~, 7 a) Y | ra Ke = fe) G6 a a | — a)De peste 160 de ani, impozanta Cavendon Hall este regedinta a doua familii ale caror destine s-au intre- patruns inexorabil: aristocratii Ingham si slujitorii Crm C nl ETT Smet De Lady Daphne, cea mai frumoasa dintre cele patru fiice ale contelui, se pregateste sA fie prezentata la curte ¢ sa-si faci debutul in inalta societate. Insa cineva ner pus in gand sa distruga totul — si a ales cel mai crud mod cu puting3. Consecingele pot fi dezastruoase arat pentru viata si reputatia frumoasei tinere, cat si pentru UCC eee Ch aR momo Ce Cen rae Cone toarcerea lui Hugo Ingham Stanton, vary! primar al contelui, alungat de la Cavendon Hall cu gai- sprezece ani in ura, va fi pentru Ladi’ Daphne nu numai o salvare grovidengiala, ci $i gasirea unei eters OR EC Teta tooth tere W stot TUM erate My Cele EM MB ctr nt ett Ingham si Swann yor fi supuse unor incercari pe care nu le-ar fi crezut nicigdata posibile - loialitati vor fi Pea Ros TNS taners rele aRCew emer EST FTL sts oe uimac CLT i Fd ee ee F we Rl , SE ee re rae eUe tec ie Merete ALINA ELENA GALIS, castigatoarea concursulub FIl O ROMANTICA CELEBRA Some ee Afli mai mult pe & vewwlirabooks: i S2N 978-506-686 7 Cin) Lira totem etd . se eoBARBARA TAYLOR BRADFORD Gustul dragosteiCavendon Hall Barbara Taylor Bradford Copyright © 2014 Barbara Taylor Bradford 0 Lira Lira este marc4 fnregistrat4 a Grupului Editorial Litera OP. 53; C.P. 212, sector 4, Bucuresti, Romania tel.: 031 425 16 19; 0752 101 777 e-mail: comenzi@litera.ro Ne putefi vizita pe www litera.ro/lirabooks.ro Gustul dragostei Barbara Taylor Bradford Copyright © 2014 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu si fiii Redactor: Mira Velcea Corector: Emilia Vesa Copertd: Florentina Tudor . Credit foto: Florian Gindila http://floriangindila.blogspot.ro; http://sevenblinks.wordpress.com Tehnoredactare $i prepress: Ioana Cristea @. BIBLIOTHEQUE aalon de frumunete qi crt bune Descrierea CIP a Bibliotecii Nagionale a Romaniei ROBERTS, NORA Gustul dragostei / Barbara Taylor Bradford; trad.: Diana Jutuianu Soft. - Bucuresti: Litera, 2014 ISBN 978-606-686-794-8 I. Tuguianu, Diana (trad.} 21.111(73)-31=135.1BARBARA TAYLOR BRADFORD Gustul dragostei Traducere din limba engleza Diana TutuianuPentru Bob, cu toatd dragostea, dea pururiPartea intai FRUMOASELE FETE DE LA CAVENDON Mai 1913 Frumoasd e, deci s-o curtez. $i e femeie — deci, s-0 cuceresc. William Shakespeare Onorabilele femei: Ele tes si impletesc Rozele raiului in viaga pdmanteasca. Johann von Schiller Barbatul este vandtor; femeia este vanatul sau. Alfred, Lord Tennysoncapitolul 1 Cecily Swann era entuziasmati. Primise o sarcind, ceva special de facut, din partea mamei sale, si de-abia astepta sa se apuce de treaba. Inainta grabita dea lungul potecii prafuite, indreptandu-se spre Cavendon Hall, in timp ce prin mintea ei fraged4 si activa ii treceau tot felul de idei. Trebuia s4 se uite la nigte rochii foarte fru- moase, in c4utarea oricdrui soi de defecte; era o sarcina important4, dup& cum ii explicase mama ei, si numai ea o putea duce la indeplinire. Nu voia sa intarzie, asa ci m4ri pasul. I se spusese s& fie acolo la ora zece fix, aga c& la ora zece avea sd ajunga. Mama ei, Alice Swann, subliniase adesea faptul cA al doilea prenume al sau ar putea fi cu usuring4’ ,punctu- alitate“, iar replica aceasta era rostitA mereu cu un soi de admiratie. Alice era foarte mandra de fiica ei si era constient4 de talentele unice ale acesteia. Desi Cecily nu avea decit doisprezece ani, prea mult mai in varsta din anumite puncte de vedere si mai ca- pabila, cu un simy neobisnuit al responsabilitayii. Toata lumea o considera 0 persoana de incredere si mult mai matur4 decat majoritatea fetelor de varsta ei. Ridicandu-i privirea, Cecily se uitA in sus la povar- nisul din fata ei. Sus de tot, in varful dealului, se afla Cavendon, una dintre cele mai mari si mai maiestuoase resedinte din Anglia si o adevarat4 capodoper4. Dup4 ce Humphrey Ingham, intaiul conte de Mow- bray, cumparase mii de acri de p&mant in Yorkshire Dales, mandatase doi arhitecti extraordinari s4 se ocu- pe de designul casei: John Carr din York si faimosul Robert Adam. Aceasta fusese terminat’ in 1761. Lancelot Brown cel Capabil crease mai apoi gridinile peisagistice,10 Barbara Te aylor Bradford decorate si extrem de frumoase, care ramasesera intac- te pana in ziua de azi. In apropierea casei se afla un lac ornamental artificial, iar in spatele casei se intindeau gradini acvatice. Cecily mergea acolo de cand era mica, si pentru ea era cel mai frumos loc din lume. Cunostea fiecare centime- tru din aceasta cladire, la fel ca tatal ei, Walter Swann. Tatal ei era valetul contelui, exact aga cum fusese tatal lui inaintea sa si unchiul Henry inainte de asta. Familia Swann din satul Little Skell muncea in ma- rea casi de mai bine de o suta gaizeci de ani, de generatii intregi, inc de pe vremea primului conte, in secolul al XVilHea. Cele douad familii aproape ca se intrepdtrun- deau gi erau extrem de legate una de cealalta; familia Swann avea multe privilegii si era extraordinar de loiala familiei Ingham. Walter spusese intotdeauna ca ar inca- sa un glont pentru conte, si chiar ar fi facuto. Mergand in mare graba, preocupata de propriile ganduri, Cecily tresari deodat& si se opri brusc. Cineva fi sArise in fat pe potecd, facdnd-o s4 inghete locului, socata. Apoi vazu ca era tigancusa aceea pe nume Gene- vra, care se furisa adesea prin partile acestea. Fatuca statea in mijlocul potecii, ranjind larg cu toat& gura, cu mAainile in solduri, cu ochii ei negri scinteind. ~Nar fi trebuir s4 faci asta! exclama Cecily, pasind rapid intro parte. Mai speriat. De unde-ai mai aparut si tu, Genevra? ~la, ghiceste, ii raspunse tiganca, fluturand din mé- na inspre pajistea lunga’. Te-am vazut venind, micuta Cecily. Eram in spatele zidului aluia. -Trebuie s4 plec. Nu vreau s4 intarzii, spuse Cecily cu voce rece, ce dadea de inteles ca discutia se incheiase. incerc4 si o ocoleasc& pe fatucd, ins& fard succes, Tiganca se trase si ea intro parte, blocandu-i calea, si murmura: -Aha. Te grabesti spre casa aia veche de colo. Da-mi mana, si o s&-ti ghicesc viitorul. -Nu pot s&-fi pun nici un ban de argint tn palma, nam nici macar un penny la mine, spuse Cecily.Gustul dragostet 1 -Nu vreau banii tdi si n-am nevoie s&-ti vid palma, stiu totul despre tine. Cecily se incrunta. - Nu inteleg... Vocea i se stinse incet, nerabdatoare s4 isi reia dru- mul, nedorind s4 iroseasc4 si mai mult timp cu tiganca. Genevra nu spuse nimic, ci doar ii arunca lui Cecily 0 privire curioasi, dupa care se intoarse si se uit& lung la Cavendon. In lumina clara a acestei dimi- neti insorite de mai, nenuméaratele ferestre ale cladirii scnteiau, iar piatra deschis4 la culoare stralucea pre- cum marmura slefuita. De fapt, intreaga casi parea s& aiba o stralucire aparte. Tiganca stia cA aceasta era o iluzie creata de lumina soarelui, Tar ea fusese intotdeauna constient& de acest lucru. Pentru un scurt moment, isi reaminti sd stea per- fect nemiscat’, pierduta in ganduri, uitandu-se cu aten- tie la Cavendon... Avea darul, darul previziunii. Si astfel vzu viitorul, Fiindci nu dorea si duc& povara acestor informatii neasteptate, inchise ochii, indepartand viziu- Nea avuta. In cele din urma, tiganca se intoarse din nou cu fata la Cecily, clipind in lumina diminetii. O fixa indelung cu privirea pe fata de doisprezece ani, cu ochii mijigi, cu 0 expresie serioasa intiparita pe fata. Cecily, marcata de privirea fix a rig&ncii atincicd asu- pra ei, intreba: - De ce te uiti asa la mine? Care-i problema? ~Nu-i nimic, mormai riganca. Nu-i nimic in neregu- la, micufa Cecily. Genevra se aplecd, lua de jos o nuia lunga si incepu s4 scurme cu ea in iran. Desena un patrat, apoi dea- supra pAtratului facu conturul unei pasari, dupa care aruncd rapid o privire semnificativa spre Cecily. -Ce reprezinta? intreba copila. ~Nimic. Genevra azvirli nuiaua, avind ochii negri plini de emotie. Si, dintr-odatd, starea ei de spirit ciudata, enig- matica disparu. Incepu s4 rad si sa danseze dintr-o pat te tn alta a potecii, de-a lungul zidului din piatra bruta.12 Barbara Taylor Bradford Punandu-si ambele mAini pe zid, isi arunca picioarele in sus, ficu un fel de tumba peste zid si ateriz4 in picioa- Te pe partea cealalta. Dupa ce isi potrivi