipa impactul devastator al vorbelor lui Doug. Se uit& la el uluita si ingrozita, sperand din tot sufletul c% nu-l auzise bine. In ochii lui se citea durerea, iar tn expresia fetei, compasiunea. Nu o mintise. Megan incerca s& proceseze si s4 priceap ce ti spusese adineaori, dar nu era fn stare. Era de neconceput s&-i datoreze omului pe care il ura cel mai mule pe lume slujba ei — toata viata ei, asa cum era acum. Era pur gi simplu inimaginabil. —E imposibil, zise ea. Am solicitat slujba asta din- tr-o toana. —Chiar si asa. Rec&patandu-si puterile si mintea limpezindu-i-se in- cetul cu incetul, gAndurile o purtara in trecut, in urma cu trei ani, la zilele de dup4 moartea lui James. -M-am intors la postul de radio, dar mi-au zis c4 nu fac angajari. Apoi am aplicat aici. Cum putea s& gtie Bennett? Umerii lui Atherton se ridicar’ si coborari intr-un gest sugestiv. ~A umblat vorba. Stii cum e pe-aici. Cineva igi sufld nasul si toat’ lumea o stie. Dac&-¢i amintesti, cAnd ai aplicat, ti-am spus ci nu avem nici un post liber. Si nici nu aveam. —M-ai sunat dupa o s&ptim4na si mi-ai zis cd mi-ai reexaminat dosarul. —Da, dupa ce mi-a ficut Bennett 0 viziti. Era de ne- clintit, Megan. A amenintat ca-i va sfatui pe toti clientii nostri s&-si faci reclama pe alt post, in caz cA nu te an- gajim la departamentul de vanziri. A revazut personal lista de contracte pe care fi le incredintasem, ca sd se asi- gure c& primesti un comision bun. -Doamne sfinte! sopti ea, acoperindu-si fata cu miinile. 32 Sandra Brown Atherton pufni in ras. —Bennett are mult4 putere. Am vrut s&-i spun sa se duc4 naibii, dar era in stare s4-si pun in practic’ ameninrarile si s4 pierdem o avere. O, da, dupa scurta discutie cu Bennett, am fost de acord s& te angajez pe loc. Doug se apleca in fata si isi puse bratele incrucisate pe birou. ~Si n-am fost dezamagit, Megan. I-am zis domnului Bennett ca, dacd nu te descurci, peste sase luni te dau afar’. A fost de acord cu aceast4 conditie a mea. Te-ai do- vedit capabila, asa cum ma asigurase el deja. Megan nu bagi in seama complimentul. -Nu stia nimic despre mine! aproape c& tip’ ea. Nici acum nu stie. Cand James lucra pentru el, m-am finut cAt mai departe posibil. Atherton dadu iar din umeri. ~S-a interesat de tine cAt a putut. Si tot ce sustinea cA stie despre tine a fost corect. Ridic&ndu-se din nou in picioare, Megan se tnvarti agitat& prin camer4. Se simtea ca un animal intr-o cusc4 stramta. Cand se intoarse spre seful ei, ti veni in minte un alt gand. ~Atunci cAnd s-a eliberat postul de director de vanz4ri, tot el a intervenit s4 fiu promovata? Privirea ei amenintdtoare nu fi ingddui lui Doug s& spuna o minciuna, asa c4 scutura din cap. —Nu. Consiliul de conducere hotarase deja s& ti-l dea tie. Vanzarile tale erau excelente si aveai calit4yile mana- geriale necesare. Intotdeauna ai fost in stare si negociezi chiar si cu cei mai dificili clienti. —Mersi... —Dar, o intrerupse el, m-a sunat si Bennett si-mi ceard s4 fii numit4 in postul vacant. M-am bucurat s4-i spun c4 luasem deja acea decizie. —A stiut inaintea mea, spuse ea pe un ton extrem de calm. Sarutul ispitet 33 Din prudeny’, Atherton ficu o pauzd inainte s& fie de acord cu ea. -Da, asae. ~La