baticul rogu legat in jurul buclelor ei inchise la culoare, zburda peste pajistea intinsa si dis- paru in adancul unui crang. Rasul ei rasuna mult timp de-a lungul campurilor cufundate in liniste, chiar daca nu mai putea fi vazura. Cecily clatina din cap, nedumerit’ de comporta- mentul ciudat al sigancii, si isi muge’ buza. Apoi sterse rapid cu picioarele simbolurile facute de tiganc4 in praf si continua sa urce panta. -Fata asta a fost dintotdeauna o ciudata, murmur Cecily in barba in timp ce isi continua drumul. Stia ci Genevra locuia cu familia ei intr-una din cele doua c4rue cu coviltir pictate de tigani, dispuse in par tea mai indep&rtaté a padurii cu clopotei, la o distanya apreciabil4, in spatele pajistii lungi. De asemenea, mai gtia cd tribul de sigani nu incalca limitele proprietatii. Acolo unde isi facusera tabira era pamantul contelui de Mowbray, iar el le daduse permisiunea s& stea acolo atat timp cat vremea era calda. Intotdeauna disp&reau in lunile de iarna; nu stia nimeni unde anume se duceau. . Familia de sigani venise la Cavendon de mult timp, aflase ea de la Miles. El era al doilea fiu al contelui si ise confesase spunandu-i c& nu intelegea din ce motiv tatal sau era atat de binevoitor cu tiganii. Miles avea Paisprezece ani; el si sora lui, DeLacy, erau cei mai buni prieteni ai ei. Poteca prafuita ce strabatea campurile din jur ducea direct din satul Little Skell c&tre gridina din spate de la Cavendon Hall. Cecily alerga pe pietrigul din gradina cAnd ceasul din rurn incepu s4 bat4, anuntand ora exac- t4. Era ora zece, iar ea nu intarziase. Vocea plinai de voiosie, cu accent de Yorkshire, a bucdtiresei-sefe rasund prin usa din spate in timp ce Cecily se opri pentru moment, tragandusi sufletul gi ascultand,Gustul dragostet 13 -Nu mai sta acolo si te uiti la mine ca vitelul la poar- ta noua, Polly, striga bucdtireasa-sefa la fata care o ajura la bucatarie. Si pentru numele Domnului, baga lingura aia metalica in cutia cu faina inainte s-i pui capacul. Altfel o si se umple de gargarite! ~Da, sefa, murmur’ Polly. Cecily zimbi in barba. Stia cA toat’ dojana asta nu fnsemna prea mult. Tacal ei ii spusese ch bucdtdreasa era rea de gur&, dar inofensiva, ceea ce era cit se poate de adevarat. Bucitdreasa avea un suflet bun gi 0 atitudi- ne matemn4. nvartind manerul usii, Cecily intra in bucatirie, unde fu intémpinata de adevarati nori de abur, aer cald si cele mai delicioase mirosuri emanate de tigaile ce dadeau in clocot. Buc&t&reasa pregitea masa de pranz pentru familie. ntorcandu-se la sunetul scos de usa deschisa, bu- c4tareasa 2ambi larg cand o vazu pe Cecily intrand pe domeniul sau. ~ Buna, scumpo, o intampin’ ea pe un ton binevoitor. Toata lumea stia c& Cecily era favorita ei; iar ea nu ezita s4 recunoascd asta gi s& se manifeste ca atare. -Bun&i dimineata, doamna Jackson, ii rispunse Cecily si ii arunca o privire rapida fetei care ajuta la bu- catrie. Buna, Polly. Polly inclina din cap si se retrase intr-un colt, la fel de timid’ si de rusinoasi cum era de obicei cand i se adresa Cecily. - Mami ma trimis s4 dau o mana de ajutor cu rochi- ile lui Lady Daphne, ti explica Cecily. ~Thi, gtiu asta. Atunci nu mai sta, scumpo, du-te la ea, Lady DeLacy te asteapta sus. Din cate-nteleg, 0 sa fie asistenta ta. Si, in timp ce vorbea, bucatireasa chicoti gi fi facu conspirativ cu ochiul lui Cecily. Cecily rase. ~Mama o sa ajunga aici in jur de ora unsprezece. Buc&rSreasa-sef4 dadu din cap aprobator: -O s& mancayi amandoua pranzul aici, jos, cu noi. Si cu tacal tau. O tratatie speciala,u4 Barbara Taylor Bradford ~Asta o s4 fie minunat, doamna Jackson. Cecily continu’ si mearga de-a lungul bucatariei, in- dreptindu-e spre scirile din spate ce duceau la etajele superioare ale acestei case grandioase. Nell Jackson se uit’ la ea, mijindu-gi ugor ochii. Fata de numai doisprezece ani era drigilasi. Deodata, vizu in chipul acela tanar si inocent femeia care avea sA de- vind. O adevaratd frumusefe. Si o adevarat’ Swann. Nu inc4pea nici o indoiala ce anume mostenea, cu acei pometi inalti, cu pielea de culoarea fildegului si cu ochii intro nuant& asemanatoare levanticii... Ochi des- chigi la culoare, translucizi, un gri-albastrui. O trasatura inconfundabila a familiei Swann. Si apoi mai era gi parul acela bogat. Un par des, luxuriant, saten, cu inflexiuni rogietice. »O sa fie leita Charlotte cind o sa creas- ca", se gandi bucatireasa si oftd in sinea ei. Ce-si mai irosise viata ea, Charlotte Swann. Ar fi putut ajunge de- parte, fara nici un fel de indoiala. Sper c& fata n-o s& stea aici, asa cum a facut m&tuga ei“, se gandi Nell acum, intorcdndu-se si amestecdnd intr-una dintre oale. ,,Fugi, Cecily, fugi. Fugi s-ti salvezi viata. Si nu te mai uita inapoi. Salveaza-te!“ -capitolul 2 Biblioteca de la Cavendon era o incApere minunat proportionara. Avea doi pereti de rafturi din mahon pentru cArti, ce se inaltau pana in tavanul cu panouri ornamentale poleite, pictat in culori stralucitoare, re- prezentind elemente de flora si de fauna. Un gir de fe- restre inalte dadeau inspre terasa lunga ce se intindea pe intreaga lungime a casei. La fiecare capat al peretelui cu ferestre era cate o usi mare, dubla, din sticla, Desi era luna mai gi soarele stralucea pe cer, focul ardea in semineu, aga cum se intampla de obicei de-a lungul intregului an. Charles Ingham, al saselea conte de Mowbray, pur si simplu respecta obiceiul impus de bunicul sau si ulterior de tat&l sau. Ambii insistasera s& se faci focul in aceasta incApere, indiferent de vremeaGustul dragostet 15 de afara. Charles intelesese pe deplin motivul. Bibli- oteca era cea mai rdcoroas4 incapere de la Cavendon, chiar gi in lunile de vara, iar aceasta era o trasatur& caracteristica pe care nimeni nu fusese in stare sd o Ingsleaga vreodata. in dimineata aceasta, intra in biblioteca si se duse direct spre gemineu, observand ci un tablou al lui George Stubbs, cu un cal, era inclinat usor intro parte. Se indrepra spre el ca sa-l indrepte. Dupa care lua vatra- iul si impunse cu fortd lemnele din semineu. Imediat se ridicarA scantei, iar lemnele trosnira. Repetd miscarea, apoi puse vatraiul la loc, in stativ. Charles rimase pentru o clip tn fata focului, cu mana sprijinit’ pe polita cAminului, cizut pe ganduri. Sotia sa Felicity tocmai plecase s4 0 viziteze pe sora ei in Harrogate, iar el se intreba inca o dat de ce nu insistase s4 o insoteasca. ,,Fiindcd ea n-a vrut s& mergi gi tu“, ti teaminti 0 voce in interiorul lui. ,Accepta asta.“ Felicity 0 luase pe fiica lor cea mate, Diedre, cu ea. »Anne o s4 fie mult mai relaxaté, Charles. Daca o s& vii si tu, o s& se simetd obligat4 sa se ocupe de tine asa cum se cuvine, ceea ce va presupune un adevarat efort pentru ea", fi explicase Felicity la micul dejun. El se supusese vointei ei, asa cum ficea adesea in zi- lele acestea. Ins& vorbele soriei sale aveau intotdeauna noima. Ofti in sinea lui, cu toate gandurile concentrate asupra cumnatei lui. Fusese bolnava in ultima vreme, si isi fAcuser4 cu torii griji pentru ea; dupa cate se parea, astazi avea vesti bune gi isi invitase sora la masa de prinz ca s4 i le impartdseasca. Intorcindu-se cu spatele la semineu, Charles pasi de-a lungul covorului persan, inspre biroul vechi in stil georgian, asezindu-se pe scaunul din spatele acestuia. Gandurile legate de boala lui Anne fi zibovird in minte o vreme, dup& care isi reaminti cat de practica gi de cu picioarele pe pamant era Diedre, ceea ce era linis- titor si reconfortant. [si dadu seama ca, la cei douazeci de ani ai ei, Diedre era probabil cea mai rationala dintre odraslele lui. Guy, mostenitorul titlului, avea douazeci gi doi de ani si era un tinar pe care te puteai baza cat16 Barbara Taylor Bradford de c&t, dar care avea din pacate o latur4 mai impulsiva ce iesea uneori la iveala. Iar asta il ingrijora pe Charles, Miles, bineingeles, era inteligentul familie; manifes- ta acea inclinatie spre indeletniciri pur intelectuale si artistice, chiar daci avea numai paisprezece ani. Nu isi facuse niciodata griji cu privire la Miles. El ti era com- plet loial: o persoan4 cu-adevarat devotata. Si apoi mai erau celelalte rei fiice al sale. Daphne, la gaptesprezece ani, marea frumusere a familiei. Un ade- varat bujor englezesc, cu o infatigare menit& s4 rapeasc inima oricSrui barbat. Avea ambitii foarte mari pen- tru Daphne. Avea s&i aranjeze o casatorie grandioas& cu fiul unui duce, nimic mai prejos sau mai putin im- portant de-atat. Sora ei DeLacy era cea mai amuzanti, daca era sA fie cinstit; o fat’ de doisprezece ani gata oricand s& fact farse gi s& se amuze pe seama celorlalti. Charles era con- stient de faptul ca trebuia s4 se mai maturizeze putin, si, pe neasteptate, pe fata ii aparu un zambet cald. DeLacy a intotdeauna si il faci s4 rada gi il amuza cu felul ei de a fi. Fiica cea mai mic4, in varst& de cinci ani, Dulcie, era adorabil&, dar, spre marea lui surprindere, era deja o persoana in adevaratul sens al cuvantului, care isi impunea punctele de vedere. + ,»Norocos, am fost si sunt un mare norocos”, se gandi el, intinzind mana dupa corespondenta de dimineatd. »Cu gase copii minunati, tofi extraordinari, fiecare in felul fii Am fost si sunt binecuvantat", igi spuse inc o dati. De-a dreptul binecuvantat cu sofia mea si cu aceasta familie admirabila pe care am creat-o impreuna, Sunt cel mai norocos barbat din lume.“ in timp ce rasfoia corespondenta, un plic anume ii atrase atentia in mod special. Conform stampilei posta- le era trimis din Zurich, Elvetia. Nedumerit, desfacu pli- cul cu un cutitas de argint special pentru corespondenta gi scoase scrisoarea. Cand isi arunc& rapid privirea la semnatura, Charles fu luat complet prin surprindere. Scrisoarea fusese trimisi de varul s4u primar, Hugo Ingham Stanton. Nu mai auzise nimic despre Hugo de cand acesta plecaseGustul dragostet 7 de la Cavendon pe cand avea saisprezece ani, desi taval lui Hugo ti spusese lui Charles ca fiului lui fi mergea bine pe-acolo prin lume, pe unde era. Se intrebase ade- sea ce se alesese de Hugo. Fara indoiala, era pe cale sa afle chiar acum. 26 aprilie 1913 Ziirich Dragul meu Charles, Sunt sigur cd o sd fii surprins sd primesti aceasta scrisoare de la mine dupd togi acesti ani. Totusi, fi indcd am plecat de la Cavendon in cele mai ciudate circurnstanfe si fn total dezacord cu mama mea, la momentul respectiv am hotdrat cd ar fi mai bine sd fntrerup orice fel de legdtturdt cu familia. De unde gi lunga mea téicere. Am continuat sd ma& vdd cu tata pand in ziua tn care a murit. Nimeni altcineva nu mia scris acolo la New York, si, prin urmare, nu mam indurat nici eu sd astern ceva pe vteo coald de hértie. $i uite asa au trecut anii, faird sd iau legditura cu nimeni. Nu vreau sé te plictisese cu un rezumat prelungit al ultimilor saisprezece ani ai vietii mele. E suficient sd-ti spun c& mam descurcat bine si cd. am avut mare noroc c& tata ma trimis la prietenul sdu, Benjamin Silver. Am devenit un fel de ucenic la compania imobiliara a domnului Silver din New York. A fost un om bun si absolut genial. M-a invdgat tot ce era de invdgat despre afacerile imobiliare - si, as putea adduga, a facuto foarte bine. Am acumulat cunostinge de neprefuit, si, mai mult, spre surprinderea mea, totul mi-a mers din plin, La varsta de doudzeci si doi de ani mam cdsdtorit cu fiica domnului Silver, Loretta. Am avut o cdsnicie fericitd timp de opt ani, insti din pdcate nam avut copii. Avdnd intotdeauna o sdindtate fragild, Loretta a murit aici in Ziirich acum un an, ceea ce mia provo- cat o imensd durere. De anul trecut incoace, de cand18 Barbara Taylor Bradford a murit ea, am continuat sd locuiesc aici in Ziirich. Insa in cele din urmd singuratatea ma coplesit, si mie dor s& ma intore in tara in care mam ndscut. Asa cd mam hotdrdt sé revin in Anglia. Vreau sé ma mut in Yorkshire. Din acest motiv as dori sé-ti fac o vizitd si sper din toatd inima sé ma primesti cu cordialitate la Cavendon, Sunt o grdimada de lucruri pe care miar placea sd le discut cu tine, in mod deosebit despre proprietatea pe care o detin in Yorkshire. Planuiese sti cdldtoresc la Londra tn iunie, unde o sa stau la hotelul Claridge. Sper s& pot sd te vizitez in iulie, la o datd convenabild pentru tine. Abia astept s4 primesc vesti de la tine intrun viitor nu prea indepdrtat. Cu cele mai bune urdri pentru tine si Felicity. Al tdu vdr devotat, Hugo Charles se sprijini de spStarul scaunului, inca tinand scrisoarea in mana. In cele din urm&, 0 puse pe birou gi inchise ochii pentru o clip&, gandindu-se la conacul Little Skell, casa care ii apartinuse mamei lui Hugo si care era acum in proprietatea sa. Fara indoiala ca Hugo Voia sA intre in posesia ei, si avea tot dreptul sa o faca. Cu un geamat ugor, involuntar, Charles deschise ochii gi igi relud pozitia normala. Nui folosea la nimic dac& intorcea spatele grijilor care il invadau. Casa era proprietatea lui Hugo. Problema era ca matusga lor, Lady Gwendolyn Ingham Baildon, locuia acolo gi, la cei sap- tezeci si doi de ani ai si, nu sar fi clintit nici daca Hugo si-ar fi pus in cap s4 o dea afara. Numai gandul la o disputd intre matusa sa si Hugo il facu pe Charles s& simt& un fior rece prin tot corpul, iar mintea i se puse in migcare in timp ce cauta o solurie pentru aceast& situatie dificila. In cele din urma se ridici si se duse spre usile du- ble din sticla aflate in partea opusa faa de biroul sau; se opri gi se uité inspre terasi, dorindu-i ca FelicityGustul dragostet 19 s4 fi fost aici. Avea nevoie de cineva cu care s& vorbeasc4 despre problema aceasta. Chiar acum. Dupa care 0 vazu pe ea, coborand in graba treptele si pornind-o spre poteca larga din pietris ce dadea spre Skelldale House. Pe Charlotte Swann. Persoana cea mai potrivité sa il ajute. Bineinteles c& ea putea s-o fact, Fara si mai stea pe ganduri, Charles iegi pe terasa. ~ Charlotte! striga a Charlotte! Vino inapoi! Cand isi auzi numele, Charlotte se intoarse in mod automat, iar pe fata ii aparu un zimbet larg in momen- tul in care il vazu. -Bun4, rispunse ea, ridicand bratul ca s4 fi facd cu mana, dupa care incepu s4 o ia inapoi spre trep- tele terasei. -Ce este? intreb& cand ajunse in fata lui si se opri. Vitandu-se lung la el, continua: Pari foarte suparat... Este ceva in neregula? -Probabil ci da, replica el. Poti si-mi acorzi céteva minute? Trebuie sa-ti arat ceva si sA discutim despre o chestiune de familie. Daca ai timp acum, daca nu-ti este peste mana si nu te deranjeaza. Altfel ag putea... -Oh, Charlie, hai sa fim seriosi, nu fi absurd. Bine- ingeles cA nu ma deranjeazd. Nu faceam decat s4 ma duc pana la Skelldale House s& iau o rochie pentru Lavinia. Vrea s& i-o trimit la Londra. -O, ce bine! Mie team’ c& ma confrunt cu o pro- blema. O lua de brag gi o conduse in bibliotec’, con- tinuand: Ideea este ci s-a intamplat ceva care ar putea crea dificult4ti. Sau, si mai rau, ar putea starni o lupti serioasa in sanul familiei. capitolul 3 Cand erau impreuna, complet singuri, intre Charles Ingham si Charlotte Swann exista o familiaritare fireasca. Aceast& acceptare reciproca si involuntara dainuia inca din perioada prieteniei lor din copilarie, alaturi de o loialitate profund inradacinata ce ramasese intacta de-a lungul anilor.20 Barbara Taylor Bradford Charlotte crescuse cu Charles si cu cele doua surori mai mici ale lui, Lavinia si Vanessa, si fusese educatd impreuna cu ei de o guvernanta responsabila cu lectiile la Cavendon Hall pe vremea aceea. Acesta era unul dintre privilegiile conferite familiei Swann de mai bine de o sut4 de ani de al creilea conte de Mowbray: o fata a familiei Swann era invitat4 s4 li se alature copiilor familiei Ingham in timpul lecgiilor zilnice. Al treilea conte, un om foarte bun la suflet si méarinimos, respectase familia Swann si fi apreciase lo- ialitatea fats de familia Ingham de-a lungul a generatii intregi, iar acesta fusese modul lui de ai rasplati. Obi- ceiul continuase pina in ziua de azi, iar acum Cecily Swann era cea care se ducea in sala de clasa a regedintei {mpreuna cu DeLacy Ingham, pentru lectiile ginute de domnisoara Audrey Payne, guvernanta, In copilarie, lui Charlotte si lui Charles le placea s& le enerveze pe surorile lui mai mici strigandu-se unul pe celalalt Charlie, chicotind ca urmare a confuziei ast- fel create. Fusesera inseparabili pana cand el plecase la Eton. Cu toate acestea, loialitatea lor si grija unuia fata de celalale dainuisera de-a lungul anilor, degi intr-un mod usor diferit. Nu mai p&strasera legatura din mo- mentul in care Charles se dusese la Oxford. De fapr, ‘trdisera in lumi complet diferire. Cand erau in prezenta familiei lui sau a altor persoane, se adresau unul alruia in mod formal si erau foarte