naiba! exclama ea, izbind cu palmele bratele foto- liului si trantindu-se apoi coplesita de tristefe pe spetea- za moale. Atherton o ls& cateva minute s4 mediteze. Gandurile fi erau asa de invalméasite, cd nici nu-si mai d&du seama de prezenta lui, pana ce el nu-si drese incetisor glasul. -Inluminaaceeace ti-am spus, crezi cd ai si reconsideri solicitarea domnului Bennett de-a te ocupa de contractul Seascape? Ea isi ridic& barbia in semn de sfidare. —De ce e asa important acest contract! N-are nevoie de el. In fiecare zi, ziarele scriu despre el cum a dat bani pentru nu stiu ce fundatie caritabila, cum a participat la un bal de caritate sau la altul. De ce i-ar psa asa mult de acest contract? —Pentru cd e profesionist, riposta Atherton. Nu ames- tecd sentimentele cu afacerile. —lar tu crezi c& eu 0 fac, zise ea, aprinzindu-se. —Da, asa cred! strig’ el. In privinta lui, da. Pentru pri- ma data sunt dezamagit de tine. Nu abordezi aceast4 pro- blema ca un profesionist. O dureau vorbele lui. Fiind adevarate, dureau si mai tare. Incerc4 s&-l fact pe Atherton s&-si coboare privirea, dar nu reusi. Cand si-o cobort ea, el ti zise imediat: —Pot s4-i spun c4 ai consimtit s& iei cina cu el si cu Bishop diseari? Domnisoara Hampson a fost invitata si ea. Cina. Cu el. Cu Josh Bennett. N-avea incotro, si 0 stia. Fara s& i-o ordone raspicat, Atherton, seful ei, ii spunea c& trebuie s&-si lase deoparte sentimentele de dragul ca- rierei. Se ridicd, indrept&ndu-se de spate, insd tinandu-si maxilarul inclestat. —Foarte bine. EY Sandra Brown —E-n regul8, zise tios Atherton, cdutand ceva pe birou. Uite, a lsat asta pentru tine. fi intinse o carte de vizitt crem, cu detestatul nume gravat pe ea. Maine-dimineat4 ffi astept raportul. -O sa-l ai. Cand Megan ajunse la us’, el 0 opri. —Acest contract nu o s&-l facd om si nu o s&-l distrug& pe Bennett. A trecut prin multe si a izbandit. Sa mentina reputatia firmei sale la cel mai tnalt nivel — asta-l moti- veaz&. Pentru el, totul e un joc, iar banii sunt doar mij- locul pe care il foloseste pentru a-si atinge scopurile. Dar publicitatea pentru Seascape ne-ar aduce o groaz& de bani. Stiu cd o s& faci o treaba bund, astfel incat toata lumea 5% fie mulfumitd. —Asa am si fac, zise ea cu glas mAndru si iesi fantos din birou. Acel ,,J" at&t de personal si solitar de la sfarsitul me- sajului lapidar o enerva cel mai mult. fntins& pe pat, incercAnd s& se destind’ dupa ce se confruntase cu tra- ficul de la ora de v4rf din Atlanta, citi pentru a suta oar’ mesajul de pe spatele c&rtii de vizitd. Te va lua o masina la 7.30, J." ~Ei bine, poate c4 nu vreau s& ma ia nenorocita ta de masind la 7.30, domnule Bennett, zise ea cu voce tare. Dar magina avea s& vind la timp, iar ea stia cA va fi gata. Fie c4-i plicea sau nu, fusese contrans& si colaboreze cu Josh. Dup4 intrevederea cu Atherton, isi petrecuse restul dup&-amiezii punand cap la cap ce ii dezvaluise el. Nu-i trecuse niciodat4 prin minte c& Josh fi manipulase viata. De ce isi d&duse at&ta ostenealé pentru ea? Voise doar s&-si usureze constiinta pentru moartea prematurd’ a lui James, s& se spele de pScate? Asta trebuia sd fie. Dar s& stie c& lui fi datora succesul... Sarutul ispitet 35 »Nu!