respectuosi. nsa legitura aceea din copilarie incd mai exista, gi erau amandoi constienti de apropierea dintre ei, desi nu faceau niciodat& referire la ea. El nu uitase nici o clipa cum ea il protejase si se ingrijise de el cand erau mici. Era cu doar un an mai mare deca el, ins& Char- lotte fusese cea care isi asumase responsabilitatea de-a avea grija de ei toti. Ea fusese cea care fi alinase si ii consolase pe el gi pe surorile lui cand mama lor murise pe neasteptate din cauza unui infarct; ti compStimise cand, doi ani mai tarziu, ratal lor se recasatorise. Noua contesa fusese onorabila Harriette Storm, pe care o detestaseri cu to- tii. Femeia era snoaba, nepasdtoare gi autoritara si aveaGustul dragostet 21 o latura ascunsa plind de rautate sl de cruzime, Il prin- sese in cursa pe contele afectat de durere, care se simtea singur si pierdut, cu frumusetea ei unica, despre care lui Charlotte ii plicea s& sublinieze ci era doar la suprafata, netrecnd dincolo de nivelut pielii. Fusesera incantati sa-i faci tot felul de farse, cu cat mai rele, cu atat mai bine, iar Charlotte fusese cea care ii inventase o larg varietate de porecle: Vreme Rea, Ura- ganul Harriette gi Zi Ploioasa, ca si numim numai trei dintre ele. Numele fi faceau s& rada gi ii ajutau sA trea- ca mai departe de poznele copiliresti la care se dedau. La urma urmei, nu faceau altceva decat si glumeasca pe seama ei fird ca ea s& gtie. Casatoria fusese teribila pentru conte, care se retrise- se intr-o carapace pe care gi-o crease el insusi. Si nu du- rase mult, Mult prea detestata Vreme Rea se intorsese in scurt timp la Londra. $i tor acolo murise, la putind vreme dupa plecarea ei de la Cavendon. O Iasase ficatul, complet distrus de cantititile uriage de alcool pe care le consumase din momentul in care isi facuse debutul in inalta societate. Lui Charles ii veni brusc in minte rrecutul relativ re- cent in timp ce sttea gi se uita cum Charlotte indrepta tabloul cu calul, piccat de George Stubbs, amintindu-i cit de des facea ea asta cand lucra pentru tatal lui. -Tocmai am facut si eu acelasi lucru cu putin timp in urma, spuse el amuzat, Pictura asta aluneci mereu intro parte, ins nu cred c&-i nevoie s&-ti spun fie asta. Charlotte se tntoarse cu fata spre el. -A fost pus, luat si repus aici de foarte multe ori, dupa cum stii foarte bine. O s&-1 rog pe domnul Hanson si-i puna din nou un dop de pluti vechi si si-1 fixeze cum trebuie. ~Ce treaba are un dop de pluca4 cu asta? intreba el nedumerit. Apropiindu-se de el, ea ii explica: -Tai o bucati din dop, ca o felie mai subtire, si o bagi intre perete si partea de jos i i © bucata & dop tine intotdeayna tabloul in. Routiq fixa, Am facut asta ani de zile. |“ ieee (620082 Barbara Taylor Bradford Charles incuviint usor din cap, gandindu-e la toate bucatile de dop pe care le stransese de pe jos si le arunca- se de-a lungul anilor. Acum stia la ce anume folosisera. Ducanduse spre scaunul de pe partea cealalta a bi- roului, el spuse: -Te rog s& stai jos, Charlotte, am nevoie de sfatul tau. Ea f&cu intocmai cum o rugase si ii arunc& o privi- Te scurt4 in timp ce el se aseza la randul lui pe scaun. Se gandi pret de o clip& c& parea foarte chipes. Avea patruzeci si patru de ani, ins& nu-si arita varsta. Charles era atletic, asa cum fusese gi tatal lui, si se mentinea in form&. Asemenea majoritatii barbarilor din familia Ingham, era inalt, atrag&tor, avea acei ochi clari de un albastru inconfundabil, trasituri plicute si un par sa- ten-deschis. Indiferent unde s-ar fi dus in lume, era con- vins& ci nimeni nu ar fi avut cum s& greseasc& si s4 banuiasc& c4 el ar putea fi altceva decat englez. Si, pe deasupra, nu unul oarecare, ci un gentleman. Avea acel aspect rafinat si un aer distins si elegant si completa asta cu manierele sale impecabile. Aplecandu-se peste birou, Charles ii didu lui Char- lotte scrisoarea de la Hugo. ~Am primit asta in corespondenta de dimineata si tre- buie s& admit ci m-a luat intradevar prin surprindere. Ea lua scrisoarea de la el, intrebanduse cine o trimisese. Charlotte avea o minte ager, era inteligentd si abila. Si, cum lucrase ani de zile ca secretara personala a celui de-al cincilea conte, nu prea mai erau chestiuni legate de Cavendon - sau de persoane care aveau legitu- r& cu acest loc - de care ea si nu stie. Nu se arti deloc surprins4 cand v4zu semnatura lui Hugo; traia de mult cu gandul c& intro buna zi tanarul acesta aparte avea stgi face aparitia la Cavendon. upd ce citi rapid scrisoarea, ea spuse: -Crezi cA se intoarce s4 revendice conacul Little Skell, nu-i aga? ~Bineinteles. Ce altceva? Charlotte incuviins4 din cap, isi increti fruntea gi isi tuguie buzele:Gustul dragostel 23 - Dar in mod sigur Cavendon este inca plin de amin- tiri nepldcute pentru el, nu crezi? -Asg fi inclinat s4 cred c& asa este; pe de alta parte, dupa cum ai vazut si tu, Hugo spune in scrisoarea sa cA doreste si discute despre proprietatea pe care o detine aici si, de asemenea, m4 informeaz§ c& plinuieste s4 ri- mana in Yorkshire. -La conacul Little Skell. Si probabil nu-i pas’ c& va trebui si dea o doamna in varst& afara din casa in care locuieste de atata amar de vreme - de fapt, cu mult ina- inte ca parintii lui s& moara. -Ca s& fiu foarte sincer, nu stiu. Nu lam mai vazut de saisprezece ani. De fapt, de cand el avea gaisprezece ani. Oricum, trebuie sa fie pe deplin congtient de faprul c& matusa noastr4 inc& locuieste acolo. Charles ii aruncd o privire intrebatoare, ridicand o spranceand in mod sugestiv. - Este foarte usor s& verifici acest lucru pentru o fami- lie bine cunoscut&, chiar gi de la o distang& apreciabila, afirma Charlotte. Lasandu-se pe spate pe scaun, se gan- di un moment si spuse: Mi-l amintesc pe Hugo. Era un baiat bun. Insa s-ar putea foarte bine s& se fi schimbat, sinand seama de ce i s-a intimplat aici. A fost tratat foar- te rau. Probabil if amintesti cat de suparat a fost tatal tau cand sora lui La trimis pe Hugo in America. -Da, imi amintesc, replici Charles. Lui tata i s-a parut absolut ridicol. N-a crezut niciodata ci Hugo i-a cauzat moartea lui Peter. Peter fusese dintotdeauna atras de activitati riscante, nesibuite. Sa ias& pe lacul de-aici, intro barcutS, noaptea tarziu, si beat pe deasupra, a fost complet necugetat din partea lui. Tata a sustinut intotdeauna ci Hugo a incercat s& sara in ajutorul frate- lui stu, pentru al salva, iar dupa aceea a fost acuzat de moartea lui. -Nu trebuie s& uitim c& Peter era favoritul lui Lad Evelyne. Matusa ta nu ia acordat niciodata prea mul- ta atentie lui Hugo. Toati povestea a fost foarte trista. Chiar tragica. Charles se aplec& incet in fat’, sprijinindu-si coatele de birou.24 Barbara Taylor Bradford -Stii bine cAt4 Incredere am in judecata ca, Aga ci spune-mi... ce si fac? O s& ias& o ceart& serioasa, un adevarat scandal, dac& Hugo chiar isi ia conacul inapoi. Ceea ce, desigur, poate face, in mod legal, Ce se va in- t4mpla cu matuga Gwendolyn? Unde are s& locuiasc’? Aici cu noi, in Aripa de Est? Asta-i singura solutie la care mA pot gandi, Charlotte clatin’ din cap cu vehementa. -Nu, nu, asta nu-i o solutie! Ar fi foarte aglome- rat, cu tine si cu Felicity, cu gase copii gi cu sora ta, Vanessa. Plus dadaca, guvernanta si intregul personal. Ar fica intr-un... ei bine... intrun hotel. Cel putin pen- tru Lady Gwendolyn asa ar fi. E o doamna in varst&, cu tabieturi, independenta, obignuita s4 aiba torul sub control. Si prin asta mA refer la gospodarirea casei, cu propriul ei personal. Si, pe deasupra, tine foarte mult la intimitatea ei. -Probabil ai dreptate, murmur Charles. Ar fi de-a dreptul inspaimancaca. - Matusa ta s-ar simti ca... un oaspete, ca o prezenta nedorit4, continua Charlotte. Si nu mi-o lua in nume de rau, cred cA i-ar displacea s& fie inghesuita aici cu voi, Charles. De fapt, mi-e teama co si porneascd o adeva- srat4 lupt, c4ci o s& fie mai mult decat nefericita sisi P&riseasca propria casa. - Nu e casa ei, spuse Charles domol. Pacat cA sora ei, Evelyne, nu gi-a schimbat niciodat4 testamentul. Matusa mea va trebui si se mute. Nu exist4 alti modalitate de a rezolva chestiunea asta. Se lisi pe spate in scaun, cu o expresie mohorati pe fati. Chiar imi doresc ca virul Hugo s& nu se intoarc& gi si locuiasca aici. Ce ba- taie de cap! Ce treaba enervanta! - Nu vreau s& inrdut&tesc lucrurile si mai mult, ince- pu Charlotte, ins4 mai este un aspect. Nu... - La ce te mai gandesti? o intrerupse el imediat, cu o voce evident alarmata, indreptandu-i spatele. -Stim bine ci Lady Gwendolyn o sa fie suparata si ofensat4, ins& nu crezi ci prezenta lui Hugo pe mogie © sa deranjeze in aceeasi masur& multe alte persoane?Gustul dragostet 25 {nca mai sunt acolo oameni care il consider’ pe Hugo responsabil pentru moartea lui Peter gi... -Asta numai fiindc& nu cunosc povestea real, o in- trerupse el brusc. Sau se incip4taneazd si n-o accepte. Charlotte rimase tcutd, toate rotitele minfii ei invar- tinduse de zor. Ridicandu-se de pe scaun, Charles se duse spre semi- neu gi se intoarse cu spatele la el, imaginandu-si tot felul de scenarii ingrijor4toare. Inc& mai credea ch singura modalitate de a rezolva usor si amiabil aceast4 proble- m& era sa-si invite matusa si locuiasc& impreun cu ei. Felicity ar putea sta de vorb4 cu ea. Sofia putea fi mai conving&toare si avea mai mult sarm. Charlotte se ridici pentru a i se alAtura lang’ semi- neu. In timp ce se apropia de el, nu se putu abtine s& nu observe cat de mult semana cu tatal lui in anumite privinte. Mostenise o parte din migcarile tatalui sau si deseori vocea lui suna exact ca a lui. Mintea ii fugi pe dati la David Ingham, al cincilea conte de Mowbray. Lucrase pentru el timp de douazeci de ani, pana la moartea acestuia, cu opt ani in urma, in timp ce prin minte ise perindau amintirile acelor zile fericite, inc& atat de intense si de vii in memoria ei, se gandi la Aripa de Sud de la Cavendon. Acolo era locul in care lucraser, impreund cu domnul Harris, conta- bilul, domnul Nelson, administratorul domeniului, si Maude Greene, secretara. -Aripa de Sud, Asta-i locul unde ar putea locui Lady Gwendolyn! izbucni Charlotte in momentul in care se opri lang& Charles. -In incdperile pe care tata lea folosit ca birouri? Unde-ai lucrat tu? 0 intreba el, apoi pe fata i se intipa- ri un zambet larg. Charlotte, esti un geniu. Bineingeles car putea locui acolo, Si inc4 foarte confortabil, Charlotte incuviinta din cap si continua grabité, cu un entuziasm crescénd: -Tatal tiu a amenajat acolo mai multe bai si o mica bucdtdrie, dac&-fi aduci aminte. Cand ai construit ane- xa cu birouri in corpul destinat initial grajdurilor, tot mobilierul de birou a fost mutat acolo. Canapelele,26 Barbara Taylor Bradford scaunele si mobila din salonul de pictur’ au fost date jos din poduri $i duse in Aripa de Sud. - Exact. Si stiu ci Aripa de Sud a fost bine si constant ingrijita de Hanson si de doamna Thwaites. Fiecare ari- pa de la Cavendon este mentinutd in conditii perfecte, dupa cum bine stii. - Dac& Lady Gwendolyn va fi de acord, va avea la dis- pozitie un apartament separat in buna parte si intimita- te totala, sublinie Charlotte. ~Asta-i adevarat, si nu mar deranja s& fac oricadte schimbari isi doreste ea. Oferindu-i brapul ca un ade- varat gentleman, continua: Hai s& mergem s& aruncim o privire la incdperile acelea din Aripa de Sud, vrei? Ai timp, nu? -Da, sigur, iar asta e o idee foarte buna, Charles, ii rspunse ea. Fiindc& nu ai alta alternativa in afar de at invita pe Hugo Stanton s& viziteze Cavendon. $i cred c& trebuie sa fii preg&tit pentru ce poate fi mai ru. E foarte posibil s& vrea si intre numaidecat in posesia conacului Little Skell. El simti o strangere de inima la cuvintele ei, ins& stia cA avea dreptate. - In timp ce hoinreau prin diversele incaperi din Ari- pa de Sud si indeosebi prin cele pe care tat&l sau le folo- sise pe post de birouri, Charles se gandi la relatia dintre tatal ei si Charlotte. »Oare a existat vreo relatie intre ei?” Ea venise si lucreze pentru el cand era tanara, la doar saptesprezece ani, si fusese tot timpul alaturi de cel de-al cincilea conte, calacorise cu el, fiindu-i compani- oan& apropiata si asistenté personala&. Charlotte fusese alaturi de tatal lui cand acesta murise. Charles era constient de faptul c4 existaser& specula- tii refericoare la relatia lor, insA nu se auzise niciodat& vreun fel de zvon sau vreo barf& care si poata fi confir- mati. Nimeni nu stia nimic. Probabil asta se datoya dis- cretiei totale a catalui su si a lui Charlotte... si de aceea nu existase nici urm4 de scandal legat de ei doi.Gustul dragostet 27 {gi ridic& ochii spre Charlotte. Acum erau in incape- tea de culoarea levanticii, iar ea ti spunea cd matusii Tai ar putea s4 fi plac& so foloseascA pe post de dormitor. Era numai pe jumatate atent la vorbele ei. nc&perea era scAldata din abundenra de razele stralu- citoare ale soarelui ce-i transformau parul roscat intr-un fel de nimb lucitor, de jur imprejurul feei. Ca de obi- cei, era palida, iar ochii ei de un albastru-verzui pal pa- reau enormi. Pentru prima dati dupa ani si ani de zile, Charles o privi cu obiectivitate. Si isi didu seama cd era o femeie tare frumoasé care isi arata doar jumatate din varsta real&. Bucurandu-se de compania ei zi de zi, vreme de do- udzeci de ani, cum ar fi putut oare tatal lui s& ii reziste? Charles Ingham era dintr-odat& sigur c& ei doi fusesera implicati intro relatie. In toate felurile posibile. Sigur, era numai o presupunere din partea lui, doar nu exista nici un fel de dovadai. Cu toate acestea, in momentul de fati, acest lucru devenise brusc extrem de evident pentru el. Charles crescuse alaturi de tatal lui si de Charlotte si ii cunostea mai bine decat pe oricine altcineva, chiar mai bine decdt pe sotia sa Fe- licity - si in mod sigur pe ea chiar o cunostea foarte bine. lar el patrunsese in esenta lor, fusese constient de calitatile si de defectele lor, de visele si de dorintele lor; agadar, credea, in adancul sufletului lui, c& era mai mult decat probabil ca ei s& fi fost iubiti. Charles se risuci, dandu-si seama ci se holbase de-a dreptul, iar ea sesizase privirea lui p&trunzdtoare. Miscanduse rapid, baigui ceva despre mica bucatarie de-acolo gi iesi in grab& din inc&perea de culoarea levin- ticii, afar’, pe coridor. »si de ce ar mai conta asta acum?" se intreba el. Ta- tal lui era mort. Iar daci Charlotte il facuse fericit si il mai despovarase de griji, atunci el, unul, era multumit. Charles spera doar ca sentimentele sa fi fost reciproce. Ins& cum st&tea treaba cu Charlotte? Cum se simtea ea acum? Oare ti lipsea tatal lui? Sigur, probabil fi era dor de el. Se simti dinteodats ingrijorat pentru ea. Si-ar fi dorit s& o intrebe cum se simyea. Ins’ nu indrizni.28 Barbara Taylor Bradford Ar fi fost un amestec nedorit si de neiertat in viata ei privat, si chiar nu voia s& o faci s& se simt4 stanjenita. capitolul 4 Rochia de sear& era intins’ pe un cearceaf alb, in dormitorul lui Lady DeLacy Ingham. DeLacy era fiica in varst4 de doisprezece ani a contelui si a contesei si cea mai bund prieten’ a lui Cecily, In dimineata aceas- ta era foarte entuziasmata, deoarece i se permisese so ajute pe Cecily cu rochiile. Acestea fuseser’ coborate din pod, din cuferele mari din lemn de cedru. Unele erau atarmate pe umerase in camera de lucru, o incdpe- re special destinat& unor astfel de activitati, asteptand s& fie inspectate indeaproape de Alice; alte doua rochii erau chiar aici, Rochia care le retinea acum atentia era decorat& cu 0 ingiruire de margele din cristal verzi, albastre si tur- coaz, iar pentru cele doua fete ce stateau in genunchi Langa ea, rochia era cel mai frumos lucru pe care il vi- zuserd vreodati. - Daphne o s& fie inc4ntitoare in ea, spuse DeLacy, uitandu-se la Cecily pe deasupra rochiei. Ce parere ai? Cecily dadu aprobator din cap. - Mama vrea sA ma uit dup’ mici defecte, cum ar fi miargele sparte, cusituri rupte, orice alte nereguli. Tre- buie s& stie de cate retuguri este nevoie. -Atunci exact asta o s4 si facem, replica DeLacy, Sa incep deaici? Din jurul gulerului, spre umeri si apoi la maneci? -Da, € 0 idee foarte buna, fi raspunse Cecily. lar eu o si ma uit cu atentie la tiv, care, dupa cum spune mama, e de regula stricat de barbati. Vreau si spun, de pantofii lor. Cu totii au obiceiul de-a c4lca pe tiv cand danseaza. DeLacy incuviint din cap. - Niste neindemdnatici, asta sunt, replica ea, tntotdeau- na gata si spun4 ce gandeste. Se uit4 in jos la rochie gi exclam&: Uite, Ceci, cum straluceste cand o ating!Gustul dragostei 29 ScuturA usor rochia. E ca marea, ca valurile, aga se mis c&. O s& se asorteze cu ochii lui Daphne, nu-i aga? Oh, chiar sper c4 0 s&-i fie prezentat4 