“, hotirt ea, sarind din pat si intrand in baie s& faci un dus rapid. Poate c& primise slujba datorit’ lui, dar era meritul ei c& avusese succes. Nu al lui. El nu fusese acolo s-o sftuiasc’ ce decizii s& ia tn afaceri. Totusi, cum avea s& se poarte cu el, stiind c4-i datora asa mult? Dac& n-ar fi fost el si influenta lui, s-ar chinui gi acum s& se fntregind din asigurarea insuficient& a lui James si din salariul am&rAt primit de la un post de radio minor. In loc de asta, era director de vanz4ri la un post de televiziune de succes pe piata media. Purine femei se puteau luda cu asa ceva, chiar si pugini barbati. Avea s&-l trateze cu raiceala si dispret, hotari ea in timp ce isi punea rochia pe care o alesese pentru acea sear’. Unrma si fie imbracatd elegant, asa cum stia c& va fi si Josh. Rochia era extrem de simpl&. Silueta ei miniona ar fi fost dezavantajat4 de volane, m4neci sau fuste infoiate. si ale- sese toate hainele dupa aceste criterii. Acum, privindu-se in oglinda, tsi dadu seama c4 ro- chia aceea era una dintre cele mai frumoase pe care le avea. Mitasea avea o nuant mai placut& dec4t albul pur. Decolteul adanc se lega de centura lat& din acelasi mate- tial printr-o serie de nasturasi din strasuri. Tivul fustei largi ti atingea gambele sub genunchi. Pulpele frumoase fi erau scoase in evidenra de sandalele cu toc inal si cu barete pe glezna. Cu un odulator isi aranj& buclele ce-i incadrau chipul. igi puse in urechi micutii ei cercei cu diamante si era gata. Deoarece rochia era fari m4neci, alese un sal din dantela si o poser& de sear4 din satin. Nici nu apucd s4-si dea bine cu un parfum floral, c& si sund cineva la us&. Un sofer in uniforma statea in prag. —Doamna Lambert? -Da. lesi, inchise si incuie usa dupa ea, apoi fl las pe barba- tul impunator s-o conduca la limuzina neagra si straluci- toare. De indatd ce o instal& confortabil pe bancheta din 36 Sandra Brown spate, soferul demar4, lasAnd-o pe Megan cu gandurile ei. Era asa de ingrozit& de orele ce aveau si urmeze, c& se mira cand limuzina opri la intrarea unuia dintre cele mai selecte restaurante din Atlanta. Cand soferul ti deschise portiera, prima persoan’ pe care © vazu a fost Jo Hampson, care ii ficea voioasd semn cu mana si alerga spre ea. —Buna! M-am bucurat s& aud c& vii si tu in seara asta. M& temeam c4 domnul Bishop sau domnul Bennett 0 s& m4 intrebe ceva la care s& nu stiu si rispund. -Te-ai fi descurcat, o asigura Megan. —Mersi pentru compliment, sefa, dar tot m4 bucur ca ai venit. R&deau amAndoud destinse c4nd portarul le pofti ina- untru. Imbricat’ intr-o rochie de tafta roz, cu parul blond caz4nd in bucle si cu un zimbet inocent pe fat, Jo Hampson arita ca o bomboand fondanta. In comparatie cu ea, Megan parea elegant ¢i sofisticat’. Josh Bennett avea o slabiciune pentru hainele elegan- te, lucru care se vazu clar c4nd veni in int4mpinarea lor. O salut& prietenos pe Jo, dar ochii lui aruncara flacdri c4nd o privi pe Megan gi o lua de brat. -Ma& bucur ci ai putut veni, cu toate cd te-am anuntat asa tarziu, Megan. Ea stranse din dinti, ca sd nu-i aduc& aminte c4 n-avu- sese de ales. Dar fi raspunse cu o politete rece: —Mulrumesc pentru invitatie. El paru amuzat