fiului unui duce atunci cand 0 s-0 poarte. - Da, murmur’ Cecily absent, cu capul plecat, con- centranduse la tivul rochiei cu margele. Designul si croiala fusesera facute la Paris de un cre- ator faimos, iar contesa nu o purtase decat de cAteva ori, Dup& care fusese dus& cu mult griji sus In pod, tnfdsurat intro panzi alba si pus’ intr-o cutie mare. Rochia urma s& fi fie dat lui Daphne, ca s& 0 poarte la petrecerile speciale pe durata verii, de indata ce avea sd fie modificata astfel incdt si se potriveasca si si cada perfect pe corpul ei. -Nu sunt nici un fel de probleme aici, anunta Cecily cateva minute mai tarziu, Cum sunt manecile si zona din jurul gacului? -In stare aproape perfect, ii raspunse DeLacy. Nu lipsesc prea multe margele. -Mama o si fie incdntat’, spuse Cecily si se ridica iute. Hai s4 punem rochia la loc pe pat. Ea si DeLacy luard rochia de seara cu miargele, fiecare de cate un capt, si o puser& cu grij& pe patul lui DeLacy. - Doamne, dar chiar e grea, spuse DeLacy tn timp ce o puneau la loc, -Acesta este motivul pentru care rochiile cu margele sunt pastrate in cutii sau in sertare, ti explicd Cecily. Dac& 0 rochie cu margele este pusS pe umeras, in cele din urma margelele atarnd greu, si astfel rochia se lun- geste. Si se deformeaz’. DeLacy dadu aprobator din cap, intotdeauna intere- sat de informatiile pe care i le oferea Cecily, indeosebi cu privire la rochii. Ea tia o gramada de lucruri despre haine, iar DeLacy inv&ta tot timpul de la ea. Cecily indreptd rochia cu margele gi o acoperi cu o bucata lung’ din panzi, dupa care traversd camera pen- tru a se uita pe geam. Spera s& o vada pe mama sa ve- nind dinspre sat. Ins&, deocamdats, nici urma de ea.30 Barbara Taylor Bradford. DeLacy ramase lang4 pat, uitandu-se acum lung Ja cealalt&é rochie de sear pentru sezonul cald, o combinarie rApitoare din tul alb, tafta si dantela lu- crat{ manual. -Cred c& asta-mi place cel mai mult, ii spuse ea lui Cecily fara a se intoarce cu fata spre ea. Asta-i o adevdira- td rochie de bal. -Stiu. Mama mia spus ci mama ta a purtat-o o sin- gur& dat& si cA a fost pAstratd ani si ani de zile intro invelitoare de bumbac, intr-un cuffr din cedru. De ace- ea si-a pastrat culoarea alba. Nu s-a schimbat deloc. -Ce vrei s4 spui? - Albul isi modificd in timp culoarea. Se poate trans- forma in crem, galben sau intrun alb murdar. Ins& rochia de bal a fost bine protejat& si e in aceeagi stare ca atunci cand era noua. Fara s& stea pe ganduri, DeLacy se apleca, lui rochia si se indeparta de pat. Tinand-o lipiti de corp, incepu s4 danseze prin camer, rotindu-e si risucinduse, fredo- nand, imaginandu-si c4 valseaz4 intro sala de bal. Poalele tochiei se infoiasers si falfaiau in timp ce ea se migca. Cecily nu putea si-si creada ochilor ceea ce vede. Ri- mase complet fara glas, pufnind spre DeLacy in timp ce ea continua sA se invart& si sA sar& cu delicata rochie de bal in brate. Cecily era in stare de soc, incapabila s& reactioneze. li era frict si o prindd pe DeLacy gi si o opreascé brusc, ca nu cumva rochia s& p&teasci, Doam- ne fereste, ceva in timpul acestei actiuni, asa cA pur $i simplu ramase pe loc, trigandu-se inapoi temAtoare, in- grijorata de soarta dantelei si a tulului. Aceasta chiar era o adevarata rochie de bal, cu poalele infoiate precum ro- chiile cu crinolind, si s-ar fi putut rupe foarte ugor dac& se agSta in vreuna dintre piesele de mobilier din jur. Rec4patandu-i vocea in final, Cecily exclama: -Te rog, opreste-te, DeLacy! S-ar putea strica materia- lul. E atat de delicat. Te rog s4 pui rochia la loc pe pat! Cecily facu un pas in fat&, apropiindu-se de prietena sa, care se retrase imediat dansand, indepartanduse ca nu cumva si poata fi prinsi. Continua s& tind rochia strans pe langa corp.Gustul dragostet 31 -No s&i fac nimic, Ceci, spuse DeLacy, inc& invar- tindu-se prin camera. Promit c4 n-o s&-i fac nimic. —Opreste-te! Trebuie sa te opresti! sipa Cecily cu dis- perare, gata s4 izbucneasc4 in plans. DeLacy Ingham nici n-o baga in seama pe Cecily Swann. Se simfea bine si se distra atat de tare, dansand prin camer, cufundat4 in propria ei lume pentru un mo- ment sau doua. lar dupa aceea inevitabilul se produse. Nedoritul accident. Cecily vizu cum incepe totul, ca si cum ar fi fost niste imagini derulate cu incetinitorul, iar ea nu putu s& faci nimic pentru a evita asta. Piciorul lui DeLacy se incurc& in tivul rochiei. Se im- pletici. Dupa care isi pierdu echilibrul. {si intinse mai- nile s& se redreseze. Se prinse cu mainile de marginea mesei, fra a da drumul rochiei. Si, in timp ce facea asta, rasturnd din gregeala calimara de cerneala. Aceasta se rostogoli de-a lungul mesei spre ea. Se trase inapoi, insa nu suficient de rapid. Cerneala, un albastru viu, se vars& si improgc& partea din fati a poalelor rochiei de bal din dantel& alba. Cecily icni zgomotos, cu ochii vizibil mariti. Ingrozita de ceea ce tocmai se intamplase si inspdimantata la gan- dul consecinselor, ramase locului, incapabil& s& se miste. DeLacy se uita in jos la cerneala de pe rochie, cuprin- s& de panic&. Cand igi arunca privirea spre Cecily, ochii ise umplura de lacrimi. - Uite ce-ai facut! spuse Cecily, cu vocea tremuranda. De ce nu m-ai ascultat? De ce nai fost atenta? DeLacy nu avea nici un fel de raspuns la intreba- tile ei. St&tea acolo cu rochia in brare si cu fata plina de lacrimi. capitolul 5 -DeLacy! Ce s-a intamplat aici? izbucni Daphne din pragul usii i intra in grab&, indreptandu-se direct spre sora ei.32 Barbara Taylor Bradford DeLacy nu rispunse, cutremuranduse in sinea ei, stiind cat de suparati urma si fie Daphne cand avea si vada rochia de bal distrusa. Rochia fusese aleasa sa fie purtata de ea la balul organizat de paringii lor in fiecare an la Cavendon, pe timpul verii. Lacrimile ii curgeau si- roaie pe obraji, si inghiti in sec cu putere, reprimandu-gi frica. Stia cA intrase intr-un mare bucluc. Cat de stupida fusese si se joace cu rochia aceasta fragila! ~ De ce strangi rochia de bal in halul asta? Doamne, Dumnezeule, aiai cerneala? Cum dea ajuns cemeala pe dantela? Vocea lui Daphne, in mod normal blanda, se ridi- case cu o octava sau doua, iar ea se infiora, albindu-se a fata. Cum DeLacy ramase mut, aratand mai ingrozita de- cat o vazuse vreodata, Daphne se intoarse, privirea ei fixindu-se acum asupra lui Cecily. -Ce naiba faceati aici? Cum de sa putut intimpla aga ceva? Cecily, extrem de loiala celei mai bune prietene a ei, isi drese vocea cu nervozitate, nestiind cum s&-i rispun- 4 lui Daphne fara sA mint’. Nu putea s facd asta, dar nici nu voia s4 dea explicatii privind inlinquirea de eve- nimente ce avusese loc mai inainte. Mintea ii lucra frenetic in timp ce se intreba ce anu- me si spuna, Insa, in mod neasteptat, fu salvati de la a spune ceva, caci mama ei intra chiar atunci in camera. Cecily incepu sa tremure inlauntrul ei. Era pe deplin constienta de cat de supdrati urma s4 fie mama ei, iar ea avea sd fie cea invinovatita. Ea fusese insArcinat’ si se ocupe de treaba asta. Alice inaint’ rapid ca s& li se alature lui Daphne si lui DeLacy. Cand vazu rochia de bal in bratele lui DeLacy, se opri brusc, pe fafa intiparindu-ise o expresie plina de dezamagire, de disperare. Cu toate acestea, Alice se stapani si spuse cu voce neschimbat’: — Asta e distrusé! Nu-i mai este nim4nui de folos acum. Aruncindu-i o privire rapida fiicei sale, inalfa intre- bator dintr-o spranceana. Ei bine, ce ai de spus? Poti,Gustul dragostet 33 te rog, si-mi explici cum de aceast rochie de bal cu to- tul deosebita a ajuns in halul acesta? Incapabila s& vorbeasca, cu gura uscata, Cecily clatina din cap; se retrase, indepartandu-se, lipindu-i spatele de geam. Alice nu se arati deloc descumpanita de reactia ei, aga cA nu facu dec4t s4 continue: -Ti-am dat o treaba de facut, Cecily. Ai fost instrui- t4 s& inspectezi toate rochiile, indeosebi rochia de bal, care a fost scoasi din cufarul din lemn de cedru din pod. Ti-am cerut sa ai grija de ele. Era responsabilitatea ta. Cu toate acestea, este destul de evident ca de asta nu ai avut grija, nu-i asa? Cecily incerca s4 isi suprime lacrimile ce amenintau s&i inunde ochii. Clatina din cap gi rispunse soptit: -A fost un accident nefericit, mami. Inci mai incerca si o protejeze pe DeLacy cand adaugi: Imi pare rau ci team dezamagit. Alice pur si simplu incuviinga din cap, tinandu-gi su- pararea sub control. De obicei era politicoas4, indeosebi cand se afla in prezenta celor din familia Ingham. Dupa care fi trecu prin minte gindul ca DeLacy era respon- sabild pentru tot acest dezastru. Inainte si poata sa ti adreseze o intrebara directa, DeLacy ficu cativa pagi in fata, venind mai aproape de Alice. Tragand aer in piept, spuse cu vocea tremuranda: ~Nu dati vina pe Ceci, doamna Alice! Va rog sa nu faceti asta. E nevinovata. E vina mea, eu sunt cea care trebuie mustrat4. Eu am luat rochia si am valsat cu ea in maini in jurul camerei. Dupa care m-am impiedicat, mi-am pierdut echilibrul si-am lovit cilimara de cernea- ls... Se opri, clatina din cap si incepu si plang’, adau- gand printre lacrimi: Am fost o natanga. Alice se duse spre ea. ~Mulyumese ci mi-ati spus, Lady DeLacy, si dati-mi voie, va rog, si iau rochia de la dumneavoastra. O sifo- nati. VA rog s4 mi-o dati mie, milady. DeLacy se conforma, dind in sfarsit drumul rochiei. -{mi pare rau, doamna Alice. Foarte riu, marturisi ea.34 Barbara Taylor Bradford Alice duse rochia de bal pana la pat si o puse jos, exa- minand petele, pe deplin constienta de cat de dificil era s& scoata cerneala - de fapt, absolut imposibil. La cei saptesprezece ani ai sdi, Daphne Ingham era mai degrab o fata iesita din comun. Nu era numai ului- tor de frumoasa, ci si iertatoare, profunda si plina de compasiune, cu o inim& buna. Se duse spre sora ei si igi petrecu un bray in jurul ei, apoi ii spuse cu blandete: - nteleg ce sa intamplat, Lacy drag, a fost un acci- dent, dupa cum a spus si Ceci. O sa inteleaga si mama. Luctrurile acestea se mai intampl4 cateodata, iar noi toa- te stim c& nai intentionat s4 faci vreun rau. Auzind aceste cuvinte gsi stiind cit de blanda era Daphne, DeLacy o stranse cu putere in brate si incepu s4 planga in hohote. Daphne o trase si mai aproape, alinand-o, nedorindw-si ca sora ei mai mica s4 fie atat de suparata - si, dintre toate motivele posibile, fix din cauza unei rochii. in mod surprinzdtor, Lady Daphne Ingham nu era prea vanitoas’. Dadea atentie hainelor deoarece fuse- se invayata s& faci asta din cauza pozitiei sale sociale. n plus, stia cA tatal ei isi putea permite cu usuring’ si cumpere oricind o rochie noua pentru ea. Dupa un moment, Daphne se trase in spate. -~Haide, nu mai plange, DeLacy. Lacrimile n-o sa re- zolve nimic. Dupa care, uitindu-se la Alice, intreba: Dan- tela gi juponul mai pot fi curatate, doamna Swann? ice clatina din cap cu hot&rare. -Nu prea cred, milady. Sau, cel putin, nu cu prea mult succes. Banuiesc ci as putea face o incercare cu suc de lamiie, sare, otet alb... Dupa care se opri. Nu, nu, n-o s& foloseasca la nimic. Cerneala este ingrozitoare, stiti si dumneavoastr4, este ca vopseaua. Si, cA tot veni vorba despre cerneala, s-a intins peste tot pe masa, milady, si pe covor. SA ma duc s4 0 ga’sesc pe doamna Thwaites? Sa-i spun s4 trimiti aici sus pe una dintre slujnice? - En regula. O s& sun sa vind Peggy, doamna Swann. O s& curete ea cerneala. Nici una dintre noi n-ar trebui si se apropie de ea. Nu vrem si ne murdarim pe maini, nu cand sunt atatea alte rochii in jur.Gustul dragostei 35 - Averi dreptate, Lady Daphne. Mi... -Mami, le intrerupse Cecily. Eu pot s& repar rochia de bal. Pot, mami. Cecily se intoarse, se uita fix la mama ei, simrinduse dintrodat& foarte sigura pe ea. Fata ti era inundata de un val de entuziasm, ochii ii seraluceau. Sunt sigura cA pot s4 o salvez, iar Lady Daphne va putea pana la urma s& o poarte la balul din vara. -N-o s& scoti niciodati cerneala aia de pe ea, Ceci, ii rispunse Alice, cu mai mulca blandere in voce, acum c& stia cd nu fiica ei era de fapt responsabila de distru- gerea rochiei. -Mami, te rog, vino aici. Si tu, DeLacy. La fel si dum- neavoastra, va rog, Lady Daphne. Vreau sa va explic ce pot s& fac. Cele trei i se alaturara imediat, uitandu-se in jos la rochia alba din dantela intinsa la capatul patului, -O s& decupez partea din fata a poalelor din dan- tela alba, de la talie pana jos Ja tiv, O sa iau modelul. O s& fac o aplicatie care incepe mai ingust din talie si se largeste pe masura ce coboari. O si procedez la fel cu juponul alb din tafta si cu tulul. Daca gi cel deal doilea strat din tul e patat de cerneala, o sa- tai si pe el. ~Si dupa aceea? o intreba Alice, uitandu-se la ea ne- dumerita si usor incurcata. -O sa inlocuiesc bucatile de dantela, tafta si tul. O sa fie insa dificil s4 gasesc dantela alba care s& se po- triveascA cu rochia de bal. Sar putea s4 trebuiascd si te duci la Londra. n ciuda scepticismului ei initial, Alice intelese deo- dati ce spunea, de fapt, Cecily. Si isi dadu seama c4 era posibil ca fiica ei s4 aiba soluria la aceast’ problema. -Mi se pare un plan bun, Cecily. Foarte inteligent. Din nefericire, ai dreptate cu privire la dantela, 0 s& fie dificil de gasit una care s& se potriveasc&. Probabil chiar va trebui si ma duc la Londra. La Harrods. Alice se opri pusin, clatinand din cap. Sunt mai multe lucruri la care trebuie s ne mai gandim. In primul rand, aplicatia ace- ea de dantela care este diferita de restul partii exterioa- re a poalelor rochiei ar fi extrem de usor de observat.36 Barbara Taylor Bradford In al doilea rand, in mod sigur vor exista niste cusaturi, iar acestea ar fi mai mult decat evidente. -M-am gandit gi la asta, raspunse Cecily in graba. Pot sa ascund cusaturile cu fasii inguste din panglica de dan- tel& si apoi s& cos o bucat4 continua din aceeasi panglicd de dantela in jurul taliei, ca retus final. lsi musc’ buza, fnainte de a adauga: Sau putem sa facem niste poale noi din dantela noua, -Inteleg, spuse Alice. Insa noua dantela nu se va potrivi cu corsajul. Si nici prin gind s4 nu-ti treacd s& in- cerci s& refaci corsajul, Cecily, caci asta ar fi, de departe, mult prea dificil pentru noi doua. ~Nu trebuie s& ne atingem de corsaj, mami. -Cred ci Cecily are dreptate, doamna4 Swann, spuse Daphne. Ideile ei sunt geniale. Dupa care ti zimbi larg lui Cecily. Cred ca intro buna zi o sa fii tu insti o mare creatoare de rochii, precum Lucile din piata Hanovra. - Este posibil, spuse Alice cu voce joasa. Am stiut din- totdeauna ca Cecily are talent si fler cand vine vorba despre haine. Si un ochi format pentru aceste lucruri. Pe neasteptate, Alice zimbi pentru prima oar’ de cand intrase in inc4pere. Pragmatica de felul ei si dornica s4 continue s4 vor beasca despre rochia de bal, Cecily spuse: ' - Dantela o s& coste o gramada de bani, nu-i asa? I se adresase lui Alice, insi, inainte ca mama ei si poatA raspunde, Daphne spuse: - Oh, nu trebuie s4-ti faci griji din pricina asta, Ceci. Sunt foarte sigura c vei putea s& salvezi rochia, si stiu ci papa va fi fericit si plateasca atat pentru dancels; cat si pentru celelalte materiale necesare. Alice lua rochia de bal gi i-o dadu lui Cecily. -Acum o s& mergem in camera de lucru si o s& punem asta pe un manechin, astfel incdt s4 putem exa- mina mai bine petele. Eu o si aduc rochia cu margele, fiindcd e grea. Se uita scurt inspre Daphne si intreba: Milady, mergeti cu noi? Cred ca ar trebui si probati am- bele rochii, ca s4 vedem cum vi se potrivesc. -O voi face cu plicere, dar trec intdi prin camera mea, si ma schimb intr-un halat. Intorcindu-se spreGustuf dragostet 37 sora-sa, Daphne adauga: O sa sun sa vina Peggy, si, de indatA ce ajunge aici ca s4 curete cerneala, poti s& vii si tu in camera de lucru. Poate sA vind, nu-i asa, doam- na Alice? -Bineinteles ca poate, milady, ti rispumse Alice cu un zambet prietenos, dupa care ea gi fiica ei iegira din dormitorul lui DeLacy. Cecily se simyea usurata ci mama ei nu mai era sup4- rat4 pe ea. Cat de prostut& fusese c4 nu incercase cu mai multa vehementa si o opreascd pe DeLacy, iar DeLacy fusese absolut iresponsabila s4 danseze de colo-colo cu rochia, in modul in care o facuse. Amindoua ar fi tre- buit s& anticipeze ce se putea intimpla. La urma urmei, erau fete mari acum. Cred ca ar fi bine s4 scot platforma de proba, anunti Alice, ducdndu-se spre dulapul imens de depozitare din camera de lucru. O s& fie mai usor pentru mine s& ur méresc linia tivului cand Lady Daphne o s& stea pe ea. ~Te ajut si eu, mami. Alice clatina din cap. -Am luato, scumpo, nuti face griji. ntoarse invers cutia alba pe care o scosese din dulap gi o impinse dea lungul camerei spre oglinda suspen- data, cu cadru rotativ. In urma cu mai multi