de vorbele ei usor sarcastice. Buzele lui frumos conturate se arcuira la colturi. -Domnul Bishop a venit deja. Pe aici, zise el si le con- duse intr-un separeu rotund, cu canapele capitonate, aflat intr-un colf al localului slab luminat. Un barbat slab intre doud varste, cu parul grizonant tuns scurt si ochelari cu lentile groase, se ridic4 in picioare. — Bund seara, domnule Bishop, zise Jo. Sdrutuf ispitei 37 —-Domnisoari Hampson, te-am rugat s4-mi zici Terry, spuse el, luandu-i m4na si strang&ndu-i-o. —C4nd renutati $i dumneavoastra si-mi ziceti domni- soara Hampson, replica ea. Domnul Bishop se intoarse nerabd&tor spre Megan. Josh lua initiativa. -Terry Bishop, Megan Lambert, director de vanzari la WONE. —-Domnule Bishop, zise ea, zambind incAntata si tntin- z4ndu-i mana. fl placu de indata ce-] vazu. Se asteptase la un afacerist de genul lui Josh Bennett. fn schimb, omul prea stanjenit in locul acela extravagant. Probabil cd se simyea mult mai bine la planset&, decat la o cina de afaceri. —Zi-mi Terry, spuse el. Eram dornic s& te cunosc. Josh mi-a vorbit mult despre tine. Inteleg c sunteti prieteni de mult timp. Megan ignord privirea amuzati a lui Jo, care se asez4 pe canapea langa Terry Bishop. —Da, soful meu ne-a facut cunostinga cu mai multi ani in urma. Constient& de prezenta lui Josh in spatele ei, se simti nevoit s4 inconjoare repede separeul si s&-l lase s& se aseze lang& ea. Nici daca ar fi cazut in dingii de fier ai unei capcane nu s-ar fi simtit mai incolfita. Terry Bishop spunea: —Da, Josh mi-a zis si asta. Moartea prematur’ a sofului t4u a fost un eveniment tragic. -Da, a fost, mormAi ea si incercd s4-si ascunda agitatia netezindu-si fusta peste genunchi si pundndu-si poseta si salul intre ea si coapsa tare a lui Josh. Dar el le lu& imediat si le mut& dincolo de el. Megan ti aruncd o privire ameningatoare, dar el nu o bag’ in seama. O intreba pe Jo ce voia si bea. —Si tu, Megan? Tu ce vrei? 38 Sandra Brown »Vreau s& nu-ti mai indesi coapsa intr-a mea“, fi veni s& strige. In schimb, spuse cu 0 politete rece: -Vin alb cu gheat&, te rog. Josh o 18s4 pe chelnerit& s& astepte, cAt timp privirea lui zabovi asupra gurii lui Megan. Ea reusi s4 respire din nou cand el isi intoarse capul si ti d&du chelneritei comanda. Macar de n-ar fi asa de aproape de ea! Macar de nu i-ar simti mirosul innebunitor de colonie am&ruie! M&car de n-ar arata at&t de al nai- bii de bine! Macar de nu si-ar aminti cum fi rostise numele si cum o s&rutase, cu o pasiune pe care nu o cunoscuse niciodat4 inainte. M&car de nu si-ar aminti gustul gurii lui care o devora pe a ei... Jo se lans& cu insufletire intr-o poveste despre un tip care venise la ea s&i-i ceara o reclama TV pentru o guma de mestecat faicut& in casi. Bugetul lui de publicitate se limita la cincizeci de dolari. Terry o asculta interesat, chiar si atunci c4nd se intoarse chelnerita cu bauturile. —Mai doriti si altceva, domnule Bennett? rosti ea cu glas melodios in timp ce se apleca, aproape revarsAndu-si sAnii impresionanti din vesta de catifea neagri. -Te anung eu, rispunse Josh, aruncAndu-i acel zambet piezis, despre care Megan stia c& poate topi si inima celei mai frigide femei. —V

You might also like