ani, Wal- ter Swann atasase platformei doua mici rofi pe lateral, astfel incdt sotiei sale s& ii fie mai usor si o miste de jur imprejur. Chiar in acest moment, usa se deschise larg, iar Lady Daphne intra purtand un halat din matase albastra; DeLacy venea imediat in urma surorii sale mai mari, strecurandu-se pe us’, pe furis, aproape ca si cand n-ar fi vrut s4 se fact observata. Cecily isi atinti rapid privirea asupra prietenei sale si incuviinti din cap, DeLacy ii oferi in schimb un zimbet, insi era un zimbet sters. Fata parea rusinat4, trista si chiar putin intimidata. Cecily ii spuse pe un ton incurajator:38 Barbara Taylor Bradford -Hai si mergem s4 stam acolo, Lacy, pe scaunele de langa perete. DeLacy isi plecd usor capul si tsi urma prietena, dar Timase ticuta. -Am venit, doamna Swann, spuse Daphne. {mi pare Tau ca trebuit sa va fac sa asteptati. -Nu e nici o problema, milady. Daca va bagati dupa Paravan, aduc rochia cu margele si o si vA ajut s-o imbracati. Lui Cecily ii parea riu pentru DeLacy, aga ca se intin- se spre ea, ii lua mdna si i-o stranse usor. ~Mama nu mai este suparati, fi sopti ea, Gata, acum inveseleste-te. DeLacy isi roti capul, se uiti la Cecily si clipi ca sa inlature lacrimile care ii aparusera brusc. ~Esti sigura? intreba ea in soapta. A fost extrem de supdrat’ pe mine. As putea sa jur. ~E bine, totul sa reglat de la sine. Cateva secunde mai tarziu, Daphne statea pe platfor- ma din lemn in fata oglinzii inalte, si pana si ea, care nu manifesta un interes deosebit pentru haine, se trezi impresionata de modul in care arata. Margelele de cristal albastre, verzi si turcoaz, ce aco- pereau intreaga rochie, licdreau la cea mai mica miscare. Rochia iti lua privirile, iar Daphne intelegea cat de bine i se potrivea. Zambindu-i lui Alice, cu ochii ei albagtri acum stralucitori, exclama: ~ Se onduleazi, face valuri! Este unica. Se risuci usor pe platforma, privindu-se in oglinda din toate unghiurile posibile, in mod evident satisfacuta de sirul lung si consistent de margele si de efectul magic Produs de acestea. Alice era fericita. Rochia i se potrivea acestei fru- musefi, atat de zvelta, ca si cum ar fi fost facut’ spe- cial pentru ea, si, in plus, Daphne manifesta in sfarsit un vag interes pentru haine. De asemenea, Alice isi dadu seama ce inspiratd fusese contesa cand alesese aceasti rochie din colectia ei de rochii de seara gi alte haine pastrate in cuferele din cedru. Era... minunatd pe Daphne. Nu exista alt cuvant care s4 o descrie, insGustul dragostei 39 pe de alta parte era o pies’ de haute couture de la Pa- ris. Fusese facut’ pentru contesa la Maison Callot, fai- moasa casi de moda a celor trei talentate surori Callot, care creau haine cu mult stil pentru femeile din inalta societate. - Rochia vi se potriveste mai mult decat foarte bine, Lady Daphne, spuse Alice zimbind gi se duse in fata ei. Se invarti fara graba in jurul platformei, studiind ro- chia, dand aprobator din cap din cind in cind. Tivul face nigte mici cute in cteva locuri, dar nu-i nimic de speriat, milady. Asta se intimpla adesea la rochiile cu margele, din cauza greutatii lor. O s4-i pun cateva ace acolo unde mai trebuie ajustata. Se potriveste perfect, Lady Daphne. - Va mulyumesc, doamna Alice. -Nu lipsesc foarte multe margele, mami, anunti bucuroasa Cecily. Alice isi intoarse capul, ii zambi fiicei sale gi tsi vazu de treaba. Cecily se lisi pe spate in scaun, uitandu-se la mama ei, cici avea mereu de invatat cate ceva de la ea. Alice stitea acum in genunchi pe podea, cu o micd pernuta pentru ace ag4tata in stanga, in zona taliei. Din cand in cand, mai prindea cate un ac de-a lungul tivului, mar- cand cu exactitate locurile unde avea s& igi concentreze atentia mai tarziu. Acele aveau propriul lor limbaj si semnificatie, iar Cecily era pe deplin constienta de acest lucru. Era un limbaj pe care urma s&-l invete curdnd si ea. Mama ti fa- cuse o promisiune in sensul acesta, si stia ca isi respecta fintotdeauna promisiunile. Cand, in cele din urma, Daphne cobori de pe platfor- ma si se duse spre paravanul dispus intr-un colt al inca- perii, Alice ii facu semn cu capul lui Cecily, si amandoua scoaserA rochia de bal alba si bufanta de pe manechin. Alice se duse dupa Daphne, c4rand si rochia cu ea. Era sigura ca si aceasta avea s& i se potriveasca. Fusese facut& In aceeasi perioada cu rochia cu mirgele. Daphne aparu cateva secunde mai tarziu, aratand atat de frumoas4 si de diafana, in amestecul vaporos40 Barbara Taylor Bradford de dantela gi tul, incat Cecily isi tinu risuflarea surprin- si, Dupa care exclama: - Arti ca o printes4 din povesti! Daphne pasi in fata, zambind. Se invarti prin camer, poalele rochiei umflandu-se si ondulandu-se, si nimeni nici macar nu bagi de seama petele de cerneala, la ct de fermecatoare era. - Mireasa perfect pentru fiul unui duce, ii scip4 lui DeLacy, dupa care se facu micé la loc in scaun cand ele toate se holbara la ea. »Ducele fantoma care nu a fost gasit inca“, se gindi Alice. Si, in consecinga, nici fiul cu care s& se c4sa- toreascd. inst va aparea unul ‘intr-un viitor nu foarte indepartat, n-am nici o indoiala in privinya asta. La ur ma urmei, nu are decdt saptesprezece ani, si deocam- dat4 nu este chiar pregatit’ pentru miaritis. E inci o copila, din multe puncte de vedere. Si o asemenea fru- musete. Ins& toate cele patru D sunt incantatoare, si la fel este si Cecily a mea. Da, ele sunt frumoasele fete de la Cavendon, fara de pereche in alt loc din lume.“ Alice statea acolo zimbind, admirandu-le si gindin- du-se ce vara plicut’ avea si fie pentru toat4 lumea - su- peurile, seratele dansante, marele bal si petrecerile din weekend... o perioada fericita, cu un aer festiv. > Alice nu avea habar cat de mult se insela. Vara avea s4 fie una plina de cele mai devastatoare probleme, ce urmau s4 zdruncine din temelii casa Ingham. capitolul 6 ~Este foarte mult& liniste aici, doamna Jackson, remarca majordomul din pragul usii de la bucatarie, tre- cand in revista domeniul Pucitiresel, ~Ve-ati gandit cam murit cu tofii gi ne-am dus in paradis? replici Nell Jackson rézind. Doar ce m-am agezat putin ca si-mi trag sufletul, inainte s4 incep s4 fac felul principal. Inca nu pot si] pregatesc, cel putin nu pana-n ultimul moment. Calcanul de Dover este un peste delicat, nu trebuie lasat mult la prajit in tigaie.Gustul dragostet 41 Domnul Hanson incuviings din cap si continua: -N-am nici o indoiala c& in foarte scurt timp o sa-nceapa din nou agitatia. -Asga e, Acum toata lumea a disparut si-gi faca trebu- tile pe sus, la etaj, insd in curand o s4 vina cu totii dea valma aici jos, si-odata cu ei vor reveni forfota si galagia obisnuite. lar pe Polly am trimis-o sa se intinda in pat, domnule Hanson. Are gitul inflamat gio mai doare si capul, E mai bine sa stea inchisa la ea in camera pana cind se va simi mai bine. Nu vreau s& raspandeasca boala, asta daca cumva a racit. -V-ati gandit foarte bine, doamna Jackson. Lord Mowbray este maniac cand vine vorba despre boala. Nu-i place sa-i vad pe membrii personalului la munca daca sunt bolnavi. Atat pentru binele lor, cat $i pentru al nostru. Dar o s& reusiti si va descurcati asa cum trebuie. Nu vor fi decd crei persoane la masa de pranz, deoarece astizi contesa si Lady Diedre sunt la Harrogate. ~Nu-i nici o problema, domnule Hanson, il asigu- ri doamna Jackson. Elsie si Mary m4 vor ajuta s4 pun mancarea pe platouri, iar Malcolm si Gordon se vor ocupa de servitul mesei de pranz. ~lar eu voi servi vinul si fi voi supraveghea, ca de obicei, ii reaminti el cu un zambet prietenos. Dupa care inclina din cap si o porni dea lungul coridorului, indreptandu-se spre biroul lui. Incaperea era una dintre favoritele sale din aceasta casa grandi- oas4, pe care o iubea pentru frumusetea, mostenirea si spiritul trecutului. Avea griji de ea ca $i cum ar fi fost propria sa casd gi nu pregeta s4 faci tot ce era necesar in acest sens. Hanson se instalase in acest birou de cativa ani buni, gi spatiul in sine c4patase un grad sporit de confort dea lungul timpului, semanand per ansamblu cu biroul unui gentleman dupa stilul adoptat. Henry venise la Cavendon Hall in 1888, in urma cu douazeci si cinci de ani, cand avea douizeci si sase de ani. Inca din prima zi, Geoffrey Swann, majordomul casei la vremea res- pectiva, il favorizase; vazuse ceva special la el. Geoffrey